Police officer bribery and backdating of official documents: admissibility of self-recorded audio evidence and statutory definition of official instrument forgery

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 209 din data de 27 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 10787/86/2010 s-a respins excepția nelegalei sesizări a instanței invocată de inculpatul C.M., prin apărător, ca nefondată.

S-a respins cererea formulată inculpatul C.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., ca nefondată.

În temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a C. pen. raportat la art. 76 lit. c C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și 1(un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 288 alin. (1) și 2 C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a C. pen. raportat la art. 76 lit. e C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, inculpatul C.M. urmând să execute în final pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și 1(un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 81 alin. (2) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 09 august 2010 și până la data de 24 octombrie 2010.

În temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 800 RON ce a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită.

În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 170 C. proc. pen., s-au anulat mențiunile făcute de inculpatul C.M. pe declarațiile olografe ale numiților G.A. (fila 64 dosar urmărire penală), M.D.Ș. (fila 65 dosar urmărire penală), C.G. (fila 62 dosar urmărire penală) și P.T. (fila 63 dosar urmărire penală), cu privire la data luării acestor declarații.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.M. la plata către stat a sumei de 1.636 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 569/86/2010 din data de 20 august 2010 s-a dispus:

1. Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de "luare de mită", prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitatea de agent principal de poliție din structura poliției judiciare și șef de post la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini, în luna iunie 2010 (cel mai probabil în data de 10 iunie 2010), i-a pretins denunțătoarei C.G. suma de 1.500 RON, din care a primit 700 RON, într-un plic lăsat la locuința numitei M.S., pentru a soluționa favorabil dosarul penal cu nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, în care aceasta este cercetată pentru comiterea infracțiunii de fals prevăzută de art. 290 C. pen.;

2. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C.M., pentru comiterea infracțiunii de "fals material în înscrisuri oficiale", prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitate de agent principal de poliție din structura poliției judiciare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cel mai probabil în luna iulie 2010, a consemnat necorespunzător realității că G.A., M.D.Ș., C.G. și P.T. s-au prezentat la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini, unde au dat declarații în calitate de reclamanți, respectiv persoane reclamate în dosarul penal nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei (nr. P/338714 al Postului de Poliție Dorna Arini), în realitate, persoanele menționate dând declarațiile respective în prima jumătate a lunii iunie 2010, cel mai târziu până în data de 14 iunie 2010, inclusiv, fapta fiind de natură a produce consecințe juridice; ambele infracțiuni cu aplicarea dispozițiilor concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a C. pen.;

3. Neînceperea urmăririi penale față de C.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pe considerentul că există o cauză de nepedepsire;

4. Disjungerea cauzei privind comiterea de M.S. a infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aceasta urmând să rămână în competența de soluționare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că:

Începând cu anul 2005, inculpatul C.M. a fost agent șef principal de poliție, având funcția de șef de post la Postul de Poliție Dorna Arini, unde își desfășurau activitatea și agenții de poliție J.I.F. și P.O.D.

Conform dispoziției I.G.P.R. nr. 4140 din 11 aprilie 2005 emise în baza avizului 1030/C/2005 al Procurorului General al României (f. 27 ds. u.p.), inculpatul avea calitatea de lucrător de poliție judiciară. În această calitate, așa cum rezultă și din extrasul fișei postului cu nr. 1649964/02 martie 2010 (f. 162 - 163 ds. u.p.), inculpatul, printre alte atribuții, soluționa dosare penale.

Astfel, la data de 31 mai 2010 (f. 73 ds. u.p.), Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei a înaintat Postului de Poliție Dorna Arini, dosarul penal cu nr. 647/P/2010, privind pe numiții P.T. și C.G., în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., ca urmare a plângerii penale formulate de către petenții M.D., Ș.G. și G.A., constând în aceea că a fost falsificat un tabel care atesta convocarea unei adunări generale a Obștii Gura Negrii.

În prima jumătate a lunii iunie, nu s-a putut stabili cu exactitate data, cel mai probabil în 10 iunie 2010, în jurul orei 09:00, inculpatul a chemat-o pe C.G. la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini pentru a o audia în dosar. Aici, după ce i-a citit conținutul plângerii penale și i-a precizat că una din persoanele înscrise în tabelul presupus ar fi falsificat, s-a prezentat la poliție și a declarat că nu-l semnase, inculpatul C.M. i-a solicitat acesteia să dea o declarație. Denunțătoarea i-a relatat inculpatului că este nevinovată, întrucât a fost acasă la persoana respectivă care a semnat respectivul tabel în fața sa. Speriată de consecințe, denunțătoarei i s-a făcut rău și a precizat că nu poate să-și consemneze declarația.

În aceste condiții, inculpatul C.M., pe fondul stării emoționale precare în care se afla numita C.G., i-a precizat denunțătoarei că deține toată autoritatea necesară pentru a finaliza ancheta după cum dorește, că o poate "ajuta" pentru a nu fi trasă la răspundere penală ori, dimpotrivă, o poate trimite în judecată. În continuare, inculpatul pentru a sublinia puterea pe care o are în calitate de anchetator, i-a solicitat făptuitoarei să scrie declarația după dictarea sa.

După consemnarea declarației, denunțătoarea l-a întrebat pe inculpat dacă pentru a fi "ajutată", trebuie să "contribuie" cu ceva. În acest moment, C.M. a întrebat-o cât ar fi dispusă să dea. Întrucât C.G. i-a răspuns că nu se pricepe la asemenea lucruri, inculpatul a întrebat-o dacă 1.500 RON i se pare o sumă prea mare, pentru a nu fi trasă la răspundere penală. Deși denunțătoarea i-a precizat că nu dispune de bani în cuantumul solicitat, agentul de poliție a fost ferm, spunând că este necesar să facă rost de întreaga sumă chiar în acea zi, întrucât urma să plece, în cel mai scurt timp, în concediu de odihnă, dată până la care trebuia să soluționeze dosarul. Fiind presată de situație, numita C.G. a acceptat să-i dea în ziua respectivă 700 RON, toți banii pe care îi deținea din vânzarea unui cal, urmând să încerce să facă rost de restul sumei.

Inculpatul a acceptat situația, stabilind ca denunțătoarea să îi lase în ziua respectivă cei 700 RON, într-un plic, la numita M.S., vecină cu C.G., persoană în care agentul de poliție are încredere. Restul banilor, cei 800 RON, urma să-i lase, în aceeași modalitate tot la M.S., până la plecarea agentului de poliție în concediu.

După ce a părăsit Postul de Poliție Dorna Arini, numita C.G. l-a contactat telefonic pe I.P.. S-a reținut că cei doi au avut în trecut o relație care a durat aproximativ 8 ani și care s-a încheiat în 2008. Aceștia au rămas în relații apropiate. Astfel, C.G. avea încredere în martor, motiv pentru care apela la acesta când avea nevoie de ajutor. În momentul când a fost sunat, martorul se afla pe raza mun. Suceava și nu a putut purta o discuție în detaliu cu denunțătoarea, însă aceasta i-a relatat, pe scurt, că împotriva sa a fost formulată o plângere penală legată de falsificarea unui tabel, care făcea dovada convocării unei adunări a Obștii Gura Negrii.

În continuare, numita C.G. s-a deplasat la domiciliu, de unde a luat toți banii pe care îi avea în casă, respectiv suma indicată agentului de poliție - 700 RON, pe care i-a pus într-un plic, pe care l-a sigilat, iar în jurul orelor 14:00 - 15:00, s-a deplasat la locuința vecinei sale M.S. I-a dat acesteia plicul, precizându-i că este pentru C.M., care știe despre ce este vorba și care o să treacă să îl ridice. Așa cum rezultă din actele dosarului, în momentul respectiv denunțătoarea nu i-a relatat vecinei sale ce este în plic și nici scopul pentru care acesta urma să ajungă la inculpat.

În cursul zilei respective, după ce a ajuns la domiciliu, I.P. a sunat-o pe numita C.G. pentru a afla amănunte despre situația existentă. Martorul, a precizat (f. 127 - 129 ds.) că denunțătoarea se afla într-o stare psihică precară, fiind speriată de cele întâmplate în cursul dimineții și i-a relatat că agentul de poliție i-a solicitat suma de 1.500 RON, pentru a nu fi trasă la răspundere penală în dosarul în care a fost reclamată pentru comiterea infracțiunii de fals. Numita C.G. i-a povestit martorului toate amănuntele discuției purtate cu agentul de poliție, inclusiv că acesta urma să plece în concediu de odihnă și că trebuia să finalizeze până atunci dosarul penal, astfel încât era necesar ca denunțătoarea să facă rost de întreaga sumă în cel mai scurt timp. De asemenea, i-a precizat cum trebuia să procedeze pentru livrarea banilor, respectiv să îi lase la locuința lui M.S., fără ca aceasta din urmă să știe despre ce este vorba. În cursul zilei respective sau a doua zi, discutând cu denunțătoarea, martorul a aflat că aceasta livrase, din suma solicitată, 700 RON, conform precizărilor făcute de agentul de poliție, bani pe care îi obținuse din vânzarea unui cal.

Martorul a mai arătat că, deși nu i-a solicitat în mod expres un împrumut, denunțătoarea i-a sugerat că are nevoie de restul sumei, respectiv 800 RON pentru ca agentul de poliție să finalizeze dosarul cu o soluție de netrimitere în judecată. Însă, I.P. nu a dorit să o împrumute pe aceasta cu restul banilor, încercând să o convingă pe C.G. să denunțe autorităților comiterea faptei.

Denunțătoarea, persoană fără posibilități materiale, încercând să apeleze la singura cunoștință care ar fi putut să o împrumute cu suma de bani lipsă, fiind refuzată, nu a reușit să facă rost de cei 800 RON până la plecarea agentului de poliție în concediu. Aceasta nu a mai discutat o perioadă cu inculpatul C.M. despre "înțelegerea" intervenită.

După un timp, posibil o săptămână de la pretinderea banilor, numita C.G. s-a întâlnit cu M.S. Aceasta din urmă, fiind întrebată, i-a confirmat că agentul de poliție trecuse pe la locuința sa de unde a luat plicul lăsat de denunțătoare. Cu această ocazie, C.G. i-a relatat vecinei sale că în plic era o sumă de bani destinată inculpatului pentru a-i soluționa favorabil dosarul penal în care era cercetată de C.M. pentru fals. Numita M.S. i-a răspuns că nu dorește să știe nimic despre înțelegerea cu inculpatul, care, de altfel, nu i-a dat nicio explicație în legătură cu scopul ridicării plicului.

În perioada 14.06 - 30 iunie 2010, inculpatul a fost în concediu de odihnă (f. 105 ds. u.p.).

După revenirea din concediu a agentului de poliție, respectiv în data de 02 iulie 2010, C.G. l-a căutat de mai multe ori pe acesta, fără a reuși să îl găsească. În ziua de 29 iulie 2010, cei doi s-au întâlnit la Postul de Poliție Dorna Arini, unde au purtat o discuție legată de plata restului de bani, respectiv cei 800 RON și finalizarea anchetei. Fiind vădit timorată de autoritatea polițistului și de împrejurarea că, luând hotărârea denunțării faptei, purta asupra sa un reportofon, inculpatul a devenit bănuitor în legătură cu atitudinea denunțătoarei. După ce a părăsit postul de poliție, C.G. a fost ajunsă din urmă de C.M., care i-a solicitat să facă rost de restul sumei solicitate până la data de 02 august 2010.

Într-o zi a perioadei următoare, inculpatul a vizitat-o pe M.S. interesându-se dacă denunțătoarea nu trecuse pe la aceasta pentru a-i lăsa un plic (f. 53 ds. u.p.).

Organele de anchetă sesizate de C.G. despre comiterea faptei, s-au deplasat la data de 09 august 2010 pe raza localității Dorna Arini. Aici, în jurul orei 13:20, denunțătoarea a mers la locuința aparținând vecinei sale M.S., unde i-a înmânat, într-un plic sigilat, suma de 800 RON pentru inculpat, formată din 8 bancnote de câte 100 RON, particularizate prin înscrierea anterioară a seriilor. Intermediarul, cunoscând de la C.G. termenii înțelegerii pe care aceasta o avea cu agentul de poliție, a fost informată de conținutul și scopul predării plicului. M.S. a confirmat încă o dată că inculpatul a luat primul plic și a asigurat-o pe C.G. că-l sună pe C.M., pentru a-l anunța că denunțătoarea trecuse pe la aceasta și îi mai lăsase încă un plic, pe care să vină să-l ridice (f. 52 - 55 ds.).

