Organized criminal group liability: classification of attempted qualified murder and instigation where financial benefit element is unproven

Asupra recursurilor de față;

Prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Caraș-Severin nr. 23-D/P/2012 au fost trimiși în judecată inculpații: B.B., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, instigare la infracțiunile de șantaj și omor calificat și deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 1 și 4 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

a) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. și art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; T.R., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, omor calificat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, tentativă la omor calificat, șantaj, deținerea fără drept de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme, deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 1, 4 și 6 din Legea nr. 39/2003, art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

a) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 279 alin. (3) lit.

a) C. pen. și art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; R.C., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, omor calificat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, tentativă la omor calificat, șantaj, deținerea fără drept de arme militare, precum și a muniției pentru astfel de arme, deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 1, 4 și 6 din Legea nr. 39/2003, art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

a) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 279 alin. (3) lit.

a) C. pen. și art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; S.S., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de omor calificat și complicitate la infracțiunea de omor calificat, fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; U.F., în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de omor calificat și complicitate la infracțiunea de omor calificat, fapte prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit.

b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

S-a reținut în rechizitoriu că la data de 8 mai 2012 S.C.C.O. Caraș-Severin s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza Municipiului Reșița s-a cristalizat o grupare infracțională organizată și coordonată de numiții M.D.F. și B.B. implicată în săvârșirea de șantaj și alte acte de mare violență, dar și infracțiuni din sfera traficului de persoane. Alături de aceștia din grupul infracțional au fost identificați ca făcând parte inculpații: T.R., R.C., U.F. și S.S.

Coordonarea grupului de către B.B. reiese și din interceptările telefonice în cauză, acesta dând indicații pe linie infracțională când se află pe raza localității de domiciliu, cât și atunci când este plecat din localitate, membrii grupului fiind dependenți de sarcinile și prezența acestuia în acțiunile pe care aceștia urmează să le execute, cu titlu exemplificativ fiind următoarele convorbiri:

În contextul ideii de a-și asigura supremația în lumea interlopă din oraș, pe fondul unor conflicte de natură financiară avute cu numiții R.L.C., I.G. și persoane din anturajul acestora, numitul B.B. a organizat activități de intimidare și ulterior anihilare a concurenței folosindu-i în aceste activități în principal pe inculpații: T.R., R.C., U.F. și S.S., precum și alte persoane utilizate punctual.

Începând cu luna martie a anului 2012 această grupare a organizat și executat mai multe acte de violență având ca țintă pe numitului R.L.C., patronul mai multor localuri publice din Reșița și pe prietenul acestuia, I.G. considerați de gruparea susmenționată ca fiind principalii lideri ai lumii interlope din Reșița.

Astfel, la mijlocul lunii martie a anului 2012 într-o dimineață în jurul orelor 05:30 a luat foc autoturismul marca X1 aparținând numitului R.L.C. Deși pompierii chemați la fața locului au considerat că incediul s-a datorat unui scurt circuit, din declarația martorului I.G. aflat la fața locului rezultă că existau indicii ca focul să fie pus intenționat: „Deși incendiul a fost clasat de pompieri ca datorându-se unui scurtcircuit, am convingerea că a fost provocat deoarece erau arse cauciucurile, fără a fi ars traseul de la motor spre cauciuc(...)”.

Imediat, după sărbătorile pascale, tot într-o dimineață în jurul orelor 5 au fost sparte geamurile locuinței lui R.L.C., cu trei bucăți de cărămidă, aspecte rezultate tot din declarația martorului susmenționat: „într-o dimineață, tot în jurul orelor 5, m-a sunat R.L.C., spunându-mi că persoane necunoscute i-au spart geamurile de la apartament, ulterior găsind lângă zid, trei bucăți de bordură (...)”.

La scurt timp au fost distruse trei autoturisme aparținând numiților R.L.C. și I.G. staționate în stația de benzină Y1 din cartierul T. din Reșița, aspecte rezultate printre altele și din declarația marotrului R.L.C.

Atât incendierea autoturismului X1, cât și distrugerea celorlalte 3 autoturisme au făcut obiectul cercetării în cauze aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la toate aceste evenimente s-a avut în vedere faptul că, așa cum rezultă din declarația martorului R.L.C. cu prilejul discuției telefonice avută cu B.B., acesta din urma nu a negat niciodată că ar fi organizatorul, lăsând chiar să se înțeleagă că sunt lucruri normale într-un război de tip mafiot, aspecteIe fiind confirmate și de martorul I.G.

În același context, de anihilare a numitului R.L.C. și I.G., B.B. și oamenii acestuia au desfășurat începând cu luna martie și până în prezent acte de intimidare/atragere de partea lor a unor persoane cunoscute ca fiind prieteni cu susnumiții.

Astfel, în cursul lunii aprilie 2012 R.C. l-a contactat sub pretextul unor zvonuri privind conflicte existente, pe numitul B.G. față de care a executat acte de șantaj, respectiv solicitându-i să rupă orice legătură cu R.L.C. și I.G. și să treacă de partea grupării lui B.B., în caz contrar dându-i de înțeles că va exercita acte de violență asupra familiei sale, așa cum rezultă din declarația martorului B.G.

Amenințările privind intenția de „a arunca în aer” cluburile patronate de R.L.C. au fost făcute direct și pe telefonul de rezervări al clubului B., asa cum rezultă din declarația susnumitului.

La începutul lunii mai 2012 T.R. l-a contactat sub pretextul unor zvonuri privind conflicte existente pe numitul C.R., față de acesta executând acte de intimidare și amenințare, respectiv solicitandu-i să treacă de partea grupului condus de B.B., să nu mai lucreze în localurile patronate de R.L.C. (B. și M.), în caz contrar dându-i de înțeles că mașina personală va sări în aer.

Aceste activități au fost în mod cert premeditate, așa cum reiese din exemplele menționate, precum și din declarația martorului I.I. S-a remarcat faptul că, deși s-ar putea crede că activitățile de conspirare a prezenței în oraș și a ascunzătorilor folosite se datorează fricii de a nu se întâlni cu membrii grupării adverse, trebuie accentuat faptul că pe parcursul monitorizării inculpații se fereau permanent și de întâlnirea cu organele de poliție, fapt care arată premeditarea unor activități infracționale.

Activitățile violente descrise mai sus au culminat cu tentativa de asasinat a numitului R.L.C. din data de 23 mai 2012.

Astfel, în zilele premergătoare datei de 23 mai 2012 numitul B.B. aflat pe raza municipiului București a coordonat toate activitățile necesare pregătirii acțiunii: obținerea de date privind deplasarea țintelor, respectiv R.L.C. și I.G.; coordonarea și planificarea activității membrilor grupului aflați în Reșița; pregătirea autoturismului care urma să fie folosit în vederea evitării oricăror posibilități a organelor statului de a-l identifica (un autoturism necunoscut în oraș cu numere false de Spania); asigurarea intrării în oraș fără a se cunoaște de către nimeni acest fapt, având în vedere că datorită evenimentelor anterioare descrise mai sus avea convingerea că va fi principalul suspect.

În noaptea de 21 din 22 mai 2012 numitul B.B. împreună cu T.R. au venit în oraș luandu-și măsuri de precauție, sens în care U.F. s-a deplasat cu un autoturism în gara B.H. de unde i-a preluat și au venit la Reșița pe drum ocolitor.

La Reșița s-au deplasat într-o ascunzătoare dinainte stabilită, mai exact o garsonieră, închiriată anterior în acest sens de inculpatul S.S.

În data de 22 mai 2012 B.B. a executat personal pânde la domiciliul numitului R.L.C., așa cum reiese de convorbirile avute în data de 23 mai 2012 cu inculpatul T.R.

În după-amiaza zilei de 23 mai 2012 în jurul orelor 17:00 numiții T.R. și R.C. s-au deplasat cu un autoturism marca X2 având numere de înmatriculare false, de Spania, într-o parcare de lângă blocul viitoarei victime, R.L.C., cu vizibilitate spre scara în care locuiește acesta, au acoperit parbrizul autoturismului cu un parasolar pentru a crea impresia că nu este nimeni în autoturism, stând în mașină și așteptând apariția „țintei”.

Aspectele prezentate mai sus sunt dovedite cu certitudine de rezultatul interceptării convorbirilor telefonice coroborat cu activitatea de verificare și ulterior cercetare penală desfășurată de lucrătorii Poliției Municipiului Reșița, ca urmare a sesizării organelor de anchetă.

De remarcat nivelul ridicat de pregătire a actului infracțional atât pre acțiune, cât și post acțiune. Implicarea tuturor membrilor grupării în tentativa de asasinat a numitului R.L.C. rezultă și din modul în care după reținerea palierului de execuție de către lucrătorii Poliției Municipiului Reșița, membrii grupului aflați pe palierul de asigurare a operațiunii au desfășurat activități certe de: culegere de informații, supraveghere a zonei Poliției Municipiului Reșița și filaj asupra unor autoturisme suspecte ca aparținând organelor de aplicare a legii, așa cum rezultă din analiza convorbirilor telefonice:

În cea ce privește modul de desfășurare, în data de 23 mai 2012 inculpații au pus în aplicare acțiunea menționată îndreptată împotriva numitului R.L.C., în sensul că numiții T.R. și R.C. coordonați prin telefon de către B.B. se deplasează cu un autoturism în imediata apropiere a adresei de domiciliu a persoanei vizate încercând să o parcheze cât mai aproape de scara blocului în cauză, fiind îndrumați cu privire la atenția sporită asupra modului de parcare, așezarea în mașină pentru evitarea deconspirării prezenței acestora în autoturism, liderul grupului B.B. atrăgându-le atenția că de data aceasta să nu mai rateze obiectivul, aspecte reieșite din convorbirea telefonică din ziua de 23 mai 2012, la ora 17:20:25, T.R. de la postul telefonic Z1 cu B.B. aflat la postul telefonic Z2.

În baza celor rezultate din interceptările telefonice efectuate în cauză, pentru împiedicarea oricărui act de vătămare/ucidere a potențialei victime, precum și unor terțe persoane care s-ar fi putut afla în zonă la momentul atentatului, precum și pentru conspirativitatea activităților de monitorizare, a fost sesizată Poliția Municipiului Reșița pentru a acționa în vederea verificării și depistării suspecților aflați în autoturismul în cauză.

În jurul orelor 20:30 numiții T.R. și R.C. au fost depistați în interiorul autoturismului marca X2 de culoare vișinie, numere de înmatriculare spaniole, parcat pe strada G.E. în imediata apropiere a adresei de domiciliu a numitului R.L.C., cei doi fiind conduși la sediul Poliției Municipiului Reșița în vederea continuării cercetării, iar cu ocazia percheziției efectuate asupra autoturismului mai sus menționat au fost identificate, două pistoale în stare de funcționare, unul de autoapărare marca Z., 12 cartușe aferente și unu semiautomat marca C.Z., cu 8 cartușe aferente, 2 perechi mănuși, 2 perechi ochelari de soare, două șepci de culoare neagră din care una era prevăzută cu o meșă din păr artificial de culoare neagră, un pumnal cu lama de 19 cm și mai multe pet-uri, în care se afla benzină.

După ce inculpații T.R. și R.C. au fost conduși la sediul poliției, numitul T.R. reușește să comunice telefonic cu liderul grupului, inculpatul B.B., căruia îi raportează faptul că au fost depistați de organele de poliție și îi cere acestuia noi indicații cu privire la modul cum ar trebui să procedeze în această situație, precum și solicitarea de a trimite o altă persoană pentru a lua din mașină parcată în fața poliției anumite obiecte deținute contrar legii, în principal armele, aspecte rezultate din convorbiri telefonice și SMS-uri din ziua de 23 mai 2012, la ora 20:52:47 dintre inculpații B.B. și T.R.

Din cadrul grupului coordonat de B.B. reiese clar că sprijinirea acestuia se face și de către numiții U.F. (prietena lui B.B.) și S.S., implicați direct în activitatea infracțională după depistarea numiților T.R. și R.C., prin supravegherea autoturismului indisponibilizat de poliție, cu scopul de a ridica și ascunde cele două pistoale lăsate de către cei doi suspecți în autoturism, precum și comunicarea către liderul grupului de informații de la fața locului cu privire la evenimentele ce se desfășoară în jurul Poliției Municipiului Reșița.

A fost subliniat modul în care aceștia au supravegheat zona cu accent pe lucrătorii și autoturismele neinscripționate ale poliției și pe schimbarea cartelelor SIM folosite pentru împiedicarea interceptărilor telefonice asupra acestora.

În ceea ce privește activitățile violente de acțiune a grupării se mai menționează faptul că și la perchezițiile domiciliare efectuate în cauză au fost identificate o armă de foc și mai multe arme albe, specifice utilizării de către grupări cu preocupări violente.

Totodată, la data de 29 mai 2012 cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare la locuința folosită de inculpatul B.B., situată la adresa București, b-dul G., sectorul 6, a fost găsit un pistol și 12 cartușe.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 9 iunie 2012 întocmit de I.P.J. Caraș-Severin, Serviciul Criminalistic, rezultă că arma respectivă face parte din categoria armelor de foc; este un pistol de autoapărare marca Z.; arma este în stare de funcționare; cele 12 bucăți de cartușe în litigiu sunt destinate armelor de foc scurte de calibru de 9 mm, sunt în stare activă și sunt de producție industrială.

