Heroin smuggling conviction upheld on appeal; fraud reclassification and sentence reduction rejected

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 549 din data de 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de: aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată de inculpatul A.K. zis „Ș.”, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.K. zis „Ș.” la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3291 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedeapsa stabilită în speță și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2. În baza art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.K. zis „Ș.” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedeapsa stabilită în speță și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3291 de zile închisoare.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.K. zis „Ș.” pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior stabilite și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09 decembrie 2009 la zi.

S-a constatat că inculpatul se află deținut în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 835/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis În baza Sentinței penale nr. 835/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, respectiv M.E.P.I. nr. 1019/2007 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 Euro dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca N, având cartela SIM C și opt cartele SIM depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezilor seria H nr. 0017755 din data de 12 ianuarie 2010 și seria H nr. 0017753 și seria H nr. 0017754.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului - din examinarea actelor și lucrărilor dosarului - a reținut următoarea situație de fapt:

Din luna august 2009 și până la data transportului de heroină, din data de 09 decembrie 2009, inculpații A.K. și S.F.S. și D.G., au avut mai multe convorbiri și schimburi de mesaje tip SMS, prin care au stabilit detaliile organizării mai multor transporturi de heroină, din Turcia în România.

S-a stabilit că în urma solicitărilor telefonice formulate de S.F.S., după ce acesta epuiza vânzarea heroinei la gram, obținută dintr-un transport anterior, inculpatul A.K. să ia legătura telefonic cu persoane din Turcia sau Iran (neidentificate în cursul urmăririi penale), care să trimită heroina din Iran în Turcia și final în România, ambalată în colete, în cantități cuprinse între unu și cinci kilograme. Coletele erau predate unui transportator și apoi, inculpatul, după ce avea confirmarea predării coletului către șoferul unui autovehicul de tip autocar, cu destinația România, îi transmitea lui S.F.S. numărul pachetului, numele expeditorului și numele destinatarului, destinatar care nici nu exista în realitate.

S.F.S., întotdeauna însoțit de către D.G., se deplasau în cursul nopții la autogara PT, situată în București, pentru a verifica dacă coletul era sosit, însă, pentru a se asigura că nu se aflau sub urmărirea organelor de urmărire penală, cei doi preluau pachetul în dimineața zilei următoare.

Ulterior, inculpatul A.K. primea o parte din prețul heroinei valorificată în România, de la S.F.S. și D.G., prin intermediul martorei M.S.F., căreia S.F.S. și D.G. îi remiteau constant sume de bani, în euro, în cuantum de până la 5.000 euro, uneori și săptămânal, diferența contravalorii heroinei fiind trimisă de cei doi martori furnizorului turc.

1. Astfel, în modalitatea descrisă, în noaptea de 26/27 septembrie 2009, în jurul orei 02:30, S.F.S. și D.G., s-au deplasat cu autoturismul marca M, cu numărul de înmatriculare ..........., aparținând numitei D.G., condus de S.F.S., la autogara PT, situată în București, ajungând în jurul orei 02:50.

Din autoturism a coborât numai D.G. care a supravegheat operațiunea de descărcare a bagajelor și coletelor, apoi a revenit în autoturism și, împreună cu S.F.S., au plecat la locuința comună.

Cu privire la acest transport, au fost realizate interceptări ale convorbirilor telefonice purtate între inculpat și S.F.S. la data de 23 septembrie 2009, ora 21:36:32, din cuprinsul cărora reiese că au stabilit să mai realizeze un transport de heroină.

Conform înțelegerii, transportul urma să aibă ca obiect 2 - 3 kg heroină (ceea ce, de altfel, s-a și realizat ulterior, în noaptea de 08/09 decembrie 2009, când S.F.S. și D.G. au fost opriți de către lucrătorii de poliție în timp ce transportau cantitatea de 2024,2 grame substanță conținând heroină).

În noaptea de 26/27 septembrie 2009 la ora 02:46:55, S.F.S. a verificat telefonic sosirea din Turcia a autocarelor în autogara PT, pentru a prelua pachetul cu heroină.

Succesiunea mesajelor tip SMS dintre inculpatul A.K. și S.F.S., confirmate de declarația inculpatului A.K., a relevat cronologia acțiunilor derulate în noaptea respectivă, privind preluarea pachetului cu heroină, trimis din Turcia în România, ca urmare a demersurilor făcute de către inculpatul A.K., după cum urmează: la orele 08:26:53 și 08:31:56, S.F.S. a confirmat inculpatului că a plecat spre autogară, urmare a solicitării inculpatului A.K. de la ora 08:23:54; la data respectivă, 26/27 septembrie 2009 inculpatul A.K. era deținut în penitenciar, fiind condamnat la 18 ani închisoare pentru trafic de droguri.

La cererea lui S.F.S., inculpatul i-a transmis, la ora 08:46:35, numărul coletului cu heroină, numele expeditorului și numele destinatarului („Nr. 003038. A trimis A.H. Cel ce primește. P.G..”), iar la ora 11:54:06, S.F.S. i-a comunicat inculpatului A.K. că a preluat coletul conținând heroină.

2. Împrejurarea că anterior acestui transport de 1 kg heroină, din data de 26/27 septembrie 2009, au mai fost realizate și altele, în perioada 2008 - 2009, a reieșit din discuțiile purtate între inculpat și S.F.S., interceptate pe baza de autorizații emise de instanța competentă, coroborate cu declarațiile inculpatului A.K., acesta precizând că primul colet cu heroină l-a trimis martorului S.F.S., în cursul anului 2008, inițial pentru suma de 16.000 euro/kilogram, iar apoi, 14.000 euro/kilogram, frecvența coletelor fiind uneori chiar săptămânală, precum și cu declarațiile martorului M.S.F., care a confirmat că a primit de la S.F.S. și D.G., începând cu vara anului 2008, sume de bani în euro, cuprinse între 1.000 și 5.000 euro, uneori săptămânal, pentru a le folosi apoi în interesul inculpatului A.K. ori pentru sine, ca o contravaloare a comisioanelor pe care le realiza în folosul inculpatului A.K. sau pentru alte persoane indicate de către acesta.

Faptul că au mai existat și alte transporturi de heroină, anterior celor din 26/27 septembrie 2009 și 08/09 decembrie 2009, derulate în modalitatea prezentată anterior, a fost evidențiată de discuțiile telefonice interceptate și înregistrate în temeiul autorizațiilor emise de instanța competentă, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate.

S-a constatat că inculpatul, precum și martorii S.F.S. și D.G. au utilizat mai multe cartele SIM, unele dintre acestea fiind găsite, asupra martorilor S.F.S. și D.G. (............ - în telefonul mobil marca N, aflat asupra lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; ............ - în telefonul mobil marca M, , aflat asupra lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; ............ - în telefonul mobil marca N aflat asupra lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; ............ - în telefonul mobil de culoare albă, aflat asupra martorei D.G., la data de 09 decembrie 2009) ori în camera nr. 16 a Secției nr. 4 din Penitenciarul Poarta Albă, unde se afla încarcerat și inculpatul A.K.

3. Primirea coletului conținând 2.024,2 grame heroină, din data de 08/09 decembrie 2009, de către S.F.S. și D.G. a fost precedată de numeroase convorbiri telefonice purtate între inculpatul A.K. și S.F.S., în legătură cu livrarea heroinei, plata acesteia și cu modalitatea în care, la rândul său, S.F.S. urma să vândă heroina unor consumatori sau altor traficanți de droguri.

