Bribery and influence-purchasing convictions: no double-counting of guilty plea as mitigating circumstance under simplified procedure and mandatory execution of resulting penalty

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89/P din 3 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul 525/103/2012 s-a dispus: Condamnarea inculpatului: B.V.E., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 Iit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni, închisoare.

Condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 34 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.V.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani, închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 865 C. pen., art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani, închisoare, dispusă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16937/3/2008.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani, închisoare, în pedepsele componente de:

- 6 luni, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.;

- 6 luni, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.;

- 1 lună închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.;

- 3 ani, închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 865 alin. (1) și art. 85 alin. (1) C. pen. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele concurente de 2 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate în această cauză, cu pedepsele de 6 luni închisoare, 6 luni, închisoare, 1 lună, închisoare, și 3 ani, închisoare, urmând ca inculpatul B.V.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a lit. b) C. pen.

În temeiul 865 alin. (2) C. pen., art. 861-862 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale de 3 ani, închisoare, și a pedepsei accesorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.V.E. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta;

- va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 și art. 865 C. pen. privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată B.V.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că Ie-a promis ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț și cumpărare de influență, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că i-a promis ofițerului de poliție judiciară T.G.C. suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza față de el și să fie trimisă la o instanță din Județul Constanta.

Cauza a fost înregistrată la această instanță cu nr. 525/103/2012 din 1 februarie 2012.

La termenul din 26 septembrie 2012, s-a consemnat cererea inculpatului formulată prin apărător în sensul judecării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. S-a consemnat declarația inculpatului că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, că își însușește probele administrate în urmărirea penală și că nu solicită administrarea de probe în cercetarea judecătorească și în temeiul art. 3201 C. proc. pen. a fost admisă cererea inculpatului B.V.E.

Analizând probele administrate în urmărirea penală, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului precum și susținerile părților conform dispozițiilor art. 3201 alin. (2), raportat la art. 340 și art. 431 C. proc. pen., se rețin următoarele împrejurări:

La data de 1 septembrie 2011, denunțătorii T.G.C. și A.A., având calitatea de ofițeri de poliție judiciară, delegați pentru a efectua o percheziție informatică asupra unor suporturi de stocare a datelor ce au fost ridicate de la domiciliul inculpatului B.V.E. din municipiul Constanța, în cadrul Dosarului penal nr. 44 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, dosar instrumentat de către procurorul T.C.P., având calitatea de procuror șef birou al Biroului Teritorial Neamț din cadrul D.I.I.C.O.T., au sesizat faptul că inculpatul Ie-a promis oferirea unor sume de bani pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și Ie-a promis o altă sumă de băni pentru a-și exercita influența pe lângă procurorul de caz din cadrul dosarului al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț.

Astfel, din probe rezultă că la data de 30 august 2010, cu ocazia efectuării percheziției informatice, în cadrul unei discuții ce a avut loc între cei doi ofițeri de poliție și inculpatul B.V.E., acesta din urmă Ie-a spus că le oferă câte 10.000 dolari SUA, pentru ca denunțătorii să nu menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și îi pot fi defavorabile în analiza probatorie ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat.

Cu aceeași ocazie, învinuitul B.V.E. i-a promis denunțătorului T.G.C. că îi va da suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată în cadrul Dosarului penal nr. 44 D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, ori să fie disjunsă cauza față de el și să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani.

Se reține în cauză că în Dosarul penal nr. 44D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț s-au efectuat cercetări de către procurorul șef T.C.P., față de învinuitul B.V.E. , precum și față de alte persoane pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire sau aderare la un grup infracțional, falsificare a instrumentelor de plată electronice, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată și accesarea, fără drept a unui sistem informatic, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 24 și 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În instrumentarea urmăririi penale în acest dosar, cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuate la domiciliul învinuitului B.V.E. au fost identificate și ridicate mai multe bunuri, respectiv medii de stocare date (hard-disk, laptop, memory stick, etc). Totodată, au fost identificate și ridicate astfel de bunuri și de la alte persoane inculpate în cadrul aceluiași dosar penal.

Prin ordonanța nr. 44D/P/2008 din 23 august 2010, comisarul de poliție T.G.C., ofițer de poliție judiciară în cadrul B.C.C.O. Bacău, Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate Neamț a fost delegat pentru „efectuarea perchezițiilor sistemelor informatice și a suporturilor de stocare a datelor informatice”.

Prin ordonanța nr. 44D/P/2008 din 27 august 2010, subinspectorul de poliție A.A., ofițer de poliție judiciară în cadrul B.C.C.O. lași, Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice a fost delegat pentru „efectuarea perchezițiilor sistemelor informatice și a suporturilor de stocare a datelor informatice”.

Pe data de 30 august 2010, inculpatul B.V.E. a fost citat să se prezinte la sediul D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Neamț în vederea efectuării percheziției informatice asupra bunurilor ridicate de la domiciliul său.

Inculpatul s-a prezentat pe data de 30 august 2010, fiind însoțit de apărătorul ales. În cadrul unor discuții purtate cu ofițerul de poliție judiciară T.G.C., acesta din urmă i-a rezervat inculpatului B.V.E. și apărătorului acestuia câte o cameră la pensiunea „U.” din municipiul P.N., județul Neamț.

În după-amiaza zilei de 30 august 2010, au fost desigilate mediile de stocare ridicate de la domiciliul învinuitului B.V.E. și au fost lansate programele de copiere a datelor, după care denunțătorii T.G.C., A.A. și B.V.E., împreună cu alți ofițeri de poliție s-au deplasat la restaurantul pensiunii „U.” unde au servit masa. Cu această ocazie, învinuitul B.V.E. Ie-a spus ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. că le oferă câte 10.000 euro pentru a nu consemna toate datele ce s-ar afla pe mediile de stocare asupra cărora se efectua percheziția informatică.

În dimineața zilei de 31 august 2010, activitatea de cercetarea penală a fost reluată la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț. Inițial, au asistat la procedură și apărătorul ales al învinuitului B.V.E. precum și un martor asistent, ulterior rămânând în încăpere doar inculpatul B.V.E. și ofițerii de poliție judiciară T.G.C. și A.A.

Pe parcursul activității procedurale, ofițerii de poliție judiciară au început să identifice pe unul din mediile de stocare (memory stick) date care erau de natură să îl incrimineze pe inculpatul B.V.E. în cadrul Dosarului nr. 44D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț.

Constatând că inculpatul B.V.E. încearcă o „apropiere” de ei, ofițerul de poliție judiciară T.G.C. a pornit un mijloc de înregistrare audio (reportofon), fără a-l anunța pe colegul sau A.A. despre acest fapt.

Din cuprinsul acestei înregistrări audio efectuată în condițiile menționate rezultă elemente relevante față de B.V.E. în sensul ca a încercat să îi determine pe cei doi ofițeri de poliție judiciară să nu consemneze toate elementele cu valoare probatorie în procesul-verbal de percheziție informatică, urmând să discute toate detaliile într-un alt loc, deoarece inculpatul nu avea încredere să discute în încăperea în care se aflau, astfel:

„B.V.E.: Păi hai să discutăm! Discutăm (...) (neinteligibil) (...) Eu nu am (...) chiar nu am încredere! Asta-i clădire comunistă! (...) B.V.E.: Da! Are microfoane! B.V.E.: Da mă! Astea-s toate cărțile care sunt pe stick-ul ăla (...) A.A.: Îs aceleași? B.V.E.: Da! Pentru că eu le-am copiat pe toate dintr-un mail (...) A.A.: Da! B.V.E.: Și de fiecare dată când intram pe ăla (...) se (...) (neinteligibil) (...) și-aicea! B.V.E.: Bă! Lasă-le bă dracu așa, bă! Că nu le caută nimeni, băi, fratele meu! Asta chiar e nebunie ce faci! Tu să tai toate alea albe (...) sunt destule zic eu! Nu? Ce importanță au că sunt (...) o sută sau o sută zece? Âă?

