High-risk heroin trafficking: scope of criminal organization charge and recidivist penalty merger under Law 143/2000

Deliberând asupra recursurilor declarate de către inculpații I.M., B.M.M.C., M.F., împotriva deciziei penale nr. 30. din data de 06 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 439 din data de 27 iunie 2012 s-a dispus în baza art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, condamnarea inculpatului I.M., la pedeapsa închisorii de 11 ani.

În baza art 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 09 august 2011 la zi.

În baza art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.F., la pedeapsa închisorii de 13 ani.

În baza art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasa definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată anterior de la 02 august 2005 la 28 septembrie 2005 și de la 01 septembrie 2009 la zi.

S-a dispus anularea MM. nr. M1. din 03 decembrie 2010, emis de Tribunalul București, secția a Il-a penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.M.M.C., la pedeapsa închisorii de 11 ani.

În baza art 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 09 august 2011 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 980,5 gr heroina depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria SS., nr. S1. din 14 septembrie 2011.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 5.100 RON, revenind fiecăruia câte 1.700 RON.

Onorariul avocat din oficiu pentru inculpatul M.F., în suma de 300 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele sentinței penale se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. București, nr. 2190 D/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. I.M. zis „R." , cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

2. M.F., cercetat în stare de arest în altă cauză, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C. pen.

3. B.M.M.C. zis „B.", cu antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. I.R., cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.;

5. D.C. zis „C.", cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

6. C.V., cercetat în stare de arest în altă cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Învinuiții:

7. A.M.I., cercetată în lipsă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

8. I.N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

și numiții

9. R.L. și K.O. cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Întrucât inculpații I.R., D.C. și C.V. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina lor, tribunalul a procedat la judecata acestora pe fond prin pronunțarea hotărârii penale din data de data la care s-a dispus disjungerea judecării cauzei cu privire la inculpații I.M., B.M.M.C. și M.F., fiind acordate succesiv mai multe termene de judecata, ultimul fiind la data de când tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații care nu au recunoscut infracțiunile reținute în sarcina lor așa cum au fost descrise in rechizitoriu.

Întrucât inculpatul I.M. a arătat că nu îi aparține vocea din convorbirile telefonice interceptate în mod legal, acesta a solicitat efectuarea unui raport de expertiză criminalistică a vocii și vorbirii inculpatului, raport care s-a depus la dosar la data de 12 iunie 2012 prin Serviciul Registratură.

Examinând materialul probator administrat în cauza, în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a reținut următoarele:

În data de 01 noiembrie 2010 lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București s-a sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată pe linia traficului de droguri de mare risc, de numita „L." identificată în persoana lui R.L.

Din investigațiile efectuate a rezultat că aceasta se află în legătură infracțională cu A.M.I. și numiții „P." „S." și „R.C.".

Astfel, în vederea probării activității infracționale desfășurate de persoanele suspecte, identificarea tuturor persoanelor cu care aceștia se află în legătură infracțională, prin ordonanța nr. 93A/01 noiembrie 2010 emisă de S.T. București s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „S.C." și a colaboratorului acestuia „V.A." și autorizarea lor în vederea cumpărării de heroină de la persoanele menționate mai sus, precum și de la persoanele aflate în legătură infracțională cu aceștia.

În data de 18 noiembrie 2010 s-a dispus extinderea limitelor ordonanței menționate sub aspectul introducerii în cauză al unui al doilea colaborator cu nume de cod „T.I.", iar în data de 24 martie 2011 al unui al treilea colaborator cu nume de cod „I.S.", ordonanță care a fost prelungită succesiv până la data de 28 iunie 2011.

De asemenea prin autorizațiile nr. A1./2010, nr. A2./2010, nr. A3./2010, nr. A4./2011, nr. A5./2011, nr. A6./2011, nr. A7./2011, nr. A8./2011, nr. A9./2011 emise de Tribunalul București s-a dispus interceptarea și înregistrarea audio/video în mediu ambiental a întâlnirilor și discuțiilor purtate de colaboratorii cu nume de cod „V.A." și „T.I." cu inculpații, precum și interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de aceștia.

Astfel, în data de 01 aprilie 2011 colaboratorul cu nume de cod „T.I." sub supravegherea investigatorului sub acoperire a efectuat o cumpărare autorizată de heroină de la inculpații I.R. zis „R." și B.M.M.C. zis „B." după cum urmează:

În jurul orelor 14:00 colaboratorul „T.I." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „S.C." în zona străzii V. din sectorul 2, unde a primit de la acesta suma de 750 RON pentru a cumpăra 5 (cinci) grame heroină de la inculpații menționați mai sus.

În jurul orelor 14:15 colaboratorul a intrat la adresa din str. V., sector 2, unde s-a întâlnit cu inculpatul I.R.. I-a spus acestuia că dorește să cumpere 5 grame heroină. În replică inculpatul i-a spus că trebuie să îl sune pe coinculpatul B.M.M.C., întrucât de la acesta se aprovizionează cu droguri, după care a intrat în altă cameră.

După aproximativ 5 minute inculpatul I.R. a revenit în camera în care îl aștepta colaboratoml „T.I.", ocazie cu care i-a cerut acestuia banii. Astfel, colaboratorul i-a înmânat inculpatului suma de 750 RON, primită anterior de la investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S.C.", după care acesta din urmă a părăsit imobilul.

Din procesul verbal de supraveghere operativă a rezultat că inculpatul I.R. singur, s-a deplasat pe jos pe traseul str. V. - M.E. - B-dul D., unde a urcat într-un taxi marca L., cu nr. de înmatriculare BB., cu care a rulat în perimetrul delimitat de străzile V. - L. -Dr. C.G. - B.C., după care str. Î., sector 3, unde locuiește coinculpatul B.M.M.C. intrând la această adresă.

Instanța de fond reține că după aproximativ 10 minute din imobil a ieșit inculpatul B.M.M.C., care împreună cu două persoane neidentificate, au urcat în autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare BA., cu care au rulat spre cartierul R..

În jurul orelor 16:00 inculpatul B.M.M.C. a revenit Ia domiciliu, iar după aproximativ 10 minute din imobil a ieșit și coinculpatul I.R., care s-a deplasat către str. V., unde era așteptat de colaboratul „T.I.".

Inculpatul I.R. împreună cu colaboratul „T.I." au intrat în imobilul situat pe str. V., sector 2, unde primul i-a dat celui de-al doilea o punguță din celofan sigilată la capăt prin ardere iar după efectuarea tranzacției colaboratorul a părăsit imobilul menționat și s-a deplasat în locul în care îl aștepta investigatorul sub acoperire „S.C." căruia i-a predat drogurile cumpărate în modalitatea expusă mai sus.

Din Raportul de Constatare TehN. - Științifică din 05 aprilie 2011 a rezultat că proba înaintată în cauză este constituită din 3,21 grame heroină. Cantitatea de 2,80 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii seria QQ., nr. Q1. din 29 aprilie 2011.

Declarația colaboratului „T.I." s-a coroborat cu procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „S.C." și lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii operative a inculpatului I.R., precum și cu procesul verbal de redare a înregistrărilor audio/video efectuate în mediu ambiental.

Întrucât din investigațiile efectuate a rezultat că inculpatul B.M.M.C. se află în legătură infracțională cu coinculpatul I.M., respectiv aceștia urmau să ridice un colet în care era disimulată heroină, colet expediat din Turcia, în data de 09 august 2011 D.I.I.C.O.T. - S.T. București s-a sesizat din oficiu cu privire la această activitate infracțională, dosar înregistrat sub numărul 1656/D/P/2011.

Întrucât inculpatul I.M. a mai fost cercetat și în Dosarul cu nr. 1053/D/P/2011, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, prin ordonanța din data de 09 august 2011 s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la acesta, formarea unui nou Dosar nr. 1657/D/P/2011, care în aceiași dată a fost conexat la Dosarul cu nr. 1656/D/P/2011.

În data de 09 august 2011 inculpații I.M. și B.M.M.C. au fost prinși în flagrant, reținându-se că în 09 august 2011 împreună cu învinuitul I.N. s-au deplasat la firma de transport „V." situată în sectorul 4, de unde inculpatul B.M.M.C. a ridicat un colet (expediat din Turcia), în care s-a aflat cantitatea de aproximativ 1 kg heroină, drog de mare risc disimulat în recipiente de ketchup, activitatea infracțională desfășurată de acesta din urmă fiind coordonată de inculpații I.M. și M.F., prin ordonanța nr. 1656/D/P/2011 din 21 septembrie 2011, pentru o bună înfăptuire a justiției, s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul cu nr. 2190/D/P/2010.

Deși inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. au negat sau nu au recunoscut în totalitate traseul activității infracționale din data menționată mai sus, totuși următoarele mijloace de probă au contrazis susținerile acestora și au confirmat vinovăția acestora în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.

Astfel, convorbirile telefonice interceptate în mod legal și purtate de inculpații M.F. zis „D.", I.M. și B.M.M.C., au confirmat că în data de 09 august 2011, aceștia urmau să intre în posesia unei cantități de heroină astfel la ora 08:23:15 inculpatul I.M. a purtat o discuție telefonică cu o persoană care nu a fost identificată, acesta îndrumându-l să meargă la autogara F., iar la puțin timp același interlocutor i-a trimis inculpatului I.M. un SMS cu următorul conținut: „Coletu e cu mankare"

Din discuția telefonică din data de 09 august 2011 ora 09:00:24 a rezultat că inculpatul I.M. s-a deplasat la „V.", însă coletul nu se afla acolo, iar la ora 09:03:07 inculpatul I.M. a purtat o nouă discuție telefonică cu inculpatul M.F., cu privire la coletul ce urma să îl ridice primul dintre aceștia.

La ora 09:16:18 între inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. a avut loc o discuție telefonică din care a rezultat că acesta din urmă, la indicațiile primilor doi inculpați urma ca în aceeași zi după ora 16:00, să ridice coletul în discuție.

Discuția a continuat între inculpații B.M.M.C. și M.F. după care M.F. s-a adresat unei persoane aflată in proximitatea sa, cu replica "Că nu e nimic pe numele lui, auzi! " apoi a continuat discuția cu B.M.M.C.

Din discuția telefonică purtată în aceiași zi la ora 15:45:50 a rezultat că inculpatul I.M. s-a deplasat la firma de transport pentru a ridica coletul.

Deși inculpatul I.M. a negat încă din faza de urmărire penală vocea sa din cadrul convorbirilor telefonice, pe care însă a refuzat să le asculte, totuși concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în faza cercetării judecătorești nu au susținut afirmațiile sale, din contra expertul concluzionând ca este probabil ca vocea atribuită inculpatului să îi aparțină. Concluzia expertului a fost probabilă în condiții de zgomot și distorsiuni prezente în înregistrările contestate, precum și ale diferențelor necontrolabile generate de stările fiziologice și emoționale în care au fost înregistrate vocile comparate.

Tribunalul reține că, de asemenea, în data de 09 august 2011 a fost efectuată o supraveghere operativă a inculpatului I.M., ocazie cu care s-a constat că la ora 15:50, acesta a ieșit de la adresa din str. VE., fiind însoțit de învinuitul I.N., inculpatul B.M.M.C., precum și de o persoană de sex masculin neidentificată și un copil de circa 6-7 ani urcându-se cu toții în autoturismul M. cu nr. BC. și s-au deplasat pe str. Z.O., strada VS., str. M., str. E., unde au oprit în apropierea intersecției cu Șos. VI.

Aici, inculpatul B.M.M.C. a coborât și a mers pe Șos. VI., până în dreptul firmei de transport internațional de persoane „V.", unde a intrat. După circa 3 minute, a revenit la autoturism, unde îl așteptau inculpatul I.M. și învinuitul I.N., care erau însoțiți de o persoană neidentificată și un minor.

În jurul orei 16:15, inculpatul B.M.M.C. s-a reîntors la sediul firmei de transport „V." unde s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin (angajat al firmei), care i-a înmânat un pachet cu dimensiunile 50x40x30 cm. Inculpatul a cântărit pachetul în prezența unei angajate a firmei, aceasta comunicându-i că pachetul este mai greu și trebuie achitată o taxă suplimentară de 50 RON. Astfel, inculpatul a revenit la coinculpatul I.M., de la care a luat suma respectivă, a reintrat în sediul firmei de transport achitând taxa suplimentară și însoțit de un angajat al firmei, care a transportat pachetul, au mers la autoturismul M. cu nr. BC., la volanul căruia se afla I.N. Au pus pachetul în portbagaj, apoi, I.N. (la volanul autoturismului) și inculpatul B.M.M.C. s-au deplasat pe diferite străzi din cartier până pe str. P.F., unde au fost opriți de un echipaj al poliției.

Inculpatul I.M., persoana de sex masculin și minorul s-au urcat în tramvaiul liniei 35 și au călătorit până la stația RATB „N.", unde au coborât, iar la ora 16:20, au intrat în imobilul din str. VE. În jurul orei 16:35, inculpatul I.M., însoțit de aceleași persoane au ieșit de la adresă, au mers până pe C.R., iar în apropierea restaurantului M.D., s-au urcat în taxi cu nr. BD. Cu acesta au călătorit până pe str. I.G., unde au coborât și la ora 16:45, au intrat în imobilul de la nr. Y.

După ce inculpatul I.M. s-a despărțit de coinculpatul B.M.M.C. și I.N., lucrătorii de poliție au procedat la oprirea autoturismului și identificarea pasagerilor. În urma controlului autoturismului în portbagaj a fost găsită o cutie din carton, în care se aflau 4 (patru) recipiente de ketchup în interiorul cărora găsindu-se punguțe de culoare maro.

Deși inculpatul I.M. a susținut în fața instanței de judecată că el știa că acel colet ridicat de inculpatul B.M.M.C. conține mâncare, totuși exprimarea din cuprinsul convorbirilor telefonice a relevat contrariul, fiind folosit un limbaj codificat și, mai mult decât atât, inculpatul a fost de acord să îi mai dea inculpatului B.M.M.C. suma de 50 RON reprezentând taxa suplimentară pentru ridicarea coletului, ceea ce a însemnat, în opinia instanței de fond, că a consimțit la desfășurarea activității infracționale reținută în sarcina sa în rechizitoriu.

De asemenea, această depoziție a fost infirmată de supravegherea operativă care a stabilit că, după ce inculpatul I.M. s-a asigurat că inculpatul B.M.M.C. a preluat coletul, s-a urcat cu minorul în tramvaiul liniei 35 și a călătorit până la stația RATB „N.", unde a coborât, iar la ora 16:20, a intrat în imobilul din str. VE.

În jurul orei 16:35, inculpatul I.M., însoțit de aceleași persoane a ieșit de la adresă, a mers până pe C.R., iar în apropierea restaurantului M.D., s-a urcat în taxi cu nr. BD. Cu acesta a călătorit până pe str. I.G., unde a coborât și la ora 16:45, a intrat în imobilul de la nr. Y.

Investigațiile efectuate în faza de urmărire penală au stabilit că numitul „D." este coinculpatul M.F., încarcerat în penitenciarul G., care a recunoscut activitatea infracțională desfășurată de acesta care a constat în aceea că, în data de 09 august 2011, împreună cu coinculpatul I.M. a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul inculpatului B.M.M.C. Deși inculpatul M.F. a susținut ca numai el împreună cu inculpatul B.M.M.C. au participat la aceasta activitate, negând orice implicare a inculpatului I.M., totuși, așa cum s-a arătat mai sus, mijloacele de proba au dovedit contrariul și, din acest motiv, tribunalul nu a reținut în favoarea acestuia art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., nefiind vorba de o recunoaștere totală a infracțiunii reținută în sarcina sa, așa cum a reieșit din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate în ambele faze ale procesului penal.

Aceeași atitudine a avut-o și inculpatul B.M.M.C. referitoare la activitatea de organizare a traficului de droguri de mare risc, respectiv de recunoaștere a contribuției sale la aceasta activitate, și de negare a implicării inculpatului I.M., pe care l-a rugat doar să îl transporte cu autoturismul la sediul firmei V., fără ca acesta să cunoască motivul deplasării sale și conținutul coletului pe care urma să îl ridice. Din acest motiv, tribunalul nu a dat eficiență art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. referitoare la reducerea limitelor pedepsei cu 1/3 , nefiind vorba despre o recunoaștere totală a acuzației ce i s-a adus acestui inculpat.

Tribunalul a reținut că în drept:

Fapta inculpatului I.M. zis „R." constând în aceea că în data de 09 august 2011 împreună cu coinculpatul M.F. (deținut în Penitenciarul G.) a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul coinculpatului B.M.M.C. zis „B.", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta inculpatului M.F. constând în aceea că în data de 09 august 2011 împreună cu inculpatul I.M. a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, activitate infracțională adusă la îndeplinire de coinculpatul B.M.M.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 Iit. a C. pen.

Fapta inculpatului B.M.M.C. zis „B.", constând în aceea că în data de 01 aprilie 2011 prin intermediul coinculpatul I.R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „T.I." cantitatea de 3,21 grame heroină și la 09 august 2011, sub coordonarea coinculpaților I.M. și M.F. s-a deplasat la firma de transport „V." situată în sectorul 4, de unde a ridicat un colet (expediat din Turcia), în care s-a aflat disimulată cantitatea de 989,7 grame heroină, drog de mare risc disimulat în recipiente de ketchup, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, tribunalul a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv cele legate de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de modalitatea de concepere și executare a faptelor, de urmările produse s-au ce s-ar fi putut produce, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se aflau la prima confruntare cu legea penală, cu excepția inculpatului I.M., dar și de atitudinea de nerecunoaștere sau parțial sinceră a inculpaților.

Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată peste minimul special prevăzut de lege, cu executare in regim de detenție, va fi de natură să asigure realizarea scopului educativ, preventiv și de constrângere prevăzut de art. 52 C. pen. și să asigure formarea unei atitudini corespunzătoare față de ordinea de drept și valorile socio-morale.

Cu privire la inculpatul M.F., tribunalul a reținut starea de recidiva postcondamnatorie, prezenta faptă fiind săvârșită în timpul executării pedepsei închisorii de 16 ani, aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penale nr. 4292/30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel incident art. 39 alin. (1) C. pen. care prevăd că în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară s-a contopit, potrivit art. 34 și 35 C. pen.

În consecință, în baza art. 39 alin. (1) lit. a) C. pen., a contopit pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa aplicată prin sentință, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților I.M. și B.M.M.C.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa durata reținerii și arestării preventive de la 09 august 2011 la zi pentru inculpații I.M. și B.M.M.C.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa perioada executata anterior de la 02 august 2005 la 28 septembrie 2005 și de la 01 septembrie 2009 la zi.

S-a anulat MM. nr. M1. din 03 decembrie 2010, emis de Tribunalul București, secția a Il-a penală, și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 980,5 gr heroina depusă la camera de corpuri delicte, conform dovezii din 14 septembrie 2011.

Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare.

împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.M., B.M.M.C. și M.F.

În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul arată că:

1. Instanța de fond a aplicat inculpatului M.F. o pedeapsă nelegală procedând în conformitate cu art. 39 alin. (1) C. pen. și contopind pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Î.C.C.J. cu pedeapsa aplicată prin prezenta - 13 ani închisoare, „urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare" .

Instanța de fond însă trebuia să se raporteze și la art. 39 alin. (2) C. pen. care menționează expres că „Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior".

Având în vedere fișa de cazier a inculpatului și sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 138 din 21 aprilie 2011 prin nerecurare la data de 17 mai 2011 s-au constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea la data de 26 din 27 iunie 2009 a infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare, din care a executat perioadele de la 02 august 2005 - 28 septembrie 2005 și de Ia 01 septembrie 2009 la zi.

Prin sentința penală 588 din 22 iulie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea la data de 24 noiembrie 2007 a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare din care a executat perioadele 02 august 2005 - 29 august 2005 și 26 octombrie 2006 (1 zi reținere) și 31 iulie 2008 (1 zi reținere).

Văzând că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 09 august 2011, inculpatul fiind în stare de detenție (art. 14 lit. c) Legea nr. 143/2000) în executarea M.E.PT. emis în baza sentinței penale 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rezultă că acesta a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 lit. a) C. pen.) față de ambele condamnări pronunțate prin sentința penală nr. 45/2010 și sentința penală nr. 588/2010. Instanța de fond, reținând perioadele deja executate în ambele sentințe penale, urma să se raporteze la data pronunțării hotărârii atacate - 27 iunie 2012 - , și să se deducă întreaga perioadă executată la zi din pedepsele de 16 ani închisoare și 5 ani închisoare. Față de conținutul art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată în cauza de față urma să fie contopită cu ceea ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010, fiind evident că pedeapsa rezultantă nu poate fi 16 ani, ci mai mică, ținându-se seama de perioada deja executată până în prezent.

La data de 27 iunie 2012, când s-a pronunțat instanța de fond, inculpatul executase 1103 zile din pedeapsa de 16 ani închisoare, rămânându-i de executat 4753 zile (13 ani și 8 zile) care trebuia contopită cu pedeapsa de 13 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză.

În aceeași manieră trebuia procedat și cu privire la calcularea restului rămas neexecutat din sentința penală nr. 588/2010, respectiv rest rezultat prin scăderea din durata de 5 ani a 59 zile executate în baza acestei sentințe, adică 4 ani, 10 luni și 1 zi, în raport de care se aplică art. 39 alin. (2) C. pen.

În consecință, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului M.F. este nelegală, întrucât într-o atare situație, urmare aplicării corecte a dispozițiilor art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă este de 13 ani și 8 zile cu un eventual spor față de cuantumul pedepsei anterioare, natura infracțiunilor comise și sancționate de ambele hotărâri judecătorești din antecedența infracțională.

2. Instanța de fond a omis să contopească pedeapsa aplicată inculpatului B.M.M.C. cu pedeapsa pentru infracțiunea concurentă pentru care acesta a fost condamnat definitiv - așa cum a rezultat din cazierul judiciar actualizat anexat în dosar, în contradicție cu Decizia nr. LXX (70) din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, care dispune, că „Instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicabile infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță".

Prin urmare, era imperativ necesar, față de conținutul deciziei susmenționate ca instanța de fond să fi procedat la contopirea pedepsei aplicate inculpatului cu pedeapsa definitivă pronunțată în cauză concurentă.

Pentru inculpatul B.M.M.C., urma ca pedeapsa rezultantă din prezenta cauză să fie contopită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 588 din 27 iulie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 8808/3/2009, definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu un eventual spor față de cuantumul pedepsei anterioare, natura infracțiunii produse și sau de ambele hotărâri pronunțate.

3. Parchetul consideră că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate inculpaților I.M., M.F. și B.M.M.C. condamnându-i la pedepse de 11, 13 și respectiv 11 ani închisoare - pe care le consideră prea mici pentru gravitatea infracțiunilor săvârșite. Infracțiunea de organizare a faptelor prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, precum și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sunt infracțiuni al căror maxim special al pedepsei este de 25 de ani sau mai mare, iar instanța de fond a înțeles să cantoneze pedepsele lângă minimul special de 10 ani închisoare.

Este de observat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpații au traficat o cantitate foarte mare de heroină, pe care au procurat-o din Turcia, transfrontalier, heroina fiind disimulată în recipiente de ketchup iar inculpatul M.F. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind încarcerat la Penitenciarul G. în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare tot pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000.

În ceea ce îl privește pe inc. M.F., Parchetul apreciază că este incidență circumstanța agravantă prevăzute expres la art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 respectiv „fapta a fost comisă într-un loc de detenție".

Referitor la inc. B.M.M.C. este de observat că anterior a mai fost condamnat pentru trafic de droguri de mare risc, dovedind perseverență infracțională și specializare pentru această infracțiune, ceea ce necesita o pedeapsă orientată mult spre maximul special. S-a apreciat deci că, față de modul cum au fost săvârșite faptele și față de cantitatea mare de heroină traficată se impuneau pedepse mult superioare, cantonate către maximul special al pedepselor - pentru toți cei trei inculpați.

4. Instanța de fond a omis să confiște cantitatea de 5,03 grame heroină depusă la Camera de corpuri delicte cu dovada din 14 septembrie 2011 ridicată și analizată urmare traficării la 09 august 2011 a cantității de 989.7 grame heroină de către inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C.

Astfel, în dosarul de urmărire penală, se găsește raportul de constatare tehN.-științifică nr. 143801 din 31 august 2011 în care se evidențiază, că proba înaintată este constituită din patru punguțe din material plastic transparent, care conțin o substanță pulverulentă de culoare bej, substanță care a fost omogenizată, realizându-se proba medie M. cu masa totală de 989,7 grame heroină în amestec cu cofeină. S-a evidențiat în concluziile raportului ca și în dovada din 14 septembrie 2011 că, după efectuarea analizelor de laborator, au rezultat următoarele: 980,5 grame heroină în amestec cu cofeină, rămase după efectuarea analizelor de laborator și pregătirea contraprobei; 5,03 grame heroină în amestec cu cafeina, predate organului de cercetare penală drept contraprobă.

Deci se observă că instanța de fond a confiscat doar cantitatea de 980,5 grame heroină, omițând să confiște cantitatea de 5,03 grame heroină predată drept contraprobă.

5. Instanța de fond a omis să oblige inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. la prelevare de probe conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4 din aceeași lege, respectiv „prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii este dispusă de instanța de judecată în hotărârea de condamnare" operațiune efectuată în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Apelantul inculpat I.M. apreciază sentința penală nr. 439/F pronunțata la data de 27 iunie 2012 în soluționarea Dosarului cu nr. 77361/3/2011 de către Tribunalul București, secția a II-a penală, ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:

Acesta consideră că instanța de judecată în mod greșit a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 11 ani închisoare, având în vedere că din probele administrate atât în faza de urmărire penala, cât și în faza de judecată nu a reieșit faptul că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată există în materialitatea ei.

Conform art. 17 alin. (2) din C. pen. singurul temei al răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni. Existența infracțiunii implică în mod necesar existența unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice. Inexistenta faptei presupune, în mod logic, și inexistenta infracțiunii și, în consecință, apare imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală. Astfel prin actul de sesizare al instanței acesta arată că a fost trimis în judecata pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de „organizare" a faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2-9 din Legea nr. 143/2000, respectiv „organizarea" traficului de droguri de mare risc.

Conform dicționarului explicativ al limbii române prin activitatea de „organizare" se înțelege: activitatea de a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop; a pregăti temeinic o acțiune etc; a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale.

Astfel, pentru existența infracțiunii de organizare prevăzuta de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 trebuie efectuate acte preparatorii, însă nici la dosarul de urmărire penală, nici la dosarul de fond nu sunt probe în sensul că acesta ar fi avut vreo participație, ca ar fi pregătit în vreun fel săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Acesta știa doar ca trebuie să ridice un colet, fără a cunoaște care este conținutul acestuia, ce anume trebuia să transport.

Instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea prezentei cauze, toate probele administrate în cauză, dând o valoare absolută înregistrărilor convorbirilor telefonice, încălcând astfel dispozițiile art. 63 alin. (2) din C. proc. pen., care prevăd ca „probele nu au o valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanța de judecata in urma examinării tuturor probelor administrate, in scopul aflării adevărului".

Mai mult, pe lângă faptul că instanța de fond a atribuit o valoare absoluta înregistrărilor convorbirilor telefonice, înlăturând practic celelalte probe administrate in cauza, nu a analizat corect concluziile raportului de expertiza criminalistica efectuat în faza cercetării judecătorești, care a arătat că „este probabil ca vocea atribuita inculpatului să îi aparțină".

Conform dicționarului explicativ al limbii române prin cuvântul „probabil" se înțelege care pare să fie adevărat, nu că este adevărat, existând astfel dubiu cu privire la faptul că aceste convorbiri telefonice au fost purtate și de el.

Deci, cu privire la acest lucru apelantul consideră ca instanța de judecată se afla în dubiu, ceea ce înseamnă că în prezenta cauza, față de acesta se aplică principiul „in dubio pro reo" conform căruia orice îndoială operează în favoarea inculpatului. De asemenea, aceasta probabilitate nu este reținută decât cu privire la un sfert din convorbirile telefonice considerate ca fiind purtate de inculpat, aspect care a demonstrat faptul că numărul de telefon de la care s-au purtat convorbirile telefonice nu-i aparține, vocea nefiind a acestuia.

Faptul ca i-a dat inculpatului B.M.M.C. suma de 50 de RON pentru ridicarea unui colet nu înseamnă ca a consimțit la desfășurarea activității infracționale reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, având în vedere că nu cunoștea care este conținutul coletului, aspect care a reieșit și din declarațiile celorlalți inculpați din prezenta cauza.

Instanța de fond a considerat că deși inculpații M.F. și B.M.M.C. au declarat ca nu a participat la aceasta activitate, negând orice implicare a apelantului, apărarea consideră că mijloacele de proba au dovedit contrariul.

Apelanții inculpați M.F. și B.M.M.C., în dezvoltarea motivelor de apel, făcută oral, au susținut că vizează reindividualizarea pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de faptul că au recunoscut în totalitatea comiterea faptelor, apreciind că se pot aplica prevederile art. 74 lit. c) C. pen.

Consideră de asemenea că se putea face aplicarea art. 3201 C. proc. pen. în raport de atitudinea sinceră de care inculpații au dat dovadă atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea prin decizia penală nr. 30/2013, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații M.F. și B.M.M.C. împotriva sentinței penale nr. 439, din data de 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.M.

A desființat în parte sentința penală nr. 439 din 27 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și rejudecând în fond:

A redus pedeapsa aplicată inculpatului I.M. pentru infracțiunea prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen., de la 11 ani închisoare, la 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., a contopit, pedeapsa aplicată inc. M.F. în prezenta cauză, de 13 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale cu: restul rămas neexecutat, de 5.075 de zile închisoare, după executarea pedepsei principale, din pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin nerecurare, la 17 mai 2011, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5.075 de zile închisoare, pe care a sporit-o cu 765 de zile închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5.840 de zile, adică 16 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 39 C. pen., raportat la art. 36 alin. alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.F., perioada executată de la 09 august 2011 la zi. A înlăturat, din dispozitivul sentinței penale apelate, dispozițiile referitoare la deducerea deținerii, pentru inc. M.F.

În temeiul art. 36 alin. (2) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate inc. B.M.M.C. în prezenta cauză cu pedepsele de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A dedus, din durata pedepsei aplicate inc. B.M.M.C., durata reținerii din data de 31 iulie 2008.

A dispus anularea M.E.PI emise, pentru inculpatul B.M.M.C., în baza sentinței penale nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București și pentru inculpatul M.F. în baza sentinței penale nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București și a dispus emiterea de noi mandatelor de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială a cantității de 5,03 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii din 14 septembrie 2011. În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a obligat inculpații la prelevarea de probe biologice.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 383 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpaților I.M. și B.M.M.C.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din durata pedepselor aplicate inculpaților I.M. și B.M.M.C., durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză de la 09 august 2011 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen., a obligat inculpații B.M.M.C. și M.F. la plata a câte 600 de RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor din oficiu, de câte 300 de RON fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerul Justiției.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inc, I.M., în cuantum de 200 de RON s-a avansat din fondurile Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, rezultând că la data de 09 august 2011 inculpatul I.M. împreună cu coinculpatul M.F. (deținut în Penitenciarul G.) au organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, prin intermediul coinculpatului B.M.M.C., iar acesta din urmă, la data de 01 aprilie 2011 prin intermediul coinculpatul I.R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „T.I." cantitatea de 3,21 grame heroină.

Apărările inculpatului I.M. s-au referit la faptul că nici la dosarul de urmărire penală, nici la dosarul de fond nu sunt probe în sensul că acesta ar fi avut vreo participație, ca ar fi pregătit în vreun fel săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în sensul că acesta știa doar că trebuie să ridice un colet, fără a cunoaște care este conținutul acestuia, ce anume trebuia să transporte. De asemenea acesta a susținut că instanța nu a analizat corect concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat în faza cercetării judecătorești, care a arătat ca „este probabil ca vocea atribuită inculpatului să îi aparțină".

Curtea constată că, din probatoriu administrat în cauză rezultă împrejurarea că inculpatul I.M. cunoștea conținutul pachetului ridicat de către inc. B.M.M.C. Astfel, acesta, la data de 09 august 2011 a purtat mai multe discuții cu inculpatul M.F., aflat în penitenciar, prin care, acesta din urmă îndrumă pe coinculpatul I.M., aflat la firma de turism care realizase transportul împreună cu inculpatul B.M.M.C., ca acesta din urmă să se intereseze de pachetul venit din Turcia.

Insistența cu care inc. I.M. încearcă obținerea de informații de la fratele său, inculpatul M.F. cu privire la conținutul pachetului („Păi să spună ce șofer ce mașină (...) și ce alimente fost!"), legătura de rudenie între cei doi inculpați care presupune o mai mare încredere între aceștia precum și împrejurarea că inculpatul I.M. cunoștea că purta convorbirile telefonice cu inculpatul M.F. care se afla în penitenciar și era puțin probabil să fie interesat de un pachet ce ar fi conținut ketchup, sunt elemente de fapt care exclud posibilitatea ca inculpatul I.M. să nu fi cunoscut împrejurarea că în pachetul ce conținea recipiente de ketchup, erau disimulate droguri de mare risc, respectiv heroină.

Subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este unul circumstanțiat, neputând fi decât o persoană implicată în traficul de droguri supuse controlului, în calitate de organizator, conducător sau finanțator.

În privința inculpaților I.M. și M.F., instanța de apel a constatat că aceștia au avut calitatea de organizatori ai traficului de droguri, în sensul că inculpatul M.F. a coordonat activitatea de transport a drogurilor, iar inculpatul I.M. a asigurat ridicarea pachetului ce conținea heroină de către coinculpatul B.M.M.C., dar și plata taxei suplimentare de transport.

Prin raportul de expertiză criminalistică din data de 11 iunie 2012, s-a concluzionat că, în condițiile de zgomot și distorsiuni prezente în înregistrările contestate, precum și ale diferențelor necontrolabile generate de stările fiziologice și emoționale în care au fost înregistrate vocile comparate - respectiv cele purtate la data de 09 august 2011 cu inculpatul M.F. - este probabil (o probabilitate predominantă) ca vocea atribuită numitului I.M. în înregistrările convorbirilor în litigiu să-i aparțină acestuia.

Concluziile raportului de expertiză care constată o probabilitate dominantă ca inculpatul să fi purtat acele convorbiri telefonice se coroborează cu împrejurarea că, în momentul purtării discuțiilor, acesta se afla împreună cu inculpatul B.M.M.C. la firma care a realizat transportul, astfel încât susținerile inculpatului l.M. potrivit cărora telefonul de pe care s-au purtat convorbirile îi aparținea inculpatului B.M.M.C., nu exclud posibilitatea ca aceste convorbiri să fi fost purtate de inculpatul I.M.

Astfel, instanța de control judiciar nu va retine motivul de apel formulat de către apelantul inculpat I.M., privind împrejurarea că nu există fapta prevăzută de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și solicitarea de a fi achitat în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât, în urma analizei probelor administrate, coroborate și cu declarațiile inculpatului a constatat existenta faptei de organizare a faptelor prevăzute de art. 2-9 din Legea nr. 143/200, dar și vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor, sub forma intenției directe.

În privința inculpaților M.F. și B.M.M.C., instanța, față de declarațiile acestora de recunoaștere a săvârșirii faptelor (cu negarea participării și a inculpatului I.M.), dar și de mijloacele de probă administrate: declarațiile coinculpaților I.R., D.C., C.V., K.O. date în faza de cercetare judecătorească, dar și cele administrate în faza de urmărire penală: procesele-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpați, procese-verbale de supraveghere operativă, proces-verbal de depistare, declarații colaborator cu nume de cod „T.I.", rapoarte de constatare tehN.-științifică, constată că a fost dovedită săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpaților I.M. și M.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de organizare a faptelor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000, respectiv a traficului de droguri de mare risc, (heroină), prevăzute de art. 10 raportat la art, 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar faptele inculpatului B.M.M.C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

În privința inculpatului M.F. a fost reținută și circumstanța agravantă prevăzute de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/200, întrucât acesta a săvârșit infracțiunea într-un loc de detenție, respectiv Penitenciarul G.

În mod corect instanța de fond a constatat, de asemenea, că nu poate aplica procedura simplificată prevăzută de art. 320 C. proc. pen., în privința inculpaților M.F. și I.M., întrucât aceștia nu au recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței. Astfel, instanța nu poate considera o recunoaștere totală a faptelor a acestor inculpați, care au negat implicarea inculpatului I.M. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 rap. la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar acțiunile acestuia sunt în strânsă legătură cu cele ale celor doi coinculpați.

Curtea consideră întemeiate motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului M.F., nefiind în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (1) C. pen., precum și la omisiunea instanței de a contopi, în privința inculpatului B.M.M.C. pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București.

Astfel, inculpatul M.F. a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauzei, în condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., în timpul executării pedepsei de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și până la considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin nerecurare, la 17 mai 2011.

Potrivit art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., în cazul recidivei postcondamnatorii, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc, iar dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost executată în parte, instanța, trebuia să contopească restul rămas neexecutat, calculat la data săvârșirii faptei (și nu la data pronunțării, cum se specifică în motivele de apel ale parchetului) - care este de 5075 de zile închisoare, având în vedere perioadele ce trebuie deduse, respectiv durata prevenției - reținerile din datele de 26 octombrie 2006 și 31 iulie 2008 și durata arestării de la 02 august 2005 la 28 septembrie 2005, dar și perioada deja executată, de la 01 septembrie 2009 la data săvârșirii prezentei fapte la 09 august 2011.

Pentru pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin nerecurare, la 17 mai 2011, instanța constată că acesta nu a fost executată nici în parte, urmând a fi aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește perioadele deduse din durata executării pedepsei de 5 ani închisoare, Curtea constată că acestea sunt cele deduse deja prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2919 a Tribunalului București, secția I penală, avute în vedere la calcularea restului rămas neexecutat.

În privința inculpatului B.M.M.C., Curtea constată că acesta a săvârșit fapta ce constituie obiectul prezentei cauze, la data de 09 august 2011, înainte de rămânerea definitivă a pedepsei de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea are în vedere decizia nr. 70/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat, în soluționarea recursului în interesul legii, obligatoriu potrivit art. 4143 C. proc. pen., că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către primă instanță.

Pe de altă parte, din considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus amintite, se arată că atât timp cât examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru ca un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificata a competenței sale funcționale, înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanța, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se refera calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitiva, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal investită, a omis să se pronunțe în aceasta privință.

Or, instanța de fond a fost investită cu realizarea contopirii, existând la dosarul cauzei fișa de cazier a inculpatului B.M.M.C., în care se afla înscrisă condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind deci posibilă realizarea contopirii de către instanța de apel.

În ceea ce privește motivul de apel privind pedepsei aplicate inculpaților, sub aspectul cuantumului, invocate atât de inculpați cât și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana fiecărui inculpat și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea, precum și limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, modalitatea de săvârșire a faptei, dar și persoana apelantului - inculpat.

Curtea apreciază, în privința inculpatului I.M. că, prin reținerea în beneficiul inculpatului a circumstanței atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, se poate reține de către instanță conduita sa bună înainte de săvârșirea infracțiunii, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special. Instanța de apel apreciază un cuantum al pedepsei de 8 ani închisoare și stabilirea unei pedepse complementare a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale, ținând cont și de criteriile generale de individualizare a pedepsi, stabilite de art. 72 C. pen., ca fiind pe deplin justificat, stabilirea pedepsei într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanța de fond fiind în măsură de a îndeplini, potrivit art. 52 C. pen., scopul pedepsei aplicate.

Pentru inculpații M.F. și B.M.M.C., instanța de apel a constatat că pedepsele aplicate - de 13, respectiv 11 ani - sunt în mod temeinic individualizate și reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârșite - vizând droguri de mare risc, în cantitate de aproximativ 1 kg de heroină, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, recidivist - inculpatul M.F. sau suferind o altă condamnare - inculpatul B.M.M.C., pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, vizând droguri.

Curtea a constatat că, într-adevăr instanța de fond a omis a confisca specială a cantității de 5,03 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte conform dovezii din 14 septembrie 2011, rămasă după expertizarea substanței și a obliga inculpații la prelevarea de probe biologice și a dispus în consecință.

Împotriva deciziei penale nr. 30, din data de 06 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs inculpații I.M., B.M.M.C., M.F.

În recursul inculpatului I.M., se solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Se arată că, din probele administrate în cauză nu rezultă că s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute, neexistând nicio probă din care să rezulte că ar fi cel care, din penitenciar, a organizat și a inițiat grupul care s-a ocupat de trafic de droguri. De asemenea, se apreciază că din conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice nu rezultă că ar fi săvârșit fapta.

În subsidiar, se solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., precum și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a avut cunoștință de conținutul respectivelor pachete.

În recursul inculpatului B.M.M.C. se invocă art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., arătând că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. În acest sens, se precizează că a recunoscut săvârșirea faptelor, atât cea din 1 aprilie 2011, cât și cea din 9 august 2011, în legătură cu care a declarat că știa că ridică un colet ce conține droguri.

În recursul inculpatului M.F., se invocă o greșită individualizare a pedepsei, deoarece instanța de fond și cea de apel nu au reținut aplicarea art. 320 C. proc. pen.

Cu privire la aceste dispoziții normative, apărătorul apreciază că legiuitorul impune ca făptuitorul să își recunoască participarea la săvârșirea infracțiunii, rară însă a putea recunoaște și faptele celorlalți participanți. În acest sens, se arată că inculpatul M.F. a recunoscut că a săvârșit fapta împreună cu inculpatul B.M.M.C., însă fără a putea preciza participarea inculpatului I.M., aspecte care nu ar putea conduce la înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate instanța în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. instanța urmează să le respingă ca nefondate pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinței pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Cazul de casare a fost invocat de către I.M. care s-a apărat afirmând că nu a săvârșit fapta și a solicitat achitarea conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. (nu este autorul faptelor) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. (nu a avut cunoștință de conținutul pachetelor). Ambele critici sunt nefondate.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond, și nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente și utile sau din inteipretarea unor probe.

Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe, având în vedere că soluția de condamnare decurge din declarațiile inculpaților B. și M., precum și succesiunea faptelor pentru care este acuzat I.M.

Instanța de apel și cea de fond, ale căror hotărâri sunt criticate în motivele de recurs, au analizat infracțiunea pentru care este acuzat I. conform rechizitoriului, dar și apărarea referitoare la inexistența infracțiunilor.

Declarațiile inculpaților M.F. și B.M.M.C. din faza de cercetare judecătorească sunt în sensul recunoașterii propriei vinovății pentru traficul de droguri, cu excluderea contribuției lui I.M. la organizarea actelor de trafic de droguri. Această variantă a apărării este infirmată de probele din dosar. Astfel, fratele lui I.M., M.F., în timp ce se afla în penitenciar a discutat cu un deținut turc despre preluarea unui pachet cu droguri. B.M.M.C. a fost condus cu autoturismul propriu, la locul de unde trebuiau preluate drogurile, de I.M. care fa și plătit pentru ridicarea coletului. În timp ce se căuta coletul respectiv la firma de transport, I.M. a vorbit la telefon cu fratele său M.F. (care însă a negat că ar fi cunoscut cu cine a discutat la telefon) despre preluarea pachetului. După preluarea pachetului cu droguri, I.M. l-a lăsat să folosească autoturismul său pe B.M.M.C. (care a transportat drogurile), iar el însuși a preferat să meargă cu mijloacele de transport în comun.

M.F. a arătat: „cunosc motivul pentru care am fost trimis în judecată, însă recunosc parțial cele reținute în sarcina mea, întrucât eu cred că procurorul de caz nu a reținut întreaga situație de fapt, care în realitate se prezintă astfel: în data de 06 august 2011 în timp ce mă aflam în executarea pedepsei la Penitenciarul G., am vorbit cu un alt deținut turc, care se afla închis în camera 206, cu ocazia plimbării noastre în curtea penitenciarului, despre preluarea unui colet de la sediul unei firme despre care eu știam ca acesta conține droguri și în acest scop l-am desemnat pe inculpatul B.M.M.C. să îl ridice, sens în care am luat legătura cu acesta telefonic și i-am spus să meargă la sediul firmei să-l ridice, firma nou înființată, numitul K.O. că nu vor fi probleme la ridicarea coletului.

Pe data de 09 august 2011 l-am sunat pe inculpatul B.M.M.C. însă nu am apucat sa vorbesc cu acesta pentiu ca deja fuseseră reținuți. Coletul trebuia să ajungă undeva în zona pieței R. la numita N., o persoană de sex feminin, nume pe care l-am adus la cunoștința și d-nei procuror, însă evident că coletul nu a mai ajuns. În raport de cele relatate mai sus, eu consider coordonatorul și organizatorul acestei activități ca fiind cetățeanul turc.

Recunosc că și eu am fost implicat în această activitate la spusele cetățeanului turc. Inițial cantitatea de droguri, am stabilit împreună cu cetățeanul turc că urma să fie vândută, însă ulterior acesta s-a răzgândit și mi-a spus că marfa trebuie să ajungă la o persoana de sex feminin N. Cu privire la această ultimă variantă eu stabilisem cu cetățeanul turc ca după înmânarea coletului acestei persoane, inculpatul B.M.M.C. să primească o sumă de bani, înjur de 30 - 40 mii ROL, pentru sine și droguri pentru consum.

Inițial stabilisem ca eu împreună cu inculpatul B.M.M.C. după ce acesta le vindea, să îi dăm numitului K.O., 15 - 20 mii de euro, iar noi să ne păstram restul de bani. Insă ulterior s-a aplicat planul doi cel cu persoana de sex feminin N., urmând ca inculpatul B.M.M.C. să păstreze 30 - 40 mii ROL plus droguri pentru consum. Eu urma să beneficiez în urma vânzării de 3 - 4 mii de euro. Nu știu de ce s-a schimbat planul ulterior. În consecință, recunosc în totalitate acuzația care mi se aduce prin rechizitoriu."

B.M.M.C. a recunoscut, de asemenea traficul de droguri: „Cunosc motivul pentru care am fost trimis în judecata și arăt că în data de 09 august 2011, m-am deplasat la firma V., de unde știam ca trebuie să ridic un colet în care se afla droguri, în niște recipiente de ketchup însă după ce le-am ridicat am fost oprit de organul de politie, fiind reținut. L-am rugat pe inculpatul I.M. să mă transporte până la acel loc, cu autoturismul său, însă acesta nu a cunoscut motivul deplasării mele.

Recunosc și fapta din data de 01 aprilie 2011. Arăt că inculpatul I.M. nu știa de existența conținutului coletului și nici nu m-a însoțit în sediul firmei. Arăt că eu am vorbit la telefon cu inculpatul M.F. care mi-a spus sediul firmei unde trebuia să mă deplasez să ridic coletul. Telefonul și numărul de telefon îmi aparțineau. Arat că inc. I.M. a plecat împreună cu copilul său la tramvai înainte de a mă întoarce eu din sediul firmei, rămânând ca autoturismul să fie condus de I.N.

Arăt că am fost sunat din Turcia de către un cetățean care vorbea limba română și care mi-a dat instrucțiunile necesare în vederea conținutului coletului, așadar eu am înțeles ce va conține acel colet.

Urma ca eu sa duc coletul în piața R. la o domnișoara N., care urma sa îmi plătească contravaloarea banilor în droguri, urmând să primesc în jur de 50 de grame de droguri, lucru care mie mi-a convenit fiind un consumator de aproximativ 16 ani."

Apărarea inculpatului I.M. a fost: „cunosc motivul pentru care am fost trimis în judecată însă nu recunosc infracțiunea reținute în sarcina mea, întrucât, deși am condus pe inculpatul B.M.M.C. cu autoturismul până la firma respectivă, eu am știut doar că acel colet conține mâncare, așa cum adusese la cunoștința inculpatul.

În timp ce inculpatul B.M.M.C. se afla în sediul firmei, a sunat inculpatul M.F. și am răspuns eu la acel telefon spunându-i ca inculpatul B.M.M.C. nu a ridicat nici un colet.

Inițial ne-am dus la o firma pe str. VI., însă acolo nu era nici un colet, astfel că ne-am dus la o altă firmă tot pe str. VI., însă nici aici nu era nici un colet, așa ca ne-am îndreptat către P. și aici i s-a spus să vină la ora 4 când vine șoferul.

Am auzit o convorbire telefonica între inculpatul B.M.M.C. și o altă persoană în cadrul căreia inculpatul B.M.M.C. îi spunea persoanei din urmă că atunci când va ridica acel colet o va suna să îi spună unde să îi ducă. Inculpatul B.M.M.C. mi-a spus că acel colet îl va da unei persoane care era arestată cu fratele meu.

Eu nu i-am dat inculpatului B.M.M.C. decât suma de 50 ron pentru a cumpăra țigări, însă fiul meu I.N. i-a dat inculpatului B.M.M.C. suma de 50 ron cu titlu de împrumut. Nu este adevărat că eu i-am dat inculpatului B.M.M.C. suma de 50 ron pentru a plăti restul sumei în vederea ridicării coletului, în consecință eu nu am plătit acea taxă suplimentară pentru ridicarea coletului.

Eu nu cunosc cine era deținutul către care se ducea acel colet, B.M.M.C. îi cunoștea. Eu m-am implicat în aceasta activitate pentru a face un bine celui care era în pușcărie și beneficia de colet. Arăt că niciodată nu am discutat cu inculpatul M.F. despre faptul de a ridica eu coletul. Arăt că eu nu cunosc această discuție telefonică transcrisă din rechizitoriu asupra căreia am fost întrebat de organul judiciar la termenul de astăzi. De aceea eu arăt ca multe convorbiri din cuprinsul rechizitoriului nu îmi aparțin. Arăt că M.F. este fratele meu.

Nicio clipă nu mi-am pus problema ca acel colet ar conține substanțe interzise. Cunoșteam faptul că fratele meu se afla în executarea pedepse pentru trafic de droguri, dar nu m-am gândit niciodată că fratele meu m-ar putea implica intr-o asemenea activitate".

Referitor la apărările inculpatului I.M., audiat la data de 25 ianuarie 2012, M.F. a declarat că a vorbit la telefon despre colet, dar nu a știut că vorbește cu fratele său I.M.: „Arat că inculpatul I.M. nu are nicio implicare în această activitate infracțională, dovadă că i-am spus inculpatului B.M.M.C. ce are de făcut, pe care l-am și trimis să ridice coletul. Am vorbit anterior cu inculpatul I.M., respectiv în datele de 08-09 august și l-am cerut la telefon pe inculpatul lui B.M.M.C., aparat care aparține acestui inculpat din urmă.

Nu am discutat cu inculpatul I.M. despre nici un colet și în consecință nici de conținutul acestuia, de altfel numitului K.O., i-am dat numărul de telefon al inculpatului B.M.M.C.

Deși din conținutul convorbirilor telefonice reiese că eu am vorbit cu inculpatul I.M., despre un colet, totuși așa cum am arătat și în fața procurorului, susțin și astăzi în instanță, faptul că, din cauza zgomotului, nu mi-am dat seama cu cine am vorbit. Eu nu am audiat convorbirile telefonice înregistrate, însă din punctul meu de vedere, oricum nu mai avea rost această activitate, întrucât eu mi-am recunoscut activitatea."

Declarațiile inculpatului I.M. sunt infirmate de trecutul său infracțional care atestă implicarea în trafic de droguri și de convorbirile purtate între l. și ceilalți inculpați care confirmă continuarea activității infracționale.

Instanța de fond reține că inculpatul I.M. a mai fost cercetat și în dosarul cu nr. 1053/D/P/2011, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni. Deși inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. au negat sau nu au recunoscut in totalitate traseul activității infracționale din data menționata mai sus, totuși următoarele mijloace de probă contrazic susținerile acestora și confirma vinovăția acestora în săvârșirea faptelor reținute in sarcina lor.

a) La data de 09 august 2011, ora 08:23:15 inculpatul I.M. poartă o discuție telefonică cu o persoană care nu a fost identificată, acesta îndrumându-l să meargă la autogara F., după cum urmează: " I.M.: Da?Domnu\: La V.. I.M.: V.. Bine. mă.DovnxwA.: Bine, bossule meu, hai!" După câteva minute același interlocutor îi trimite inculpatului I.M. un SMS cu următorul conținut: „Coletu e cu mankare".

b) Din discuția telefonică din data de 09 august 2011 ora 09:00:24 rezultă că inculpatul I.M. s-a deplasat la „V.", însă coletul nu se afla acolo, după cum urmează: Domnul: Alo! I.M.: Ce faci, mă? Domnul: Ce-ai făcut? I.M.: Băi, nene.l Nu e! Ce a...?! Am fost acolo, nu e. Domnul: Bine mă, staipuțin, că te sun in două minute. da?! I.M.: Hai!

c) După câteva minute, respectiv la ora 09:03:07 inculpatul I.M. poartă o nouă discuție telefonică cu inculpatul M.F., cu privire la coletul ce urma să îl ridice primul dintre aceștia, după cum urmează: I.M.: Da, mă! M.F.: Zice ăștia d-aici că n-are cum., trebuie să fie /I.M.: Păi, Cu ce mașină a venit, mă. frate? Ce șofer, întreabă! M.F.: Stai, că-l întreb acuma (...) Da acolo trebuie să fie, așa mi-a zis și-acuma. I.M.: Păi (...) M.F.: Ă? I.M.: Păi, să spună ce șofer, ce mașină, măi M.F.: Aha. I.M.: Și ce alimente fost. M.F.: Aha. Hai! I.M.: Hai, bine".

d) La ora 09:05:46 coinculpatul M.F. îi comunică următoarele detalii: I.M.: Zi, ce zic? M.F.: Ce să zici? Un colet cu mâncare, mă (...) I.M.: A?/ M.F.: E colet cu mâncare, mă. I.M.: Da, mă, dar tre' să știe ce mașină, mă, frate, că, uite, sunt iar în fată, aicea. Și ce șofer? Uite, îmi pune întrebări. M.F. se adresează unei alte persoane aflată în proximitatea sa. Cu următoarea replică: "Auzi, întreabă cu ce mașină și cu ce șofer, că nu știe. ", apoi reia discuția cu I.M. / M.F.: Nu știe nici el. I.M.: Se duce iară, îl trimit iar, da' nu i le dă. M.F.: Cu mașina de ieri, auzi. I.M.: Mașina de /<?/7? M.F. Da. Da. I.M.: Și ce șofer? M.F: Păi, Nu știe. De unde dracu să știe? I.M.: II trimet iar. D.: Bine.

e) La ora 09:16:18 între inculpații I.M., M.F. și B.M.M.C. are loc o discuție telefonică din care rezultă că acesta din urmă, la indicațiile primilor doi inculpați urma ca în aceiași zi după ora 16:00, să ridice coletul în discuție, după cum urmează: I.M.: Da, mă. M.F.: Ce-ai făcut? I.M.: Nimic. M.F.: Nu e, ă? I.M.: Nu e, frate. Nu e, uite, zice că n-a venit nici o mașină. M.F.: îfim. I.M.: Mai insistă și mă duc după patru. M.F.: Ce PLM.: Să mă duc după patru, insistă.

Discuția continuă intre inculpații B.M.M.C. și M.F.: Gogule! M.F.: E? B.M.M.C.: Să-l întreb p-ăla sigur, să-ți spună ce alimente este, mânca-ți-aș, ...(trivialități) Și, dacă (...) M.F.: Mâncare, mâncare, mă, nene, mâncare B.M.M.C.: Mâncare, mâncare, mâncare, mâncare, am înțeles! Da' ce? Conserve, carne, ce fel de (...)? M.F.: Gudem, d-astea, mo/ B.M.M.C.: A, gudem, d-astea, păi, zi, mă, așa, mă! /i/?a .M.F.: Da, și spui că ...(neinteligibil-n.i.) pentru unu', știi duci la pachet aici. B.M.M.C. Da, Da, da. M.F.: Do. B.M.M.C.: Deci, gudem, d-astea, ă M.F.: Da. B.M.M.C.: Și știe, cumva, mașina, ce mașină? Sau indicativ, are vreun indicativ mașina? N[mu\i\ Florin: Nu știe. Nu, nu, m/ B.M.M.C.: Că eu i-am spus: mașina de ieri, și a zis că nu a avut nici un bagaj, ieri. M.F.: Ihm B.M.M.C.: Ai înțeles? M.F.: N-a lăsat nimic pe numele tău. B.M.M.C. Da, da. Mi-a zis să vin după patru, că e posibil să fie la șofer și ăla aplecat la Vâlcea și după ora patru vine.

M.F. se adresează unei persoane aflată în proximitatea sa, cu replica: "Auzi, poa' să vină după patru, că șoferul e la Vâlcea și vine după patru." apoi continuând discuția cu B.M.M.C. / M.F.: Mai du-te odată, vezi ce mai zice/ B.M.M.C.: Băi. deci: V. M.F.: V. B.M.M.C. M.M.C: Da, mă, asta e. Ce să zic. mă, ...(trivialități - n.l.)! sau, să mă duc după patru, ce zici? Că așa multe drumuri (...) M.F.: Ia, stai puțin. M.F. se adresează unei persoane aflată in proximitatea sa, cu replica: „Auzi? Să se ducă după patru, ce zici?", apoi continuând discuția cu B.M.M.C. M.F. Auzi mă, dacă e pungi, orice e pe numele tău, colet, pungi, ce e! Ia mai întreabă odată B.M.M.C.: Am înțeles, da' dacă femeia mi-a spus în felul următor: că n-a lăsat nimica. M.F. se adresează unei persoane aflată in proximitatea sa, cu replica „Că nu e nimic pe numele lui, auzi!" apoi continuă discuția cu B.M.M.C.: Nu a lăsat, mi-a zis așa, în felul următor, ascultă-mă! A zis în felul următor: că e posibil să le fi uitat șoferul să le lase și ăla e plecat la Vâlcea. Să vin după ora patru, că sigur e la el. Ai înțeles? A și sunat, a sunat în fața mea. Ai înțeles? M\Y\\i\3. Florin: Auzi? După patru, încearcă după patru. B.M.M.C.: Da, mă duc după patru, ce, asta e. M.F.: Hai, bine, vezi că îmi sting ăsta, băi B.M.M.C.: Și mai... Să mai insiste, să mai întrebe, să sune, să mai... M.F.: Da, mă, vă dau eu pe la unșpe' vă dau, unșpe' și ceva.

f) Din discuția telefonică purtată în aceiași zi la ora 15:45:50 rezultă că inculpatul I.M. s-a deplasat la firma de transport pentru a ridica coletul, cupă cum urmează: I.M.: Da. M.F.: Ce-ai făcut mă? I.M: Ce dracu să fac? Acuma să vedem. M.F.: M-ai sunat? I.M.: Nu, acuma ne ducem să vedem. E patru,m/?M.F.: E fără zece, fără un sfert. I.M.: Fără zece? M.F.: Da. I.M.: Mai stăm un pic (...) M.F.: Fără un sfert. I.M.: ...Pân' la patru. Să se facă patru. M.F.: Ihm. Păi, nu mai îl lua p-ăsta. Du-te /«/I.M.: /I?M.F.: Du-te tu, mtf I.M.: Da. Bine, mă."

Față de cele ce preced criticile recurentului

I. În sensul existenței unei grave erori de fapt sunt nefondate.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen.

Cazul de casare a fost invocat de către I.M., care a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

I.M. a fost trimis în judecată și a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 10 din Legea nr. 143/2000, organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 se pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.

Conform art. 2 din Legea nr. 143/2000:

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 presupun ca acuzarea să dovedească:

a) existența unei activități de organizare. Legea nu cere o anumită formă de organizare a activității, fiind suficient ca persoana acuzată să fi contribuit la pregătirea faptei, luând orice măsuri pentru coordonarea acțiunilor, orientăndu-se după un plan, aranjând activitățile astfel încât să fie atins scopul dorit:

b) organizarea să privească producerea, cultivarea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc;

c) faptul că inculpatul a cunoscut că actele sale sunt destinate să ajute producerea, cultivarea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc.

În speță probatoriul a dovedit faptul că:

- inculpatul I. a discutat despre livrarea unui colet cu M.F. aflat în penitenciar;

- inculpatul l-a cooptat pe B.M.M.C. pe care l-a plătit pentru a ridica un colet transportat printr-o firmă de curierat;

- interceptările au confirmat șase discuții telefonice între inculpați cu privire la ridicarea coletului.

Inculpatul I.M. s-a apărat arătând că nu a știut că urma să ridice droguri și că știa că urma să fie un colet cu mâncare. Apărarea inculpatului este infirmată atât numărul de convorbiri telefonice (șase convorbiri telefonice într-o perioadă scurtă de timp) cât și faptul că în discuțiile telefonice se vorbește despre gudem, iar în audieri a declarat că era vorba despre borcane cu ketchup, de faptul că s-au deplasat în mod repetat pentru a ridica un colet care, conform apărării, avea o valoare redusă și conținea mâncare pe care o puteau găsi și în România, de faptul că acel colet care, conform apărării, conținea mâncare, nu a fost trimis direct celui care era destinatar, respectiv nu a fost trimis în penitenciar și a fost așteptat mai multe ore de către inculpați fiind căutat la mai multe sedii ale firmei de curierat.

Față de cele ce preced criticile recurentului în senul lipsei elementelor constitutive sunt nefondate.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 172 C. proc. pen. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Inculpații B.M.M.C. și M.F. au invocat greșita aplicare a legii cu privire la faptul că deși au recunoscut faptele instanța nu a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

Apărările inculpaților nu sunt susținute de probe.

Având ca titlu marginal, judecata în cazul recunoașterii vinovăției, art. 3201 C. proc. pen. prevede că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic ca recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În cazul aplicării acestei proceduri instanța pronunță condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, introdusă prin Legea nr. 202/2010, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu. Inculpatul trebuie să declare înainte de începerea cercetării judecătorești că recunoaște în totalitate fapta/faptele reținute în actul de sesizare a instanței și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acel termen de judecată. Inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate; astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. Instanța de judecată, atunci când apreciază asupra incidenței procedurii recunoașterii vinovăției, verifică existența unei concordanțe depline intre acuzațiile formulate și declarațiile inculpaților. Instanța nu se rezumă la a verifica dacă inculpații recunosc încadrarea juridică dată faptei. Verificarea instanței presupune o analiză a acuzației, respectiv a faptelor susceptibile să producă consecințe juridice asupra situației persoanei trimise în judecată. Instanța va aplica procedura simplificată atunci când sunt recunoscute faptele proprii. Neconcordanțele între faptele proprii pentru care sunt acuzați și faptele recunoscute de către inculpați exclud aplicarea procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen., cercetarea judecătorească urmând să stabilească adevărata situație de fapt.

În cauza de față critica este nefondată având în vedere că inculpații nu au recunoscut faptele pentru care au fost acuzați așa cum sunt descrise în actul de acuzare. Inculpații B.M.M.C. și M.F. au negat asocierea cu I.M. Faptul că I.M. a reprezentat elementul de legătură între M.F. aflat în penitenciar și B.M.M.C. cel care a ridicat coletul, reprezintă acuzația descrisă în actul de punere în mișcare a acțiunii penale față de cei doi fiind, preluată în Rechizitoriu, producând consecințe asupra încadrării juridice a faptelor proprii pentru care cei doi au fost trimiși în judecată.

În mod corect instanțele au constatat că, în raport de modul în care au fost formulate acuzațiile, nici inculpatul M.F., nici inculpatul B.M.M.C. nu beneficiază de procedura simplificată, deoarece niciunul nu a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise acuzațiile în rechizitoriu, excluzând un element important al acuzării și anume coordonarea faptelor proprii de către I.M.

Astfel în rechizitoriu, M.F. este acuzat pentru că în data de 09 august 2011 împreună cu inculpatul I.M. a organizat preluarea și transportarea în municipiul București, a cantității de 989,7 grame heroină, activitate infracțională adusă la îndeplinire de coinculpatul B.M.M.C. Audiat în fața instanței de fond inculpatul a prezenta o altă versiune a faptelor negând asocierea sa cu I.M.

B.M.M.C. zis „B.", a fost acuzat în rechizitoriu pentru faptul că:

În data de 01 aprilie 2011 prin intermediul coinculpatul I.R. a vândut colaboratorului cu nume de cod „T.I." cantitatea de 3,21 grame heroină;

În 09 august 2011, sub coordonarea coinculpaților I.M. și M.F. s-a deplasat la firma de transport „V." situată în sectorul 4, de unde a ridicat un colet (expediat din Turcia), în care s-a aflat disimulată cantitatea de 989,7 grame heroină, drog de mare risc disimulat în recipiente de ketchup.

Audiat în fața instanței de fond inculpatul a prezenta o altă versiune a faptelor negând asocierea sa cu I.M.

Față de cele ce preced soluția instanței de fond și a celei de apel cu privire la refuzul de a aplica art. 320 alin. (7) C. proc. pen., este justificată, nefiind vorba de o recunoaștere totală a faptelor reținute.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14C. proc. pen. când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72. C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare a fost invocat de către M.F. Critica este nefondată având în vedere că inculpatul a organizat infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în timp ce se afla în penitenciar în executarea unei pedepse. Pentru inculpatul M.F. instanța de apel a constatat că pedeapsa aplicată - de 13 ani - sunt în mod temeinic individualizate și reflectă gradul de pericol social al faptelor săvârșite - vizând droguri de mare risc, în cantitate de aproximativ 1 kg de heroină, dar și circumstanțele personale, inc. M.F. fiind recidivist.

Instanța de recurs constată că nu au fost administrate probe de natură să infirme susținerile instanței de apel cu privire la circumstanțele personale ale recurentului. Inculpatul M.F. a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, în condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., în timpul executării pedepsei de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și până la considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicate prin sentința penală nr. 588 din 22 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin nerecurare, la 17 mai 2011.

Sunt de natură a susține sancțiunea aplicată atât faptul că inculpatul a organizat traficul de droguri în timp ce se afla în penitenciarul G., cât și cantitatea de droguri traficată, 989,7 grame heroină.

În condițiile pedepsei aplicate inculpatului, acesta are posibilitatea liberării condiționate, după 10 ani și 8 luni de detenție, nefiind obligatoriu să execute în integralitate pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare.

Pedeapsa rezultantă de 16 ani este consecința aplicării unui spor la pedeapsa cea mai grea de 5075 zile. În ceea ce privește sporul aplicat acesta este un echivalent al pedepselor de cinci ani respectiv 13 ani care nu se mai execută, ca urmare a contopirii lor cu sancțiunea de cea mai grea de 5075 zile.

După ce a executat cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depășește 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin două treimi din durata pedepsei când aceasta depășește 10 ani și anume 10 ani și 8 luni pentru cauza de față.

Apreciind criticile ca nefondate, va face aplicarea art. 191 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.M., B.M.M.C. și M.F. împotriva deciziei penale nr. 30/A din 06 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților I.M. și B.M.M.C. timpul reținerii și arestării preventive de la 09 august 2011 la 17 septembrie 2013.

Constată că recurentul inculpat M.F. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 500 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 septembrie 2013.