S-a considerat a fi exterm de important și îngrijorător în același timp, relevant pentru gradul de pericol social al grupării cele rezultate cu ocazia exepertizării pistoalelor marca Z. și a muniției găsite asupra numiților B.B., T.R. și R.C.

Astfel, deși acestea au fost construite în scopul autoapărării, făcând parte din categoria armelor neletale, (cf. art. 2 teza a II-a pct. 3 din Legea nr. 295/2004: „confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor”) în urma expertizării au fost constatate unele elemente care ridică suspiciuni cu privire la intenția de folosire a acestora și gravitatea efectului. Astfel, în nici una din situații țeava nu este obturată și nu prezintă în interior dispozitive sau elemente de dispersie a gazelor, permițând astfel folosirea oricărui fel de muniție. În același context se reține ca deși în mod obișnuit muniția folosită la armele de autoapărare, mai precis proiectilul este din cauciuc, în cazul muniției găsite în încărcătoarele aferente celor două pistoale, expertiza a relevat faptul că acestea sunt proiectile metalice.

Din adresele din 24 mai 2012 respectiv 1 iulie 2012 ale I.P.J. Caraș-Severin, Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase rezultă că inculpații B.B., T.R. și R.C. nu sunt autorizați să dețină, să poarte sau să folosească niciun fel de armă, letală sau neletală, și nici nu s-au prezentat la Serviciul A.E.S.P. pentru a depune cerere în acest sens.

Prin prisma celor descrise mai sus și a actelor existente la dosarul cauzei s-a consierat că grupul implicat în activitățile infracționale susmenționate se circumscrie grupărilor infracționale organizate, așa cum sunt prevăzute de Legea nr. 39/2002.

Astfel, pe parcursul cercetărilor au fost obținute date certe privind acțiunea grupului ca un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave. Nu s-a reușit dovedirea unei singure trăsături din cele prevăzute în definiția prevăzută de lege a grupului infracțional organizat, respectiv nu s-a dovedit scopul de a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Prin sentința penală nr. 18 din 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 și 4 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul B.B., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și omor calificat, la 9 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de instigare la omor calificat, la 15 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de instigare Ia șantaj la 5 ani închisoare.

În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de deținere nelegală de armă neletală, la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., art 35 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

II. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4, 6 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul T.R. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, omor calificat la 7 ani închisoare.

În baza art. art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, la 10 ani închisoare.

În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, la 6 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de șantaj la 5 ani închisoare.

În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de deținere nelegală de armă neletală, la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., art 35 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

III. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4, 6 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, omor calificat la 7 ani închisoare.

În baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, la 10 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de șantaj la 5 ani închisoare.

În baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost condamnat a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, la 6 ani închisoare.

În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de deținere nelegală de armă neletală, la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., art 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

IV. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4, 6 din Legea nr. 39/2003 art. 74 alin. (2) art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.S., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de omor calificat și complicitate la infracțiunea de omor calificat, la 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, Ia 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., art 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 862 C. pen.

S-a suspendat executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se conformeze următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin; va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) din textul art. 863 C. pen. să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

V. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4, 6 din Legea nr. 39/2003, art. 74 alin. (2) art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata U.F., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și constituire a unei asocieri infracționale în vederea săvârșirii infracțiunii de omor calificat și complicitate la infracțiunea de omor calificat, la 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat, la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71, art. 64 C. pen., a fost interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce va începe după executarea pedepsei principale, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 862 C. pen.

S-a suspendat executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se conformeze următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin; va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a dispus ca datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) din textul art. 863 C. pen. să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.B. durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 29 mai 2012, până la zi.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.B. pe o durată de 60 zile.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților T.R. și R.C., durata arestului preventiv, începând cu data de 30 mai 2012, până la zi.

În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților T.R. și R.C., pe o durată de 60 zile.

S-a dedus din perioada termenului de încercare stabilit pentru inculpatul S.S. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 mai 2012, până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) și (3) lit. b) C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului S.S., instituită conform încheierii nr. 14 din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin și a dispus punerea în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 30 mai 2012 emis de Tribunalul Caraș-Severin în cauza Dosar nr. 2542/115/2012, în condițiile în care nu este reținut, deținut preventiv sau aflat în executarea unei pedepse privative de libertate (în alte cauze).

S-a dedus din perioada termenului de încercare stabilit pentru inculpata U.F. durata reținerii de 24 de ore, din data de 29 mai 2012.

În baza art. 350 alin. (1) și (3) lit. b) C. proc. pen., a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea a inculpatei U.F., măsură preventivă instituită prin încheierea din 18 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 3938/115/2012.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b), f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: 2 cartele SIM cu seriile A1, A2, telefon mobil marca Q1 cu carcasa de plastic de culoare negru, cartela SIM seria A3, o cartela SIM cu seria A4, un pistol cu bile marca Z. confecționat din metal și mânerul din material plastic culoare neagră și în care se află introdus: un încărcător cu 12 cartușe fără nici un fel de inscripție confecționate din metal de culoare argintie având forma rotundă la partea frontală, un telefon marca Q2 în care este introdusă o cartela SIM cu seria A5 nr. de apel Z3 carcasă din plastic de culoare neagră, un telefon marca Q3 în care este introdusă o cartelă SIM cu seria A6 în carcasă din metal și plastic de culoare negru și argintiu, un telefon model marca Q4 fără cartela SIM culoare negru cu argintiu, un telefon mobil marca Q5 având introdusă cartela SIM seria A7 carcasa de culoare bleu-gri, 1 cartela SIM cu seria A8, 1 cuțit cu lama scurtă de aproximativ 8 cm, 1 cuțit cu lama scurtă de aproximativ 9 cm, 1 cuțit cu lama de aproximativ 8 cm cu mâner de lemn, 1 cuțit cu lama de 10 cm și mâner de 10 cm din material plastic și metal, 1 spray iritant lacrimogen, 1 cartela SIM cu seria A9, 1 detector de camere video și microfoane din material plastic fără nici un fel de mască din carcasă de culoare neagră cu butoane de culoare argintie, 1 baston metalic telescopic de culoare neagră, 1 cuțit cu mâner metalic în lungime totală de 39 cm cu lama de 25 cm lungime și 4,5 cm lățime cu toc aferent de culoare neagră, un briceag argintiu, Hard disk 120 GB, telefon marca Q6 și cartelă cu seria A10, telefon mobil marca Q7, cartela SIM seria A11, telefon Q8 cu cartelă specială încorporată nr. A12, toc pentru pistol tip ham de culoare neagră, telefon mobil marca Q3 de culoare negru cu argintiu având cartela cu seria A13, telefon mobil marca Q9 de culoare roșu cu negru seria A14 fără cartelă telefonică, cartelă valorică de 4 euro credit cu seria A15, telefonul mobil marca Q10, de culoare neagră, cu clapetă, în stare de funcționare, precum și a cartelei aferente cu seria A16.

S-a revocat măsura sancționării cu amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON aplicată martorului R.L.C. prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2013, pronunțată Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 3938/115/2012, cu consecința anulării formelor de executare a acestei sancțiuni.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.500 RON, fiecare, cheltuieli judiciare față de stat.

Din probele administrate în cauză prima instanță a reținut faptul că gruparea infracțională a fost organizată cu reguli stricte de conspirativitate și sarcini precise pentru fiecare membru, reținându-se în acest sens impunerea unor reguli de conspirativitate stricte: neafișarea împreună în locuri publice, folosirea unor mijloace de comunicare considerate sigure, neutilizarea în comunicare a nici unor date concrete (mărci, culori, numere mașini folosite, ore și locuri de întâlnire, nume de persoane, etc.) sau conținând termeni care ar putea fi interpretați în defavoarea acestora.

S-a considerat că nu rezultă din probe și nu pot fi reținute ca dovedite unele aspecte de fapt expuse în rechizitoriu cu privire la unele dintre regulile și practicile existente în interiorul grupării infracționale constituite, cum ar fi aspectele potrivit cărora membrii grupului trebuiau să fie supuși unor probe de inițiere ori de fidelitate.

Cu toate acestea, s-a reținut că doi martori, I.G. și cunosc despre faptul că sub comanda inculpatului B.B. și a lui M.D.F. au avut loc unele activități de pregătire fizică desfășurate pe dealuri, fiind legate de copac unele persoane. Tribunalul a considerat că declarațiile din faza de urmărire penală date de martorul I.G., cu privire la antrenamentul paramilitar al membrilor grupului, la probe de fidelitate concepute în stil mafiot, la existența grupului infracțional și a scopurilor sale se coroborează cu declarația martorului cu identitate protejată „C.R.A.”.

Cu privire la acest aspect, prima instanță a reținut că s-a obiectat de către apărarea inculpaților că martorii nu au furnizat numele participanților la aceste activități, ceea ce e real și în consecință nici nu poate fi pusă problema angajării răspunderii juridice a inculpaților pentru aceste activități; nu mai puțin, însă, e clar că și aceste probe dovedesc că în jurul și sub coordonarea inculpatului B.B. și a lui M.D.F. se constituise un grup având scopuri ce exced normelor sociale și de drept.

S-a considerat că existența și scopurile grupării infracționale sunt dovedite prin declarații de martor și prin convorbirile dintre inculpați, ca și prin înseși acțiunile acestora.

S-a reținut că e în natura lucrurilor ca într-un grup structrat și organizat doar unii membri ai acestuia să acționeze direct, executanții, iar dintre aceștia numai cei cărora conducătorul le cere aceasta în mod expres. S-a considerat, de asemenea, normal ca martorul, și afirmația e general valabilă pentru toți martorii din cauză și nu va fi reiterată, să nu fi putut asista direct la întrunirile membrilor grupului, caracterizat prin conspirativitate, și nici să nu cunoască, decât din zvon public, despre existența/scopurile grupului (și aici, afirmația e general valabilă pentru toți martorii din cauză și nu va fi reiterată).

Prima instanță a reținut că s-a afirmat de către apărare că, dată fiind inexistența probelor care să dovedească faptele, instanța trebuie să pronunțe achitarea inculpaților în temeiul inexistenței faptelor. În realitate, s-a considerat că există probe, însă acestea nu sunt întotdeauna directe și acestea din urmă nici nu pot și nu trebuie să fie produse de către acuzare în toate situațiile, tocmai datorită specificului cauzei și a infracțiunilor. Astfel, dacă zvonul public menționat este răspândit în comunitate, dacă declarațiile de martori, precum și afirmațiile și acțiunile inculpaților făcute în libertate susțin, fie și indirect sau circumstanțial, acest zvon, date fiind particularitățile situației, existența și scopurile grupului pot fi astfel dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cât privește structura grupului și raporturile dintre membrii acestuia, prima instanță a reținut că în cadrul relațiilor dintre membrii grupului, aceștia evită pe cât posibil contactul direct, preferând chiar și evitarea convorbirilor în favoarea comunicării prin sms-uri sau prin intermediul internetului, rețelele de socializare, folosind un limbaj lacunar, ermetic.

În opinia primei instanțe, coordonarea grupului de către B.B. a reieșit și din interceptările telefonice în cauză, acesta dând indicații pe linie infracțională când se află pe raza localității de domiciliu, cât și atunci când este plecat din localitate, membrii grupului fiind dependenți de sarcinile și prezența acestuia în acțiunile pe care aceștia urmau să Ie execute.

Instanța de fond a confirmat pertinența și veridicitatea stării de fapt reținute în rechizitoriu cu privire la tentativa de ucidere a lui R.L.C., care este deplin probată. Întrucât expunerea faptelor este clară și corectă, a modificat ceea ce este necesar pentru a corespunde propriei sale opinii așa cum și-a format-o din probe.

S-a reținut că acțiunile ostile ale grupării infracționale au avut ca punct culminant o tentativă de asasinare a numitului R.L.C., ce a avut loc în data de 23 mai 2012.

În speță, s-a apreciat că scopul grupului infracțional în legătură cu persoana numitului R.L.C. a fost uciderea acestuia și nu vreo altă acțiune. Faptul e dovedit prin mijloacele ce urmau a fi folosite, arme de foc, prin cerința ca potențiala victimă „să nu scape”, conform inculpatului B.B., prin referirea la pedeapsa de 20 de ani închisoare de care era pasibil inculpatul, referire pe care a făcut-o concubina inculpatului.

Astfel, prima instanță a reținut că în zilele permergătoare datei de 23 mai 2012 numitul B.B. aflat pe raza municipiului București a coordonat toate activitățile necesare pregătirii acțiunii: obținerea de date privind deplasarea țintelor, respectiv R.L.C. și I.G.; coordonarea și planificarea activității membrilor grupului aflați în Reșița; pregătirea autoturismului care urma să fie folosit în vederea evitării oricăror posibilități a organelor statului de a-l identifica (un autoturism necunoscut în oraș cu numere false de Spania); asigurarea intrării în oraș fără a se cunoaște de către nimeni acest fapt, având în vedere că datorită evenimentelor anterioare descrise mai sus avea convingerea că va fi principalul suspect.