B.V.E.: Dă-le dracului! Fă cum vrei! Oricum o s-avem discuția la masă, da' dă-o naibii! Chiar te chinui (...) înjură-n.n. j (...) Pe cuvânt! înțeleg că vrei să-ți faci datoria da' (...) B.V.E.: Dacă spui că sunt majoritatea salvate, lasă-le naibii! Sunt salvate și gata! A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Chiar te chinui aiurea! Vezi ce mai e pe-acolo”.

Ulterior, în după-amiază zilei de 31 august 2010, cei trei s-au deplasat la restaurantul pensiunii „U.” pentru a servi masa, iar deplasarea a fost efectuată cu autoturismul ofițerului de poliție judiciară T.G.C.

Și în acest context, se rețin precauțiile inculpatului B.V.E., care a solicitat ofițerilor de poliție judiciară, denunțători să-și așeze telefoanele pe o masă aflată pe terasa restaurantului, situație care rezultă din următoarele pasaje de înregistrare: „T.G.C.: Mi-am uitat telefonul în mașină! B.V.E.: Lasă-I acolo mai bine! T.G.C.: Ăă? B.V.E.: Dacă nu-i urgent, lasă-l mai bine acolo. T.G.C.: Să nu sune careva: Dacă vrei îl las pe terasă. Dacă (...) ai vreo (...) reținere.B.V.E.: Păi, de asta (...) (neinteligibil) (...) A.A.: Lăsați că o să îl las pe terasă.”

În urma acestor precauții, având siguranța că discuțiile nu puteau interceptate, învinuitul B.V.E. a încercat să îi convingă pe cei doi ofițeri de poliție judiciară să nu consemneze toate datele identificate cu ocazia percheziției informatice, promițându-Ie că le va da o sumă de bani în schimbul acestui lucru, această propunere a inculpatului rezultând din următoarele transcrieri: „B.V.E.: Cât putem să (...) oprim de-acolo? Că ceva tre' să oprim! Nu putem să dăm la domnul procuror tot (...) (neinteligibil) (...) Totuși (...) T.G.C.: Adică (...) nu putem să (...) să-l arătăm B.V.E.: Da. Nu știu (...) Zi-i tu numai! Cât poți? Cât de mult putem să-i arătăm (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Lăsăm vreo (...) zece pagini, nouă-zece pagini de alea să nu fie (...) Că (...) interpre (...) Nouă, zece pagini de phising, eu zic să ie lăsăm să fie. Nu?”

Ofițerul de poliție judiciară T.G.C. a continuat discuția pe această temă cu învinuitul B.V.E. pentru a aprecia cât de importante erau datele respective identificate. Constatând această disponibilitate manifestată a ofițerului de poliție judiciară, inculpatul B.V.E. Ie-a propus acestora să le dea câte 1.000 euro în termen de o lună de zile, însă denunțătorul T.G.C. a avansat suma de 10.000 euro. În finalul acestor discuții, inculpatul B.V.E. a promis celor doi ofițeri de poliție că le va da câte 10.000 dolari SUA în termen de un an de zile.

Totodată, inculpatul a ținut să precizeze că el este o persoană de încredere, că a mai procedat în acest mod și în alte situații, stabilind să nu discute la telefon despre acest aspect, cum rezultă din următoarele înregistrări: „B.V.E.: Da' să fie și ceva acolo (...) T.G.C.: îhî (...) B.V.E.: (...) Să nu piardă (...) (neinteligibil) (...) Dom'le! Că sunt multe, că sunt puține (...) Nu (...) Nu s-ar pune problema la tine! Nu?: T.G.C.: Bun. Și ce garanție are asta? B.V.E.: Eu vă prop (...) T.G.C.: Da' dacă n-avem încredere (...) Bun.

B.V.E.: Eu nu vreau (...) Adică e bine să mă ajuți în continuare. Pe lângă el. Și (...) vă propun momentan, într-o lună de zile (...) maxim o lună de zile (...) așa (...) să (...) să (...) Dacă vreți o mie de euro fiecare. Și tu (...) în măsura în care (...) mai poți să mă ajuți mai departe pe lângă el (...) vorbe bune și așa (...) Mai trebuie continuat ce spun eu. În definitiv, că-ți dau ție, că dau în partea astalaltă (...) tot aia e. De fapt e mai bine așa. Tu cu ce crezi că poți să mă ajuți mai departe? B.V.E.:

Eu te cred. Eu te cred (...) Dar (...) atâta am în momentul acesta (...) așa. Și după aia, da. Și în momentul în care vom vedea un produs sau (...) așa (...) îți mai dau. Aă (...) Momentan ți-am zis (...) Nu știu. Nici nu (...) sume foarte mari de bani. Că (...) Pe bune. Doi îs unu! (...) (neinteligibil) (...) mii de euro (...) Tre' să mai dau și niște bani la avocat (...) În măsura asta (...) O să întrebi tu. Da' Ia tine, oricum (...) La tine ți-i aduc cu mai multă siguranță. La tine partiția cum e datată (...) Știu că eu am zis c-o manevrez cu (...) T.G.C.:

Eu zic că (...) mai îmi dai zece (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Da. T.G.C.: Nimic pe telefoane cum ți-am zis. B.V.E.: Nu. O să ne-ntâlnim (...) față-n față când vin aici data viitoare și atunci eu am să (...) așa (...) Și cu timpul o să vi-l arăt și pe el. T.G.C.: Telefonul îl ai aici (...) (neinteligibil) (...) noi vorbim și după aia (...) ne vedem și noi. B.V.E.: Reduceți ce-ați găsit în calculator și cu asta m-ajuți. Și după aia (...) așa (...) în viitor, cât timp stă dosarul la (...) instanță. Atât. Ti-am zis. (...) (neinteligibil) (...) T.G.C.:

Ăă (...) B.V.E.: Dacă aveam vreo urgență, treceam marți și rezolvam și gata. A.A.: Păi, da. B.V.E.: Da. O să am în continuare. Dacă sunt liber. De ce nu? Să ai încredere în mine, că îmi dau cuvântul meu de om. Dacă nu mă înșfacă procurorul (...) (neinteligibil) (...) Și restul o fac eu. Reduceți de acolo listele astea! A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Reduceți! Cât îi? Reduceți aia! Lăsați pagini! Lăsați ceva pentru (...) Că nu (...) T.G.C.: M-ajuți acolo, dacă se poate. (...) (neinteligibil) (...) și mie! T.G.C.:

Îți dau 80% jos. B.V.E.: Da. 80% jos, stăm bine. N-o să-ți pară (...) Chiar n-o să-ți pară rău. Eu n-am unde să fug. Deci, eu, nu (...) n-am ce să-ți cer. T.G.C.: Ba da. Stai liniștit! B.V.E.: Dacă n-aș fi căzut, da. Fugeam prin (...) (neinteligibil) (...) în recurs. Da? T.G.C.: Știai că m-apăs pe el.