La orele 13:31 și 13:32, imediat după ce C.G. a plecat de la aceasta (f. 56 ds. u.p.), M.S. l-a apelat pe inculpat pe unul din cele două numere de telefon ale polițistului pe care le deținea în agendă. Inculpatul nu a cunoscut faptul că a fost sunat, telefonul mobil fiind închis (f. 115 și 116 ds.). Întrucât nu a reușit să ia legătura cu agentul de poliție, la ora 13:34, M.S. a sunat de pe telefonul fix la Postul de Poliție Dorna Arini (f. 107 ds.), discutând cu agentul J.I.F., întrucât C.M. nu se afla în acel moment în sediu. I-a precizat acestuia să-i transmită inculpatului C.M. să treacă pe la ea, întrucât are de ridicat un plic lăsat de C.G. (f. 140, 143 ds.).

În jurul orei 14:50, denunțătoarea s-a deplasat la Postul de Poliție Dorna Arini unde l-a găsit pe C.M., singur și i-a precizat că i-a lăsat la numita M.S. ce conveniseră, agentul de poliție dându-i de înțeles că urmează să treacă să ridice plicul cu bani. Așa cum rezultă din declarația dată de J.I.F., acesta nu a reușit să-i transmită colegului său mesajul de la M.S. decât în jurul orei 15:45. Astfel, inculpatul a aflat de la denunțătoare de livrarea celui de-al doilea plic.

La scurt timp după plecarea denunțătoarei din sediul postului de poliție, respectiv cinci minute, inculpatul a plecat în patrulare pentru a verifica zonele de interes, în care puteau fi plasate echipajele echipei operative, în cazul în care C.G. ar fi realizat sesizarea organelor penale. Astfel, acesta a remarcat prezența unui autoturism necunoscut în zona Postului de Poliție și a sunat la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Suceava, destinat realizării verificărilor pe linia comiterii contravențiilor și infracțiunilor prev. de O.U.G. nr. 195/2002. În jurul orei 15:00, inculpatul, după ce și-a declinat identitatea și fără a preciza motivul, i-a solicitat martorului B.E. (f. 142 ds.) să verifice numărul de înmatriculare a autoturismului observat în apropierea Postului de Poliție, aflând că aparține Inspectoratului Județean de Poliție Suceava. Așa după cum a declarat angajata SPR, aflând apartenența mașinii, inculpatul a rămas surprins.

Pentru a verifica situația, C.M. a plecat în patrulare pe traseul unde ar fi putut fi plasate autoturismele echipei operative. Așa cum rezultă din procesul-verbal (f. 57 ds. u.p.) întocmit de lucrători D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Suceava, care se aflau într-un autoturism plasat în apropierea locuinței aparținând intermediarului M.S., la ora 15:30, au observat mașina din dotarea postului de poliție în care se aflau C.M. și J.I.F. Când au trecut pe lângă mașina în care se aflau membrii echipei operative, au încetinit, uitându-se insistent.

După ce inculpatul a observat acest al doilea autoturism, în jurul orei 15:30, a sunat la Serviciul Poliției Rutiere, unde, tot prin intermediul martorului B.E., a verificat numărul de înmatriculare, aflând că mașina aparține tot Inspectoratului Județean de Poliție Suceava. După ce a aflat cele comunicate, inculpatul a exclamat că este urmărit.

Ulterior, la sediul Postului de Poliție Dorna Arini a fost identificată o coală de hârtie, forma A4, pe care erau trecute numerele de înmatriculare a celor două mașini aparținând IPJ Suceava verificate, numărul de telefon la care a fost apelată martorul B.E. și rezultatul comunicat (f. 47 ds.).

Întrucât în intervalul celor 30 de minute, C.M. a trecut de mai multe ori pe lângă cele două mașini în care se aflau membrii echipei operative, existând posibilitatea deconspirării acțiunii, s-a luat hotărârea retragerii acestora de pe poziții. După aproximativ 20 de minute, respectiv în jurul orei 15:50, s-a luat hotărârea efectuării percheziției la locuința intermediarului M.S., pentru depistarea plicului cu bani lăsat de denunțătoare, motiv pentru care toți membrii echipei operative s-au deplasat înspre casa acesteia. Când s-a ajuns în zonă, inculpatul se afla singur în patrulare cu autoturismul din dotare. Acesta, remarcând prezența uneia din mașinile verificate anterior în zonă, a pornit semnalele acustice și luminoase și a încercat blocarea în trafic a autoturismului, cu scopul de a afla cine se află în interior și motivul prezenței persoanelor în localitate. În vehiculul respectiv se aflau doi lucrători delegați de procuror în vederea efectuării de acte procedurale la fața locului, care i-au solicitat lui C.M. să predea armamentul și să se deplaseze la Postul de Poliție Dorna Arini unde urmează să ajungă și echipa operativă (f. 57 ds.). Imediat a fost contactat telefonic superiorul agentului de poliție, respectiv comisarul șef M.N., șeful Poliției mun. Vatra Dornei, căruia i s-a solicitat să vină la Postul de Poliție Dorna Arini.

Pe drum înspre postul de poliție, agentul de poliție C.M., după ce M.N. fusese informat că trebuie să ajungă în zonă, l-a contactat telefonic pe acesta (f. 122 ds. u.p.), spunându-i că dorește să denunțe comiterea unei fapte penale.

Între timp, o parte a echipei operative, sub îndrumarea procurorului, a realizat percheziția la locuința numitei M.S. unde, în hol, sub un mileu situat pe frigider, a fost găsit plicul cu bani lăsat de denunțătoare (f. 140, 42 - 45 ds.). După desigilarea plicului, în interior a fost găsită suma de 800 RON, formată din 8 bancnote de câte 100 RON, identificată prin seriile consemnate anterior în procesul-verbal de organizare a constatării (f. 31 ds.).

În continuare, echipa operativă s-a deplasat la postul de poliție, unde se aflau atât agentul de poliție C.M., cât și comisarul șef M.N. Agentul de poliție C.M. a întocmit un denunț (intitulat "autodenunț") în atenția șefului său direct în care precizează că în ziua respectivă, în jurul orei 15:00, la Postul de Poliție Dorna Arini a venit C.G. care i-a precizat că i-a lăsat un plic la locuința numitei M.S. (f. 103 ds.). Inculpatul arată că i-a fost întinsă o cursă, ca urmare a unui sentiment de ură inexplicabil.

În sediul postului de poliție a fost identificat dosarul penal în care este cercetată C.G. (f. 68 - 100 ds.).

În urma cercetărilor, a mai rezultat că reclamanții din dosarul penal cu nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, respectiv G.A., M.D.Ș., C.G. și P.T., s-au prezentat la Postul de Poliție Dorna Arini în prima jumătate a lunii iunie 2010, cel mai târziu până în data de 14 iunie 2010, inclusiv, unde au dat declarații. Toate aceste declarații au fost date în fața agentului principal de poliție judiciară care instrumenta cauza, respectiv inculpatul C.M., așa cum rezultă și din rezoluțiile înscrise de acesta pe înscrisurile oficiale.

Ulterior, fără a se putea stabili cu certitudine data, cel mai probabil după revenirea agentului de poliție din concediul de odihnă efectuat între 14 iunie 2010 - 30 iunie 2010, inculpatul C.M. a consemnat pe declarațiile respective că acestea au fost date de cele patru persoane în luna iulie, respectiv în zilele de 04 iulie 2010, 18 iulie 2010, 26 iulie 2010 și 27 iulie 2010 (f. 62 - 65 ds. u.p.).

Fiind audiați, cei patru au menționat că au fost cu certitudine audiați până la plecarea inculpatului în concediul de odihnă, respectiv în prima jumătate a lunii iunie 2010 (f. 124 - 125, 145 - 150 ds. u.p.). Martorul P.T. a precizat că data audierii a fost 14 iunie 2010 (prima zi de concediu a agentului de poliție), prezentându-se la postul de poliție în cursul dimineții. Împrejurarea că denunțătoarea a fost audiată în jurul datei de 10 iunie 2006, rezultă și din declarația dată de I.P. De asemenea, ceilalți doi agenți de poliție care funcționează la Postul de Poliție al com. Dorna Arini au indicat că nu au realizat niciun fel de acte procedurale în dosar.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile date de C.G. (f. 18, 124 - 126 ds.); procesele-verbale de transcriere a discuțiilor purtate la 29 iulie 2010 între C.M. și denunțătoare, puse la dispoziția organelor de urmărire penală de C.G. (f. 23 - 26 ds.); procesul-verbal de transcriere a convorbirii înregistrate în mediu ambiental la data de 09 august 2010, între C.G. și M.S. (f. 52 - 55 ds.); procesele-verbale de transcriere a convorbirii interceptate și de constatare a efectuării a două apeluri telefonice (f. 115, 116 și 122 - 123 ds.); procesele-verbale de investigații (f. 27, 28, 29, 30 ds.); procesul-verbal de organizare a constatării, însoțit de planșă foto (f. 31 - 36 ds.); procesul-verbal de efectuare activități (f. 56 - 57 ds.); procesul-verbal de constatare (f. 61 ds.); înscris cu mențiuni ale numerelor de înmatriculare verificate, ridicat de la Postul de Poliție Dorna Arini la data de 09 august 2010 (f. 47 ds.); procesele-verbale de ridicare-restituire bunuri (f. 46, 48 ds.); raportul întocmit de agent șef principal J.F. (f. 66 ds.); raportul întocmit de agentul șef principal de poliție P.O.D. (f. 67 ds.); încheierile nr. 88/P din 04 august 2010 a Tribunalului Suceava de autorizare percheziție (f. 40 - 41 ds.); procesul-verbal de percheziție domiciliară (f. 42 - 45 ds.); copii după actele dosarului cu nr. 647/P/2010 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, precum și originalul declarațiilor date, în același dosar, de C.G., P.T., G.A. și M.D.Ș. (f. 62 - 65, 68 - 101 ds.); (auto)denunțul făcut de către C.M. din data de 09 august 2010 (f. 103 ds.); adresa nr. 103753 din 17 august 2010 a IPJ Suceava (f. 105 ds.); adresa nr. 125923 din 16 august 2010 a IPJ Suceava (f. 105 ds.); adresa nr. 100/05/04/03/SV/176 din 13 august 2010 a Romtelecom (f. 106 - 108 ds.); extrasul nr. 164964 din 02 martie 2010 după fișa cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului (f. 162 - 163 ds.); declarațiile martorilor M.N. (f. 104 ds.), M.S. (f. 139 - 141 ds.), Pavel (f. 127 - 129 ds), B.E. (f. 142 ds), J.I.F. (f. 143 ds), T.V. (f. 149 ds.), C.M. (f. 176 ds), P.T. (f. 147 - 149 ds.), G.A. (f. 145 - 146 ds.), M.D.Ș. (f. 150 ds.); CD-uri pe care au fost stocate copiile înregistrărilor efectuate în cauză și declarațiile inculpatului C.M. (f. 153 - 193 ds);

În cursul cercetării judecătorești, cu respectarea principiilor nemijlocirii și contradictorialității specifice fazei de judecată, instanța a procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, fiind astfel audiați: inculpatul C.M.M. (f. 19 ds. fond, f. 165 - 166 ds. fond), martorii din lucrări: M.S. (f. 25 ds. fond), I.P. (f. 26 ds. fond), C.G. (f. 27 ds. fond), J.I.F. (f. 33 ds. fond), B.E. (f. 34 ds. fond), P.D.O., M.N. ( f. 84 ds. fond), P.T. (f. 108 ds. fond), G.D. (f. 131 ds. fond), M.D.Ș. (f. 132 ds. fond) și T.V. (f. 172 ds. fond) și martorii propuși de inculpat în circumstanțiere V.A. (f. 62 ds. fond) și C.D. (f. 63 ds. fond).

Inculpatul C.M.M., în declarația dată în fața instanței (f. 165 - 166 ds. fond), a recunoscut că în calitatea sa de șef de post al Poliției Judiciare a com. Dorna Arini a efectuat acte premergătoare într-un dosar penal care privea pe numiții C.G. și P.T., procedând la audierea acestora în calitate de martori. A mai arătat că în timpul audierii acestora nu a exercitat niciun fel de presiune fizică sau psihică asupra lor. Inculpatul a arătat că nu este adevărat că ar fi pretins numitei C.G. suma de 1.500 RON și că ar fi primit de la aceasta suma de 700 RON într-un plic lăsat la numita M.S. A mai precizat că într-adevăr a omis să treacă data pe declarațiile luate la momentul în care a făcut audierile martorilor G.A., M.D.Ș., C.G. și P.T. Referitor la acest aspect, a învederat instanței că în momentul în care dosarul respectiv se afla aproape de final, a trecut data pe declarațiile martorilor anterior menționați, date pe care le-a preluat din agenda sa de lucru. Având în vedere că la prima convocare, martorii nu s-au prezentat în vederea audierii acestora, data respectivă a rămas trecută în agenda sa de lucru. Ulterior acele persoane s-au prezentat, le-a audiat și a omis să treacă data audierii lor pe declarații, iar mai târziu, aproape de finalizarea dosarului, și-a dat seama că declarațiile nu sunt datate, motiv pentru care a trecut datele pe care le avea înscrise în agenda sa de lucru.

