Valuation threshold for aggravated fraud: market value of non-buildable extravilan land versus notarial tax grid and victim's negotiating price

Deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 18/P din 17 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați T.M.G. și V.L., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 493 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 2/118/2012, s-au dispus următoarele: „Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, prin apărător, din infracțiunea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. precum și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V.L. din infracțiunea prevăzută de 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit față de inculpata R.L., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. în referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. întrucât a intervenit decesul acesteia în cursul procesului penal.

În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.- art. 76 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul T.M.G., pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 862 C. pen. dispune anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1049 din 20 octombrie 2011 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16419/2011 a Curții de Apel Constanța.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an închisoare rezultată in urma anulării suspendării sub supraveghere, în final executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen. În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 noiembrie 2008 și până la data de 18 noiembrie 2008.

În baza art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. condamnă pe inculpatul V.L., pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen. dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483 din 9 mai 2011 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 750 din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța și dispune descontopirea acesteia în pedepsele componente de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. și de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. -art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare. 1 an și 4 luni închisoare și 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în final, inculpatul V.L. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen.

Pedeapsa se va executa in regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen. în baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 noiembrie 2008 și până la data de 18 noiembrie 2008.

Constată că partea vătămată T.G.M. nu s-a constituit parte civilă in prezenta cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen. dispune desființarea totală a procurilor autentificate sub nr. 2270 din 6 noiembrie 2008 și 2278 din 7 noiembrie 2008 la B.N.P. P.C.F.

În baza art. 189 C. proc. pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției in favoarea Baroului Constanța a sumei de 300 RON, onorariu apărător din oficiu, pentru doamna avocat M.M.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. dispune obligarea inculpaților T.M.G. și V.L. la plata a câte 2.000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat ce o vizează pe inculpata R.L. rămân în sarcina statului."

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 3 ianuarie 2012, pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat cauza cu nr. 2/118/2012, privind pe inculpații T.M.G. și V.L., trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și R.L. trimisă in judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. art. 290 alin. (1), art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. prin rechizitoriul nr. 1543/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.

S-a reținut în sarcina inculpatului T.M.G. că, la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părților vătămate T.C. și T.G.M. și prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparținând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul cărților vătămate să se «reducă vreun prejudiciu.

În sarcina inculpatului V.L. s-a reținut aceea că, Ia data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părților vătămate T.C. și T.G.M. și prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparținând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul părților vătămate să se producă vreun prejudiciu.

În sarcina inculpatei R.L. s-a reținut aceea că, la data de 07 noiembrie 2008, s-a prezentat în fata notarului public P.C. sub identitatea părții vătămate T.G.M. A solicitat autentificarea unei procuri și a semnat în locul acesteia cererea necesară autentificării unei procuri, toate acestea pentru a înlesni săvârșirea infracțiunii de tentativă Ia înșelăciune.

Pentru a dispune trimiterea in judecată a inculpaților au fost avute in vedere următoarele mijloace de probă: declarații martori; declarații părți vătămate; înscrisuri; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; procese-verbale de confruntare; proces-verbal de recunoaștere din planșa foto; rapoarte de constatare tehnico-științifice grafoscopice; declarațiile inculpaților.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și partea vătămată T.G.M., au fost audiați martorii din lucrări și cei propuși de inculpați, a fost efectuată o expertiză tehnică imobiliară pentru a se stabili valoarea imobilului supus vânzării și a fost depus actul constatator al decesului inculpatei R.L.

Pe baza tuturor probelor administrate în cauză instanța a reținut că la data de 14 noiembrie 2008, lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J.Constanța s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, județul Constanța, urmează a se autentifica un contract de vânzare cumpărare pentru un teren din Municipiul Constanța.

Potrivit informațiilor care au stat la baza sesizării din oficiu, proprietarii terenului urmau să înstrăineze acest bun imobil prin mandatar, însă procurile prin care aparent autorizau această operațiune erau falsificate, nefiind semnate de către ei.

În baza sesizării, lucrătorii de poliție s-au deplasat ia Biroul Notarului Public P.C. din loc. Agigea, jud. Constanța unde au identificat în incinta acestuia pe inculpatul T.M.G. și pe martorii B.L., A.O. și M.A.

Conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 14 noiembrie 2008, inculpatul T.M.G., în calitate de mandatar al numiților T.C. și T.G.M., vindea, în numele acestora, un teren în suprafață de 9.368 mp. situat în Municipiul Constanța, S.V. către martorul B.L. contra sumei de 50.000 euro (190.605 RON), sumă ce se achitase înainte de autentificarea contractului.

Contractul de vânzare cumpărare era semnat de inculpatul T.M.G. în calitate de vânzător și de martorul B.L. în calitate de cumpărător. Însă nu era autentificat de notar și nici înregistrat în evidențele Biroului Notarial.

Cu ocazia percheziției efectuate asupra celor patru persoane menționate, asupra inculpatului T.M.G. a fost identificată suma de 25.000 euro în bancnote de 50 euro, bani ce proveneau ca urmare a vânzării acestui teren către martorul B.L., iar asupra martorului A.O. suma de 3.900 euro în bancnote de 50 euro, sumă care urma a fi folosită pentru plata actelor notariale după cum a relatat acesta.

Tot cu această ocazie, în spatele unui bloc din apropierea notariatului a fost identificat un autovehicul care staționa și în care se aflau inculpatul V.L. și martorii T.E., T.N. T.Ș. și A.T. În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, inculpatul T.M.G., cu aproximativ o săptămână înainte de momentul la care urma să se perfecteze contractul de vânzare cumpărare al terenului, s-a întâlnit cu inculpatul V.L. și i-a propus să cumpere împreună, contra sumei de 60.000 RON, un teren de aproximativ 9.000 m.p. din Constanța deținut de două persoane în vârstă numite T., contribuția sa urmând a fi de 20.000 RON, iar restul de 40.000 RON urmând a fi achitați de inculpatul V.L. După cum a declarat cel din urmă inculpat, terenul urma să fie revândut de către V.L. la un preț superior, diferența de preț urmând a fi împărțită între ei.

Partea vătămată T.C. era proprietarul unui teren situat în Constanța, str. S.V. În suprafață de 9.368 m.p., teren pe care dorea să îl vândă. La data de 02 noiembrie 2008 s-a întâlnit cu inculpatul V.L. care s-a arătat interesat de achiziționarea terenului și chiar s-a arătat prietenos și binevoitor cu partea vătămată, care solicita pe acel teren suma de 580.000 euro, respectiv 63 euro/ mp. În aceste condiții, inculpatul i-a cerut copii ale actelor de proprietate și ale actelor de identitate, fiindu-i date acestuia copii și originale ale actelor de proprietate și originalele documentelor de identitate aparținând părții vătămate și soției sale, inculpatul promițându-i că i le va restitui până în seara aceleiași zile, lucru care, însă, nu s-a mai întâmplat.

Astfel, partea vătămată T.C. l-a anunțat pe nepotul său, A.I. care, în dimineața zilei de 03 noiembrie 2008, i-a condus pe soții T. la S.P.C.L.E.P.