B.V.E.: Eu te cred. Dar (...) n-am s-o fac. Că (...) nu (...) nu fac pentru ai mei. De aia n-am fugit Fiindcă nu vreau să fii (...) (neinteligibil) (...) A.A.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Nu fug. Stai liniștit! Sunt un om de cuvânt dacă ți-am spus (...) bine (...) Nici nu pot să-mi dau cuvântul care nu pot să mi-l țin. Pentru că nu ține neapărat de mine.T.G.C.: (...) (oftează-n.n.) (...) Hai să (...)! Auzi! B.V.E.: Ajută-mă (...)! Așa ca să mă pui (...) Nu (...) M-aș fi vrut cu siguranță în viață. Ce-ți promit, este că, cum (...) fac (...) zâng. După aia, eu am spus-o, fac bani și ani banul, (...) (neinteligibil) (...) vin și aduc. El când m-o chemat (...) nu vin pe whisky și un suc. Când m-a chemat, stați liniștiți atunci (...) B.V.E.: Într-un an. Că într-un an, sigur am banii. Nici nu mă gândesc. Cum am zis, eu am (...) (neinteligibil) (...) A.A.: Nu. Păi. Și vrei să fie (...) B.V.E.: Da' dolari. T.G.C.: (neinteligibil) (...) Nu? B.V.E.: Dolari, da? T.G.C.: Dolari. Da. B.V.E.: Bine. T.G.C.: Să nu uiți să (...) (neinteligibil) (...) mai încolo. B.V.E.: Să fie trecută (...) Să nu-mi bagi (...) (neinteligibil)”.

Astfel, pe parcursul aceleiași discuții, inculpatul B.V.E. i-a propus ofițerului de poliție judiciară T.G.C. să îi dea acestuia suma de 10.000-15.000 euro pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P. să nu îl trimită în judecată sau sa disjungă cauza față de el și să tergiverseze soluționarea acesteia un an sau doi, în cadrul Dosarului nr. 44D/P/2008. Învinuitul B.V.E. a afirmat că și trimiterea dosarului pentru a fi judecat la Constanța, unde are domiciliul, ar fi un lucru bun pentru el: „B.V.E.: îhî! Deci, cam asta. Și (...) ți-am zis: în măsura în care mă poți să mă ajuți pe filieră în (...) într-o (...) chestiune umană. O să continue. Trimitere în judecată nu sunt șanse să nu fiu trimis. Că dacă, tu poți să spui că poți să rezolvi chestia asta, atunci e vorba de altceva. Că în contul e (...) îți dau bani. Că tu îi vei da în partea ailaltă (...) Și asta e. B.V.E.: Știi? Merg cu avocatul. Nu interesează. Deci, eu (...) dacă poți să mă ajuți să nu mă trimită în judecată (...) Sau să-mi facă o disjungere să mă trimită mai încolo. Sau așa (...) Să se mai amâne. Îl Știi? Cum se pot. (...) Să stea dosarul un an-doi pe la el. Atunci, îți pot oferi. Uite (...) zece mii (...) cinșpe mii (...) Cu siguranță.

Pentru că banii, oricum ăștia se duc. Normal. B.V.E.: Informativ. Ca să nu am acolo (...) ăsta rău (...) Și după aia, ți-am zis (...) de (...) Dacă tu poți să mă ajuți pe mine, să nu mă trimită în judecată pentru (...) (neinteligibil) (...) alt dosar, ar fi minunați Da' tu (...) ai vreo șansă? Sincer. Ai vreo șansă la chestia asta? T.G.C.: Sincer îti răspund. B.V.E.: îî? T.G.C.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: Știu. Da' crezi că poți să influențezi? T.G.C.: Pot! B.V.E.: Poți? T.G.C.: Pot. B.V.E.: Da. Atunci (...) Dacă poți chestia asta (...) B.V.E.:

Ți-am zis: Zece mii, așa o (...) (neinteligibil) (...) Deci, știu că (...) Pentru că nu sunt curat. T.G.C.: îhî! B.V.E.: Deci, ideea e să nu mă trimită în judecată. Dacă nu mă trimite în judecată. (...) (neinteligibil) (...) reținut (...) zece pentru început. Ți-am zis. Probabil că ai vrea să (...) (neinteligibil) (...) pentru (...) pentru tine. Pentru (...) complicitate. De aia (...) (neinteligibil) (...) Dacă tu poți să (...) Gândește-te dacă poți să faci chestia asta! Pentru mine (...) Da' ai cuvântul meu de onoare.

Păi, nu prea are chestia ăsta (...) de masa asta și (...) rămân de (...) (neinteligibil) (...) și eu o să mă țin de cuvânt. Că n-am de ales. Nu am de gând să mai scot și chestia asta. Gândeșie-te bine dacă poți! Dacă nu se poate (...) Eu nu pot să te duc să (...) să spun că pot să-ți dau banii odată. Pentru că (...) nu prea (...) pot! (...) (neinteligibil) (...) Dacă (...) se poate, frate! (neinteligibil) B.V.E.: Minim zece mii. Deci, nu-i vorba (...) Da' chiar nu-mi (...) pun. Deci, nu (...) Pun zece mii deodată la (...) anuI.

B.V.E.: Am uitat cum îi (...) Important ar fi doar (...) Stai să-ți spun! Aa! Sunt (...) ți-am zis. Totul e compensat mereu de tine. Că mă ajuți. Sau măcar dac-ajunge dosarul la Constanța.T.G.C.: E foarte greu. Să-ți promit ceva și să (...) vii după aceea. Bă! De ce l-am săpat pe omu' ăla. Că i-am promis și (...) Uite, Bă! Cum s-a schimbat. B.V.E.: Nu. Nu se va ajunge! Nu dacă-ți promit! Ce-ți promit (...) într-o lună maxim. Nu pot să rezolv (...) Nu pot (...) (neinteligibil) (...) Și ție personal (...) (neinteligibil) (...) Îți cer să (...) Nu mai vreau să (...) (neinteligibil) (...) îți cer să (...) stai pe loc cu procurorul și să (...) în ce măsură poți tu, cu discreție, fără să-și dea seama, cu (...) chestie (...) așa.

Să-I faci să (...) îmi dea articolul optâșpe sau (...) să nu mă bage la treizeci și noua, cu grupul de crimă organizată.” Ulterior, acestor discuții, cei trei au revenit Ia sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț unde au fost listate documentele aferente percheziției informatice efectuate în care, conform înțelegerii, au fost consemnate doar o parte din datele identificate în urma activității procedurale.

În dimineața zilei de 1 septembrie 2010 ofițerii de poliție judiciară T.G.C. și A.A. l-au informat pe procurorul șef T.C.P. asupra celor discutate cu inculpatul B.V.E. în ziua precedentă și a fost sesizată D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău, fiind pusă la dispoziția organelor de urmărire penală și înregistrarea audio realizată de către denunțătorul T.G.C. pe data de 31 august 2011.

La data de 16 septembrie 20.10, inculpatul B.V.E. s-a prezentat la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, însoțit de apărătorul ales, avocat P.D. În urma unor convorbiri telefonice purtate anterior de învinuitul B.V.E. cu denunțătorul T.G.C., acesta Ie-a rezervat o cameră Ia pensiunea „U.”. După ce au discutat cu procurorul șef T.C.P., cei doi s-au întâlnit cu T.G.C. la pensiunea „U.”. Discuțiile purtate de cei trei au fost înregistrate în baza autorizației din 2 septembrie 2010 emise de Tribunalul Bacău. Pe terasa restaurantului s-a discutat despre procurorul șef T.C.P. și actele de urmărire penală pe care acesta le efectua în dosar, după care inculpatul B.V.E. i-a solicitat denunțătorului T.G.C. să discute doar ei doi, în incinta restaurantului. „B.V.E.: Hai! Intrăm puțin împreună înăuntru? T.G.C.: Hai! B.V.E.: (...) (se adresează Iui P.D.-n.n.) (...) Mergem noi doi puțin înăuntru.”

