Criminal association, VAT refund fraud, and money laundering convictions upheld; document forgery charge acquitted

Deliberând asupra recursurilor, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată:

Prin sentința penală nr. 165 de la 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1067/63/2006, în baza art. 11 pct 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.B.O., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., iar în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul de mai sus la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 5 ani închisoare - cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la data de 13 martie 2006 până la 6 iunie 2006.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce privește pe inculpatul P.C.T. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.C.T. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.pen raportat la art. 215 alin. (1), (2), și (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) și art 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656 /2002 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sent. pen. nr. 363 din 16 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Harghita și, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) (dreptul de administrator al societății comerciale), ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 13 august 1999, până la data de 26 august 1999 și de la 13 martie 2006 până la 6 iunie 2006.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.M., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) din C. pen.,ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656 /2002 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) (dreptul de administrator al societății comerciale), ca pedeapsă complementară.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M.S.C., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare; în baza art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656 /2002 cu aplic. art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) , 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (interzicerea funcției de consilier juridic), ca pedeapsă complementară.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.V., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., iar în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., text de lege, în baza căruia, cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul de mai sus la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară; în baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, cu aplic. art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 - 999 și 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații, iar inculpații G.M. și M.S.C. în solidar și cu partea responsabil civilmente SC M.G.G. SRL Craiova, respectiv P.C.T. în solidar și cu partea responsabil civilmente SC O.U. SRL Craiova, la plata sumei de 555.592,6754 RON reprezentând TVA rambursat, precum și la dobânzi legale de la data de 12 august 2004 și penalități de întârziere aferente, conform C. fisc., calculate până la data achitării integrale a debitului în favoarea Statului Român reprezentat de A.N.A.F București, prin D.G.F.P. Dolj; s-a respins cererea formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, de luarea măsurilor asigurătorii în cauză.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, respectiv: contract de vânzare -cumpărare datat 28 iunie 2004 între SC M.G.G. SRL Craiova și SC O.U. SRL Craiova, facturile fiscale FF1. nr. F1., F2., F3., F4., F5., note de recepție, aferente facturilor de mai sus, cinci (5) contracte de creditare societăți, 85 chitanțe fiscale emise de SC O.U. SRL Craiova de la seria CC1. nr. C1. la nr. C2., excepție făcând chitanțele nr. C3., C4., C5. și C6., cincizeci (50) de dispoziții de încasare aferente perioadei 1 august 2004 - 31 august 2004, bilanț datat decembrie 2001 al SC O.U. SRL Craiova.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea sentinței la Oficiul Registrului Comerțului pentru înscrierea cuvenitelor mențiuni, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., au fost obligați fiecare dintre inculpați, iar pe inculpații G.M. și M.S.C., fiecare în solidar cu partea responsabil civilmente SC M.G.G. SRL, iar inculpatul P.C.T. în solidar cu partea responsabil civilmente SC O.U. SRL Craiova, la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând și onorariile apărătorilor din oficiu; onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de 150 RON (delegație D1. din 04 mai 2006), 100 RON (delegație D2. din 08 februarie 2007), 200 RON (delegație D3. din 14 noiembrie 2008), s-a dispus a se vira din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Dolj. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - S.T. Craiova, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații: B.B.O. pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) și b) din C. pen.;

P.C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen., complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., în final cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen., complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțări actelor de terorism, cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen., în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) și b) din C. pen. și, în stare de libertate, inculpații: G.M., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțări actelor de terorism, în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) și b) din C. pen.;

M.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 26 rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., spălare a banilor, prev. de art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțări actelor de terorism, în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) și b) din C. pen.

și D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen., înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în final toate cu aplic. art. 33 lit. a) și b) din C. pen.

În fapt, instanța de fond a constatat că, la data de 26 august 2004, s-a depus pentru SC M.G.G. SRL decontul de taxă pe valoare adăugată pentru luna iunie 2004, înregistrat sub nr. A. din 26 iulie 2004 de la D.G.P.P. Dolj, pentru suma de 5.555.926.754 ROL, însoțit de anexe și documentație formală.

Societatea SC M.G.G. SRL având ca obiect principal de activitate activitatea ziarelor administrată de către inculpatul G.M. a solicitat rambursarea de TVA în suma de mai sus, ca urmare a achiziționării unor utilaje tipografice prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 28 iunie 2004 între SC O.U. SRL, reprezentată de inculpatul D.V., în calitate de vânzător și SC M.G.G. SRL, reprezentată de G.M., în calitate de cumpărător, prețul stabilit în contract fiind de 28.151.260.504 ROL fără TVA având un TVA aferent de 5.348.739.496 ROL , valoare totală de 33.500.000.000 ROL, fiind întocmite facturile seria FF2. nr. F6., F7., F8., F9., F10. la data de 28 iunie 2004 semnate de inculpații G.M. și D.V. Aferent celor 5 facturi fiscale s-au dispus și 5 note de recepție semnate tot de către inculpatul G.M., administratorul firmei.

Controlul financiar pentru decontul de TVA înregistrat la data de 26 august 2008 la A.F.P. Craiova a fost efectuat de către consilier G.S. în perioada 3 august 2004 - 5 august 2004 sens în care s-a întocmit procesul verbal din 05 august 2004 înregistrat la D.G.P.R. Dolj sub nr. P1. din 6 august 2004 nerezultând nereguli în documentația depusă, procesul verbal de control fiind semnat pentru firma beneficiară de jurista societății, inculpata M.S.C., în baza unei procuri generale autentificate sub din 18 iunie 2004 la B.N.P. T.M.D., rectificată la data de 25 iunie 2004 de același notar prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, din care rezultă că inculpata era împuternicită de către administratorul G.M.

La efectuarea controlului s-a avut în vedere și declarația pe proprie răspundere semnată de inculpatul G.M., că mașinile tipografice și componentele acestea cumpărate de la SC O.U. SRL , la data de 28 iunie 2004 se află depozitate în București într-o magazie a Cooperativei de Invalizi „C." și acestea nu au putut fi mutate la Craiova, datorită timpului scurt de la cumpărare, fiind necesară găsirea unor mașini de încărcat (macarale) și de transport adecvate, precum și o hală de depozitare în bune condiții a tipografiei achiziționate. S-a mai reținut în raportul de control întocmit, că nu s-a efectuat plata integrală a furnizorului.

În urma controlului s-a emis de către A.N.A.F. -D.G.F.P. Dolj - decizia de rambursare TVA din 9 august 2004 pentru suma de 5.555.926.754 ROL - SC M.G.G. SRL.

Probatoriul administrat în cauză relevă fără dubii că inculpații, cu forme de participație penală diferite, au indus în eroare Statul Român în scopul însușirii pe nedrept a TVA prin prezentarea ca adevărată a situației achiziției utilajelor tipografice, prin întocmirea fictivă de documente.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că utilajele tipografice în speță au făcut obiectul contractului de colaborare din 15 iunie 1995 încheiat între Cooperativa de Invalizi „C." din București și Firma SC I.A. SRL din București, constând în realizarea în comun a unor lucrări de poligrafiere și legătorie, contract în baza căruia această din urmă societate asigura utilajele, montarea și punerea lor în funcțiune în termen de o lună de la sosirea lor în România, rezultând din probatoriul testimonial că acestea au fost aduse în țară, însă nu au lucrat niciodată.

În cursul anului 1998, în baza contractului din 8 septembrie 1998, SC I.A. SRL -reprezentată de N.G. a solicitat societății Generale a Experților Tehnici SA să efectueze evaluarea acestor utilaje și accesorii tipografice în vederea vânzării prin licitație publică.

Conform raportului de expertiză tehnică din 21 octombrie 1998, cele 14 utilaje și accesorii tipografice aparținând SC I.A. SRL se aflau la punctul de lucru din str. V.L., rezultând o valoare actuală de piață, la data de 15 septembrie 1998 de 962.858 DEM, curs leu/marcă de 5.350.

Conform contractului de donație autentificat, din 20 august 1998, SC I.A. SRL a donat numitului D.A. din Corabia aceste utilaje cu accesorii.

La trei zile după donație la 23 august 1999 conform contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC D.A. SRL și numiți O.V. și P.I. aceștia din urmă cumpără utilajele tipografice și accesorii cu suma de 200.000 de dolari, fiind menționat că prețul a fost achitat integral de cumpărători.

Ulterior, la data de 15 noiembrie 1999, conform contractului de vânzare - cumpărare numitul O.V. vinde lui P.I. partea ce i se cuvenea din cumpărarea utilajelor, pentru prețul de 100.000 dolari.

În cursul anului 1999, D.A. din Corabia a solicitat la Cooperativa de credit Populară Banca R., cu sediul în Craiova, reprezentat legal la acea dată fiind martorul D.S. un împrumut în sumă de 100.000.000 RON pentru a pune în funcțiune niște utilaje tipografice. La acordarea împrumutului s-a încheiat contractul de gaj cu deposedare din 3 septembrie 1999 autentificat sub nr. X1. din 3 septembrie 1999 între Cooperativa de Credit Populară Banca R. reprezentată de D.S. -în calitate de creditor garant și D.A. în calitate de debitor gajist, având ca obiect constituirea în favoarea creditorului a unui gaj cu deposedarea utilajelor tipografice.

La data de 28 martie 2001, numitul D.A. a decedat, împrumutul de 100.000.000 ROL rămânând neacoperit, însă este cert că nici martorul D.S. nu a reușit să intre în posesia utilajelor, așa cum rezultă din probatoriul administrat.

La data de 20 septembrie 2001, conform contractului de cesiune din 20 septembrie 2001, a fost încheiat contractul între Asociația F.P.P. Oltenia - reprezentată de martorul D.S. în calitate de cedent și SC A.I. SRL Craiova - împrumutată de inculpatul P.C.T. - în calitate de cesionar, obiectul constituindu-l cesionarea de către cedent a unei creanțe în sumă de 100.000.000 ROL, împreună cu garanția aferentă, respectiv bunurile mobile ale tipografiei respective, individualizate în contract.

În legătură cu împrejurările încheierii acestui contract, s-a reținut că inculpatul P.C.T. și martorul O.M. - ambii asociați la SC A.I. SRL Craiova au solicitat martorului D.S. să-i sprijine financiar pentru a cumpăra o tipografie, în vederea editării unui ziar iar martorul a oferit o tipografie sub forma unor utilaje tipografice, înțelegere materializată în contractul de cesiune menționat mai sus.

S-a menționat expres în contract că revenea obligația cesionarului să facă executarea pentru intrarea în posesie a garanțiilor pe cheltuială proprie iar din declarațiile martorilor D.S. și O.M. rezultând că inculpatul P.C.T. a fost informat cu privire la situația juridică a utilajelor, că acestea se află depozitate în București, că trebuie să se ocupe de aducerea lor la Craiova. Și la data de 13 aprilie 2004, SC A.I. SRL a chemat în judecată alături de cele două pârâte de mai sus și pe numitul P.I., proprietarul utilajelor, pentru a-și ridica utilajele tipografice, prin decizia civilă nr. 466 din 8 octombrie 2004 a Tribunalului București, irevocabilă constatându-se că pârâtul P.I. a dobândit în proprietate aceste bunuri prin contractul din 15 noiembrie 1999 menționat mai sus.

Ca atare, aceste ultime acțiuni în justiție - din cursul lunilor martie - aprilie 2004 - deși situația juridică a cesiunii de creanță și a utilajelor cunoscuse scriptic o altă evoluție - au fost constituite la acea dată tot pro causa, în vederea justificării unui titlu asupra acelor bunuri și a ascunderii scopului infracțional urmărit.

Astfel, la 6 zile de la înființarea SC O.U. SRL Craiova - aceeași asociați O.M. și P.C.T. - au cesionat utilajele tipografice de la SC A.I. SRL Craiova, către această nouă societate, reprezentată prin inculpatul P.C.T. în calitate de administrator în baza contractului de cesiune din 05 decembrie 2001 având însă ca obiect cesionarea unei creanțe în sumă de 100.000 dolari, împreună cu componentele unei tipografii, cele 13 utilaje individualizate expres. Contractul nu a fost înregistrat în contabilitatea societăților comerciale, ceea ce relevă în plus scopul infracțional urmărit, Activitatea tranzacțiilor.

Deși se efectuase scriptic această cesiune, acțiunile în instanță au fost formulate tot de către SC A.I. SRL Craiova și nu de către cedent.

În cursul lunii iunie 2004 la solicitarea inculpatului B.B.O. - care se comporta în societate ca administrator al SC M.G.G. SRL- și în urma discuțiilor și cu inculpatul P.C.T., inculpata M.S.C. a întocmit un contract de vânzare -cumpărare datat 28 iunie 2004, încheiat între SC O.U. SRL Craiova, reprezentată de D.V. persoană fără calitate în firmă - în calitate de vânzător și SC M.G.G. SRL împrumutată de administrator G.M. având ca obiect utilajele tipografice menționându-se un preț de 33.500.000.000 ROL stabilit de către inculpatul B.

Conform înțelegerii cu inculpatul P.C.T., inculpata M.S.C., la data de 14 iunie 2004 întocmise o procură simplă din partea acestui inculpat, semnată și ștampilată de acesta pentru D.V., persoana care a semnat ulterior contractul de vânzare-cumpărare în numele firmei SC O.U. SRL.

Pe lângă acest contract de vânzare-cumpărare, inculpatul D.V. a semnat și facturile aferente precum și notele de recepție întocmite însă, ulterior în perioada controlului, în urma depunerii dosarului de rambursare. Mai mult, inculpata M.S.C. a relatat detaliat împrejurările întocmirii acestor acte, care au stat la baza rambursării, din care rezultă fără echivoc și implicația inculpatului D.V. care a acceptat să semneze actele respective, atestând în mod mincinos existența acestei tranzacții și a utilajelor vândute respectiv încasarea prețului.

Această procură, nici nu a fost depusă la dosarul de rambursare, inculpatul D.V. a dobândit calitatea de administrator la SC O.U. SRL, ulterior, la data de 22 august 2004.