În discuția purtată de inculpatul A.K. cu martorul S.F.S. la data de 08 decembrie 2009, ora 16:34:22, după ce inculpatul i-a comunicat că urmează a primi 2 kg de heroină, S.F.S. îi relevă inculpatului intenția de a schimba modalitatea de valorificare a heroinei primită din Turcia.

În noaptea de 08/09 decembrie 2009, S.F.S. împreună cu concubina sa, D.G., s-au deplasat cu autoturismul marca GC, cu număr de înmatriculare ............, la autogara PT, din București. D.G. a intrat în clădirea autogării, interesându-se de programul de sosire al autocarelor.

În jurul orelor 05:00 - 06:00, cei doi au revenit la locuința situată în orașul Pantelimon, de unde au plecat spre autogară, la data de 09 decembrie 2009, în jurul orei 09:00. S.F.S. a intrat în clădirea autogării și a ridicat un pachet pe care l-a pus în portbagajul autoturismului cu care se deplasaseră.

S.F.S. și D.G. au fost opriți de lucrători de poliție, iar în urma percheziției efectuate s-a constatat că în colet se aflau și patru pachete conținând o substanță pulverulentă de culoare închisă.

În urma analizării conținutului pachetului preluat de către cei doi, s-a stabilit că acesta conținea cantitatea de 2.024,2 grame heroină (conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 524.834 din 09 decembrie 2009 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române).

S.F.S., audiat în calitate de inculpat în Dosarul nr. 226/D/P/2009, a refuzat să dea declarații cu privire la activitatea de trafic ilicit de heroină realizat împreună cu concubina sa, martora D.G. și cu inculpatul A.K. în perioada 2008 - 2009, pentru ca ulterior în cursul cercetării judecătorești să precizeze că din vara anului 2006, urmare a dispozițiilor date de inculpat din penitenciar, acesta fiind deținut în executarea unei pedepse, erau trimise din Turcia importante cantități de heroină, ultima tranzacție fiind realizată în noaptea de 08/09 decembrie 2009, când a și fost prins de organele de poliție.

Cât privește pe martora D.G., aceasta a declarat în Dosarul nr. 226/D/P/2009, în care a fost audiată în calitate de inculpată, dispunându-se trimiterea sa în judecată, că nu a vândut niciodată droguri vreunei persoane și nu știa dacă concubinul său, S.F.S., se ocupă cu o astfel de activitate infracțională.

Totodată, martora D.G. a precizat că nu cunoaște nici o persoană cu numele de M.O. (așa cum era cunoscut la vremea respectivă inculpatul A.K.) și, de altfel, nicio altă persoană aflată în stare de deținere cu care să fi luat legătura telefonic. A susținut, de asemenea, că nu o cunoaște pe martora M.S.F., nu s-a întâlnit cu aceasta și nu i-a dat nicio sumă de bani.

Cât privește noaptea de 8/9 decembrie 2009, D.G. a relatat că, la solicitarea concubinului său, S.F.S., s-au deplasat împreună la autogara PT, în jurul orelor 02:00 - 03:00, conducând autoturismul marca GC cu număr de înmatriculare ........... Motivul deplasării l-a constituit ridicarea unui pachet, sau a unei sume de bani, la rugămintea unui prieten de-al concubinului său, prieten pe care de altfel nici nu îl cunoaște; a intrat în autogară și a revenit la mașină având asupra sa un pachet, fără a-i cunoaște conținutul și l-a pus în portbagaj.

Din ansamblul probator administrat, s-a stabilit că S.F.S. și D.G. vindeau la gram heroina, atât consumatorilor, cât și traficanților care, la rândul lor livrau heroina în doze mai mici unor consumatori.

Una dintre cumpărătoarele de heroină, L.G., a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic ilicit de heroină în formă continuată și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prin rechizitoriul acestui parchet nr. 260/D/P/2009 din 15 martie 2010.

Din discuțiile telefonice purtate, a reieșit că D.G. avea cunoștință despre activitatea de trafic de heroină realizată de către concubinul său, S.F.S., dar și că remitea heroină consumatorilor și altor traficanți de heroină și, de asemenea, efectua și plăți reprezentând contravaloarea heroinei către inculpatul A.K., prin intermediul martorei M.S.F., care a precizat că s-a întâlnit în repetate rânduri cu S.F.S. și D.G., de la care primea sume cuprinse între 1.000 și 5.000 euro, pentru inculpatul A.K.

Faptul că D.G. s-a întâlnit cu martora M.S.F., deși a susținut că nici nu o cunoaște, a rezultat și din discuții telefonice purtate între cele două martore sau din convorbiri telefonice purtate între D.G. și concubinul său, S.F.S.

Astfel, la data de 16 august 2009, ora 19:31:35, D.G. a luat legătura telefonic cu martora M.S.F. și îi cere să se întâlnească, în apropierea Secției 7 Poliție, pentru a-i remite „ceva”.

La ora 19:44:26, D.G. a comunicat lui S.F.S. că a schimbat o sumă de bani din RON în euro, cumpărând 5.000 euro, că se va întâlni cu martora M.S.F. („F.”), la ora 22:34:22, D.G. discutând cu inculpatul A.K. și confirmându-i că s-a întâlnit cu M.S.F. și că i-a dat suma de 5.000 euro.

În cauză au fost interceptate și înregistrate mai multe discuții telefonice în limba turcă și în limba kurdă purtate de către inculpatul A.K. cu persoane neidentificate aflate în afara teritoriului României, care procurau, ambalau și expediau pachetele cu heroină din Turcia.

Au fost apreciate ca relevante în acest convorbirile din 21 septembrie 2009, ora 20:29:39, 01 noiembrie 2009, ora 15:48:05, 01 noiembrie 2009, ora 16:01:06, 01 noiembrie 2009, ora 16:15:13, 01 noiembrie 2009, ora 16:20:43, 06 noiembrie 2009, ora 00:28:09, 22 noiembrie 2009, ora 16:25:14, 05 decembrie 2009, ora 16:08:15, 05 decembrie 2009,ora 23:12:05, 06 decembrie 2009, ora 16:04:09, 07 decembrie 2009, ora 21:41:33, 08 decembrie 2009, ora 23:01:43, 09 decembrie 2009, ora 20:47:25, 10 decembrie 2009, ora 16:15:43 și 10 decembrie 2009, ora 22:10:27, inculpatul A.K. stabilind cu interlocutorii săi detalii privind furnizorii de heroină, modalitatea de transport și de ambalare a pachetelor, prețul drogurilor, precum și măsurile de prevedere pentru a nu fi identificați.

De asemenea, tot prin comunicările telefonice, expeditorul heroinei din Turcia transmitea datele de identificare ale pachetelor, astfel cum s-a întâmplat la data de 08 decembrie 2009, când utilizatorul postului telefonic cu numărul apelabil ............, la ora 23:01:43, a precizat numele destinatarului și cel al expeditorului pachetului în care se afla heroina („I.” și, respectiv, „P.G.”), iar inculpatul A.K., la rândul său, le-a transmis martorilor S.F.S. și D.G., aceste date fiind, de altfel, menționate și pe eticheta pachetului ridicat de cei doi martori la data de 09 decembrie 2009, din autogara PT.