Privitor la data de 9 august, când s-a organizat flagrantul, a arătat că era într-o zi de luni, când el venise la serviciu, după 3 zile istovitoare, întrucât în acel week-end avuseseră loc câteva spargeri. În acest sens, a solicitat șefului său să-i dea liber în acea zi de luni, întrucât era obosit, însă a fost refuzat. Astfel, a rămas la serviciu, iar în jurul orelor 9:00, ajutorul său de post a primit un telefon de la comandantul lor M.N., care i-a spus "să fie atent la vorbitor". L-a întrebat pe ajutorul de post ce a vrut să spună comandantul, iar acesta i-a răspuns că nu a înțeles nici el.

Și-a desfășurat în continuare activitatea, iar în jurul orei 11:00 a plecat la Poliția mun. Vatra Dornei, cu scopul de a se prezenta cu dosarul în biroul șefului său direct - N.C. Deși acesta insistase să se prezinte în acea zi la serviciu, nu l-a găsit la birou, motiv pentru care s-a dus la procurorul de caz B.D., care surprins, l-a întrebat de ce manifestă atâta grabă. A lăsat dosarul la acesta, după care s-a întors la postul de poliție din comună, unde a ajuns în jurul orelor 13:30 - 14:00. La post l-a găsit pe ajutorul său J.F.

și la scurt timp a venit și cel de al doilea ajutor de post, Pădure Ovidiu, care se afla în concediu de odihnă și era îmbrăcat în civil. Aceștia au discutat ceva și au plecat împreună, cerându-i mai întâi permisiunea să ia mașina de serviciu pentru a merge la o locație de pe pârâul Colbu, situat la 17 - 18 km distanță de sediu, înspre Broșteni. A rămas singur la post, iar la scurt timp, respectiv aproximativ 5 - 10 minute, a intrat în biroul său numita C.G., care era foarte speriată, timorată, palidă, și tremura, spunându-i că i-a lăsat un plic la numita M.S., fără să-i indice ce anume conținea plicul respectiv.

Dat fiind faptul că numita C.G. îi mai lăsase un plic la numita M.S. cu două luni înainte, i-a spus acesteia să meargă la domiciliul său, să-și vadă de drum și i-a atras atenția să nu îi mai lase plicuri aiurea prin sat. Privitor la plicurile de care a făcut vorbire, inculpatul a arătat că în momentul în care a audiat-o pe numita C.G., aceasta i-a spus că deține niște acte notariale, care aparțin persoanelor înscrise într-un tabel. Aceasta a plecat imediat și la scurt timp au revenit cele două ajutoare ale sale, care erau foarte agitate și nervoase.

I-a întrebat ce anume se petrece, iar aceștia i-au spus că venind înspre sediul poliției au văzut pe DN 17B, într-o parcare, o mașină de poliție "Solenza", de culoare albastră, cu geamuri fumurii, care staționa perpendicular cu drumul și că la volanul acesteia se afla o persoană suspectă, în sensul că era necunoscută de localitate. Unul dintre ajutoarele sale, respectiv J.F., i-a scris pe o coală de hârtie numărul de înmatriculare și i l-a înmânat pentru a-l verifica întrucât nu părea a fi în regulă. Astfel, inculpatul a încercat să efectueze verificarea numărului de înmatriculare la ofițerul de serviciu, dar J.F. i-a spus să procedeze altfel, respectiv să sune la un număr de telefon pe care i l-a indicat tot el.

A sunat la numărul respectiv, răspunzându-i o doamnă care a precizat că este de la Serviciul Poliției Rutiere și a solicitat verificarea numărul de înmatriculare pe care i l-a dat ajutorul său J. Doamna respectivă a efectuat verificarea și i-a confirmat că mașina albastră aparține I.P.J. Suceava. În acel moment, J. i-a arătat mașina trecând prin fața postului de poliție, ocazie cu care a observat că autoturismul respectiv avea geamuri fumurii și era condusă de o persoană cu ten măsliniu. Imediat, inculpatul împreună cu ajutorul său J.F. au plecat cu mașina de serviciu în urmărirea autoturismului respectiv.

Urmărind acea mașină, au ajuns până în zona locuinței numite M.S. Aici pierzând urma mașinii respective, au hotărât să se întoarcă la sediu. Când s-au întors, pe drum au observat o altă mașină, având marca "Dacia Logan" și culoare indigo, care se afla la aproximativ 100 metri de locuința numitei M.S. Astfel, s-au întors la sediu și au hotărât să verifice și cea de a doua mașină. Numitul J.F. s-a dus să mănânce, iar el a rămas la sediu, de unde a efectuat verificările privind cea de a doua mașină, aflând că și aceasta aparținea I.P.J.

Suceava. Astfel a hotărât să se deplaseze la locul unde se afla cea de a doua mașină, respectiv la aproximativ 100 m de locuința numitei M.S. Ajungând în zona respectivă, a constatat că mașina nu mai era acolo, însă a găsit două persoane, respectiv un bărbat și o femeie, pe care a vrut să-i legitimeze, însă acestea i-au spus că nu au acte de identitate asupra lor. Ca urmare, a vrut să-i identifice și să-i ducă la Postul de poliție a mun. Vatra Dornei, dar în acel moment a venit la fața locului primul autoturism "Dacia Solenza", urmat de cel de al doilea autoturism "Dacia Logan".

Astfel, inculpatul a arătat că s-a urcat la volan și a pornit sistemele acustice și vizuale, pentru a opri cele două mașini. Prima mașină a trecut pe lângă el fără să oprească, iar cea de a doua a oprit, din care a coborât un ofițer D.G.A., pe nume M. M., care i-a solicitat să-i predea arma din dotare, ceea ce a și făcut și i-a spus să se deplaseze la Postul de poliție împreună cu el.

În drum spre poliție, inculpatul a realizat că femeia respectivă care a venit la poliție, probabil i-a lăsat în acel plic o sumă de bani și că el era subiectul unui flagrant. Acest lucru l-a determinat să își sune comandantul pentru a-i aduce la cunoștință acest aspect. A ajuns la poliție, iar doamna procuror i-a adus la cunoștință că s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, motiv pentru care ulterior a fost reținut.

În depoziția sa, inculpatul a mai arătat că în niciun moment nu a dus mâna la armă, intenționând să se apere, așa cum s-a precizat în actele existente la dosar. A mai arătat că depoziția ajutorului său J.F. dată în fața instanței de judecată este neadevărată.

În legătură cu primul plic de care este acuzat că l-a luat în luna iulie de la numita M.S., inculpatul a arătat că în momentul în care a audiat-o pe numita C.G., aceasta i-a spus că deține acte notariale de pe tabelul respectiv, nu le are la ea, dar urmează să i le aducă. În momentul în care numita M.S. i-a dat acel plic, s-a gândit că acesta conține declarațiile notariale de care a făcut vorbire.

În finalul declarației date în fața instanței, inculpatul a arătat că nu a solicitat, nu a acceptat și nu a primit niciodată bani sau ale foloase de la numita C.G. sau de la altă persoană.

Martora din lucrări M.S. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că a venit la ea acasă numita C.G. și a lăsat un plic, spunându-i "las plicul acesta cu o hârtie în dânsul pentru poliție", întrucât știa că dl. C. G. mai trece pe acolo. Astfel, martora a luat plicul și l-a lăsat pe o masă afară, timp de mai bine de o săptămână, după care, trecând prin fața casei sale inculpatul, în momentul în care a dat să se urce în mașină, i-a spus că este un plic lăsat de către numita C.G. pentru poliție și i l-a dat. A doua oară, în timp ce se afla la masă, a venit din nou la ea numita C.G. care a pus pe masă un plic, spunându-i să îl sune repede pe inculpatul C.G., bolborosind ceva de niște bani. Astfel, a sunat la poliție, spunându-i persoanei care a răspuns să îl anunțe pe inculpat să treacă pe la ea, că este ceva, însă nu a pomenit că ar fi vorba despre vreun plic. Plicul pe care l-a primit de la numita C.G. l-a pus undeva deoparte, pe aragaz, iar la vreo câteva ore, s-a trezit la ușă cu circa 7 - 8 persoane care i-au arătat autorizația de percheziție, moment în care ea le-a arătat plicul. A mai arătat că primul plic era unul obișnuit, iar cel de al doilea era mai "bolfos", ambele fiind lipite și nu era nimic scris pe ele și nu a deschis niciunul din acestea.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martora M.S. (f. 140 ds. u.p.) arată spre final că numita C.G. i-a spus cu prilejul înmânării celui de-al doilea plic pe care urma să i-l dea inculpatului, că acesta conține o sumă de bani.

Martorul din lucrări I.P. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale arătând că numita C.G. i-a spus că a fost intimidată de șeful de post al Poliției com. Dorna Arini, respectiv numitul C.M. și că acesta i-a solicitat suma de 15.000.000 lei vechi, altfel urmează să îi facă dosar penal. Aceasta i-a spus că avea doar suma de 7.000.000 lei vechi, sumă care era a fiului ei, dându-i de înțeles să-i dea el diferența. Martorul a sfătuit-o pe C.G. să nu-i dea inculpatului suma de bani, ci să-l mai amâne, discuție pe care a purtat-o cu aceasta pe data de 11 iulie 2010. În momentul în care se afla la Tribunalul Suceava, C.G. l-a sunat, cerându-i să se întâlnească cu aceasta când se întoarce la Dorna, întrucât a fost la poliție pentru a fi anchetată în legătură cu un dosar vizând un tabel privind convocarea unei adunări generale a obștii. Despre suma de bani, C.G. i-a spus când s-a întors acasă că i-a dat inculpatului 7.000.000 lei vechi, sumă care a fost dusă acasă la o prietenă de familie a inculpatului. A mai arătat că a sfătuit-o pe numita C.G. să meargă la poliție să facă denunț, lucru pe care aceasta l-a și făcut.

Martora din lucrări C.G. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, precizând că i-a dat inculpatului suma de 7.000.000 lei vechi pentru a-i rezolva o problemă legată de un dosar penal, ulterior dându-i acestuia și suma de 8.000.000 lei vechi. Sumele de bani au fost lăsate numitei M.S. în plicuri, spunându-i acesteia că trebuie să vină inculpatul să le ia. Anterior acestor evenimente, a vorbit cu inculpatul, el fiind cel care i-a solicitat să-i dea sumele menționate mai sus. Cu privire la aceste sume nu au discutat telefonic și nici cu privire la dosarul pe care îl avea. De la M.S. a aflat că inculpatul a ridicat primul plic, pe care ea îl lăsase la aceasta. În prima jumătate a lunii iulie 2010, a fost chemată la sediul postului de poliție din comună. Ajunsă acolo, a dat declarație, după ce i s-a citit plângerea formulată împotriva sa. C.G. a vrut să plece acasă, însă inculpatul i-a spus că o să o ajute el, apoi i-a dictat declarația, iar ea a scris-o. După ce a dat declarație, când inculpatul i-a spus că o să o ajute, aceasta l-a întrebat "în cazul acesta eu trebuie să contribui cu ceva", spunându-i totodată că nu a mai fost trecută prin aceste lucruri și nu știe cât să-i dea. Inculpatul a stat puțin pe gânduri, după care a întrebat-o dacă suma de 15.000.000 lei vechi i se pare mult, însă aceasta i-a spus că nu are această sumă. A mai arătat că, în aceeași zi, s-a dus la numita M.S. și i-a lăsat suma de 7.000.000 lei vechi, așa cum i-a spus inculpatul, sumă de bani pe care a pus-o într-un plic. Martora a arătat că locuiește la o distanță de aproximativ 300 metri de locuința numitei M.S. A fost la aceasta și i-a spus doar că îi lasă un plic pentru domnul C.M. În ziua când a fost la poliție, nu a discutat cu nicio persoană despre cele întâmplate, însă ulterior a discutat cu numitul I.P., spunându-i ce a pățit și că mai trebuie să dea suma de 8.000.000 lei vechi. În acea zi nu l-a sunat pe I.P.