În noaptea de 21 din 22 mai 2012. numitul B.B. împreună cu T.R. au venit în oraș luandu-și măsuri de precauție, sens în care U.F. s-a deplasat cu un autoturism în gara B.H. de unde i-a preluat și au venit la Reșița pe drum ocolitor.

La Reșița s-au deplasat într-o ascunzătoare dinainte stabilită, mai exact o garsonieră, închiriată anterior în acest sens de inculpatul S.S.

În data de 22 mai 2012 B.B. a executat personal pânde la domiciliul numitului R.L.C., așa cum reiese din convorbirile avute în data de 23 mai 2012 cu inculpatul T.R.

În după-amiaza zilei de 23 mai 2012 în jurul orelor 17:00 numiții T.R. și R.C. s-au deplasat cu un autoturism marca X2 având numere de înmatriculare false, de Spania, într-o parcare de lângă blocul viitoarei victime, R.L.C., cu vizibilitate spre scara în care locuiește acesta, au acoperit parbrizul autoturismului cu un parasolar pentru a crea impresia că nu este nimeni în autoturism, stând în mașină și așteptând apariția „țintei”.

Tribunalul a apreciat că aspectele prezentate mai sus sunt dovedite de rezultatul interceptării convorbirilor telefonice coroborat cu rezultatele activității de verificare și ulterior de cercetare penală desfășurată de lucrătorii Poliției Municipiului Reșița, ca urmare a sesizării organelor de anchetă.

S-a considerat că implicarea tuturor membrilor grupării în tentativa de asasinat a numitului R.L.C. rezultă și din modul în care după reținerea palierului de execuție de către lucrătorii Poliției Municipiului Reșița, membrii grupului aflați pe palierul de asigurare a operațiunii au desfășurat activități certe de: culegere de informații, supraveghere a zonei Poliției Municipiului Reșița și filaj asupra unor autoturisme suspecte ca aparținând organelor de aplicare a legii, aceste aspecte reuitând și din analiza convorbirilor telefonice din 12 mai 2012, la ora 21:10:54, între inculpații B.B. și U.F., 12 mai 2012, în intervalul orat 18:26:45-18:31:08 între inculpații B.B. și T.R.

În cea ce privește modul de desfășurare, prima instanță a reținut că în data de 23 mai 2012 inculpații au pus în aplicare acțiunea menționată îndreptată împotriva numitului R.L.C., în sensul că numiții T.R. și R.C. coordonați prin telefon de către B.B. s-au deplasat cu un autoturism în imediata apropiere a adresei de domiciliu a persoanei vizate încercând să o parcheze cât mai aproape de scara blocului în cauză, fiind îndrumați cu privire la atenția sporită asupra modului de parcare, așezarea în mașină pentru evitarea deconspirării prezenței acestora în autoturism, liderul grupului B.B. atrăgându-le atenția ca de data aceasta să nu mai rateze obiectivul, aspecte reieșite din următoarea convorbire telefonică:

Din interceptările telefonice efectuate în cauză, a rezultat că pentru împiedicarea oricărui act de vătămare/ucidere a potențialei victime, precum și unor terțe persoane care s-ar fi putut afla în zonă la momentul atentatului, precum și pentru conspirativitatea activităților de monitorizare, a fost sesizată Poliția Municipiului Reșița pentru a acționa în vederea verificării și depistării suspecților aflați în autoturismul în cauză.

S-a reținut că în jurul orelor 20:30 numiții T.R. și R.C. au fost depistați în interiorul autoturismului marca X2 de culoare vișinie, numere de înmatriculare spaniole, parcat pe strada G.E. în imediata apropiere a adresei de domiciliu a numitului R.L.C., cei doi fiind conduși la sediul Poliției Municipiului Reșița în vederea continuării cercetării, iar cu ocazia percheziției efectuate asupra autoturismului mai sus menționat au fost identificate, două pistoale în stare de funcționare, unul de autoapărare marca Z. și 12 cartușe aferente și unu semiautomat marca C.Z., cu 8 cartușe aferente, două perechi de mănuși, două perechi de ochelari de soare, două șepci de culoare neagră din care una era prevăzută cu o meșă din păr artificial de culoare neagră, un pumnal cu lama de 19 cm și mai multe pet-uri, în care se afla benzină.

Totodată, s-a reținut că după ce inculpații T.R. și R.C. au fost conduși la sediul poliției, numitul T.R. reușește să comunice telefonic cu liderul grupului, inculpatul B.B., căruia îi raportează faptul că au fost depistați de organele de poliție și îi cere acestuia noi indicații cu privire la modul cum ar trebui să procedeze în această situație, precum și solicitarea de a trimite o altă persoană pentru a lua din mașina parcată în fața poliției anumite obiecte deținute contrar legii, în principal armele, aspecte rezultate din convorbiri telefonice și SMS-uri din ziua de 23 mai 2012, la ora 20:52:47, dintre inculpații B.B. și T.R., din ziua de 23 mai 2012, la ora 21:08:26, dintre aceiași inculpați.

Prima instanță a reținut că martorii nu au cunoscut componența nominală a grupului, numele și contribuția inculpaților U.F. (prietena lui B.B.) și S.S., nefiind menționată de către martori, însă din înregistrările convorbirilor telefonice și din SMS-urile membrilor grupului reiese că aceștia au fost implicați direct în activitatea infracțională, atât în faza premergătoare tentativei de omor, cât și ulterior.

Cât privește activitatea ulterioară, în baza unei rezoluții luate anterior, prima instanță a reținut că aceștia, după depistarea și reținerea numiților T.R. și R.C., au acționat în interesul grupului prin supravegherea autoturismului indisponibilizat de poliție, cu scopul de a ridica și ascunde cele două pistoale lăsate de către cei doi suspecți în autoturism, chiar dacă faptele lor au rămas la nivel de intenție. Au mai acționat cei doi inculpați menționați și prin comunicarea către liderul grupului de informații de la fața locului cu privire la evenimentele ce se desfășoară în jurul Poliției Municipiului Reșița.

S-a subliniat modul în care aceștia au supravegheat zona cu accent pe lucrătorii și autoturismele neinscripționate ale poliției și pe schimbarea cartelelor SIM folosite pentru împiedicarea interceptărilor telefonice asupra acestora.

De asemenea, la perchezițiile domiciliare efectuate în cauză au fost identificate o armă de foc și mai multe arme albe, specifice utilizării de către grupări cu preocupări violente.

Totodată, s-a reținut că la data de 29 mai 2012 cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare la locuința folosită de inculpatul B.B., situată la adresa București, b-dul G., sectorul 6, a fost găsit un pistol și 12 cartușe.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 9 iunie 2012 întocmit de I.P.J. Caraș-Severin, Serviciul Criminalistic, prima instanță a reținut că arma respectivă face parte din categoria armelor de foc; este un pistol de autoapărare marca Z.; arma este în stare de funcționare; cele 12 bucăți de cartușe în litigiu sunt destinate armelor de foc scurte de calibru de 9 mm, sunt în stare activă și sunt de producție industrială.

Relevant pentru gradul de pericol social al grupării s-a considerat a fi cele rezultate cu ocazia exepertizării pistoalelor marca Z. și a muniției găsite asupra numiților B.B., T.R. și R.C. Astfel, deși acestea au fost construite în scopul autoapărării, făcând parte din categoria armelor neletale, (cf. art. 2 teza a II-a pct. 3 din Legea nr. 295/2004: „confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor”) în urma expertizării au fost constatate unele elemente care ridică suspiciuni cu privire la intenția de folosire a acestora și gravitatea efectului.

Astfel, s-a reținut că în nici una din situații țeava nu este obturată și nu prezintă în interior dispozitive sau elemente de dispersie a gazelor, permițând astfel folosirea oricărui fel de muniție. În același context se reține că deși în mod obișnuit muniția folosită la armele de autoapărare, mai precis proiectilul este din cauciuc, în cazul muniției găsite în încărcătoarele aferente celor două pistoale, expertiza a relevat faptul că acestea sunt proiectile metalice.

Din adresele din 24 mai 2012 respectiv 1 iulie 2012 ale I.P.J. Caraș-Severin, Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase prima instanță a reținut că inculpații B.B., T.R. și R.C. nu sunt autorizați să dețină, să poarte sau să folosească niciun fel de armă, letală sau neletală, și nici nu s-au prezentat la Serviciul A.E.S.P. pentru a depune cerere în acest sens.

Tribunalul a apreciat că individualizarea activității infracționale a fiecăruia dintre membrii grupării, realizată prin rechizitoriu, este corectă, temeinică și legală, rezultând din probele cauzei.

Astfel, în privința inculpatului B.B., prima instanță a reținut că acesta este liderul de necontestat al grupului infracțional fiind cel care a inițiat și constituit grupul și totodată a organizat și coordonat toate activitățile infracționale desfășurate de ceilalți membri ai grupării; se reține atât constituirea grupării împreună cu R.C. și T.R., cât și atragerea pe parcurs la sprijinirea grupului a numiților U.F. și S.S.

De asemenea, în activitatea infracțională desfășurată de acesta se rețin elemente prevăzute de normele în vigoare referitoare la existența grupului infracțional organizat, respectiv continuitatea în timp, acțiunea coordonată, scopul săvârșirii unei infracțiuni grave și numărul de membri ai grupului; pe întreaga perioadă de monitorizare a activității grupului s-au întâlnit situațiile în care membrii grupării acționau numai la dispoziția liderului; acesta era de altfel recunoscut ca având această calitate și mai ales era considerat un garant al reușitei acțiunilor, relevantă fiind în acest sens comunicarea dintre T.R. și B.B. ca urmare a eșuării unei operațiuni în data de 11 din 12 mai 2012:

Prima instanță a mai reținut că acesta a impus reguli de conspirativitate totală în vederea protejării activităților infracționale și creării de alibiuri în premeditarea acestor activități; astfel au fost reținute îndemnurile repetate la a se evita comunicarea prin intermediul telefoanelor care ar putea fi interceptate; în același sens a locuit o mare parte a timpului în București împreună cu membrii palierului de execuție al grupării, respectiv T.R. și R.C., în scopul de a se evita orice împrejurări care ar putea confirma prezența acestora pe raza municipiului Reșița încercând să inducă ideea că toți sunt plecați, separat, în diverse alte zone; relevant în acest sens este modul în care la una din „vizitele” pe raza municipiului Reșița se ascund inclusiv de organele de poliție în momentul în care o patrulă s-a deplasat la motelul C. unde se aflau și aceștia.

De asemenea, s-a reținut a instigat la șantajarea unor persoane din anturajul numitului R.L.C., în scopul izolării acestuia și probabil a face mai ușoară anihilarea; în acest sens se reține faptul că atunci când T.R. l-a șantajat pe C.R. în scopul atragerii de partea lor era alături de B.B. care a și intervenit la telefon când victima l-a chemat la telefon pe R.L.C.

Prima instanță a mai reținut că inculpatul a pregătit în cele mai mici detalii operațiunea care avea ca scop uciderea numitului R.L.C., fapt rezultat cu certitudine din: organizarea venirii în municipiul Reșița, fiind preluat atât el, cât și membrii palierului de execuție sus-menționați din gara B.H. de către U.F. în scopul ascunderii prezenței în zonă; este cel care a dispus cu privire la implicarea celorlalți membri în pregătirea autoturismului cu numere false care a fost folosit în tentativa de asasinare a numitului R.L.C.: totodată este cel care a dispus cu privire la modul concret în care membrii palierului de execuție au acționat în vederea comiterii asasinatului, dând indicații până în cel mai mic detaliu, inclusiv locul din zona adresei viitoarei victime unde trebuia făcută pânda pentru a reuși atentatul.

Prima instanță a reținut că inculpatul B.B. după eșuarea atentatului asupra lui R.L.C. din seara zilei de 23 mai 2012 a inițiat unele activități necesare înlăturării oricăror mijloace de probă, cu predilecție în vederea nedeconspirării existenței grupului infracțional; în mod special au fost reținute indicațiile date prin sms lui T.R. când acesta era reținut în sediul poliției cu privire la adoptarea unei atitudini ostile aflării adevărului prin apelarea la dreptul de a nu da nici o declarație, ceea ce atât T.R. cât și R.C. au și făcut în fața organelor de anchetă; desigur că, aparent, aceștia au uzat de dreptul lagal la tăcere, însă din cauze și motive ce țineau de apartenența la grup, de aderența la valorile acestuia, de obedența față de conducător, ceea ce dă tăcerii alte semnificații decât uzul de un drept altfel legal recunoscut, în același context dispune coinculpaților U.F. și S.S. să încerce să ia din autoturismul folosit la atentat a unor probe, fapt nerealizat deoarece aceștia din urmă au observat prezența în zonă a unor polițiști.

S-a apreciat de către tribunal că inculpații B.B. și U.F. au avut reprezentarea exactă a consecințelor penale ale faptelor celui dintâi, conștienți fiind că grupul pusese la cale un omor, fapt ce atrage pedepse privative de libertate deosebit de mari.