În declarația sa din data de 03 martie 2010 inculpatul A.K. a susținut că identitatea sub care era cunoscut până la acea dată, respectiv M.O., nu este reală, numele și datele sale de identitate fiind în fapt A.K.

Inculpatul a mai precizat că datele numitului M.O. sunt reale, însă nu au nicio legătură cu persoana sa.

Față de cele relevate, a fost solicitată autorităților judiciare din Turcia, prin cerere de comisie rogatorie, verificarea în bazele de date ale autorităților naționale conținând amprente digitale sau prelevarea acestora, în situația în care datele nu sunt stocate și transmiterea către autoritățile judiciare române a amprentelor digitale ale cetățenilor turci M.O., și A.K.

Prin Adresa nr. B martie 0UIG.0.00.00 martie 4 - 2 - DIȘ - 599 -2002/18786/95285 din 27 mai 2010, autoritățile judiciare din Turcia au trimis organelor de urmărire penală fișa dactiloscopică a numitului A.K., precum și o declarație a numitului M.O., consemnată în fața unui judecător al Tribunalului Istanbul, secția a X-a penală, la data de 30 martie 2010, în cuprinsul căreia acesta preciza că nu are nicio legătură cu A.K. pe care de altfel nici nu îl cunoaște, dar și faptul că nu a fost niciodată condamnat penal.

S-a procedat la amprentarea inculpatului A.K. (aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Giurgiu, sub numele M.O.) și la compararea acestui set de amprente digitale cu cele transmise de autoritățile judiciare din Turcia și care aparțin numitului A.K., iar prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 396.620 din 09 iulie 2010 al Direcției Generale a Poliției Municipiului București - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că impresiunile digitale prelevate inculpatului cunoscut sub numele M.O., sunt identice cu impresiunile digitale din fișa dactiloscopică pusă la dispoziție de către autoritățile judiciare din Turcia, aparținând lui A.K.

Împrejurările relevate, au confirmat susținerile inculpatului A.K., în sensul că identitatea sub care a fost cunoscut până în prezent aparține în fapt altei persoane, pe numele căreia deținea și pașaportul seria ........, emis de autoritățile turce, aflat în prezent în dosarul întocmit inculpatului la Penitenciarul de Maximă Siguranță Giurgiu și a cărui copie conformă cu originalul a fost atașată la dosar.

Au fost atașate și depozițiile inculpatului din Dosarul nr. 6449/2002 al Tribunalului București, secția I Penală, precum și din dosarul de urmărire penală, atașat la dosarul de cercetare judecătorească, constatându-se că inculpatul A.K. și-a atribuit o identitate falsă, în fața autorităților judiciare române (organe de urmărire penală și instanță de judecată), în mai multe dosare penale, în perioada 1998 - 2010, prezentând și un pașaport cu respectiva identitate, astfel încât a determinat pronunțarea unei condamnări penale față de o altă persoană, care, în realitate, nu a comis fapte penale, nu a fost urmărită penal, judecată, condamnată și încarcerată pe teritoriul României, situație de natură a produce consecințe juridice pentru respectiva persoană (M.O.).

Cu privire la pașaportul falsificat, inculpatul A.K. a declarat că l-a primit în anul 1997 de la un cetățean turc, care, la solicitarea sa, l-a falsificat prin aplicarea fotografiei sale.

În legătură cu cele întâmplate, inc. A.K. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, precizând că la fiecare transport de heroină în România obținea sume cuprinse între 2.000 și 3.000 de euro, suma total obținută fiind de 100.000 euro. La fiecare tranzacție lua legătura telefonic cu distribuitorul de heroină din Iran, iar coletul era ridicat de S.F.S. de la autogara Filaret, heroina fiind distribuită de acesta la diverse persoane. În această modalitate, în perioada 2007 - 2009 au fost introduse în România importante cantități de heroină.

Cererea inculpatului de aplicare a dispoz. art. 3201 C. proc. pen, Tribunalul a apreciat-o neîntemeiată, fiind respinsă ca atare. În acest sens, s-au avut în vedere împrejurarea că dispozițiile procesual penale nu erau în vigoare la data ascultării inculpatului, 7 octombrie 2010, când s-a dat citire și actului de sesizare, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor fiind publicată în M. Of. la 26 octombrie 2010, și intrată în vigoare la 30 zile de la publicare.

Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost reținută din declarațiile inculpatului A.K. date pe tot parcursul procesului penal, prin care a recunoscut și descris modalitatea de săvârșire a faptelor, care s-a coroborat cu Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 396.620 din 09 iulie 2010 al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Serviciul Criminalistic; procese-verbale de investigații și verificări, din 30 iulie 2009, 20 august 2009, 25 august 2009, 01 septembrie 2009, 25 septembrie 2009, 28 septembrie 2009, 05 octombrie 2009, 08 octombrie 2009, 19 ianuarie 2009, 21 octombrie 2009, 10 noiembrie 2009, 17 noiembrie 2009, 25 noiembrie 2009 și 26 noiembrie 2009, procese-verbale de supraveghere operativă (filaj), din 28 septembrie 2009 și 25 octombrie 2009, proces-verbal, din 09 decembrie 2009, privind constatarea comiterii infracțiunii flagrante de trafic ilicit de droguri de mare risc (heroină), planșe foto și fotocopia etichetei care însoțea pachetul ridicat de către inculpații S.F.S. și D.G., proces-verbal de consemnare a declarației numitului T.I., din 09 decembrie 2009, declarații martori asistenți L.M. și R.M., din 09 decembrie 2009, adrese emise de SC PT SRL, din 22 decembrie 2009 și 18 ianuarie 2010, declarații ale numitului T.I., din 22 decembrie 2009, adrese, procese-verbale și Rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 524834/2009, nr. 524840/2009, nr. 524841/2009, nr. 524839/2009, ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, declarațiile martorei M.S.F., procese-verbale de recunoaștere a inculpaților S.F.S. și D.G. realizate de către martora M.S.F., după planșe fotografice, din 27 mai 2010, declarațiile inculpatului S.F.S., declarațiile inculpatei D.G., procese-verbale de redare a unor comunicări telefonice interceptate și înregistrate, toate acestea constituindu-se totodată în probe indubitabile de vinovăție a inculpatului sub forma intenției directe.