După ce a rămas doar împreună cu denunțătorul T.G.C., inculpatul B.V.E. i-a precizat acestuia că promisiunea făcută cu privire la remiterea sumelor de bani este fermă și a cerut detalii cu privire Ia posibilitatea disjungerii cercetărilor față de el și înaintarea dosarului penal la Constanța.

„B.V.E.: Bă! Rămâne cum am stabilit. (...) Bă! Ăsta are de gând să facă vreo chestie? Să propună vreo arestare, ceva? T.G.C.: Băi! Eu din câte știu, nu. Că dacă i s-a respins la prima. B.V.E.: Nu mai poate. A făcut (...) T.G.C.: Bă există o posibilitate. Da' (...) după cum a recitat-o, e o așa (...) micuță. Doar dacă (...) sparge dosarul și să îl trimită (...) în altă parte și cred că (...) cred c-ar fi Constanța. După mine. B.V.E.: Și crezi că vrea să spargă dosarul? T.G.C.: Există o posibilitate. Acum (...) om' vedea. B.V.E.: Da' (...) tu ai mai vorbit cu el despre mine? Despre asta (...) Ce (...) Ce are de gând? T.G.C.: I-am zis că ești băiat bun, că colaborezi, că mai (...) discutăm una, alta (...) Că ne mai ajuți cu treburi. B.V.E.: Și ce-a zis? T.G.C.: A zis că: Da? Bine. Dați-i bătaie! B.V.E.: Nimic. E ok băiatul ăla. Rămâne cum am stabilit cu chestia aia, într-un an, maxim (...) Rămâne cum am stabilit. T.G.C.: îhî! B.V.E.: Da' cum a fost discuția de Constanța? Să trimită dosarul la Constanța? T.G.C.: Păi n-a fost de (...) Constanța. Dar nu văd altă (...) soluție să-l trimită (...) în țară, în altă parte, că (...) De ce? B.V.E.: Nu. Da' a zis el vreodată? S-a pronunțat-vreodată așa! T.G.C.: N-a pomenit de Constanța. B.V.E.: Da' a zis ceva c-ar putea să-l trimită ia (...) (neinteIigibil) (...) T.G.C.: E posibil să-l trimită. Și (...) logic fiind, unde să-l trimită? B.V.E.: În judecată? Sau să-l trimită la alt procuror? T.G.C.: Disjungere și să (...) plece în altă parte, dosarul. Nu? B.V.E.: Așa i-a zis? T.G.C.: Păi, altfel cum? B.V.E.: Nu. Poa' să-l trimită cu totul, mă. T.G.C.: Sau (...)sau cu totul. B.V.E.: Disjungere (...) să-mi facă mie. Eu asta aș vrea. Să-mi facă disjungere mie, separată. Da' (...) nu cred c-o să se poată. Și aicea, nu cred c-o să fie de acord. T.G.C. De ce? E imposibil legal? Sau de ce? B.V.E.: E posibil legal. Da. T.G.C.: Îl? B.V.E.: Numai dac-o să vrea. E posibil legal. Cum să nu. T.G.C.: Da. Păi, eu întrebam dacă e imposibil legal.

B.V.E.: Aa! Nu. E posibil legal. T.G.C.: Este posibil. Adică (...) Băi! Șanse sunt. Ți-am zis. Trebuie (...) lucrat pe partea ailaltă. B.V.E.: Pe mine asta mă interesează. Să nu mă trimită pe grup de crimă organizată și (...) Eu știu dacă are de gând să facă asta? Nu știu. Chiar nu știu (...) ce are el de gând. Probabil, săptămâna viitoare, o să aflu să-mi zică ce vrea să facă, ce are de gând. T.G.C.: Îhî! T.G.C.: Îhî! (...) (face o pauză de 10 secunde-n.n.) (...) Promisiunea făcută (...) trebuie onorată. Știi? Aia e (...) chestia. B.V.E.: Care mi-a făcut-o mie? T.G.C.: Care ai făcut-o tu. B.V.E.: Da. Da, da, da. Aia, da, măi T.G.C.: Aia-i treaba.B.V.E.: Aia. Da. Da' nu i-a mai zis nimic de ea sau așa (...) T.G.C.:Î (...) î! Asta este.”

La data de 9 decembrie 2010 procurorul șef T.C.P. a solicitat Tribunalului Neamț efectuarea în cauză a unei noi percheziții informatice asupra suporturilor de memorie ridicate de la învinuitul B.V.E., în cadrul Dosarului nr. 44/D/P/2008. La aceeași dată, la sediul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț s-au prezentat inculpatul B.V.E. și apărătorul acestuia, avocatul P.D.

Pentru efectuarea percheziției informatice a fost delegat ofițerul de poliție judiciară T.G.C. prin ordonanța nr. 44D/P/2008 din 9 decembrie 2010. Cei doi s-au întâlnit cu ofițerul de poliție judiciară T.G.C., în curtea instituției și-au solicitat acestuia să șteargă datele de pe suportul de memorie (memorystick) arătând că în caz contrar vor fi suspiciuni legate de corectitudinea primei percheziții informatice. Totodată, au spus că ei nu vor recunoaște niciodată faptul că au existat discuțiile anterioare referitoare Ia faptul că în prima percheziție informatică nu au fost consemnate toate datele identificate. Aceste discuții au fost înregistrate de ofițerul de poliție judiciară T.G.C. cu un mijloc audio propriu, relevante fiind următoarele înregistrări: „T.G.C.: Nu știu dacă acceptă să tragem de timp (...) cum ai zis tu (...) îi chemăm și pe ăsta de la lași (...) da (...) A zis că-mi dă un răspuns, se gândește și-mi spune (...) înțelegi? B.V.E.: Se duce la lași? T.G.C.: Se gândește și-mi spune! B.V.E.: Dar la lași ce tot face? O fi în vacanță (...)? Trebuie să fie bolnav. T.G.C.: Cu ce? B.V.E.: Să nu mai vină deloc! T.G.C.: Să nu mai vină? Da' crezi că are vreo importanță dacă vine sau dacă nu vine?

B.V.E.: Păi cine poate să facă în afară de tine expertiza? într-o altă situatie! B.V.E.: Mai e vreunul prin Iași? T.G.C.: Mai sunt la Bacău (...) B.V.E.: Păi ce crezi că are ăsta de gând să facă? T.G.C.: Nu știu mă, să-mi (...) (înjură-n.n.) (...) ți-am zis (...) sunt derutat complet! Mai ales după (...) treaba asta (...) T.G.C.: Să-mi bag picioarele, nici nu știu ce să fac! B.V.E.: Dar tu nu poți să vorbești cu el între patru ochi? Să-i spui: Frate, las-o dracu'! Adică ești în intimitățile alea cu el, sau nu? T.G.C.:

Sunt (...) apropiat față de el, da r(...) îți dai seama că nu am cum să-l influențez la modul ăsta să-i, să-i zic: Gata (...) „can't up” (...) știi? P.D.: De pe stick? T.G.C.: A? Cum dracu'? B.V.E.: Să ștergi tot de pe el (...) dai CTRL+ALT+DELETE, da-s multe, în (...) folosește un cuvânt vulgar (...) mea! P.D.: Era bine să-l ștergi (...) cum e la date, șterge-le pe toate! Tot ce-i pe (...) că pe hard nu contează câte, că știi că nu erau foarte multe (...) în plus față de ce (...) B.V.E.: Erau chiar puține, câteva chestii, știi ce erau, alea (...) log-urile de Internet Explorer (...)! G.C.:

Tu ești nebun! Cum dracii' să (...) să fac treaba asta cu stick-ul? Dar din moment ce s-au găsit prima dată la o contraexpertiză (...) îți dai seama că mi-am dat foc? B.V.E.: Păi și așa dacă nu le ștergi nu e același lucru (...)? P.D.: Nu-ti dai foc? Tot m dai foci B.V.E.: Așa stai și (...) T.G.C.: Nu știu ce (...) (înjură-n.n.) (...) să fac! P.D.: Așa (...) nu știu (...) spunem că ăla de la Iași, ca ăla mi-a făcut expertiza la stick! Ăla l-a copiat la el în laptop? T.G.C.: Eu știu? îl are, nu-l are! B.V.E.: A? T.G.C.:

Eu. știu, îl are, nu-l are! B.V.E.: CTRL, ALT și DELETE! (...) (neinteligibil) (...) Dacă ai șters stick-ul, am scăpat! Și tu scapi! Dom'le, asta era! P.D.: Nu erau, erau, Le-a șters ăla de la lași! Asta este! B.V.E.: Dacă găsește alea în plus, am pus-o amândoi! T.G.C.: îmi bag (...) (înjură-n.n) (...) B.V.E.: încearcă să faci asta! T.G.C.: (...) de unde și cum i-a venit lui pe chelie treaba asta! B.V.E.: Hard-ul ăla e (...) stick-ul e de 1 Giga, se șterge în maxim 3 minute (...) tot ce-i pe el! El se pricepe la calculatoare? Ha? T.G.C.:

El mai pricepe, da. B.V.E.: încearcă să-l amețești puțin, bagi mai întâi hard-ul (...) după (...) (neinteligibil) (...) T.G.C.: Bai, dar eu să-mi (...) îmi (...) B.V.E (...) (neinteligibil) (...) de se poate șterge de pe stick tot ce era, nu mai (...) CTRL, ALT (...) P.D.: (...) (neinteligibil) (...) numai dacă îl bagă (...) (neinteligibil) (...) dacă nu găsește nimic (...) (neinteligibiI) (...) B.V.E.: (...) și o să tragă de mine (...) P.D.: (...) și n-are cum să dovedească! T.G.C. Nu știu mă, să-mi bag (...) (înjură-n.n.) (...) că e, e chestie de, de „brățări” la mine! Pe tine te doare în bască, dar eu am familie, am asta (...) B.V.E.: (...) Ce crezi, că mie îmi plac „brățările”? Sau ce?T.G.C.:

Nu știu (...) să-mi bag picioarele! Sunt foarte (...)! B.V.E.: Fă chestia asta și scăpăm cu toții, ascultă la mine, că (...) (neinteligibil) (...) Nu știu, nu cunosc, n-am învățat, nu știu (...) Eu oricum nu zic, eu nu zic nimic, ascultă la mine! Eu și să-mi facă și vreo (...) (neinteligibil) (...) eu nu zic nimic! O să încerce probabil cu amândoi, să ne tragă! Nu te apuca, orice ar fi, să zici ceva că ne ducem dracu' (...) T.G.C.: Să-mi bag (...) (înjură) (...) B.V.E.: Asta cu cărți e nimic (...) Asta, dacă-i D.N.A. sau asta, ne-am dus, de nu ne mai vedem noi câte zile vom avea noi! Deci, încearcă să ștergi stick-ul (...) și avem șanse mari! Pe „hard” (...) P.D.:

Noi nu recunoaștem nimic (...) nu recunoaștem nimic din tot ce-a fost, nu găsește nimic, nu găsește nimic (...) nu recunoaștem nimic, spunem că (...) o să ne luăm de hârtiile (...) ne luăm de alea (...) B.V.E.: Dar tu fă chestia astea, când purtam discuții, îti amintești că pe stick erau 90% din lucruri (...) P.D.: (...) (neinteligibil) (...) B.V.E.: O să găsească mai mult pe hard și pe hard o spui: Dom 'Ie n-am făcut alea (...) Știi la ce sunt? Pe Internet Explorer, nu știu dacă îți amintești, iți intră foarte multă „Istorie” din aia (...) Mail-uri accesate și cu cârduri (...) alea nu ai ce să le faci! N-ai cum să le ștergi pe alea, imposibil! Aia n-ai cum, dacă știi (...) CTRL, ALT și DELETE și la revedere, alea nu Ie mai găsește după aia dacă dai (...) în istoric! P.D.:

Dai CTRL-ALT-DELETE, îl lași în bară și după aia te ocupi repede de hard! B.V.E.: Nu știu, vedem, fii atent un pic (...) T.G.C.: Hai că mai vedem!”

La data de 10 decembrie 2010, au fost efectuate alte acte procedurale în prezența învinuitului B.V.E. și a avocatului P.D., de această dată în una din încăperile în care își desfășoară activitatea D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, iar aceștia nu au făcut afirmații referitoare la distrugerea unor probe din dosar ori la înțelegerile anterioare, precizând, că au suspiciuni că discuțiile purtate în acea încăpere pot fi înregistrate. Singurul care a făcut referire la distrugerea suportului de memorie (memory stick) a fost avocatul P.D., care a vorbit în șoaptă în acest sens. Discuțiile purtate de cei trei au fost înregistrate în baza ordonanței provizorii nr. 71/P/2010 din 9 decembrie 2010, ora 11:00, confirmată prin încheierea nr. 700 din 13 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău. „B.V.E.: Cum mai e cu (...) moraIul? T.G.C.: (...) (oftează-n.n.) (...) Nu se vede? Pe mine? Moralul? B.V.E.: Păi eu n-am, (...) P.D.: Nu, Ia (...) domnul! T.G.C.: A, la domnul? Ce să zic (înjură-n.n.) (...) P.D.: Cred că a făcut ca trenul aseară!

T.G.C.: El ca el dar eu (...) îți dai seama! B.V.E.: S-a luat de tine? S-a luat tare de tine? T.G.C.: S-a luat tare (...) Eu știu ce să zic. Ce să zic (...)? M-a întrebat de ce e atâta și atuncea era atâta. B.V.E.: Și ce-a spus? T.G.C.: Astea au fost criteriile de căutare băgate acuma, atunci au fost mai puține, știam mai puține (...) Na! Am dat-o ca să nu apară dubios, știi? B.V.E.: Cardurile unde sunt? Carduri sau astea? Carduri sau astea, unde sunt? B.V.E.: Da' eu zic că, la un control mai amănunțit, nu cred că mai rămâne în funcție ăsta! P.D.: V., stai, taci din gură, că cine știe ce microfon are și (...) B.V.E.:Hm (neinteligibil) (...) Da' trebuie să aibă autorizație. P.D.: E interzis (...) B.V.E. Supravegherea mediului ambiental. Și aia trebuie să se obțină în baza unor probe. Și din câte știu eu, dacă îl supraveghează pe domnul comisar, trebuie obținut la înalta (...) De D.N.A. la Înalta Curte. Nu, D.? P.D.: Adevărat! B.V.E.: Nu știu, că s-a schimbat acuma legea. T.G.C.: Bun, bine, asta-i (...) treaba inițială, care (...) mă rog. Dar ce dracu' fac până acuma? În (...) faza asta, în momentul ăsta, în situația asta? P.D.: (...) (vorbește în șoaptă-n.n.) (...) Ai grijă, stricăm stick-ul cumva. T.G.C.: Ha?P.D.: (...) (vorbește în șoaptă-n.n.) (...) Dacă vor cere a treia expertiză, să nu mai găsească nimic pe stick. Să-I stricăm dracului că-i acuma în fața noastră. T.G.C.: Ești nebun la cap! Este imaginea, mă! P.D.: N-ai cum! Imaginea (...) T.G.C.: Cum dracu să-l strici?! Dacă este imaginea!? B.V.E.: N-ai cum, n-ai cum (...) T.G.C.: N-ai cum să-l mai strici. P.D.: Da, clar. Da T.G.C.: Și acuma (...) și, în plus, nu știu dacă, cumva, există imagine de la prima percheziție. Asta nu știu.B.V.E.: Pentru că n-ai făcut-o tu. T.G.C.: Că n-am făcut-o eu, a făcut-o colegul. E posibil să existe. Înțelegi? Aicea chiar îi belea, să (...) să stric stick-ul în momentul acesta. Și pentru ce? P.D.: Dă-I dracu', că oricum n-are ce! T.G.C.: Pentru ce? (...) (înjură-n.n.) (...) B.V.E.: Oricum, nu-i cine știe ce pe stick-ul ăla! T.G.C.: Ha? B.V.E.: Oricum, nu-i cine știe ce pe stickul ăla! T.G.C.: Ce-ai spus? B.V.E.: Nu-i cine știe ce pe stick-ul ăla T.G.C.: Aaa, nu-i cine știe ce. Să-mi (...) (înjură-n.n.) (...)”.

