Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1205/2004 AI generated

Judicial status law: mandatory health insurance contributions override gratuitous medical assistance for judges and auxiliary staff

Case Number Decizia nr. 1205/2004
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the Prosecutor General's appeal in cassation, quashed the appellate decision and the first-instance sentence, and dismissed the plaintiffs' claim for the return of 7% health insurance deductions withheld from their salaries for the period of January 1, 2000, to March 30, 2001, thereby favoring the Ministry of Justice and the health insurance institution. The dispute centered on whether judges and auxiliary court staff were legally entitled to free medical assistance under specific judicial status laws, or if they were instead subject to mandatory health insurance contributions as regular employees under the national health insurance framework. Ruling that the plaintiffs were not exempt from the statutory obligation to pay health insurance contributions, the court held that the right to gratuitous medical assistance for these personnel was contingent upon proof that they were paying the required monthly contributions or falling under specific statutory exemptions, which they did not, citing the mandatory nature of contributions under Article 4 of Law No. 145/1997 and the interpretation of Article 99 of Law No. 92/1992 in conjunction with common norms from the Ministry of Justice and the Supreme Court.

Legislator headnote

AI generated

art. 141 din Legea nr. 92/1992, art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, art. 330 pct. 2 C. proc. civ, art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992, art. 4 din Legea nr. 145/1997; Judicial status law: mandatory health insurance contributions override gratuitous medical assistance for judges and auxiliary staff: În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, obligație impusă tuturor persoanelor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce nu se regăsesc în categoriile exceptate de la plata contribuției prin art. 6 din lege.

Keywords

AI generated
mandatory health insurance judicial law right to health exemption from contributions obligation to pay monthly pay

Cited Legislation

AI generated
art. 141 din Legea nr. 92/1992
99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, fără plata vreunei contribuții bănești, astfel că imputarea unei astfel de contribuții prin rețineri din salariu este nelegală.
art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în calitate de judecători și respectiv personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Beclean, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în perioada de referință, conform art. 99 și art.
art. 330 pct. 2 C. proc. civ
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
art. 55 din Legea nr. 145/1997
52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art.
art. 99 din Legea nr. 92/1992
145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct.
art. 4 din Legea nr. 145/1997
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin.
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
art. 2 din Legea nr. 42/1990
44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

O.Z. ș.a. au chemat în judecată Tribunalul Bistrița Năsăud și Ministerul Justiției solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reținute în procent de 7% din salariul lunar cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizate la data plății efective prin aplicarea indicelui de inflație.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în calitate de judecători și respectiv personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Beclean, beneficiau în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în perioada de referință, conform art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, fără plata vreunei contribuții bănești, astfel că imputarea unei astfel de contribuții prin rețineri din salariu este nelegală.

Ministerul Justiției a cerut, prin întâmpinare, respingerea acțiunii și, totodată, a chemat în garanție CASA OPSNAJ, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, aceasta să fie obligată la restituirea sumelor reținute de la reclamanți și virate chematei în garanție.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, prin sentința nr. 172 din 20 iunie 2002, a admis acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, astfel cum au fost formulate. A respins acțiunea reclamantei P.M. și a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului C.O.

Apelurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și de chemata în garanție CASA OPSNAJ au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 1814 din 17 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, ca și personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze necondiționat de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, modificarea intervenită în materie prin înserarea acestei condiții aplicându-se la o perioadă ulterioară celei precizate în acțiune.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii principale și, prin consecință, și a cererii de chemare în garanție.

În dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate, obligație impusă tuturor persoanelor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce nu se regăsesc în categoriile exceptate de la plata contribuției prin art. 6 din lege.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al textului citat impunând asiguraților obligația plății unei contribuții lunare pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiată de asigurare de sănătate, fără plata contribuției și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume, persoanele care: satisfac serviciul militar în termen, se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiată de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamanții au încheiat un contract cu CASA OPSNAJ cunoscând faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția la asigurări de sănătate prevăzută de lege, astfel că pretențiile deduse judecății, nu sunt legal justificate.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se privește ca fondat urmând a fi admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și a respingerii acțiunii principale și, respectiv, a cererii de chemare în garanție, menținându-se soluția dată în cererile reclamanților P.A. și C.O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1814 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Casează decizia recurată, și în parte sentința nr. 172 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția civilă, în sensul că respinge ca nefondate acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție.

Păstrează sentința în ceea ce privește soluția dată față de reclamanții P.A. și C.O.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.