Prima instanță a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului A.K. - care în perioada 2008 - 2009, cu intenție, prin intermediul contactelor telefonice, a înlesnit și a ajutat persoane neidentificate din Turcia, precum și pe S.F.S. și D.G., să vândă heroină pe teritoriul României celor din urmă și, respectiv, să cumpere heroină trimisă în colete transportate de autovehicule tip autocar, și care și-a atribuit o identitate falsă în fața autorităților judiciare române (organe de urmărire penală și instanță de judecată) și a altor instituții, în perioada 1998 - 2010 (până la data declarației din cursul urmăririi penale realizată în această cauză, din 03 martie 2010, când a precizat adevărata sa identitate), prezentând și un pașaport cu respectiva identitate, falsificat la solicitarea sa de către o altă persoană, prin aplicarea fotografiei sale, determinând pronunțarea unei condamnări penale față de o altă persoană, care, în realitate, nu a comis fapte penale, nu a fost urmărită penal, judecată, condamnată și încarcerată pe teritoriul României, situația fiind de natură a produce consecințe juridice pentru respectiva persoană (M.O.) - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și fals privind identitatea în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a respins - ca neîntemeiată - cererea inculpatului A.K., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infr. prev. de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a argumentat, referitor la încadrarea juridică reținută pentru activitatea de prezentare a inculpatului sub o identitate falsă în fața unor organizații dintre cele prevăzute în art. 145 C. pen., că în doctrină s-a stabilit că în ipoteza în care subiectul activ al infracțiunii, periodic, se prezintă sub o identitate falsă, pentru a menține în eroare organizațiile respective, infracțiunea de fals privind identitatea devine una continuă și se epuizează la data încetării acțiunii, intervenția autorității sau a altei persoane.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, s-a apreciat că, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fapta fiind săvârșită în anul 1997 se va dispune încetarea procesului penal și din acest motiv nu se mai impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoz. art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc săvârșită continuat, s-a reținut că nu se impune reținerea dispoz. art. 37 lit. b) C. pen. întrucât a fost comisă de inculpat în perioada executării unei pedepse, fiind incidente disp. art. 37 lit. a) C. pen. Din relațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor a reieșit că inculpatul a fost încarcerat în perioadele 5 iunie 1998 - 23 mai 2001, 03 iunie 2002 - 29 septembrie 2005, 30 martie 2006 - 03 martie 2010, în executarea unei pedepse de 19 ani închisoare, iar în perioada 30 septembrie 2005 - 29 martie 2006 în executarea unei pedepse de 6 luni închisoare dispusă de Judecătoria Giurgiu prin Sentința penală nr. 1668/2001.

În procesul de individualizare, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gravitatea faptelor, respectiv fapte cu un grad ridicat de pericol social concret, împrejurările în care au fost comise și modalitatea de săvârșire, în formă continuată, cantitatea mare de droguri destinată traficării, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei, urmările care se pot produce prin punerea în circulație de droguri de mare risc, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Sub acest ultim aspect s-a reținut că inculpatul este recidivist, în modalitatea recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen. săvârșind faptele deduse judecății în timpul executării pedepsei de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Inculpatul a avut o atitudine constant sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, aspect ce a determinat instanța să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, într-un prim ciclu procesual, a declarat apel inculpatul A.K. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele aspecte:

I. Greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și nepronunțarea asupra acestei cereri esențiale formulată de către inculpat.

1) Cu privire la fapta de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a susținut că pașaportul a fost falsificat de către inculpatul A.K. în anul 1997 la solicitarea unui cetățean turc, prin aplicarea fotografiei. În anul 1997, inculpatul A.K. nu era cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, prin urmare încadrarea juridică a faptei de instigare la fals în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel cum este reținută prin rechizitoriu este greșită și se impunea ca instanța de fond să se pronunțe mai întâi cu privire la acest aspect, după care să constate că a intervenit prescripția.

2) În privința faptei de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă condamnatorie prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a susținut că, în cursul urmăririi penale și cu ocazia audierii în fața instanței de judecată, inculpatul A.K. a declarat că a săvârșit această faptă în perioada 2006 - 2009. Inculpatul a mai arătat că în anul 2006 se afla în Penitenciarul Rahova împreună cu S.F.S. și începând cu anul 2006 a intermediat procurarea de heroină din străinătate pentru S.F.S. și pentru apropiații acestuia; în perioada 2006 - 2009 a intermediat mai multe transporturi cu diverse cantități de heroină, în perioada 2006 - 2009 revenindu-i suma de aproximativ 100.000 Euro.

S-a mai susținut că din declarația inculpatului A.K. dată în cursul cercetării judecătorești, coroborată cu probele dosarului rezultă fără echivoc că inculpatul a săvârșit această infracțiune în formă continuată în perioada 2006 - 2009, ocupându-se prin intermediul unor persoane, de procurarea heroinei și trimiterea acesteia în România, unde aceste pachete erau preluate de martorul S.F.S., la început prin intermediul unor prieteni ai acestuia, la sfârșitul anului 2007, de preluare acestor pachete ocupându-se în mod personal martorul S.F.S.

În mod inexplicabil, în opinia apărării, deși instanța de fond a reținut în totalitate aceste declarații, a făcut abstracție de faptul că infracțiunea fost săvârșită în perioada 2006 - 2009 și însușindu-și perioada avută în vedere greșit în rechizitoriu ca fiind 2008 - 2009 a dispus confiscarea sumei de 100.000 Euro, cu toate că aceasta fusese obținută de inculpat în perioada 2006 - 2009.

Prin urmare, apărarea a solicitat instanței de apel să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., întrucât față de pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul A.K. se află în stare de recidivă executorie, iar față de pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

3)Referitor la fapta de fals privind identitatea comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a arătat că instanța de judecată a respins în mod netemeinic cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit opiniei apărării, judecătorul instanței de fond nu a motivat cererea de schimbare a încadrării juridice, depunând în acest sens hotărâri pronunțate de instanțele de judecată pentru a dovedi că infracțiunea de fals privind identitatea poate fi săvârșită și în formă continuată, așa încât și sub acest aspect se impunea casarea sentinței atacate și deducerea tuturor perioadelor executate de inculpatul A.K. începând cu anul 1998 și până în prezent.

II. Un alt motiv de apel al inculpatului A.K. a vizat greșita respingere a cererii de reunire a cauzei de față cu cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1733/1998 a Tribunalului București, în condițiile în care instanța de fond a anulat un mandat de executare a pedepsei care de fapt este pe numele altei persoane, respectiv M.O.

III. Al treilea motiv de apel al inculpatului A.K. a vizat acordarea de circumstanțe atenuante față de atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, a colaborării sale cu organele de urmărire penală, apreciindu-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. c) - 76 alin. (1) lit. a) C. pen., prin coborârea pedepselor aplicate mai mult sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 348 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.K. zis „Ș.” (arestat în altă cauză sub numele de M.O.), împotriva Sentinței penale nr. 549 din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului A.K. zis „Ș.” (M.O.) prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 549 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, urmând ca inculpatul A.K. zis „Ș.”să execute pedeapsa cea mai grea de 3206 zile închisoare.

În conformitate cu art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, cu pedeapsa de 3206 zile aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul A.K. zis „Ș.” să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09 decembrie 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul interpret limbă turcă reprezentând c/v a 4 ore se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel - în primul ciclu procesual, instanța de control judiciar - examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele:

I. 1. Pentru a exista dispozițiile art. 197 alin. (1) și 4 C. proc. pen. privitoare la nulitatea relativă a sentinței penale atacate este necesar ca inculpatului A.K. să i se fi adus o vătămate procesuală care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, faptul că instanța de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., săvârșită în anul 1997, nu constituie un motiv de casare a hotărârii, în sensul dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., mai sus invocate.

Mai mult, inculpatul A.K. prin apărător, nu a solicitat instanței de judecată în conformitate cu art. 13 C. proc. pen. continuarea procesului penal cu privire la infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, care într-adevăr a fost reținută greșit prin rechizitoriu ca fiind săvârșită în condițiile prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Dar, astfel cum s-a arătat, nefiind incidente dispozițiile referitoare la nulitatea relativă, Curtea a respins acest motiv de apel invocat de către apărare.

2. Potrivit art. 37 C. pen. primul termen al recidivei este atras de existența unei condamnări definitive pentru una sau mai multe infracțiuni săvârșite mai înainte de comiterea noii infracțiuni.