Constanța, pentru ca aceștia să declare pierdute actele de identitate și să solicite eliberarea altora noi.

La data de 03 noiembrie 2008, în jurul orelor 16:00, inculpatul V.L. a revenit la domiciliul său și i-a predat martorului A.I., care se afla în acel moment la domiciliul lui, cele două acte de identitate seria X1. nr. XX1. și respectiv X2. nr. XX2. și copii ale actelor de proprietate.

Martorul A.I. a solicitat inculpatului V.L. să își prezinte identitatea și i-a cerut acestuia explicații pentru însușirea actelor de identitate ale bunicilor săi, fiind în cele din urmă convins de inculpatul V.L. că este un cumpărător serios, iar solicitarea și obținerea acestor documente de la bunicii săi a fost făcută tocmai în ideea de a verifica legalitatea documentelor de proprietate ale acestora și nu din alt motiv.

Ca urmare a reintrării în posesia acestor acte de identitate, părțile vătămate T.C. și T.G.M. și nu s-au mai prezentat ulterior Ia S.P.C.L.E.P. Constanța pentru a-și ridica noile documente de identitate.

Conform fișelor de evidență ale S.P.C.L.E.P. Constanța, această instituție a emis la data de 04 noiembrie 2008 noile cărți de identitate seria X3. nr. XX3. și, respectiv, seria X4. nr. XX4. pentru T.C. și T.G.M., cărți de identitate ce au fost ridicate abia la data de 09 iunie 2009, respectiv la data înregistrării decesului numitului T.C. (cu ocazia întocmirii actului de deces s-a Constatat făptui că cele două acte noi de identitate seria X4. nr. XX4. și respectiv seria X5. nr. XX5. nu au fost ridicate niciodată de la S.P.C.L.E.P. Constanța).

În urma discuțiilor purtate cu inculpatul V.L., martorul A.I. a fost convins de acesta, de intenția sa de a cumpăra acel teren pentru suma de 580.000 euro și, ca urmare, a acceptat continuarea discuțiilor în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare. Mai exact, la data de 06 noiembrie 2008 martorul A.I. însoțit de părțile vătămate T.C. și T.G.M. s-au deplasat la Banca O., unde cei din urmă au deschis un cont bancar în care inculpatul V.L. ar fi trebuit să vireze suma de 580.000 euro pe care le declarase că o deține la Banca C.

Pe motivul că o parte din suma de 580.000 euro nu îi fusese încă virată în cont de un debitor de-al său, inculpatul V.L. a solicitat martorului A.I. și părților vătămate T.C. și T.G.M. să se întâlnească din nou a doua zi, respectiv la data de 07 noiembrie 2008 la orele 14 pentru a realiza transferul banilor.

Motivând că dorește să fie sigur că terenul va fi vândut lui și nu altui cumpărător, inculpatul V.L. a solicitat părților vătămate să-i înmâneze din nou actele de identitate până a doua zi, când le va face plata terenului. Cunoscând deja identitatea inculpatului V.L., și fiind convinși de seriozitatea acestuia, partea vătămată T.C. în prezența nepotului său, martorul A.I., a acceptat cererea acestuia și i-a înmânat acestuia buletinele de identitate cu seriile X6. nr. XX6. și respectiv X7. nr. XX7., urmând ca a doua zi, pe data de 07 noiembrie 2008, să reintre în posesia acestora cu ocazia transferului sumei de 580.000 euro.

La data de 07 noiembrie 2008, martorul A.I. și partea vătămată T.C. s-au reîntâlnit cu inculpatul V.L., care le-a restituit buletinele de identitate și care, în jurul orelor 17, le-a comunicat că i-au intrat în cont banii, mai puțin suma de 90.000 euro și ca urmare este nevoit să se împrumute cu această sumă.

Din acest motiv, inculpatul le-a propus părților vătămate să se întâlnească din nou pe data de 10 noiembrie 2008 pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, ulterior acesta solicitând telefonic amânarea întâlnirii lor pentru data de 12 noiembrie 2008. La data de 12 noiembrie 2008, pe motivul că nu a ajuns încă în Constanța, inculpatul V.L. a comunicat telefonic martorului A.I. că va trimite pe șoferul său, pentru a-i remite acestuia actul de proprietate în original, act ce este necesar notarului pentru a redacta contractul și blocarea cărții funciare, urmând ca în momentul în care el va ajunge în Constanța să se procedeze doar la virarea banilor în cont și la semnarea contractului, lucru cu care martorul A.I. nu a fost de acord.

Constatând că inculpatul V.L. nu mai răspunde ia telefon, la data de 13 noiembrie 2008, martorul A.I. a contactat telefonic un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru a-i cere sfatul.

Martorul a mai declarat că persoana respectivă i-a comunicat că pentru terenul în cauză a fost solicitată blocarea poziției în CF în condițiile efectuării unei tranzacții la Biroul Notarului Public C.P. din Agigea.

Din acest motiv, martorul A.I. a contactat telefonic notariatul respectiv, aflând de la notarul public P.C. faptul că acolo fuseseră autentificate două procuri, prin care părțile vătămate T.C. și T.G.M. îl împuterniceau pe inculpatul T.M.G. să vândă terenul în litigiu și că, la acel moment, se aștepta actul de proprietate care trebuia certificat și legalizat ca fiind definitiv și irevocabil de către Judecătoria Constanța și, respectiv, un nou certificatul fiscal care să ateste la zi situația terenului, în vederea vânzării terenului către un cumpărător.

Aflând aceste amănunte, martorul A.I. a relatat martorei P.C. că bunicii săi, T.C. și T.G.M., nu au împuternicit nici o persoană pentru vânzarea acestui teren iar actul de proprietate în original se află asupra lor, sens în care a solicitat acesteia să nu încheie tranzacția, urmând a se prezenta și el cu părțile vătămate la notariat, după ce în prealabil va sesiza organele de poliție, ceea ce s-a și întâmplat.

Urmare a celor aflate, notarul public P.C. nu a mai procedat la autentificarea actului de vânzare cumpărare deja încheiat și semnat de vânzător și cumpărător, în persoanele inculpatului T.M.G. și, respectiv, a martorului B.L.

Pentru a fi posibilă vânzarea terenului soților T., la data de 06 noiembrie 2008, după ce intraseră în posesia buletinelor de identitate ale părților vătămate T.C. și T.G.M., inculpații V.L. și T.M.G., însoțiți de numitul C.C. s-au deplasat la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, județul Constanța, unde numitul C.C. s-a prezentat în baza buletinului de identitate al părții vătămate T.C. drept această persoană, iar inculpatul T.M.G. drept nepotul acestuia, solicitând, printr-o cerere, redactarea unei procuri prin care numitul T.C. să îl împuternicească pe inculpatul T.M.G. să vândă terenul acestuia din Constanța, S.V., în suprafață de 9.367,85 mp.

