Unauthorized Export of Umbilical Cord Blood Without ANT License as Regulatory Offense Rather Than Organ Traff

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 280 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 25448/3/2011, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de scoatere din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de A.N.T.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni ce se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței de fond.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de A.N.T.

În baza art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni ce se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a sentinței de fond.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata L.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de A.N.T. prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹ alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de A.N.T. prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 18¹ alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatei sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 1.000 de lei.

S-a luat act că partea civilă D.V., a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A.G. a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției efectuate la adresa din complexul rezidențial L.L., bunuri ce nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze.

În baza art. 191 alin. (1) – (2) C. proc. pen., art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A.G. și P.C. la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatele P.M.G. și L.N.L. la plata sumei de 1.000 lei fiecare cu același titlu.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Societatea SC E. SRL a fost înființată în cursul anului 1996, având ca asociați pe inculpații A.G. și P.C., iar în cursul lunii aprilie 2010 obiectul de activitate al societății a fost completat cu codul CAEN 8690, alte activități referitoare la sănătatea umană. Societatea a dobândit și un nou punct de lucru situat în București, str. Părintele Galeriu, hotărându-se ca activitățile acestui punct de lucru să se desfășoare sub denumirea de S.S.

La 20 aprilie 2010, SC E. SRL, prin inculpatul A.G., a încheiat cu societatea C.B. S.L., cu sediul în Madrid, Spania (societate acreditată pentru desfășurarea de activități de bancă de celule din luna decembrie 2009), un acord de colaborare, societatea C.B. S.L. urmând a asigura servicii de procesare a celulelor stem recoltate din sânge din cordon ombilical în instalațiile autorizate din H.A.I., acestea urmând a fi conservate în instalațiile aparținând C.B. S.L. sau, după caz, cele aparținând V.S. din Marea Britanie.

La data de 26 aprilie 2010, a fost încheiat între SC E. SRL, reprezentantă prin inculpatul A.G., în calitate de director executiv, și U.P.S.R. SRL un contract de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice, categoria B, valabil pentru o durată de un an.

La data de 07 mai 2010, SC E. SRL a depus o cerere adresată A.N.T. pentru autorizarea efectuării de import/export de sânge din cordonul ombilical, cerere ce nu a fost aprobată datorită unor deficiențe în documentația depusă de societate (diferențele existente cu privire la denumirea societății, SC S.S.E. SRL sau SC E. SRL; lipsa dovezii punctului de lucru din Str. Părintele Galeriu; expirarea certificatului pentru operatorul aerian F.S.; nedepunerea documentelor de acreditare pentru C.B. S.L. și M.A.I.).

Începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București al societății SC E. SRL și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M.G. și L.N.L.

Din actele dosarului a rezultat că inculpata P.M.G. și-a început activitatea, la data de 01 iunie 2010, având ca atribuții de serviciu traducerea din limba spaniolă a documentației referitoare la folosirea kitului de recoltare a celulelor stem, purtarea de discuții cu persoanele care încheiau contractele, semnarea de contracte pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în România.

Inculpata L.N.L. a început colaborarea cu SC E. SRL la data de 07 iunie 2010, lucrând part time, aceasta având ca atribuții distribuirea de materiale publicitare la mai multe spitale din București. Inculpata L.N.L. a asistat și la încheierea contractului cu martora P.M.A., fără a contribui însă la încheierea acestuia, aspect confirmat de declarația martorei. La data de 24 august 2010, împreună cu inculpata P.M.G., aceasta a procedat și la preluarea și predarea către SC U.P.S.R. SRL pentru expedierea către C.B. S.L. a trei kituri în care se aflau sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei.

Potrivit actelor aflate în volumul III din dosarul de urmărire penală, în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010, au fost încheiate de S.S.E. Banca de Celule Stem un număr de 28 de contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M.G., iar restul de inculpatul A.G. În momentul semnării contractelor, martorelor le era încredințat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziționate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziție de inculpatul P.C.

În cazul a 16 contracte dintre cele menționate s-a realizat efectiv și recoltarea sângelui ombilical și a unei mostre de țesut ombilical, de către medicii care au asistat la naștere, după cum rezultă din actele aflate la dosar și din declarațiile persoanelor care au încheiat contractele. Au avut loc recoltări în cazul numitelor S.F. la 15 septembrie 2010, P.R. la 13 septembrie 2010, P.M.A. la 24 august 2010, D.N. la 27 iulie 2010, N.C. la 18 august 2010, A.R.I. la 25 august 2010, A.M.I. la 12 septembrie 2010, R.M.E. la 10 septembrie 2010, P.E. la 09 septembrie 2010, O.M.A. la 24 august 2010, D.D. la 24 august 2010, A.E. la 12 august 2010, S.M. la 24 august 2010, G.T. la 24 august 2010, G.M. la 12 august 2010 și B.D.A. la 10 septembrie 2010.

Materialul biologic recoltat a fost expediat în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL, aspect confirmat de adresa emisă de această societate, dar și din declarațiile inculpaților. Prima expediere a avut loc la data de 28 iulie 2010, ultima dintre acestea având loc în cursul lunii septembrie 2010.

Astfel, cum rezultă din certificatele de procesare și de stocare depuse la dosar, dar și din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, probele recoltate au fost procesate de către Centrul Oncologic M.A.I., Madrid, Spania (unitate acreditată începând cu luna iulie 2009) fiind ulterior stocate la banca de celule V.C., Marea Britanie (unitate, de asemenea, acreditată).

Societatea SC E. SRL a obținut autorizație de import/export sânge din cordonul ombilical la data de 27 aprilie 2011, fiind important de menționat faptul că această autorizație s-a eliberat având în vedere contractul încheiat de societate cu C.B. S.L., Madrid, Spania, și M.A.I., Madrid, Spania, aceleași unități la care a avut loc activitatea de prelucrare a sângelui recoltat și în cazul contractelor încheiate în perioada iulie - septembrie 2010 și care au eliberat certificatele de procesare depuse la dosar.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor instanța de fond a reținut, în esență, că pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunându-se achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Asocierea inculpaților A.G. și P.C. în cadrul SC E. SRL, societate înființată în cursul anului 1996, nu a avut drept scop săvârșirea de infracțiuni.