Astfel cum rezultă din Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a constituit primul termen al recidivei prin raportare la noua infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste condiții, s-a apreciat că, atâta timp cât prin Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus în conformitate cu art. 39 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., contopirea restului de 1 an închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior în stare de recidivă postcondamnatorie, solicitarea apărării, cu încălcarea totodată a prevederilor art. 372 C. proc. pen., este cu totul nefondată.

S-a precizat că, primul termen al recidivei în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc și de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, îl constituie, cum în mod corect s-a reținut prin rechizitoriu și pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărarea a mai susținut că întreaga activitate infracțională a inculpatului A.K. s-a desfășurat în perioada 2006 - 2009 și nu între 2008 - 2009, cum în mod greșit s-a reținut prin rechizitoriu, cât și prin hotărârea de condamnare.

S-a arătat că această susținerea a apărării, vizează confiscarea sumei de 100.000 Euro de către instanța de fond În baza art. 118 lit. e) raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care s-a întemeiat în mod exclusiv pe declarația inculpatului A.K.

S-a reținut că, în declarația dată în ședința publică din 07 octombrie 2010, inculpatul A.K. a arătat următoarele: „în perioada 2007 - 2009 din Iran au fost aduse prin Turcia în România importante cantități de heroină, periodic la intervale de o săptămână uneori, alteori chiar și de 6 luni, la fiecare transport fiind aduse 2 Kg de heroină. Procedeul era același în sensul că eu luam legătura telefonic cu distribuitorul de heroină din Iran, iar S.F. se ducea la Gara Filaret de unde lua coletul cu heroină.

La fiecare transport obțineam și eu sume cuprinse între 2.000 - 3.000 Euro. Banii care mi-au revenit din efectuarea acestor transporturi de heroină, în perioada 2006 - 2009 a fost de aproximativ 100.000 Euro”.

Este adevărat că în declarația din data de 04 noiembrie 2010 martorul S.F.S. a susținut că: ”din primăvara anului 2006 și până în toamna anului 2006 când am fost mutat în altă cameră au fost realizate un nr. de 10 - 15 transporturi de heroină din Turcia în România”.

Însă Curtea, fiind ținută de dispozițiile art. 372 C. proc. pen., a apreciat că, în condițiile în care numai inculpatul a declarat apel împotriva sentinței atacate nu poate să constate existența unei alte situații de fapt decât cea reținută de către instanța de fond, pe baza coroborării întregului material existent la dosarul cauzei.

Potrivit art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se confiscă banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri care au făcut obiectul unei infracțiuni prevăzute de art. 2 - 10 din aceeași lege.

În raport de aceste dispoziții, suma de 100.000 Euro și în situația în care ar fi fost dobândită prin săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc începând cu anul 2006, trebuie să fie supusă confiscării atâta timp cât ultimul act material a avut loc la data de 09 decembrie 2009, când a fost capturată de către organele de poliție cantitatea de 2.024,2 gr.

3. S-a constatat, totodată, că atât în doctrină, cât și în practica judiciară, s-a statuat că infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenirea unei fapte contrare.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond inculpatul A.K. în fața organelor judiciare s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv aceea de M.O.

Conform actelor și lucrărilor dosarului inculpatul A.K. a fost condamnat sub identitatea falsă de M.O. nu numai prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție și Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și prin Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) ,b), d) și alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în conformitate cu art. 37 C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpatul A.K. sub numele fals de M.O., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultant de 19 ani închisoare.

În raport de această situație prezentată, Curtea a apreciat că infracțiunea de fals privind identitatea săvârșită de inculpatul A.K. are caracterul unei infracțiuni permanente și succesive și nicidecum a unei infracțiuni continuate cum susține apărarea.

Pentru a exista infracțiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., este necesar ca pluralitatea actelor de executare (acțiuni și inacțiuni) să fie săvârșite la intervale scurte de timp.

O altă condiție a existenței infracțiunii continuate privește unitate de rezoluție infracțională.

S-a considerat atât în doctrină cât și în practică că este îndeplinită această condiție atunci când infractorul ia o nouă hotărâre infracțională ce intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni.

De asemenea, s-a constatat că momentul epuizării infracțiunii prev. de art. 293 C. pen. a avut loc la data de 03 martie 2010, când inculpatul A.K. a prezentat organelor de urmărire penală adevărata sa identitate, așa încât în mod corect au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., de către instanța de fond.

II. A fost apreciat ca nefondat motivul de apel al inculpatului A.K. privitor la respingerea cererii de extindere a acțiunii penale pentru alte acte materiale conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

S-a reținut că, prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul și-a declinat o altă identitate falsă fiind condamnat sub numele de M.O. ca și prin sentințele penale nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, așa încât nu se poate vorbi de o reuniune a cauzelor în fața primei instanțe, cum greșit a susținut apărarea.

De asemenea, în mod cu totul inexplicabil apărarea a solicitat instanței de apel să deducă perioadele executate de către inculpatul A.K. începând cu anul 1998, în condițiile în care această dispoziție ar putea fi luată numai în condițiile existenței art. 36 alin. (2) C. pen.

III. Inculpatul A.K., prin apărător, a solicitat instanței de apel coborârea pedepselor mai mult sub minimul special prevăzut de lege prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor de 15 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, aplicate pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen.

Critica apărării, în sensul coborârii pedepsei pentru infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc la 1 an închisoare a fost apreciată ca nefondată față de gravitatea deosebită a faptei, cât și a periculozității inculpatului A.K., ce rezultă din antecedența sa penală, conform actelor de la dosar.

În conformitate cu art. 52 C. pen., Curtea a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins numai în cuantumul stabilit de instanța de fond, având în vedere și situația de fapt rezultată din probele administrate, în sensul că în perioada 1998 - 2010 inculpatul A.K. și-a atribuit o identitate falsă, respectiv aceea de M.O.

S-a arătat că, după cum în mod corect a reținut și procurorul de ședință, sentința pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate relativă, atâta timp cât instanța de fond în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa stabilită prin sentința penală și aplică inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3291 de zile închisoare.

Conform referatului întocmit de Penitenciarul Giurgiu, M.O. (A.K.) a fost încarcerat la data de 03 iunie 2002.

În ceea ce privește pedeapsa de 19 ani închisoare, s-a reținut că inculpatul M.O. (A.K.) a executat următoarele perioade:

- 05 iunie 1998 - 23 mai 2001 = 1.084 zile;

- 03 iunie 2002 - 29 septembrie 2005 = 1.215 zile;

- 30 martie 2006 - 03 martie 2010 = 1.435 zile, rezultând un total de 3.734 zile.

S-a reținut, de asemenea, că din totalul pedepsei de 19 ani închisoare s-a scăzut și perioada cuprinsă între 30 septembrie 2005 - 29 martie 2006 când inculpatul, M.O. (A.K.) s-a aflat în executarea pedepsei stabilită prin Sentința penală nr. 1668/2001 a Judecătoriei Giurgiu.

Totodată, a rezultat că de la data de 03 martie 2010 și până la expirarea în termen a pedepsei de 19 ani închisoare a rămas un rest de executat de 3206 zile și nu de 3291 zile, cum în mod greșit a constatat instanța de fond.

Împotriva acestei prime decizii din apel, a formulat recurs - în termen legal - inculpatul A.K., solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, sub incidența cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

S-a susținut că în pronunțarea hotărârii atacate s-au reținut și însușit numai concluziile din rechizitoriu, fără a se da eficiență solicitărilor apărării, instanța fondului omițând a se pronunța asupra unei cereri esențiale formulată în scris de inculpat, respectiv aceea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului.