Pentru întocmirea contractului de vânzare cumpărare, inculpata M.S.C. s-a folosit de datele din înscrisurile puse la dispoziție de inculpatul P.C.T., respectiv contractele de cesiune a creanței realizate mai sus , contractul de vânzare - cumpărare al numitului D.A. , un raport de expertiză tehnică și evaluare utilaje tipografice în care moneda de evaluare era dolarul, ordonanță președințială de ridicare a unor utilaje tipografice.

După ce a întocmit contractul, inculpata l-a prezentat inculpatului B.B.O., acesta solicitându-i să însereze și celelalte clauze de la drepturi și obligații din contractul de cesiune de creanță existent. Tot acest inculpat, i-a confirmat că este bine că la trecut la rubrica vânzător SC O.U. SRL pe D.V. în calitate de administrator, asigurând-o că această persoană va semna zilele următoare contractul alături de G.M., ceea ce dovedește în plus implicarea inculpatului B. și înțelegerea lui cu inculpatul P.C.T. inclusiv cu privire la persoana lui D.V.

Același inculpat a trimis-o pe juristă la inculpatul P.C.T. pentru a-i da facturi și chitanțe pe SC O.U. SRL Craiova, iar acesta din urmă a pus-o în legătură cu martora M.E., angajată tot la SC M.G.G. SRL care i-a adus un chitanțier și facturier , aspect confirmat de către martoră.

Întrucât contractul de vânzare - cumpărare întocmit de către inculpată era deja datat 28 iunie 2004 a inserat în cuprinsul lui seriile și numerele facturilor fiscale, deși acestea fuseseră ridicate două zile mai târziu, în acest sens fiind și adresa din 8 februarie 2006 prin care SC N. SRL a comunicat că facturile în speță, FF3. nr. F11., F12., F13., F14. și F15. fac parte din carnetul ridicat la data de 30 iunie 2004 de SC O.U. SRL prin delegatul M.S.C.

La solicitarea inculpatului B.B.O., inculpata a scris conform dictării acesteia pe facturi prețul pe fiecare produs și a antedatat facturile. Contractul și facturile au fost semnate de D.V. și G.M. la sediul SC M.G.G. SRL.

Probatoriul testimonial a confirmat că, la momentul semnării contratului de vânzare cumpărare, inculpatul P.C.T. se afla în țară, aspect ce rezultă și din lissting-ul intrării -ieșirii persoanelor din țară, ceea ce dovedește în plus implicarea inculpatului D.V.

Tot la solicitarea inculpatului B., martora D.E., contabilă la SC M.G.G. SRL a întocmit acte contabile și pentru SC O.U. SRL Craiova, în perioada în care era administrator inculpatul P.C.T., firmă înființată în 2001 care nu desfășurase nici un fel de activitate și nu depusese nici un document privind obligațiile la stat, la Administrația Financiară.

În aceste condiții, martora D.E. a evidențiat în balanțe din luna decembrie 2001, utilajele tipografice în sumă de 2,9 miliarde RON, în contul de mijloace fixe, fără a exista vreun document justificativ și similar, a evidențiat și un aport în contractul asociației conturi curente în sumă de 2,9 miliarde ROL, bilanț pe are inculpatul P.C.T. l-a semnat. Faptul că nu existau documente justificative nici pentru acest aport este confirmat și de declarația martorului O.M. care a arătat că nu a creditat niciodată cu SC O.U. SRL cu vreo sumă de bani, iar inculpatul P.C.T. creditase cu suma de 2 milioane ROL, capitalul social subscris prev. de lege la înființare.

Martora a întocmit pentru SC O.U. SRL și documentele fiscale aferente anilor 2001 - 2004 depuse la Administrația Financiară de către inculpata M.S.C. și la solicitarea inculpatului B. a întocmit și decontul aferent lunii iunie pentru rambursarea de TVA pe care Ie-a depus la D.G.F.P. Dolj.

La data de 22 august 2004 asociatul unic P.C.T. s-a retras din SC O.U. SRL și a cesionat întreg capitalul social inculpatului B. și începând cu acea dată administratorul aceleași societăți a devenit D.V.

După data cesionării și ca urmare a decontului de rambursare TVA, în perioada 3 august 2004 - 5 august 2004 s-a efectuat de către consilier S.G. controlul verificărilor financiare de specialitate, fiind întocmit procesul verbal înregistrat la nr. P1. din 4 august 2004 la D.G.F.P. Dolj.

Constatând lipsa notelor de recepție inspectorul S.G. i-a solicitat contabilului să le întocmească, explicându-i cum să le facă, însă notele de recepție, aferente celor 5 facturi fiscale emise și depuse au fost întocmite tot de către inculpata M.S.C. și semnate ulterior și de către inculpatul G.M. aspect confirmat de recunoașterile inculpatei dar și de cele 2 rapoarte de expertiză criminalistică.

În urma deciziei de rambursare TVA din 9 august 2004 a D.G.F.P. Dolj, în contul societății deschis la Banca T. a fost virată suma de 5.555.926.754 ROL.

Anterior virării sumei de bani, pentru a da o aparență luării banilor din contul deschis la Banca T., la solicitarea inculpatului B.B.O., de față fiind și inculpatul G.M., inculpata M.S.C. a întocmit 5 contracte de creditare fictivă a SC M.G.G. SRL Craiova - 2 pe numele inculpatului G. datate de 1 august 2004 și 12 iulie 2004 - conform cărora împrumuta firma cu 11.000 euro și respectiv 14.000 euro și 3 pe numele lui B. - conform cărora în datele de 30 august 2004, 5 august 2004 și 11 august 2004 împrumuta aceeași societate cu 25.000 euro, 50.000 euro și respectiv 16.000 euro, semnate de cei doi inculpați, conform raportului de expertiză din 7 iunie 2005 al Serviciului Criminalistic al I.P.J. Dolj.

Folosindu-se de contractele de creditare fictivă pentru a putea ridica sume peste plafonul de casă, inculpata M.S.C. a ridicat la datele de 12 august 2004, 17 august 2004 și 20 august 2004 sumele de 1 miliard de ROL, 3 miliarde ROL și respectiv 656 milioane ROL bani care au fost aduși în zilele respective, împreună cu martorul G.M. inculpatului B.B.O., în biroul său de la SC M.G.G. SRL.

Din banii rămași în contul SC M.G.G. SRL, diferențe până la suma virată de D.G.F.P. Dolj a fost folosită pentru plata unor bunuri achiziționate de firmă, plata salariilor, dar și plata altor datorii mai vechi către mai mulți beneficiari.

După rambursarea de TVA, inculpata M.S.C., la solicitarea inculpatului B. a întocmit 85 chitanțe fiscale emise de SC O.U. SRL către SC M.G.G. SRL pentru a rezulta că această societate a primit de la SC M.G.G. SRL diverse sume de bani, reprezentând plata parțială a utilajelor tipografice.

Chitanțele au fost întocmite fictiv nereprezentând operațiuni reale, plățile nu au fost efectuate niciodată, ca atare contabila a trebuit să refacă registrul de casă din perioada anterioară și i-a solicitat inculpatei M.S.C. să nu le dateze, întrucât se depășea plafonul de casă, urmând să le înregistreze ulterior când exista această posibilitate.

Expertiza contabilă întocmită în cauză în cursul cercetării judecătorești de către expert contabil P.T., a fost înlăturată în totalitate de instanța de fond, concluziile sale fiind infirmate de probatoriul administrat, expertiza având ca punct de plecare că achiziția de utilaje tipografice corespunde realității și documentele fiscale nu sunt false, iar pe de altă parte, expertul se pronunță asupra unor aspecte legate de aplicarea și interpretarea unor dispoziții legale, care sunt exclusiv în sarcina instanței de judecată.

Astfel, s-a concluzionat că societatea era îndreptățită să solicite rambursarea de TVA deoarece sumele achiziționate erau pentru operatorii care aveau dreptul la deducere, pe baza facturilor fiscale, în speță, că bunurile achiziționate au fost destinate realizării de operațiuni taxabile de către cumpărător, că nu s-au achitat totuși în întregime bunurile achiziționate, iar creditarea societății a fost sursa de finanțare înregistrată în contul 4551 - Asociați Conturi Curente ROL, împrejurări infirmate de probatoriul arătat mai sus, care relevă o altă stare de fapt - fiind evident că aceste concluzii s-au formulat pe baza analizei formale a dosarului depus pentru rambursarea TVA și a textelor de lege care reglementează rambursarea de TVA, aprecierile și judecățile de valoare făcute de expert asupra obiectului cauzei și vinovăției inculpaților, exced rolului său de a lămuri fapte și împrejurări, în vederea stabilirii adevărului de către instanță, însă fictivitatea vânzării - cumpărării de utilaje tipografice care a făcut obiectul rambursării de TVA rezultă fără nici un echivoc din întreg probatoriul administrat.

Astfel, inculpații deși nu aveau utilajele în proprietate și cunoșteau situația juridică reală a bunurilor au întocmit contractul de vânzare cumpărare și documente de achiziție și recepție, prezentând o stare de fapt nereală pentru obținerea unei rambursări nelegale de TVA.

În acest sens este întreg probatoriul privind circuitul utilajelor tipografice, titlul cu care au fost deținute, hotărârile judecătorești cu privire la utilajele tipografice, firma „vânzătoare" având numai un contract de cesiune de creanță cu garanție bunuri mobile componente ale unei tipografii - și acesta numai cu titlu formal - întrucât bunurile nu au fost remise niciodată către creditor, mențiunea constituirii gajului în cuprinsul contractului fiscal fiind fără relevanță juridică întrucât remiterea bunului este un element esențial al contractului de gaj, iar pe de altă parte, acest contract de cesiune cu gaj nu a fost înscris nici în contabilitatea SC A.I. SRL, nici în contabilitatea SC O.U. SRL.

În realitate utilajele tipografice care au făcut scriptic obiectul vânzării, cumpărării erau proprietatea numitului P.I. din com. J., deținute în baza contractului de vânzare - cumpărare menționat mai sus și au fost găsite la domiciliul proprietarului cu ocazia percheziției domiciliare din data de 16 februarie 2006 efectuată în cursul urmăririi penale.

În acest sens sunt și declarațiile martorilor V.N. și B.C. - experți care în cursul anului 1998 au întocmit raportul de expertiză tehnică de evaluare, menționat anterior - care prezenți la efectuarea percheziției domiciliare au atestat că utilajele tipografice aparținând numitului P.I. sunt aceleași cu cele evaluate de ei.

În plus, pe lângă probatoriul analizat faptul că achiziționarea bunurilor nu a avut ioc - și nici nu putea avea loc din punct de vedere legal - și respectiv nu s-a plătit preț, rezultă și din contractul ulterior rambursării, din data de 6 decembrie 2004 prin care SC M.G.G. SRL a transmis bunurile sale mobile către SC E.M.G. SA reprezentată de inculpatul B.B.O., fiind omise utilajele tipografice, din contract,în caz contrar societatea vânzătoare trebuind să restituie banii încasați cu titlu de TVA în luna august 2004.

Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpaților (care, folosindu-se de documente false, întocmite în acest scop, au indus în eroare Statul Român, în scopul însușirii pe nedrept de TVA, prin prezentarea ca adevărată a situației achiziției utilajelor tipografice, situație care nu corespunde realității, obținând în luna august 2004 o rambursarea de TVA de 555.592,6754 RON și cauzând acest prejudiciu), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă agravantă prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) din C. pen. - cu forma de participație diferită pentru inculpați. Având în vedere că este o singură rambursare de TVA, infracțiunea consumându-se la momentul obținerii rambursării realizată prin emiterea dispoziției de plată, instanța de fond nu a reținut forma continuată a infracțiunii, fiind fără relevanță sub acest aspect împrejurarea că banii obținuți din rambursare au fost ridicați în mai multe tranșe de la bancă, sens în care va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Faptele inculpaților G.M. - administrator al SC M.G.G. SRL și D.V. -în calitate mincinoasă de administrator al SC O.U. SRL (care au semnat contractul de vânzare-cumpărare, prezentând ca reală situația achizițiilor în scopul însușirii pe nedrept a TVA), s-a apreciat de instanța de fond că se circumscriu formei contractului cu privire la infracțiunea de înșelăciune arătată mai sus; faptele inculpaților B.B.O. - administrator de fapt la SC M.G.G. SRL - și P.C.T., administrator la SC O.U. SRL Craiova (care au conceput întreaga fraudă dar și participând nemijlocit la realizarea ei prin actele de pregătire, înlesnire a obținerii rambursării de TVA, însușindu-și și sume de bani din această rambursare, primul evitând să apară scriptic în firmă cu o anumită calitate, iar celălalt evitând să semneze actele în numele societății implicate în rambursarea de TVA) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunile complicitate ia infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; faptele inculpatei M.S.C. - jurista SC M.G.G. SRL (care a întocmit fictiv contractul de vânzare - cumpărare a utilajelor, note de recepție facturi, chitanțe, dispoziții de plată, contracte de creditare, înlesnind la obținerea ilegală a rambursării TVA - ului, acționând în cunoștință de cauză și în înțelegere cu ceilalți inculpați), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune în formă agravantă prevăzut de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) C. pen., în concurs cu infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului B.B.O., s-a reținut și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât a semnat cele trei contracte de creditare fictivă.

Fapta inculpatului P.C.T. (care în calitate de administrator a semnat în cursul lunii iulie 2004 , bilanțul din decembrie 2001, atestând că el creditase SC O.U. SRL cu suma de 2.900.000.000 RON, bilanț depus la D.G.F.P. Dolj și avut în vedere la rambursarea de TVA), s-a apreciat de instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

Cu privire la inculpații G.M. și D.V., s-a reținut și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., aceasta semnând contractul de vânzare - cumpărare nereal al utilajelor tipografice, cât și facturile aferente acestui contract, mijloace frauduloase folosite la infracțiunea de înșelăciune.

Prin modalitatea concretă, arătată mai sus, în care cu intenție au ajutat la întocmirea actelor care nu corespundeau realității, faptele inculpaților P.C.T., B.B.O., M.S.C., s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26C. pen. raportat, la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpaților B.B.O., G.M., M.S.C., P.C.T., instanța de fond a reținut și săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzut de art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 13 C. pen.

Din probatoriul administrat a rezultat că după obținerea rambursării ilegale de TVA în sumă de 5.555.926.754 ROL, inculpata M.S.C. a întocmit 5 contracte de creditare fictivă a SC M.G.G. SRL, 3 semnate de inculpatul B.B.O. și 2 chitanțe de inculpatul G.M. în baza cărora în perioada 12 august 2004 - 20 august 2008 a fost retrasă din cont suma totală de 4.656.000.000 ROL (la data de 12 august 2004 - 1 miliard ROL, la data de 17 august 2004 - 3 miliarde ROL, la data de 20 august 2004 - suma de 656.000.000 ROL).

Întrucât inculpatul B. nu era împuternicit să efectueze operațiuni în contul SC M.G.G. SRL, suma de bani a fost însușită prin intermediul inculpatei M.S.C.

Conform procesului verbal din 31 mai 2005 al D.G.F.P. Dolj și documentele contabile în cauză, coroborate cu declarațiile martorei D.E. și declarațiile inculpaților M.S.C. și G.M., a rezultat că aceste contracte de creditare nu s-au derulat, nefiind înregistrate în evidența contabilă, sumele menționate în contracte nu au fost depuse niciodată în casieria societății, neexistând nici un document justificativ în acest sens, G.M. declarând că de fapt suma de 25.000 euro (cele 2 contracte semnate de el) au fost împrumutate lui B.B.O. care urma să se ocupe de documentele de finanțare.

Toate aceste operațiuni de retragere a banilor din cont, de atestare a operațiunilor comerciale nereale cu privire la aceste sume în scopul creării unei aparențe de legalitate, de dobândire, obținere a sumelor de bani, cunoscând că provin din rambursarea ilegală de TVA, de introducere în circuitul economic a sumelor încasate cu titlu de TVA în scopul ascunderii originii ilicite, s-a apreciat de instanța de fond că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor prevăzut de art. 23 pct. 1 lit. a) și c) din Legea nr. 656 /2002, făcându-se aplicația dispozițiilor art. 13 C. pen. cu privire la această faptă.

Totodată art. 23 pct. 1 lit. a) - c) din legea de mai sus, reglementează o singură infracțiunea de spălare a banilor, dispozițiile de la lit. a) - c) constituind numai modalități alternative de săvârșire a faptelor, fiind suficientă comiterea oricărei dintre modalități pentru existența infracțiunii, ca atare neexistând un concurs de infracțiuni.

În ceea ce privește infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., pentru care au fost trimiși inculpații în judecată, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, dispunând astfel în opinia instanței de fond, în ceea ce privește fapta inculpaților de a obține rambursarea de TVA folosindu-se de documente false prin prezentarea ca adevărată a unei achiziții care, în realitate, nu a avut loc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și nu cele ale infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Este adevărat că această din urmă infracțiune reglementează în esență o formă specială a infracțiunii de înșelăciune, săvârșită față de reprezentanții organelor fiscale însă are în vedere o formă a înșelăciunii comisă în condiții speciale, ceea ce nu este cazul de față. Astfel, subiectul activ al acestei din urmă infracțiuni este calificat, respectiv poate fi orice persoană care întrunește calitatea de contribuabil definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 17 alin. (2) C. proc. fisc., respectiv orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.

Achiziția de bunuri există în această situație, contribuabilul stabilind TVA de recuperat prin determinarea și evidențierea unor sume în mod nereal drept TVA deductibilă și TVA colectată.

Totodată noțiunea de contribuabil din definiția legii trebuie analizată în concordanță și cu alte dispoziții legale, respectiv C. fisc., unde sunt definite conceptele de persoane impozabile sau plătitori taxei pe valoare adăugată și art. 24 din C. proc. fisc. unde este definit „plătitorul".

Astfel, subiecții infracțiunilor prevăzute de noua lege a evaziunii fiscale sunt practic subiecții obligațiilor fiscale prevăzute de art. 20 C. proc. fisc. lit. a) - d), între care obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele și taxele datorate. Or, elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 constă tocmai în acțiunea de stabilire cu rea credință a impozitelor și taxelor sau contribuțiile datorate bugetul și general considerat, ceea ce nu se regăsește în speța de față, când nu se solicită rambursarea unei sume de bani neplătită ca TVA, ci se induce în eroare în scopul însușirii pe nedrept a TVA prin prezentarea ca adevărată a achiziționării utilajelor unei tipografii.

Nu în ultimul rând se reține că obiectul special al infracțiunii prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 se referă la stabilirea corectă a impozitelor și taxelor, acțiunea de stabilire având o sferă mai restrânsă respectiv la infracțiuni de fals și evaziuni fiscale, pentru determinarea cuantumului sumei necuvenite de la bugetul de stat. Concluzionând, nu s-a putut reține că prin încriminarea acestei noi infracțiuni, aplicabilitatea disp. art. 215 C. pen. a încetat, această nouă infracțiune acoperă numai anumite forme de înșelăciune comise în condițiile speciale arătate, în domeniul TVA și în legătură cu fenomenul de evaziune fiscală.

Luând în considerare cele de mai sus, instanța de fond a condamnat inculpații pentru infracțiunea de înșelăciune pentru care au fost trimiși în judecată, cu înlăturarea însă a formei continuate, prin schimbarea de încadrare juridică.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați, instanța de fond a avut în vedere următoarele: gravitatea deosebită a faptei, modul și mijloacele de săvârșire care dovedesc un plan complex, ingenios, premeditat, astfel încât să zădărnicească aflarea adevărului și să șteargă urmele infracțiunilor, valoarea deosebit de ridicată prejudiciului, peste 5 miliarde jumătate ROL la nivelul anului 2004, neachitat nici până în prezent, numărul mare de infracțiuni săvârșite în concurs, atitudinea de nerecunoaștere a inculpaților manifestată pe parcursul procesului penal contrar probelor concrete de vinovăția administrate - cu excepția inculpatei M.S.C., care deși a încercat să se disculpe, a contribuit la aflarea adevărului în cauză, furnizând informații cu privire la conceperea și derularea fraudei. Totodată, instanța de fond a reținut că inculpații P.C.T. și B.B.O. au conceput întreaga activitate infracțională, au determinat dar și participat nemijlocit la derularea ei, ceea ce s-a reflectat în cuantumul pedepselor care va fi mai ridicate. Cu privire la inculpata M.S.C., deși a avut o atitudine parțial sinceră, s-a ținut seama și de faptul că a avut o contribuție esențială la săvârșirea infracțiunilor și calitatea sa, persoană de specialitate, în cadrul firmei, jurist de profesie, ce reflectă o periculozitate sporită a inculpatei. Pe de altă parte, la individualizarea judiciara a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale, buna conduită anterioară a inculpaților - cu excepția inculpatului P.C.T. care are deja o condamnare la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj - persoana inculpaților, cu locuri de muncă și ocupație, vârsta, aspecte pe care Ie-a reținut în favoarea fiecărui inculpat ca și circumstanțe atenuante și Ie-a dat relevanța judiciară prin coborârea pedepselor sub minimul special.

În ceea ce privește pe inculpatul P.C.T., instanța de fond a înlăturat starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina acestuia, reținându-se că aceasta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru șantaj, cu suspendarea executării pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., prin sent. pen. 363 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1397 din 24 februarie 2005 a I.C.C.J și, ca atare, faptele din prezenta cauză - comise până în luna august 2004 - sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat anterior, făcându-se în speță aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen. privind anularea suspendării pedepsei de 1 an închisoare în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanța de fond a reținut că, pentru atingerea scopului pedepsei, conform art. 52 C. pen. - acela de reeducare dar și de prevenție socială - se impun executarea lor în regim de detenție.

Astfel, având în vedere reaua credință manifestată de inculpați, consecințele faptelor, prejudiciul cauzat (peste 5,54 miliarde ROL) și neachitat nici până în prezent, modul ingenios, premeditat de săvârșire, dar și faptul că s-au avut în vedere deja circumstanțele atenuante cărora li s-a acordat o relevanță semnificativă - coborând pedepsele de la limita minimă specială - 10 ani închisoare prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă - instanța de fond a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepselor ar reprezenta o măsură disproporționată și în discordanță cu pericolul social al faptelor în contextul infracțional și ar încuraja acest tip de infracțiuni care au dobândit caracterul de fenomen.

În ceea ce privește cererea formulată de partea civilă de luare a măsurilor asigurătorii în cauză, a rezultat că aceasta nu a putut fi luată nici în faza de urmărire penală, întrucât inculpații B.B.O. și P.C.T. nu figurau cu bunuri, iar ceilalți 3 inculpați figurau la acea dată cu câte un auto cu valoare neînsemnată. Cererea de instituire a măsurilor asigurătorii fiind reiterată și în fața instanței de judecată, deși a fost pusă în vedere reprezentantului părții civile pentru a indica și individualiza bunurile pe care solicită luarea măsurilor asigurătorii, felul acestor măsuri, dovada proprietății bunurilor, instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada pe parcursul procesului (care s-a derulat în fața instanței aproximativ 3 ani) a îndeplinirii condițiilor legale prevăzute de art. 163 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj, precum și inculpații B.B.O., P.C.T., M.S.C., G.M. și D.V.

În motivele de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a solicitat desființarea sentinței în parte și, în rejudecare:

1) condamnarea inculpaților pentru infracțiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen., cu motivarea că prima instanță a pronunțat o soluție greșită de achitare, întrucât probele administrate demonstrează asocierea inculpaților în vederea rambursării nelegale de TVA, respectiv manoperele infracționale de pregătire a mijloacelor de săvârșire a infracțiunii scop și de transferare a sumelor de bani pentru a ajunge în posesia inculpaților, aceste activități determinând conținutul constitutiv al infracțiunea prev. de art. 323 C. pen.;

2) reindividualizarea judiciară a pedepselor în cazul infracțiunea prev de art. 215 alin. (5) C. pen., arătându-se că prima instanță a aplicat pedepse nelegale, prin greșita aplicare a prevederilor art. 76 a C. pen., față de art. 76 alin. (2) C. pen., care este aplicabil în cauză;

3) reindividualizarea judiciară a pedepselor în raport de criteriile prev de art. 72 C. pen., în sensul majorării acestora pentru toți inculpații, pentru a se da eficiență scopului preventivo-educativ al pedepsei, față de pericolul social concret ridicat al infracțiunilor;

4). încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, conform art. 124 C. pen., în cazul infracțiunea prev de art. 290 C. pen. și art. 26 rap la art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul B.B.O.; prev. de art. 290 C. pen. și de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul P.C.T.; pentru art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul G.M.; pentru art. 290 C. pen. și de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., fiecare cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpata M.S.C.; pentru art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul D.V.;

5) rejudecarea laturii civile a cauzei, în sensul obligării în solidar a inculpaților P.C.T. și B.B.O., împreună cu restul inculpaților, la plata despăgubirilor către partea civilă, motivându-se că aceștia au beneficiat de partea cea mai importantă din TVA rambursat nelegal. Pentru cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-au formulat concluzii de respingere, solicitându-se menținerea încadrării juridice din rechizitoriu, însușită de prima instanță, cu motivarea că această operațiune s-a realizat în baza unor tranzacții fictive, astfel că documentele contabile care au servit pentru justificarea cererii de rambursare, au fost întocmite în condițiile prev. de art. 215 C. pen.

În motivele de apel inculpatul B.B.O. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare:

1) schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 26 rap. la art. 290 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 323 C. pen., într-o singură infracțiune continuată de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (cu aplic art. 75 lit. a) C. pen., privind pluralitatea de făptuitori) și art. 41 alin. (2) C. pen., motivând că, pe de o parte, infracțiunea de înșelăciune nu subzistă cauzei, fiind vorba de o formă specială a evaziunii fiscale, reglementată distinct prin dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, normele speciale prevalând asupra normelor cu caracter general, iar, pe de altă parte, în raport de interpretarea dată legii prin decizia în interesul Legii nr. 4/2008, infracțiunea de evaziune fiscală absoarbe infracțiunile de fals constând în prezentarea eronată a evidenței contabile prin înregistrarea unor documente care modifică situația patrimonial-fiscală a societății și justifică rambursarea de TVA; similar, s-a arătat că acțiunile tuturor făptuitorilor, care concură la întocmirea actelor contabile, este absorbită în conținutul evaziunii fiscale prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; corespunzător schimbării încadrării juridice solicitate, s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., care impun achitarea inculpatului B.B.O., întrucât acesta nu poate fi subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, cât timp nu este administrator a societății care a obținut rambursarea de TVA;

2) achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că, pe de o parte, normele prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 incriminează infracțiuni distincte la fiecare din lit. a), b) și c), iar în cauză a fost descris un singur act material, solicitându-se să se rețină că modalitățile infracțiunii indicate la art. 23 lit. a) și art. 23 lit. c), se exclud reciproc. În motivarea criticilor s-a arătat că în cazul evaziunii fiscale, în forma rambursării de TVA, este incident art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu s-a demonstrat intenția inculpatului de a prejudicia statul, de la furnizor, bunurile transferându-se cu TVA colectată, iar la cumpărător înregistrându-se TVA deductibilă; astfel, s-a arătat că nu interesează dacă furnizorul a plătit TVA datorată, pentru a se aprecia asupra legitimității rambursării TVA. Pentru infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, s-a arătat că nu poate fi realizată în raport de sumele obținute prin evaziune, întrucât aceeași faptă ar primi o dublă incriminare, evaziunea fiscală presupunând însușirea sumelor evazionate, fără ca prin aceasta să se comită infracțiunea de spălare de bani; totodată, s-a arătat că subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani trebuie să fie o altă persoană decât autorul infracțiunii din care provin produsele ce urmează a fi disimulate sub o aparență licită.

Inculpatul P.C.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în infracțiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, și achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; în motivarea criticii, a arătat că achiesează la argumentarea schimbării încadrării juridice într-o infracțiune complexă de evaziune fiscală, care absoarbe infracțiunea prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că inculpatul P.C.T. nu a primit și nu a însușit nici o sumă de bani, astfel că faptele imputate acestuia nu există; s-a arătat că declarațiile martorilor, reținute pentru condamnarea inculpatului, referitor la întâlnirea sa cu inculpatul cu inculpatul B.B.O. și la existența unei genți în posesia acestuia, nu constituie o dovadă suficientă că inculpatul P. a primit și a însușit vreo sumă de bani. în acest ultim sens, s-a invocat caracterul subiectiv, interesat, al depozițiilor martorilor, care sunt foști angajați ai inculpatului P., ori prieteni ai inculpatei M.S.C., care se arată că a predat banii inculpatului B. Pentru infracțiunea de fals prev. de art. 290 C. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit c C. proc. pen., arătându-se că raportul de expertiză grafică întocmit de Î.N.E.C. București îl exclude pe inculpat, precizându-se că se solicită continuarea procesului penal în condițiile art. 13 C. proc. pen., în vederea achitării, chiar dacă s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, conform art. 124 C. pen. În privința participației penale a inculpatului la obținerea rambursării de TVA, s-a arătat că nu pot fi reținute acte de autorat sau de complicitate ale acestuia, întrucât inculpatul P. nu avea nici o calitate în SC O.U. SRL la data tranzacționării utilajului, cesionarea părților sociale neputând fi asimilată actelor de înlesnire a săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunii de complicitate la fals, s-a solicitat să se constate intervenită prescripția și să se dispună încetarea procesului penal.

În motivele de apel inculpata M.S.C. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în infracțiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. și de art. 23 din Legea nr. 656/2002; încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. S-a arătat că achiesează la criticile celorlalți apelanți - inculpați referitoare la încadrarea juridică a faptei de rambursare nelegală de TVA, solicitând să se rețină infracțiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; pentru infracțiunea prev de art. 323 C. pen., a arătat că participația inculpatei M.S.C. a fost una ocazională, în condițiile raporturilor de serviciu cu restul angajaților la SC M.G.G. SRL, și respectiv cu patronul B.B.O., apelanta fiind angajată în calitate de consilier juridic, astfel că nu i se poate imputa existența vreunui interes în obținerea sumei reprezentând TVA; în cazul infracțiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002, s-a arătat că inculpata a acționat conform dispozițiilor angajatorului, fără a avea posibilitatea să verifice realitatea operațiilor, în condițiile în care cumpărarea utilajului tipografic a fost reală. În teză subsidiară, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., atât privitor la cuantum cât și la modalitatea de executare, respectiv cu aplicarea art. 86 C. pen., cu motivarea că inculpata a manifestat o conduită sinceră și cooperantă, are studii superioare, este căsătorită și nu a beneficiat de nici o sumă de bani din rambursarea de TVA.

Inculpatul G.M. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice:

a) din infracțiunea prev de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și de art. 323 C. pen., în infracțiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.;

b) în subsidiar, din infracțiunea prev de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în infracțiunea prev de art. 8 din Legea nr. 241/2005, cu menținerea încadrării juridice pentru infracțiunea prev de art. 323 C. pen., dar cu achitarea inculpatei pentru ambele infracțiuni, în baza art. 10 lit.

d) C. proc. pen. În motivarea apelului, a arătat că, în condițiile în care inspectorii fiscali care au autorizat plata TVA au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen., această infracțiune nu poate coexista cu infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpaților din prezenta cauză, cel mult putând fi analizată infracțiunea de evaziune fiscală prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; totodată, s-a arătat că și sub aspect civil, D.G.F.P. Dolj a inițiat mai multe proceduri de recuperare a creanțelor atât în cele două cauze penale, cât și în cauzele comerciale, fiind indisponibilizate bunuri ale inspectorilor fiscali fără ca partea civilă să-și precizeze acțiunea în prezenta cauză;

în același sens, s-a arătat că prima instanță a înlăturat nemotivat raportul de expertiză contabilă întocmit în faza cercetării judecătorești, care a concluzionat că nu există prejudiciu. Pentru infracțiunea de evaziune fiscală s-a arătat că se impune achitarea inculpatei, întrucât tranzacția asupra utilajului tipografic a fost reală, furnizorul având o hotărâre de confirmare a dreptului său de proprietate, care producea efecte juridice la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, din luna iunie 2004, fiind irelevant că în luna octombrie 2004 s-a constatat prin hotărârea judecătorească irevocabilă că dreptul de proprietate aparținea unui terț, inculpatul G. având reprezentarea că dobândește bunul de la adevăratul proprietar.

Pentru infracțiunea de spălare de bani, s-a arătat că modalitățile prev de art. 23 lit. a) și de art. 23 lit.

c) din Legea nr. 656/2002, sunt alternative și se exclud reciproc, iar în sarcina inculpatului nu pot fi reținute, deoarece acesta nu a ridicat nici o sumă de bani, ci a acționat ca administrator formal al societății comerciale. în teză subsidiară, s-au invocat critici de netemeinicie referitor la greșita individualizare a pedepselor, arătându-se că se impune aplicarea art. 74 C. pen., inculpatul fiind bine caracterizat - fără antecedente penale, studii superioare, angajat-, nu a beneficiat de nici o sumă de bani și a cooperat cu organele de anchetă; s-a solicitat astfel reducerea pedepsei și aplicarea altei modalități de executare, în condițiile art. 81 sau art. 861 C. pen.

Inculpatul D.V. a solicitat desființarea sentinței și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., în infracțiunea prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.; încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a acționat fără vinovăție, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a cunoscut scopul real al operațiunii, înscrisurile fiind redactate de inculpata M.S.C. și nu a beneficiat de nici o sumă de bani din TVA rambursată. În teză secundară, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate și schimbarea modalităților de executare prin aplicarea art. 81 sau art. 86 C. pen. arătând că inculpatul nu are antecedente penale, a fost sincer, iar faptele sale au produs un pericol social concret mai redus decât în cazul celorlalți inculpați.

În motivele de apel partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Dolj a solicitat admiterea cererii privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților din cauză, până la concurența valorii de 555.593 RON, reprezentând prejudiciul nerecuperat, motivându-se că aplicarea măsurilor asigurătorii se poate realiza și în situația în care inculpații nu figurează în evidența Primăriei Craiova - Direcția Taxe și Impozite cu bunuri înregistrate, deoarece prin organele proprii de executare, partea civilă poate identifica chiar și bunuri viitoare ale inculpaților și pot aduce la îndeplinire măsurile asigurătorii.

Prin decizia penală nr. 361 din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpații B.B.O., P.C.T., M.S.C., G.M. și, respectiv, a respins ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. DOLJ, a desființat în parte sentința atacată și, în rejudecare:

A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților, iar în temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

- pentru inculpații B.B.O., P.C.T. și M.S.C. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.

- pentru inculpatul G.M. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. iar pentru inculpatul D.V., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.

- pentru inculpații B.B.O., G.M. și M.S.C. din infracțiunea prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 în infracțiunea prev. de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002).

- pentru inculpatul P.C.T., din infracțiunea prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 în infracțiunea prev. de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.C.T. pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen.;

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. rap. la art. 124 C. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a încetat procesul penal față de inculpații B.B.O., P.C.T. și M.S.C. pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și față de inculpații D.V., G.M. și M.S.C. pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. respectiv infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpații B.B.O., P.C.T., M.S.C. și G.M. la pedeapsa de câte 3 ani închisoare și inculpatul D.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., condamnă pe fiecare dintre inculpații M.S.C. și D.V. la pedeapsa principală de câte 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru inculpata M.S.C. respectiv a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, pentru inculpatul D.V., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpații B.B.O. și P.C.T., la pedeapsa principală de câte 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. - dreptul de a fi administrator/asociat al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002) a condamnat pe fiecare dintre inculpații B.B.O., G.M. și M.S.C. la pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 renumerotată (fost art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002) a condamnat pe inculpatul P.C.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaților, urmând ca aceștia să execute următoarele pedepse rezultante:

- inculpații B.B.O. și P.C.T., pedeapsa de câte 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

A menținut aplicarea art. 85 C. pen., pentru inculpatul P.C.T., referitor la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sent. nr. 363/2003 a Judecătoriei Harghita și contopește această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca inculpatul P.C.T. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

- inculpații G.M. și D.V., pedeapsa principală de câte 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de câte 2 ani fiecare.

- inculpata M.S.C. pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpații B.B.O. și D.V.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților G.M., M.S.C. și D.V. pe durata unui termen de încercare de câte 6 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. lit. a) - d) C. pen., obligă pe cei inculpații să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, aplicate inculpaților, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, pe latură penală.

A obligat în solidar pe inculpații din cauză, iar pe inculpații B.B.O. și G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.G.G. SRL Craiova și respectiv inculpatul P.C.T. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.U. SRL Craiova, reprezentată prin lichidator P.L. I.P.U.R.L. Craiova la plata sumei de 555.592,6754 RON, cu dobânzile legale aferente până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. București reprezentată de D.G.F.P. Dolj. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Examinând apelurile, în raport de actele și lucrările cauzei, inclusiv probele administrate în faza cercetării judecătorești în apel - audierea inculpaților; audierea martorilor P.C.A., O.M., C.A.; în privința martorului G.M., se reține că, la doar a fost depus în copie certificatul de căsătorie, din care rezultă că martorul este soțul inculpatei M.S.C. începând cu data de 19 septembrie 2009; rapoartele de expertiză grafică din 27 ianuarie 2011, întocmit de Inspectoratul de Poliție Dolj - Serviciul Criminalistic și de Î.N.E.C. București (depus la doar la data de 26 octombrie 2012) în vederea stabilirii apartenenței semnăturii aplicată pe bilanțul contabil din 31 decembrie 2001 al SC O.U. SRL, cu mențiunea că în cauză s-a formulat excepție de neconstituționalitate de către inculpatul B.B.O., a dispozițiilor prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 rap. la prevederile art. 4 din parag. (1) din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție, excepția fiind respinsă prin decizia nr. 513 din 19 aprilie 2011 a Curții Constituționale și, în consecință, judecata cauzei a fost suspendată în perioada 22 februarie 2010 - 19 aprilie 2011 - instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond a stabilit o situație de fapt în mare parte concordantă probatoriului administrat, față de probele din faza cercetării judecătorești în fond și în apel, Curtea de Apel reținând în fapt următoarele:

a) inculpatul P.C.T., în calitate de asociat și administrator la SC A.I. SRL, alături de O.M. (audiat ca martor în cauză), a încheiat contractul de cesiune din 20 septembrie 2009, inculpatul având calitatea de reprezentant al societății cesionare, cu Asociația F.P.P. Oltenia (reprezentată de martorul D.S.), în calitate de cedentă, prin care era cesionată o creanță în valoare de 100.000 dolari SUA, garantată prin gaj cu deposedare asupra unui utilaj tipografic evaluat la valoare de 962.858 dolari SUA.

În aceste condiții, SC A.I. SRL a dobândit numai un drept de creanță împotriva debitorului cedat, D.A., decedat la data de 28 martie 2001, garanția mobiliară constând în gajul cu deposedare, conferind creditorului numai un drept de retenție asupra bunului gajat, subsecvent predării bunului în momentul încheierii convenției de gaj, astfel că acest creditor gajist are calitate de detentor precar și nu de proprietar al bunului gajat.

În acord cu prevederile art. 1689 alin. (1) și (2) din C. civ. (în vigoare la data cesiunii de creanță), în cazul în care debitorul nu-și achită datoria, creditorul poate trece la realizarea gajului, dar numai în condițiile expres stipulate de lege: fie pe calea unei acțiuni judecătorești prin care instanța să aprobe reținerea bunului în contul datoriei, în baza unei expertize judiciare de evaluare a garanției, fie prin executarea silită asupra bunului gajat pe calea unei vânzări prin licitație publică.

Or, în speță, probele administrate confirmă că, în realitate, bunurile gajate nu s-au aflat niciodată în detenția creditorului cedent (Cooperativa Populară de Credit Banca R., creditor în contractul de împrumut acordat debitorului D.A., în calitate de reprezentant al SC I.A. SRL) sau a creditorului cesionar (SC A.I. SRL) la data constituirii fictive a gajului cu deposedare utilajele tipografice aflându-se în proprietatea unor terțe persoane (martorii O.V. și P.I., ulterior P.I. cumpărând și cota indiviză de 34 de la celălalt coproprietar), care le-au cumpărat de la D.A. prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 26 august 1999, cu un preț de 200.000 dolari SUA.

În consecință, gajul cu deposedare asupra utilajului tipografic, accesoriu al creanței de 100.000 dolari SUA cesionată prin contractul din 20 septembrie 2009, nu a luat naștere în mod valid, în absența remiterii efective a bunurilor gajate de către debitor către creditorul gajist, după cum dispune art. 1688 C. civ. (în actuala reglementare art. 2481 alin. (1) C. civ.).

În acest sens, se reține că SC A.I. SRL, în calitate de creditor cesionar, a formulat mai multe cereri de ordonanță președințială pentru a obține posesia bunurilor, care, în primă instanță au fost admise prin sentințele civile nr. 779 din 28 ianuarie 2002 și nr. 11745 din 30 septembrie pronunțate de Tribunalul București, dar au fost respinse prin deciziile civile nr. 786 din 03 iunie și nr. 642 din 11 aprilie 2003 pronunțate de Curtea de Apel București; trebuie totodată subliniat că procedura ordonanței președințiale nu permite stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, ci se pronunță vremelnic, pentru situații urgente, excepționale, asupra posesiei bunurilor (cazul din speță), pentru a evita distrugerea sau înstrăinarea acestora.

Ulterior, aceeași societate inițiază alte litigii civile în vederea intrării în posesia bunurilor, atât față de proprietarii inițiali (Cooperativa de Invalizi C. București și SC I.A. SRL) cât și față de proprietarul subsecvent (P.I.), care au fost respinse, cu titlu irevocabil, prin deciziile civile nr. 554 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel București și nr. 466 din 08 octombrie 2004 a Tribunalului București.

Față de aceste împrejurări, s-a reținut că SC A.I. SRL nu a avut calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra utilajelor tipografice, singurul titlu invocat fiind cesionarea unei creanțe garantate prin gaj asupra acestor utilaje.

b) în luna noiembrie 2001, asociații P.C.T. și O.M. înființează SC O.U. SRL Craiova, iar la data de 05 decembrie 2001, SC A.I. SRL, reprezentată prin administratorul O.M., încheie cu SC O.U. SRL, reprezentată prin administratorul P.C.T., contractul de cesiune nr. 1/2001, prin care era cesionată creanța de 100.000 dolari SUA și gajul cu deposedare pentru 13 utilaje tipografice.

Or, din verificările financiare efectuate, a rezultat că acest contract nu este evidențiat în contabilitatea celor două societăți și, totodată, din conținutul hotărârilor judecătorești în materie comercială depusă la doar, rezultă că toate acțiunile civile referitoare la aceste utilaje, au fost exercitate în perioada 2001 - 2004 numai de către SC A.I. SRL, care a invocat contractul de cesiune de creanță din 20 septembrie 2001, care-i conferea calitatea de creditor cesionar fără a menționa cesiunea de creanță transmisă SC O.U. SRL.

c) la data de 28 iunie 2004, este încheiat contractul de vânzare-cumpărare între SC O.U. SRL Craiova și SC M.G.G. SRL Craiova,. având ca obiect utilaje tipografice, cu prețul de 33.500.000.000 ROL, din care TVA 5.348.739.496 ROL. Din conținutul contractului rezultă că SC O.U. SRL a fost reprezentată de D.V., care nu avea calitate nici de asociat și nici de administrator al societății, dar care a invocat calitatea sa de reprezentant în baza unei procuri generale datată 14 iunie 2004 și prin care administratorul P.C.T. îl împuternicea să îl reprezinte în fața instituțiilor publice, în relațiile firmei cu terții și pentru semnarea oricărui contract; SC M.G.G. SRL a fost reprezentată de inculpatul G.M., angajat ca administrator de către asociatul unic, B.B.O.

Cu aceeași ocazie, au fost întocmite facturile seria FF2. cu numerele: F11., F12., F13., F14. și F16. din 28 iunie 2004, semnate de aceiași reprezentanți ai societăților implicate - D.V. și G.M. -, precum și 5 note de recepție a mărfurilor, ștampilate și semnate de inculpatul G.M. pentru SC M.G.G. SRL.

Din cercetările efectuate în cauză, inclusiv declarațiile de recunoaștere a inculpaților G.M., D.V. și M.S.C., precum și din rapoartele de expertiză grafică din faza de urmărire penală, se reține că atât procura din 14 iunie 2004, cât și contractul de vânzare din 28 iunie 2004 și cele 5 facturi aferente au fost redactate de către inculpata M.S.C., angajată la SC M.G.G. SRL în calitate de consilier juridic, din dispoziția inculpatului B.B.O. care, în calitate de asociat unic avea putere de decizie și administra în fapt societatea.

Totodată, se reține că pentru întocmirea documentelor de evidență contabilă primară, care era necesar a fi emise de către SC O.U. SRL, inculpatul B.B.O. a trimis pe inculpata M.S.C. la inculpatul P.C.T., singurul care avea în posesie ștampila societății și posibilitate de acces la formularele tipizate (facturi, chitanțe) ale societății, iar acesta a pus-o în legătură cu martora M.E.; martora a întocmit documentația necesară, prin care a împuternicit pe inculpata M.S.C. să ridice de la SC N. SA, carnetul cu facturi pentru SC O.U. SRL

Relevantă pentru activitatea infracțională anterior reținută este împrejurarea că, în contractul de vânzare-cumpărare din 28 iunie 2004, având ca părți contractante pe SC O.U. SRL (vânzător) și pe SC M.G.G. SRL (cumpărător), au fost indicate seriile unor facturi care nu existau, fizic, în posesia administratorului SC O.U. SRL, deoarece ele au fost ridicate cu două zile mai târziu, respectiv la data de 30 iunie 2004, de către inculpata M.S.C. (după cum rezultă din adresa din 08 februarie 2006 emisă de SC N. SA).

d) la data de 26 iulie 2004, SC M.G.G. SRL, din administratorul G.M., formulează cerere de rambursare TVA, aferent achiziționării de utilaje tipografice, prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 iunie 2004, solicitând suma de 5.555.926.754 ROL, la care au fost atașate cu titlu de documente justificative contractul de vânzare - cumpărare și facturile aferente seria FF2. cu numerele: F11., F12., F13., F14. și F16. din 28 iunie 2004.

În vederea soluționării cererii de rambursate TVA, D.G.F.P. Dolj a dispus efectuarea unui control financiar, finalizat prin procesul verbal de inspecție fiscală din 05 august 2004, iar în timpul controlului, inculpatul G.M. a prezentat notele de recepție - redactate de inculpata M.S.C. - și, în completare, o declarație pe proprie răspundere, conform căreia utilajele tipografice se aflau într-o locație din București, respectiv Depozitul Cooperativei de Invalizi C., datorită dificultăților de transportare.

De asemenea, în cursul acelorași verificări, au fost întocmite de către martora D.E. (angajată la SC M.G.G. SRL) documente de evidență contabilă pentru SC O.U. SRL, astfel: balanța de verificare aferentă lunii decembrie 2001 și bilanțul contabil pentru anul 2001, în care s-au înregistrat în contul „mijloace fixe" utilaje tipografice în valoare de 2,9 miliarde ROL, iar în conturi curente un acord de 2,9 miliarde ROL din partea asociatului P.C.T.; în faza de urmărire penală și prin sentința apelată, s-a reținut că bilanțul a fost semnat de către inculpatul P.C.T. corespunzător concluziilor raportului de expertiză grafică efectuat în faza urmăririi penale.

În faza cercetării judecătorești în apel, s-a încuviințat administrarea unei noi expertize grafice, față de criticile formulate în apărare de către inculpatul P.C.T., iar în raportul de expertiză comunicat de Î.N.E.C., s-a concluzionat că semnătura de pe bilanțul aparținând SC O.U. SRL, aferent anului 2001, nu îi aparține inculpatului.

Totodată, din analiza comparativă a elementelor scriptice din bilanțul în discuție cu înregistrările fiscale declarate de SC O.U. SRL la D.G.F.P. Dolj, a rezultat că, în perioada 2001 - 2004, nu s-a depus nici un document privitor la calcularea și plata de obligații fiscale către bugetul de stat, firma figurând fără activitate comercială înregistrată.

La data de 22 iulie 2004, este încheiat un contract de cesionare a părților sociale aparținând SC O.U. SRL de la inculpatul P.C.T. către inculpatul D.V., care devine astfel asociat unic și administrator al societății.

e) la data de 09 august 2004, D.G.F.P. Dolj virează suma reprezentând TVA rambursată, în contul SC M.G.G. SRL deschis la Banca T., de unde este ridicată de către inculpata M.S.C., în baza a 5 contracte de creditare a societății de către asociatul unic B.B.O. (3 contracte: la data de 30 iulie 2004 pentru suma de 25.000 euro, la data de 05 august 2004 pentru suma de 50.000 euro și la data de 11 iulie 2004 pentru suma de 16.000 euro) și, respectiv, de către administratorul G.M. (2 contracte: la data de 01 iulie 2004 pentru suma de 11.000 euro și la data de 12 iulie 2004 pentru suma de 14.000 euro).

Or, din verificarea evidențelor din contabilitatea societății, s-a constatat că aceste contracte sunt fictive, deoarece nu există documente contabile de intrare a banilor în casierie ori în contabilitatea firmei; totodată, inculpata M.S.C. a recunoscut că a redactat aceste contracte, aceeași persoană fiind cea care a ridicat din cont întreaga sumă de bani, în mai multe tranșe: la data de 12 august 2004 suma de 1 miliard ROL, la data de 17 august 2004 suma de 3 miliarde ROL și la data de 20 august 2004 suma de 656 milioane ROL, bani care au fost predați inculpatului B.B.O. de către inculpata M.S.C., în prezența martorului G.M.

Se reține de asemenea că, din dispoziția inculpatului B.B.O. s-au întocmit, de către martora D.E., 50 de dispoziții de încasare pentru sumele reprezentând creditarea firmei, în perioada 01 iulie 2004 - 31 august 2004, de către asociatul unic B.B.O., martora procedând și la refacerea registrului de casă în care dispozițiile de încasare au fost înregistrate fără a fi indicată data, tocmai în scopul eludării dispozițiilor fiscale în materie, care impun respectarea unui plafon de casă zilnic.

Totodată, se reține că după ridicarea sumelor de bani reprezentând TVA rambursată, s-au întocmit 85 de chitanțe fiscale, aparent emise de SC O.U. SRL către SC M.G.G. SRL, care atestau plata parțială a prețului pentru utilajele tipografice, chitanțe care au fost redactate de către inculpata M.S.C.

De asemenea, după împărțirea banilor între inculpații din cauză, în proporție importantă pentru inculpații B.B.O. și P.C.T. - după cum rezultă din cesionarea părților sociale ale SC O.U. SRL, la data de 22 iulie 2004, de la inculpatul P.C.T. la inculpatul B.B.O., care a numit administrator pe inculpatul D.V., corespunzător unui „împrumut" de 30.000 euro, acordat de B., în realitate aceasta fiind suma de care a beneficiat inculpatul P.C.T. din rambursarea de TVA - SC M.G.G. SRL încheie contractul din 06 decembrie 2004 cu SC E.M.G. SRL (cu asociat unic și administrator B.B.O.) prin care sunt vândute toate bunurile mobile, cu excepția utilajelor tipografice, tocmai pentru a se asigura produsul infracțiunii, sub forma bunurilor achiziționate cu bani proveniți din rambursarea de TVA, aparent licit, transferate în patrimoniul ultimei societăți.

În final, instanța de apel a apreciat că activitatea infracțională anterior descrisă întrunește elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

1) Inculpatul G.M.: - fapta de încheiere a contractului de vânzare cumpărare utilaje tipografice din 28 iunie 2004, în calitate de administrator și reprezentant al SC M.G.G. SRL, de semnare a celor 5 facturi fiscale și a celor 5 note de recepție, precum și a declarației pe proprie răspundere privitor la locația utilajelor, respectiv semnarea contractelor de creditare a societății din 01 iulie 2004 și 12 iulie 2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta inculpatului de a solicita și obține, în condițiile anterior descrise, în calitate de administrator al SC M.G.G. SRL rambursarea nelegală de TVA în valoare de 5.555.926.754 RON , constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - fapta inculpatului de a asigura transferul sumelor de bani din contul societății în posesia celorlalți inculpați, prin intermediul întocmirii de acte justificative, prin care s-au recunoscut datorii inexistente ale societății, rezultate din activitatea de creditare de către asociat și administrator, constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 în actuala reglementare; - fapta inculpatului de a adera la gruparea constituită în vederea săvârșirii infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, alături de coinculpați, constituie infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen.;

2) Inculpatul D.V.: - fapta de încheiere a contractului de vânzare cumpărare utilaje tipografice din 28 iunie 2004, în calitate de reprezentant al SC O.U. SRL și de semnare la rubrica „furnizor" a celor 5 facturi, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.; - fapta de a contribui la rambursarea nelegală de TVA prin întocmirea documentului justificativ care atesta achiziționarea fictivă a unui utilaj tipografic (contractul de vânzare-cumpărare), operațiune comercială generatoare a taxei pe valoare adăugată deductibilă, constituie infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - fapta inculpatului de a adera la gruparea constituită în vederea săvârșirii infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, alături de coinculpați, constituie infracțiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.;

3) Inculpata M.S.C.: - fapta de redactare a procurii din 14 iunie 2004, a contractului de vânzare cumpărare din 28 iunie 2004, a facturilor seria FF2. cu numerele: F11., F12., F13., F14. și F16. din 28 iunie 2004 și a notelor de recepție aferente, precum și cele 5 contracte de creditare fictivă în numele inculpaților B.B.O. și G.M., dar semnate de aceștia (din datele de 30 iulie 2004, 11 iulie 2004, 05 august 2004 și, respectiv 01 iulie 2004 și 12 iulie 2004), constituie infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 290 C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta de a întocmi 85 de chitanțe fiscale aparent emise de SC O.U. SRL către SC M.G.G. SRL, referitor la plata parțială a prețului, constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - faptele inculpatei de a fi întocmit înscrisurile falsificate reprezentând documente justificative anexate cererii de rambursare TVA, constituie acte de ajutorare la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - faptele inculpatei de a fi întocmit contractele de creditare fictivă și de a fi ridicat, în trei tranșe, suma reprezentând TVA rambursată, pe care a predat-o inculpatului B.B.O., constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 29 lit. a) din actuala reglementare; - fapta inculpatei de a adera la gruparea constituită în vederea săvârșirii infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, alături de coinculpați, constituie infracțiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.;

4) Inculpatul P.C.T.: - fapta inculpatului de a dobândi sume de bani cunoscând că provin din rambursarea nelegală de TVA, constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2003, respectiv art. 29 lit. c) din actuala reglementare; - faptele inculpatului de a furniza mijloacele necesare pentru rambursarea nelegală de TVA, constând în aducerea fictivă a utilajelor tipografice în patrimoniul SC O.U. SRL și de a le transfera în patrimoniul SC M.G.G. SRL, prin contracte de vânzare-cumpărare fictive, de a asigura ștampilarea facturilor și chitanțelor în numele SC O.U. SRL la întocmirea documentelor justificative necesare rambursării TVA și de a mandata prin procura generală, pe inculpatul D.V., să încheie contractul cu SC M.G.G. SRL, constituie acte materiale de ajutorare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, urmând a se reține săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - faptele inculpatului de a înmâna inculpatei M.S.C. ștampila societății și documentele de reprezentare, întocmite de martora M.E., pentru ca inculpata să poată ridica carnetul de facturi de la SC N. SA, ștampila fiind ulterior utilizată pe facturile prezentate ca justificare la cererea de rambursare TVA, constituie infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta inculpatului de a fi constituit împreună cu inculpatul B.B.O. o asociere infracțională în scopul rambursării de TVA, cu atragerea în grupul infracțional și a inculpatului D.V., constituie infracțiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.;

5) Inculpatul B.B.O.: - fapta inculpatului de a facilita cooperarea între inculpatul P.C.T. și inculpata M.S.C. privitor la obținerea ștampilei, facturilor și chitanțelor aparținând SC O.U. SRL, pentru ca inculpata M. să redacteze cele 5 facturi folosite în justificarea cererii de rambursare TVA, precum și să completeze și ștampileze cele 85 de chitanțe fiscale care atestau fictiv plata parțială a prețului de achiziție a utilajelor tipografice, constituie infracțiunea de complicitate la fals prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta de a fi semnat cele trei contracte fictive de creditare a SC M.G.G. SRL (din datele de 30 iulie 2004, 11 iulie 2004, 05 august 2004), constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - fapta inculpatului de a împuternici pe G.M., numindu-l administrator la SC M.G.G. SRL, în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare din 28 iunie 2004 și a solicitării rambursării de TVA, care profită societății unde inculpatul avea calitate de unic asociat, calitate în care a obținut banii din rambursarea de TVA prin intermediul contractelor fictive de împrumut, constituie complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; - fapta de transfer a banilor rezultați din rambursarea nelegală de TVA, constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 29 lit. a) din actuala reglementare; fapta inculpatului de a fi constituit împreună cu inculpatul P.C.T. o asociere infracțională în scopul rambursării de TVA, cu atragerea în grupul infracțional și a inculpaților M.S.C. și G.M., care aveau calitate de angajați în societatea patronată de inculpatul B., constituie infracțiunea prev de art. 323 alin. (1) C. pen.

Pentru inculpatul P.C.T., s-a reținut că fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., constând în semnarea bilanțului contabil aferent anului 2001, pentru SC O.U. SRL, însă, având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză grafică efectuate în faza cercetării judecătorești în apel, care au stabilit că semnătura contestată nu-i aparține inculpatului, va fi reținută critica de nelegalitate dn apelul inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. proc. pen. rap la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Totodată, în privința încadrărilor juridice reținute de către instanța de apel referitor la infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani, au fost menționate următoarele argumente în sprijinul schimbării încadrării juridice:

Pentru infracțiunea de evaziune fiscală, se constată că incriminarea faptei de rambursare nelegală a taxei pe valoarea adăugată, față de data comiterii infracțiunii (09 august 2004) a fost supusă unui concursă de legi în timp, respectiv nefiind incriminată distinct, printr-o lege specială, la data săvârșirii, dar ulterior, până la judecarea definitivă a cauzei, intervenind o lege cu norme specifice, care sancționează această activitate ca formă a infracțiunii de evaziune fiscală (art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005). În aceste condiții, constatând că norma penală prev. de art. 215 C. pen. este o normă generală, aplicabilă faptelor juridice prin care se obține, cu intenție, un beneficiu ilicit, ca urmare a inducerii în eroare a persoanei păgubite, în cazul particular al prejudiciilor produse bugetului consolidat al statului, prin evaziune fiscală constând în „stabilirea cu rea credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări", va avea prioritate norma specială prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 conform principiului „specialia generalibus derogant". Astfel, se constată că legea specială nu distinge asupra modalităților prin care contribuabilul stabilește taxele și contribuțiile datorate, definind însă caracterul infracțional al acestora, prin folosirea sintagmei „cu rea credință", ceea ce acoperă și conținutul obiectiv incriminat de art. 215 alin. (1) C. pen., constând în „inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul de a obține un folos material injust", în cazul evaziunii fiscale, fapta mincinoasă fiind reprezentată de faptul generator al taxei pe valoare adăugată, astfel cum este definit de art. 134 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 (C. fisc. în vigoare la data rambursării de TVA din prezenta speță) respectiv achiziția utilajelor tipografice.

Totodată, s-a reținut că apelantul - inculpat B.B.O. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. , art. 290 C. pen. și art. 323 C. pen., într-o singură infracțiune completă prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., motivând că infracțiunile de fals se absorb în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, după cum s-a statuat prin decizia în recurs în interesul Legii nr. 4/2008 și, respectiv, că săvârșirea infracțiunii în participație, inclusiv în ceea ce privește stabilirea planului infracțional, constituie o circumstanță agravantă aplicabilă participației ocazionale de făptuitori, iar nu o participație constituită, care să atragă incidența art. 323 C. pen.

Curtea de Apel, analizând aceste solicitări, a apreciat caracterul nefondat, constatând pe de o parte că, prin decizia în interesul legii citată, s-a statuat că infracțiunea de fals incriminate de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. este absorbită în conținutul infracțiunii complexe de evaziune fiscală prev de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât ambele texte normative incriminează aceleași acte materiale, constând fie în omisiunea evidențierii, fie în evidențierea eronată a operațiunilor comerciale în actele contabile ale societății, în scopul eludării obligațiilor fiscale ale contribuabilului și tind la protejarea unor valori sociale complementare cu scop final comun, în timp ce infracțiunea reglementată de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sancționează fapta de stabilire cu rea credință a situațiilor financiare (patrimoniale) care conduc la rambursarea nelegală de TVA, obiectul juridic fiind diferit față de obiectul juridic al infracțiunilor de fals, care-și păstrează autonomia. Astfel, rambursarea taxei pe valoare adăugată are ca bază justificativă TVA deductibilă rezultată din achiziționarea de bunuri sau servicii la un preț care include prețul de achiziție și TVA colectată la furnizor, subsumat faptului plății efective a acestui preț; ori, în speță, plata prețului este fictivă, în raportul de control fiscal din luna august 2004 consemnându-se că prețul achiziției utilajelor nu a fost plătit și, totodată, se constată că s-a procedat la întocmirea unor chitanțe falsificate, pentru a motiva o plată parțială în perioada cât SC M.G.G. SRL a fost supusă controlului financiar.

Pe de altă parte, s-a reținut că apelanții - inculpați au invocat și critica conform căreia TVA de plată era datorată de către furnizori, iar situația acestei plăți nu influențează admisibilitatea cererii de rambursare TVA, solicitată de cumpărătorul bunului, critică fondată numai parțial, Curtea reținând că fiecare dintre societățile părți în raportul juridic comercial are calitate distinctă de contribuabil, datorând obligații fiscale diferite, astfel: furnizorul datorează TVA proporțional valorii TVA colectată, inclusă în prețul de vânzare a bunului și încasată de la cumpărător cu ocazia plății prețului; cumpărătorul, plătitor al prețului, beneficiază în condițiile legii de dreptul de a calcula TVA deductibilă, funcție de circuitul juridic ulterior: în cazul revânzării bunului, TVA de rambursat se stabilește prin diferența dintre TVA colectată prin noua vânzare și TVA deductibilă, de la momentul dobândirii bunului; în cazul păstrării bunului în patrimoniu, TVA deductibilă este aceea inclusă în prețul de achiziție.

În speță, SC M.G.G. SRL a solicitat TVA indicată în contractul de vânzare cumpărare a utilajelor tipografice, fără a indica că a existat și plata prețului de achiziție care să includă TVA colectată de furnizor, dimpotrivă, întocmind o serie de înscrisuri fictive care să creeze aparența sporirii patrimoniului cu bunul indicat în contract.

Or, menționează instanța de apel, și în situația în care legea în vigoare la data solicitării rambursării TVA nu prevedea expres obligația organului fiscal de a verifica realitatea tranzacției și, implicit, dacă prețul a fost plătit integral, anterior acordării rambursării (art. 145 din Legea nr. 571/2003: alin. (1) „dreptul de deducere TVA ia naștere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă", coroborat cu art. 134 alin. (5) lit. a): „exigibilitatea TVA este anticipată faptului generator și intervine la data la care este emisă o factură fiscală"), dispozițiile respective nu pot constitui temei al înlăturării a răspunderii penale a inculpaților cât timp, din activitățile întreprinse de aceștia este evidentă intenția de eludare a legislației fiscale în detrimentul bugetului de stat.

În acest sens, se reține că SC O.U. SRL, deși funcționează în perioada 2001 - 2004, nu declară activități impozabile la D.G.F.P. Dolj, singura operațiune comercială fiind atestată în bilanțul contabil aferent anului 2001, dar întocmit și depus în anul 2004 (după cum s-a stabilit cu probele administrate în prezenta cauză), posterior cererii de rambursare TVA, constând în achiziționarea unor utilaje tipografice în valoare de 2,9 miliarde ROL, sumă care potrivit aceluiași bilanț, provine din aportul asociatului unic, fără a exista însă documente contabile sau înregistrări în evidență privitor la intrarea acestei sume în contul societății.

De asemenea, pentru SC M.G.G. SRL, la data de 16 decembrie 2004 (4 luni de la data virării banilor reprezentând TVA rambursată, în contul societății), asociatul unic, în persoana inculpatului B.B.O., încheie un contract de cesionare a averii mobile a societății către o nouă societate, unde același inculpat are calitatea de asociat unic și administrator SC E.M.G. SRL -, cu excepția utilajelor tipografice, tocmai în scopul împiedicării unei regularizări asupra TVA și, implicit, împiedicării urmăririi bunurilor din patrimoniul societății, pentru creanțele datorate bugetului de stat.

În raport de aceste considerente, s-a reținut că rambursarea nelegală de TVA constituie o infracțiune distinctă față de activitatea de plăsmuire a actelor juridice (în sens de instrumentum) care au determinat înregistrarea în evidența contabilă a unor operațiuni comerciale purtătoare de TVA deductibilă, cele două infracțiuni aflându-se în concurs real, în condițiile art. 33 lit. a) C. pen.

În privința infracțiunii de spălare de bani, s-a reținut că Legea nr. 656/2002 a fost adoptată ca urmare a ratificării Convenției Europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii (Strasbourg 1990), prin preluarea, ca text incriminator al infracțiunii de spălare a banilor, a prevederilor art. 6 alin. (1) lit. a), b) și c) din Convenție, dar fără a da eficiență și prevederilor art. 6 pct. 2 lit. b) din Convenție, conform cărora „în scopul punerii în practică a alin. (1) se poate prevedea (n.n. în legea internă a statului) că infracțiunile enunțate în acest alineat nu se aplică autorilor infracțiunii principale".

În același sens, se apreciat că legea română - Legea nr. 656/2002 - dă o interpretare diferențiată a laturii subiective a infracțiunii de spălare a banilor, stabilind că poate fi săvârșită inclusiv cu intenție indirectă, norma de incriminare folosind sintagma „cunoașterii", în cazul persoanelor care nu sunt subiecți activi ai infracțiunii principale, cât și cu intenție calificată prin scop, folosind sintagma „intenția sau scopul", în cazul în care subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani este participant și la infracțiunea principală (art. 23 alin. (5) „cunoașterea, intenția sau scopul ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective").

Or, menționează instanța de apel, în speță, inculpații B.B.O., G.M. și M.S.C. au efectuat operațiuni de transfer de bani din contul SC M.G.G. SRL, cunoscând că provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegală de TVA, prin intermediul unor contracte de împrumut, aparent licite, care au permis ridicarea banilor din cont și punerea la dispoziția inculpaților, care au dispus de aceștia conform intereselor personale, în acest mod demonstrându-se scopul de disimulare a provenienței ilicite, fapte care determină conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În cazul inculpatului G.M., pentru care s-a reținut calitatea de autor la infracțiunea de evaziune fiscală, s-a reținut că acesta nu a ridicat personal bani din contul societății, ci doar a semnat două contracte fictive de creditare a societății, pe care inculpata M.S.C. Ie-a utilizat pentru a justifica ridicarea banilor din contul societății, bani pe care i-a predat ulterior inculpatului B.B.O.

În cazul inculpatului P.C.T., s-a reținut fapta de a fi dobândit sume de bani, cunoscând că provin din rambursarea nelegală de TVA, care constituie infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2003, respectiv art. 29 lit. c) din actuala reglementare, deoarece, în raport de activitățile inculpatului, anterioare solicitării rambursării de TVA și din timpul controlului financiar în procedura de verificare a cererii, intenția acestuia este probată.

Se reținut astfel că norma penală trebuie interpretă în vederea producerii de efecte juridice privitor la tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în activitatea de spălare a produselor infracțiunii, inclusiv a subiecților activi ai infracțiunii principale care, după comiterea acesteia, săvârșesc și activități specifice laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor.

În privința infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., s-a apreciat că aceasta nu poate fi absorbită în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prin aplicarea agravantei comiterii faptei cu pluralitate de făptuitori [art. 75 lit. a) C. pen.], cât timp legea specială incriminează ca infracțiune distinctă fapta de asociere în vederea săvârșirii evaziunii fiscale în forma rambursării nelegale de TVA, care însă nu va fi reținută în speță pentru a nu fi încălcate prevederile art. 13 C. pen., privitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

De altfel, în speță, faptele incriminate de art. 323 C. pen. , pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, sunt anterioare comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, activitățile conjugate ale inculpaților realizându-se după planul infracțional conceput de infracțiunii B.B.O. și P.C.T., constând în identificarea mijloacelor care să creeze aparența achiziției de bunuri, fapt generator de TVA, cooptarea celorlalți inculpați și stabilirea activităților concrete pe care fiecare dintre aceștia urma să le realizeze.

Or, reține instanța de apel, pentru a se reține participația penală ocazională ar fi necesar ca acțiunile ilicite ale inculpaților să se fi realizat spontan, fiind impuse de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, în timp ce, în speță, inculpații P. și B. își substituie alte persoane atât pentru a reprezenta societățile comerciale cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare utilaje, cât și pentru a întocmi documentele justificative și cererea de rambursare TVA, inculpații M.S.C., D.V. și G.M., în calitate de angajați ai SC M.G.G. SRL, fiind cointeresați prin promisiunea acordării unor avantaje profesionale și materiale, astfel că au fost de acord să acționeze conform dispozițiilor fondatorilor asociației infracționale.

Pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - față de inculpații B.B.O., P.C.T. și M.S.C. - și pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. respectiv infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - față de inculpații D.V., G.M. și M.S.C. - s-a apreciat că s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale, prev. de art. 124 C. pen. rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal.

În privința laturii civile a cauzei, corespunzător soluției adoptată pe latură penală, sub aspectul reținerii participației inculpaților B.B.O. și P.C.T. la infracțiunea de evaziune fiscală, în calitate de complici, s-a apreciat că este incidență răspunderea civilă delictuală a acestora pentru prejudiciul produs părții civile D.G.F.P. Dolj, urmând să se dispună obligarea în solidar a fiecăruia dintre acești inculpați cu restul coinculpaților, precum și în solidar cu părțile responsabile civilmente SC O.U. SRL Craiova (în cazul inculpatului P.) și SC M.G.G. SRL Craiova (în cazul inculpatului B.) la plata sumei de 555.592,6754 RON, cu dobânzile legale aferente până la data achitării integrale a debitului, deoarece numai prin hotărârea definitivă de condamnare este stabilit cuantumul prejudiciului determinat prin activitatea infracțională.

În acest sens, s-a apreciat că este nefondată critica din apelul inculpatului G.M., care a susținut că raportul de expertiză contabilă efectuat în faza cercetării judecătorești în primă instanță a concluzionat că nu s-a produs un prejudiciu, deoarece prin raportul respectiv, expertul s-a pronunțat asupra existenței dreptului de a solicita rambursarea TVA deductibilă, conform legislației în vigoare și a înscrisurilor atașate cererii de rambursare, în cauză fiind însă administrate probe pertinente, din care rezultă că rambursarea de TVA s-a realizat în mod ilicit, prin activitatea infracțională reținută în cauză.

De asemenea, s-a apreciat ca nefondată și critica referitoare la aplicarea unor măsuri de indisponibilizare a bunurilor în altă cauză penală, față de funcționarii Direcției Generale a Finanțelor Publice trimiși în judecată pentru infracțiunea prev de art. 248 C. pen., deoarece apelanții nu au administrat dovezi din care să rezulte că prejudiciul a fost recuperat, total sau parțial prin urmărirea altor persoane sau bunuri, măsurile asigurătorii nefiind o modalitate de stingere a creanței fiscale. Pentru apelul declarat de partea civilă, prin care se solicită instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților, s-a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece, potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua asupra bunurilor inculpatului și persoanei responsabile civilmente, dacă acestea există și au fost individualizate în patrimoniul acestora, numai în acest fel aplicarea măsurii fiind eficientă și justificată. Criticile apelantei - parte civilă care a solicitat aplicarea măsurilor asigurătorii cu efect asupra bunurilor care, eventual, ar fi dobândite în viitor de către inculpați, nu sunt fondate, în baza hotărârii definitive care constituie titlu executor, partea civilă putând să solicite executarea silită a debitului și numai în această procedură dobândește calitate de creditor chirografar, în baza căreia beneficiază de un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorilor.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), G.M. și partea civilă A.N.A.F, prin D.G.F.P. Dolj.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- decizia atacată a fost pronunțată la data de 29 noiembrie 2012, în urmă cu circa 1 an;

- inculpații au declarat recurs în luna decembrie 2012;

- recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți în luna februarie 2013, primul termen de judecată fiind stabilit peste circa 4 luni, în luna iunie 2013; cu toate acestea, la termenul din 4 iunie 2013, recurenții-inculpați B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), G.M., prezenți personal la instanța de recurs, și asistați de avocați desemnați din oficiu, au solicitat amânarea judecății (inculpații P.C.T. și G.M. pentru angajarea unui avocat ales iar inculpata M.S.C. pentru lipsa avocatului său ales; inculpatul B.B.O. a menționat expres că solicită să fie asiste de avocatul desemnat din oficiu - încheierea din 4 iunie 2013);

La termenul din 04 iunie 2013, tuturor cel 4 inculpați li s-a atras atenția, printre altele, pe de o parte, asupra faptului că în cazul absenței la noul termen judecata poate avea și în lipsa lor, iar pe de altă parte, că este singurul termen acordat pentru angajarea unui avocat și pentru pregătirea apărării, iar în cazul în care nu își vor angaja avocat ori acesta nu se va prezenta judecarea recursurilor se va face cu asistența avocaților desemnați din oficiu - încheierea din 04 iunie 2013 și procesele-verbale semnate de aceștia și atașate la dosarul cauzei);

La noul termen de judecată, acordat după circa 3 luni (la 17 septembrie 2013), s-au prezentat inculpații B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), lipsind inculpatul G.M.; a fost prezent numai avocatul ales al inculpatei G.S. (fostă M.), G.M., la dosar nefiind depuse alte delegații de avocați aleși;

- toți cei 3 inculpați prezenți și-au exercitat „dreptul la tăcere" în recurs, precizând că își mențin declarațiile date anterior (aceste aspecte fiind menționate în înscrisurile semnate și depuse la dosar);

- în recurs nu au fost solicitate ori administrate probe noi pe situația de fapt;

- la data de 26 septembrie 2013, după circa o săptămână de la dezbateri, inculpatul P.C.T. a încheiat un contract de asistență juridică cu un avocat ales care a transmis, prin fax, atât delegația, cât și motive scrise de recurs.

Examinând pe fond recursurile inculpaților (atât prin prisma motivelor scrise, cât și conform celor expuse cu ocazia dezbaterilor) și recursul părții civile A.N.A.F. (conform motivelor scrise de recurs), Înalta Curte apreciază că sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

În primul rând, se constată că motivele de recurs, după caz, fie au fost expuse ca motive de apel, fie ca apărări - după caz - la instanța de fond ori la instanța de apel, argumentele probatorii și juridice fiind, în esență, aceleași și, deci, examinate critic de ambele instanțe competente să devolueze integral cauza penală (în fapt și în drept).

În al doilea rând, se constată că în recurs nu au fost solicitate probe noi pe situația de fapt, iar inculpații și-au exercitat „dreptul la tăcere".

În sfârșit, o ultimă constatare o reprezintă faptul că deși hotărârea atacată este pronunțată anterior adoptării Legii nr. 2/2013, reexaminarea în recurs a situației de fapt (a faptelor care formează obiectul judecății) nu se poate realiza decât în condițiile cazului prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. (eventuala existență a unei grave erori de fapt în stabilirea faptelor). Or, din această perspectivă, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Nici în cursul dezbaterilor, și nici în motivele scrise de recurs, recurenții-inculpați nu au arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, de instanța de apel (în apel, în esență, fiind aplicate numai dispoziții în materia schimbării încadrării juridice și în materia prescripției răspunderii penale). Motivarea recursurilor sugerează, în realitate, nemulțumirea inculpaților în sensul că instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate, situație juridică care însă nu este, prin ea însăși, suficientă și de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător în hotărârile pronunțate situația de fapt și vinovăția inculpaților prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul procesului penal. Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție", nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la contestarea evaluării probelor de către instanță. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de sa de nevinovăție este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

În consecință, în contextul arătat, Înalta Curte își însușește integral argumentele probatorii și juridice expuse în decizia atacată cu privire la situația de fapt, apreciind că nu este necesară reluarea acestora, ci numai unele completări, după cum urmează:

Recurentul-inculpat B.B.O, în motivele de recurs a menționat următoarele critici:

- nerespectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. cu motivarea că instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 însă, deși a fost pusă în discuția părților schimbarea încadrării juridice, modul în care instanța de apel a procedat ar fi fost inechitabil având în vedere că prin schimbarea încadrării juridice în timpul deliberărilor a fost împiedicat să își exercite dreptul ia apărare. Instanța trebuia să se pronunțe mai întâi asupra schimbării încadrării juridice și, ulterior, să aprecieze asupra necesității administrării de probatorii suplimentare și, mai ales, a acordării posibilității de achitare a prejudiciului, în sensul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005; Criticile recurentului-inculpat sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Dispozițiile art. 334 C. proc. pen. prevăd obligațiile instanței atunci când se impune schimbarea încadrării juridice a faptei ce formează obiectul judecății. De altfel, chiar din examinarea motivului de recurs se constată că instanța de apel a respectat obligațiile legale (punerea în discuție contradictorie, fiind respectat și dreptul la apărare sub acest aspect juridic); legea nu impune instanței să se pronunțe asupra schimbării încadrării juridice imediat, în chiar ședința respectivă (în cursul dezbaterilor), iar pe de altă parte, apărarea nu a indicat ce probe s-ar mai fi impus a fi administrate (probe care, de altfel, puteau fi solicitate de inculpat și de apărătorul său în ședința respectivă). Critica referitoare la acordarea unui termen pentru plata prejudiciului este vădit formală în condițiile în care, de la data faptelor, au trecut mai mulți ani, adică un timp suficient pentru plata sumei de bani.

- nu au fost respectate dispozițiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cu motivarea că numai în fața instanței de apel se putea pune problema aplicabilității acestui text, fiind obligatorie punerea în discuție a incidenței sale în temeiul principiului legalității. S-a solicitat să se ia act că el recunoaște parțial săvârșirea faptelor imputate, și anume pe cele privind infracțiunile de fals și uz de fals, în sensul că a dispus administratorului SC M.G.G. SRL să i se elibereze retroactiv documente justificative pentru creditarea societății de el în perioada februarie-august 2004, deși nu crede că se poate exclude obligația contabilului angajat de a le fi întocmit la fiecare operațiune de împrumut. În consecință, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.;

Nici aceste critici ale recurentului-inculpat nu sunt întemeiate pentru următoarele motive: Chiar apărarea menționează că există „o recunoaștere parțială" a faptelor (adică a faptelor pentru care deja a intervenit prescripția răspunderii penale); or, condiția principală a aplicării textului art. 3201 C. proc. pen. este recunoașterea necondiționată a tuturor faptelor, astfel cum acestea sunt expuse în actul de acuzare. Nu în ultimul rând, nici în recurs inculpatul nu a înțeles să recunoască toate faptele care formează obiectul trimiterii în judecată, exercitându-și „dreptul la tăcere".

- În ce privește infracțiunea de spălare de bani, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din fapta prev. de art. 23 lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002 în fapta prev. de art. 29 lit. a) [fost art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002]. Or, susține recurentul, din întreg probatoriul administrat rezultă că sumele de bani au fost ridicate din conturile care fuseseră virate din trezorerie, scopul acestei operațiuni fiind însușirea sumelor de bani, și nu ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestor bunuri. Prin urmare, încadrarea juridică nu este corectă, în opinia apărării ipoteza legală pentru această situație fiind cea descrisă de lit. c) a fostului art. 23. Potrivit alin. (5) a acestui articol, "cunoașterea, intenția sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective". Or, din întreg ansamblul probator rezultă că intenția a fost cea a însușirii sumelor de bani, și în niciun caz a ascunderii surselor de proveniență a acestora. Raportat la infracțiunea reglementată de lit. c), a solicitat să se constate că ea constituie, în ipoteza dată, o încălcare a principiului non bis in idem, deoarece obținerea sumelor de bani de către persoanele fizice ce au calitatea de autori la infracțiunea de evaziune fiscală este consecința săvârșirii faptei de evaziune, și nu o infracțiune de sine stătătoare;

Critica recurentului-inculpat nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Instanța de apel, cu ample argumente probatorii și juridice (pe care Înalta Curte le însușește integral, apreciind că nu este necesară reluarea lor), a justificat soluția condamnării pentru această infracțiune, menționând mecanismul ingenios prin care s-a reușit fraudarea statului și, respectiv, însușirea sumelor respective; apare evident, așa cum recunoaște și inculpatul, că scopul a fost obținerea nelegală a unor sume foarte mari de bani de la bugetul de stat, faptele însă fiind corect încadrate juridic, unele dintre infracțiuni neabsorbind alte infracțiuni, fiind lezate valori sociale distincte; în sfârșit, cu referire la netemeinicia ultimei critici vizând principiul non bis in idem și subiectul activ al infracțiunii, Înalta Curte face trimitere la cele menționate - cu privire la același aspect -în paragraful examinării recursului coinculpatului P.C.T.

- greșita individualizare a pedepsei aplicate, cu solicitarea de suspendare condiționată a executării acesteia, conform art. 81, în teză principală, sau art. 861 C.pen., argumentele fiind atitudinea anterioară săvârșirii faptelor, cea ulterioară în calitate de administrator unic al SC M.C. SRL Craiova - una dintre puținele microinterprinderi locale care, în ultimii șase ani, înregistrează profit anual în mod constant - și recunoașterea parțială a infracțiunilor în fața instanței de recurs. S-a solicitat acordarea unui termen pentru a acoperi integral sau în cea mai mare parte prejudiciul în cauză, având în vedere că, în mod obiectiv, nu a avut posibilitatea depunerii unor sume consistente până în prezent;

Critica recurentului este neîntemeiată, pedepsele aplicate (cuantum și modalitate de executare) fiind în concordanță cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ambele instanțe acordând ample paragrafe individualizării judiciare a pedepselor pentru fiecare inculpat, Înalta Curte apreciind ca suficiente trimiterile la argumentele din cele două hotărâri atacate.

Recurentul-inculpat P.C.T., în motivele de recurs, a menționat următoarele critici:

- nemotivarea hotărârii și neexaminarea apărărilor formulate atât la fond, cât și în apel (cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.);

Este neîntemeiată această critică a recurentului-inculpat pentru următoarele motive: în ambele hotărâri judecătorești sunt amplu examinate cererile și apărările formulate de inculpați, astfel cum s-a arătat anterior; din actele și lucrările dosarului nu s-a constatat că ar fi scăpat examinării critice a instanțelor una sau unele dintre cererile ori apărările inculpatului. În realitate, critica sugerează nemulțumirea cu privire la „amploarea motivării". Or, potrivit art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când: - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege; -instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Niciunul dintre cele două cazuri de casare nu este incident, pentru următoarele motive: Atât sentința, cât și decizia sunt amplu motivate, fiind respectate riguros dispozițiile art. 356-357 C. proc. pen. privind conținutul expunerii și dispozitivului sentinței, cât și dispozițiile art. 383 C. proc. pen. privind conținutul deciziei pronunțate în apel.

De asemenea, cele două hotărâri atacate respectă și criteriile prevăzute de Hotărârea nr. 10 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. cu privire la evaluarea hotărârilor judecătorești, cele prevăzute în Avizul nr. ll (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești în se arată că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii, dar și de cerințele relevate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiaie ce i-au fost prezentate (C.E.D.O.: Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997).

Împrejurarea că instanțele, după punerea în discuție contradictorie, resping motivat unele probe propuse de inculpat, pe de o parte, nu este o dispoziție nelegală deoarece, conform art. 67 C. proc. pen., admiterea sau respingerea cererii de probe se face motivat, acestea fiind admisibile, printre altele, numai sub condiția ca proba să fie concludentă și utilă, iar pe de altă parte, cazul de casare invocat nu vizează ipoteza respingerii cererii de probe, ci nepronunțarea asupra probelor administrate (adică ignorarea lor). Reguli de procedură asemănătoare reglementează și pronunțarea.

Asupra unor cereri ori excepții formulate/ridicate de inculpat (art. 301, art. 302, art. 305 alin. (1) lit. g), art. 320 alin. (2) C. proc. pen.), neexistând obligația încuviințării oricărei cereri a acestuia. În sfârșit, cazul de casare invocat de apărare nu are în vedere nici situația în care instanța, în urma examinării și coroborării probelor/mijloacelor de probă, înlătură una sau mai multe probe, parțial ori integral, această posibilitate legală fiind conferită judecătorului prin dispozițiile art. 356 lit. c) din C. proc. pen.

- greșita reținere a întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005; se arată, în sinteză, că „(...) deși, pur teoretic, argumentele care au stat la baza recalificării juridice a faptelor in infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt valide, faptele inculpatului fiind mai degrabă concordante cu conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscala, lipsesc totuși elementele constitutive ale infracțiunii atât in planul laturii subiective, cât și din perspectiva laturii obiective";

Critica recurentului inculpat nu este întemeiată; în absența unor noi argumente prezentate în recurs, Înalta Curte își însușește motivarea deciziei atacate cu privire ia întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă și latura subiectivă), astfel cum a fost menționată anterior, nefiind necesară reluarea acesteia, menționarea textului art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 fiind elocventă cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii: „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat".

- in ceea ce privește infracțiunea de asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii; în sinteză, s-a susținut că nu se poate vorbi de existenta elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. deoarece, in cazul acestui text de lege, asocierea trebuie sa fie concepută ca având o existenta cu o durata de timp și cu o activitate de organizare a acțiunilor infracționale viitoare, in cauza fiind mai degrabă vorba de o pluralitate de subiecți la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 241/2005, pentru care ar putea deveni incidente dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., fiind exclusa participarea sa la săvârșirea acestei infracțiuni;

Nici această critică a recurentului-inculpat nu este întemeiată: instanța de apel a motivat cu argumente faptice (relevate de probele administrate) și cu ample argumente juridice întrunirea tuturor elementelor conținutului constitutiv al infracțiunii menționate. În cauză a fost legal și temeinic reținută infracțiunea menționată în condițiile existenței unui interval de timp suficient de lung pentru a exclude participația penală spontană la care face referire apărarea, modul ingenios de concepere a activității și de cooperare între inculpați relevând, dincolo de orice dubiu rezonabil, o activitate de asociere a acestora cu un scop infracțional precis. Caracteristicile la care face trimitere apărarea sugerează, mai degrabă, cele specifice „grupului infracțional organizat" în sensul celui menționat de Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, aspecte nerelevante și care nu au fost reținute în cauză.

- în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 29 din Legea nr. 365/2002, s-a arătat, în sinteză, că instanța de apel a dat o dezlegare greșita problematicii juridice ivite in speța, și anume dacă subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani poate fi, de asemenea, și subiect activ al infracțiunii generatoare de prejudicii; pentru existenta infracțiunii de spălare a banilor, din punct de vedere al laturii obiective se cer a fi îndeplinite doua condiții, și anume, sa existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând ca acestea provin din săvârșirea unei infracțiuni și proveniența banilor sa fie rezultatul săvârșirii uneia din infracțiunile arătate in textul de lege incriminator, in cazul infracțiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 21/1999, concluzionându-se că se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

Critica formulată de recurentul-inculpat este neîntemeiată. Instanța de apel - în decizia atacată - a motivat amplu, cu argumente probatorii și juridice, reținerea infracțiunii de spălare de bani, inclusiv prin examinarea instrumentelor juridice internaționale care au condus la introducerea în dreptul intern a incriminării. Înalta Curte își însușește motivarea deciziei atacate cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de spălare de bani (latura obiectivă și latura subiectivă), astfel cum a fost menționată anterior, apreciind că nu este necesară reluarea acesteia. Așa cum s-a reținut în decizia atacată, activitatea infracțională s-a desfășurat în două etape distincte -cu valori sociale lezate distincte - care au și condus la reținerea unui concurs de infracțiuni: prima etapă - solicitarea de către persoana juridică a rambursării sumei reprezentând TVA, etapa finalizându-se cu virarea în contul acestei persoane juridice a sumei de peste 5 miliarde ROL cu titlu de TVA restituit; a doua etapă - scoaterea din contul persoanei juridice a unor sume de bani și distribuirea/însușirea lor de către unii dintre inculpați. În cea de-a doua etapă, inculpații, cunoscând că suma de peste 5 miliarde ROL aflată în contul persoanei juridice provine din săvârșirea unei infracțiuni, au înțeles să asigure, unul altuia, obținerea unor sume de bani prin modalitățile faptice anterior menționate și care se regăsesc, distinct, în textul incriminator arătat. De altfel, infracțiunea de spălare a banilor poate fi imputată oricărei persoane, subiectul activ al infracțiunii nefiind calificat, putând avea această calitate orice persoană fizică care îndeplinește condițiile generale ale subiectului activ al infracțiunii, sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni" nefiind suficientă pentru a conduce la o altă interpretare jurisprudențială (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 836 din 13 februarie 2013, publicată.

- greșita individualizare a pedepsei, solicitându-se suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în sinteză cu următoarea argumentare: timpul scurs de la pretinsul moment al consumării infracțiunii și pana in prezent, durata excesiva a procedurii, cuantumul prejudiciului (de regula, pentru sume similare sa dispus suspendarea pedepselor), comportamentul avut in relația cu organele judiciare etc.

Nici această critică menționată de recurentul-inculpat nu este întemeiată în condițiile în care, așa cum s-a menționat deja, pedepsele aplicate (cuantum și modalitate de executare) sunt în concordanță cu dispozițiile legale prevăzute de art. 72 C. pen. (cu criteriile de individualizare judiciară a pedepsei), ambele instanțe acordând ample paragrafe individualizării judiciare a pedepselor pentru fiecare inculpat, Înalta Curte apreciind ca suficiente trimiterile la argumentele din cele două hotărâri atacate.

Recurenta M.S.C. a solicitat achitarea sa, în motivele de recurs menționând următoarele critici:

- greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C.pen. susținând, în sinteză, că pentru existenta acestei infracțiuni și pentru diferențierea clară de situația participatiei penale, consensul mai multor persoane asupra constituirii unei pluralități, organizate de făptuitori având ca scop săvârșirea de infracțiuni trebuie sa fie neechivoc;

Critica recurentei-inculpate nu este întemeiată pentru motivele deja menționate anterior (la examinarea recursului coinculpatului P.C.T., nefiind necesare alte completări; scopul -la care face referire apărarea - este parte a laturii subiective, această componentă internă fiind relevată de modul concret de concepere și săvârșire a faptelor, astfel cum acestea au fost expuse de ambele instanțe în temeiul probatoriului administrat.

- greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 susținându-se, în sinteză, că instanța a omis sa arate care este proba in sensul cerut de legea penală care sa indice perceperea de către inculpată a caracterului fraudulos al unor aspecte cuprinse in actele redactate la cererea inculpatului B.; a menționat că ea a susținut constant, iar declarațiile luate in cauza au confirmat, și nici o alta proba nu a infirmat faptul ca activitatea sa a fost una de redactare de înscrisuri la cererea, și mai ales folosind datele indicate de inculpatul B. Instanța a omis faptul ca, spre deosebire de un notar public care are (in principiu) datoria de a verifica realitatea conținutului actului întocmit, angajatul in funcția de jurist este un subordonat care execută dispozițiile conducătorului ierarhic superior. Solicitării de a redacta in forma juridica un înscris, angajatul jurist nu ii poate opune condiția verificării realității datelor furnizate de angajator. În opinia apărării, în condițiile in care înscrisurile sunt insusite prin semnătura și stampila de persoanele care dețin calitatea de reprezentanți ai societăților implicate, atât timp cât aceste persoane isi asuma conținutul și realitatea celor inscrise, a plasa răspunderea penala in sarcina persoanei care „scrie" nu este fundamentata juridic;

Critica recurentei-inculpate nu este întemeiată întrucât juristul unei societăți comerciale/unei persoane juridice - așa cum menționează apărarea calitatea sa - este un „consilier juridic", adică o persoană care consiliază juridic conducerea societății în scopul respectării legii, în sens, larg, iar nu un simplu funcționar care se poate apăra - atunci când „girează" nelegalitatea unor operațiuni/acte/acțiuni etc. - prin invocarea „raportului de subordonare"; de altfel, semnătura consilierului juridic este, de cele mai multe ori, obligatorie prealabil semnării actului de către conducerea societății, fiind „un element de siguranță" cu privire la legalitatea actului/activității respective.

- greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 29 lit. a) Legea nr. 656/2002; s-a arătat că, motivând reținerea acestei infracțiuni, instanța s-a limitat sa afirme ca inculpații B., G. și M. au efectuat operațiuni de transfer de bani "cunoscând ca provin din săvârșirea infracțiunii de rambursare nelegala de TVA", nerezultând de unde reiese că ea cunoștea că banii provin din săvârșirea infracțiunii. S-a arătat că inculpata a susținut - și toți cei audiați in cauza au confirmat - convingerea sa asupra caracterului legal al întregului demers pornind chiar de la percepția generala asupra proprietății utilajelor tipografice.

Critica recurentei-inculpate nu este întemeiată, efectuarea unor operațiuni financiare nefiind legală prin aceea că cei implicați au o anumită „percepție generală" asupra dreptului de proprietate asupra unor bunuri; o astfel de ipoteză ar goli de conținut responsabilitatea necesară în exercitarea funcțiilor chiar și în sectorul privat; nu „percepțiile generale" sunt importante (ele fiind, evident, subiective), mai ales în cazul persoanelor cu pregătire și instruire în materia dreptului sau în domeniul comercial, financiar ori contabil, ci actele care atestă dreptul de proprietate asupra utilajelor tipografice. La nivelul său de implicare și de cunoaștere a realității societății comerciale, impus de funcția îndeplinită (consilierul juridic al societății), inculpata nu se poate apăra susținând că nu avea cunoștință de proveniența banilor asupra cărora au fost efectuate operațiunile de transfer; activitatea sa concretă, expusă anterior astfel cum a fost relevată de probatoriul administrat, dar și de declarațiile sale, parțial sincere - infirmă categoric apărarea în sensul că nu ar fi cunoscut proveniența ilicită a banilor asupra cărora au fost efectuate operațiunile financiare.

În motivarea recursului, apărătorul inculpatul G.M., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 și 18 C. proc. pen., a solicitat, în rejudecare, achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special, să se țină cont de datele sale personare de situația sa familială, de poziția procesuală și de toate actele aflate la dosar, apreciind că se poate aplica și suspendarea execuției pedepsei art. 81 C. pen.).

Aceste critici ale recurentului-inculpat sunt neîntemeiate, argumentele Înaltei Curți fiind aceleași ca și pentru ceilalți coinculpați (cu privire la încadrarea juridică a faptelor și cu privire la întrunirea elementelor conținutului constitutiv al infracțiunilor), inclusiv cu privire la individualizarea pedepsei (cuantum și modalitate de executare), acesta beneficiind de dispozițiile art. 861 C. pen., modalitate de executare a pedepsei impusă atât de datele personale, cât și de gravitatea concretă a faptelor săvârșite. Cu privire la neincidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte a făcut deja referiri anterior examinării distincte a motivelor de recurs ale fiecărui inculpat, nefiind necesară reluarea acestora.

În motivele scrise de recurs, partea civilă A.N.A.F. a solicitat admiterea recursului, desființarea in parte a deciziei penale pronunțata de Curtea de Apel Craiova, și pronunțarea unei noi hotărâri, in ceea ce privește latura civila a cauzei prin admiterea cererii privind instituirea masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și ale părților responsabile civilmente, formulate de Statul Roman prin A.N.A.F. și, respectiv, prin precizarea temeiului legal (art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.) și a datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 555.593 RON - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care urmează sa fie calculate accesoriile legale prevăzute de C. proc. fisc. începând cu data de 12 august 2004 (data producerii prejudiciului) și până la data achitării integrale a sumei datorate.

Recursul părții civile va fi respins ca nefondat, fiind justificată soluția instanței de apel cu privire la respingerea instituirii măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaților (neidentificate), dar și cu privire la data de la care sunt acordate alte sume de bani, pe lângă suma reprezentând TVA, celelalte aspecte menționate în motivele scrise de recurs urmând a fi soluționate în cursul procedurii de punere în executare silită a hotărârii judecătorești.

Față de cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) și cele ale art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.B.O., P.C.T., G.S. (fostă M.), G.M. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei penale nr. 361 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați B.B.O. și P.C.T. la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați G.S. (fostă M.) și G.M. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului justiției.

Obligă recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.V., se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.