Tot cu această ocazie, inculpații V.L. și T.M.G. au depus, în vederea redactării procurii, sentința civilă nr. 6032 din 22 iunie 2006 emisă de Judecătoria Constanța care stabilea dreptul acestora de proprietate asupra terenului menționat, extrasul de carte funciară, planul de amplasament și fișa imobilului, documente pe care inculpatul V.L. le obținuse de la partea vătămată T.C. la data de 02 noiembrie 2008.

Conform documentelor existente la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, județul Constanța și conform Raportului de Constatare tehnico-științifîcă din 06 aprilie 2009 întocmit de I.P.J.Constanța - Serviciul Criminalistic a rezultat că inculpatul T.M.G. a completat personal această cerere, prin care solicita - în numele numitului T.C. - redactarea și autentificarea procurii, semnătura depusă în partea stângă a cererii fiind executată de acesta.

În ceea ce privește semnătura din partea dreaptă a cererii, conform raportului menționat, aceasta nu a fost executată nici de inculpatul T.M.G. și nici de numitul C.C.

În baza acestei cereri și a documentelor menționate, Biroul Notarului Public P.C. a redactat și autentificat procura din 06 noiembrie 2008, procură ce poartă semnătura celui care a împuternicit și care conform Raportului de Constatare tehnico-științiflcă din 06 aprilie 2009 emis de I.P.J.Constanța- Serviciul Criminalistic nu a fost executată nici de partea vătămată T.C. și nici de numitul C.C.

Pe motivul că partea vătămată T.G.M., coproprietară a terenului, nu a putut să se prezinte la data de 06 noiembrie 2008 pentru a-l împuternici și ea pe inculpatul T.M.G., deoarece era la acel moment bolnavă, a rămas stabilit ca aceasta să se prezinte ulterior la notariat.

La data de 07 noiembrie 2008 inculpații V.L. și T.M.G. însoțiți de această dată de inculpata R.L., concubina numitului C.C., s-au prezentat din nou la Biroul Notarului Public P.C. din localitatea Agigea, județul Constanța, în vederea autentificării procurii.

Conform Raportului de Constatare tehnico-științifică din 06 aprilie 2009 emis de I.P.J. Constanța- Serviciul Criminalistic a rezultat că inculpatul T.M.G. a completat și semnat în partea stângă o cerere tip prin care solicita, în numele numitei T.G.M., redactarea și autentificarea procurii, semnătura depusă în partea stângă a cererii fiind executată de inculpatul T.M.G., iar semnătura din dreapta cererii fiind probabil executată de inculpata R.L.

În baza acestei cereri și a documentelor depuse, Biroul Notarului Public P.C. a redactat și autentificat procura nr. 2278 din 07 noiembrie 2008, procură ce poartă semnătura celui care a împuternicit și care, conform Raportului de Constatare tehnico-științifică din 06 aprilie 2009 emis de I.P.J. Constanța- Serviciul Criminalistic, a fost executată probabil de inculpata R.L.

Inculpatul T.M.G. a declarat că a fost condus la sediul BNP P.C. din Agigea de către inculpatul V.L., care i-a prezentat doi bătrâni ca fiind soții T. și care l-au împuternicit, prin două procuri, să vândă în numele lor terenul care le aparținea.

Inculpatul T.M.G. a folosit procurile respective și astfel, a obținut în data de 13 noiembrie 2008 certificatul fiscal necesar autentificării vânzării după care la data de 14 noiembrie 2008 s-a prezentat la același birou notarial pentru a încheia contractul.

În faza de urmărire penală a fost identificată și audiată inculpata R.L., în prezent decedată, care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, declarând că înainte cu aproximativ două zile de data prezentării la notariat, în vederea solicitării și emiterii procurii în litigiu, ea și concubinul său C.C. au fost vizitați la locuința lor din comuna Lumina de către inculpatul V.L. și de numiții M.A. și T.N. (persoane identificate de aceasta din fotografii), care i-au solicitat doar ei să-i însoțească la notariatul din Agigea unde, sub identitatea de T.G.M. și în baza buletinului acesteia de identitate, să solicite redactarea unei procuri prin care împuternicea pe inculpatul T.M.G. să vândă un teren, urmând a fi recompensată cu o anumită sumă de bani pentru acest lucru, numitul T.N. fiind cunoscut de ei anterior.

Fiind de acord cu propunerea acestora, la data de 07 noiembrie 2008, inculpata R.L. a fost condusă de numitul T.N. în Constanța, unde s-a întâlnit cu inculpatul T.M.G., împreună cu care s-a deplasat la notariatul din Agigea, unde a solicitat - sub identitatea de T.G.M. -emiterea procurii autentificate în 07 noiembrie 2008 prin care îl împuternicea pe inculpatul T.M.G. să vândă un teren pe care adevărata T.G.M. și soțul acesteia îl dețineau în Constanța, procură pe care a semnat-o personal. Pentru acest serviciu, aceasta a primit suma de 150 RON de la numitul T.N.. înainte de a ajunge la notariat, inculpatul T.M.G. i-a solicitat să se prefacă bolnavă în fața notarei și i-a înmânat buletinul de identitate al numitei T.G.M. în vederea memorării datelor de stare civilă ale părții vătămate.

Martorul C.C. a confirmat cele relatate de inculpata R.L., însă a negat că la data de 06 noiembrie 2008 s-ar fi prezentat la acest notariat pentru ca, sub identitatea de T.C. să solicite redactarea procurii autentificate din 06 noiembrie 2008.

Inculpatul T.M.G. a fost audiat în faza de urmărire penală, ocazie cu care a relatat că, în luna noiembrie s-a întâlnit cu inculpatul V. care i-a propus o afacere, în sensul că a găsit niște bătrâni, care să-i vândă un teren din zona W. cu suma de 600.000 RON, pe care, ulterior, să îl vândă la un preț mult mai mare și astfel, să iasă ei în câștig. Pentru aceasta, urma ca el să pună 200 milioane ROL vechi, iar inculpatul V. restul sumei. Urma să i se facă o procură pe numele său și chiar s-a prezentat la notariat, împreună cu doi bătrâni care au dat procura.

În fața instanței, același inculpat a arătat in linii mari aceieași aspecte, cu precizarea că pentru a nu fi înșelat cu suma de 200 milioane pe care i-a înmânat lui V. pentru achiziționarea terenului, a fost de acord să i se facă o procură pe numele său, adică bătrânii să-i dea lui o procură, prin care avea dreptul să vândă terenul. Terenul era situat în km 4-5 și valora mai mult, însă bătrânii nu ar fi cunoscut acest lucru. La notariat a mers împreună cu doi bătrâni și a completat actele și în locul bătrânilor care nu vedeau să scrie. După puțin timp a fost sunat de V. cum că, a găsit cumpărător pe care nu îl știa. Actul de vânzare a terenului a fost făcut pentru suma de 50.000 euro. Nu i s-a spus de către V. că la notariat urmau să vină alte persoane decât proprietarii terenului.

A mai declarat că nu a fost contactat niciodată de nepot al bătrânilor și nici nu a văzut terenul respectiv până a fost arestat. Nu a cerut restituirea banilor dați pentru că nu banii sunt problema, ci dorește să scape de acest proces în care este implicat. Pe bătrâni i-a dus la notariat la indicațiile inculpatului V. La notariat au fost verificate actele de identitate și el chiar își pierduse în urmă cu o lună buletinul, iar actele au fost încheiate cu datele de pe actul de identitate anulat, însă consideră că nu ar fi o problemă acest lucru.