Martora C.G. a arătat că după ce s-a întors inculpatul din concediu, s-a dus la acesta cu un reportofon, întrebându-l ce s-a întâmplat cu dosarul. A mai arătat că după ce l-a sunat pe numitul I.P., acesta i-a spus că nu mai trebuie să dea nimic și a îndemnat-o să îi anunțe pe cei în drept. Astfel, a anunțat pe cei în drept la mai mult de o lună de la prima sa vizită la Postul de Poliție Dorna Arini. A doua oară s-a dus la poliție pentru a vedea care este soarta dosarului. Nu a fost chemată la poliție, ci s-a dus pentru că trebuia să-i mai dea inculpatului suma de 8.000.000 lei vechi și voia să vadă ce s-a mai întâmplat. În postul de poliție nu a discutat prea multe cu inculpatul, întrucât acesta i-a făcut semn să iasă afară. Afară inculpatul i-a spus dacă are și dacă poate să îi lase restul de bani, tot la numita M.S. Pe parcursul discuției în sediul postului de poliție, inculpatul era singur, iar în birou nu a stat decât 5 - 6 minute, timp în care acesta nu a părăsit biroul. Inculpatul i-a spus că nu poate să vorbească, întrucât nu știe dacă ea are ceva cu care să îl înregistreze. A mai arătat că inculpatul nu a controlat-o în geantă. Când a fost la poliție, aceasta nu avea bani asupra sa. S-a dus cu acel plic de bani, întrucât inculpatul a ajutat-o când a dat declarație. Pe data de 9 august 2010 a fost cu aparatură de interceptare asupra sa la numita M.S., pentru a duce cea de a doua tranșă de bani. Agenții de poliție i-au spus anterior datei la care a fost acasă la M.S., să o întrebe pe aceasta despre plicul cu bani lăsat la ea și anume dacă acesta a fost luat de către inculpat.

Martorul din lucrări J.I.F. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că, probabil pe data de 9 iulie 2010, a primit la postul de poliție unde lucrează, un telefon de la numita M.S., care îl căuta pe șeful de post, respectiv inculpatul C.M., spunându-i că atunci când vine, să-i spună că l-a căutat. Întrucât a uitat, nu i-a comunicat comandantului că a fost căutat de către M.S. Pe la orele 15:20 și-a amintit de acest aspect și i-a spus inculpatului că a fost căutat de către M.S. În jurul orelor 15:30 s-a deplasat împreună cu inculpatul spre comuna Gura Negrii, unde anterior văzuse acolo o mașină, despre care știa că aparține I.P.J. Suceava, întrucât o observase în curtea acestei instituții. Această mașină nu avea însemnele Ministerului de Interne. În după-amiaza respectivă s-a deplasat de la sediul postului până în centrul comunei împreună cu colegul său P.O.D., în interes de serviciu. Când s-a întors la sediu, i-a spus inculpatului că a văzut o mașină a I.P.J. Suceava prin zonă, acesta întrebându-l dacă a reținut numărul de înmatriculare. Atunci, la solicitarea inculpatului, i-a dat acestuia numărul de înmatriculare al mașinii respective, precum și numărul de telefon de la I.P.J., unde se face verificarea înmatriculării autoturismelor. Atât el, cât și inculpatul s-au înțeles să meargă în locul înspre care s-a deplasat acel autoturism, întrucât erau interesați să vadă ce caută pe raza comunei lor. De asemenea, a văzut și cea de a doua mașină, însă nu a mers cu inculpatul să o identifice. Când a plecat cu inculpatul, el conducea mașina de serviciu. Inculpatul i-a cerut să oprească la numita M.S., după ce i-a transmis că este căutat de către aceasta. A mai arătat că scrisul de pe documentul existent la fila 33 bis ds.u.p., prezentat de către apărătorul ales al inculpatului, nu-i aparține. A mai arătat că nu are cunoștință de ce a venit la sediul de poliție colegul său P.O.D., dar știe că se afla în concediu de odihnă. Despre acesta, a arătat că nu a stat toată ziua la postul de poliție și nu a participat la identificarea celui de al doilea autoturism, ci doar la identificarea primului autoturism.

Martora din lucrări B.E. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, precizând că, la solicitarea telefonică a șefului de post al Poliției com. Dorna Arini, a verificat în baza de date, două autoturisme cu privire la persoana pe numele căruia sunt înmatriculate. Ambele mașini erau înmatriculate ca aparținând. I.P.J. Suceava.

Martorul din lucrări P.D.O. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că pe data de 9 august, întrucât se afla în grădina de lângă Postul de poliție, unde lucra, a mers împreună cu colegul său de serviciu J.I.F. în centrul localității, pentru a-și lua țigări. La circa 500 - 600 metri față de Postul de Poliție Dorna Arini a văzut poziționată o mașină, ocazie cu care colegul său i-a spus că s-ar putea să fie mașina I.P.J.-ului. Având în vedere că în urmă cu 1 an de zile a avut loc în localitate o tâlhărie, i-a spus colegului său că ar fi bine să verifice ce este cu mașina respectivă, mai ales că văzuse că în aceasta se afla o persoană cu ten măsliniu. A ajuns la post, iar colegii săi au efectuat verificările cu privire la acea mașină. Privitor la dosarul nr. 647/P/2010, privind Obștea Gura Negrii, a arătat că avea cunoștință că acesta se afla în lucru la șeful de post, respectiv C.M. La postul de poliție a discutat împreună cu inculpatul și colegul său J.I.F. despre verificarea mașinii, lucru ce a fost efectuat de către șeful de post C.M. A mai arătat că nu a reținut numărul de înmatriculare al mașinii, însă crede că martorul J.I.F. i l-a dat inculpatului. Cât timp a stat la post nu a văzut venind alte persoane, acolo rămânând maxim un sfert de oră.

Martorului din lucrări M.N. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, precizând că anul trecut, prin luna august, în jurul orelor 16:00, a fost sunat pe telefonul său mobil de către comisarul M., care i-a solicitat să meargă până la Gura Negrii, comuna Dorna Arini. În timp ce se deplasa spre locuința sa, care se afla în drum spre localitatea Gura Negrii, a fost sunat de inculpat pe telefonul său mobil, care i-a spus că vrea să se autodenunțe, întrucât și-a dat seama că i se face o înscenare. I-a transmis inculpatului să aibă răbdare, întrucât în câteva minute încearcă să ajungă la postul de poliție și că vor discuta. După ce a ajuns la postul de poliție, l-a găsit pe comisarul M. de la D.G.A., pe inculpat și pe încă un coleg de al comisarului M. Comisarul M. i-a comunicat că în zonă este venită doamna procuror N. împreună cu o echipă de la D.G.A. și că inculpatul este suspectat de luare de mită. Scopul său privind deplasarea la poliție era cel de a prelua pistolul inculpatului. La scurt timp, a venit și d-na procuror împreună cu echipa D.G.A., iar la discuții a participat și procurorul, inculpatul întrebând-o pe aceasta dacă poate face un autodenunț în scris. Procurorul a fost de acord și i-a înmânat inculpatului o foaie de hârtie, iar acesta a scris un autodenunț, pe care i l-a înmânat lui, după care l-a predat procurorului. Din câte își amintește, în autodenunțul scris inculpatul a arătat că i s-a înscenat o așa-zisă luare de mită a unei sume de 7.000.000 lei vechi, care i-ar fi fost pusă într-un plic și i-ar fi fost lăsată la numita M.S. Ulterior, a aflat mai multe date despre acest dosar și știe că la domiciliul martorei s-a efectuat o percheziție domiciliară.

Privitor la persoana inculpatului, martorul M.N. a arătat că îl cunoaște pe acesta de circa 15 ani, i-a fost subordonat aproximativ 5 ani de zile, a lucrat cu el atât înainte când a avut funcție de execuție, cât și după ce a avut funcție de conducere. Despre inculpat a mai arătat că este un om de calitate, o persoană cu caracter și un polițist bun, care a fost de multe ori recompensat pentru activitatea desfășurată.

Martorul din lucrări P.T. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că acesta a fost membru al Obștii com. Gura Negrii, iar în cursul lunii mai 2010, președintele obștii a întocmit un tabel în care a semnat și el pentru alegerile generale în cadrul obștii.

Martorul din lucrări G.A. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că prima declarație din dosarul de urmărire penală nr. 569/P/2010 a dat-o în fața agentului șef C.M. și se referea la o sesizare pe care a făcut-o în calitate de membru al Obștii Gura Negrii de pe raza com. Dorna Arini. A doua declarație din prezentul dosar de urmărire penală a dat-o în prezența agentului de poliție M. și s-a referit la prima declarație. Despre numita C.G., a arătat că este o femeie rea, respectiv profitoare după bani. Aceasta, la un moment dat, a deținut un act care le era necesar în cadrul obștii, într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei. La solicitarea lor, în sensul de a le înmâna actul respectiv, aceasta le-a spus să-i dea suma de 50.000.000 lei vechi.

Martorul din lucrări M.D.Ș. și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale de la fila 65 ds. u.p. și nu le-a menținut pe cele date în fața comisarului M. (f. 150 ds. 569/P/2010), întrucât acestea din urmă i-au fost luate pe fugă și nu a putut să relateze cu adevărat ce voia să spună. Aceasta, în sensul că, la acel moment a precizat că este cumătru cu inculpatul, ceea ce este adevărat, dar a vrut să adauge faptul că în comună mai are aproximativ 50 de fini cununați, întrucât are o situație materială bună. De asemenea, a vrut să declare atunci și faptul că este cumătru și cu numita C.G., căreia i-a cununat fiul. Privitor la numita C.G., a arătat că nu este o persoană verticală în comună, de exemplu, la un moment dat a deținut un act al Obștii, care era necesar într-un dosar aflat pe rol, iar în momentul în care i l-a solicitat pentru a-l depune la dosar, aceasta i-a cerut o sumă de bani.

Martorul din lucrări T.V. și-a menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că la data respectivă se afla la casa părintească a soției sale din com. Gura Negrii, respectiv în curte, când a fost solicitat de către organele de poliție să participe, în calitate de martor asistent, la momentul când organele de poliție au luat un plic de pe o masă din casa numitei M.S., care conținea niște bani. Plicul respectiv nu a fost desfăcut în prezența sa și nu poate preciza suma exactă care se afla în interiorul acestuia.

Instanța a constatat că cele două declarații date de inculpat în cursul urmăririi penale (filele 155 - 156 și respectiv 157 - 160) conțin contradicții. Astfel, în prima declarație, inculpatul precizează că în timpul cercetărilor efectuate în dosarul penal care o privea pe C.G., nu a avut cu aceasta sau cu altă persoană implicată, vreo discuție legată de primirea sau solicitarea de către el a vreunei sume de bani.

În cea de-a doua declarație, dată în aceeași zi, la interval de o oră, inculpatul arată că în urmă cu o lună, după audierea numitei C.G. la Postul de Poliție Dorna Arini, aceasta i-a spus că ar avea o sumă de bani pregătită, întrebând cât o costă ca totul să se rezolve în mod favorabil în ceea ce o privește, în acel dosar penal, la această inițiativă inculpatul răspunzând că nu este cazul și că ea nu are nicio vină.

Analiza aspectelor contradictorii cuprinse în conținutul celor două depoziții făcute la un interval de timp mic una față de cealaltă, duce la ideea că inculpatul a încercat încă de la început să-și creeze o poziție favorabilă în cadrul situației ivite, dorind să o aducă în prim plan pe denunțătoare, ca fiind cea care a intenționat să comită o faptă prevăzută și pedepsită de legea penală (respectiv infracțiunea de dare de mită).

Aspectul relevat de inculpat cum că, în urmă cu 3 - 4 zile, denunțătoarea a venit la secție, deși n-o invitase și cu acel prilej a încurajat-o să meargă liniștită acasă, întrucât nu are nicio vină în dosarul penal aflat în curs de cercetare și care o privește, sugerează un comportament al acestuia care nu este compatibil cu statutul său de agent de poliție aparținând structurii judiciare, care în acel moment, în cadrul activității sale de serviciu, instrumenta acel dosar penal și încă nu îl finalizase, nefiind dată o soluție.

Inculpatul C.M. a confirmat în cuprinsul declarațiilor sale că a ridicat de la numita M.S. primul plic, precizând însă că nu a aflat de la cine era, fapt contrazis însă de conținutul transcrierii discuțiilor purtate de C.G. cu M.S. în data de 09 august 2010, din care reiese că aceasta din urmă i-a precizat cine îi lăsase plicul.

A reținut prima instanță că susținerea inculpatului care a afirmat că plicul ridicat de la numita M.S. era gol este contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate, în special de declarația numitei M.S. și de conținutul proceselor-verbale întocmite în cursul urmăririi penale, respectiv procesele-verbale de investigații, procesele-verbale de supravegheri operative, procesele-verbale de transcriere a discuțiilor purtate între denunțătoare și inculpat, respectiv între denunțătoare și persoana intermediară M.S. (f. 23 - 26; 52 - 55 ds. u.p.), procesul-verbal de percheziție domiciliară (f. 42 - 43 ds. u.p.).