În privința inculpatului T.R., prima instanță a reținut că este membru al grupării care face parte din palierul de execuție fiind în contact direct cu liderul grupării numitul B.B. și din dispozițiile acestuia a participat la luarea măsurilor de conspirativitate a activitățiilor grupării reținându-se în mod special activitățile de conspirare a prezenței în municipiul Reșița alături de ceilalți membrii ai grupării.

S-a mai reținut că acesta a participat în mod direct la tentativa de atragere în grupul condus de B.B. a numitului C.R., ulterior exercitând activități de șantaj asupra acestuia în acest scop pe fondul unor relații cunoscute între C.R. și numitul R.L.C.

Totodată, prima instanță a reținut că inculpatul T.R. a participat direct la tentativa de asasinare a numitului R.L.C. din data de 23 mai 2012 deplasându-se la dispoziția liderului grupării în apropierea blocului unde locuiește viitoarea victimă și pândind momentul în care acesta iese din scară pentru executarea atentatului; prin intervenția organelor de poliție atentatul a fost dejucat, T.R. fiind identificat alături de R.C. în autoturismul cu numere false parcat pe strada G.E. din municipiul Reșița, camuflat în așa fel încât să nu se observe că în interiorul acestuia se află cineva, cei doi având asupra lor două pistoale, dintre care unul cu glonț și fiind pregătiți să acționeze în orice moment, relevant fiind faptul că la intervenția organelor de poliție numitul R.C. a fost identificat stând deghizat în autoturism.

Prima instanță a apreciat că aspectele menționate sunt dovedite și prin actele întocmite de lucrătorii de poliție cu ocazia prinderii în flagrant a numiților T.R. și R.C., în seara zilei de 23 mai 2012 lângă locuința numitului R.L.C.

S-a considerat ca fiind mult prea vagă și probată doar printr-o înregistrare a unei convorbiri ce nu se coroborează cu restul probelor admininstrate în cauză, acuzația că ar mai fi existat, în luna mai a anului 2012, o acțiune ostilă eșuată a grupului, acțiune îndreptată împotriva numitului R.L.C., reținându-se în acest sens comunicările telefonice între acesta, utilizator al postului telefonic Z1 și B.B., respectiv S.S.; utilizarea de către susnumitul a postului telefonic menționat reiese cu certitudine din ansamblul convorbirilor telefonice exemplificând convorbirea din 21 mai 2012 ora 21:38:16 când de la acest post telefonic B.B. vorbește cu U.F., pe parcursul discuției întrebându-l pe T.R. „ai minute pe asta?(...)”.

Prima instanță a considerat că ținta acțiunilor inculpaților a fost R.L.C. este și rămâne la nivel prezumtiv; de asemenea, nu se cunoaște valoarea socială ocrotită de lege împotriva căreia urmau a se îndrepta acțiunile grupului.

Cu privire la inculpatul R.C., tribunalul a reținut că este membru al grupării care face parte din palierul de execuție fiind în contact direct cu liderul grupării numitul B.B., din dispozițiile acestuia a participat la luarea măsurilor de conspirativitate a activităților grupării reținându-se în mod special activitățile de conspirare a prezenței în municipiul Reșița alături de ceilalți membrii ai grupării; în acest sens menționându-se identificarea, cu ocazia perchezițiilor domiciliare, a actelor de identitate și a altor bunuri aparținând acestuia la ascunzătorile pregătite de B.B. din municipiile Reșița și București și a participat în mod direct la tentativa de atragere în grupul condus de B.B. a numitului B.G., angajat al Iui R.L.C. și ulterior a exercitat asupra acestuia acte de șantaj în scopul sus-menționat, amenințându-l cu repercusiuni asupra soției și copilului; mai grav este faptul că susnumirul cunoștea exact programul familiei lui B.G. și chiar cunoștea locul unde se aflau aceștia în momentul discuției cu B.G.

S-a mai reținut că inculpatul R.C. a participat direct la tentativa de asasinare a numitului R.L.C. din data de 23 mai 2012 deplasându-se la dispoziția liderului grupării în apropierea blocului unde locuiește viitoarea victimă și pândind momentul în care acesta iese din scară pentru executarea atentatului; prin intervenția organelor de poliție atentatul a fost dejucat, R.C. fiind identificat alături de T.R. în autoturismul cu numere false parcat pe strada G.E. din municipiul Reșița, camuflat în așa fel încât să nu se observe că în interiorul acestuia se află cineva, cei doi având asupra lor două pistoale dintre care unul cu glonț și fiind pregătiți să acționeze în orice moment; R.C. era cel care urma să execute asasinatul, aspect rezultat din faptul că, având în vedere că acțiunea sa se desfășura în stradă, la vedere, este singurul care s-a deghizat în scopul de a nu putea fi identificat ulterior de eventuali martori oculari.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S.S., prima instanță a reținut că acesta este verișorul liderului grupării, numitul B.B.; a participat la pregătirea autoturismului care a fost folosit pentru pânda efectuată la adresa victimei R.L.C. și urma a fi folosit pentru fugă după uciderea acestuia; este cel care a pus numere false de Spania pe autoturism și l-a predat numitului B.B., care în noaptea de 22-23 mai 2012 a executat o pândă la domiciliul viitoarei victime, iar ulterior în data de 23 mai 2012 a fost folosit în tentativa de asasinat.

Cât privește acuzația că inculpatul a organizat o pândă și apoi a participat direct în data de 11-12 mai 2012 la o acțiune de anihilare a Iui R.L.C., alături cel puțin de T.R., s-a reținut că aceasta reiese din interceptarea convorbirilor telefonice: pregătirea operațiunii, deplasarea lui T.R. și S.S. după orele 21:30 în zona de acțiune, comunicarea lui T.R. către B.B. privind eșuarea acțiunii și necesitatea repetării la o dată ulterioară cu participarea acestuia din urmă, fapt petrecut în data de 23 mai 2012 faptele sunt probate nu doar circumstanțial, ci și neconcludent cât privește prezumtiva victimă și valoarea socială pe care acuzarea pretinde că dorea s-o lezeze grupul: viața lui R.L.C. Desigur s-a considerat că pot fi formulate prezumții cu privire la aceste aspecte,dar nu se pot și forma convingeri dincolo de orice îndoială rezonabilă numai în baza acestor probe.

S-a mai reținut că inculpatul S.S. a participat la tentativa de asasinat a numitului R.L.C. prin „patrularea” în jurul zonei, precum și la activitățile de monitorizare a reacției autorităților după reținerea lui T.R. și R.C. în zona locuinței viitoarei victime R.L.C., executând dispozițiile liderului grupării; rezultă cu certitudine cunoașterea detaliilor operațiunii de către S.S. atât din ansamblul convorbirilor telefonice anterioare, cât și din comunicarea cu T.R. în timpul când acesta se afla în „pîndă”.

Prima instanță a considerat că nu rezultă din probatoriul administrat în cauză că în garsoniera situată în municipiul Reșița, închiriată de acest inculpat, au locuit efectiv ceilalți trei membrii ai grupării susmenționați, că au stat ascunși în perioada premergătoare tentativei de asasinat a numitului R.L.C. și nici, în cazul lui B.B., până la fuga acestuia la București, după eșuarea atentatului. Faptul e posibil, dar e tot doar prezumtiv, și nu e reținut de prima instanță ca temei al răspunderii penale a inculpatului.

Deasemenea, s-a reținut că acest inculpat a fost desemnat de liderul grupării să încerce să extragă bunuri, posibil chiar probele, din mașina folosită la atentat, care inițial fusese lăsată de către polițiști în fața sediului poliției, însă nu a avut loc nicio acțiune în acest sens.

S-a mai reținut că inculpatul S.S. a desfășurat din ordinul liderului grupării activități de sprijinire a grupului infracțional după reținerea lui T.R. și R.C., în vederea luării unor măsuri de ștergere a oricăror urme a legăturilor dintre cei doi și restul membrilor grupării;

Cu privire la inculpata U.F., prima instanță a reținut că aceasta este concubina liderului grupării, numitul B.B.; a sprijinit activitatea grupului infracțional, fiind principala persoană de legătură cu terți, a liderului grupării B.B. în perioada când acesta se ferea să fie văzut pe raza municipiului Reșița în scopul conspirării activității infracționale; se reține în principal faptul că îi ținea în permanent la curent pe liderul grupării cu tot ce se întâmpla în zonă și totodată acționa numai la dispoziția acestuia.

De asemenea, în susținerea ideii de participare la asociația criminală s-a reținut de către prima instanță în mod deosebit atenția acordată conspirativității activităților infracționale; în acest sens e de remarcat modul în care se ferește să comunice cele mai mici detalii prin intermediul telefonului care ar putea fi interceptat („pot să spun măcar minutul?” referindu-se la data la care urmează a prelua membrii grupării din gara B.H.); în același context s-a reținut faptul că după reținerea lui T.R. și R.C. își schimbă postul telefonic îndemnând la prudență pe toată lumea în acest sens.

S-a mai reținut că inculpata U.F. desfășura activități de obținere de date despre gruparea rivală și comunicarea acestora către liderul grupării; s-a reținut astfel urmărirea unui autoturism X3 în care se aflau numitul I.G. și alte persoane.

Prima instanță a reținut că inculpata a pretins că ea și ceilalți din mașina urmăritoare au urmărit o mașină în scop de amuzament, dar din convorbire rezultă că în mașină se afla adversarul grupului. I.G., fapt cunoscut inculpatei și e de reținut și reacția nefavorabilă a inculpatului B.B. față de acțiunea inculpatei.

În aceste condiții, s-a reținut că apărarea analizată nu poate fi primită pentru că nu e verosimilă, considerându-se că fapta rămâne o acțiune a inculpatei indisolubil legată de scopul grupului infracțional de supraveghere a „rivalilor” așa cum erau percepuți ei de către grup.

Totodată, s-a reținut că inculpata U.F. a sprijinit gruparea în conspirarea activităților infracționale și prin asigurarea transportului la garsoniera inchiriată de S.S.; astfel în data de 21 mai 2012 a preluat de la S.S. numerele false pe care le-a pus pe autoturismul X2 utilizat în activitatea infracțională și s-a deplasat la B.H. de unde i-a preluat pe B.B., T.R. și R.C. pe care i-a adus pe o rută ocolitoare, pentru a evita controalele poliției, în municipiul Reșița.

S-a considerat că e posibil ca inculpații să se fi ascuns la garsoniera sus-mentionată și ca numita U.F. să fi fost implicată în pregătirea acestei ascunzători, deținând o cheie de la ușa de la intrare în aceasta; e posibil, totodată, să-i fi aprovizionat cu mâncare pe liderul grupării și membrii palierului de execuție, dar s-a reținut că faptele inculpaților în legătură cu garsoniera folosită ca ascunzătoare nu sunt probate în mod cert și nu angajează răspunderea penală a inculpaților. Incertă cât privește valoarea sa de adevăr judiciar s-a considerat a fi și afirmația că „inculpata este cea care transmite dispozițiile liderului grupării către S.S., fiind de altfel singura care are posibilitatea de a-l contacta pe acesta după fuga la Bucureșri, în realitate faptul alegat având loc uneori, dar nefiind prerogativul absolut al inculpatei.

Deasemenea, prima instanță a reținut că inculpata U.F. a participat la activitățile de monitorizare a reacției autorităților după reținerea lui T.R. și R.C. în zona locuinței viitoarei victime R.L.C., executând dispozițiile liderului grupării; în același timp transmite dispozițiile liderului grupării către numitul S.S.

S-a reținut în sarcina inculpatei și faptul că aceasta „a desfășurat din ordinul liderului grupării activități de sprijinire a grupului infracțional după reținerea lui T.R. și R.C., în vederea luării unor măsuri de ștergere a oricăror urme a legăturilor dintre cei doi și restul membrilor grupării; îl ține la curent pe liderul grupării cu aspecte legate de cauză implicându-se activ în protecția grupului („neapărat până miercuri trebuie vorbit cu un avocat (...) să dea și avocatul un sfat la vizită să vadă ce și cum”).

Deși s-a reținut că probele în sprijinul acuzației constau în acte ale inculpatei ce reies doar dintr-o înregistrare telefonică cu caracter aparent neconcludent, așa cum dealtfel a și susținut apărarea, s-a apreciat că acțiunile inculpatei nu sunt decât aparent legale și justificabile, în realitate acestea fiind circumscrise doveditei sale apartenențe la grup și fiind îndreptate în scopul protejării existenței și acțiunilor acestuia sau, după caz, evitării tragerii la răspundere penală a membrilor grupului.

Prima instanță nu s-a bazat în pronunțarea condamnării pe declarația martorului sub acoperire S.R., martor la care acuzarea a renunțat.

Prin urmare, s-a constatat că fapta inculpatului B.B. de a iniția și constitui un grup infracțional care nu prezintă toate elementele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (din probele administrate în cauză nu s-a probat cu certitudine comiterea infracțiunilor pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material) în scopul săvârșirii infracțiunilor de omor și șantaj, constituie infracțiunea de „inițierea sau constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat” prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 și 4 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității.