Inculpatul V.L. a declarat în faza de urmărire penală că a văzut un anunț de vânzare a unui teren situat în zona W. și a hotărât să sune pe proprietar. A doua zi s-a prezentat la T.C., împreună cu un prieten A.T., căruia i-a spus că este interesat să cumpere terenul și că are banii. A mers la el acasă și a convenit prețul de 600 milioane, iar partea vătămată i-a spus că îi dă procură pentru prietenul său T.M.G., de la care luase 200 milioane, a dus partea vătămată la notariat, unde a semnat procura în fața notarului P.C. În aceeași seară i-a dat toate actele în original. A doua zi s-a prezentat și soția acestuia împreună cu T. și a semnat procura. Ulterior a găsit un cumpărător, pe B., care dorea să cumpere terenul la prețul de 25.000 euro. A declarat că nu a avut intenția să înșele pe cineva.

În fața instanței, s-a prevalat inițial de dreptul la tăcere, însă la ultimul termen de judecată a fost de acord să dea declarație, în sensul că, recunoaște învinuirea și consideră că a profitat de încrederea ce i-a fost acordată de T.C. Profitând de amiciția sa cu T.C., care ajunsese să-l simpatizeze foarte mult și aflând că are acel teren de vânzare i-a venit ideea că, ar putea să găsească contextul pozitiv, de a încheia un contract de vânzare cumpărare, reușind să-I evite pe domnul T. T.M.G. l-a asigurat că l-ar putea ajuta cu două persoane care ar merge la notar, pentru a întocmi actele de vânzare cumpărare și au pus la cale toți pașii pentru vânzarea terenului. Mai ales că actele le putea obține oricând de la T. A fost la Biroul Notarial de două ori pentru a obține relații cu privire la modul în care ar putea înstrăina terenul, a doua oară s-a prezentat cu buletinele și documentația terenului. Atunci când a obținut actele i-a spus lui T.C. că a vrut să verifice veridicitatea acestora. S-a arătat interesat să cumpere acel teren, iar în faza incipientă chiar a avut acest gând. În tot acest timp, T.C. îl tot intreba dacă intenționează să cumpere acel teren, iar el îl tot amâna cu actele, deși se simțea foarte prost de ceea ce se întâmpla, însă nu a renunțat la ideea de a vinde terenul fără știrea lui. După restituirea actelor părții vătămate, s-a ocupat de găsirea unui cumpărător și chiar a găsit unul ce urma să plătească suma de 25.000 euro și nu-și explică de ce a fost vehiculată suma de 50.000 euro. În urma înțelegerii cu T., acesta urma să primească în urma vânzării terenului suma de 5.000 euro. Nu a discutat cu partea vătămată nimic despre prețul pretins pe acel teren.

Partea vătămată T.C., în faza de urmărire penală, a relatat că este proprietarul unei suprafețe de teren de 9.036 mp, situat în zona V.D. și a pus afiș pentru a-l vinde încă din vara anului 2008.

A arătat că fiica sa a fost contactată de V.L., care i-a spus să o caute pe partea vătămată, care este chiar proprietarul terenului. S-au întâlnitla data de 2 noiembrie 2008, chiar în locul unde era instalat afișul. Inculpatul a venit cu o mașină marca WV, însoțit de o persoană, și și-a manifestat dorința de a cumpăra acel teren. Apoi au mers împreună la locuința sa pentru a-i arăta inculpatului V. actele terenului și actele de identitate în original și în copie. A avut încredere în el pentru că ia vorbit frumos și părea interesat de acel teren. I-a cerut actele în original spunându-i că i le va restitui. Au stabilit ca preț al vânzării suma de 63 euro/mp, ceea ce la 9.036 mp ar fi însemnat 580.000 euro, iar inculpatul s-a arătat interesat chiar și când a auzit de aceste sume. Într-o zi de luni a venit și i-a restituit buletinele, în prezenta nepotului său A.I., care chiar îl certase pentru că a dat actele în original. Au stabilit să vândă inculpatului terenul. S-au înțeles inițial să dea bani lichizi, care să fie introduși într-un cont deținut la Banca O. Inculpatul a precizat că are banii într-un cont la Banca D. și chiar a mers împreună cu soția și nepotul la bancă, unde l-au așteptat pe inculpat, care a spus că nu poate sa scoată momentan banii și trebuie să mai aștepte. Pe data de 6 noiembrie 2008 i-a mai cerut o dată buletinele, apoi au stabilit să se întâlnească după două zile. I-a amânat din nou, stabilind o nouă dată de întâlnire, în schimb le-a cerut actul de proprietate al terenului în original, care să fie trimis prin șoferul său, apoi nu a mai venit deloc. Văzând că acest cumpărător nu se mai prezintă, a sunat la CF unde a constatat că poziția imobilului era blocată pentru a se realiza o vânzare de către Biroul Notarial P.C. Luând legătura cu aceasta, a aflat de procură și că un nepot s-a prezentat pentru a vinde terenul. Nu l-a văzut pe T. niciodată. Nu și-a pus semnătura pe niciun act privitor la teren.

Din procesele-verbale încheiate de organele de poliție cu ocazia prinderii inculpaților la biroul notarial la 14 noiembrie 2008, reiese că au fost identificate următoarele persoane: T.G.M., B.L., A.O., M.A., iar asupra lui T.M.G. a fost găsita suma de 25.000 euro în bancnote de câte 50 euro. În spatele biroului notarial a mai fost sesizată prezența a 5 persoane de sex bărbătesc, iar inculpatul T. l-a indicat pe cel care l-a pus în legătura cu proprietarii respectiv pe V.L. Banii au fost ridicați și predați cumpărătorului. Persoanele identificate împreună cu inculpatul V.L. sunt: T.E., T.N., T.Ș. și A.T.

De remarcat că inculpatul R.L. a indicat în faza de urmărire penală pe M.A. și T.N., ca fiind persoanele care au contactat-o, împreună cu inculpatul V. și care i-au propus să se prezinte la notar pentru a susține că este altă persoană.

A fost audiat și martorul A.I., care și-a menținut declarațiile date in faza de urmărire penală și a arătat că au venit niște tineri cu care a vorbit despre vânzarea unui teren și aceia i-au cerut copii ale actelor terenului și ale actelor de identitate, insa neavând copii, bunicul său Ie-a dat chiar actele originale. A doua zi i-au fost restituite actele originale și timp de o săptămână s-au purtat discuții legate de vânzarea terenului. S-au înțeles la un preț de 500.000 euro pentru 9.000 mp, însă după acest moment au evitat sa mai ia legătura cu proprietarul. După câteva zile au fost chemați la bancă de către inculpatul V. pentru a li se da banii, bani ce urmau sa fie virați de la o bancă la alta. La bancă, inculpatul i-a amânat, pe motiv că nu poate face rost de toți banii, însă ii va avea săptămâna viitoare. La bancă, inculpatul a arătat ca va fi prezent și un notar și, în același timp, vor fi semnate și actele, fapt ce nu s-a mai întâmplat, inculpatul evitând să mai răspundă, iar când s-a interesat la CF i s-a spus ca aceasta fusese blocată pentru ca urma să aibă loc o vânzare la un anume notar. Au luat legătura cu notarul, care a fost uimită când a văzut pe adevăratul nepot și pe vânzător. Bunicul său nu a încheiat niciun act și nu a dat procură niciodată. După cum se prezenta inculpatul, după cum era îmbrăcat, după mașina cu care se deplasa, a crezut - atât el cât și bunicul său - că este vorba de o vânzare serioasa.