Coroborarea punctuală a acestora, a rezultatelor supravegherii operative, dat fiind că la percheziția imobiliară efectuată la domiciliul numitei M.S. s-a ridicat plicul în interiorul cărora se aflau cele 8 bancnote de 100 RON, oferă o perspectivă lămuritoare asupra celor plănuite și executate de către acesta. Toate mesajele transmise în diverse modalități între cele trei persoane cu ocazia discuțiilor purtate la diferite momente - inculpatul, denunțătoarea și intermediarul au o semnificație lămuritoare în contextul faptic stabilit. Astfel, înșiruirea cronologică a acestor contacte, deplasări, întâlniri, conturează preocuparea inculpatului ca livrarea banilor să se realizeze în siguranță, fără a fi depistat. De asemenea, prezintă relevanță atitudinea inculpatului care, în cadrul convorbirii avute cu denunțătoarea (f. 24 ds. u.p.) la momentul când aceasta susține că "... eu v-am dat alea șapte milioane și trebuie să vă mai dau opt ...", "... să-i las la tanti S. sau să vi-i aduc dumneavoastră ?", "... și atunci ce să fac? Să las aia la doamna S,, cum ați spus, cum ați spus și cu cealaltă?" nu numai că nu s-a arătat indignat de acest dialog, nu a contrazis-o că ar fi primit banii despre care a făcut vorbire, nu a respins oferta de a proceda în aceeași manieră, iar replica sa în raport de această ultimă întrebare, deși precaută, este edificatoare - "Cum doriți".

Mai mult decât atât, gestul său de a verifica tocmai în cadrul acestei discuții conținutul poșetei nu-și găsește rațiunea și conduce la suspiciunea rezonabilă că a manifestat temerea de a fi înregistrat. Nu au fost potrivite cu momentul nici demersurile sale de a verifica cele două autoturisme, iar acțiunea sa ulterioară a fost complet atipică și nejustificată de vreme ce deținea informația că acestea aparțineau structurilor statului. O reacție justificată, în calitate de agent de poliție aparținând structurii judiciare, în concordanță cu statutul său ar fi fost ca în chiar momentul părăsirii Postului de Poliție de către denunțătoare, să-și anunțe superiorii, ori denunțul său a intervenit mult mai târziu și într-o conjunctură critică ori, în atare condiții, instanța a concluzionat că a încercat să dea o altă turnură situației ce se crease.

În urma analizei materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea arătată în actul de sesizare a instanței.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, instanța a reținut următoarele aspecte:

Inculpatul a demarat instrumentarea dosarului penal cu nr. 647/P/2010 de pe o poziție ce poate fi bănuită de subiectivitate, întrucât unul dintre reclamanți îi este cumătru, botezându-i una din fete, iar un alt petiționar este rudă a intermediarului M.S., prietenă de familie.

Așa cum rezultă din declarația martorului P.T. (f. 147 ds. u.p, f. 108 ds. fond), după ce inculpatul, verbal, i-a adus la cunoștință obiectul plângerii formulate împotriva sa, i-a precizat că fapta de a aduna semnături pentru obște este caz penal, pedepsit cu închisoarea, atrăgându-i atenția să-și caute avocat, deoarece urmează să fie trimis în judecată. Ca urmare a mențiunilor realizate de agentul de poliție, lui P.T. i s-a făcut rău, moment în care inculpatul a devenit mai blând, întrebându-l cu ce drept a strâns semnăturile respective. În acel moment erau audiați în dosar doar reclamanții și C.G., fără să existe probe care să susțină plângerea ori indiciile necesare începerii urmăririi penale față de cei cercetați.

De asemenea, așa cum a precizat denunțătoarea, inculpatul C.M. a adoptat în privința sa o poziție similară cu cea avută față de P.T. I-a indicat acesteia că are probe de vinovăție, deși acest aspect nu era real, că urmează să fie trasă la răspundere penală și trimisă în judecată. Denunțătoarei i s-a făcut, de asemenea, rău, moment în care inculpatul s-a oferit să o "ajute" pentru rezolvarea situației în care se afla.

S-a reținut ca fiind cert faptul că inculpatul a avut o atitudine prin care i-a intimidat emoțional pe P.T. și C.G., încercând să le creeze acestora convingerea că deține probe de vinovăție și că urmează să fie trimiși în judecată pentru faptele reclamate, pedepsite cu închisoarea. Este de subliniat că funcția de autoritate publică pe care o exercita în fața celor două persoane audiate, agent de poliție și șef de post într-o comunitate relativ mică și precizări de genul celor făcute de inculpat acestora - probe de vinovăție, trimitere în judecată, avocat și închisoare - au avut o rezonanță deosebită, cu atât mai mult cu cât audierile s-au realizat în sediul poliției. Mai mult, persoanele audiate sunt oameni simpli, nefamiliarizați cu procedurile judiciare și necunoscătore ale drepturilor procesual penale.

În aceste condiții, inculpatul a exercitat o presiune emoțională asupra denunțătoarei și a convins-o pe aceasta că poate instrumenta după cum dorește cauza în care dacă nu este "ajutată" riscă să fie trimisă în judecată.

Starea emoțională în care s-a aflat în ziua audierii numita C.G., respectiv temerea că poate fi trimisă în judecată deși nu este vinovată de comiterea infracțiunii reclamate, rezultă și din faptul că, fiind audiată în cursul urmăririi penale efectuate în prezentul dosar penal, aceasta nu a putut preciza absolut nimic despre conținutul declarației scrise după dictarea polițistului în ziua respectivă. Aceleași aspecte rezultă și din declarația dată de martorul I.P., conform căreia, după prima întâlnire cu agentul de poliție, C.G. era panicată, fiindu-i frică că, dacă nu face rost de banii solicitați de inculpat în cel mai scurt timp, respectiv până la plecarea acestuia în concediu, dată până la care urma să fie finalizată ancheta, urma să fie trasă la răspundere penală pentru fapta reclamată.

Fiind întrebată în cursul urmăririi penale de ce a acceptat situația respectivă, C.G. a precizat că agentul de poliție i-a precizat că are probe împotriva sa, moment în care s-a speriat foarte tare, deși avea reprezentarea că este nevinovată. Inculpatul i-a creat convingerea că are întreaga autoritate pentru a soluționa cauza după cum consideră de cuviință. Starea emoțională creată denunțătoarei de C.M. rezultă și din modalitatea în care a acționat aceasta, livrând toți banii pe care îi avea în casă, după câteva ore de la solicitarea sumei, încercând să facă rost cât mai repede de cei 800 de RON lipsă.

Astfel, instanța a reținut că inculpatul, folosind autoritatea dată de funcția deținută și metode de intimidare, i-a creat convingerea denunțătoarei că trebuie "ajutată" pentru ca acesta să nu fie trasă la răspundere penală și că în schimbul acestui "serviciu" este necesar să plătească suma de 1.500 RON. Pe fondul acestei stări, inculpatul C.M. i-a solicitat suma menționată, denunțătoarea acceptând plata și livrând, în condițiile stabilite de inculpat, într-o primă tranșă, suma de 700 RON.

Pretinderea sumei de 1.500 RON și primirea celor 700 de RON, în scopul precizat, rezultă din procesele-verbale de transcriere a discuțiilor purtate de denunțătoare cu inculpatul în 29 iulie 2010 și de C.G. cu M.S. în 09 august 2010, coroborate cu declarațiile date de acestea din urmă, martorul I.P. și din atitudinea adoptată de agentul de poliție imediat după ce a aflat de livrarea celui de-al doilea plic, inclusiv prin încercarea de a o "denunța" pe denunțătoare.

În data de 29 iulie 2010, cu un reportofon aflat într-un buzunar al poșetei, denunțătoarea s-a deplasat la postul de poliție. Luând hotărârea denunțării comiterii faptei, timorată de autoritatea pe care inculpatul a încercat să o impună cu prilejul întâlnirii din luna iunie 2010, dar și de faptul că avea asupra sa un aparat de înregistrat, C.G., persoană simplă și emotivă, a purtat o discuție cu C.M., căruia i s-a părut că ceva nu este în regulă, devenind bănuitor și evitând, pe cât posibil, orice discuție despre termenii înțelegerii. Mai mult, acesta a întrebat-o ce are în geantă și i-a controlat conținutul, fără să găsească reportofonul. Cu toate acestea, din conținutul conversației a rezultat că, fiind întrebat în mod direct dacă a luat ce i-a lăsat la numita M.S., precum și de sumele de bani 700 RON (dați) și 800 RON (care mai trebuiau dați), inculpatul, inițial a precizat că nu poate discuta despre asemenea lucruri, după care, cerându-i-se să arate dacă livrarea celui de al doilea plic urma să fie realizată în aceeași modalitate ca prima dată sau personal, a răspuns denunțătoarei să facă precum dorește. Agentul de poliție a observat că persoana din fața sa este stresată, precizându-i acest lucru, solicitându-i să stea liniștită, întrucât sunt oameni care fac lucruri teribile și nu se consumă atât de mult. Arătând că totuși ar putea face rost de bani, poate chiar în ziua respectivă, solicitându-i să precizeze cum să procedeze, inculpatul i-a spus denunțătoarei indiferent dacă poate sau nu, nu e nicio problemă și i-a dat de înțeles că numai dacă ar avea ceva în plus (cu referire la bani), poate să respecte înțelegerea până la capăt. Spre finalul conversației, agentul de poliție a încercat să o liniștească din nou pe numita C.G. aflată pe tot parcursul conversației într-o stare emoțională vădită.

Din conținutul discuțiilor purtate de C.G. cu inculpatul C.M. (f. 23 - 26 ds. u.p.) a rezultat că, deși denunțătoarea a menționat sume de bani pe care le-a dat sau urmează să le dea, pentru a nu avea probleme cu dosarul penal în care este cercetată, inculpatul nu a fost consternat, nu a întrebat-o pe aceasta despre ce este vorba, așa cum ar fi procedat o persoană care nu cunoștea termenii unei discuții anterioare pe această temă și nici nu a respins primirea celei de-a doua tranșe. Mai mult, acesta s-a asigurat că denunțătoarea nu are asupra sa vreun aparat de înregistrat, atitudine specifică unei persoane ce manifestă prudență pentru a nu fi descoperită.

În cadrul discuțiilor purtate de C.G. cu M.S. la data de 09 august 2010, aceasta din urmă a confirmat faptul că inculpatul a luat primul plic (după două sau trei zile de la livrarea acestuia) și că agentul de poliție trecuse cu câteva zile în urmă, întrebând dacă denunțătoarea îi mai lăsase încă un plic. De altfel, C.M. a confirmat că a ridicat de la M.S. primul plic, precizând însă că nu a aflat de la cine era și că în interior nu se afla nimic. Inculpatul este evident nesincer, întrucât, așa cum rezultă din transcrierea aceleiași discuții, M.S. i-a precizat cine îi lăsase plicul.

De asemenea, atitudinea inculpatului după ce a aflat de livrarea celui de-al doilea plic cu bani a fost specifică unei persoane care acționează pentru a nu fi prinsă, de altfel, acesta, în virtutea funcției îndeplinite, cunoscând modalitatea în care ar fi acționat organele de anchetă pentru descoperirea comiterii faptei. Acesta nu a putut oferi o justificare plauzibilă pentru verificarea, prin metode care au ocolit procedurile normale, a celor două autoturisme, chiar imediat după ce a aflat de la C.G. de lăsarea plicului la M.S. Nu a putut justifica nici faptul că, aflând cui aparțin mașinile necunoscute și fără să i se comunice că ar fi ceva în neregulă cu acestea, a încercat să oprească în forță unul din autoturisme. Mai mult, nu a putut explica de ce a ales să o "denunțe" pe C.G., după o oră de la aflarea comiterii presupusei fapte și mai ales după ce a cunoscut prezența echipei operative în zonă.

Prin cele întreprinse în intervalul orar 15:00 - 16:00 al zilei de 09 august 2010, inculpatul a acționat ca o persoană care a pretins și primit bani de la C.G., încercând să se asigure că poate lua cea de-a doua tranșă în siguranță și, ulterior, să devieze cursul anchetei.

În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisurile oficiale, instanța a reținut următoarele aspecte:

Denunțătoarea C.G. a dat o declarație în fața agentului de poliție C.M., în dosarul penal cu nr. 647/P/2010 (nr. P/338714 la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini), ce apare consemnată personal de aceasta pe două pagini, la data de 27 iulie 2010, între orele 09:30 - 10:10.

Din analiza probatoriului cauzei, respectiv a declarațiilor denunțătoarei C.G., a martorului I.P., a numitei M.S. și a inculpatului, rezultă cu certitudine că data prezentării denunțătoarei la postul de poliție și audierea în calitate de făptuitoare în dosarul penal este situată în prima jumătate a lunii iunie, în jurul datei de 10 iunie 2010 și nu la cea înscrisă de agentul de poliție, respectiv 27 iulie 2010.