La data de 23 mai 2011, prin rezoluția nr. 71/P/2010, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul B.V.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cumpărare de influență prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Infracțiunile săvârșite se probează prin următoarele mijloace de probă:

Faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel cum sunt stabilite și descrise în considerentele de mai sus, au fost dovedite în cauză cu următoarele mijloace de probă administrate în urmărirea penală: - denunțurile formulate de T.G.C. și A.A.; - declarațiile martorilor denunțători: T.G.C.; A.A.; - declarațiile martorului T.C.P.; - documente din cadrul Dosarului penal nr. 44/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț; - procese-verbale de redare a convorbirilor ambientale sau convorbirilor telefonice, planșe fotografice; - declarațiile învinuitului B.V.E.; - procesul-verbal de prezentate a materialului de urmărire penală.

În drept, se reține că fapta inculpatului B.V.E., care le-a promis ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, fapta inculpatului B.V.E., care i-a promis ofițerului de poliție judiciară T.G.C. suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza față de el și să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani, sau cauza să fie trimisă la o instanță din județul Constanța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-a aplicat inculpatului B.V.E. pentru faptele de dare de mită și de cumpărare de influență reținute în sarcina sa, în cadrul criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., se au în vedere: gradul de pericol social abstract al faptelor, configurat prin limitele de pedeapsă cuprinse între 6 luni și 5 ani, închisoare, respectiv, între 2 și 10 ani, închisoare; gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care a acționat inculpatul reținând în acest sens și faptul că rezoluția infracțională a inculpatului a fost susținută și prin actele denunțătorilor care s-au implicat într-un mod considerabil în derularea acțiunilor inculpatului atunci când în data de 31 august 2010 s-au deplasat împreună cu inculpatul cu autoturismul ofițerului de poliție judiciară T.G.C. pentru a lua masa de prânz la pensiunea „ U.”, din Piatra Neamț, sau în data de 16 septembrie 2010 când același denunțător Ie-a rezervat o cameră inculpatului și apărătorului acestuia la aceiași pensiune, pentru că inculpatul a pretins să discute într-un alt loc decât la sediul Parchetului; urmările efective ale faptelor inculpatului care nu au influențat asupra cercetării penale în Dosarul nr. 44/D/P/2008, dar și faptul că inculpatul are antecedente penale, aceste elemente de individualizare fiind de natură să conducă instanța în stabilirea unor pedepse pentru infracțiunile concurente orientate spre minimul special prevăzut în textul sancționator.

În același timp, reținând conduita bună și poziția procesuală sinceră și de regret manifestată în tot timpul procesului penal, se stabilesc în favoarea acestuia circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) C. pen., urmând a se coborî pedeapsa aplicată sub minimul special.

Prin urmare, reținând considerentele analizate anterior, a fost condamnat inculpatul B.V.E. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. c) și, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni, închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 34 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul B.V.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Având în vedere că în antecedență inculpatul este condamnat definitiv de către Tribunalul București, secția a Il-a penală, prin sentința penală nr. 458 din 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 16937/3/2007, definitivă prin decizia nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen.

În temeiul art. 865 C. pen., art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare, dispusă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. 16937/3/2008 și în consecință:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani, închisoare, în pedepsele componente de: 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) C. pen.; 1 lună închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.; 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și 3 ani, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

În temeiul art. 865 alin. (1) și art. 85 alin. (1) C. pen. art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele concurente de 2 luni închisoare și 2 ani închisoare, aplicate în aceasta cauză, cu pedepsele de 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 1 lună închisoare și 3 ani închisoare, descontopite anterior, urmând ca inculpatul B.V.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a acestei pedepse rezultante:

Instanța a reținut vârsta tânără a inculpatului, faptul că are studii superioare ce conferă un potențial de reeducare sporit, este necăsătorit, este angajat pentru perioadă nedeterminată și are o conduită corespunzătoare la locul de muncă, așa cum rezultă din adeverința emisă de SC V.A. SRL, înregistrată Ia Registrul Comerțului, astfel cum s-a reținut după prezentarea materialului de urmărire penală și în instanță a manifestat o atitudine procesuală sinceră și cooperantă, precum și pericolul social mediu a infracțiunilor ce se rețin în sarcina inculpatului, încât având în vedere deopotrivă aceste elemente obiective și subiective pozitive, rezultă temeiuri clare că scopul pedepsei ce se aplică în cauză poate fi realizat și fără executarea efectivă, fiind evident că o privare de libertate a inculpatului ar fi inutilă, față de garanțiile de reeducare pe care le prezintă vârsta tânără a acestuia, nivelul superior de studii, precum și atitudinea sa sinceră și de regret manifestată în timpul procesului penal.

Astfel, fiind îndeplinite cerințele art. 861, dar și ale 865 alin. (2) și art. 85 alin. (1) C. pen. și reținând că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat astfel că, chiar fără executarea pedepsei rezultante acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, s-a aplicat în favoarea inculpatului beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere.

În consecință, în temeiul 865 alin. (2) C. pen., art. 861-862 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 3 ani, închisoare, și a pedepsei accesorii sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul B.V.E. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț; - va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; - va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 și art. 865 C. pen. privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.V.E., corespunzător culpei sale procesuale, să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală și în primă instanță de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Bacău.

Procurorul a înțeles să critice sentința apelată sub următoarele aspecte:

Un prim motiv de nelegalitate constă în greșita reținere în favoarea inculpatului B.V.E. a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, apreciem că nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică.

Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța a motivat reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mita prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 prin aceea că „reținând conduita bună și poziția procesuală sinceră și de regret manifestată în tot timpul procesului penal”.

Poziția de recunoaștere a faptei, valorificată de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și nici reducerea pedepsei.

S-a apreciat că nu se impunea reducerea pedepsei aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 754 din 15 martie 2012.