Martorul R.C. a arătat că a fost de fața când inculpatul V. a venit la atelierul la care lucra inculpatul ca sa-i propună o afacere legata de achiziționarea împreună a unui teren, în urma vânzării terenului cu o sumă mai mare urmând ca cei doi să aibă un profit. Pe acel teren urma să se construiască case și blocuri.

Martorii M.A., B.L. și A.O. au declarat că sunt parteneri de afaceri și că se ocupă cu achiziționarea de terenuri, pe care apoi le revând la un preț mai mare.

Din declarațiile acestora a reieșit că, înainte cu puțin timp de încheierea contractului, M.A. a fost contactat de către inculpatul V.L. care i-a spus că, împreună cu T.G.M., cumpărase un teren de la un unchi de-al acestuia din urmă pe care doreau să îl revândă.

Martorul M.A. a luat legătura cu B.L. și au hotărât ca împreună să cumpere terenul celor doi inculpați contra sumei de 50.000 euro în condițiile în care T.G.M. avea o procură prin care era împuternicit să vândă imobilul în numele proprietarilor săi.

Deoarece nu dispuneau de 50.000 euro ambii cumpărători s-au împrumutat de la diverse persoane însă nu au reușit să strângă decât suma de 29.800 euro.

Din acest motiv, martorul M.A. I-a contactat în dimineața zilei de 14 noiembrie 2008 pe inculpatul V.L. și a renegociat cu acesta prețul terenului la 25.000 euro, restul de până la 29.800 euro urmând a fi folosit pentru achitarea cheltuielilor cu autentificarea actului.

Potrivit declarației martorului M.A. contractul de vânzare cumpărare fusese deja redactat cu prețul de 50.000 euro, motiv pentru care părțile au convenit să nu mai modifice clauza contractuală privitoare la preț, în sensul consemnării celui real de 25.000 euro.

Numitul B.L., nu a mai putut fi identificat pentru a ti audiat în fața instanței, iar în faza de urmărire penală nu a formulat nici un fel de pretenție, neconstituindu-se parte vătămată sau civilă.

În faza cercetării judecătorești a fost efectuata o expertiză tehnică imobiliară care să precizeze valoarea imobilului la data de 14 noiembrie 2008, față de împrejurarea că prejudiciul la care se raportează actul de inculpare, cu referire la adresa din 06 februarie 2009 a Camerei Notarilor Publici Constanța și a materialului întocmit în acest sens de o societate specializată în domeniul evaluării imobiliare, respectiv SC M.B.C. SRL, din care rezultă că terenul în zona de referință avea o valoare cuprinsă între 210 euro/mp. și 300 euro/mp., valoare care se poate diminua în funcție de anumite criterii și pe baza căruia a fost reținută încadrarea juridică, care însă a concluzionat ca, valoare de circulație a imobilului în suprafața de 9.039 mp, situat in Constanța S.V. este cea de 169.000 RON, adică echivalentul a 45.000 euro.

Întrucât s-a constatat că expertul nu a avut în vedere decât oferte imobiliare ce vizau terenuri similare, însă din anii 2009 și 2010, deși la raportul de expertiză existau atașate și oferte din anul 2008, data ce interesează cauza de fata, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză, însă același expert, împreună cu expertul parte ales de inculpatul V.L. au luat drept comparabile trei oferte imobiliare de 1 euro/mp, 12 euro mp și 18 euro /mp, iar în final a ajuns la concluzia că prețurile terenurilor situate în zona V.N.S. in perioada noiembrie 2008 se situează între 1 euro/mp și 2 euro /mp, ținând cont ca terenul nu este construibil fiind amplasați doi stâlpi de înaltă tensiune. Astfel, valoarea de circulație a terenului situat in extravilan a fost stabilită la suma de 161.900 RON, respectiv 43.300 euro la cursul valutar din 14 noiembrie 2008.

Instanța nu a reținut concluziile expertizelor efectuate în cauză, în primul rând pentru că prejudiciul care s-ar fi putut produce părții vătămate este prețul pe care partea vătămată spera să-l primească în cazul în care s-ar fi angajat în tranzacția despre care a discutat cu inculpatul V.L. și care era de 63 euro mp, respectiv 580.000 euro, iar în al doilea rând nu se pot reține nici concluziile celei din urmă expertize, întrucât ofertele atașate conțin prețuri mult mai mari ale terenului din acea zonă. Expertul nu numai ca nu a reținut o medie a prețurilor/mp, dar a aplicat și anumiți coeficienți care a permis reducerea și mai mult a valorii terenului, deși chiar anunțurile ce vizau vânzarea unor terenuri făceau referire la toate caracteristicile terenului (cu sau fără utilități, construibil sau nu, cu cale de acces sau nu) și în funcție de toate aceste criterii era stabilit prețul per mp, în mod diferențiat.

Chiar și in ipoteza in care nu s-ar avea in vedere conținutul adresei emise de Camera Notarilor Publici Constanța și nici chiar cele susținute de partea vătămată, instanța a considerat că are suficiente elemente, date chiar de înscrisurile atașate raportului de expertiză, astfel încât să ajungă la concluzia că valoarea terenului și prejudiciul ce s-ar fi putut cauza părții vătămate, în situația în care planul infracțional ar fi putut fi dus de inculpați pana la capăt ar fi fost mai mare de 200.000 RON. din moment ce prețurile variau intre 12 euro și 25 euro /mp. Instanța a apreciat că nu se poate raporta nici la suma cu care inculpații au înțeles, ulterior să înstrăineze terenul, deoarece, nefiind bunul lor, singura lor preocupare nu era ca prețul sa reflecte valoarea bunului ci să fie înstrăinat cât mai repede, pentru ca acel teren să intre în circuitul civil.