Astfel, numita C.G. a precizat că cel mai târziu la data de 15 iunie 2010, s-a prezentat în vederea audierii și că după câteva zile agentul de poliție, așa cum îi precizase acesta, trebuia să plece în concediu de odihnă. Așa cum rezultă din adresa cu nr. 103753/17 august 2010 (f. 105 ds.) a I.P.J. Suceava, inculpatul C.M. a efectuat concediul de odihnă în perioada 14.06 - 30.06.2010. Astfel, rezultă că cele două aspecte se coroborează, respectiv că declarația dată de C.G. este anterioară plecării polițistului în concediu de odihnă, în data de 14 iunie 2010.

De asemenea, martorul I.P. a declarat că a fost sunat chiar în ziua respectivă de denunțătoare (după ce a părăsit postul de poliție) și a putut preciza că era 10 iunie 2010, întrucât se afla în mun. Suceava, unde a avut un termen de judecată într-o cauză civilă la Tribunalul Suceava.

Mai mult, se poate constata că pasta pixului cu care a fost completată data audierii denunțătoarei - 27 iulie 2010 - nu este de aceeași nuanță cu restul rezoluției agentului de poliție din partea superioară a declarației - "dată în fața mea, Postul de Poliție Dorna Arini, agent șef principal C.M.".

Martora M.S. a menționat că livrarea primului plic cu bani a fost cu aproximativ două luni în urmă - în prima jumătate a lunii iunie. La data de 09 august 2010, fiind audiat, C.M. a menționat că a audiat-o pe C.G. în dosarul penal în care o cerceta pe aceasta cu mai mult de o lună în urmă - la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie și nicidecum la finalul celei de a doua decade a acestei din urmă luni.

În cazul celorlalte trei persoane, fiind audiate, toate au precizat că datele audierii sunt cu siguranță situate în prima jumătate a lunii iunie și nu în iulie, așa cum apar a fi acestea consemnate.

Cele patru declarații reprezintă înscrisuri oficiale, aparținând unei instituții publice și reprezentând acte premergătoare urmăririi penale efectuate în dosarul penal cu nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și cu nr. P/338714 de înregistrare la Postul de Poliție Dorna Arini.

Astfel, postdatarea celor patru declarații este de natură să producă consecințe juridice prin aceea că atestă nereal că persoanele respective s-ar fi prezentat la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini, unde au dat declarații în fața agentului de poliție care efectua cercetări în cauză în alte zile (după câteva săptămâni) decât cele la care s-au efectuat actele procedurale.

Inculpatul C.M., prin apărător, a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței, întrucât sesizarea instanței s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 262 alin. (1), art. 263 alin. (1) și art. 264 C. proc. pen., sancțiunea fiind nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., astfel cum a detaliat prin concluziile depuse la dosar (f. 174 - 186 ds. fond). În esență, a arătat că mijloacele de probă care au stat la baza întocmirii actului de sesizare a instanței au fost nelegal administrate și pe cale de consecință, se impune în conformitate cu art. 332 alin. (2) C. proc. pen., desesizarea instanței și restituirea dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, în vederea refacerii urmăririi penale.

Inculpatul, prin apărător, a invocat că probele la care se referă actul de sesizare a instanței nu sunt legal administrate, astfel că nu sunt respectate dispozițiile art. 262 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea absolută a rechizitoriului potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Mai precis, inculpatul a arătat că înregistrarea convorbirii purtate de denunțătoarea C.G. cu inculpatul s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale și prin urmare, conținutul convorbirii, transcris prin procesul-verbal din data de 02 august 2010, nu ar putea fi folosit ca mijloc de probă în procesul penal.

Față de cele invocate, instanța a reținut că potrivit art. 916 alin. (2) C. proc. pen., înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

Instanța a considerat că rațiunea acestei reglementări urmărește să valorifice toate probele ce pot servi la aflarea adevărului, dispozițiile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau întâmplări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor astfel de înregistrări ca mijloc de probă într-un proces penal este în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituție, care recunosc legitimitatea unor restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți, dacă acestea se fac prin lege și în vederea apărării unor valori sociale importante, precum desfășurarea instrucției penale sau prevenirea faptelor penale.

S-a reținut că în derularea unui proces penal, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, chiar învinuiții ori inculpații sau alte persoane, în exercitarea drepturilor lor procesuale, pot prezenta, personal sau prin apărător, înregistrări sau filmări - realizate personal sau de către alte persoane, care să ofere elemente de fapt (probe) care contribuie la stabilirea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Aceste mijloace se prezintă ulterior organului judiciar care instrumentează cauza, iar acesta, examinându-le, în condițiile art. 916 alin. (2) C. proc. pen., apreciind asupra concludenței și utilității lor, admite sau respinge motivat utilizarea lor în procesul penal.

În speță, prin Rezoluția nr. 269/P/2010 dată la 02 august 2010, procurorul de caz a procedat conform dispozițiilor legale precizate, admițând ca mijloc de probă înregistrarea audio realizată de numita C.G. și pusă la dispoziția organului judiciar pe suport CD-R, aceasta privind convorbiri sau discuții purtate cu inculpatul și conținând date care interesează cauza, constituind astfel o probă concludentă și utilă soluționării cauzei.

Inculpatul a invocat faptul că autorizația în baza căreia s-a efectuat interceptarea convorbirilor purtate de denunțătoarea C.G. și numita M.S. a fost nelegal obținută și ca urmare, procesul-verbal de redare a respectivei convorbiri nu poate fi acceptat ca mijloc de probă legal administrat. Inculpatul a arătat că autorizația a avut un obiect precis și bine stabilit, ce viza doar înregistrarea momentului când inculpatul ar fi primit plicul de la numita M.S., ori în baza acesteia s-a efectuat înregistrarea unei convorbiri purtate între denunțătoarea C.G. și numita M.S.

Față de cele invocate, instanța de fond a reținut următoarele:

Pregătirea sau săvârșirea infracțiunilor presupune derularea unor activități care, în multe cazuri, se petrec în clandestinitate, într-o manieră care să fie ferită de posibilitatea de a ajunge la cunoștința unor eventuali martori și cu atât mai puțin la cunoștința organelor abilitate de lege cu ocrotirea valorilor sociale a căror atingere se dorește a se realiza de către persoanele care desfășoară activitățile ilicite.

Atunci când organele abilitate de lege sunt încunoștințate despre împrejurarea că urmează a se comite o infracțiune, se impune surprinderea manifestărilor infracționale chiar în momentul derulării efective a acestora, ceea ce presupune înregistrarea, filmarea ori fotografierea respectivelor manifestări de către organele însărcinate de lege, cum ar fi organizarea și realizarea flagrantului în cazul infracțiunilor de corupție.

Înregistrarea convorbirii purtate la data de 09 august 2010 de denunțătoarea C.G. cu numita M.S., s-a făcut în baza autorizației nr. 729/I/04 august 2010 emise în mod legal de Tribunalul Suceava pentru perioada 04 august - 13 august 2010 și având ca obiect înregistrarea convorbirilor telefonice și comunicărilor (SMS) efectuate de la posturile telefonice cu numerele (...) aparținând lui C.M. și M.S. Prin urmare, instanța a reținut că această probă a fost legal administrată și nu a înlăturat-o.

În speță, instanța a reținut că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 569/P/2010 din data de 20 august 2010 cuprinde toate elementele prevăzute de art. 326 C. proc. pen., iar sesizarea instanței nu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 262 alin. (1), art. 263 alin. (1) și art. 164 C. proc. pen., astfel că a respins excepția neregularității actului de sesizare a instanței, invocată de inculpat, prin apărător, ca nefondată.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., arătând în esență, că în cauză este vorba de o serie de declarații ale persoanelor sub semnătură privată și nu de declarații luate pe formulare cu regim special, așa cum s-a instituit prin normele legale. A mai arătat că pentru comiterea infracțiunii de "fals material în înscrisuri oficiale", persoana care comite falsul respectiv, trebuie să-l și utilizeze ori să-l încredințeze altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, ceea ce în speță nu există.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, prin prisma motivelor invocate, instanța a constatat că aceasta este nefondată din următoarele considerente:

Potrivit art. 288 alin. (1) C. pen. "falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani. Conform alin. (2) din același text de lege, "falsul prevăzut în alineatul precedent săvârșit de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen., "înscris oficial este orice înscris ce emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități".

Declarațiile olografe ale numiților G.A. (f. 64 ds. u.p.), M.D.Ș. (f. 65 ds. u.p.), C.G. (f. 62 ds. u.p.) și P.T. (f. 63 ds. u.p.), reprezintă înscrisuri oficiale, întrucât aparțin unei instituții publice și reprezintă acte premergătoare urmăririi penale efectuate în dosarul penal nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și cu nr. de înregistrare P/338714 la Postul de Poliție Dorna Arini.

Astfel, postdatarea celor patru declarații de către inculpatul C.M. este de natură să producă consecințe juridice prin aceea că atestă nereal că persoanele sus-menționate s-ar fi prezentat la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini, unde au dat declarații în fața agentului de poliție care efectua cercetări în cauză, în alte zile (după câteva săptămâni) decât cele la care s-au efectuat actele procedurale.

În raport de cele reținute, tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul C.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., ca nefondată.

În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat următoarele:

În drept, fapta inculpatului C.M. constând în aceea că, în calitatea de agent principal de poliție în structura poliției judiciare și șef de post la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini, în luna iunie 2010 (cel mai probabil în data de 10 iunie 2010), i-a pretins denunțătoarei C.G. suma de 1.500 RON, din care a primit 700 RON într-un plic lăsat la locuința numitei M.S., pentru a soluționa favorabil dosarul penal cu nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, în care aceasta era cercetată pentru comiterea infracțiunii de fals prev. de art. 290 C.p., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită" prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel parchetul și inculpatul.

Reprezentanta parchetului a susținut în totalitate motivele depuse în scris la dosarul cauzei și arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru motivele reținute în partea introductivă a hotărârii apelate. În plus, prin concluziile scrise, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, motivat de faptul că nu au fost respectate principiile generale ale judecății (instanța nu a adus la cunoștința inculpatului acuzațiile în ședință publică, omițând a da citire actului de sesizare și a explica acestuia în ce constă învinuirea, aspect ce a condus la o încălcare a dreptului la apărare) și tribunalul nu s-a pronunțat pe cererea de restituire a sumei de 700 RON formulată de C.G. și cu privire la excepția nulității absolute a actului de sesizare. A mai susținut că sentința atacată nu reprezintă altceva decât un copy-paste a motivelor din rechizitoriul întocmit, aspect ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii și în consecință s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin Decizia penală nr. 12 din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava , secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul C.M., împotriva Sentinței penale nr. 209 din 27 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 10787/86/2010.

S-a desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând:

În temeiul dispozițiilor art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 09 august 2010 și până la data de 27 august 2010 (în loc de 24 octombrie 2010).

În temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 700 RON (în loc de 800 RON) ce a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru a decide astfel, s-au reținut, în esență că susținerile inculpatului, potrivit cărora hotărârea atacată nu este motivată, ci cuprinde doar o redare integrală a rechizitoriului sunt neîntemeiate, acestea fiind contrazise de expunerea considerentelor amplu redate în hotărârea atacată, fiind respectate dispozițiile art. 356 C. proc. pen.

Cu privire la critica vizând nepronunțarea primei instanțe asupra cererii de restituire a sumei de 700 RON, instanța de apel a reținut că deși denunțătoarea C.G. a solicitat restituirea sumei (fila 24 ds. fond), instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, însă, având în vedere faptul că inculpatul nu a declarat apel, suma menționată trebuie confiscată.

S-a mai reținut că nu se poate vorbi nici de o încălcare a dreptului la apărare, așa cum a susținut inculpatul, având în vedere că acestuia i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, asistat fiind de apărător ales, putând cu această ocazie propune orice alte probe pe care le-ar fi considerat necesare pentru justa soluționare a cauzei. De asemenea, inculpatul a avut posibilitatea să își formuleze, pe tot parcursul cercetării judecătorești, apărările pe care le considera necesare. Judecata s-a desfășurat cu acesta în stare de libertate, al având acces la toate actele și lucrările dosarului în care cazul în care ar fi dorit să-l studieze.

De asemenea, a mai reținut că la data de 27 octombrie 2010, instanța a adus la cunoștința inculpatului, în ședință publică, faptele care formează obiectul cauzei și încadrarea juridică a acestora, precum și dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Inculpatul a precizat că a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, însă nu și de conținutul rechizitoriului, după care prima instanță a procedat conform dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen. Chiar dacă prima instanță nu a procedat la o citire sau o prezentare succintă a actului de sesizare a instanței, în sensul art. 322 C. proc. pen., se poate vorbi cel mult de o nulitate relativă care nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege și care nu se regăsește în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 379 pct. 2 lit. b C. proc. pen.