Motiv de netemeinicie în strânsă legătură cu motivul de nelegalitate invocat anterior este și pedeapsa prea mică aplicată inculpatului B.V.E. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, contextul comiterii faptelor, pedeapsa de 2 luni închisoare dispusă pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 față de dispozițiile art. 72 C. pen., este oricum mult prea blândă pentru realizarea funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, precum și scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

Fapta inculpatului B.V.E. care a promis ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le consideră compromițătoare și îi puteau fi defavorabile în analiza ce urma a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care era cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț prezintă un grad sporit de pericol social.

A considerat că instanța nu a avut în vedere gravitatea faptei comise, modalitatea concretă de comitere, a urmărilor pe care Ie-a produs, impactul în rândul comunității, persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța trebuia să țină seama de dispozițiile art. 72 C. pen. și, de asemenea avea obligativitatea motivării minuțioase a procesului de individualizare a pedepsei.

Activitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate în cazul săvârșirii infracțiunilor de corupție reprezintă, o responsabilitate deosebită a instanțelor de judecată, prin prisma angajamentelor asumate de România, a așteptărilor societății față de finalitatea actului de justiție, dar și a schimbării unor mentalități și deprinderi.

Însumând toate aceste argumente pentru analiza atât a periculozității sociale a faptei săvârșite, cât și a situației personale a inculpatului s-a apreciat că pedeapsa închisorii aplicată acestuia pentru infracțiunea de dare de mită nu-și poate atinge scopul prevăzut de art. 52 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că sentința apelată este nelegală și în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru, săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatului B.V.E. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Pedeapsa pentru infracțiunea menționată este închisoarea de la 2 Ia 8 ani.

La termenul din 26 septembrie 2012 inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc conform prevederilor art. 3201 C. proc. pen. în sensul că a recunoscut faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Deși cererea inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii simplificate a fost admisă, instanța nu a dat eficiență prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în sensul pronunțării unei hotărâri de condamnare cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, nu a motivat în nici un fel și nici nu a mai reținut în dispozitivul hotărârii de condamnare prevederile art. menționat.

S-a invocat și netemeinicia sentinței penale în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.V.E.

Având în vedere că în antecedență inculpatul este condamnat definitiv de către Tribunalul București, secția a Il-a penală, prin sentința penală nr. 458 din 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 16937/3/2007, definitivă prin decizia nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, s-a apreciat că o pedeapsă tot cu suspendare, chiar și sub supraveghere, nu este suficientă.

În raport de criteriile de individualizare judicaire a pedepselor prevăzute Ia art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, atitudinea procesuală a inculpatului, persoana acestuia, s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepselor astfel cum este definit la art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.

Modalitatea în care inculpatul B.V.E. a comis infracțiunile pentru care a fost cercetat și ulterior a fost trimis în judecată demonstrează gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor deduse judecații, criteriu prevăzut la art. 72 C. pen. La aceasta se adaugă și antecedența penală a inculpatului.

Inculpatul B.V.E. a promis ofițerilor de poliție judiciară T.G.C. și A.A. câte 10.000 dolari SUA pentru a omite să menționeze în procesul-verbal de percheziție mai multe date pe care acesta le considera compromițătoare și îi pot fi defavorabile în analiza ce urmează a fi făcută cu ocazia finalizării dosarului în care este cercetat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Neamț și i-a promis ofițerului de poliție judiciară T.G.C. suma de 10.000-15.000 euro, pentru a interveni pe lângă procurorul de caz, T.C.P., să nu fie trimis în judecată, ori să fie disjunsă cauza față de el și să fie trimis în judecată peste un an sau doi ani, sau cauza să fie trimisă la o instanță din județul Constanța.

Prin atitudinea sa de folosire abuzivă și discreționară, în disprețul normelor de drept și a moralei, a încercării de a influența autoritățile prin reprezentanții săi legali, încercarea de a-i corupe și de a le cumpăra influența, faptul că a avut reprezentarea că o autoritate a statului ar putea fi aservită intereselor sale personale, prin toate acestea inculpatul a adus un prejudiciu de imagine autorităților statului.

S-a considerat că se impune o abordare dialectică a tuturor criteriilor de individualizare, fără a se sublinia, cu precădere faptul că inculpatul este tânăr, are studii superioare, aspecte care, în principiu, în cazul infracțiunilor de corupție, nu au neapărat valoarea unor circumstanțe atenuante, mai ales atunci când infractorul a profitat de aceste realități pentru a-și disimula comportamentul infracțional sau a-și asigura realizarea scopului ilicit propus; în acest context apreciem ca deosebit de utilă analiza scopului și a mobilului infracțiunii în fiecare cauză în parte, tocmai pentru a realiza o adecvare corespunzătoare a pedepsei.

Astfel, pentru ca pedeapsa aplicată să fie în măsură să-și atingă scopul pentru care a fost instituită și în condițiile în care pedeapsa închisorii cu suspendare s-a dovedit deja a fi ineficientă, s-a apreciat că s-ar impune ca pedeapsa ce s-ar aplica inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită să fie majorată iar modalitatea de executare să fie cu executare efectivă în regim închis.

În concluzie, s-a considerat că instanța nu a făcut o apreciere temeinică a dispozițiilor art. 72 C. pen., aplicând inculpatului o pedeapsă care nu-și atinge scopul așa cum este definit în art. 52 C. pen. referitor la faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de munca, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Curtea examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat că apelul procurorului este fondat, fiind admis în următoarele limite:

Curtea a constatat că prima instanță, în urma analizei probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă a faptelor supuse judecății.

De asemenea prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cursul urmăririi penale, pronunțând legal și temeinic o soluție de condamnare a inculpatului pentru faptele ce au format obiectul acuzațiilor în prezentul proces penal.

Motivul de apel relativ la greșita reținere a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului intimat B.V.E. s-a apreciat că este fondat.

În condițiile aplicării în speță a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuate judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer.

În atare condiții, sentința apelată a fost reformată, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c) și 76 alin. (1) lit. e) C. pen. reținute în favoarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. și, în consecință s-a majorat pedeapsa aplicată pentru comiterea aceastei fapte la un cuantum situat între limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor reduse cu o treime, conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen., ținând cont, evident de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Sentința apelată este, s-a reținut că este defectuoasă, în perspectiva omisiunii reținerii dispozițiilor art. reținerii dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că intimatul inculpat a înțeles să se prevaleze de procedura simplificată de prevederile de art. 3201 C. proc. pen., instanța de fond avea obligația de a reține prevederile dispozițiile textului menționat față de toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței, respectiv și față de infracțiunea prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, urmând ca pedeapsa aplicată pentru această faptă să se situeze în limitele prevăzute de legiuitor reduse cu o treime, conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului B.V.E., obținută ca urmare a aplicării dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, criticată de asemenea de procuror în apelul său, Curtea a considerat că modalitatea de executare aleasă de instanța de fond privitoare la executare nu este adecvată, necorespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv.

Potrivit art. 72 C. pen. Ia stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama, de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

În acest sens Curtea a apreciat că acțiunile infracționale ale inculpatului B.V.E. ce au constat în încercarea de corupere, într-o manieră directă sau indirectă, a unor ofițeri de poliție judiciară și a unui procuror, în scopul evitării sau întârzierii tragerii sale la răspundere penală pentru comiterea unor infracțiuni grave (constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor electronice de plată și accesarea unui sistem informatic), precum și antecedentele penale ale inculpatului care a mai suferit anterior rigorile legii penale pentru comiterea unor infracțiuni de natură similară cu cele pentru care l-au motivat pe inculpat să săvârșească faptele de corupție supuse judecății, sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiau bine evaluate de către instanța de fond, în alegerea modalității de executare pedepsei rezultante.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepsei rezultante obținută ca urmare a aplicării dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a apreciat că trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret al faptelor comise, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul contact cu legea penală.