De asemenea instanța a înlăturat și apărările inculpatului T.M.G., cum că el este cel care a fost indus in eroare de către inculpatul V., pierzând la aceasta tranzacție o sumă importantă de bani, având în vedere modul concret în care s-a derulat întreaga activitate infracțională. Nu poate fi primită explicația inculpatului că a fost de acord să intre într-o afacere, pentru care aloca și o sumă importantă, dar cu toate acestea nu a fost interesat să afle cât ar obține în urma tranzacției imobiliare și nici măcar nu i-a mai cerut banii dați inculpatului V. Inculpatul spune ca datorita vârstei sale fragede nu a fost atent la detalii, însă, cu toate acestea, la notar s-a prezentat drept nepotul unor persoane pe care nu le mai văzuse niciodată, în numele cărora trebuia să vândă un teren ce nu ii aparținea și mai mult, a condus acele persoane la notar, chiar și singur, de aici deducându-se că a acționat în cunoștință de cauză. Mai mult, inculpatul T. a fost găsit cu banii asupra lui de către organele de politie, anume cu suma de 25.000 euro, bani rezultați în urma vânzării terenului ce aparținea altor persoane, pe când inculpatul V., despre care susține ca a regizat totul, a fost găsit în afara biroului notarial, în compania altor persoane, despre care inculpata R.L. a declarat că au avut o contribuție însemnată la convingerea sa. de a se prezenta cu identitatea altei persoane (M.A. și T.N.). De aici se poate deduce că inculpatul T. făcea parte din planul infracțional, îl cunoștea și a acționat în cunoștință de cauză, la înțelegere cu celălalt inculpat, cu scopul de a obține un folos injust.

Nici încercările inculpatului V.L. de a încerca să-și minimalizeze rolul nu par convingătoare, dimpotrivă, acesta a venit cu ideea de a induce în eroare doi bătrâni, profitând de vârsta acestora, recurgând la adevărate scenarii, pentru a duce la bun sfârșit planul infracțional. Declarația dată de inculpat, consemnată exact în termenii uzitați de acesta, releva un limbaj elevat și care l-a ajutat pe inculpat sa le creeze convingerea părților vătămate că este un om serios și un potențial cumpărător de încredere. Regretele încercate de inculpat în momentul inducerii în eroare a părții vătămate T.C., despre care susține că era un om deosebit, după cum acesta se exprima în declarație, nu denotă decât modul fără scrupule in care acesta a acționat, în disprețul legii și al încrederii ce i-a fost acordată, iar această conduită a sa nu poate rămâne nesancționată. În drept, fapta inculpatului T.M.G. care, la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părților vătămate T.C. și T.G.M. și prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparținând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul părților vătămate să se producă vreun prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Fapta inculpatului V.L. care, la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părților vătămate T.C. și T.G.M. și prin folosirea unor mijloace frauduloase, a încercat să înstrăineze un teren aparținând acestora, în valoare de peste 200.000 RON, fără însă ca în patrimoniul părților vătămate să se producă vreun prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Fapta inculpatei R.L. care, la data de 07 noiembrie 2008, s-a prezentat în fata notarului public P.C. sub identitatea părții vătămate T.G.M. și a solicitat autentificarea unei procuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen.

Fapta inculpatei R.L. care, la data de 07 noiembrie 2008, s-a prezentat în fata notarului public P.C. sub identitatea părții vătămate T.G.M. și a semnat în locul acesteia cererea necesară autentificării unei procuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei R.L. care, prin faptele săvârșite la datele de 07 noiembrie 2008, descrise anterior, a înlesnit săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. de către inculpații T.M.G. și V.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tentativă ia înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Întrucât în faza cercetării judecătorești inculpata R.L. a decedat, conform extrasului din registrul de decese din 26 martie 2012, instanța a dispus încetarea procesului penal pornit față de aceasta, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen., cu referire la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Instanța a reținut încadrarea juridică arătată mai sus și nu a dispus schimbarea acesteia, așa cum s-a solicitat de către apărătorii inculpaților, pentru că art. 215 alin. (3) se impune a fi reținut întrucât inducerea in eroare s-a realizat cu ocazia încheierii unor convenții de vânzare cumpărare a unui teren, alin. (2) al aceluiași articol se impune a fi reținut întrucât inculpații au uzitat de mijloace frauduloase, au apelat la un adevărat scenariu pentru a le reuși inducerea in eroare, au folosit acte false, încheiate în fața autorităților competente, pentru a se reuși vânzarea terenului , teren care, așa cum s-a motivat și anterior, avea la momentul respectiv, când se reține comiterea faptei, o valoare mai mare de 200.000 RON, acesta fiind și prejudiciul ce ar fi fost încercat de părțile vătămate, iar acest lucru atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., cu referire concretă la dispozițiile ce reglementează tentativa.

Pentru infracțiunea dedusă judecății, pe baza tuturor probelor administrate în cauza la care s-a făcut referire, în cazul inculpaților V.L. și T.M.G. s-a impus tragerea la răspundere penală a acestora, urmând să le fie aplicate pedepse cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., dar și dispozițiile din partea generală a C. pen., modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în inducerea în eroare a unor persoane, prin folosirea unor scenarii bine puse in practică, prin apelarea la autoritățile statului și realizarea unor procuri autentice, în scopul obținerii, pe cale ilicită, a unui teren ce ulterior urma să fie valorificat, creând aparența de legalitate prin încheierea unor acte autentice, a ușurinței cu care inculpații au pus la cale activitatea infracțională în scopul obținerii în mod facil a unor sume de bani, însă profitând de bunul altuia, a periculozității activității lor în raporturile contractuale, plecând de la premiza că asemenea persoane, intrând prin diverse mijloace în posesia unor acte de identitate și de proprietate pot să vândă bunul altuia, eludând cu atât de mare ușurință pe proprietar.

Instanța a avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpaților, care sunt tineri, au mai intrat in conflict cu legea penală, însă ulterior comiterii faptei pentru care sunt in prezent judecați. Inculpatul V.L. a avut inițiativa activității infracționale și i-a cooptat și implicat și pe alții să acționeze, de aceea pedeapsa ce i se va stabili va fi mai mare decât cea a inculpatului T.M.G.

Pentru inculpatul T.M.G., instanța a reținut că în raport de contribuția sa la comiterea faptei și a gradului de implicare în activitatea infracțională, se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, în condițiile art. 76 lit. b) C. pen.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpații T.M.G. și V.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 18/P din 17 februarie 2013, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile formulate de apelanții inculpați T.G.M. și V.L. împotriva sentinței penale nr. 493 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 2/118/2012, a desființat, în parte, sentința penală nr. 493 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 2/118/2012 și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul T.M.G. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap la art. 215 alin. (3), (2), (3) C. pen.

A dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul V.L. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.M.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86 C. pen. a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1049 din 20 octombrie 2011 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16419/2011 a Curții de Apel Constanța.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an închisoare, în final inculpatul T.M.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.M.G. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condițiile art. 862 C. pen. în baza art. 86J alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul T.M.G. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, organ desemnat cu supravegherea inculpatului.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 483 din 9 mai 2011 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 750 din 2 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța și a dispus descontopirea acesteia în pedepsele componente de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 178 alin. (1), (2) C. pen. și de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul V.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului V.L. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului V.L. pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni stabilit in condițiile art. 862 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea:

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, organ desemnat cu supravegherea inculpatului.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului V.L. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Examinând sentința penală nr. 493 din data de 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța in Dosarul nr. 2/118/2012, in raport de criticile aduse și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a Constatat că criticile inculpaților sunt întemeiate, în mod greșit prima instanță respingând cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în tentativă la înșelăciune prev. de disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., câtă vreme probele din dosar dovedesc că valoarea reală a terenului în litigiu la data comiterii infracțiunii, respectiv 14 noiembrie 2008, este mai mică de 200.000 RON, ceea ce nu atrage agravanta prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.