Totodată s-a reținut că fapta inculpatului B.B. de a instiga pe inculpații T.R. și R.C. la uciderea cu premeditare a numitului R.L.C. constituie infracțiunea de instigare la omor calificat faptă prevăzută și pedepsită de art 25 C. pen. raportat la art 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Cu privire la fapta inculpatului B.B. de a instiga pe inculpații T.R. și R.C. la șantajarea numiților C.R., respectiv B.G., prima instanță a reținut că aceasta constituie infracțiunea de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită art. 25 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului B.B. de a deține în afara condițiilor legale un pistol neletal marca Z., care în conformitate cu legea română este supus autorizării, s-a apreciat că aceasta constituie infracțiunea de deținere de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 134 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prima instanță a reținut că fapta inculpatului T.R. de a adera și constitui un grup infracțional care nu prezintă toate elementele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (din probele administrate în cauză nu s-a probat cu certitudine comiterea infracțiunilor pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material) în scopul săvârșirii infracțiunilor de omor, șantaj constituie infracțiunea de „aderarea sau constituirea unui grup rn vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 și 6 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității.

Cu privire la fapta inculpatului T.R. de a se deplasa împreună cu R.C. la locuința victimei R.L.C. și de a pândi, înarmat, apariția acestuia la domiciliu în vederea uciderii sale, acțiunea de ucidere fiind întreruptă de intervenția organelor de poliție, prima instanță a reținut constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a reținut că fapta inculpatului T.R. de a-l amenința pe numitul C.R. cu privire la producerea de daune asupra bunurilor acestuia cu scopul de a-l determina să rupă orice relații de prietenie cu R.L.C. și de a se alătura grupării conduse de B.B., constituie infracțiunea de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului T.R. de a deține fără drept o armă militară supusă autorizării conform legii române, precum și a muniției aferente, constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

Cu privire la fapta inculpatului T.R. de a deține în afara condițiilor legale un pistol neletal marca Z. care în conformitate cu legea română este supus autorizării, prima instanță a reținut că aceasta constituie infracțiunea de deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 134 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește fapta inculpatului R.C. de a adera și constitui un grup infracțional care nu prezintă toate elementele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (din probele administrate în cauză nu s-a probat cu certitudine comiterea infracțiunilor pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material) în scopul săvârșirii infracțiunilor de omor și șantaj, prima instanță a reținut că aceasta constituie infracțiunea de „aderarea sau constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1, 4 și 6 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității.

S-a reținut că fapta inculpatului R.C. de a se deplasa împreună cu T.R. la locuința victimei R.L.C. și de a pândi, înarmat, apariția acestuia la domiciliu în vederea uciderii sale, acțiunea de ucidere fiind întreruptă de intervenția organelor de poliție, constituie infracțiunea de tentativă de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

Cu privire la fapta inculpatului R.C. de a-l amenința pe numitul B.G. cu acte de natură să-i inspire acestuia temerea că în viitor soția și copilul său urmează să suporte un rău, constând în acte de violență, cu scopul de a-l determina să rupă orice relații de prietenie cu R.L.C. și de a se alătura grupării conduse de B.B., prima instanță a reținut că aceasta constituie infracțiunea de șantaj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 194 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că fapta inculpatului R.C. de a deține fără drept o armă militară supusă autorizării conform legii române, precum și a muniției aferente, constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

De asemenea, prima instanță a reținut că fapta inculpatului R.C. de a deține în afara condițiilor legale un pistol neletal marca Z. care în conformitate cu legea română este supus autorizării, constituie infracțiunea de deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 134 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a reținut că fapta inculpatei U.F. de a adera la un grup infracțional care nu prezintă toate elementele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (din probele administrate în cauză nu s-a probat cu certitudine comiterea infracțiunilor pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material) în scopul săvârșirii infracțiunii de omor constituie infracțiunea de „aderarea sau constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității.

S-a mai reținut că fapta inculpatei U.F. de a ajuta la uciderea lui R.L.C. prin sprijinirea executanților acestei activități infracționale în conspirarea activității, prin aportul adus la pregătirea autoturismului care a fost folosit în activitatea de pândire a apariției la domiciliu a viitoarei victime, precum și activitățile desfășurate în baza înțelegerii prealabile după reținerea lui T.R. și R.C. de către poliție, constituie infracțiunea de complicitate la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea 33 lit. a) C. pen.

Cu privire la fapta inculpatului S.S. de a adera și constitui un grup infracțional care nu prezintă toate elementele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (din probele administrate în cauză nu s-a probat cu certitudine comiterea infracțiunilor pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material) în scopul săvârșirii infracțiunii de omor calificat, s-a reținut că aceasta constituie infracțiunea de „aderarea sau constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității.

S-a mai reținut că fapta inculpatului S.S. de a ajuta la uciderea lui R.L.C. prin sprijinirea executanților acestei activități infracționale în conspirarea activității, prin aportul adus la pregătirea autoturismului care a fost folosit în activitatea de pândire a apariției la domiciliu a viitoarei victime și activitățile desfășurate, în baza înțelegerii prealabile, după reținerea lui T.R. și R.C. de către poliție, constituie infracțiunea de complicitate la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art 26 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea 33 lit. a) C. pen.

Cu privire la apărările inculpaților, prima instanță a reținut că toți inculpații au relatat instanței versiuni proprii și exoneratoare de răspundere ale faptelor, însă acestea sunt neconvingătoare prin faptul că scot faptele din contextul lor general, care este incriminator, și le aduc pe tărâmul particularului și al amănuntului, într-o încercare de a le banaliza, acestor fapte, intențiile, mobilurile, contextul, scopurile. Așa cum a motivat instanța, faptele inculpaților sunt incriminatoare, iar apărările, nefondate.

Instanța de fond a înlăturat unele alegații ale acuzării ce erau și sunt bazate pe prezumții insuficient probate, în acest sens apărarea având câștig de cauză, dar acuzațiile au fost probate ca fiind întemeiate.

Totodată, prima instanță a înlăturat din activitatea grupului, ca și acuzație, scopul nerespectării regimului armelor și munițiilor, aceasta fiind strict o activitate individuală și nu una de grup sau un scop. S-a reținut că inculpații au susținut că se cunosc din împrejurări legate de locurile de muncă, activitățile, sau relațiile lor personale și de rudenie în unele cazuri. Faptul însă nu exclude existența grupului infracțional, acestea sunt realități coexistente.

Prima instanță a considerat că faptul că unii martori nu sunt în relații bune cu inculpații, nu le relativizează mărturiile ipso factu, prin însuși faptul discutat, ar fi fost nevoie pentru aceasta de probe de părtinire ce nu există, existând însă, o deplină coroborare a probelor în sensul că declarațiile au fost sincere. S-a apreciat că faptul că declarațiile martorilor din faza judecății sunt, câteodată, mai reticente și mai nuanțate decât cele din faza de urmărire penală se datorează reținerii unor martori de a-i incrimina direct pe inculpații ce fac parte dintr-un sociogrup cu valori similare lor, ca și, alteori, dorinței martorilor de a demonstra că ei nu se tem de inculpați. De aici pozițiile de genul „nu mi-e teamă de inculpați/de inculpatul x” poziții adoptate în public, în faza judecății, dar contrazise de adevăratele declarații ce sunt date în faza urmăririi penale. De asemenea, s-a reținut că faptul că unii martori au fost judecați, ori condamnați, ori au executat pedepse în penitenciar, nu se poate constitui nici el, per se, prin el însuși, în factor de relativizare a valorii probatorii a declarațiilor date de către aceștia și nu există nici un element care să justifice un asemenea tratament pentru probele obținute în aceste condiții.

Cu privire la faptul că mass media a reflectat de timpuriu și cu consecvență mersul procesului și că, uneori, a descris și faptele prezumtiv săvârșite de către inculpați, prima instanță a apreciat că nu denotă construirea unui „caz de presă” și nu a reprezentat o influențare a justiției în sensul anticipării unei soluții.

Pe de o parte s-a reținut că interesul pentru cauză al mass media era firesc date fiind împrejurările obiective cauzei ce țin de natura faptelor inculpaților, pe de altă parte, libertatea presei e un drept consacrat și aplicat în democrații. Soluția în cauză este, în orice caz, expresia unui proces penal echitabil și rezultatul stabilirii, pe bază de probe admininstrate de acuzare și de apărare, a stării de fapt ce reprezintă adevărul judiciar.

Prin urmare, pentru toate considerentele expuse, prima instanță a apreciat că achitarea inculpaților pentru motivul inexistenței faptelor este o cerere nefondată.

Tribunalul a apreciat, de asemenea, că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la instigarea la omor calificat este corectă, întrucât inculpatul B.B. i-a determinat pe coinculpații T.R. și R.C. să-l ucidă cu premeditare pe numitul R.L.C., faptă ce se circumscrie prevederilor art. 25 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. Nu a fost luată efectiv viața acestuia nu fiindcă acest inculpat nu a dorit-o, ci fiindcă executanții acestei acțiuni de ucidere au fost opriți din acțiune de către forțele de ordine publică. Instigarea, însă, a fost la infracțiunea perfectă, cu rezultatul atins, și nu la tentativa acesteia. Acesta a fost și motivul pentru care inculpatul B.B. a fost pedepsit potrivit art 27 C. pen., cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autorul infracțiunii realizate, reținându-se că este aplicabil art. 29 C. pen., pentru că instigarea a fost urmată de executare, iar întreruperea săvârșirii infracțiunii nu s-a datorat desistării autorilor și nici împiedicării de către aceștia a producerii rezultatului, ci unui factor exterior inculpaților executanți.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise precum și persoanele inculpaților.

S-a reținut că nici un inculpat nu a recunoscut săvârșirea vreuneia dintre faptele pentru care au fost trimiși în judecată, ceea ce reprezintă un factor de individualizare a pedepsei în sensul că acest comportament denotă neînțelegerea gravității faptelor și a urmărilor acestora, produse sau potețiale, și un indicator negativ al capacității de reeducare a inculpaților.

S-a considerat de către prima instanță că faptele acestora sunt neîndoielnic grave, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, tribunalul a ținut seama că faptele au avut drept scop obținerea unor avantaje materiale pe căi nelegale, respectiv prin șantajarea unor persoane în scopul determinării acestora să părăsească grupul unor pretinși rivali în obținerea supremației în lumea interlopă a municipiului Reșița, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpaților demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. proc. pen., ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept”.

S-a considerat, de asemenea, că nici unul dintre inculpați nu a dat de înțeles că are capacitatea efectivă de a se implica într-un proces de autoeducare pentru evitarea situațiilor care să îl aducă în conflict cu normele de incriminare.

Prima instanță a reținut că inculpații nu au antecedente penale, astfel încât pedepsele au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina lor.

Inculpatul B.B. a fost cel mai aspru sancționat, potrivit poziției sale în grup și contribuțiilor sale la activitatea acestuia, în funcție și de natura infracțiunilor săvârșite. Au mai fost sancționați sever și coinculpații T.R. și R.C., potrivit acelorași criterii. Cu privire la inculpații S.S. și U.F., prima instanță a decis ca aceștia să primească sancțiuni mai blânde în cuantum, deoarece și contribuția lor la săvârșirea de infracțiuni de către grup/membrii grupului a fost mai redusă și relativ mai puțin importantă.

Instanța de fond a reținut în beneficiul acestor inculpați, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., circumstanțe atenuante reale și personale. S-a reținut că inculpații sunt tineri, au un bun nivel de inteligență, au acționat în virtutea legăturilor lor personale cu inculpatul B.B., și nu din motive exclusiv josnice, contribuția lor la săvârșirea faptelor a fost relativ mai mică.

De asemenea, pentru acești doi inculpați, instanța de fond a apreciat, din analizarea datelor privind persoana acestora, că îndreptarea lor poate fi obținută și fără executarea efectivă a pedepsei.

La individualizarea pedepselor complementare aplicate inculpaților conform art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen. s-a apreciat de prima instanță că aplicarea acestora se justifică față de natura și gravitatea infracțiunilor, împrejurările cauzei și persoana inculpatului.

Tribunalul a apreciat că executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât și cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpaților B.B., R.C. și T.R. față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

În ceea ce-i privește pe inculpații S.S. și U.F., tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 861 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât s-a reținut că inculpații au avut anterior săvârșirii infracțiunii un comportament social bun, fără antecedente penale, instanța de fond a apreciat că vor fi atinse scopurile pedepsei penale chiar dacă inculpații nu o vor executa efectiv, astfel că va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva sentinței penale nr. 18 din 14 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 3038/115/2012 au declarat apel în termen legal, inculpații B.B., T.R., R.C., S.S. și U.F., criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin decizia penală nr. 90/A din 30 aprilie 2013 Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.B., T.R., R.C., S.S. și U.F. împotriva sentinței menționate.

În temeiul art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților B.B., T.R. și R.C.

În temeiul art. 383 alin. (21) C. proc. pen. s-a dedus în continuare din pedepsele aplicate inculpaților B.B., T.R. și R.C. durata arestului preventiv de Ia data de 14 februarie 2013 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați fiecare inculpat la plata a câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.