Exemplaritatea pedepsei produce, efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român, art. 52 alin. (1) potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Revenind la speța de față, așa-cum a mai arătat Curtea a subliniat că faptele comise de către inculpatul intimat denotă o periculozitate socială considerabilă, în raport cu activitatea infracțională concretă a acestuia, care a încercat coruperea a doi ofițeri de poliție judiciară și a unui procuror din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Neamț în vederea evitării sau întârzierii tragerii sale la răspundere penală pentru comiterea unor infracțiuni grave, precum și antecedentele penale ale inculpatului care, anterior, a mai fost condamnat definitiv pentru săvârșirea unor infracțiuni similare cu cele care au făcut obiectul cercetărilor în care au fost implicați cei doi ofițeri de poliție judiciară și procurorul D.I.I.C.O.T. față de care inculpatul a săvârșit acțiunile infracționale, Curtea a apreciat că scopul pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia într-un loc de detenție.

În raport cu împrejurările concrete de săvârșire a faptelor deduse judecății, natura acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, care așa cum s-a mai evidențiat, a mai suferit rigorile legii penale aplicându-i-se anterior o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, Curtea a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei, în pofida existenței unor circumstanțe care îl caracterizează pozitiv de pe inculpat și evidențiate de instanța de fond, nu poate fi atins fără executarea acesteia, astfel încât a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 865 alin. (2) C. pen., 861-862 și art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei principale rezultante și pedepsei accesorii, urmând ca inculpatul să execute aceste pedepse efectiv.

În considerarea celor expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Curtea s-a admis apelul declarat de procuror în sensul celor expuse mai sus.

Rejudecând cauza, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) și 76 alin. (1) Iit. e) C. pen. reținute în favoarea inculpatului în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. și, în consecință s-a majorat pedeapsa aplicată pentru această faptă.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa astfel cum a fost redusă, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu pedeapsa aplicată în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în pedeapsa cea mai grea.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 865 alin. (2) C. pen., 861-862 și art. 71 alin. (5) C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei principale și pedepsei accesorii, urmând ca inculpatul să execute aceste pedepse efectiv.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul B.V.E., care prin apărătorul ales, în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, a depus la dosar motive scrise de recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 14, 172 și 21 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs, inculpatul a invocat, în esență, următoarele critici:

Cu privire la pct. 9 al art. 3859 C. proc. pen., a criticat decizia pentru nemotivarea corespunzătoare a acesteia;

Cu privire la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., a menționat că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 3201 C. proc. pen. și ale art. 74, 76 C. pen., având în vedere că prin decizia recurată s-a majorat pedeapsa aplicată la fond și s-a schimbat modalitatea de executare, solicitând reanalizarea probatoriului pentru a dovedi situația de fapt și de drept a. inculpatului;

- Cu privire la pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., apărarea a învederat, pe de o parte, că s-au nesocotit prevederile art. 3201 C. proc. pen. și ale art. 74 C. pen., prin concluzia la care a ajuns instanța respectiv, că un inculpat care optează a se judeca în temeiul art. 3201 C. proc. pen. nu i se mai pot reține și circumstanțe atenuante pentru că s-ar da o dublă valență, pe care inculpatul nu o merită, deși legiuitorul a prevăzut-o. În al doilea rând s-a susținut că s-a omis aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen., în sensul că pedepsele pentru infracțiunile concurente nu au mai fost contopite, nu s-a descontopit pedeapsa anterioară pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008 și nici nu s-a dat eficiență prevederilor art. 88 C. pen., în sensul că din pedeapsa aplicată inculpatului nu i s-au scăzut 5 luni de arest preventiv și o zi de reținere conform ordonanței de reținere.

- Cu privire la pct. 21 al art. 3859 C. proc. pen., s-a menționat că inculpatul a lipsit motivat la termenul când s-a judecat cauza, deoarece suferise o intervenție chirurgicală și nu se putea deplasa;

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpat, care se cricumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 9, 14, 172 și 21 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit art. 38510 alin. (1) C. proc. pen., „recursul trebuie să fie motivat.”

Alin. (2) al textului de lege susmenționat prevede că „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată”, iar în alin. (21) al aceluiași text de lege se arată că „în cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.”

Întrucât inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va analiza numai criticiie formulate de acesta ce se circumscriu cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Prin urmare, criticiie vizând nemotivarea corespunzătoare a deciziei și lipsa de la instanță la termenul fixat pentru judecarea apelului, care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 9 și 21 nu vor face obiect al analizei prezentului recurs deoarece nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. mai sus invocate.

În ce privește cererea vizând, reindividualizarea pedepselor în sensul de a se da o mai mare eficiență prevederilor art. 3201 C. proc. pen., de a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., și de a se schimba modalitatea de executare, se constată că este nefondată, întrucât în mod corect instanța de apel, în raport cu împrejurările concrete de săvârșire a faptelor deduse judecății, natura acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, care așa cum s-a mai evidențiat, a mai fost condamnat, aplicându-i-se anterior o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei, în pofida existenței unor circumstanțe care îl caracterizează pozitiv pe inculpat și evidențiate de instanța de fond, nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Se constată că, instanța de apel a analizat în detaliu situația juridică a inculpatului și situația circumstanțelor personale. În mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. relativ la conduita și poziția procesuală a inculpatului și tot în mod corect Curtea a apreciat că, în principiu, pot fi reținute circumstanțe atenuante atunci când judecata are loc în procedura simplificată, dar în speța de față, dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen., respectiv conduita ulterioară săvârșirii faptei și regretul manifestat, în raport de prevederile art. 3201 nu pot fi reținute.

Înalta Curte, în acord cu instanța de apel, apreciază că singura modalitate de executare a pedepsei, care răspunde exigențelor art. 52 C. pen. este executarea prin privare de libertate, aceasta fiind necesară în raport de conduita inculpatului, de situația antecedențelor sale penale, de faptul că inculpatul a încercat coruperea într-o manieră directă sau indirectă a unor ofițeri de poliție judiciară și a unui procuror în scopul evitării sau întârzierii tragerii sale la răspundere penală pentru comiterea unor infracțiuni grave.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 172 C. proc. pen., raportat la momentul la care au fost formulate motivele de recurs, acest caz de casare poate fi luat în considerare din oficiu, doar dacă a influențat soluția în defavoarea inculpatului.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că instanța de apel, a omis să deducă pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.V.E., durata reținerii de 24 ore, din dată de 29 iulie 2010 și arestarea preventiva de la 28 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008, inclusiv, astfel, că recursul inculpatului fi admis doar sub acest aspect.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.V.E. împotriva deciziei penale nr. 25 din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va casa în parte, atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 89 din 3 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, numai în ceea ce privește omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată recurentului inculpat a reținerii și arestării preventive, și rejudecând în aceste limite:

Va deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.V.E., durata reținerii de 24 ore, din data de 29 iulie 2010 și arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008, inclusiv.

Se vor menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei hotărâri.

Onorariul parțial în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.V.E. împotriva deciziei penale nr. 25 din 11 februarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează în parte, atât decizia recurată, cât și sentința penală nr. 89 din 3 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Neamț, numai în ceea ce privește omisiunea deducerii din pedeapsa aplicată recurentului inculpat a reținerii și arestării preventive, și rejudecând în aceste limite.

Deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.V.E., durata reținerii de 24 ore, din data de 29 iulie 2010 și arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008, inclusiv.

Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei hotărâri.

Onorariul parțial în sumă de 100 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2013.