Curtea a observat că în cursul cercetării judecătorești, instanța fondului a dispus efectuarea a două expertize tehnice imobiliare, prima la data de 4 septembrie 2012, iar cea de-a doua la data de 16 octombrie 2012, care au avut ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a terenului.

Potrivit raportului de expertiză efectuat la 4 septembrie 2012, valoarea de circulație a imobilului în litigiu la data de 14 noiembrie 2008 a fost stabilită în jurul valorii de 169.000 RON, echivalentul a 45.000 euro. Întrucât expertul a avut în vedere doar oferte imobiliare din anii 2009-2010. Oferte similare terenului în discuție, instanța de judecată a dispus refacerea raportului de expertiză cu luarea în considerare și a ofertelor din anul 2008. Prin raportul de expertiză din 16 octombrie 2012 s-a stabilit că valoarea de circulație a terenului este aproximativ egală cu aceea din primul raport de expertiză, respectiv 161.900 RON, echivalentul a 43.300 euro.

Deși a apreciat ca utilă efectuarea unei astfel de expertize, la momentul soluționării cauzei instanța a înlăturat concluziile ambelor expertize, motivând incorect că prejudiciul care s-ar fi putut produce părții vătămate este prețul pe care partea vătămată spera să-l primească în cazul în care s-ar fi angajat în tranzacția despre care a discutat cu inculpatul V.L. și care era de 63 euro mp., respectiv 580.000 euro.

Or, valoarea prejudiciului ce s-ar fi produs dacă infracțiunea nu ar fi rămas in faza de tentativă trebuie stabilită în raport de valoarea reală a terenului în litigiu la acea dată, și nu față de valoarea pe care partea vătămata spera sa o obțină in urma tranzacției ce s-ar fi încheiat cu inculpatul V.L.

Potrivit probelor din dosarul cauzei, prejudiciul ce s-ar fi produs ca urmare a consumării infracțiunii de înșelăciune ar fi constat în scoaterea din patrimoniul părții vătămate în Constanța, S.V. Valoarea de circulație a unui astfel de teren la data comiterii faptei nu poate fi stabilită decât în baza unor criterii obiective, precum valoarea de piață a unui teren similar cu acesta și nu în raport de aprecierea subiectivă a părții vătămate, care a negociat un preț excesiv pentru un astfel de teren.

În ceea ce privește nereținerea concluziilor celor două rapoarte de expertiză, Curtea a avut în vedere și faptul că prima instanță nu s-a raportat la natura juridică a terenului în litigiu, care conform extraselor de carte funciară, este un teren extravilan, având destinație agricolă.

A observat că edificator în aprecierea valorii reale a terenului a fost considerat înscrisul care emană de la Camera Notarilor Publici, conform căruia în anul 2008, terenul agricol situat in extravilanul municipiului Constanța avea valoarea unitară de 20.000 euro/ha.

A apreciat, însă, că în mod greșit prima instanță a dezaprobat metoda folosită de expert în privința aplicării coeficienților, conform metodologiei de evaluare a bunului.

Astfel, dacă s-ar compara terenul în discuție cu orice alt teren oferit spre vânzare, conform anexelor la raportul de expertiză, s-ar constata că nici unul dintre acele terenuri și, cu precădere, nici unul din cele trei terenuri comparabile, nu prezintă restricții la construire, cum este cazul terenului în litigiu. De asemenea, s-ar observa că singurul teren aflat exact în zona în care se situează și terenul in litigiu, în extravilanul municipiului Constanța, în zona V.N.S., este cel a cărui valoare de vânzare este 1 euro mp., celelalte situându-se in intravilan, in cartierul V.N.S.

Valoarea ridicată a celorlalte terenuri prezentate în anunțurile amintite este dată de faptul că beneficiază de utilități, ceea ce terenul în litigiu nu are și care presupune costuri suplimentare.

Intr-o astfel de situație, s-a apreciat că aplicarea coeficienților după metodologia din domeniul evaluărilor este corectă, în mod judicios expertul a stabilit o valoare de circulație mai mică pentru terenul în litigiu, raportându-se la caracteristicile sale esențiale, respectiv, zonă, întindere, utilități, construibil sau nu, care sunt total diferite tată de terenurile cu un preț mult mai mare ia care s-a referit instanța fondului atunci când a apreciat ca acesta are o valoare mai mare de 200.000 RON.

În mod greșit prima instanță, înlăturând concluziile expertizei, a apreciat că poate stabili valoarea de circulație a unui imobil, doar prin analiza prețurilor cuprinse în anunțurile publicitare, fără a indica criteriile în baza cărora a evaluat terenul în litigiu raportându-se la un anumit preț per metru pătrat și nu la altul.

Câtă vreme întinderea prejudiciului este determinantă în stabilirea încadrării juridice corecte, este obligatoriu ca evaluarea imobilului să se facă corect, stabilindu-se cu certitudine valoarea de circulație a acestuia.

Or, în cauză, prin cele două rapoarte de expertiză tehnico-imobiliară, folosind metoda comparației de piață, s-au stabilit valori aproximativ egaie de circulație a terenului ținându-se seama, în mod corect, că imobilul este extravilan și nu este construibil întrucât pe acesta sunt amplasați doi stâlpi de înaltă tensiune. Instanța a apreciat însă, că valoarea reală de circulație a terenului este dată de raportul de expertiză tehnico-imobiliară refăcut, respectiv 161.900 RON, întrucât expertul a avut în vedere trei oferte comparabile ce vizau luna noiembrie 2008, pentru a stabili valoarea de circulație a unui teren arabil tot din luna noiembrie 2008.

Or, în primul raport de expertiză s-au folosit oferte comparabile care priveau anii 2009 și 2010 pentru a se stabili o valoare de circulație a unui teren extravilan la data de 14 noiembrie 2008.

Ca atare, reținând că valoarea reală a imobilului în litigiu este cea stabilită de rapoartele de expertiză, mai mică de 200.000 RON astfel cum prevede disp. art. 146 C. proc. pen., s-a apreciat că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății, din infracțiunea de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. in infracțiunea de tentativă la înșelăciune prev. de disp. art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., ca efect al înlăturării agravantei.

Astfel, fapta inculpaților T.M.G. și V.L., care la data de 14 noiembrie 2008, după inducerea în eroare a părților vătămate T.C. și T.G.M., prin folosirea unor mijloace frauduloase, au încercat să înstrăineze un teren extravilan cu destinație agricola, aparținând acestora, in valoare de 161.900 RON, fără însă ca in patrimoniul părților vătămate sa se producă vreun prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., încadrare juridică în raport de care a fost atrasă răspunderea penală a inculpaților.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaților. Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de disp. art. 72 C. pen., de dispozițiile din partea specială a C. pen., de modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în inducerea în eroare a unor persoane în vârstă, prin folosirea unor scenarii bine puse în practică, prin recurgerea la încheierea unor acte autentice pentru a crea aparența de legalitate, toate în scopul obținerii unor sume de bani, pentru sine, profitând de bunul altuia, eludând legea.