Cu privire la nepronunțarea de către prima instanța asupra excepției nulității absolute a actului de sesizare, s-a reținut că acest aspect nu este de natură a atrage desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. b C. proc. pen. În acest sens, s-a reținut că existența unei nulități absolute poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal și nu poate fi acoperită în niciun mod, astfel că această excepție poate fi analizată și în cadrul procesual al judecării apelului, fără a necesita o desființare a hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la această excepție, instanța de apel a constatat că prima instanță s-a pronunțat, prin sentința atacată, cu privire la excepția nelegalei sesizări a instanței, pe care motivat a respins-o.

Curtea a reținut că la termenul din data de 27 octombrie 2010, inculpatul a solicitat instanței a se constata nulitatea absolută a actului de sesizare și restituirea cauzei la procuror față de lipsa urmăririi penale. Acesta a susținut că în cauză s-au efectuat doar acte premergătoare în ce privește infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1), (2) C. pen., pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale prin Ordonanța din 19 august 2010. A mai invocat că declarațiile de martori au fost luate de un organ care, în opinia sa, nu avea competența necesară efectuării unor astfel de acte.

Curtea de reținut că prima instanță a respins, la data de 03 noiembrie 2010, excepția invocată, cu motivarea că nu sunt respectate cerințele prevăzute de art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul a invocat că s-au efectuat doar acte premergătoare în ce privește infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1), (2) C. pen. pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale prin Ordonanța din 19 august 2010, aspect ce ar echivala cu o lipsă a urmăririi penale în ceea ce privește această infracțiune și cu o nelegală sesizare a instanței, care atrage incidența disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens, instanța de apel a reținut că în art. 238 C. proc. pen., legiuitorul vorbește de extinderea cercetărilor penale, însă în realitate se referă la o extindere a procesului penal. Extinderea poate fi dispusă de procuror prin ordonanță, atunci când din cuprinsul actelor de urmărire penală rezultă date privind săvârșirea a noi fapte de către același inculpat ori participarea la fapta săvârșită de inculpat a altor persoane sau a noi acte materiale care intră în conținutul aceleiași fapte ori săvârșirea de către oricare alte persoane a unor fapte în legătură cu fapta pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Față de actele și lucrările dosarului, s-a reținut că procurorul a dispus extinderea urmăririi penale pentru noua infracțiune, având în vedere dispozițiile mai sus menționate. Prin Rezoluția din data de 19 august 2010 s-a dispus începerea urmăririi penale față de această infracțiune, deși aceasta nu se mai impunea, avându-se în vedere dispozițiile legale de mai sus. În acest sens, s-a reținut că declarațiile martorilor anterior menționați nu pot fi privite ca acte premergătoare, contrar susținerilor inculpatului. S-a reținut că într-adevăr extinderea cercetărilor s-a făcut după luarea acestor depoziții, însă trebuie avut în vedere că ele au fost date în cadrul unui dosar penal în care urmărirea penală a fost începută anterior, chiar dacă față de altă infracțiune, și ca urmare a celor relatate de martori s-a procedat în consecință. Chiar în cazul în care organul de urmărire penală procedează la luarea de declarații de martori, iar ulterior dispune începerea urmăririi penale, fără luarea unor noi depoziții, nu se poate vorbi de o nulitate absolută a urmăririi penale sau de incidența dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se proceda în sensul celor solicitate de către inculpat.

S-a mai reținut că susținerea potrivit căreia declarațiile de martori au fost luate de un organ necompetent efectuării unor astfel de acte procedurale, este neîntemeiată având în vedere că prin ordonanța de delegare din data de 17 august 2010 (fila 59 u.p.), comisarul M. M. a fost delegat în vederea audierii, în calitate de martor, a numiților P.T., G. D., M.D., Ș.G. în legătură cu perioada în care au fost audiați în dosarul penal 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Cu privire la starea de fapt, instanța de apel și-a însușit considerentele hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M.M. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 18 și 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, inculpatul a învederat că la data de 16 ianuarie 2013, instanța de apel a respins cererea de administrare a probatoriilor solicitată de apărătorul inculpatului, probe care, în opinia inculpatului, erau necesare soluționării cauzei pentru dovedirea nevinovăției sale. A mai arătat inculpatul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea apărării privind efectuarea unei expertize criminalistice care să concluzioneze asupra caracterului de originalitate a suporților tip CD cât și autenticității convorbirilor fixate pe acești suporți de natură electronică.

A mai susținut că la dosarul cauzei nu există probe directe care să-l incrimineze pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ci, dimpotrivă, întreaga probațiune este constituită din probe indirecte. A contestat legalitatea interceptărilor și înregistrărilor audio, în special înregistrarea ambientală efectuată de către denunțătoarea C.G.. A arătat că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 961 C. proc. pen. și să înlăture aceste convorbiri ambientale, susținând că martora denunțătoare a fost inițiată de organele judiciare cum să procedeze la înregistrare și cum să folosească aparatura tehnică pentru înregistrarea convorbirilor.

În continuare, a susținut că referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, ambele hotărâri pronunțate în cauză nu au fost motivate, în sensul că nu s-au relevat consecințele juridice ale săvârșirii faptei de postdatare a înscrisurilor (respectiv a plângerilor), arătând totodată că nu există elementul material al laturii obiective pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în formă continuată.

A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel susținând că au fost încălcate dispozițiile legale privind necesitatea administrării de probe.

A solicitat, în subsidiar, achitarea sa pentru săvârșirea ambelor infracțiuni respectiv pentru infracțiunea de luare de mită, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și fals în înscrisuri oficiale, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate de inculpat, dar și din oficiu, cauza, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Critica formulată de recurentul inculpat C.M.M. referitoare la faptul că instanțele nu au motivat aspectele vizând consecințele juridice ale săvârșirii faptei de postdatare a înscrisurilor (respectiv a plângerilor), critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., nu poate fi examinată întrucât aceasta nu a fost invocată în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale menționate, motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Sancțiunea nerespectării condițiilor prevăzute în alin. (1) și (2), este aceea că instanța examinează numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Cum, motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte nu poate exercita propriul examen judiciar cu privire la aspectul invocat, întrucât acest motiv de recurs nu a fost formulat în termenul legal și nici nu poate fi examinat din oficiu.

De asemenea, critica formulată de recurentul inculpat C.M.C. circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., este neîntemeiată.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte constată că prima instanță a trecut la dezbateri numai după ce a constatat că nu mai există alte cereri în probațiune, în mod similar procedând și instanța de prim control judiciar.

În aceste condiții, susținerea din motivele de recurs, cu trimitere la cazul de casare analizat, în sensul că prima instanță ar fi dispus condamnarea inculpatului în lipsa unei cercetări judecătorești complete, fără a se pronunța asupra încuviințării sau respingerii probelor solicitate, iar instanța de apel ar fi respins nemotivat cererile de probatorii formulate de inculpat este neîntemeiată.

Din actele dosarului, respectiv: Încheierea din 04 iulie 2012, Încheierea din 12 septembrie 2012, Procesul-verbal din 10 octombrie 2012, Încheierea din 10 octombrie 2012, nota telefonică aflată la fila 122 dosar apel, Încheierea din 14 noiembrie 2012, notele scrise aflate la filele 138 - 145 dosar apel, redarea scrisă a convorbirilor telefonice (filele 157 - 173), Încheierea din 16 ianuarie 2013, rezultă modalitatea în care instanța de prim control judiciar a dispus asupra probatoriilor solicitate, respingerea motivată a cererilor de probatorii, fiind redată în considerentele încheierilor menționate. Așadar, instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în cauză motivând corespunzător dispoziția de admitere sau de respingere a acestora.

În ceea ce privește critica inculpatului circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este întemeiată.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte reține că pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi comisă. Această contrarietate evidentă și esențială trebuie să fie independentă de orice proces de apreciere a probelor pe care instanța l-a făcut în conformitate cu art. 63 C. pen., acesta din urmă necăzând sub incidența cazului de casare analizat. Altfel spus, eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o greșită sau incompletă apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Pe de altă parte, simpla invocare a acestui caz de casare nu este suficientă, recurentul fiind obligat să indice exact piesa dosarului a cărei existență sau inexistență o afirmă în mod eronat instanța de fond sau apel ori al cărei cuprins este redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitatea de controversă.

Or, examinând motivele de recurs formulate în cauză, Înalta Curte constată că recurentul inculpat nu a indicat mijlocul de probă reflectat inexact în hotărârile atacate, ci a criticat fie insuficiența probelor cu relevanță în stabilirea vinovăției, fie modalitatea în care instanțele de fond și de apel au interpretat acest probatoriu, aspecte care nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs în limitele cazului de casare invocat.

Este cu valoare de principiu că aprecierea probelor, într-o cauză dedusă judecății, este rezultatul unui proces de cunoaștere a realității obiective în cadrul căruia probele dau naștere unui sentiment de certitudine în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni, existența sau inexistența vinovăției persoanei trimise în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 2 C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită ci aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor celor administrate, în scopul aflării adevărului.

În sensul celor menționate, Înalta Curte constată că instanța a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză și, pe cale de consecință, o corespunzătoare motivare a hotărârii, motivare pe care instanța de apel a însușit-o cu completările înserate în considerentele deciziei atacate.

În virtutea acestor dispoziții, o infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza penală.

Astfel, s-a reținut în mod corect că în cursul lunii iunie 2010, denunțătoarea C.G. a fost chemată la Postul de Poliție Dorna Arini pentru a fi audiată în dosarul nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, dosar care s-a întocmit ca urmare a plângerii formulate de numiții M.D., Ș.G. și G.A. împotriva numiților P.T. și C.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., constând în aceea că au falsificat un tabel care atesta convocarea unei adunări generale a Obștii Gura Negrii. Recurentul inculpat i-a adus la cunoștință denunțătoarei obiectul acestui dosar, precizându-i că urmează să fie trasă la răspundere penală. În acel moment denunțătoarei i s-a făcut rău, împrejurare în care inculpatul i-a spus că o poate ajuta pentru a nu fi trimisă în judecată, în schimbul unei sume de bani.

Denunțătoarea a acceptat să îi plătească acestuia suma de 1.500 RON fiind convinsă că inculpatul are autoritatea pentru a soluționa respectivul dosar, în sensul de a nu fi trimisă în judecată. Având în vedere cuantumul solicitat și posibilitățile sale materiale, denunțătoarea a ajuns la o înțelegere cu inculpatul, în sensul achitării acestei sume în două tranșe, situație cu care apelantul a fost de acord. În condițiile date, cei doi au stabilit ca prima tranșă, în cuantum de 700 RON, să fie lăsată într-un plic la domiciliul martorei M.S., urmând ca diferența să fie lăsată la aceeași locație, înainte de plecarea inculpatului în concediu. Imediat după părăsirea Postului de Poliție Dorna Arini, C.G. l-a sunat pe martorul I.P., aducându-i la cunoștința acestuia faptul că împotriva sa s-a formulat o plângere penală. În continuare, aceasta s-a deplasat la domiciliu, a luat suma de 700 RON pe care i-a pus într-un plic pe care l-a lăsat la locuința martorei M.S., fără a-i comunica ce conține acesta. Acest plic a fost ridicat de către inculpat.

În declarația în cursul urmăririi penale (fila 155 - 159 u.p.), inculpatul a arătat că nu știe de la cine era acel plic și că în interior nu se afla nimic. Or, această susținere este infirmată de declarația martorei M.S. care i-a adus la cunoștință numele persoanei care a lăsat plicul, aspect reținut în mod corect de instanța de fond.

De altfel, în fața primei instanțe, inculpatul a revenit asupra celor declarate, susținând că, în momentul în care a ridicat plicul, s-a gândit că s-ar putea afla anumite acte despre care denunțătoare afirmase că le-ar deține.

Denunțătoarea, în declarația dată în fața instanței de apel, a recunoscut că a afirmat că deține acte, însă tot aceasta a precizat că înscrisurile au fost depuse la poliție în cursul aceleiași săptămâni. Având în vedere atribuțiile pe care le îndeplinea la acea dată, inculpatul nu a putut explica de ce a acceptat primirea unor documente care priveau un dosar penal în curs de cercetare.

În aceeași zi, în jurul orelor 21:00, martorul I.P. a sunat-o pe denunțătoare. Din depoziția acestuia, reiese că denunțătoarea era speriată de cele întâmplate, ea relatându-i cu lux de amănunte cele petrecute la postul de poliție, inclusiv aspectele legate de predarea sumelor de bani. Deși nu i s-a solicitat în mod expres un împrumut, martorul a înțeles că denunțătoarea dorea să o împrumute cu diferența de 800 RON, sumă pe care nu o avea. În acel moment, martorul a încercat să o convingă să îl denunțe pe inculpat.