De asemenea, nici înființarea punctului de lucru din București, str. Părintele Galeriu sau luarea hotărârii ca acest punct de lucru să funcționeze sub denumirea de S.S.E. Banca de Celule Stem, nu are conotații penale.

Pe de altă parte nici activitatea reținută în sarcina inculpatelor L.N. și P.M., nu poate fi circumscrisă unei activități de constituire a unui grup infracțional organizat. Reproșarea acestora că societatea unde au fost angajate nu a deținut autorizație de import/export și continuarea raporturilor de muncă în aceste condiții nu echivalează cu o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni grave.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 instanța de fond a apreciat, în esență, că această infracțiune poate fi reținută doar în condițiile în care prin organizarea sau efectuarea preluării de organe sau a celulelor umane pentru transplant se urmărește obținerea unui profit ilicit.

Pe de altă parte, transplantul trebuie să fie realizat imediat prelevării organului, aspect care nu poate fi reținut în cauză, celule stem fiind prelevate pentru o eventuală utilizare a acestora doar atunci când donatorii ar solicita acest lucru.

În opinia instanței de fond legea interzice comerțul cu organe, astfel că activitatea desfășurată de inculpați în cadrul SC E. SRL nu poate intra, din această perspectivă, sub influența legii penale.

S-a mai reținut că a considera activitatea inculpaților ca fiind infracțiune, circumscrisă dispoziției art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și a accepta interpretarea dată acestui text de către Parchet ar duce la concluzia că toate societățile comerciale implicate în astfel de operațiuni, potrivit datelor A.N.T. există 12 societăți cu un obiect de activitate similar care percep taxe pentru serviciile oferite, săvârșesc infracțiunea de trafic de organe, concluzia fiind însă absurdă în condițiile în care chiar autoritățile statului autorizează acest tip de activitate.

În ceea ce privește forma de participație a inculpaților la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006, Tribunalul a apreciat că autoratul poate fi reținut doar în sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din țară a sângelui ombilical recoltat în calitatea sa de director executiv al SC E. SRL prin semnarea contractului de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice, cu U.P.S.R. SRL, societatea ce a realizat material transportul celulelor din România. În cazul celorlalți inculpați, care prin activitățile desfășurate, finanțare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în cazul inculpatei P.M.G. și promovarea activității societății în cazul inculpatei L.N.M. și predarea unor colete societății de transport, au sprijinit scoaterea din țară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizații speciale, Tribunalul a apreciat că nu se poate reține forma autoratului, ci doar cea a complicității la infracțiunea menționată, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai arătat că deși în cauza de față s-ar fi putut pune problema răspunderii penale a persoanei juridice, având în vedere că activitatea de export în lipsa unei autorizații speciale a fost efectuată de SC E. SRL, în realizarea obiectului de activitate, trebuie menționat că, potrivit art. 19¹ alin. (2) C. pen., eventuala răspundere a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanelor fizice care au contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infracțiuni.

În privința inculpatelor L.N.L. și P.M.G., Tribunalul a considerat că acestea au sprijinit prin activitățile desfășurate, astfel cum au fost descrise mai sus, inclusiv prin predarea unor kit-uri de recoltare către U.P.S.R. SRL scoaterea din țară a sângelui placentar în lipsa unei autorizații eliberate de A.N.T. Promovarea firmei și încheierea de contracte cu părinții sunt acte care au ajutat la scoaterea din țară a materialului biologic recoltat, fiind acte de complicitate în sensul art. 26 C. pen.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, astfel cum rezultă și din declarația inculpatei L.N.L., aceasta a acționat cu intenție indirectă în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006. Inculpata a precizat că bănuia că firma nu posedă autorizația eliberată de A.N.T., dar că nu a adresat nicio întrebare în legătură cu acest aspect celor doi asociați ai firmei și că, în ciuda acestei bănuieli, a comunicat secretarei directorului Spitalului Giulești că societatea deține autorizația eliberată de A.N.T., în același sens fiind și convorbirea din data de 15 septembrie 2010 purtată de L.N.L. cu inculpata P.M.G. Or, acest mod de a acționa este specific intenției indirecte, inculpata dându-și seama de consecințele potențial periculoase ale faptelor sale și nefăcând nimic pentru preîntâmpinarea acestui rezultat.

Declarațiile inculpatei P.M.G., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate în prezentul dosar confirmă și în cazul acesteia cunoașterea lipsei autorizației de import/export pentru sânge placentar.

S-a menționat că pretinsa necunoaștere de către inculpate a caracterului penal al activității desfășurate în lipsa autorizației nu este de natură să înlăture răspunderea acestora față de dispozițiile art. 51 alin. (4) C. pen.

Pe de altă parte, în cazul celor două inculpate, Tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin raportare la criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen. Tribunalul a avut în vedere lipsa de antecedente penale a celor două inculpate, atitudinea sinceră a acestora, împrejurările în care acestea au ajuns să săvârșească faptele reținute în sarcina lor. Astfel, s-a arătat că inculpatele au fost angajate în cadrul societății SC E. SRL începând cu luna iunie 2010, primind un salariu de 360 de lei în cazul inculpatei L.N.L., pentru un program de lucru de 4 ore zilnic, și 540 de lei în cazul inculpatei P.M.G., activitatea desfășurată de acestea nepresupunând cunoașterea în detaliu a normelor legale aplicabile. Într-adevăr, inculpatele au continuat să își desfășoare activitatea și după momentul în care au aflat că societatea nu funcționa în deplină legalitate, dar nu poate fi ignorat faptul că nu intra în atribuțiile acestora obținerea autorizației și că refuzul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ar fi dus la pierderea locului de muncă, într-o situație economică nefavorabilă. S-a apreciat că importantă pentru aprecierea pericolului social al faptelor reținute în sarcina inculpatelor este și contribuția redusă pe care acestea au avut-o la săvârșirea infracțiunii și faptul că, în concret, interesele persoanelor de la care a avut loc recoltarea de sânge din cordonul ombilical nu au fost vătămate prin scoaterea acestuia din țară fără autorizație specială emisă de A.N.T.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., Tribunalul a dispus achitarea celor două inculpate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza art. 18¹ alin. (3) C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat acestora sancțiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei în cazul inculpatei L.N.L. și 1.000 lei în cazul inculpatei P.M.G.