De asemenea, Curtea a mai avut în vedere și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpaților, tineri de 20 și respectiv 29 ani la data săvârșirii faptei, fără antecedență penală, cu o atitudine parțial sinceră în cursul procesului penal, în favoarea acestora urmând a se reține circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimum special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 lit. c) C. pen.

Față de natura faptei, intervalul de timp de aproape 3 ani de la data comiterii. Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins chiar fără executarea efectiva a pedepsei, inculpații îndeplinind cerințele impuse de art. 861 C. pen.

Ca atare, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile formulate de apelanții inculpați T.G.M. și V.L. împotriva sentinței penale nr. 493 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 2/118/2012, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând, în esență, admiterea recursului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., casarea hotărârii pronunțate de către instanța de apel și menținerea sentinței instanței de fond, pe care a considerat-o temeinică și legală.

A solicitat ca, în raport de valoarea prejudiciului de peste 200.000 RON, rezultată din aplicarea coeficienților menționați în grila utilizată de Camera Notarilor Publici Constanța, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Analizând cauza, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că hotărârea pronunțată în cauză de către instanța de apel este legală și temeinică fi constată recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța ca fiind nefondat.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la 17 februarie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385h; alin. (1) și (2) C. proc. pen. se constată că parchetul a motivat în termen recursul, motivele fiind depuse la dosarul cauzei în scris, la 23 aprilie 2013, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

În legătură cu critica invocată, întemeiată pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. privind greșita aplicare a legii la stabilirea încadrării juridice a faptei săvârșite de către intimați, se susține că, în realitate, în raport de valoarea prejudiciului de peste 200.000 RON rezultată din aplicarea coeficienților menționați în grila utilizată de Camera Notarilor Publici Constanța. Încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., respectiv tentativă la înșelăciune deosebit de gravă și nu cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Instanța de recurs va analiza critica formulată, în raport de împrejurarea că ceea se tinde a fi modificat nu este situația de fapt reținută în speță, ci norma de incriminare aplicabilă.

Se reține că fapta de inducere sau menținere în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul trebuie să producă o urmare imediată constând într-o pagubă materială mai mare de 200.000 de RON sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 C. pen. ori altei persoane fizice și juridice, infracțiunea consumându-se la momentul producerii prejudiciului sau perturbării.

În cauză, potrivit probelor administrate, a rezultat că la data de 14 noiembrie 2008, cei doi inculpați, după inducerea în eroare a părților vătămate T.C. și T.G.M. și prin folosirea unor mijloace frauduloase, au încercat să înstrăineze un teren aparținând acestora, fără însă ca în patrimoniul părților vătămate să se producă vreun prejudiciu.

Astfel, în timp ce instanța de fond a stabilit că încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) (3) și (5) C. pen., deoarece a apreciat că valoarea prejudiciului ce ar fi putut fi produs părților vătămate este de peste 200.000 RON (prin raportare la prețul terenului stabilit de grila utilizată de Camera Notarilor Publici Constanța), în apel, instanța de prim control judiciar a considerat că încadrarea juridică stabilită de prima instanță este greșită, având în vedere că în cauză, ambele rapoarte de expertiză tehnico-imobiliară dispuse de către instanța de fond au indicat o valoare a imobilului de sub 200.000 RON, astfel că, în realitate, încadrarea juridică a faptei inculpaților este cea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Revine Înaltei Curți sarcina de a determina care este încadrarea juridică corectă, în funcție de aprecierea asupra atingerii sau nu de cuantumul prejudiciului ce se putea produce în patrimoniul părților vătămate a valorii-prag de 200.000 RON (ce determină calificarea juridică a faptei ca tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave).

În acest sens, se constată că în cursul cercetării judecătorești, instanța fondului a dispus efectuarea a două expertize tehnice imobiliare., prima la data de 4 septembrie 2012, iar cea de-a doua la data de 16 octombrie 2012, ambele având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a terenului.

Primul raport de expertiză întocmit în cauză (la 4 septembrie 2012) a determinat o valoare de circulație a imobilului în litigiu de aproximativ 169.000 RON, echivalentul a 45.000 euro, corespunzătoare ofertelor imobiliare similare terenului în discuție din anii 2009-2010.

Al doilea raport de expertiză imobiliară (din 16 octombrie 2012) a avut în vedere și ofertele imobiliare din anul 2008, rezultând o valoare de circulație a terenului de aproximativ 161.900 RON, echivalentul a 43.300 euro.

Ambele rapoarte de expertiză au evidențiat că terenul evaluat avea anumite particularități de natură a afecta valoarea sa de circulație, cum ar fi restricțiile la construire și faptul că beneficiază de utilități, terenul fiind situat în extravilanul municipiului Constanța într-o zonă în care s-a identificat o ofertă similară pentru 1 (un) euro pe metru pătrat.

În opinia Înaltei Curți, în mod eronat a îndepărtat instanța de fond concluziile ambelor rapoarte de expertiză imobiliară anterior menționate.

Pe de o parte, nu pot fi îndepărtate din ansamblul probator, tară o justificare temeinică, mijloace de probă judiciare a căror utilitate a fost confirmată chiar de către instanță, prin încuviințarea efectuării acestor lucrări, iar pe de altă parte, valoarea de 63 euro mp., respectiv 580.000 euro, pe care partea vătămată spera să o obțină în urma tranzacției ce s-ar fi încheiat cu inculpatul V.L. nu poate constitui un mod temeinic de stabilire a cuantumului prejudiciului, deoarece această valoare putea fi oricare, inclusiv o valoare total fantezistă, acest mod de determinare a prejudiciului contrastând puternic cu metodele științifice utilizate la realizarea unor rapoarte de expertiză, ale căror concluzii sunt asumate de către experți în baza unor criterii concrete.

Nu în ultimul rând, se observă că tocmai astfel de speranțe nerealiste ale părților vătămate au fost speculate de către inculpați în activitatea de inducere în eroare.

Se consideră că instanța de fond a greșit raportându-se la înscrisul care emană de la Camera Notarilor Publici Constanța, conform căruia în anul 2008, terenul agricol situat in extravilanul municipiului Constanța avea valoarea unitară de 20.000 euro/ha, întrucât această evaluare este una orientativă, utilizată exclusiv în vederea stabilirii taxelor notariale, motiv pentru care, nu de puține ori, s-a constatat că nu oglindește situația reală a valorii de circulație a imobilelor aflate în circuitul civil.

Ca atare, având în vedere că prejudiciul ce s-ar fi putut produce ca urmare a faptei comise de către recurenți are o valoare mai mică de cea de 200.000 RON, în acord instanța de apel, Înalta Curte constată că în mod justificat a stabilit instanța de apel că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., această încadrare juridică fiind cea corectă.

În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 18/P din 17 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați T.G.M. și V.L.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului parchetului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta împotriva deciziei penale nr. 18/P din 17 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați T.M.G. și V.L.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 28 octombrie 2013.