O asemenea omisiune a făcut și instanța de apel în fața căreia inculpatul a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor, context în care se poate aprecia că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, cu atât mai mult cu cât la data judecării apelului era în vigoare și obligatorie pentru toate instanțele de judecată, Decizia nr. 9/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 6 iunie 2011 privind recursul în interesul legii care stabilea procedura în cazul hotărârilor definitive prin care o persoană a fost condamnată sub o identitate nereală.

O altă critică formulată de recurentul inculpat prin apărătorul său a vizat nemotivarea deciziei atacate, în împrejurarea în care instanța de prim control judiciar avea obligația de a se exprima explicit cu privire la toate motivele invocate, de a trata implicit criticile avansate. Se susține că practic hotărârea este nemotivată.

Cel de-al doilea motiv de recurs s-a referit la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., context în care s-a pretins de către apărare că în examinarea și judecarea cauzei cu care a fost învestită, prima instanță și instanța de apel erau datoare să se supună Deciziei de îndrumare 1 din 20 iunie 1987 a Plenului Tribunalului Suprem, decizie pronunțată în vederea asigurării unei practici unitare privind regimul sancționator al infracțiunilor continue și continuate.

Sub acest aspect, s-a arătat că instanța supremă a decis ca în cazurile în care legea prevede că anumite efecte juridice se produc în raport de data săvârșirii infracțiunii, prin această expresie trebuie înțeleasă data actului de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii, iar nu data consumării acesteia prin producerea rezultatului.

Astfel, potrivit interpretării instanței supreme, s-a statuat că în cazul infracțiunii continue sau continuate, consecințele juridice se produc din momentul în care elementele constitutive ale infracțiunii sunt întrunite și, potrivit legii, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală.

În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea în formă continuă în perioada 1998 - 2010, infracțiunea întrunind elementele constitutive încă din 1998, dată la care acesta nu fusese condamnat sub nicio identitate, ceea ce în opinia apărării determină concluzia că această infracțiune nu a fost săvârșită în stare de recidivă, cum greșit s-a reținut.

Un alt motiv de recurs s-a circumscris cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 20 C. proc. pen., sens în care s-a invocat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., fiind obligatorie în speță aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile în care la momentul sesizării instanței nu intrase în vigoare Legea nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor.

Referitor la cel de-al patrulea motiv de casare, cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recurentul inculpat prin apărătorul său a precizat că în cursul judecării în fond a cauzei a solicitat chiar și în subsidiar, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., ceea ce echivalează cu aplicarea art. 13 C. proc. pen. privind continuarea procesului penal.

Prin Decizia penală nr. 1639 din 17 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de inculpatul A.K. (M.O.) împotriva Deciziei penale nr. 348 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală; a fost casată decizia penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

S-a constatat că recurentul inculpat A.K. (M.O.) se află în executarea unei alte pedepse.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Onorariul interpretului de limbă turcă suportându-se din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație de Justiție, secția penală - examinând hotărârile atacate, actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (2), (3) C. proc. pen., a arătat următoarele:

Atât în fața instanței de fond, cât și cu ocazia soluționării apelului, inculpatul a invocat greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa, solicitând aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice, astfel: din infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. - în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a), b) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a arătat, în sensul celor solicitate că, în urma verificării antecedentelor penale ale inculpatului A.K., pe parcursul cercetării judecătorești la prima instanță, când s-au cerut certificatele de cazier judiciar, atât pentru M.O., cât și pentru A.K., s-a comunicat instanței doar certificatul de cazier judiciar al numitului A.K., în care în mod inexplicabil se menționau condamnările suferite în România de către M.O. (identitate sub care în mod fals se prezentase inculpatul în cauză).

S-a susținut de către apărare că, mențiunile privind condamnările anterioare s-ar fi impus a fi operate în fișa cazierului judiciar a inculpatului A.K. doar printr-o hotărâre judecătorească a instanței, și nu ca rezultat al interpretării date de organisme care nu au atributul de a stabili statutul juridic al unei persoane decât În baza unei hotărâri judecătorești definitive.

Aceleași critici au fost reiterate în fața instanței de prim control judiciar în împrejurarea în care instanța fondului nu se pronunțase în mod motivat cu privire la cererea inculpatului privind schimbarea încadrării în raport cu aspectele învederate, ci doar stabilise, în cuprinsul considerentelor Sentinței penale nr. 549 din 23 iunie 2011, că va respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului A.K. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de prim control judiciar, în examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, a omis - însă - a se pronunța cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.K. și a răspunde criticilor formulate de acesta, atrăgând astfel casarea deciziei pronunțate sub incidența cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Observând Decizia nr. 348 din 8 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că se poate constata că, în demersurile instanței de control judiciar de a răspunde motivelor de apel invocate și, de altfel, amplu argumentate de apărare, nu a procedat, așa cum s-ar fi impus, la o analiză judicioasă și nu a motivat suficient și convingător soluția dispusă, omițând a se pronunța asupra unor cereri esențiale ale inculpatului de natură a garanta drepturile sale și de a produce consecințe în modul de rezolvare a cauzei.

S-a mai precizat că, în mod neîndoielnic, constituie astfel de cereri esențiale motivele de apel formulate de inculpat și prin urmare, omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui motiv de apel atrage casarea deciziei.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că instanțele au obligația de a-și motiva hotărârile în vederea garantării bunei administrări a justiției, dar și a dreptului părților la un proces echitabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care impune obligația de motivare a hotărârilor judecătorești, astfel ca justițiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care unele apărări i s-au respins (cauza Burg și alții contra Franței, cauza Suominen contra Finlandei), această obligație rezultând și din interpretarea art. 356 C. proc. pen.

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. De aceea, în cazul lipsei, insuficienței sau neclarității, se impune anularea hotărârii, întrucât, în aceste condiții, obligația de a controla, cenzura hotărârea instanței de apel, devine dificil ori imposibil de realizat.

Dintr-o asemenea perspectivă, efectuând propriul examen cu privire la modalitatea în care, în cauză, instanța de prim control judiciar a înțeles să rezolve motivele de apel, să motiveze soluția dispusă, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat neîntrunirea exigențelor cerute.

În concret, evaluând considerentele deciziei atacate, s-a observat că instanța de control a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile referitoare la nulitatea relativă, arătând că prin faptul că instanța de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. - raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. nu constituie motiv de casare în sensul art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.

Referitor la statutul de recidivist al inculpatului, instanța de apel a invocat o serie de hotărâri judecătorești În baza cărora inculpatul A.K. fusese condamnat, reținând că, în acord cu dispozițiile art. 372 C. proc. pen., în condițiile în care numai inculpatul a declarat apel, nu se poate constata existența unei alte situații de fapt, decât cea constatată de către instanța fondului. De altfel, răspunzând motivului de apel vizând greșita reținere a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., instanța de control a procedat la o analiză extinsă, în plan factual, a activității infracționale, referindu-se totodată și la măsura confiscării.

În ceea ce privește critica avansată de către apelantul inculpat în legătură cu regimul sancționator în cazul infracțiunii continue și continuate, instanța de control, după ce a arătat că infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenirea unei fapte contrare, a invocat hotărârea prin care inculpatul a fost condamnat în antecedență, concluzionând că infracțiunea de fals privind identitatea săvârșită de inculpatul K.A. are caracterul unei infracțiuni permanente și succesive și nicidecum al unei infracțiuni continuate.