S-a arătat că aplicarea unei amenzi mai ridicate în cazul inculpatei P.M.G. s-a impus prin raportare la contribuția sa, mai extinsă decât a celeilalte inculpate.

Dacă în privința inculpatelor P.M.G. și L.N.M., Tribunalul a apreciat raportat la elementele prezentate mai sus că faptele lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu aceeași este situația în cazul inculpaților A.G. și P.C.

S-a menționat că acești inculpați cunoșteau pe deplin necesitatea obținerii unei autorizații din partea A.N.T. și consecințele penale ale lipsei acesteia, aspect dovedit de convorbirile telefonice interceptate, dar și de declarațiile acestora.

Astfel, la data de 27 august 2010, inculpatul A.G. i-a comunicat inculpatului P.C. că „tre’ să mânăresc ceva, că tre’ să semnez un contract cu una care-mi cere autorizație și tre’ să zic: Domne’, am ceva provizoriu, a expirat, la nu știu cât septembrie”, iar la 25 august 2010 îi spune aceluiași inculpat „până nu am autorizație de la A.N.T. … sunt mai … așa … sunt mai prudent” și că „e vorba și de contracte și de așa .. Adică, să țin io cumva hârtiile, tot ce-ar fi, tot ce-ar fi … să țin în … Să fie într-o cutie, în mașină, nu știu”, iar inculpatul P.C. îi răspunde „Hai, mă, că nu vin ăia, cine poate să vină? Doar ăia de la A.N.T., dar și ăia știu că avem actele depuse la ei”.

Cu toate acestea, inculpații au decis să înceapă activitatea punctului de lucru din București și să încheie contracte de recoltare în lipsa autorizației eliberate de A.N.T., acceptând consecințele faptelor lor.

Având în vedere contribuția ridicată a celor doi inculpați, inculpatul A.G. fiind cel care a organizat întreaga activitate a punctului de lucru din București cu sprijinul activ financiar și moral al inculpatului P.C., faptul că acestora, în calitatea de asociați ai SC E. SRL, le incumba obținerea autorizației și importanța normei legale încălcate, Tribunalul a apreciat că faptele săvârșite de aceștia prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dispunând condamnarea acestora.

Însă, raportat la lipsa antecedentelor penale, la conduita bună pe care inculpații au avut-o în societate anterior faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, la faptul că, în concret, sângele ombilical recoltat a fost prelucrat și depozitat în străinătate de către unități autorizate, astfel încât persoanele care au încheiat contracte cu inculpații nu au fost prejudiciate, la faptul că inculpații au continuat demersurile pentru obținerea autorizației de import/export pe toată perioada supusă analizei instanței, aceasta fiind în final eliberată, Tribunalul a apreciat că se impune reținerea în favoarea acestora de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., cu consecința coborârii limitei de pedeapsă conform art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, având în vedere elementele indicate mai sus, Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 luni închisoare în cazul ambilor inculpați, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni este suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., la alegerea modalității de executare contribuind și faptul că din luna septembrie 2010 până la momentul pronunțării prezentei hotărâri inculpații nu au mai avut nici un contact cu legea penală.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și inculpații A.G. respectiv P.C.

Prin decizia penală nr. 348 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de apelanții-inculpați A.G. și P.C., împotriva sentinței penale nr. 280 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția I-a penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, împotriva sentinței penale nr. 280 din 06 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția I-a penală.

A desființat în parte sentința apelată și rejudecând pe fond a respins, ca neîntemeiată, sesizarea din oficiu întemeiată pe dispozițiile art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C. și L.N.L., respectiv din infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în consecință:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata L.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare apelant-inculpat, la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelurilor pe care le-au declarat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, au rămas în sarcina statului.

Instanța de apel a reținut următoarele:

Primul motiv de apel ce vizează greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru inculpații P.C. și L.N.L. din infracțiunile prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 159 din Legea nr. 95/2006, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; iar pentru inculpata P.M.G. din infracțiunea prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși criticile cuprinse în acest prim motiv de apel al parchetului se referă la toate schimbările de încadrări juridice dispuse de prima instanță, cele învederate în susținerea respectivelor critici vizează în principal schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru inculpații P.C. și L.N.L. din infracțiunile prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în privința celorlalte schimbări de încadrări juridice nefiind prezentate argumente care să justifice temeinicia opiniei parchetului.

În consecință, Curtea, analizând concluziile primei instanțe care au stat la baza schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.C. și L.N.L. din infracțiunile prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a apreciat că în speță o asemenea schimbare de încadrare juridică nu se impunea.

Astfel, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule umane, prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care constă în „organizarea sau efectuarea prelevării de organe, țesuturi sau celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator”, a reținut că elementul material este prevăzut în două variante alternative, respectiv, „organizarea” sau „ efectuarea”.

Întrucât din probele dosarului a rezultat că inculpatul P.C. a fost cel care a finanțat activitatea firmei SC E. SRL, la care era asociat cu inculpatul A.G., iar inculpata L.N.L. în calitate de agent de vânzări a fost cea care a desfășurat activități de promovare a societății, a apreciat că în mod greșit a reținut prima instanță că aceste fapte exced noțiunii de „organizare” prevăzută ca element material al infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule umane, în textul incriminator, art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, dispunând astfel schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni reținute în sarcina celor doi, din forma coautoratului, în forma complicității, considerându-i coautori numai pe inculpații A.G. și P.M.G.