A urmat o perioadă de timp, aproximativ o săptămână, în care denunțătoarea nu a mai purtat discuții cu inculpatul relativ la înțelegerea ce a avut loc între ei. În schimb, la finalul acestei perioade, s-a întâlnit cu martora M.S. care i-a confirmat faptul că inculpatul a ridicat plicul. În acest moment, denunțătoarea i-a spus martorei că în acel plic se afla o sumă de bani în schimbul căreia inculpatul urma a-i soluționa favorabil un dosar penal în care este cercetată. Martora i-a comunicat că nu dorește să știe amănunte legat de această înțelegere.

În perioada 14.06 - 30.06.2010, inculpatul a fost în concediu de odihnă.

Denunțătoarea a luat hotărârea denunțării faptei, astfel încât, la data de 29 iulie 2010, având asupra sa un reportofon, s-a întâlnit cu inculpatul la postul de poliție, unde au purtat o discuție legată de plata restului de bani și de finalizarea anchetei, discuție ce a fost înregistrată.

Inculpatul a devenit suspicios față de atitudinea denunțătoarei care era stresată, însă din conținutul convorbirilor rezultă fără echivoc că a ridicat prima tranșă de bani de la martora M.S.

Astfel, la un moment dat, C.G. îi spune inculpatului "Eu v-am dat alea 7 milioane și trebuie să vă mai dau opt. Și am zis așa ... Mi-a venit băiatul din Suedia ... (neinteligibil) ... și are niște bani și vrea să-i schimbe. Și după aia ce fac? Să-i las la tanti Sofica sau să vi-i aduc dumneavoastră?"

În cazul în care inculpatul nu ar fi primit prima tranșă de bani, reacția acestuia ar fi fost alta, având în vedere calitatea sa de la acea dată. Or, profitând de autoritatea conferită de lege, nu a respins primirea celei de-a doua tranșe (la întrebarea denunțătoarei "Să las aia la doamna Sofica, cum ați spus și cu cealaltă", inculpatul îi răspunde "Cum doriți").

Cu privire la verificarea denunțătoarei de către inculpat relativ la existența vreunui aparat de înregistrat, Curtea nu va proceda la o înlăturare a celor reținute în acest sens de prima instanță, cum a solicita apelantul, având în vedere declarația acesteia dată în fața instanței de apel.

Din convorbirea purtată între denunțătoare și martora M.S. la data de 09 august 2010, rezultă că inculpatul a ridicat primul plic după două - trei zile de la data când a fost lăsat. Înregistrarea convorbirii purtate s-a făcut în baza autorizației nr. 729/I din 04 august 2010, emise în mod legal de Tribunalul Suceava pentru perioada 04 august - 13 august 2010, și având ca obiect înregistrarea convorbirilor telefonice și comunicărilor (SMS) efectuate de la posturile telefonice indicate ca aparținând lui C.M. și M.S.

În aceeași zi, denunțătoarea a mers la locuința martorei M.S. unde i-a înmânat, într-un plic sigilat, suma de 800 RON pentru inculpat, cea din urmă urmând a-l suna pe acesta.

Imediat după ce C.G. a plecat, martora M.S. l-a apelat pe inculpat pe unul din cele două numere de telefon ale polițistului pe care le deținea în agendă. Întrucât nu a reușit să ia legătura cu agentul de poliție, în jurul orelor 13:34, l-a sunat de pe telefonul fix la Postul de Poliție Dorna Arini, discutând cu agentul J.I.F., întrucât inculpatul nu se afla în acel moment în sediu.

În jurul orei 14:50, denunțătoarea s-a deplasat la Postul de Poliție Dorna Arini unde l-a găsit pe inculpat și i-a comunicat că i-a lăsat la M.S. ce conveniseră.

La scurt timp după plecarea denunțătoarei din sediul postului de poliție, inculpatul a plecat în patrulare pentru a verifica zonele de interes, în care puteau fi plasate echipajele echipei operative, în cazul în care C.G. ar fi realizat sesizarea organelor penale. Astfel, acesta a remarcat prezența unui autoturism necunoscut în zona postului de poliție și a sunat la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Suceava, destinat realizării verificărilor pe linia comiterii contravențiilor și infracțiunilor prev. de O.U.G. nr. 195/2002. În jurul orei 15:00, inculpatul, după ce și-a declinat identitatea și fără a preciza motivul, i-a solicitat martorului B.E. să verifice numărul de înmatriculare a autoturismului observat, aflând că aparține Inspectoratului Județean de Poliție Suceava.

Inculpatul C.M. a plecat în patrulare pe traseul unde ar fi putut fi plasate autoturismele echipei operative, iar în momentul în care acesta a trecut pe lângă mașina în care se aflau membrii echipei operative, s-a uitat insistent. După observarea și celui de al doilea autoturism, a făcut verificări și cu privire la acesta, aflând că mașina aparține tot Inspectoratului Județean de Poliție Suceava.

În jurul orei 15:50, s-a luat hotărârea efectuării percheziției la locuința intermediarului M.S., pentru depistarea plicului cu bani lăsat de denunțătoare, motiv pentru care toți membrii echipei operative s-au deplasat înspre casa acesteia. A fost găsit plicul cu bani lăsat de denunțătoare, iar în interior a fost găsită suma de 800 RON pusă la dispoziția ei de către organele de anchetă.

Inculpatul a fost audiat în cursul cercetării judecătorești, în fața primei instanțe, în declarația sa arătând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de luare de mită. Cu privire la cea de a doua infracțiune, inculpatul a recunoscut că a omis să treacă data pe declarațiile luate la momentul în care a făcut audierile martorilor G.A., M.D.Ș., C.G. și P.T., apoi, aproape de finalizarea dosarului, a realizat că declarațiile nu sunt datate, motiv pentru care a trecut datele pe care le avea înscrise în agenda sa de lucru.

Faptul că între martorul I.P. și denunțătoare au existat unele relații, nu poate conduce în mod automat la concluzia că cele reclamate nu corespund realității. Depoziția martorului susține situația de fapt prezentată de numita C.G., însă faptul că inculpatul a pretins o sumă de bani este dovedit și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv prin depozițiile martorilor și procesele verbale de redare a convorbirilor.

Declarația martorului Marcoci, confirmă unele aspecte prezentate în denunț de către C.G. și infirmă unele apărări ale inculpatului.

În ceea ce privește înregistrarea discuției ce a avut loc în biroul inculpatului, acesta a susținut că starea de fapt la care se referea a suportat modificări esențiale din punct de vedere al aprecierii legalității și a veridicității. Susținerea că această înregistrare s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, în lipsa autorizației obligatorie pentru această procedură, reportofonul fiind înmânat denunțătoarei de către organele de anchetă. În încercarea de a se dovedi că această înregistrare a fost făcută de părți și permisă de textul legal este nefondată.

Dispozițiile art. 91 ind. 6 alin. (2) C. proc. pen., prevăd că înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții, nefiind necesară obținerea unei autorizări în prealabil.

Într-adevăr, reportofonul folosit de denunțătoare i-a fost înmânat acesteia de organele de anchetă, însă acest aspect nu schimbă caracterul înregistrărilor efectuate, nici chiar în condițiile în care în cuprinsul lor se poate sesiza o intervenție a organelor care oferă denunțătoarei instrucțiuni de folosire.

Relevanța discuțiilor purtate între inculpat și denunțătoare la data de 29 iulie 2010, a fost motivată în stabilirea stării de fapt, din conținutul convorbirilor rezultând fără echivoc că inculpatul a ridicat prima tranșă de bani de la martora M.S.

De altfel, în fața primei instanțe, inculpatul a recunoscut că a avut o discuție cu denunțătoarea la data de 29 iulie 2010, în biroul lui. A precizat că numita C.G. era speriată, timorată, palidă, și tremura, spunându-i că i-a lăsat un plic la numita M.S., fără să-i indice ce anume conținea plicul respectiv. Dat fiind faptul că numita C.G. îi mai lăsase un plic la numita M.S. cu două luni înainte, i-a spus să meargă la domiciliul său, să-și vadă de drum și i-a atras atenția să nu îi mai lase plicuri aiurea prin sat.

La termenul din data de 10 octombrie 2012, s-a procedat la audierea CD-ului original reprezentând înregistrarea purtată între inculpat și denunțătoare la data sus-menționată și nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii de la filele 23 - 26 urmărire penală.

Din conținutul procesului verbal încheiat cu această ocazie, rezultă că, inițial, inculpatul și-a recunoscut vocea, pentru ca imediat să revină, fără a oferi vreo explicație, afirmând că această convorbire nu a avut loc și că este vorba de o înscenare în baza căreia a fost trimis în judecată.

Este de observat că la ultimul termen de judecată, în fața instanței de fond inculpatul a depus la dosar o transcriere a acestei înregistrării, făcută personal, care însă nu conține elemente de natură a modifica cele rezultate din transcrierile realizate de organele de cercetare.

Instanța la acea dată a procedat la audierea unei convorbiri ambientale purtată între denunțătoare și inculpat, ulterior, la un an de la denunț, însă, în mod corect s-a apreciat că aceasta nu este concludentă și nu este de natură a schimba starea de fapt stabilită în rechizitoriu.

Aspectele conținute în cuprinsul procesului verbal de redare a înregistrării (fila 23 u.p.) se referă la faptul că înregistrarea nu conține, anterior orei menționate, alte discuții purtate între inculpat și denunțătoare.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că fapta de luare de mită reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că în luna iunie a pretins numitei C.G. suma de 1.500 RON, din care a primit 700 RON, pentru a soluționa favorabil un dosar penal în care aceasta era cercetată, există și a fost comisă cu vinovăție.

În condițiile arătate, nu există temeiuri pentru a dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. a C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, astfel cum acesta a solicitat.

Cu privire la fapta inculpatului, care în calitate de agent principal de poliție, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna iulie 2010, a consemnat necorespunzător realității că G.A., M.D.Ș., C.G. și P.T. s-au prezentat la Postul de Poliție al comunei Dorna Arini unde au dat declarații în calitate de reclamanți, respectiv persoane reclamate în dosarul penal nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei (nr. P/338714 al Postului de Poliție Dorna Arini), în realitate, persoanele menționate dând declarațiile respective în prima jumătate a lunii iunie 2010, cel mai târziu până în data de 14 iunie 2010, inclusiv, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Susținerea inculpatului potrivit căreia atâta timp cât conținutul declarațiilor este unul real, mențiunile inculpatului realizate pe declarațiile martorilor (care sunt acte premergătoare), nu sunt de natură a produce efecte juridice, astfel încât soluția de condamnare pentru această infracțiune este una nelegală, este neîntemeiată.

Declarațiile olografe ale persoanelor menționate reprezintă înscrisuri oficiale, având în vedere dispozițiile art. 150 alin. (2) C. pen., ele aparținând unei instituții publice și reprezintă acte premergătoare urmăririi penale efectuate în dosarul penal nr. 647/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Contrar susținerilor inculpatului, postdatarea celor patru declarații, chiar în condițiile în care conținutul lor corespunde celor relatate, este de natură să producă consecințe juridice, în sensul constatării în mod nereal că acele persoane au fost prezente la acea dată la postul de poliție Dorna Arini. Chiar dacă e vorba de acte premergătoare, nu se pune problema puterii probatorii a acestora în procesul penal, ci de posibilitatea folosirii acestor mențiuni nereale în alte situații. Având în vedere caracterul acestor declarații, respectiv acela de înscrisuri oficiale, ele fac dovada celor acolo inserate până la înscrierea lor în fals.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, respectiv de la 3 la 15 ani, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, urmarea produsă, împrejurarea în care inculpatul a acționat (extrem de laborios: stârnind mai întâi denunțătoarei o stare de frică, amenințând-o voalat cu urmări penale grave în dosarul penal pe care îl instrumenta; banii pe care urma să îi primească printr-un intermediar, faptul că acesta era permanent preocupat de verificarea în baze de date a poliției a mașinilor ce se aflau pe raza comunei și care i se păreau suspecte de a avea înăuntru lucrători anticorupție, sentimentul său de îngrijorare în momentul în care denunțătoarea l-a căutat la sediul poliției, de a nu avea asupra sa vreun echipament de înregistrare a convorbirilor), precum și persoana acestuia, care ocupa o funcție publică ce presupunea desfășurarea de activități de poliție judiciară și implicit cunoștea foarte bine consecințele acțiunilor sale.

Individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Astfel s-a ținut seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului.

Ori, în speță, având în vedere că prin înscrisurile depuse la dosar și martorii audiați în circumstanțiere, inculpatul a făcut dovada unei bune conduite înainte de săvârșirea infracțiunii, tribunalul a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a C. pen. raportat la art. 76 lit. c C. pen.

În considerarea acestor criterii, instanța a apreciat că scopul pedepsei penale, prevăzută de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 12 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 12 din 30 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AM