În fața instanței de apel, au fost audiați inculpații, nemaifiind administrate sau solicitate spre administrare alte probe; declarațiile acestora neconducând Ia reținerea unor elemente care să conducă la o altă stare de fapt decât cea reținută de Tribunalul Caraș-Severin.

Înainte de a proceda la analiza probatoriului administrat, în contextul în care în fața instanței de apel, inculpații au susținut că nu ar exista probe certe privind vinovăția lor, Curtea de Apel considerând necesar a sublinia distincția ce trebuie făcută între faptele principale și faptele probatorii.

Astfel, s-a reținut că obiectul probațiunii îl formează ansamblul faptelor și împrejurărilor de fapt ce trebuie dovedite în vederea soluționării cauzei penale. În cadrul faptelor și împrejurărilor cu ajutorul cărora se rezolvă fondul cauzei se distinge între fapte principale și fapte probatorii. Faptele probatorii, probe indirecte în proces, conduc la stabilirea, pe cale indirectă, a faptelor principale. Aceasta este și situația în speță, împrejurarea determinată de caracterul clandestin, încercarea de a nu fi depistați de organele judiciare, dar și de mediul în care acționau inculpații.

Pe de altă parte, au fost avute vedere și dispozițiile art. 62 C. proc. pen., potrivit căruia mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire, în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești.

Pornind de la aceste principii, instanța de apel a constat că starea de fapt reținută în cauză de către Tribunalul Caraș-Severin corespunde realității și probatoriului administrat, susținerile inculpaților fiind nefondate.

Astfel, în jurul orei 20:30, inculpații T.R. și R.C. au fost depistați în interiorul autoturismului marca X2 de culoare vișinie, numere de înmatriculare spaniole, parcat pe strada G.E. în imediata apropiere a adresei de domiciliu a numitului R.L.C., iar cu ocazia percheziției efectuate asupra autoturismului au fost identificate, două pistoale în stare de funcționare, unul de autoapărare marca Z. și 12 cartușe aferente și unu semiautomat marca C.Z., cu 8 cartușe aferente, două perechi de mănuși, două perechi de ochelari de soare, două șepci de culoare neagră din care una era prevăzută cu o meșă din păr artificial de culoare neagră, un pumnal cu lama de 19 cm și mai multe pet-uri, în care se afla benzină.

Scopul prezenței celor doi inculpați în locația respectivă rezultă din convorbirile telefonice și mesajele interceptate în data de 21 mai 2012 și 23 mai 2012, care relevă că persoana vizată era numitul R.L.C., că exista un plan minuțios făcut cu ceva vreme înainte și nu o acțiune spontană, că inculpatul B.B. este cel care a inițait și coordonat activitatea celorlalți inculpați.

În acest sens, relevate sunt, așa cum a reținut și prima isntanță, convorbirile din data de 23 mai 2012, ora 17:20:25 dintre inculpații T.R. și B.B., în care ultimul le dă indicații unde să parcheze mașina, cum să aștepte și să se ascundă pentru a nu fi descoperiți, dar și determinarea în atingerea scopului (B.B. - „Pune-o acolo unde ți-am zis, în față.”; „Na. Parcați-o acolo dacă nu vreți să-i puneți parasolaru, faceți probă, puneți-vă amândoi, stați în spate și rabatați scaunele în față ca și cum ai vrea să ieși, vezi dacă se mai vede prin parbriz dacă e ok așa.”; „să nu scape, că dacă o apucat să se urce în mașină poate scapă.”).

Despre discuția sus menționată, inculpatul B.B. a susținut în fața instanței de apel că se referea la ajutorul pe care îl solicitase inculpatului T.R. de a prinde persoana/persoanele care sustrăgeau bunuri din cadrul pensiunii C., pe care o deținea, că despre acest aspect ar fi crezut că discută; apărare contrazisă însă de conținutul integral al convorbirii, detaliile referitoare la locație. Astfel, în conversație se vorbește de faptul că parcările sunt plătite, că au parcat inițial într-un loc, dar cineva s-a uitat la ei până au plecat, aspecte care arată că inculpatul B.B. nu putea fi în eroare cu privire la subiectul discuției.

Din planșele fotografice efectuate cu ocazia percheziției realizate la Restaurantul C. din Reșița, rezultă că locația respectivă este una în afara orașului, nu sunt parcări și alte elemente care să corespundă discuției purtate de cei doi inculpați, neexistând elemente de asemănare cu locul unde au fost surprinși inculpații T.R. și R.C., după cum se constată din planșele fotografice efectuate la imobilul de pe strada G.E., locul unde a fost parcat autoturismul X2.

Pe de altă parte, inculpatul B.B. a invocat faptul că nici în conversația respectivă, nici în alte conversații nu apare numele lui R.L.C., fapt real, dar nerelevant, nefiind necesar și nici un fapt obișnuit acela de a folosi numele viitoarei victime cu ocazia elaborării sau punerii în aplicare a planului infracțional. În convorbirea telefonică menționată sunt folosite sintagme care conduc la concluzia că victima era stabilită anterior, că cei doi inculpați discutau cu referire la o persoană precis determinată și nu în general la un potențial autor al unor furturi. Că persoana vizată de inculpați era R.L.C. rezultă și din declarația dată în fața instanței de apel de către inculpatul R.C., care a arătat: „L-am așteptat pe R.L.C. întrucât doream să-l bat”. Deși, inculpatul R.C. susține că doar dorea să-i aplice o corecție, să-l bată pe numitul R.L.C., că inculpatul T.R. nu ar fi avut cunoștință de planul său și nici de existența armelor din mașină, precum și că nu era în relații apropiate decât cu T.R., cu ceilalți inculpați, în speță și cu B.B. fiind doar cunoscuți, este contrazis de probele din cauză: convorbirea dintre B.B. și T.R., declarația inculpatei U.F. din cursul urmăririi penale, planșele fotografice, modul de derulare al evenimentelor înainte și după intervenția organelor de poliție.

Astfel, legătura strânsă dintre cei trei inculpați, B.B., T.R. și R.C., precum și starea conflictuală cu numitul R.L.C. și apropiații acestuia rezultă și din declarația dată de inculpata U.F. în cursul urmăririi penale, care arată că: „În baza acestei relații i-am cunoscut pe numiții R.C., T.R. și M.D.F. Știu că B.B. avea o relație de prietenie cu toți cei trei mai sus amintiți, se apelau telefonic des, ieșeau împreună, dar nu știu să fi avut alte afaceri bănești, în afara unor mici împrumuturi. Îl mai cunosc și pe S.S. încă din copilărie și știu că este văr cu B.B. (...) De cea 2 luni de zile am auzit despre un conflict izbucnit între B.B. și numitul R.L.C. despre care știu că este patronul de la discoteca B., mai exact din câte știu, conflictul nu era între B.B. și R.L.C., ci era între B.B. și I.G., prieten de-al lui R.L.C. Cred că acest conflict a fost generat de o sumă de bani și de o anumită persoană numită U.A. (...) în Reșița a locuit inițial la Motel C. (B.B. s.n.) și apoi la o garsonieră, în chirie, dar nu știu cine a închiriat-o. Am fost la acea garsonieră și i-am văzut pe R.C. și pe T.R. Știu că la început aceștia doi au stat la garsonieră cu B.B., iar ulterior s-au mutat la unul din ei acasă.”

Fotografiile stocate pe două dintre hard disk-urile ridicate de la inculpata U.F. îi arată pe inculpații B.B., T.R. și R.C. ca fiind apropiați. De asemenea, actele anterioare de șantaj la adresa martorilor B.G. și C.R.B. sunt în legătură cu relațiile dintre martori și R.L.C., existând amenințări directe și indirecte cu referire la acesta. Relevantă este declarația dată de martorul R.L.C. în cursul urmăririi penale: „Pe fondul acestor atacuri, și eu și I.G. am început să ne interesăm despre cine ar putea fi în spatele lor, și astfel am aflat că B.B. este în strânsă legătură cu numiții T.R.

și R.C., alături de care formau o grupare. Tot în perioada acestor atacuri am aflat direct de la C.R.B. și B.G., că au fost șantajați de B.B. și oamenii lui, solicitându-li-se să se alăture grupării lor și amenințați totodată că dacă vor mai continua să fie prieteni cu mine, le vor ataca familiile și mașinile. Chiar îmi amintesc faptul că B.G. era extrem de agitat deoarece membri ai grupării lui B.B. i-au demonstrat că știu foarte bine programul soției și copilului său. (...) Pe parcursul discuției B.B. nu a negat niciodată faptul că el și gruparea lui ar fi în spatele atacurilor asupra bunurilor mele.

Totodată, acesta mi-a atras atenția că în cel mai scurt timp îmi va bătea la geam noaptea, din discuții dându-mi de înțeles că se vrea eliminarea mea și a lui I.G. (...) în data de 23 mai 2012 am avut un program puțin diferit față de cel cotidian întrucât am plecat la Anina pentru niște probleme de afaceri și am întârziat foarte mult acolo, nerevenind la domiciliu până după orele 21:00.” În același sens, este și declarația martorului I.G. dată în cursul urmăririi penale: „Într-o zi eram la o masă împreună cu prietenul meu B.G., când acesta a fost sunat, cu număr ascuns, de către R.C., care a început să îi transmită să nu mai lucreze la discoteca lui R.L.C.

și să se rupă de acesta și de mine pentru a nu avea probleme. Apoi l-a întrebat ce îi fac soția și copilul, spunându-i că îi vede când ies și intră în scară, fapt care era clar în context ca o amenințare și o atenționare la problemele pe care i le poate face. Menționez că întreaga discuție am auzit-o și eu întrucât B.G. a dat telefonul pe spiker. La scurt timp un alt prieten, C.R.B., a fost sunat de T.R. care, printre altele, a adus discuția despre relația lui C.R.B. cu R.L.C. și ulterior i-a întrebat pe C.R.B. dacă mașina îi este în regulă, făcând aluzie la faptul că iar putea-o incendia ca și pe a lui R.L.C.

C.R.B. i-a transmis că dacă are probleme cu R.L.C. să vorbească direct cu el și că se pot auzi peste 5 minute. După aproximativ 5-10 minute, mă aflam la o masă cu C.R.B., R.L.C. și B.G., când T.R. l-a sunat pe C.R.B. și l-a cerut pe R.L.C. la telefon, iar apoi T.R. i-a dat telefonul lui B.B. Menționez că telefonul era dat pe spiker. În convorbirea dintre cei doi, în nici un moment B.B. nu a negat atacurile asupra mea și a lui R.L.C. și din contră i-a spus că în acest conflict el va merge până la capăt, că nu am fost cuminți și că el și echipa lui vor rezolva situația.”, precum și că inculpații i-au transmis amenințări în timpul când se aflau în arest.

Deși inculpatul T.R. a negat implicarea sa în activitatea infracțională din data de 23 mai 2012, susținând și el că nu cunoștea de ce au așteptat în fața blocului numitului R.L.C., că nu știa de existența armelor și a obiectelor de recuzită menite să le ascundă identitatea, acesta este contrazis de conținutul discuției din 23 mai 2012, ora 17:20; de modul cum erau amplasate în autoturism armele, bidoanele cu benzină și pumnalul, de perioada mare de timp cât au așteptat în parcarea blocului celui vizat, că erau două perechi de mănuși, două perechi de ochelari de soare, pentru fiecare dintre inculpați. Relevantă în acest sens, este și discuția telefonică dintre inculpații T.R. și B.B. din data de 23 mai 2012, ora 20:52:47, după ce au fost depistați de organele de poliție, din care rezultă că ambii cunoșteau despre existența în autoturism a armelor și celorlalte obiecte, că nu se aflau întâmplător acolo, ci cu un scop precis [„B.B.: Păi și cu alea -pe voi? T.R.: Păi îs în mașina. B.B.: Ha? T.R.: îs în mașină. B.B.: Păi și voi unde sunteți, la gardă acuma? T.R.: Suntem aicia la gardă B.B.: Ai de capul nostru! (...) T.R.: Ce fac acuma? B.B.: Ce să faceți, stați să vedeți ce e cu ea! T.R.: Eu le las în mașină. B.B.: Ha? T.R.: Îs în mașină. B.B.: Stai că nu te aud, vorbește mai tare. T.R.: Și mașina, cu tot cu mașină, frate. B.B.: Cu tot cu mașină v-o turnat? T.R.: Da B.B.: Și unde-i mașina? T.R.: Îi la poliție aicia. B.B.: Și v-o găsit și alea? T.R.: Nu le-o găsit că (...) B.B.: păi vezi că nu prea au voie să percheziționeze mașina că nu e pe numele vostru! T.R.: îhm! B.B.: nu vorbiți nimic, ce (...) mea! T.R.: Nu vorbesc și dacă găsesc, nu-s ale mele, nu știu a Iu' cine. B.B.: Nu? T.R.: Nu-s ale mele! B.B.: Ce? T.R.: Dacă găsesc alea, nu-s ale mele. B.B.: Da mă, ce naiba! Ți le-o pus altcineva acolo. Nu vorbi nimic, exact cum am vorbi (...)”]; precum și mesajul trimis câteva minute mai târziu de inculpatul T.R. către inculpatul B.B., ora 21:08:26 și răspunsul celui din urmă: „Zi la S.S. sa vină sa ia alea”; „Dacă îi la ei îs cu ochii pe ea. Șterge toate sms și numărul din lista de apeluri”.

În ceea ce privește intenția inculpaților T.R. și R.C. de a suprima viața martorului R.L.C. și nu de a exercita doar niște acte de violență fizică, cum s-a susținut în fața instanței de apel, sunt reținute ca elemente: pregătirile anterioare, modul cum s-a organizat venirea inculpatului B.B. în Reșița; numerele autoturismului; locul unde a fost parcat; pândele și informațiile obținute privind persoana vizată, respectiv locul pe unde se afla autoturismul acestuia, locația; afirmațiile din conversații, de genul „să nu scape”; afirmațiile anterior transmise în sensul că se va suprima viața acestuia; natura armelor găsite în autoturism; pumnalul; precum și bidoanele cu benzină, care denotă și un plan pentru ștergerea urmelor; recuzita aptă pentru a ascunde identitatea inculpaților (ori, dacă era reală afirmația inculpatului R.C. că dorea doar să-i aplice o corecție, nu ar fi urmărit să-și ascundă identitatea); afirmațiile referitoare la cum se pedepsește o asemenea faptă penală.

Astfel, raportul de constatare tehnico-științifica din 9 iunie 2012 întocmit de I.P.J. Caraș-Severin, Serviciul Criminalistic, a concluzionat că deși cele două pistoale găsite în autoturism au fost construite în scopul autoapărării, făcând parte din categoria armelor neletale, în nici una din situații țeava nu este obturată și nu prezintă în interior dispozitive sau elemente de dispersie a gazelor, permițând astfel folosirea oricărui fel de muniție; precum și că, deși în mod obișnuit, muniția folosită la armele de autoapărare, mai precis proiectilul, este din cauciuc, în cazul muniției găsite în încărcătoarele aferente celor două pistoale acestea erau proiectile metalice.

Prin urmare, intenția inculpaților de a suprima viața numitului R.L.C. este evidentă și singura împrejurare care a împiedicat acest rezultat a fost intervenția organelor de poliție.

În ceea ce privește încadrarea juridică, instanța de apel a reținut că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau, deși executată în întregime, n-a produs rezultate.

În apel, inculpații au invocat și împrejurarea că în fapt nu au exercitat nicio acțiune asupra vreunei persoane, nu s-au întâlnit în data de 23 mai 2012 cu martorul R.L.C.

În această privință, s-a constatat că deși delimitarea actelor preparatorii de tentativă este o problemă dificilă, în noțiunea de tentativă nu pot fi cuprinse numai acțiunile prevăzute de verbum regens, întrucât aceasta ar restrânge prea mult sfera actelor de executare, încadrându-se și acele acțiuni anterioare sau concomitente cu acțiunea, tipice elementului material, legate nemijlocit de aceasta, și care sunt angajate în mod neechivoc în săvârșirea faptei.

Spre deosebire de tentativă, actele preparatorii, deși se înscriu și ele în perioada externă a activității infracționale, se caracterizează prin desfășurarea unor activități de pregătire a executării propriu-zise a activității infracționale, pregătire materială (cum este cazul procurării unor mijloace ce urmează a fi folosite la săvârșirea infracțiunii) sau, după caz, morală. Specific însă acestei faze este faptul că nu se execută acțiuni ce conturează elementul material al laturii obiective, ci doar activități menite să pregătească executarea.

În speță, acțiunile inculpaților T.R. și R.C. au depășit faza actelor preparatorii, intrând în conținutul tentativei la infracțiunea de omor calificat întrucât constituie o punere în aplicare a planului, au mers în fața blocului persoanei vizate, fiind dotați cu armele apte a produce suprimarea vieții acestora, cu obiecte de natură să le ascundă identitatea și să șteargă urmele infracțiunii, așteptând apariția acestuia o perioadă de mai bine de două ore, împiedicarea consumării faptei datorându-se intervenției organelor de poliție înainte de apariția persoanei vizate.

Aceste fapte se încadrează în conținutul tentativei reglementat de art. 20 alin. (1) C. pen., respectiv de „punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.”

Prin urmare, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpaților T.R. și R.C. comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. constând în aceea că în data de 23 mai 2012 s-au deplasat la locuința numitului R.L.C. și au pândit, înarmați, apariția acestuia, după un plan organizat anterior, acțiunea de ucidere fiind împiedicată de intervenția organelor de poliție.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.B., instanța de apel a reținut că din interceptările convorbirilor telefonice și mesajelor, declarațiile martorilor anterior menționați, rezultă că acesta a avut rolul determinant în comiterea infracțiunii, la această concluzie conducând și îndrumările date inculpaților T.R., R.C., dar și celorlalți doi inculpați, U.F. și S.S.; coordonarea efectuată, dar și informarea acestuia de către ceilalți inculpați; amenințările transmise atât direct (declarația martorului R.L.C.), cât și indirect; afirmațiile în genul „să nu scape”.

În speță sunt întrunite condițiile instigării ca acțiune de determinarea cu intenție, prin orice mijloace de către o persoană a altei persoane să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală; relevant fiind faptul că hotărârea de a săvârși infracțiunea aparține instigatorului, care este autorul moral al infracțiunii.

Astfel, în cazul instigării hotărârea de a săvârși infracțiunea aparține instigatorului, hotărâre pe care o transmite altei persoane. Inculpatul B.B. a susținut că pedeapsa aplicată este una nelegală făcând trimitere la prevederile art. 29 C. pen., prevederi însă care nu sunt incidente în cauză întrucât se impunea ca actele de instigare să nu fi fost urmate de executarea faptei sau să fi intervenit desistarea autorului ori actul de împiedicare de către acesta a producerii rezultatului.

În speță, a reținut instanța de apel că inculpații T.R. și R.C. au săvârșit o tentativă pedepsibilă, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și nu sunt incidente nici prevederile art. 22 C. pen. întrucât există o desistare, deoarece renunțarea la săvârșirea infracțiunii nu a fost de bunăvoie, după efectuarea unor acte de executare, ci datorită intervenției unei cauze străine de voința autorilor, și anume intervenția organelor de poliție.

Prin urmare, s-a reținut că și încadrarea juridică dată faptei inculpatului B.B. este legală și temeinică, întrucât acțiunea de a instiga pe inculpații T.R. și R.C. la uciderea cu premeditare a numitului R.L.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art 25 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ceea ce privește implicarea inculpaților U.F. și S.S. în activitatea infracțională anterior expusă în mod corect s-a reținut în sarcina acestora comiterea infracțiunilor de complicitate la omor calificat.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) C. pen. „complice este persoana. care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”. Complicitatea morală constă în acte de sprijin moral, în vederea realizării laturii subiective a infracțiunii ca: promisiunea de tăinuire și de favorizare a infractorului, procurarea de date, informații cu privire la locul, timpul unde urmează să fie săvârșită infracțiunea, întărirea și menținerea hotărârii infracționale.

Pentru definirea participării la comiterea unei fapte penale în calitate de complice este necesară intenția acestuia, iar nu modul mai mult sau mai puțin mascat de participare demonstrat în fața victimei unei asemenea fapte, neavând relevanță împrejurarea că inculpatul nu a participat efectiv la comiterea actelor ce intră în conținutul infracțiunii comise de autor; atâta timp cât el a înlesnit realizarea faptei prin întărirea și întreținerea hotărârii coinculpatului de a săvârși infracțiunea.

Pornind de la aceste principii de bază, instanța de apel a constatat că în cauză există probe care conduc la concluzia că inculpata U.F. se face vinovată de comiterea infracțiunii de complicitate la omor calificat prin sprijinirea executanților acestei activități infracționale în conspirarea activității, prin aportul adus la pregătirea autoturismului care a fost folosit în activitatea de pândire a apariției la domiciliu a viitoarei victime, precum și activitățile desfășurate în baza înțelegerii. prealabile după reținerea lui T.R. și R.C. de către poliție.

Aceasta este cu atât mai evidentă cu cât a existat o premeditare a faptei, un plan anterior și o pregătire prealabil, în acest sens, fiind: convorbirile telefonice cu inculpatul B.B. din 12 mai 2012, ora 21:10:54 și din 21 mai 2012, ora 21:38:16, privind numerele ce au fost aplicate pe autoturismul cu care s-au deplasat inculpații T.R. și R.C. la locuința persoanei vizate; supravegherea zonei cu privire la activitatea organelor de poliție, convorbirile între aceeași inculpați din 23 mai 2012 ora 21:56:17, 22:30:48, 22:42:23 din care rezultă că avea cunoștință despre armele și celelalte obiecte din mașină; că a transmis indicații către inculpatul S.S. privind încercarea de a recupera din mașină armele; că avea cunoștință de planul de a suprima viata numitului R.L.C. dovadă convorbirea din 28 mai 2012, ora 01:17:01 cu referire la cuantumul pedepsei; din convorbirea purtată între cei doi în data de 21 mai 2012, la ora 21:38:16, rezultă ajutorul dat de inculpata U.F. și la conceperea și verificarea planului cu privire la traseul și perioadele de timp necesare [B.B.: Na vezi,. îs niște numere la el de Spania, cred că în portbagaj la mașina Iu' C.R., să le iei tu. U.F.: Îhm! Și atât, să iau numere!e? B.B.: Da, alea mă interesau. U.F.: Îhm! B.B.: Și când vii, vii ușor dar vii, vino pe Anina, să nu te duci pe Caransebeș. U.F.: Ok, păi atunci cam într-o oră (...) trebuie s-o întind (...) B.B.: Na bine, să mergi ușor, să nu te grăbești. bine? Că noi ajungem (...) ai avut, te-ai uitat la cât ajungem. U.F.: Da, da. B.B.: Na bine. U.F.: Pot să zic măcar minutul? (...) B.B.: A (...) păi nu știu exact (...) ia dă-mi un (...) dar te-ai uitat, nu? U.F.: 23. (la 04:23 a ajuns trenul de la București în stația B.H. (...) U.F.: Da la ora x și 23. B.B.: Bine? Na și să te uiți tot timpul să nu fie nimeni în spatele tău! U.F.: Îhm! Stai liniștit].

Deși s-a încercat de către apărare acreditarea ideii că discuțiile și acțiunea inculpatei au fost doar reacții în virtutea relației afective pe care o avea cu inculpatul B.B., instanța de apel a constatat că nu s-au rezumat doar Ia atât, materializându-se și în acțiuni de ajutor, acțiuni ce s-au realizat în cunoștință de cauză.

În fața instanței de apel, inculpata U.F. a susținut că schimbarea cartelelor telefonice în data de 23 mai 2012 ar fi fost o reacție obișnuită, așa procedând în general, declarația sa fiind contrazisă de propriile afirmații din cadrul convorbirii telefonice cu inculpatul B.B. din data de 23 mai 2012, ora 22:42:23, respectiv: „Hai că ne mai auzim! De asta mi-am schimbat și cartela, să fie ok. (...) Băi fii atent, nu mai suna de pe numărul ăsta pe nimeni, pe nimeni, pe nimeni”.

S-a reținut că aceeași este și situația inculpatului S.S. care s-a implicat în pregătirea autoturismului cu care s-au deplasat inculpații T.R. și R.C. la domiciliul celui vizat și a desfășurat activități de supraveghere și încercare a recuperării armelor din autoturism, aspecte ce rezultă din convorbirile telefonice dintre inculpații B.B. și U.F. anterior indicate, precum și din discuțiile dintre acesta și inculpatul B.B. din data de 11 mai 2012. Sprijinirea în cunoștință de cauză de către acesta a activității din 23 mai 2012 a inculpaților T.R. și R.C. rezultă și din convorbirea din aceeași dată, ora 20:16:25 din care rezultă că s-a aflat în zona respectivă și supraveghea situația.

Instanța de control judiciar din coroborarea declarațiilor martorilor R.L.C., I.G., B.G. și C.R. a constatat că că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpaților T.R. și R.C. și a infracțiunilor de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., iar în sarcina inculpatului B.B. a infracțiunii de instigare la șantaj prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. Din aceste declarații a rezultat că inculpatul T.R. l-a amenințat pe numitul C.R. cu privire la producerea de daune asupra bunurilor acestuia cu scopul de a-l determina să rupă orice relații de prietenie cu R.L.C. și de a se alătura grupării conduse de B.B., iar inculpatul R.C. l-a amenințat pe numitul B.G. cu acte de natură să-i inspire acestuia temerea că în viitor soția și copilul său urmează să suporte un rău, constând în acte de violență, cu același scop, de a-l determina să rupă orice relații de prietenie cu R.L.C. și de a se alătura grupării conduse de B.B. Aceste acțiuni s-au desfășurat la instigarea inculpatului B.B., una dintre discuții, cea cu martorul C.R. fiind continuată de inculpatul B.B. Că rolul determinant l-a avut inculpatul B.B. rezultă și din poziția de lider, prin ascendentul pe care-l avea asupra inculpaților, referirea la un grup al acestuia de partea căruia trebuiau să treacă martorii.

Instanța a constatat că apărarea inculpatului B.B. nu poate fi reținută cu privire la infracțiunea de șantaj, întrucât infracțiunea de șantaj constă, potrivit art. 194 C. pen., în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Este adevărat că infracțiunea de șantaj se comite numai cu intenție directă (calificată prin scop) întrucât autorul acționează având reprezentarea că, prin fapta sa exercită o constrângere ilicită asupra victimei, pentru a o determina să facă, să nu facă ceva, să dea ceva sau să sufere ceva, și urmărește producerea acestui rezultat, cu scopul de a dobândi un folos injust, însă legiuitorul nu a avut în vedere doar un folos material, ci orice acțiune care profită inculpaților.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.C. s-a constatat că în mod temeinic și legal au fost reținute în sarcina sa infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., constând în deținerea fără drept a unei arme militară supusă autorizării conform legii române, precum și a muniției aferente, precum și infracțiunea de deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 134 din Legea nr. 295/2004 constând în deținerea în afara condițiilor legale un pistol neletal marca Z. care în conformitate cu legea română este supus autorizării, probate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică din 2012 și adresele din 24 mai 2012 și din 1 iulie 2012 ale I.P.J. Caraș-Severin.

În ceea ce îl privește pe inculpatul T.R. s-a constatat în mod temeinic și legal au fost reținute în sarcina sa infracțiunile de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., constând în deținerea fără drept a unei arme militară supusă autorizării conform legii române, precum și a muniției aferente, precum și infracțiunea de deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 134 din Legea nr. 295/2004 constând în deținerea în afara condițiilor legale un pistol neletal marca Z. care în conformitate cu legea română este supus autorizării, probate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică din 2012 și adresele din 24 mai 2012 și din 1 iulie 2012 ale I.P.J. Caraș-Severin.

Deși inculpatul T.R. a susținut în fața instanței că nu avea cunoștință de existența armelor, a reținut instanța că apărarea este contrazisă de conținutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul B.B., convorbiri analizate cu ocazia evaluării probelor în legătură cu infracțiunea de tentativă de omor calificat și care denotă inclusiv strategia de a nega faptul că îi aparțin.

S-a constatat în ceea ce îl privește pe inculpatul B.B. că în mod temeinic și legal a fost reținută în sarcina sa și infracțiunea de deținere de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 134 din Legea nr. 295/2004 constând în deținerea în afara condițiilor legale a unui pistol neletal marca Z., probate cu procesul-verbal de percheziție domiciliară la adresa din București, Bd. G., raportul de constatare tehnico-științifică din 2012 și adresele din 24 mai 2012 și din 1 iulie 2012 ale I.P.J. Caraș-Severin.

Starea de fapt descrisă cu ocazia analizării participării fiecăruia dintre inculpați la punerea în aplicare a planului de suprimare a vieții martorului R.L.C. și de șantajare a unor apropiați ai acestuia conduce la concluzia existenței unui grup organizat în cadrul căruia inculpatul B.B. avea rolul de lider, coordonator al activității celorlalți membri; inculpații T.R. și R.C. de executanți ai acțiunilor cu caracter de intimidare și violență; iar inculpații S.S. și U.F. de sprijinire prin acțiuni de informare sau pregătire a mijloacelor utilizate, verificare a unor elemente ale planului. Grupul astfel format a avut o existență caracterizată prin coeziune și durată de timp dovadă că era perceput ca atare de către terțe persoane (martorii C.R., S.R.F., B.G. și I.G.) și își afirma existența, fapt rezultat din modul cum au avut loc acțiunile de șantaj la adresa martorilor B.G. și C.R., prin solicitarea afilierii la acesta; precum și din circuitul informațiilor referitoare la persoanele vizate și bunurile lor, aspect rezultat din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpați.

Astfel, s-a constatat că în mod corect, s-a reținut în sarcina inculpaților comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 1 și 4 din Legea nr. 39/2003.

În ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și modalitatea de executare, instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și 52 C. pen.

Instanța de apel a reținut că pentru fiecare inculpat s-a avut în vedere gradul de participare la comiterea faptelor, rolul jucat în cadrul grupului, importanța contribuției fiecăruia în organizarea activității infracționale, dar și conduita procesuală, reținându-se în mod corect în favoarea inculpaților S.S. și U.F. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. constând în faptul că au avut o contribuție mai redusă la comiterea faptelor, contribuție datorată în principal legăturilor personale cu inculpatul B.B.

Pedepsele aplicate reflectă atât gradul de pericol social al faptelor, cât și al persoanei fiecăruia dintre inculpați, respectiv: inculpații au urmărit suprimarea vieții unei persoane, sens în care au conceput un plan minuțios și atent elaborat, au verificat în prealabil unii din pașii acestui plan, fapt ce denotă determinarea în realizarea acestuia; au desfășurat activități de intimidare a persoanelor din anturajul persoanei vizate ceea ce denotă perseverența în atingerea scopului; mobilul faptelor, acela de a-și crea o imagine de autoritate în mediul social din care fac parte, imagine creată pe baza unor amenințări și acte antisociale.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că, chiar în situația în care actele de distrugere a bunurilor martorilor nu pot fi imputate inculpaților, simpla asumare sau nenegare a lor de către inculpatul B.B. cu ocazia diferitelor discuții purtate cu aceștia este de natură a contura pericolul social al persoanei, scopul de a-și crea o imagine care să impună teama și să înfrângă voința altor persoane.

S-a reținut pe de altă parte, că prima instanță a dat eficiență faptului că inculpații sunt persoane tinere, nu au antecedente penale, păstrând un echilibru între aceste aspecte și gravitatea faptelor.

Raportat la modul de comitere a faptelor, la conduita procesuală și lipsa unor elemente care să conducă la concluzia că inculpații au realizat gravitatea faptelor și nu există riscul de a le repeta, în cauză, se impune aplicarea unor pedepse ferme, care să constituie un avertisment suficient pentru conduita viitoare a inculpaților.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul B.B. s-a constatat că pedeapsa de 15 ani închisoarea aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art 25 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. reprezintă ininimul special prevăzut de legiuitor și că nu se justifică retinerea unor circumstanțe atenuante, neexistând elemente care să conducă la concluzia că reeducarea sa poate fi realizată și printr-o pedeapsă mai ușoară.

Pedeapsa de 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. este în cuantum legal, nefiind incidente dispozițiile art. 29 C. pen., așa cum s-a arătat anterior cu ocazia analizării încadrării juridice a faptelor.

Pedepsele aplicate inculpaților T.R. și R.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. au un cuantum orientat spre mediu, respectiv de 10 ani închisoare, reflectând modul în care a fost concepută fapta, numărul mare al obiectelor apte să suprime viața unei persoane găsite asupra lor, periculozitatea deosebită a armelor și faptul că erau arme modificate astfel încât să se atingă scopul, determinarea cu care urmăreau atingerea scopului, precum și locul faptei, loc care ar fi condus la urmări cel puțin de natură psihică și asupra altor persoane.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj, respectiv instigare la șantaj, aplicarea unei pedepse în cuantum maxim este justificată atât de mobilul faptei, impunerea în fața apropiaților numitului R.L.C. și crearea unei subordonări a acestora, dar și de împrejurarea că s-au făcut amenințări la adresa integrității fizice a bunurilor și persoanelor completate cu dovedirea unor informații deținute despre acestea, gen locații și program zilnic, ceea ce a condus chiar și la luarea unor măsuri de protejare a celor vizați (soția și copilul martorului B.G.), afectând astfel și viața normală a unor persoane străine de orice legături cu inculpații.

Totodată, caracterul armelor, locul unde au fost găsite, periculozitatea deținerii lor de către inculpații B.B., R.C. și T.R. justifică și cunatumul pedepselor aplicate acestora pentru infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 134 din Legea nr. 295/2004.

S-a mai reținut că pedepsele aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 reflectă gradul de implicare și rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupului, fiind corect individualizate pentru toți cei cinci inculpații.

În ceea ce îi privește pe inculpații S.S. și U.F., deși rolul acestora, în calitate de complici la infracțiunea de omor calificat a fost mai redus, nu poate fi minimalizat, pe lângă actele de sprijin material, susținerea morală a planului contribuind ca suport important în activitățile celorlalți inculpați, reținând că această împrejurare face ca pedepsele de 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. să fie legale și temeinice în contextul reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (2) art. 76 lit. a) C. pen., impunându-se și ca neexecutarea pedepsei în regim de deținere să fie însoțită de anumite obligații și măsuri de supraveghere pentru a se asigura preîntâmpinarea altor fapte ilicite și reintegrarea socială.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații: R.C. și T.R. ce au susținut că recursul vizează legalitatea cuantumului pedepselor aplicate, în condițiile în care la dosar sunt înscrisuri în circumstanțiere din care rezultă că inculpații nu au antecedente penale, judecătorul fondului fiind obligat să aplice circumstanțe atenuante; B.B. care a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile mai puțin pentru infracțiunea de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, cu toate că din expertiza balistica efectuată rezultă ca nu le-a folosit. A mai susținut ca potrivit dispozițiilor art. 117 C. proc. pen. în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, instanța este obligată să efectueze o expertiză psihiatrică, precum și în cazurile în care organul de urmărire penală sau instanța de judecată are cu privire la comportamentul inculpatului, apreciind că se impunea efectuarea unei expertize psihiatric, iar în subsidiar a invocat și cazul de casare prevăzut de dispozițiile 172 C. proc. pen., făcând referire și la dispozițiile art. 29 C. pen. și U.F. care a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile 3859 pct. 12 C. proc. pen., arătând că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetată și nu există fapte și acte care să o incrimineze solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate de inculpații R.C., T.R., B.B. și U.F., prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală la data de 30 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în. art. II din lege, referitoare Ia aplicarea, în continuare a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiutorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Solicitarea inculpaților B.B. și U.F. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și lit. c) C. proc. pen., respectiv fapta nu există și fapta nu a fost săvârșită de inculpat, prin invocarea cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., nu poate fi primită, având în vedere că dispozițiile menționate se pot invoca atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, repectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la critica invocată de inculpatul B.B. privind efectuarea unei expertize psihiatrice în cauză, Înalta Curte constată că în cauză în raport de dispozițiile art. 117 C. proc. pen., care prevăd că expertiza este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav precum și când instanța sau organul de urmărire penală are îndoială asupra stării psihice a inculpatului, nu sunt incidente în cauză.

Referitor la critica recurentului inculpat B.B. cu privire la incidența dispozițiilor art. 29 C. pen., invocat în cadrul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte reține că una dintre condițiile necesare instigării, ca formă de participație este ca cel instigat să fi trecut la săvârșirea faptei la care a fost determinat. Începerea săvârșirii faptei este proba peremptorie a reușitei instigării. Este suficient să se săvârșească o tentativă pedepsibilă, nefiind necesară consumarea infracțiunii. De asemenea, nu este necasar ca autorul să fie pedepsit, instigarea putând constitui o infracțiune de sine stătătoare.

Or, în cauză, pe plan subiectiv inculpatul a prevăzut și urmărit preschimbarea rezultatului faptei la săvârșirea căreia ia de pe ce doi inculpați și anume uciderea victimei. Totodată, inculpatul B.B. a prevăzut posibilitatea producerii omorului ca urmare firească a comportamentului violent al autorilor.

În acest context și, raportat la modalitatea concretă în care au fost comise faptele din prezenta cauză, a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de recurentul inculpat B.B.

De asemenea, se constată că apărările inculpaților, B.B. care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., U.F. care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., R.C. și T.R. care în ultimul cuvânt au susținut că sunt nevinovați în ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor calificat, se circusmscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., care a fost abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013, situație în aceste prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege și în care nu se mai regăsește și eroarea gravă de fapt invocată de inculpat.

Totodată, în realizarea aceluiași scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, în cauză, inculpații R.C., T.R. și B.B. au criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepselor ce le-au fost aplicate, considerate prea mari în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și datele lor personale, situație exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte constată că aceaste critici nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., având în vedere că potrivit acestui text de lege, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care acestea sunt contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Prin modificările aduse prin Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să mențină în cadrul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate, nu ar fi procedat la modificarea temeiului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Având în vedere cele menționate, critica privind individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., este nefondată.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C., T.R., B.B. și U.F. împotriva deciziei penale nr. 90/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților R.C. și T.R., durata reținerii și arestării preventive de la 30 mai 2012 la 15 octombrie 2013 și va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.B. durata reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2012 la 15 octombrie 2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C., T.R., B.B. și U.F. împotriva deciziei penale nr. 90/A din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților R.C. și T.R., durata reținerii și arestării preventive de la 30 mai 2012 la 15 octombrie 2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.B. durata reținerii și arestării preventive de la 29 mai 2012 la 15 octombrie 2013.

Obligă recurenții inculpați R.C., T.R. și B.B. la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată U.F. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 15 octombrie 2013.