Având în vedere că în opinia Curții, activitățile celor patru inculpați, fără a fi identice, s-au conjugat de asemenea natură încât, au contribuit în mod nemijlocit la realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de organe, țesuturi sau celule umane, prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în sensul că se circumscriu noțiunii de organizare a activității incriminate, a apreciat că nu se impunea reținerea complicității la săvârșirea acestei infracțiuni, pentru inculpații L.N.L. și P.C., aceștia alături de ceilalți doi inculpați, fiind coautori la săvârșirea infracțiunii menționate.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că acest motiv de apel al parchetului este întemeiat.

Referitor la celelalte schimbări de încadrare juridică, dispuse de prima instanță, cu privire la inculpații L.N.L., P.C. și P.M.G., pe care judecătorul fondului i-a considerat complici la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu coautori ai acestei infracțiuni, Curtea a respins criticile parchetului ca nefondate.

Astfel, a arătat că instanța de fond a apreciat în mod corect că autoratul poate fi reținut doar în sarcina inculpatului A.G., acesta fiind persoana care a organizat scoaterea din țară a sângelui ombilical recoltat în calitatea sa de director executiv al SC E. SRL prin semnarea contractului de prestare de curierat rapid, pentru transportul de substanțe biologice, cu U.P.S.R. SRL, societatea ce a realizat material transportul celulelor din România. În cazul celorlalți inculpați, care prin activitățile desfășurate, finanțare în cazul inculpatului P.C., încheierea contractelor în cazul inculpatei P.M.G. și promovarea activității societății în cazul inculpatei L.N.M. și predarea unor colete societății de transport, au sprijinit scoaterea din țară a sângelui recoltat în lipsa unei autorizații speciale, este evident, așa cum a conchis și instanța de fond, că nu se poate reține forma autoratului, ci doar cea a complicității la infracțiunea menționată, dispunându-se întemeiat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Al doilea motiv de apel ce vizează greșita achitare a celor patru inculpați pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost considerat nefondat, de către instanța de prim control judiciar pentru următoarele argumente:

SC E. SRL, a fost înființată în cursul anului 1996, prin asocierea inculpaților A.G. și P.C., având drept scop desfășurarea de activități comerciale licite, aspect dovedit de lipsa vreunei încălcări a normelor penale până în cursul anului 2010 și de înființarea punctului de lucru din București, str. Părintele Galeriu, și de luarea hotărârii ca acest punct de lucru să funcționeze sub denumirea de S.S.E. Banca de Celule Stem, aspecte care nu au nici un fel de conotații penale.

Încheierea contractelor cu C.B.S.L. și U.P.S.R. SRL în cursul lunii aprilie 2010 au reprezentat acte necesare în vederea obținerii autorizației de import/export a sângelui ombilical iar angajarea inculpatelor L.N.L. și P.M.G. începând cu luna iunie 2010 s-a făcut în vederea desfășurării unei activități permise de lege și nu în scopul constituirii unui grup infracțional.

Faptul că inculpații A.G. și P.C. au intenționat să își desfășoare activitatea în deplină legalitate rezultă și din împrejurarea că, anterior începerii activității punctului de lucru din București, aceștia au depus la A.N.T. documentația necesară pentru obținerea autorizației de import/export sânge din cordonul ombilical, între momentul depunerii cererii, 07 mai 2010, și data încheierii primului contract de recoltare și stocare celule stem, 12 iulie 2010, trecând un interval de peste 2 luni, demersurile pentru obținerea autorizației continuând ulterior.

Mai mult activitatea inculpatelor L.N.L. și P.M.G. nu poate fi nici ea înțeleasă ca o activitate de constituire a unui grup infracțional organizat, prin aderare la un astfel de grup, în condițiile în care un grup infracțional organizat nu poate fi constituit din mai puțin de trei persoane, potrivit art. 2 lit. a) teza întâi din Legea nr. 39/2003.

Din declarațiile inculpatului A.G. a rezultat că acesta nu le-a adus niciodată la cunoștință inculpatelor expres faptul că în lipsa autorizației de import/export eliberată de A.N.T. firma nu își poate desfășura activitatea, fiind astfel puțin probabil ca în momentul angajării inculpatele să fi avut reprezentarea că sunt implicate într-o activitate ilegală.

Cunoașterea de către acestea pe parcursul desfășurării activității a faptului că societatea nu deținea autorizația de import/export și continuarea raporturilor de muncă și în aceste condiții nu echivalează cu o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni grave, înțeleasă ca o reuniune cu perspectiva unei durate în timp a mai multor persoane în vederea realizării unui scop infracțional comun, acestea urmărind aducerea la îndeplinire a atribuțiilor de serviciu.

Față de cele arătate, instanța de apel a arătat că, Tribunal, în mod corect, a apreciat că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite elementele constitutive, dispunând achitarea tuturor inculpaților în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

Al treilea motiv de apel vizează greșita achitare a inculpaților A.G. și P.M.G. pentru infracțiunea prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a inculpaților P.C. și L.N.L. pentru infracțiunea prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând următoarele:

Instanța de control judiciar a subliniat că împărtășește opinia Tribunalului, în sensul că ceea ce interzice art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este comerțul cu organe, țesuturi sau celule, fapt demonstrat, în primul rând, de denumirea infracțiunii, dar și de alin. (2) al articolului. În acest context, profitul interzis de dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 apare ca fiind un profit ilicit legat de activitatea de comercializare a organelor, țesuturilor și celulelor.

Așa cum s-a arătat, în cauza de față nu s-a realizat un astfel de comerț cu sângele ombilical recoltat, care a rămas, în urma prelucrărilor efectuate, în stăpânirea efectivă a celor de la care a fost prelevat sângele, fiind doar depozitat la o bancă de celule acreditată, și doar cei de la care s-a realizat prelevarea sângelui au posibilitatea de a dispune de acesta.

Autorizația eliberată de A.N.T. societății SC E. SRL în luna aprilie 2011 pentru realizarea de import/export de sânge placentar/mostre de sânge din cordonul ombilical a avut în vedere contractele încheiate cu aceeași unitate la care s-a realizat prelucrarea mostrelor prelevate de la martorii audiați în prezentul dosar, cercetările efectuate nerelevând deficiențe în îndeplinirea obligațiilor contractuale de către inculpați, o astfel de autorizație emisă de A.N.T. fiind necesară numai pentru exportul de sânge placentar către o bancă de celule agreată din străinătate sau pentru desfășurarea de activități de bănci de celule.

Așadar, este evident că nu se poate reține că inculpații ar fi traficat sângele placentar recoltat în scopul obținerii unui profit material interzis de dispozițiile art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sau că organizarea prelevării de celule a fost realizată pentru transplant, ca o consecință imediată și necesară a activității de organizare a prelevării de organe, țesuturi sau celule și ca sursa a profitului ilicit.

În cazul de față, inculpații au acționat nu în vederea transplantului, ci în vederea prelucrării sângelui recoltat și a stocării celulelor stem rezultate în urma acestei prelucrări, transplantul reprezentând doar o posibilitate în realizarea căreia inculpații nu mai au nicio implicare.

Contractele încheiate de SC E. SRL sunt contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem și urmarea acestor contracte, sângele din cordonul ombilical a fost supus prelucrării pentru prelevarea de celule stem de către Hospital M.A.I., celule stem rezultate fiind stocate în cadrul V.S. din Marea Britanie, aceasta fiind scopul în care inculpații au acționat și astfel profitul obținut este legat de activitatea de prelucrare, de stocare și punerea la dispoziția persoanelor îndreptățite a celulelor stem stocate la cerere, iar nu de un transplant viitor ce se poate sau nu realiza.

În consecință și acest motiv de apel a fost respins ca nefondat.

Al patrulea motiv de apel vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților A.G. și P.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale celor doi inculpați, conduita bună pe care au avut-o în societate anterior faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, faptul că, în concret, sângele ombilical recoltat a fost prelucrat și depozitat în străinătate de către unități autorizate, astfel încât persoanele care au încheiat contracte cu inculpații nu au fost prejudiciate, împrejurarea că inculpații au continuat demersurile pentru obținerea autorizației de import/export pe toată perioada supusă analizei instanței, aceasta fiind în final eliberată, Curtea a considerat că instanța de fond a apreciat întemeiat că se impune reținerea în favoarea acestora de circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., cu consecința coborârii limitei de pedeapsă conform art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Astfel, aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 luni închisoare în cazul ambilor inculpați, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni a fost apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Drept urmare criticile parchetului au fost respinse ca nefondate.

Al cincilea motiv de apel vizează greșita achitare a inculpatelor P.M.G. și L.N.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la scoaterea din țară de organe, țesuturi sau celule fără autorizația specială emisă de A.N.T. prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen.,

În cazul celor două inculpate, Tribunalul a apreciat justificat că faptele săvârșite de acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni prin raportare la criteriile prevăzute de art. 18¹ alin. (2) C. pen., respectiv: lipsa de antecedente penale a celor două inculpate, atitudinea sinceră a acestora, împrejurările în care acestea au ajuns să săvârșească faptele reținute în sarcina lor.

Astfel, inculpatele au fost angajate în cadrul societății SC E. SRL începând cu luna iunie 2010, primind un salariu de 360 de lei în cazul inculpatei L.N.L., pentru un program de lucru de 4 ore zilnic, și 540 de lei în cazul inculpatei P.M.G., activitatea desfășurată de acestea nepresupunând cunoașterea în detaliu a normelor legale aplicabile.

Este adevărat că inculpatele au continuat să își desfășoare activitatea și după momentul în care au aflat că societatea nu funcționa în deplină legalitate, dar nu poate fi ignorat faptul că nu intra în atribuțiile acestora obținerea autorizației și că refuzul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ar fi dus la pierderea locului de muncă, într-o situație economică nefavorabilă.

Așa cum a apreciat și prima instanță, importantă pentru aprecierea pericolului social al faptelor reținute în sarcina inculpatelor este și contribuția redusă pe care acestea au avut-o la săvârșirea infracțiunii și faptul că, în concret, interesele persoanelor de la care a avut loc recoltarea de sânge din cordonul ombilical nu au fost vătămate prin scoaterea acestuia din țară fără autorizație specială emisă de A.N.T.

În consecință, Curtea a respins acest motiv de apel, ca nefondat.

Al șaselea motiv de apel vizează nelegalitatea hotărârii ca urmare a neaplicării dispoziției art. 64 lit. c) în cadrul pedepsei complementare, pentru inculpații A.G. și P.C.

Cei doi inculpați au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege care nu prevede ca obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În aceste condiții, o asemenea pedeapsă complementară ar fi putut fi aplicată numai în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen., dacă pedeapsa principală aplicată ar fi fost de cel puțin 2 ani închisoare, ceea ce nu se regăsește în speța de față, în care inculpații au fost condamnați la câte 3 luni închisoare fiecare, cu aplicarea art. 81 C. pen.

Așadar, criticile parchetului au fost respinse ca nefondate.

Ultimul motiv de apel, vizează omisiunea instanței de fond de a efectua cercetarea judecătorească cu privire la sumele de bani obținute de inculpați prin săvârșirea infracțiunilor și de a dispune, în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea sumelor de bani astfel dobândite, care nu au fost restituite părților vătămate și nici nu au servit la despăgubirea acestora.

Curtea a arătat încă de la început că dintre cele trei infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, numai infracțiunea prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prevede în conținutul ei constitutiv scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator, această infracțiune putând fi teoretic singura care să aducă un anumit profit ilegal celor în sarcina cărora s-a reținut săvârșirea ei.

Așa cum a opinat și Tribunalului, instanța de apel a apreciat că scopul normei de incriminare este acela de a proteja caracterul non-profit al transplantului, înțeles ca transferul unor organe, țesuturi sau celule de la o persoană la alta, ceea ce nu exclude faptul că nicio persoană implicată în efectuarea tehnică a transplantului sau a activităților preliminare acestuia nu poate realiza un folos material, întrucât altfel, s-ar ajunge la ideea absurdă ca medicii sau asistenții implicați în aceste operațiuni să nu beneficieze de nicio remunerație pentru activitatea lor și ca toate activitățile legate de prelevarea de organe și transplantul acestora să fie gratuite.

În condițiile în care prima instanță a ajuns, în urma analizării probelor de la dosar, la concluzia că nu se impune condamnarea inculpaților pentru această infracțiune, întrucât nu sunt întrunite elementele ei constitutive, orice alte aspecte ce ar fi putut decurge din reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpaților nu s-au mai impus a fi analizate, printre acestea fiind și aspectul material, al obținerii unui eventual profit ilegal.

Totuși, judecătorul fondului a analizat și acest aspect, care de altfel a fost reliefat de inculpați și în fața instanței de apel, prin declarațiile pe care le-au dat, din care au rezultat aceleași concluzii ca cele ale primei instanțe, în sensul inexistenței unui asemenea profit, altul decât cel reprezentant de contravaloarea serviciilor puse la dispoziție de o societate comercială autorizată pentru funcționare în domeniul transplantului și a activităților adiacente, cum sunt cele legate de băncile de celule.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și inculpații A.G. și P.C.

Parchetul a critica hotărârile prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

S-a solicitat casarea acestora și în rejudecare condamnarea inculpaților și pentru infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, apreciind ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestora, iar probele administrate dovedesc, pe deplin, vinovăția acestora.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor s-a solicitat majorarea acestora, înlăturarea dispozițiilor art. 181 C. pen., pentru inculpatele L.N. și P.M. și condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

A. Inculpații au fost trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. reținându-se că în perioada aprilie - septembrie 2010 s-au constituit într-un grup infracțional organizat în vederea prelevării de țesuturi și celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui profit pentru organizatori, pe care ulterior le expediau pentru a fi stocate la o firmă din Spania.

S-a reținut că inculpatul A.G., în calitate de director executiv al S.S.E. – Banca de Celule Stem din cadrul SC E. SRL a încheiat mai multe contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, substanțele biologice fiind recoltate și, ulterior, expediate în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL, deși societatea nu deținea autorizația specială emisă de A.N.T.

Activitatea infracțională derulată de inculpatul A.G. a fost sprijinită de inculpatul P.C., asociat în cadrul SC E. SRL, care a finanțat toate activitățile desfășurate dar și de inculpatele L.N. și P.M.G., care au încheiat contracte cu părinții de la care s-au recoltat celule și țesuturi și care au transplantat kiturile până la unitatea de expediție, deși cunoșteau că societatea nu deține autorizație din partea A.N.T.

În drept faptele au fost încadrate, de acuzare, în dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 158 alin. (1) și art. 159 din Legea nr. 59/2006 privind reforma în sănătate.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești rezultă că SC E. SRL a fost înființată în cursul anului 1996 avându-i ca asociați pe inculpații A.G. și P.C., în obiectul de activitate al acesteia fiind incluse din aprilie 2010, și alte activități referitoare la sănătatea umană.

Astfel cum reține și instanța de fond, la data de 20 aprilie 2010 SC E. SRL, prin intermediul inculpatului A.G., a încheiat cu SC C.B. Madrid un acord de colaborare în baza căruia, această din urmă societate asigura serviciile de procesare a celulelor stem recoltate din sângele ombilical în instalațiile autorizate din Hospital M.A.I. Madrid, fiind conservate în instalațiile aparținând B. S.L. sau cele care aparțineau V.S. din Marea Britanie.

De asemenea, la data de 26 aprilie 2010 între SC E. SRL reprezentată de inculpatul A.G. și U.P.S.R. SRL s-a încheiat un contract de prestare curierat rapid, pentru transportul substanțelor biologice recoltate de la părinți.

Pentru desfășurarea acestor activități trebuia obținut avizul de la A.N.T. astfel că, la data de 7 mai 2010, SC E. SRL a formulat o cerere în acest sens, care inițial nu a fost aprobată datorită unor lipsuri în documentația depusă.

Deși nu aveau acest aviz, începând cu luna iunie 2010, în cadrul punctului de lucru din București al SC E. SRL și-au desfășurat activitatea și inculpatele P.M. și L.N., fără a cunoaște însă toate datele privind condițiile de desfășurare a activității.

Inculpata P.M. avea ca și atribuții de serviciu, traducerea actelor în limba spaniolă, purtarea de discuții cu persoanele care încheiau contractele, respectiv semnarea contractelor pe perioada în care inculpatul A.G. nu se afla în țară.

La rândul său, inculpata L.N. a început colaborarea cu SC E. SRL la 7 iunie 2010 având ca atribuții distribuirea materialelor publicitare la mai multe spitale.

Din probele administrate rezultă că în perioada 12 iulie - 20 septembrie 2010 au fost încheiate de S.S.E. un număr de 28 contracte de recoltare și prelucrare a sângelui din cordonul ombilical și stocare prin criogenizare a celulelor stem, 6 dintre acestea fiind încheiate de inculpata P.M., iar restul de inculpatul A.G.

În momentul semnării contractelor, martorilor le era încredințat un kit în care urma să se recolteze sânge din cordonul ombilical, un fragment din cordonul ombilical și o eprubetă cu sângele mamei, kiturile fiind achiziționate de la societatea spaniolă de către inculpatul A.G. din fondurile puse la dispoziție de inculpatul P.C.

Materialul biologic recoltat era expediat în Spania prin intermediul U.P.S.R. SRL, procesate de Centrul Oncologic M.A.I. Madrid, fiind ulterior stocate la banca de celule V.C. din Marea Britanie.

La data de 27 aprilie 2011, urmare completării documentației, SC E. SRL a obținut autorizația de import/export sânge din cordonul ombilical, constatându-se existența contractului încheiat de SC E. SRL cu SC C.B. S.L. Madrid și M.A.I., Madrid, contracte de colaborare care au existat și anterior încheierii celor 28 de contracte.

Relevant de reținut este faptul că cererea inițială de obținere a autorizației de la A.N.T. a fost respinsă, printre altele, de nedepunerea documentelor de acreditare pentru SC C.B. SL Madrid și M.A.I.

B. În ceea ce privește încadrarea faptelor, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inculpații fiind achitați de instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., și ca atare, critica Parchetului este nefondată.

În opinia Înaltei Curți, infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 presupune existența unei asocieri între cel puțin 3 persoane care să acționeze în mod coordonat, o anumită perioadă de timp, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave și care să urmărească, prin întreaga activitate, obținerea direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Asocierea presupune o activitate autonomă de constituire și organizare a unei grupări cu scop infracțional spre deosebire de pluralitatea ocazională, ca modalitate a participației penale, care implică săvârșirea în comun a unei fapte prevăzute de legea penală, dar nu subsecvent constituirii într-o asociere, ci exclusiv în vederea executării respectivei infracțiuni, actele comune anterioare comiterii faptei constituind acte pregătitoare menite să asigure executarea rezoluției infracționale.

De asemenea, se impune a fi subliniat că cerința privitoare la numărul persoanelor care au constituit asocierea, trebuie verificată prealabil celorlalte condiții, lipsa acesteia înlăturând caracterul organizat al grupului

În speță, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția privitoare la numărul persoanelor care au constituit grupul infracțional, în opinia acuzării grupul infracțional a fost constituit din inculpații A.G. și P.C., situație care exclude examinarea celorlalte cerințe impuse de lege.

În atare situație, nu se poate reține nici aderarea și nici sprijinirea grupului infracțional organizat.

C. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, Înalta Curte consideră că achitarea dispusă de instanța de fond este legală pentru următoarele considerente:

Legea nr. 95/2006, recunoaște valoarea și protecția corpului uman, cuprinzând reglementări clare în ceea ce privește prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule umane, coordonarea, supravegherea, aprobarea și implementarea oricăror dispoziții privind activitatea de transplant revenind A.N.T.

Potrivit acestei reglementări există cel puțin trei principii care trebuie avute în vedere și anume: fiecare persoană are dreptul la respectul corpului său; corpul uman este inviolabil; corpul uman și elementele sale (organe, țesuturi, celule) nu pot face obiectul unui drept patrimonial.

Corpului uman i se aplică principiul nepatrimonialității, același principiu operând și pentru elementele sale chiar separate de corp (organe, țesuturi, celule). Legea nr. 95/2006 statuează că prelevarea și transportul de organe, țesuturi și celule umane se pot face numai în scop umanitar, având un caracter altruist și nu poate constitui obiectul unor acte și fapte juridice în scopul obținerii unui folos material sau de altă natură.

Țesuturile și celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau, cum este cazul în speța analizată, procesate și depozitate în băncile de țesuturi și celule, acreditate sau agreate de A.N.T. Transplantul de țesuturi sau celule se efectuează numai de aceste bănci.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății autorizează asemenea practici, dar le subordonează unor condiții restrictive. Astfel, prelevarea nu este posibilă decât de la o persoană majoră, cu capacitate de exercițiu deplină și cu consimțământul scris, liber, prealabil și expres. Prin urmare, dacă consimțământul nu a fost liber sau a fost dat ulterior prelevării ori a fost viciat, prelevarea va fi viciată, iar fapta va constitui infracțiune (art. 155 din aceeași lege). Mai mult, potrivit art. 144 lit. c) din aceeași lege, consimțământul poate fi revocat până în ultimul moment.

Ceea ce se sancționează prin Legea nr. 95/2006 este efectuarea oricăror activități ilicite de prelevare de organe, țesuturi sau celule umane. Prelevarea nu va putea fi privită ca fiind licită decât dacă a fost efectuată în vederea unei grefe care are un interes terapeutic pentru primitor. Prin urmare, prelevarea de organe, țesuturi sau celule nu poate avea decât o afectațiune specială și anume în scop terapeutic, deci nici măcar pentru cercetare științifică.

Activitatea de prelevare și transplant de țesuturi și celule umane în scop terapeutic,este reglementată în titlul VI din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispozițiilor art. 142 lit. d) din aceeași lege, prin prelevare se înțelege recoltarea de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană sănătoase morfologic și funcțional, cu excepția autotransplantului de celule stem când acestea sunt recoltate de la pacient, în vederea realizării unui transplant.

Infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 constă în organizarea și/sau efectuarea prelevării de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale referitoare la ocrotirea vieții și sănătății publice, respectiv acele relații sociale periclitate prin prelevarea și transplantul de țesuturi și organe umane contrar prevederilor legii.

De asemenea, sunt ocrotite și relațiile sociale privind libertatea referitoare la darea consimțământului în ceea ce privește prelevarea și transplantul de organe.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în organizarea și/sau efectuarea prelevării ori transplantului de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană în scopul obținerii vreunui profit (câștig, foloase) din vânzarea acestora.

Este de observat că legea nu definește conceputul de „organizare”, el putând fi înțeles ca o activitate de ademenire sau racolare a unor persoane în scopul efectuării transplantului, identificarea eventualilor cumpărători interesați, toate aceste activități fiind orientate spre un singur scop și anume obținerea unui profit ilicit, fiind lipsit de relevanță dacă acest scop a fost sau nu atins, fiind suficient ca activitatea ilicită să fie organizată sau efectuată în scopul obținerii unui profit din vânzare.

Sintagma „efectuarea prelevării de organe” cuprinsă în norma de incriminare presupune acțiunea făptuitorului de a face, de a efectua prelevări ori transplant în scopul prevăzut de legiuitor.

În fine, urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătate, prin nerespectarea unor proceduri legale referitoare la prelevarea sau transplantul de țesuturi sau organe umane.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea prevăzută de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2005 se săvârșește numai cu intenție calificată întrucât norma de incriminare face trimitere la scopul urmărit, respectiv acela al obținerii unui profit material pentru donator sau organizator.

Sintetizând, apreciem că această infracțiune poate fi reținută numai atunci când ne aflăm în prezența unor activități clandestine de organizare sau efectuarea prelevării de organe, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, în scopul obținerii, prin vânzarea organelor, țesuturilor, celulelor de origine umană, a unui profit ilicit.

Revenind la speță, în opinia Înaltei Curți nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 159/2006 astfel că, soluția de achitare pronunțată de prima instanță și confirmată în apel este legală.

Din probele administrate rezultă, fără putință de tăgadă, că părinții, persoanele de la care au fost prelevate celule stem recoltate din sânge din cordonul ombilical, și-au dat consimțământul semnând contractele de recoltare, prelucrare a sângelui și stocare prin criogenizare a celulelor stem.

Potrivit art. 1.1 Capitolul 1 din contract, obiectul acestuia îl constituie recoltarea, transportul, prelucrare și stocarea în condiții de criogenie a celulelor stem, precum și punerea ulterioară la dispoziția părților, la cerere, a componentelor sângelui de către S.S.

De asemenea, potrivit art. 4.1 Capitolul IV, S.S. va asigura transportul sângelui ombilical exclusiv prin U.P.S.R., companie internațională de curierat atestată pentru transport probe biologice.

Cât privește stocarea și criogenizarea prevăzută în art. 7.1 al aceluiași contract, rezultă că celule stem stocate și criogenizate de S.S., precum și celule stem față de care părinții au depus declarație de stocare, cu toate că nu îndeplineau toate criteriile de calificare, sunt proprietatea titularului (părini/copil) și vor fi stocate în condiții de criogenie în recipiente adecvate care nu sunt proprietatea titularului și care corespund standardelor în vigoare.

Cât privesc condițiile de plată, acestea sunt prevăzute în Anexa I a Contractului și privesc exclusiv cheltuielile aferente operațiunilor prevăzute în cuprinsul contractului.

Relevant, sub acest aspect, este dispoziția cuprinsă în art. 8.1. alin. (2) din contract, potrivit cu care „în cazul necalificării sângelui pentru a fi stocat în condiții de criogenie, se returnează integral sumele achitate, cu excepția kit-ului de recoltare, în termen de 30 de zile de la data constatării necalificării.”

În atare condiții, din nicio probă administrată nu rezultă că activitatea desfășurată de inculpați în cadrul SC E. SRL, ar fi avut ca scop organizarea prelevării celulelor stem în scopul obținerii vreunui profit, a unui folos ilicit din vânzarea acestora, pentru donator sau organizator.

Contractele au fost încheiate în interesul părinților care, puteau intra oricând în posesia celulelor stem conservate și depuse la instituțiile autorizate din Hospital M.A.I. C.S.P., respectiv V.S. din Marea Britanie.

D. Singura infracțiune ce poate fi reținută în sarcina inculpaților, astfel cum au reținut și instanțele anterioare, este cea prevăzută de art. 159 din Legea nr. 95/2006 pentru perioada anterioară obținerii de către SC E. SRL a autorizației de la A.N.T.

Potrivit normei de incriminare, fapta constă în introducerea sau scoaterea din țară de organe, țesuturi, celule de origine umană fără autorizația specială emisă de A.N.T.

În cauza dedusă judecății, această autorizație a fost obținută de SC E. SRL doar la data de 27 aprilie 2011.

Toate contractele au fost încheiate în aceleași condiții și prin intermediul acelorași societăți avute în vedere de A.N.T. care a dat autorizația de import/export de sânge din cordonul ombilical.

E. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, critici comune ale procurorului precum și ale inculpaților A.G. și P.C., se apreciază că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător atât circumstanțele reale cât și cele personale ale fiecărui inculpat.

Toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., trebuie examinate prin prisma pluralității lor, și nu independent, ele fiind cumulative.

Cercetarea și evaluarea elementelor ce caracterizează persoana inculpatului este esențială, pentru că, cu cât s-a făcut o adaptare adecvată a pedepsei cu atât sunt create condițiile realizării scopului acesteia, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Pedeapsa, ca sancțiune penală, este consecința penală pe care legea o atribuie infracțiunii. Nu există infracțiune în afara legii penale deoarece, atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracțiune.

Dar, pentru ca pedeapsa să-și atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci, trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calități: să fie dreaptă, proporțională, elastică și divizibilă, reparabilă.

Lipsa uneia sau alteia dintre calitățile enunțate face ca pedeapsa să nu-și atingă scopul.

În ceea ce privește proporționalitatea pedepsei, aceasta trebuie să fie întotdeauna rațională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci trebuie să aibă o măsură potrivită.

Proporționalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiție.

Infracțiunea comisă trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior și anume: a) în sfera juridică infracțiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin atingerea unui drept, interes sau situație juridică proteguită; b) în sfera morală, infracțiunea comisă produce un sentiment de revoltă; c) în sfera socială, infracțiunea comisă face să se nască o neliniște, o temere pentru viitor, o bănuială că actul comis este simptomul care indică posibilitatea comiterii, în viitor, a unor noi infracțiuni.

Se va avea în vedere, în acest sens, natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite, caracterul și gravitatea urmărilor, precum și forma și gradul de vinovăție.

Instanța de fond a avut în vedere toate aceste elementele, aplicând pentru fiecare inculpat o sancțiunea corespunzătoare.

De asemenea, în mod corect, s-a stabilit că faptele inculpatelor L.N. și P.M. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-se o sancțiune administrativă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și de inculpații A.G. și P.C. împotriva deciziei penale nr. 348 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând și dispozițiile art. 189 – art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și de inculpații A.G. și P.C. împotriva deciziei penale nr. 348 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărărilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele inculpate L.N.L. și P.M.G., în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorilor aleși se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 octombrie 2013.