În fine, s-a motivat că nici aprecierea ca nefondat a motivului de apel privind cererea de extindere a acțiunii penale și pentru alte acte materiale conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen. nu se fundamentează pe o motivare corespunzătoare.

În virtutea considerentelor expuse, luând în considerare în mod prioritar cazul de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. cu referirile ce privesc și aspectele de nemotivare a deciziei penale atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că se impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, fără a mai examina motivele de recurs substanțiale susținute de inculpat, motive și critici ce au fost avute în vedere cu ocazia rejudecării.

Astfel învestită cu judecarea cauzei, în apel, după casare, Curtea analizând apelul promovat, în limita motivelor invocate, cât și din oficiu în - conformitate cu dispozițiile art. 371 și art. 378 C. proc. pen., a constatat că apelul inculpatului A.K. este fondat.

Astfel, prin Decizia penală nr. 303 din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a fost admis apelul declarat de inculpatul A.K. împotriva Sentinței penale nr. 549 din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, desființată în parte, sentința și în fond respinsă cererea formulată de inculpat cu privire la schimbarea încadrării juridice din art. 293 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a condamnat inculpatul la 9 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 5 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție cu pedeapsa stabilită prin prezenta și aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la 300 RON amendă penală.

S-a contopit pedeapsa de 3206 zile rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare cu pedeapsa amenzii de 300 RON și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 3206 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele anterior stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată începând cu 9 decembrie 2009 la zi.

S-a constatat că inculpatul se află deținut în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 835 din 2007 a Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a înlăturat măsura confiscării de la inculpat a telefonului mobil marca N, având cartela SIM C și opt cartele SIM depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR - Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezilor seria H nr. 0017754 și s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor sus menționate.

Au fost menținute în rest, dispozițiile sentinței.

S-a dedus perioada reținerii și arestului preventiv în prezenta cauză începând cu 21 decembrie 2009 la 18 iunie 2010.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 50 RON s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit traducătorului de limbă turcă constând în contravaloarea a 5 ore prestate în instanță s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Cât privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzută și pedepsită de art. 293 C. pen., aceasta a fost respinsă, reținându-se că doctrină și în practică, s-a statuat faptul că prezentarea inculpatului sub o identitate falsă în fața unor organizații din cele prevăzute de art. 145 C. pen., în mod periodic, cu scopul de a menține în eroare respectivele organizații, infracțiunea de fals privind identitatea devine una continuă și se epuizează la data încetării acțiunii ilicite, sau la data intervenției autorității, or a altei persoane.

În speță, inculpatul apelant A.K. s-a înfățișat în fața organelor judiciare, sub numele fals de M.O., așa încât, nu s-ar putea susține - nicidecum - că ne-am afla în prezența unei infracțiuni continuate, așa cum a susținut apărarea.

Pentru a exista infracțiunea continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., este necesar ca pluralitatea actelor de executare (acțiuni și inacțiuni) să fie săvârșite la intervale scurte de timp.

O altă condiție a existenței infracțiunii continuate privește unitatea de rezoluție infracțională.

S-a mai arătat că doctrina și practica au reținut că este îndeplinită această condiție atunci când infractorul ia o nouă hotărâre infracțională ce intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni.

De asemenea, s-a constatat că momentul epuizării infracțiunii prev. de art. 293 C. pen. a avut loc la data de 03 martie 2010, când inculpatul A.K. a prezentat organelor de urmărire penală adevărata sa identitate, așa încât în mod corect au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., de către instanța de fond.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fapta fiind săvârșită în anul 1997, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal și din acest motiv nu se mai impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoz. art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc săvârșită continuat, nu se impunea reținerea dispoz. art. 37 lit. b) C. pen. întrucât a fost comisă de inculpat în perioada executării unei pedepse, fiind incidente disp. art. 37 lit. a) C. pen. Din relațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor a reieșit că inculpatul a fost încarcerat în perioadele 5 iunie 1998 -23 mai 2001, 03 iunie 2002 - 29 septembrie 2005, 30 martie 2006 - 03 martie 2010, în executarea unei pedepse de 19 ani închisoare, iar în perioada 30 septembrie 2005 - 29 martie 2006 în executarea unei pedepse de 6 luni închisoare dispusă de Judecătoria Giurgiu prin Sentința penală nr. 1668/2001.

Așadar, instanța de apel nu a reținut săvârșirea acestei fapte în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum a susținut inculpatul, prin apărător, constatând că aceasta a fost săvârșită în timp ce executa o altă pedeapsă (și nu după ce deja o executase); drept urmare s-a arătat că nu se impune o schimbare a încadrării juridice a acestei fapte, ci doar despre aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., cum - de altfel - corect a procedat și instanța de fond; sub acest aspect, a fost modificat cuantumul pedepsei, deoarece având în vedere împrejurarea că, în speță, își află incidența dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., care vin în concurs cu disp. art. 74 alin. (1), lit. c) comb. cu art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (aceste din urmă prevederi legale favorabile inculpatului fiind deja recunoscute de prima instanță), pedeapsa trebuie să fie coborâtă sub minimul de 10 ani închisoare, constatând că prima instanță a pronunțat o sancțiune penală nelegală.

S-a arătat că în ceea ce privește restul de 3206 zile închisoare, rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, acest rest urmează a fi contopit cu pedeapsa ce-i va fi aplicată prin hotărârea instanței de apel, constatându-se că fapta pentru care este judecat în prezent inculpatul a fost comisă în timpul executării acelei pedepse, de 19 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 835/2007 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 9 noiembrie 2007, pronunțată de instanța supremă.

S-a menționat că după această primă contopire și după stabilirea unei pedepse legale pentru fapta prev. de art. 293 C. pen. (săvârșită, de asemenea, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen.), respectiv prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen., este necesar a se proceda la o nouă contopire; de data aceasta, se va contopi restul de 3206 zile, rămas neexecutat cu pedeapsa pentru fapta de prezentare sub o identitate falsă, pedeapsă ce nu poate fi decât amenda penală, față de cele anterior arătate, în final, Curtea stabilind pedeapsa cea mai grea, ce urmează a fi dată spre executare, potrivit art. 33 lit. a) raportat la disp. art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

Inculpatul - prin apărătorul său - a mai susținut că se impune”reunirea la prezenta cauză a tuturor celorlalte cauze în care inculpatul a mai fost condamnat sub identitatea falsă de M.O.”

Această cerere nu a fost primită, deoarece, potrivit disp. art. 335 alin. (2) C. proc. pen., dacă, cu privire la unele din actele care intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-a pronunțat anterior o hotărâre definitivă, instanța reunește cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunțând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conținutul infracțiunii și desființează hotărârea anterioară.

Or, prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție și-a declinat o altă identitate falsă fiind condamnat sub numele de M.O. ca și prin sentințele penale nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, așa încât nu se poate vorbi de o reuniune a cauzelor în fața primei instanțe, cum cu totul greșit a susținut apărarea.

De asemenea, apărarea a solicitat instanței de apel să deducă perioadele executate de către inculpatul A.K. începând cu anul 1998, în condițiile în care, în opinia instanței de apel această dispoziție putea fi luată numai dacă ar fost incidente disp. art. 36 alin. (2) C. pen., ceea ce nu este cazul în speță.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, gravitatea lor, atitudinea necooperantă a inculpatului dar și circumstanțele sale personale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs:

- Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, invocând, după cum rezultă din motivele scrise, și concluziile orale ale procurorului de ședință:

- netemeinicia deciziei prin prisma înlăturării aplicării disp. art. 80 alin. (2) C. pen. raportat la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. - cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.;

- netemeinicia reducerii duratei pedepselor complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. raportat la art. 65 C. pen. de la 5 la 3 ani - cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

În ceea ce privește primul motiv de recurs s-a arătat că se impunea a se fa eficiență dispozițiilor art. 80 alin. (2) C. pen. întrucât au fost reținute, în concurs, circumstanțe agravante și atenuante precum și comiterea în formă continuată a infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, fiind, deci necesară și posibilă aplicarea - cu privire la această infracțiune - a unei pedepse de 15 ani închisoare, având în vedere natura infracțiunii comise, în stare de recidivă postcondamnatorie, în timp ce inculpatul se afla în executarea unei pedepsei de 19 ani închisoare, cu privire la infracțiunea prev. de art. 293 C. pen. era posibilă menținerea cuantumului pedepsei -stabilit de prima instanță de 1 an închisoare, urmând a se da eficiență și disp. art. 71 C. pen.

Relativ la cel de-al doilea caz de casare s-a motivat că în mod greșit a fost redus cuantumul pedepsei complementare, având în vedere perseverența infracțională demonstrată de inculpat și urmările grave ale faptelor.

Cel de-al doilea motiv de recurs menționat în cuprinsul motivelor scrise nu a mai fost susținut de procurorul de ședință, argumentându-se că acesta (greșita individualizare a restului de pedeapsă 3206 zile și nu 3291 zile) este un defavoarea inculpatului, ceea ce este inadmisibil, deoarece inculpatul a fost cel ce a promovat calea de atac a apelului.

2. Inculpatul A.K. invocând -potrivit motivelor scrise și concluziilor orale ale apărătorului ales:

- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a tuturor faptelor reținute în sarcina inculpatului, tratarea „implicită” cu ocazia rejudecării a criticilor formulate ce impune casarea deciziei și rejudecarea cauzei de instanța de apel;

- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 teza I C. proc. pen., greșita reținere a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 293 C. pen. în stare de recidivă, deși consecințele juridice ale faptei se produseseră anterior pronunțării vreunei condamnări definitive a inculpatului, greșita reținere a comiterii infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă, greșita încadrare juridică a faptei de trafic internațional de droguri în formă continuată, perioada de derulare a activității infracționale fiind 2006 - 2009;

- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., greșita achitare pentru instigare la fals material în înscrisuri oficiale (comisă în stare de recidivă), deși apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice - prin înlăturarea reținerii comiterii faptei în stare de recidivă și reținerea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 C. pen. -ce echivala cu aplicarea art. 13 C. proc. pen. privind continuarea procesului penal, s-a mai susținut că greșita achitare pentru infracțiunea menționată a produs inculpatului o vătămare constând în nededucerea corectă a perioadei executate;

- cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., greșita aplicare a legii prin dispunerea confiscării sumei de 100.000 euro, deși aceasta a fost obținută în perioada 2006 - 2009, putându-se justifica măsura confiscării doar a sumei aferentă perioadei 2008 - 2009.

Analizând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856, 3858 și 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea se reține că instanțele au apreciat just în sensul comiterii acesteia în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen la recidivei constituindu-l condamnarea la 18 ani închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Inculpatul a comis fapta prin prezentarea în mod constant sub o identitate falsă - M.O. - menținând în eroare organele judiciare, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul a adoptat o nouă rezoluție infracțională (rămânerea definitivă a hotărârii marcând momentul epuizării infracțiunii), nefiind afectat - contrar aprecierii apărării - caracterul continuu în mod natural și implicit al infracțiunii.

Referitor la celelalte infracțiunii reținute în sarcina recurentului inculpat se constată că și acestea au primit o corectă încadrare juridică, starea de recidivă postcondamnatorie fiind just reținută întrucât săvârșirea faptelor a avut loc în cursul executării unei pedepse la care inculpatul a fost anterior condamnat.

Așadar, în circumstanțele expuse, în mod corect instanța a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 288 C. pen. în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Se constată, față de elementele anterior amintite că instanța de apel (în rejudecare) s-a pronunțat riguros motivat asupra criticilor apărării (calificate în recurs de apărare drept cereri de schimbare a încadrării juridice) hotărârea fiind, sub acest aspect legală și temeinică, susținerile apărării neputând fi primite.

În ceea ce privește aprecierile apărării vizând, în esență, perioada de desfășurare a activității infracționale - cu referire la infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se constată că acestea nu pot fi primite și nici nu sunt admisibile prin raportate, pe de o parte, la reținerea, în speță, a incidenței disp. art. 3201 C. proc. pen. ce presupune cu necesitate acceptarea stării de fapt stabilită în cursul urmăririi, iar, pe de altă parte, deoarece măsura confiscării sumei obținută prin comiterea infracțiunii este legală, suma stabilindu-se prin raportare la momentul epuizării infracțiunii (9 decembrie 2009).

Relativ la modul de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen. și la individualizarea sancțiunilor principale și complementare aplicate -aspecte ce constituie, în esență, criticile invocate în recurs de către parchet se apreciază că aceste susțineri nu pot fi primite. Se va reține sub acest sens că instanța de apel a avut în vedere la stabilirea cuantumului sancțiunilor disp. art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv natura și gravitatea deosebită a faptelor, determinată și de caracterul transfrontalier al infracțiunii de trafic de droguri, urmările lor, modul și circumstanțele comiterii - din penitenciarul unde inculpatul se afla încarcerat, în executarea unei pedepse cu închisoarea, perseverența infracțională deosebită, dar și atitudinea sa de recunoaștere a faptelor, limitele de pedeapsă, efectele determinate de reținerea circumstanțelor atenuante și a disp. art. 3201 C. proc. pen. se impune a se constata, totodată, că prevederile art. 80 alin. (2) C. pen., invocate de parchet stabilesc că „în caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie”, semnificația acestei norme fiind în mod evident aceea că instanța poate stabili fie o pedeapsă în cuantum superior, fie o pedeapsă în cuantum inferior limitei reprezentată de minimul special al pedepsei prevăzută de norma de incriminare, disp. art. 80 alin. (2) C. pen. interpretându-se prin raportare la art. 80 alin. (1) C. pen. care impune instanței ca în cazul concursului între cauzele de agravare și cele atenuare să stabilească pedeapsa în funcție de circumstanțele agravante, de cele atenuante și de starea de recidivă, ceea ce prin decizia criticată s-a avut în vedere.

Considerentele anterior prezentate își găsesc aplicabilitatea și în ceea ce privește aprecierea instanței de recurs asupra celui de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet, acesta fiind nefondat întrucât stabilirea pedepsei complementare a respectat condițiile prev. de art. 65 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru cele ce preced, apreciindu-se că decizia recurată este legală, temeinică, corect și complet motivată, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate.

Potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului - din care suma reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției; suma reprezentând onorariul traducătorului se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul A.K. împotriva Deciziei penale nr. 303 din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul traducătorului de limba turcă, aferent unei perioade de 3 ore, se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM