Staged accident convictions upheld; municipal driver's acquittal restored for lack of social danger.

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila, pronunțată în Dosarul nr. 227/113/2010, s-a dispus în baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art 76 lit. e) C. pen., condamnarea inculpatei D.M. la o lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 2 (două) luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o lună închisoare pentru uz de fals.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor 5 pedepse aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu două luni, în total 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani și 2 luni și potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor care atrag suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat pe inculpată la plata prejudiciului cauzat părții civile U.A. SA (fostă SC U.V.I.G. - Sucursala Pitești) în sumă de 1333,69 RON cu dobânda legală aferentă de la 14 iunie 2008 și până la plata achitării efective a sumei.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. -art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.G. la o lună închisoare pentru instigare la comiterea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 (trei) luni închisoare pentru instigare la comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 11 luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea celor trei pedepse aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu o lună, în total urmând să execute 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani și potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii.

În baza art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.M. la 4 (patru) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o lună închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea celor trei pedepse, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu o lună, în total va executa 1 an și o lună închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani și o lună și potrivit art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., a achitat pe inculpatul M.I. pentru comiterea infracțiunilor concurente de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului o singură sancțiune cu caracter administrativ de 100 lei RON.

În baza art 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, respectiv: declarația nr. 233/2008 dată de inculpata D.M., declarația nr. 233/2008 dată de inculpatul M.I., procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria PCA nr. 3524135/2008 și cererea de înștiințare cu privire la producerea unui accident formulată de inculpata D.M. la societatea de asigurare la 7 mai 2008, precum și mențiunile false: rubricile aferente pozițiilor nr. 233 din 6 mai 2008 din Registrul de tamponări și nr. 803328 din 6 mai 2008 din Registrul de evidență a proceselor-verbale de contravenție ale Poliției comunale Bascov.

S-a dispus restituirea către Poliția comunală Bascov a "Registrelor tamponări" și "Registrelor de evidență a proceselor-verbale de contravenții" după rămânerea definitivă a hotărârii și anularea actelor false.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpații: D.M., S.G. și G.M. la câte 3.500 RON cheltuieli judiciare statului și pe inculpatul M.I. la 200 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, înregistrat sub nr. 269 din 20 ianuarie 2010 și care formează obiectul Dosarului penal nr. 227/113/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a patru inculpați pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

1. Inculpata D.M. - fost judecător în cadrul Curții de Apel Pitești pentru comiterea infracțiunilor de: fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen., complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. Inculpatul G.M. pentru comiterea infracțiunilor de: fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la uz de fals prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. Inculpatul S.G. pentru comiterea infracțiunilor de: instigare la fals în declarații prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 C. pen.; instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 C. pen., complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. Inculpatul M.I. pentru comiterea infracțiunilor de: fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele au fost reținute în sarcina inculpaților în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: denunțul și declarațiile martorului C.C.E., declarațiile martorilor C.I., C.F., A.I.D., procesele-verbale de verificare încheiate de procurori la data de 13 ianuarie 2009, adresa din 22 ianuarie 2009 a I.P.J. Argeș - Poliția Municipiului Pitești, procesul-verbal de verificare încheiat de organele de poliție judiciară la data de 21 ianuarie 2009, adresa din data de 23 ianuarie 2009 a SC "A." SA Pitești, înregistrarea audio-video în mediu ambiental pe suport optic DVD în baza autorizației nr. 150/AI/2008 a Tribunalului București emisă în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție la data de 12 martie 2008 și prelungită la 9 aprilie 2008 - convorbirea fiind redată în procesul-verbal încheiat la data de 15 octombrie 2008 certificată de procuror, autorizația de reparații din 29 aprilie 2008, poliția de asigurare RCA încheiată de P. com. Bascov pentru autovehiculul xxx, procesul-verbal prin care s-a stabilit culpa inculpatului M.I. (șofer la acea dată), adresa de constituire de parte civilă a societății de asigurare, declarațiile celor patru inculpați, declarațiile martorilor: I.C.C., I.C.M., M.I.M., declarațiile martorilor propuși în apărare: V.I.O., D.F., T.V.M., procesul-verbal de verificare a autospecialei yyy, procesul-verbal de identificare a martorilor C.F., "Registrul tamponări" și "Registrul pentru evidența proceselor-verbale de contravenții", procesele-verbale de ridicare de acte de la sediul Poliției Bascov încheiate la 3 decembrie și 4 decembrie 2008, adresa din 4 decembrie 2008 a Primăriei Bascov și anexa dosarul de daune nr. 7002 164983 al SC U.V.I.G. - Sucursala Pitești, procesele-verbale de verificare a autorizației de reparații din 23 ianuarie 2009, o declarație pe proprie răspundere din 10 decembrie 2008 și de verificare a procesului-verbal de contravenție din 11 decembrie 2008, precum și de verificarea mențiunilor din cele două registre din 23 februarie 2009 și anexe.

În baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu reaudierea tuturor martorilor în instanță, despre care instanța a arătat că și-au menținut în totalitate declarațiile date cu cca doi ani de zile în urmă și declarațiile inculpaților, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata D.M. își desfășura activitatea ca judecător la Curtea de Apel Pitești, secția penală, și își avea domiciliul în com. B. Pentru alegerile locale care au avut loc în luna iunie 2008, a fost numită președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Bascov, aflat în sediul primăriei. Această calitate impunea prezența sa la Biroul de Circumscripție.

În după-amiaza zilei de 29 aprilie 2008 inculpata D.M. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca P. cu numărul de înmatriculare qqq pe DN 7C, dinspre Pitești către comuna Bascov.

La intersecția cu DN 7 autoturismul condus de inculpată a intrat în coliziune cu autoutilitara marca R. cu numărul de înmatriculare yyy, care se deplasa pe drum cu prioritate în direcția Rm. Vâlcea.

Urmare impactului, autoturismul P. a suferit avarii la aripa dreaptă față, celălalt autovehicul implicat în accident, condus de martorul C.I., nu a fost avariat.

Întrucât impactul avea doar consecințe materiale minore, unul dintre lucrătorii de poliție aflați atunci în intersecție i-a îndrumat pe conducătorii auto să se deplaseze la sediul Poliției comunei Bascov, pentru întocmirea actelor de constatare; cu această ocazie, inculpata a fost atenționată că ar fi trebuit să respecte semnul de circulație "cedează trecerea", amplasat în intersecție pe direcția sa de deplasare.

Inculpata și martorul s-au deplasat cu autovehiculele proprii către sediul postului de poliție, unde au discutat cu inculpatul G.M., aducându-i la cunoștință motivul prezentării.

Acesta a examinat cele două autovehicule constatând avariile suferite de autoturismul marca P.; pe baza celor relatate de conducătorii auto, a concluzionat că evenimentul s-a produs din culpa inculpatei care nu a acordat prioritate, faptă sancționabilă cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 zile (art. 101 alin. (3) lit. a) din O.U.G nr. 195/2002).

Pentru a evita aplicarea acestei sancțiuni și motivat și de faptul că autocamionul yyy nu prezenta avarii, inculpatul G.M. i-a spus martorului C.I. că poate pleca, cu condiția să lase date de contact.

În acest sens, martorul a indicat lucrătorului de poliție numărul de înmatriculare al mașinii, numărul său de telefon și locul în care obișnuiește să parcheze mașina (vizavi de unul dintre punctele de lucru aparținând SC S.I.E. SRL, aparținând familiei D.) după care a părăsit clădirea fără a întocmi, semna sau primi vreun înscris.

După plecarea martorului, inculpatul G.M. i-a explicat inculpatei D.M. faptul că este vinovată de accident, astfel că declarația tip în care aceasta descria evenimentul nu a mai fost finalizată, urmând a găsi de comun acord un alt mod de rezolvare a situației.

Pentru ca autoturismul să poată fi folosit la deplasări ulterioare, inculpatul G.M. a emis autorizația de reparație din 29 aprilie 2008, în care a consemnat avariile constatate ("aripă dreaptă față"). Alte acte de constatare nu au mai fost întocmite, iar inculpata a părăsit sediul postului de poliție.

Întrucât culpa în producerea accidentului îi revenea inculpatei D.M., iar autoturismul P. nu era asigurat C., aceasta s-a hotărât să facă demersuri pentru a remedia avariile fără a suporta consecințele juridice și contravaloarea lucrărilor.

În acest scop, la data de 06 mai 2008, s-a deplasat la sediul Primăriei Bascov, unde a luat legătura cu primarul S.G. și cu martora D.L. cărora le-a solicitat să o însoțească la poliție pentru a discuta cu șeful de post, deoarece inculpata le-a relatat celor doi că nu are încheiată asigurare C. pentru autoturismul avariat.

Conform celor convenite și după anunțarea telefonică a sosirii, în jurul orei 11,00, inculpații și martora s-au deplasat la sediul Poliției comunale Bascov, situat în apropiere, unde au intrat în biroul șefului de post; la acel moment, funcția era deținută de martorul C.C.E., autorizat ca investigator cu identitate reală în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție.

În biroul acestuia, inculpații au expus martorului C.C.E. împrejurările concrete în care autoturismul a fost avariat; pe parcursul discuției, inculpata D.M. a încercat să acrediteze ideea că nu ar fi vinovată de accident, invocând prezența unui polițist care dirija circulația în intersecție.

Prima instanță a reținut că întreaga convorbire a fost înregistrată audio-video, în baza autorizației nr. 150/AI/2008 a Tribunalului București emisă în Dosarul nr. 26/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție la data de 12 martie 2008 și prelungită la data de 09 aprilie 2008; convorbirea a fost redată în procesul-verbal încheiat la data de 15 octombrie 2008 certificat de procuror, și conform art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen., poate fi folosită și în prezenta cauză. Inițial, inculpata D.M. a prezentat martorului C.C. un bilet pe care se afla înscris numărul de înmatriculare yyy, afirmând că acesta este autovehiculul care a lovit-o, că este un autovehicul de gabarit mare și că șoferul ar fi spus că e "de la D.".

Totodată, a precizat că, prin intermediul, lui "D." a verificat numărul de înmatriculare constatând că proprietarul autovehiculului se numește C.F. care însă nu figurează ca angajat al SC S.I.E. SRL.

Instanța a constatat că prin prisma celor discutate și stabilitate în același context, inculpații au renunțat tacit la demersurile de identificare și convocare ulterioară a șoferului.

Inculpata D.M. a prezentat martorului C.C.E. autorizația de reparații emisă la data de 29 aprilie 2008 de inculpatul G.M., arătând că acesta este singurul act întocmit.

Fiind convocat în biroul martorului, inculpatul G.M. a confirmat că procedura de constatare a evenimentului de trafic a fost stopată deoarece rezultă culpa inculpatei, astfel că declarației tip începută de D.M. nu i s-a mai dat curs, iar celuilalt șofer nu i s-a mai solicitat să dea declarație.

Inculpatul G.M. a afirmat că problema culpei s-ar fi putut rezolva încă de la data de 29 aprilie 2008, prin susținerea că autoturismul a fost găsit lovit ("(...) eu i-am spus poate că a găsit-o lovită, dacă era atunci, mergea (...) era simplu"), dar această situație o obliga pe inculpată să plătească reparațiile, împrejurare pe care aceasta dorea să o evite ("Păi dacă aveam C. nu mă interesa. N-am C.").

În acest context, inculpatul S.G. a propus găsirea unei persoane care să-și asume culpa ("treaba e cum (...) pe cine, cum facem cu mașina, pe cine băgăm să (...) asta e treaba"), după care a contactat telefonic pe un angajat al primăriei întrebând dacă mașina A. pe care o conduce acesta este sau nu asigurată ("alo, S., ia zii. Tu ai asigurare la A. ?").

Urmare convorbirii telefonice și a discuției din birou cu privire la efectele contractelor de asigurare, inculpatul S.G. a acreditat ideea că fapta ar putea fi asumată de un angajat al primăriei și descrisă ca având loc în parcarea acestei instituții ("ia auziți că în parcare la primărie dând cu spatele, am lovit aripa", "ăsta care zice că face fapta care lovește, trebuie să aibă plătit pe anul acesta, sau?").

Pentru a verifica în concret dacă autoutilitarele primăriei beneficiază sau nu de polițe de asigurare, inculpatul S.G. l-a contactat telefonic pe martorul I.A. (viceprimar al comunei), solicitându-i relații în acest sens, după care a comunicat celor prezenți modul în care problema s-ar putea rezolva ("haideți că vorbii cu domnul vice. Deci noi avem și mașina aia și tractorul cu remorcă. A fost mașina aia de cărat containere", "dând cu spatele, în oglindă, n-a văzut și a acroșat, o chestie d-asta").

După ce au stabilit împrejurările în care evenimentul rutier trebuia descris, tot la inițiativa inculpatului S.G., inculpații au convenit ca și actele de constatare să fie datate cu 29 aprilie 2008, data emiterii autorizației de reparații; în acest sens, S.G. s-a oferit să se ocupe de modul în care va da declarația șoferul său ("îi facem pe 29 aprilie și declarație, și la ăla al meu (...)") și să se asigure prezența acestuia la sediul postului de poliție, având asupra sa actele necesare întocmirii constatării.

În aceste condiții, inculpatul S.G. a părăsit sediul poliției pentru a concretiza cele discutate; în același moment a plecat și martora D.L.

În cursul aceleiași zile (06 mai 2008), inculpatul M.I., angajat ca șofer la P. Bascov, s-a prezentat la sediul Poliției comunale și a dat declarație pe proprie răspundere în sensul că la data de 29 aprilie 2008, în timp ce efectua o manevră de mers înapoi cu autospeciala din dotare, în parcarea primăriei a lovit cu bara spate autoturismul yyy, care a fost avariat la aripa dreaptă față.

Declarația întocmită de inculpata D.M. descrie același mod de producere a evenimentului rutier în care autoturismul său a fost avariat.

Ambele declarații au fost datate de inculpatul G.M. cu "29 aprilie 2008", primind numărul 233; pe formularul completat de inculpata D.M., la rubrica "avarii existente", G.M. a făcut mențiunea "aripa dreaptă față", iar pe cel aparținând lui M.I., la aceeași rubrică, a înscris "bară spate".

În baza acestor declarații, conform procedurii, inculpatul G.M. a întocmit procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, datat tot cu 29 aprilie 2008, prin care a stabilit culpa exclusivă a lui M.I. și a aplicat acestuia avertisment și puncte de penalizare.

Pe actul astfel întocmit, inculpatul M.I. a semnat atât în dreptul mențiunii olografe "recunosc și regret" făcută de inculpatul G.M., cât și la rubrica de luare la cunoștință.

Tot la data de 06 mai 2008, inculpatul G.M. a completat datele evenimentului (așa cum au fost acestea consemnate în actele de constatare menționate mai sus), în registrele specifice, respectiv "registrul tamponări" și "registrul pentru evidența proceselor-verbale de contravenție", după care a comunicat telefonic la IPJ Argeș - Serviciul Poliției Rutiere sancțiunea aplicată pentru ca punctele de penalizare să fie implementate în baza informatizată de date.

La 7 mai 2008, inculpata D.M. s-a prezentat la sediul SC "U.V.I.G. - Sucursala Pitești, unde a completat o declarație-tip în care a arătat că la data de 29 aprilie 2008, autoturismul său yyy a fost avariat la aripa dreaptă față de autospeciala, condusă de M.I.; la aceeași dată a formulat și o cerere de plată a despăgubirii.

Pentru constituirea dosarului de daune (nr. 7002 164 983 din 07 mai 2008), inculpata a prezentat în copie autorizația de reparație seria CR nr. 0022703 din 29 aprilie 2008, polița de asigurare RCA încheiată de P. Bascov pentru autovehiculul qqq și procesul-verbal prin care s-a stabilit culpa inculpatului M.I.

Autoturismul inculpatei a fost reparat, iar pentru contravaloarea lucrării, în cuantum de 1333,69 RON a fost emisă factura din 23 mai 2008. Suma a fost achitată de societatea de asigurare la data de 16 iunie 2008.

Instanța de fond a arătat că situația de fapt descrisă rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor C.F., C.I. și A.I.D., cu procesele-verbale de verificare încheiate de procurori la data de 13 ianuarie 2009, cu adresa din 22 ianuarie 2009 a IPJ Argeș - Poliția Municipiului Pitești, cu procesul-verbal de verificare încheiat de organele de poliție judiciară la data de 21 ianuarie 2009 și cu adresa din data de 23 ianuarie 2009 a SC "A." SA Pitești.

Astfel a rezultat necesitatea identificării persoanei care la data de 29 aprilie 2008 a condus autovehiculul yyy. Urmare verificărilor efectuate în evidențele D.G.P.M București - S.P.R la data de 13 ianuarie 2009 s-a stabilit că, din anul 2002, proprietarul acestuia este martorul C.F. Audiat în cauză la data de 20 ianuarie 2009 și în instanță, acesta a învederat faptul că de aproximativ 5 ani autovehiculul proprietatea sa este folosit în mod exclusiv de tatăl său C.I.

Martorul C.I. a confirmat aspectele privind folosirea autocamionului, precizând că în cursul lunilor aprilie - mai 2008, în timp ce se deplasa cu autovehiculul yyy pe DN 7 către Rm. Vâlcea, a intrat în coliziune ușoară cu un autoturism marca P. de culoare albastră, care circulă pe DN 7 C în direcția Bascov, condus de "o doamnă de aproximativ 50 ani". Martorul a mai arătat că, urmare impactului, numai autoturismul P. a prezentat avarii localizate la aripa dreaptă față și că deplasându-se la sediul Poliției comunale Bascov i s-a solicitat să lase date de contact și i s-a permis să plece.

În cursul cercetărilor s-a stabilit că la data de 29 aprilie 2008, sectorul de drum situat la intersecția DN 7 cu DN 7 C se afla în administrarea SC "A. " SA - Sucursala București, unitate care s-a ocupat, și de amplasarea mijloacelor de semnalizare rutieră.

Din planșa de semnalizare obținută de la această societate s-a constatat că la intersecția respectivă pe DN 7 C era postat indicatorul "Cedează trecerea", iar pe DN 7 cel de "Drum cu prioritate".

Conform datelor furnizate de Poliția municipiului Pitești, la data de 29 aprilie 2008, în intersecția DN 7 cu DN 7C, patru agenți de poliție din cadrul Secției 3 Pitești, între care și martora A.I.D., au executat activități de menținere a ordinii și liniștii publice. Din declarația martorei A.I.D. dată la 27 ianuarie 2009 și menținută în instanță, s-a reținut că în primăvara anului 2008, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu în intersecția sus-menționată, aceasta a asistat la o coliziune dintre "un autocamion" și un autoturism marca P. de culoare închisă condus de o femeie; despre conducătorul autoturismului P. implicat în accident, martora a arătat că, de la unul dintre colegi a aflat că ar fi magistrat și că se grăbea să ajungă la sediul Primăriei comunei Bascov. De asemenea, martora a mai declarat și că ambii șoferi au fost îndrumați către sediul Poliției comunale Bascov, în vederea întocmirii actelor de constatare.

Din coroborarea denunțului și a declarațiilor date de martorul C.C.E., cu înregistrarea audio-video autorizată în mediul ambiental, cu procesul-verbal de constatare și cu verificările efectuate în evidențele specifice ale Poliției comunale Bascov, instanța a constatat că rezultă că avariile autoturismului yyy au fost produse la data de 29 aprilie 2008, dată la care s-a emis și autorizația de reparații seria CR nr. 0022703.

Ca urmare a examinării carnetului conținând exemplarele nr. 2 ale autorizațiilor de reparații emise de inculpatul G.M. (carnet arhivat la IPJ Argeș - Serviciul Poliției Rutiere, care conține formularele tipizate seria CR nr. 0022701-0022725), instanța a constatat că, în succesiunea numerică și cronologică, actul în discuție se înscrie corespunzător datării sale proces-verbal de verificare încheiat la data de 23 ianuarie 2009, însă procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, prin care M.I. a fost sancționat, a fost întocmit de inculpatul G.M. la data de 06 mai 2008.

Instanța a precizat că procesele-verbale de constatare a încălcării normelor privind circulația pe drumurile publice sunt formulare tipizate cu regim special, inserate și prinse în carnete, astfel încât completarea lor nu este posibilă decât în ordine. Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul G.M. a folosit formularele tipizate din carnetul seria PCA nr. 3524126-3524150.

Dintre acestea, s-a constatat că procesul-verbal seria PCA nr. 3524132, datat 02 mai 2008, a fost întocmit de inculpatul G.M. pentru un eveniment din data de 02 mai 2008; persoana sancționată a fost prezentă și a semnat de primirea unui exemplar al înscrisului (proces-verbal de verificare întocmit la data de 11 decembrie 2008); procesele-verbale seria PCA nr. 3524133 și 3524134 au fost întocmite la 06 mai 2008, pentru evenimente din aceeași dată.

În consecință, instanța a considerat că rezultă că, potrivit succesiunii numerice a filelor din carnet, procesul-verbal seria PCA nr. 3524135 nu poate fi întocmit la data de 29 aprilie 2008.

La aceeași concluzie a ajuns prima instanță și ca urmare a examinării "Registrului pentru evidența proceselor-verbale de contravenție" ridicat de la sediul poliției comunale Bascov, desecretizat și atașat în original dosarului de urmărire penală, întrucât numărul de înregistrare atribuit procesului-verbal în discuție se regăsește între cele operate la data de 06 mai 2008 (proces-verbal de verificare din data de 11 decembrie 2008, proces-verbal de verificare din data de 23 februarie 2009).

În ceea ce privește declarațiile date pe proprie răspundere de inculpații D.M. și M.I., s-a constatat că și acestea au fost antedatate; astfel, numărul de ordine atribuit (233) se regăsește între cele acordate unor înscrisuri similare întocmite la data de 06 mai 2008, pentru evenimente de trafic rutier produse în perioada 5 - 06 mai 2008, cu privire la care lucrătorii din cadrul Poliției comunale Bascov - inclusiv inculpatul G.M. au întocmit acte de constatare (procese-verbale de verificare întocmite la data de 10 decembrie 2008).

De asemenea, instanța a reținut că din "Registrul tamponări" rezultă că prima și singura mențiune referitoare la evenimentul rutier în care autoturismul yyy a fost avariat se regăsește la data de 06 mai 2008, într-o succesiune de evenimente similare produse la aceeași dată (proces-verbal de verificare încheiat la data de 23 februarie 2009).

S-a reținut că inculpații, prin declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și interogatoriile luate în instanță, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar susținerile inculpaților concordă între ele și se coroborează și cu declarațiile martorilor D.L. și I.A.

Referitor la evenimentul rutier în care autoturismul yyy a fost avariat, inculpații D.M. și M.I. au relatat că acesta ar fi avut loc la data de 29 aprilie 2008, aproximativ la ora 16,00, în parcarea Primăriei comunei Bascov, din culpa lui M.I., așa cum a fost descris în declarațiile date la poliție pe proprie răspundere; de asemenea, ambii au arătat că martorul I.A. (viceprimar al comunei) a fost imediat anunțat despre accident, și că ulterior s-au deplasat la sediul postului de poliție unde, la aceeași dată, au fost întocmite toate actele de constatare.

Aceste susțineri au fost confirmate de martorul I.A., care a arătat că a aflat despre accident imediat după producerea lui, atât de la D.M. cât și de la M.I., și că în ziua următoare a examinat personal autospeciala primăriei constatând că aceasta nu prezenta avarii.

De asemenea, inculpatul G.M. a declarat că la data de 29 aprilie 2008, după ora 16,00, șoferii celor două autovehicule s-au prezentat la Poliția comunală Bascov și că, pe baza declarațiilor date de aceștia și a examinării mașinii P., în aceeași zi a emis autorizația de reparații și a întocmit procesul-verbal de contravenție.

Întrebat expres cu privire la operarea mențiunilor în registre abia la data de 06 mai 2008, inculpatul a declarat faptul că, neexistând un termen impus de lege, a procedat la înregistrare în momentul în care și-a amintit despre actele întocmite.

Referitor la discuția purtată în biroul martorului C.C.E. inculpata D.M. a arătat că la data de 06 mai 2008 ar fi încercat să-i contacteze pe agentul constatator G.M., pentru a-i solicita să completeze autorizația de reparații, în sensul de a insera în cuprinsul acesteia o zgârietură produsă autoturismului său anterior datei de 29 aprilie 2008.

Întrucât inculpata nu se afla în sediul poliției, a mers la P. comunei Bascov, solicitând inculpatului S.G. să o prezinte șefului de post pentru a rezolva această problemă, în acest context, în jurul prânzului s-ar fi deplasat la Poliția comunală Bascov, împreună cu inculpatul S.G. și cu martora D.L.

Inculpata a învederat că discuția a avut loc numai în biroul șefului de post, că nu a avut finalitate concretă, martorul C.C.E. refuzând să se implice și că în tot acest timp, inculpatul G.M. nu a fost de față.

Prima instanță a constatat că declarația inculpatei nu este confirmată în totalitate, atât de inculpatul S.G. cât și de martora D.L.

În declarațiile lor, inculpații și martorii au precizat date certe (29 aprilie 2008 și respectiv 06 mai 2008), arătând că pot asocia evenimentele descrise cu sărbătorile pascale, ziua de 1 Mai și începutul campaniei electorale pentru alegerile locale.

După ce li s-a adus la cunoștință conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii din data de 06 mai 2008 interceptată audio-video, inculpații și-au menținut în esență primele declarații.

Suplimentar, inculpatul G.M. a precizat că, foarte probabil, discuția din biroul șefului de post s-a referit la un alt eveniment rutier.

Instanța a reținut că aceeași poziție a fost adoptată și de inculpata D.M. care a încercat să antameze ideea a două accidente, unul la data de 29 aprilie 2008, (respectiv impactul cu autospeciala condusă de inculpatul M.I.) și un altul, produs la o dată ulterioară (constând într-o coliziune ușoară cu autocamionul yyy).

În acest sens a solicitat audierea a trei martori, probă care a fost administrată atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță:

- martorul T.V. a declarat că la data de 29 aprilie 2008 în timp ce se afla în autoturismul său staționat în zona Primăriei comunei Bascov, ar fi asistat la o parte din evenimentul rutier prin care autoturismul P. aparținând inculpatei, ar fi fost lovit de o mașină de salubritate; ulterior, după difuzarea unor emisiuni T.V. referitor la "înscenarea unui accident", ar fi contactat-o pe inculpata D.M., pe care o cunoștea din vedere, manifestându-și disponibilitatea de a fi audiat ca martor în cauză.

- martorul D.F. (cumătru cu inculpata) a declarat că, la data de 02 mai 2008, s-a întâlnit cu inculpata D.M., ocazie cu care a constatat personal că autoturismul P., proprietatea acesteia, prezenta avarii la aripa dreaptă față, cu privire la care i s-a relatat că s-ar fi produs "în preajma Paștelui", în parcarea Primăriei comunei Bascov, urmare unor manevre efectuate de o mașină de gunoi.

De asemenea, martorul a arătat că, ulterior ("la data de 4 sau 5 mai 2008"), în timp ce se afla către Pitești, pe raza comunei Bascov a observat-o pe inculpata D.M. pe un loc de refugiu din zona intersecției DN 7 cu DN 7C, și a oprit ca să vadă ce s-a întâmplat și eventual, să-i ofere ajutor. Cu această ocazie a constatat că autoturismului P. prezenta și alte avarii pe partea dreaptă ("zgârietură pe portiera din spate dreapta, prelungită peste portiera față, dreaptă, până la înfundarea aripii"), produse chiar atunci prin impactul cu un camion, inculpata relatându-i că administratorul drumului schimbase recent marcajele, astfel că a pătruns în intersecție crezând că are prioritate. Instanța a precizat că ambii martori nu au putut dovedi prezența lor la acel moment, în locurile respective.

- martorul V.I.O. (angajat la SC "D.A." SRL Pitești) a declarat că la sfârșitul lunii aprilie 2008 a vizualizat inițial autoturismul P. proprietatea inculpatei, constatând că aceasta avea aripa dreaptă față înfundată și un far spart, iar peste câteva zile, cu ocazia introducerii efective în service, conform programării, ar fi observat existența unei avarii suplimentare, minore, respectiv "o zgârietură pe aceeași parte, de la jumătatea portierei spate către aripă", pentru care inculpata nu avea autorizație de reparație.

S-a reținut că, cu ocazia consemnării declarațiilor martorilor sus-menționați în cursul urmăririi penale, li s-a cerut acordul de a fi testați pentru detectarea comportamentului simulat. Martorul V.O. a refuzat expres, iar ceilalți doi și-au exprimat inițial acordul, dar, legal citați, nu au răspuns convocării, astfel că testarea nu a fost posibilă.

Astfel, instanța a apreciat că susținerile inculpaților și ale martorilor propuși în apărare nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Referitor la depoziția inculpatei D.M., instanța a arătat că a declarat că pe 29 aprilie 2009 a fost în ședință de judecată (cu fonduri, apeluri, recursuri) începând cu ora 8,30 apoi împreună cu ceilalți membrii ai completului din care a făcut parte, a judecat cauzele și a făcut pronunțările în jurul orei 15,00 a plecat la biroul din com Bascov. Distanța de la Curtea de Apel Pitești la P. Bascov este de cea 10 km și o parcurgea în cea un sfert de oră în timp ce se afla la biroul electoral și parcase mașina în fața primăriei, aceasta a fost lovită de un conducător auto în timp ce făcea unele manevre de parcare a unei mașini de gunoi aparținând primăriei. A declarat că a vorbit cu polițistul care era de serviciu, cu șoferul mașinii, după care s-a întors în grabă la serviciu, unde nu mai era nimeni, iar ulterior le-a povestit colegilor ce a pățit.

Instanța a constatat că nu a dovedit cu probe aceste aspecte, respectiv nu a depus lista de ședință din acea zi, nici nu a propus audierea unui coleg care sub jurământ să mărturisească faptul că inculpata s-a plâns imediat la serviciu de aceste evenimente rutiere și că nu a fost vinovată. Concluzia instanței a fost că, în data de 29 aprilie 2009, inculpata, spre sfârșitul programului, a plecat spre domiciliul său din com. B. și din neatenție (nu a văzut indicatorul cedează trecerea) a intrat în autoturismul care circula regulamentar și avea prioritate. Nedorind să fie sancționată și nici să plătească reparațiile mașinii, care însumau o sumă modică, i-a contactat pe primarul și agentul de poliție care era de serviciu, pentru ca împreună să găsească o modalitate de exonerare a acesteia. Întrucât trebuia și avizul șefului de post al comunei, respectiv martorul C.C.E., au mers în ziua de 6 mai 2008 la acesta. Nu se cunoștea faptul că acesta este investigator cu identitate reală într-un dosar al DNA în care erau efectuate cercetări cu privire la activități ilicite în cadrul procedurii de eliberare a permiselor de conducere. Întrucât avea autorizație de interceptare audio-video în mediu ambiental în biroul său, discuția a fost înregistrată. Cei patru inculpați: judecătoarea D.M., polițistul G.M., primarul S.G., în prezența șefului de post și a martorei D.L., secretara primăriei, au discutat despre faptul că inculpata D.M. nu avea asigurare C. și atunci primarul l-a sunat pe vice-primarul I.A., pentru a-l întreba despre contractele de asigurare încheiate de primărie pentru autovehiculele pe care le avea în dotare, situație în care vina producerii accidentului urma să fie preluată de către un șofer al primăriei, care avea asigurare C.

În consecință, a reținut instanța, urma ca să se facă actele necesare în fals, pentru ca un om subordonat primăriei (navetist, bolnav, cu copii) să ia asupra lui comiterea accidentului.

În legătură cu "zgârietura" care s-a dorit a se stabili cu ocazia unui alt presupus accident, instanța a precizat că această situație nu poate fi primită, deoarece chiar martorul audiat la cererea inculpatei, respectiv V.I.O., șef-service a precizat că "zgârietura era pe aceeași parte cu lovitura, era ceva superficial și putea fi ștearsă personal, fără eliberarea unei autorizații în acest sens". S-a reținut că ceilalți doi martori sunt cunoștințele inculpatei, au fost martori oculari la două accidente diferite însă nu și-a putut explica și dovedi prezența lor în aceeași zi și acel loc. Mai mult, au refuzat ca să efectueze testul poligraf.

Instanța a reținut că în concluziile scrise formulate de către apărătorii inculpaților și susținerile orale s-au criticat probele administrate și rechizitoriul întocmit în cauză, pentru următoarele considerente:

1. Că mijloacele de probă au fost nelegal administrate pe parcursul urmăririi penale, încălcându-se principiul înscris în art. 2, 3, 62 C. proc. pen., că articolul 64 C. proc. pen. nu enumera denunțul ca mijloc de probă și, în consecință, acesta trebuie înlăturat.

Instanța a constatat însă că potrivit art. 63 C. proc. pen. constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni. Probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăruia făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate. De altfel, în "Dex" - ediția 98, denunțul înseamnă o informare adresată unui organ de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni comisă de o persoană. Izolat, nu constituie mijloc de probă decât coroborat cu alte probe din care să rezulte că o persoană este vinovată de comiterea unei fapte penale.

Instanța a arătat că C.C.E. a fost audiat în calitate de martor, atât la urmărirea penală cât și în instanță iar denunțul sau declarația dată inițial nu contravine legii.

2. Că înregistrarea audio-video în mediu ambiental, efectuată pe baza autorizației eliberată de Tribunalul București trebuie înlăturată, deoarece a fost realizată la 6 mai 2008, în faza actelor premergătoare, iar urmărirea penală a început la 2 decembrie 2008. Că actele respective nu sunt mijloace de probă, întrucât nu au fost consemnate într-un proces-verbal așa cum prevede art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

Și aceste aspecte instanța le-a considerat nefondate, întrucât art. 224 alin. (1) C. proc. pen. prevede expres că: "În vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare."

S-a reținut de către instanță că aceste două probe au fost consemnate prin ordonanța din 6 mai 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combaterea Corupției, cu ocazia disjungerii acestei cauze dintr-un dosar cu 22 de inculpați privind acordarea nelegală de permise auto și trimiterea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spre competență de soluționare.

3. Că și obținerea înregistrării prin depășirea limitelor autorizației judecătorului este nelegală, întrucât investigatorul cu identitate reală C.C.E. nu putea înregistra decât convorbirile care aveau legătură cu fapta care făcea obiectul Dosarului nr. 26/2008 al D.N.A. Că martorul C.C.E. știa că nu avea voie să înregistreze, fapt relatat și în instanță.

Este adevărat, a menționat instanța, că martorul a înregistrat convorbirea avută cu cei trei inculpați, însă a respectat autorizația dată de Tribunalul București, neavând să anticipeze cu ce problemă venea primarul însoțit de "Doamna judecător" la biroul său, fiind clar și fără putință de tăgadă că în asemenea cazuri venea pentru rezolvarea unei probleme nelegale, care nu se putea rezolva la telefon.

Nu pot fi însă înlăturate, a menționat instanța, următoarele probe: depozițiile martorilor C.C.E., care în calitatea sa de investigator sub acoperire, nu putea să fie complice la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, C.I., șoferul care a fost accidentat de către inculpată, deoarece nu a respectat semnele de circulație, martora A.I.D., polițistă care a asistat la accident și a îndemnat părțile să se prezinte la Poliția com. Bascov, precum și cu depozițiile celorlalți polițiști: P.I., D.G.G., I.C.M., I.C.C., M.I.M.

Faptul că s-a căutat să se acrediteze ideea că procesele-verbale puteau să nu fie trecute în ordine cronologică în registrul de consemnare, a fost apreciat ilogic de către instanță, precizând că acesta este singurul exemplu de nerespectare a ordinii de numerotare.

În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatei D.M. comisă cu intenție la data de 6 mai 2008 de a face declarații necorespunzătoare adevărului în fața organelor de poliție, cu privire la circumstanțele în care autoturismul qqq a fost avariat, în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

Fapta aceleași inculpate, comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, de a-l determina pe agentul de poliție G.M., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să întocmească acte oficiale prin care să ateste fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, în scopul folosirii ulterioare a acestora, constituie complicitate la comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.

Fapta aceleași inculpate, comisă cu intenție la data de 7 mai 2008, de a face declarații necorespunzătoare adevărului în fața reprezentantului SC U.V.I.G. - Sucursala Pitești, (în prezent U.A. SA) în vederea întocmirii dosarului de daune referitor la împrejurările în care autoturismul său a fost avariat pentru a produce consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Fapta aceleași inculpate, comisă cu intenție la data de 7 mai 2008 de a folosi la societatea de asigurare, în vederea producerii de efecte juridice, procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, cunoscând că acesta a fost întocmit în fals de un lucrător de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

Fapta aceleași inculpate, comisă cu intenție la data de 7 mai 2008 de a induce în eroare prin folosirea de acte false pe reprezentanții fostei SC U.V.I.G. - Sucursala Pitești - în prezent U.A. SA, cu ocazia executării contractului de asigurare RCA seria RO/12/S5/BA nr. 000867602, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 1333.69 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Întrucât toate cele cinci fapte au fost comise în concurs real, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a considerat că fapta inculpatului G.M., comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale și în exercitarea atribuțiilor de serviciu de a atesta, în calitate de agent de poliție în cadrul Poliției comunale Bascov, fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului în cuprinsul procesului-verbal seria PCA nr. 3524135/2008 și de a opera mențiuni necorespunzătoare adevărului în registrele specifice de evidență a evenimentelor rutiere, cu privire la circumstanțele în care autoturismul qqq a fost avariat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, de a remite inculpatei D.M. procesul-verbal de contravenție seria PCA nr. 3524135, întocmit în fals, cunoscând că acesta va fi folosit pentru a produce consecințe juridice la întocmirea dosarului de daune, s-a constatat că întrunește în drept elementele complicității la comiterea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 26 raportat la art. 291 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, de a înlesni prin întocmirea și remiterea de acte false, obținerea de avantaje materiale de către D.M. în cuantum de 1333,69 RON, prin inducere în eroare a reprezentanților societății de asigurare, s-a reținut că reprezintă complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Prima instanță a considerat că fapta inculpatului S.G., comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, de a-l determina pe inculpatul M.I. să facă declarații necorespunzătoare adevărului în fața lucrătorilor din cadrul Poliției comunale Bascov, cu privire la circumstanțele în care autoturismul qqq a fost avariat, în vederea producerii de consecințe juridice pentru inculpata D.M., întrunește în drept elementele constitutive de instigare la comiterea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, de a determina pe agentul de poliție G.M. să întocmească în fals înscrisuri oficiale, cu privire la circumstanțele în care autoturismul qqq a fost avariat, s-a constatat că întrunește elementele constitutive de instigare la comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, de a înlesni, prin instigarea lui M.I. să facă declarații nereale și a agentului de poliție G.M. să întocmească acte oficiale false, obținerea de avantaje materiale de către D.M. în cuantum de 1333,69 RON, prin inducerea în eroare a reprezentanților societății de asigurare, s-a considerat că întrunește elementele constitutive de complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, prima instanță de fond a reținut că fapta inculpatului M.I., comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale, de a face declarații necorespunzătoare adevărului în fața organelor de poliție, cu privire la circumstanțele în care autoturismul qqq a fost avariat, cu ocazia întocmirii actelor specifice de constatare (declarația pe propria răspundere nr. 233/2008 și procesul-verbal de contravenție seria PCA nr. 3524135/2008), în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, comisă cu intenție la data de 6 mai 2008, prin declararea necorespunzătoare adevărului făcută în fața organelor de poliție cu privire la circumstanțele în care autoturismul qqq a fost avariat, înlesnind astfel obținerea de avantaje materiale de către D.M. în cuantum de 1333,69 RON, prin inducerea în eroare a reprezentanților societății de asigurare s-a considerat că reprezintă complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), și 3 C. pen.

S-a arătat că cele două fapte au fost comise în concurs real, fiind incidente dispozițiile art 33 lit. a) C. pen.

Cât privește poziția procesuală a inculpaților, s-a reținut că aceștia nu au recunoscut faptele comise și că au solicitat achitarea.

Prima instanță a arătat că poziția procesuală a inculpaților și apărările formulate sunt combătute cu toate probele aflate la dosar, constatându-se că rezultă cu certitudine că a avut loc un singur accident de circulație din vina inculpatei D.M., la data de 29 aprilie 2008, situație în care trebuia ca agentul de circulație de serviciu G.M. să o sancționeze contravențional și, pentru că nu avea asigurare C., inculpata trebuia să achite c/val. reparațiilor care urmau a se efectua mașinii" P." nr. qqq.

Instanța a menționat că, deși avea calitatea de magistrat și "L." la numărul de înmatriculare a autoturismului, care să atragă atenția asupra funcției pe care o are, a ignorat principiul înscris în art. 16 din Constituția României: "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege" și a angajat răspunderea penală a încă trei persoane.

La individualizarea judiciară a pedepselor care s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de pericolul social al faptei comise, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Despre inculpații D.M., fost magistrat la Curtea de Apel Pitești, S.G., primarul comunei Bascov și G.M., fost agent de poliție în cadrul Postului de Poliție al com. Bascov, s-a constatat că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar în prezent D.M. și G.M. s-au pensionat. Având în vedere valoarea mică a prejudiciului cauzat părții civile dar și poziția pe care cei trei o aveau în societate la data comiterii infracțiunilor deduse judecății, instanța a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen., se justifică a se stabili câte o pedeapsă cu largi circumstanțe atenuante prev. de art 74 - 76 C. pen., și cu aplicarea unui spor față de multitudinea faptelor reținute în sarcina lor.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie constând din interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen. pe durata executării pedepsei principale, instanța reținând că natura, gravitatea și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia unei nedemnități de natură electorală.

Referitor la latura civilă a cauzei, în temeiul art. 14, 15, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ. inculpata D.M. a fost obligată la plata prejudiciului cauzat fostei părți civile SC U.V.I.G. - Sucursala Pitești, în prezent U. SA, în sumă de 1333,69 RON, cu dobânda legală aferentă de la data de 14 iunie 2008 data achitării c/val. despăgubirilor în contul unității service și până la achitarea efectivă a sumei, așa cum s-a solicitat prin adresa nr. 227/113/2010.

Relativ la inculpatul M.I., s-a reținut că locuiește în sat H., com. H. jud. A., iar în prezent este pensionar, având vârsta de 62 ani, are carnet de conducere din anul 1968 și zilnic a făcut naveta de la locul de muncă la domiciliu, fiind șofer pe mașina de gunoi a Primăriei Bascov.

Instanța a apreciat că faptele săvârșite de către inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni întrucât se are în vedere că atingerea adusă relațiilor sociale încălcate este redusă, atât prin rezultatul produs cât și prin condițiile concrete în care au fost comise, raportat la persoana acestuia, un om simplu, cu 7 clase, fără antecedente penale, angajat la primărie, căruia un judecător, un primar și un polițist îi propune ca să ia asupra sa un accident de circulație deoarece exista asigurare C. pentru mașina de gunoi pe care lucra. S-a arătat că nu a obținut nici un folos material, era aproape de a fi pensionat la limita de vârstă, scopul urmărit fiind în primul rând acela de a-și păstra locul de muncă în condițiile în care i se cerea ca să comită infracțiunea respectivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, precum și inculpații D.M., G.M., S.G. și M.I.

Prima instanță de control judiciar a reținut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că hotărârea instanței de fond este greșită întrucât a fost încălcat principiul solidarității în sensul că la plata despăgubirilor civile către S.C. "U.A." SA Pitești a fost obligată doar inculpata D.M., iar răspunderea pentru paguba cauzată trebuie să fie solidară chiar dacă ceilalți inculpați nu au avut vreun beneficiu sau vreun folos rezultat din fapta ilicită. Astfel, în mod corect instanța trebuia să dispună obligarea celor patru inculpați în solidar la plata sumei de 1333,69 RON către partea civilă C.U.A. SA Pitești.

De asemenea, s-a arătat că soluția de achitare în baza disp.art. 10 lit. b1) C. proc. pen. a inculpatului M.I. este vădit netemeinică, în raport de dispozițiile art. 181 C. pen. întrucât fapta poate fi considerată lipsită în mod vădit de importanță atunci când, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o asupra valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată, precum și a modului cum s-au realizat în fapt elementele ei constitutive, apare în mod evident pentru oricine, în mod obiectiv, ca lipsită de importanță juridică penală.

Un al treilea motiv a vizat faptul că instanța a reținut în mod nejustificat circumstanțe atenuante față de inculpații. D.M., G.M. și S.G., susținându-se, în esență, că se impunea ca instanța să aprecieze, în egală măsură, conduita generală a inculpaților, în raport de faptele comise și, în consecință, să dispună condamnarea acestora, fără reținerea circumstanțelor, la pedepse mai aspre, pentru a fi atins scopul acestora în concordanță cu dispozițiile art. 52 C. pen.

S-a mai reținut că, prin apelul formulat, inculpata D.M. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând să se constate sub aspect procedural, că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate absolută, probele în acuzare fiind obținute fie în afara unui cadru procesual legal, fie cu încălcarea normelor de procedură care reglementează administrarea legală a fiecărei probe în parte. Pe fondul cauzei a solicitat să se facă aplicarea principiului "in dubio pro reo" și să se dispună achitarea în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu ref. la art. 10 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen.

Referitor la inculpatul G.M., s-a arătat că a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspect procedural apreciind că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost administrate cu încălcarea dispozițiilor legale, iar pe fondul cauzei învederând că apărările sale se coroborează cu declarațiile martorilor P.I., T.V., I.A., D.E., P.I., motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cât privește apelul formulat de inculpatul M.I. s-a reținut că a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând nelegalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, precum și faptul că apărările sale se coroborează cu declarațiile martorilor I.A., D.E., T.V., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Relativ la inculpatul S.G. s-a constatat că a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând nelegalitatea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, motiv pentru care a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.cu ref. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 144 din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila împotriva Sentinței penale nr. 183 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 227/113/2010.

S-a desființat, în parte, Sentința penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila și în rejudecare :

În baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I., la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la o pedeapsă de 11 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.I., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului M.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului M.I. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 11 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului M.I. asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații D.M., G.M., S.G. și M.I. la plata sumei de 1.333,69 RON către SC "U.A." SA - Sucursala Pitești (fostă SC "U.V.I.G." - Sucursala Pitești) cu titlu de despăgubiri civile.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații D.M., G.M., S.G. și M.I..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre apelanții - inculpați la plata către stat a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În apel și s-a dispus ca suma de 300 RON reprezentând plata parțială a onorariilor avocaților desemnați din oficiu să se avanseze din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că:

1) Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila este fondat pentru motivele vizând greșita achitare, în baza prevederilor art. 181 C. pen., a inculpatului M.I. și pentru greșita soluționare a laturii civile, iar nefondat pentru motivul vizând individualizarea pedepselor aplicate celorlalți inculpați.

Astfel, s-a considerat că, în ceea ce privește inculpatul M.I., în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni exclusiv în baza circumstanțelor personale ale acestuia, fără a avea în vedere și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor.

Curtea de apel a arătat că faptele sunt grave, nu atât prin modul de comitere a lor și prejudiciul produs SC "U.A." SA - Sucursala Pitești (fostă SC "U.V.I.G." - Sucursala Pitești), prejudiciu care este modic (1.333,69 RON), cât prin calitatea persoanelor implicate în săvârșirea faptelor (judecător, polițist, primar) care fac să se inducă în rândul opiniei publice ideea de disoluție a autorităților și faptul că acești reprezentanți ai autorității acționează după bunul plac, la adăpostul legii, în satisfacerea unor interese personale.

S-a observat că, fără faptele inculpatului M.I., de a declara în mod nereal că la data de 29 aprilie 2008, în parcarea Primăriei comunei Bascov, județul Argeș, în timp ce manevra, cu spatele, autobasculanta yyy, a lovit autoturismul qqq, aparținând inculpatei D.M., declarație cuprinsă în procesul-verbal de constatare a contravenției semnat de către inculpat, faptele celorlalți inculpați nu ar mai fi avut baza legală de pornire (aparență de bază legală) și nu s-ar mai fi declanșat procedura de dezdăunare care a condus la înșelarea societății de asigurare S.C. "U.A." S.A. - Sucursala Pitești, cu suma de 1.333,69 RON. De asemenea, s-a avut în vedere că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii penale și că ordinul dat de șeful ierarhic superior, care nu este în conformitate cu legea, nu trebuie executat.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că, în mod greșit, instanța de fond a obligat doar pe inculpata D.M. la plata sumei de 1.333,69 RON către partea civilă SC "U.A." SA - Sucursala Pitești.

S-a precizat că, reținând situația de fapt expusă în rechizitoriu și încadrarea juridică dată faptelor, instanța de fond trebuia să observe că toți inculpații sunt coparticipanți la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna societății de asigurări, sub diferite calități (autor, complice) și să oblige pe toți inculpații, în solidar, la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile SC "U.A." SA - Sucursala Pitești (fostă SC U.V.I.G. - Sucursala Pitești).

Motivul de apel vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare care au avut ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, s-a apreciat ca fiind nefondat.

S-a arătat că Tribunalul Brăila a avut în vedere, în mod eficient, împrejurările comiterii faptelor, cuantumul modic al prejudiciului cauzat, dar și persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, se află la prima confruntare cu legea penală și au deținut sau dețin funcții de autoritate publică (judecător, polițist, primar, etc).

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.I., Curtea a reținut circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., care au avut ca efect coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 alin. (1) lit. c), e) C. pen.

La dozarea pedepsei, Curtea s-a orientat către pedepsele aplicate de către instanța de fond, pentru același gen de fapte, inculpatului S.G. - Primarul comunei Bascov, jud. Argeș, care a instigat pe inculpat la săvârșirea faptelor.

Față de împrejurările comiterii faptelor, limitele de pedeapsă aplicabile, persoana inculpatului și valoarea prejudiciului cauzat, Curtea a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpatul M.I. și fără privarea efectivă de libertate, sens în care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii.

2) Apelul inculpatei D.M. a fost apreciat ca nefondat.

În examinarea apelului formulat de inculpata D.M., Curtea a plecat de la analiza faptului dacă hotărârea apelată respectă criteriile prevăzute de Hotărârea nr. 10 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. cu privire la evaluarea hotărârilor judecătorești și cele prevăzute în Avizul nr. 11(2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (C.C.J.E.) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești, în care se arată că obligația instanțelor în a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii, dar și de cerințele relevate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, obiceiuri, principiile doctrinare și practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor.

Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, s-a precizat că motivarea trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (a se vedea în acest sens "Boldea vs. România", "Van derr Hurk vs. Olanda", "Helle vs. Finlanda").

De asemenea, s-a arătat că jurisprudența națională a statuat că probele neavând o valoare dinainte stabilită, este atributul instanței de a stabili și corobora care dintre probe se inserează în sprijinul situației de fapt avute în vedere și care urmează a fi înlăturate motivat de către instanță.

Totodată, Curtea a avut în vedere că inculpata D.M. a fost de profesie judecător, specializat în drept penal și are cunoștințele necesare pentru a specula probatoriul administrat de organele de urmărire penală, în sensul inducerii ideii de dubiu, de îndoială, pentru a obține aplicarea principiului "in dubio pro reo" și a obține achitarea sa, inducând instanța pe piste greșite, creând false probleme și având un raționament juridic propriu, plin de capcane logico-juridice.

Din prisma celor arătate mai sus, Curtea a apreciat că hotărârea judecătorească pronunțată de Tribunalul Brăila respectă toate exigențele motivării unei hotărâri judecătorești, instanța de fond aplecându-se asupra aspectelor esențiale ale cauzei, arătând care sunt probele și indiciile care au condus în opinia instanței la stabilirea vinovăției inculpaților, modul în care instanța a coroborat și interpretat aceste probe.

S-a considerat că înlăturarea probelor propuse în apărare s-a făcut în mod succint, iar dacă această înlăturare nu este foarte laborios motivată, una din cauze este și aceea că urmărirea penală s-a efectuat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție iar judecarea cauzei în fond s-a făcut de către Tribunalul Brăila, prin strămutare. S-a considerat că îndepărtarea magistratului - judecător de locul săvârșirii faptei are ca efect o reducere a capacității acestuia de a aprecia asupra credibilității unor martori și a valorii probante a acestor mărturii.

Instanța de control judiciar a reținut că ideea centrală a apărării inculpatei D.M., ca de altfel și a celorlalți inculpați, gravitează în jurul aprecierii legalității înregistrării ambientale făcută la data de 06 mai 2008 în sediul Postului de Poliție Bascov, jud. Argeș, de către agentul de poliție C.C.E., care avea calitate de investigator cu identitate reală în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, înregistrările fiind autorizate prin autorizația nr. 150/AI/2008 emisă de Tribunalul București la 12 martie 2008 și ulterior prelungită la 09 aprilie 2008, în condițiile legii.

Cu privire la această interceptare în mediul ambiental, Curtea a apreciat, la fel ca și instanța de fond, că aceasta a fost făcută în condițiile legii. S-a arătat că, după cum rezultă din materialul probator, agentul de poliție C.C.E. fusese autorizat, în condițiile legii, ca investigator cu identitate reală în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Structura Centrală, pentru a strânge date și informații privitoare la eliberarea permiselor de conducere auto, iar prin autorizația nr. 150/AI/2008, Tribunalul București autorizase interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul cu identitate reală C.C.E., autorizație care a fost ulterior prelungită în condițiile legii.

După ce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a soluționat cauza, prin Ordonanța nr. 26/P/2008 din 7 noiembrie 2008 s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, având în vedere calitatea avută la momentul săvârșirii faptei de către inculpata D.M. și raportat la prevederile art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen.

Prin Rezoluția nr. 1431/P/2008 din 02 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus începerea urmăririi penale, în cauză, față de inculpați și declanșarea urmăririi penale.

S-a apreciat, așadar, că proba, respectiv interceptarea din 06 mai 2008 a fost obținută în condiții de deplină legalitate.

Instanța de apel a reținut că în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. fusese începută urmărirea penală, iar autorizarea interceptărilor fusese dispusă de Tribunalul București.

Martorul C.C.E., având în vedere că fusese sunat prin telefon și anunțat de vizita pe care inculpata D.M. (d-na judecător) și inculpatul S.G. (primarul com. Bascov, jud. Argeș) urmau să o facă, a presupus că această vizită putea avea legătură cu faptele pe care le investiga și a pornit aparatura de înregistrare, întreaga convorbire din 06 mai 2008 fiind astfel înregistrată.

Proba a fost trimisă, în condițiile art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen. de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală și criminalistică.

Pe de altă parte, a arătat instanța de apel, prevederile art. 912 alin. (5) C. proc. pen. nu au fost declarate neconstituționale.

Totodată, conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Or, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate sunt astfel de mijloace de probă (a se vedea în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 10 din 07 ianuarie 2008).

Referindu-se la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a arătat că, în mod constant, instanța supremă a motivat că legalitatea interceptărilor și înregistrărilor audio-video nu este legată de începerea urmăririi penale ci de respectarea condițiilor impuse de art. 911 C. proc. pen., respectiv existența unor indicii privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, de faptul ca infracțiunile să facă parte din cele enumerate la alin. (2) al articolului, să fie necesare pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților care nu ar fi fost posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi fost mult întârziată, iar autorizarea să fie dată de judecător.

S-a precizat că legalitatea sistemului de interceptare și folosire a probelor rezultate din interceptări, stabilită de Codul de procedură penală astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 și Legea nr. 356/2006, a fost verificată și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu ocazia soluționării cauzei "Dumitru Popescu împotriva României" (nr. 2), ocazie cu care s-a apreciat că acesta oferă garanțiile necesare în materie de interceptare și transcriere a comunicațiilor.

De asemenea, s-a considerat că sistemul legislativ românesc, în materie de interceptări este în deplin acord și cu art. 4 din Recomandarea nr. 10/2005 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Instanța a arătat că, dacă se pornește de la faptul că înregistrarea din 06 aprilie 2008 din sediul Postului de Poliție Rurală al com. Bascov, jud. Argeș, a fost administrată în condiții de deplină legalitate, se constată că această probă se coroborează, în mod direct, cu declarațiile martorilor C.C.E., C.F., C.I., A.I.D., a inculpatului G.M. (care într-o accepție mai largă dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "Spînu vs România" poate fi considerat martor), cu procesele-verbale de verificare încheiate de procurori la 13 ianuarie 2009, cu adresa din 22 ianuarie 2009 a I.P.J. Argeș - Poliția municipiului Pitești, cu procesul-verbal de verificare încheiat de organele de poliție judiciară la data de 21 ianuarie 2009, cu adresa din 23 ianuarie 2009 a SC "A." SA Pitești, precum și indirect cu declarațiile martorilor P.I., D.G.G., I.C.M., I.C.C., M.I.M., precum și cu "Registrul tamponări" și "Registrul pentru evidența proceselor-verbale de contravenție".

Curtea de apel a subliniat că instanța de fond a motivat de ce a înlăturat din materialul probator declarațiile martorilor propuși în apărare, respectiv I.A. (viceprimar al com. Bascov, jud. Argeș), D.L. (angajat al Primăriei com. Bascov, jud. Argeș), T.V., D.F. (afin al inculpatei D.M.), V.I.O.

De asemenea, s-a considerat că instanța de fond a înlăturat motivat celelalte apărări ale inculpatei D.M.

Cu privire la apărările noi formulate în apel de către inculpata D.M., Curtea a reținut următoarele:

- Cu privire la adeverința din 08 mai 2012 a Curții de Apel Pitești - Cabinetul Președintelui, din care rezultă că, la data de 29 aprilie 2008, D.M. s-a aflat în ședință de judecată, s-a apreciat că această apărare este combătută cu însăși declarația inculpatei, dată în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, din care rezultă că în anul 2008 a fost numită președinte al Biroului Electoral Local al com. Bascov, jud. Argeș, fără însă a fi absolvită de atribuțiile judiciare; comuna Bascov, jud. Argeș, fiind foarte aproape de municipiul Pitești (localitatea de reședință a Curții de Apel Pitești), inculpata făcea naveta între cele două localități, împrejurare în care a și produs accidentul de circulație din 29 aprilie 2008.

- Cu privire la încadrarea juridică dată faptei de complicitate la infracțiunea de fals intelectual, Curtea a apreciat că încadrarea juridică este corectă deoarece inculpata D.M. nu numai că a instigat pe inculpatul G.M. să întocmească în fals procesul-verbal de contravenție seria PCA nr. 3524135/2008, dar prin calitatea sa de judecător a oferit încredere inculpatului G.M. că faptele nu vor fi descoperite și că vor îmbrăca haina legalității.

De asemenea, s-a apreciat că declanșarea procedurii de către inculpata D.M. prin redactarea declarației privind evenimentul rutier în care au fost implicate cele două autoturisme, a întărit convingerea inculpatului G.M. și rezoluția acestuia în săvârșirea infracțiunii.

Toate aceste aspecte, a considerat instanța, constituie aspecte ale unei "complicități" materiale și morale în care "se absoarbe" potrivit jurisprudenței în materie "instigarea" la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în înscrisuri oficiale săvârșită de inculpatul G.M.

- Cu privire la infracțiunea de fals intelectual în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv declarația întocmită de inculpata D.M. în care se atestă împrejurări nereale cu privire la data și împrejurările comiterii accidentului de circulație, declarație care a fost depusă la societatea de asigurare SC "U.V.I.G." SA - Sucursala Pitești în vederea încasării sumei ce reprezintă riscul asigurat, Curtea a constatat că, sub aspect teoretic, susținerile sunt exacte, fiind o scăpare a legiuitorului că infracțiunea de fals intelectual în înscrisuri sub semnătură privată nu a fost expres reglementată de legiuitor.

Totuși, pe cale jurisprudențială, s-a ajuns la concluzia că falsul intelectual în înscrisuri sub semnătură privată se încadrează în disp. art. 290 C. pen. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 6017/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în revista "Dreptul" nr. 6/2007, Tribunalul Suprem - Decizia penală nr. 486/1984 în Constantin Sima - Codul penal adnotat - București 1996, pg. 503 - 504, C.S.J. - Decizia penală nr. 4266/2000 citată în Codul penal comentat - M. Basarab ș.a. - vol. II, pg. 839 - Ed. Hamangiu 2008).

3) Apelul inculpatului G.M. a fost considerat ca fiind nefondat.

Motivul vizând nelegalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală a fost respins de instanța de apel din aceleași motive ca și cele pentru care același motiv de apel formulat de inculpata D.M. a fost înlăturat.

Al doilea motiv de apel vizând greșita reținere a situației de fapt și greșita condamnare a inculpatului pentru aceste infracțiuni s-a constatat că se dovedește nefondat.

Curtea de apel a reținut că instanța de fond a arătat - potrivit principiului conform căruia actele juridice se interpretează în sensul producerii de efecte juridice și nu în sensul de a nu produce efecte juridice -, probatoriile care în opinia sa au condus la stabilirea situației de fapt, la existența vinovăției inculpaților și a încadrării juridice a acestor fapte, în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului.

Cu referire la declarațiile martorilor P.I., T.V., I.A., D.G.G. și P.I., s-a constatat că nu se inserează în materialul probator și în situația de fapt avută în vedere de către instanță, fiind fie persoane interesate în cauză, fie martori propuși de apărare, după ce inculpata D.M. (care e de specialitate în drept penal și procesual penal) a luat la cunoștință de învinuire și despre existența interceptării din 6 mai 2008, pentru a susține linia de apărare elaborată de inculpata D.M. și ceilalți inculpați.

De asemenea, s-a reținut de instanță că declarațiile martorilor D.G.G. și P.I. sunt contrazise de verificările efectuate de procurori în "Registrul de tamponări" și "Registrul de contravenții" al Postului de Poliție Rurală al com. Bascov, jud. Argeș și procesele-verbale aflate la dosar urmărire penală, precum și procesele-verbale de verificare autorizații de reparații, de contravenții, declarații pe proprie răspundere, etc.

Din aceste procese-verbale s-a reținut că rezultă, în urma verificării în ordine cronologică a înregistrărilor, că apărările inculpatului G.M. sunt nefondate.

La acestea, a reținut instanța, se mai adaugă și prezumții logice, potrivit cărora nu se putea ca fiecare lucrător de poliție de la Postul de Poliție Bascov, jud. Argeș, să aibă câte un top de procese-verbale, iar înregistrarea în registrele de evidență a tamponărilor și a contravențiilor să se facă la câteva zile sau chiar săptămâni.

Instanța a arătat că topurile cu procese-verbale sunt imprimate tipizate cu număr și serie de ordine, distribuirea acestora către lucrătorii de poliție fiind strict reglementată de lege, iar termenul până la care contravențiile se înregistrează în registrele speciale este reglementat prin dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 R (Codul rutier) și H.G. nr. 1391/2006 (Regulamentul de punere în aplicare a Codului rutier).

4) Apelul inculpatului M.I. a fost apreciat ca nefondat. Aspectele de procedură vizând nelegalitatea administrării probatoriului în faza de urmărire penală au fost respinse din aceleași considerente pentru care au fost respinse aceleași motive formulate de inculpata D.M.

Cu privire la aspectele privind inexistența faptelor reținute în sarcina sa, instanța de apel a arătat că sunt nefondate, considerându-se că din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul M.I., care lucra ca șofer în cadrul Primăriei com. Bascov, jud. Argeș, la instigarea inculpatului S.G. - Primarul com. Bascov, jud. Argeș, profitând de faptul că autovehiculul yyy avea încheiată asigurare pentru evenimente auto, a declarat necorespunzător realității că manevrând cu spatele autovehiculul yyy, în parcarea primăriei, a lovit autoturismul qqq, aparținând inculpatei D.M.

S-a considerat că declarațiile martorilor I.A. (viceprimarul) și D.E. - martori invocați în apărare, trebuie înlăturate. Din interceptarea din 06 mai 2008, instanța a reținut că rezultă că inculpatul S.G. (primar) a discutat telefonic cu martorul I.A. (viceprimar) și a stabilit care dintre autovehiculele primăriei are asigurare auto, urmând ca șoferul de pe respectivul autovehicul să declare că a lovit autoturismul qqq aparținând inculpatei D.M., ceea ce s-a și întâmplat.

Ambii martori, a precizat instanța, I.A. și D.E., sunt în prezent cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în prezenta cauză.

Totodată, instanța de apel a considerat că declarația martorului T.V. nu se inserează în materialul probator și în situația de fapt avută în vedere de instanța de fond.

Curtea, în acord cu instanța de fond a apreciat că faptele există și că au fost săvârșite cu vinovăție, dar spre deosebire de aceasta, a apreciat că prezintă și gradul de pericol social al unei infracțiuni, pentru considerentele ce au fost expuse pe larg cu prilejul motivării admiterii apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.

5) Apelul inculpatului S.G. a fost apreciat de curtea de apel ca nefondat.

S-a menționat că motivele de apel vizând nulitatea actelor de procedură întocmite de organul de urmărire penală se dovedesc nefondate pentru aceleași considerente pentru care au fost respinse aceleași motive invocate de inculpata D.M.

Motivul nelegalei citări și imposibilității de a asista pe inculpat la urmărirea penală, a arătat instanța, este combătut cu înscrisurile aflate în volumul V dosar urmărire penală, din care rezultă că atât inculpatul cât și apărătorul său ales au fost încunoștințați de actele de urmărire penală ce urmau a se efectua cu inculpatul, în timp util, fiind astfel respectate regulile procesuale în materie.

Despre martorii invocați de inculpat în apărare, respectiv A.I.D., I.C.C. și I.C.M., s-a arătat că sunt de fapt martori direcți ai acuzării (martora A.I.D.) sau martori indirecți ai acuzării (martorii I.C.C. și I.C.M.).

S-a apreciat că participarea și implicarea inculpatului S.G. este pe deplin dovedită de interceptarea - din 06 mai 2008 și indirect cu declarațiile inculpatului (din care rezultă că o cunoștea de mai mult timp pe inculpata D.M.), cu declarațiile inculpatei D.M. (din care rezultă că a participat, de mai multe ori, în calitate de președinte al Biroului Electoral Local al com. Bascov, jud.Argeș, la alegeri și că de fiecare dată primar era inculpatul S.G.), de declarațiile inculpatului G.M., ale inculpatului M.I., ale martorilor C.C.E., C.I., C.F., A.I.D., etc.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații D.M., M.I., G.M. și S.G.

Recurenta inculpată D.M. a invocat prin concluziile orale și motivele de recurs scrise, cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 1, pct. 9, pct. 10, pct. 172 și pct. 18 C. proc. pen.

În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, în primă instanță, la judecătorie, deoarece competența materială a tribunalului a fost atrasă de calitatea de lucrător al poliției judiciare a inculpatului G.M. deși nu există un ordin al ministrului de interne cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în acest sens.

Totodată, s-a susținut că instanța de apel nu a motivat soluția de respingere a căii de atac promovată de inculpată, motiv subscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. în esență, fiind invocate dispozițiile art. 356 C. proc. pen., s-a arătat că instanța de apel a făcut o enumerare a mijloacelor de probă, a reluat pasaje din sentință, fără a realiza o analiză a motivelor de apel.

Recurenta inculpată a mai arătat că instanța de apel nu a suplinit omisiunea primei instanțe de motivare a înlăturării din materialul probator a declarațiilor martorilor propuși în apărare, respectiv I.A., D.L., T.V., D.F. și V.I.O.

S-a mai învederat că nu s-a făcut o analiză a tuturor probelor din dosar, probe ce aveau o înrâurire decisivă asupra soluției pronunțate și care fuseseră invocate în apărare, astfel că s-a apreciat că hotărârile sunt nemotivate și s-a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Apărarea a subliniat, în raport de unele considerente ale deciziei atacate, că inculpata nu a făcut altceva decât să-și exercite cu bună-credință drepturile conferite de legea penală, între care și dreptul la apărare, și nicidecum nu a obstrucționat procesul penal.

În argumentarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că instanța de prim control judiciar nu a analizat motivul de apel privind greșita condamnare pentru infracțiunile de înșelăciune și uz de fals, cerere apreciată de apărare ca esențială, de natură să garanteze drepturile inculpatei și să influențeze soluția procesului.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a fost susținut sub aspectul greșitei aplicări a legii, constând în neînlăturarea mijloacelor de probă obținute în mod nelegal.

Ca un prim aspect, s-a solicitat înlăturarea din procesul de analiză a mijloacelor de probă a denunțului care nu este enumerat ca mijloc de probă în cuprinsul art. 64 alin. (2) C. proc. pen., fiind un mod de sesizare a organelor de urmărire penală (art. 221, art. 223 C. proc. pen.).

În același sens, s-a învederat că, în virtutea respectării principiului legalității procesului penal prev. de art. 2 C. proc. pen., se impune înlăturarea înregistrării audio-video în mediu ambiental efectuată în baza autorizației nr. 150/A/2008, eliberată în temeiul încheierii din 12 martie 2008 a Tribunalului București, deoarece a fost obținută în faza actelor premergătoare, or din interpretarea literală a dispozițiilor art. 200 C. proc. pen., rezultă că probele nu pot fi administrate decât în faza de urmărire penală. Apoi, având în vedere că interceptarea din 6 mai 2008 s-a realizat într-un alt dosar (26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA fiind trimisă Secției de urmărire penală și criminalistică din același parchet), s-a susținut că instanța de apel nu se putea pronunța asupra legalității unei probe obținute într-un alt dosar, aflat pe rolul unei alte instanțe. Totodată, s-a arătat că potrivit art. 912 alin. (5) C. proc. pen., înregistrările se pot face numai pentru infracțiunile prev. de art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen., iar în cauză nu există o astfel de infracțiune.

Ca un alt aspect al legalității mijlocului de probă, s-a invocat obținerea înregistrării prin depășirea limitelor autorizației judecătorului întrucât investigatorul cu identitate reală C.C.E. nu putea înregistra decât convorbirile care aveau legătură cu fapta care făcea obiectul Dosarului nr. 26/P/2008 al DNA, respectiv împrejurările obținerii de permise de conducere de către mai multe persoane de pe raza IPJ Argeș, iar nu și discuția din 6 mai 2008 care nu avea legătură cu obiectul cauzei respective.

În plus, apărarea a susținut că actele efectuate în faza actelor premergătoare nu au fost consemnate într-un proces-verbal, așa cum prevede art. 224 C. proc. pen., astfel că acestea nu pot fi folosite ca mijloace de probă, solicitând înlăturarea lor în temeiul art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

S-a subliniat că în această situație se află prima declarație a denunțătorului, învederându-se totodată că cea de a doua declarație a acestuia s-a luat în lipsa apărătorului ales al inculpatei, deși s-a formulat cerere de participare la efectuarea oricărui act de urmărire penală.

În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., recurenta inculpată a invocat eroarea gravă de fapt având drept consecință greșita sa condamnare pentru toate infracțiunile de care a fost acuzată. În esență, s-a susținut că instanțele de fond au ignorat realitatea obiectivă, și anume că au avut loc două incidente rutiere, unul petrecut la 29 aprilie 2008 și altul la 3 sau 4 mai 2008, împrejurare esențială pentru stabilirea adevărului în cauză, ignorată de întreaga construcție juridică a acuzării.

Apărarea a învederat, mai întâi, că instanța de apel, în stabilirea vinovăția inculpatei, a folosit condiționalul "dacă", cu referire la legalitatea înregistrării audio-video din 6 mai 2008, iar vinovăția trebuia stabilită pe probe certe, în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție. Pe de altă parte, s-a arătat că acuzația nu se poate întemeia exclusiv pe înregistrarea audio video în mediul ambiental, care ar trebui să se coroboreze cu alte probe.

În opinia apărării, producerea în ziua de 29 aprilie 2008, a unui prim accident, în incinta Primăriei Bascov, avându-l ca autor pe M.I. rezultă din autorizația de reparație pe care organele de poliție au emis-o la 29 aprilie 2008, când în incinta Primăriei a avut loc primul incident rutier, în acest sens fiind și declarațiile inculpaților, precum și ale martorilor I.A., D.L., P.I., D.G.G., T.V.M., D.F., V.I.O.

Cu referire la depozițiile martorilor polițiști care lucrau la intersecția drumurilor unde a avut loc impactul autoturismelor, apărarea a solicitat să se constate că acestora li s-a sugerat data de 29 aprilie 2008 ca fiind cea a incidentului rutier, astfel cum reiese din ordonanța de delegare a polițiștilor care au procedat la audierea lor.

În privința existenței incidentului rutier produs la începutul lunii mai, posibil 3 sau 4 mai 2008, soldat cu zgârierea ușii din partea dreaptă, s-au invocat ca mijloace de probă declarația inculpatei, a inculpatului S.G., ale martorilor D.E., D.G.G., C.I. și D.F.

S-a solicitat a se constata că, prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul C.C.E. a susținut afirmațiile inculpatei D.M. cu privire la existența ambelor accidente rutiere.

În consecință, prin motivele scrise, s-a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.

Apărarea a susținut că, admițând că au avut loc cele două incidente rutiere, soldate cu avarierea autoturismului recurentei inculpate, nu există nici celelalte infracțiuni de care este acuzată recurenta inculpată, care sunt subsecvente infracțiunii de fals în declarații.

S-a mai învederat, în privința infracțiunii de fals intelectual, că din probe rezultă fără dubiu că inculpata D.M. nu l-a ajutat în niciun fel pe inculpatul G.M. să ateste în cuprinsul procesului-verbal seria PCA 3524135/2008 împrejurări necorespunzătoare adevărului întrucât înscrisul nici nu cuprinde astfel de mențiuni, în conținutul său fiind referiri la accidentul rutier din 29 aprilie 2008, care s-a întâmplat în realitate.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a arătat că asupra înscrisurilor care fac obiectul material al acestei infracțiuni nu s-a acționat prin alterare sau contrafacere așa cum cere art. 288 C. pen. Ca urmare, s-a precizat că temeiul achitării pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. ar trebui să fie art. 10 lit. b) C. pen. deoarece atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conținutul unui înscris sub semnătură privată nu este prevăzută de legea penală actuală.

De asemenea, având în vedere argumentele pentru care s-a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de uz de fals. Considerându-se că inculpata nu a indus în eroare societatea de asigurări prin folosirea de mijloace mincinoase, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Ținând cont de cererea de achitare pentru infracțiunea de înșelăciune, s-a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă.

Prin motivele de recurs, inculpatul M.I. a susținut că au fost încălcate dispozițiile care reglementează competența materială a instanței, ambele hotărâri pronunțate de instanțele de fond fiind lovite de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile de care este acuzat.

Recurentul inculpat G.M. a solicitat, prin motivele scrise de recurs și concluziile orale formulate de apărare, să se constate că nu au fost respectate dispozițiile privind competența materială a tribunalului, instanța competentă a judeca pricina în primă instanță fiind judecătoria. A mai arătat că la momentul sesizării instanței era pensionar, iar la dosar nu există ordinul prin care a fost desemnat lucrător de poliție judiciară.

A mai invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. sub aspectul nemotivării soluției pronunțate de instanța de apel, deoarece decizia atacată nu cuprinde descrierea faptelor ce fac obiectul învinuirii, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale, a probelor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.

Un alt motiv de casare susținut a fost cei prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. constând în nepronunțarea pe critica din apel constând în nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv asupra că denunțul nu este mijloc de probă, că înregistrarea audio video a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. și depășirea autorizației dată de judecător, în faza actelor premergătoare, înaintea începerii cercetării judecătorești, lipsind procesul-verbal ce trebuia întocmit în baza art. 224 C. proc. pen.

De asemenea, s-a învederat că nu s-au analizat criticile privind greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., art. 26 rap. la art. 291 C. pen., și art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În consecință, s-a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., inculpatul a cerut achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă că avaria produsă autoturismului aparținând inculpatei D.M., pentru care a întocmit procesul-verbal de constatare și autorizația de reparație, a fost provocat la 29 aprilie 2008, urmare accidentului produs în parcarea Primăriei Bascov, situație de fapt ignorată cu desăvârșire de Parchet și de cele două instanțe.

Recurentul inculpat S.G., prin motivele de recurs scrise și concluziile orale formulate de apărare, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen. privind necompetența materială a tribunalului în soluționarea cauzei, ca primă instanță de fond, deoarece nu există la dosar dovada că inculpatul ar fi fost ofițer de poliție judiciară, iar această dovadă nu se poate face decât cu ordinul dat de ministrul de interne avizat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul inculpat S.G. a mai criticat decizia recurată din perspectiva faptului că nu răspunde motivelor de apel pe care le-a invocat.

De asemenea, a susținut că denunțul făcut de C.C. nu este mijloc de probă în raport de dispozițiile art. 64 C. proc. pen., că înregistrarea audio video este obținută cu depășirea limitelor autorizației, că la dosar nu există un proces-verbal întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 224 C. proc. pen. și că acest act procedural nu poate fi asimilat cu ordonanța de disjungere din dosarul în care s-a emis autorizația de interceptare, astfel că declarația martorului C., luată în faza actelor premergătoare nu poate fi folosită în cadrul procesului penal.

A mai arătat apărarea că atunci când procurorul a delegat organele de poliție să audieze martori, a fost încălcat principiul legalității și al imparțialității deoarece s-a sugerat obiectul cauzei atunci când s-au fixat întrebările la care martorii trebuiau să răspundă, respectiv incidentul din 29 aprilie 2008.

Totodată, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece instanțele nu au reținut că au avut loc două incidente rutiere, fiind omise probele care dovedesc că în 29 aprilie 2008 accidentul s-a soldat cu avarierea autoturismului condus de inculpata D.M., de către autocamionul condus de inculpatul M.I. În acest sens s-a făcut trimitere la declarațiile inculpaților, la declarațiile martorilor agenți de circulație din care rezultă că au avut loc două incidente plasate în timpi diferiți, la faptul că declarațiile martorilor A. și I. sunt confuze, că în fața instanței martorul C.C. a arătat că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat.

S-a mai cerut a se ține seama că nu există probe din care să rezulte că i-a determinat pe inculpatul G.M. să comită infracțiunea de fals intelectual, iar pe inculpatul M.I. să săvârșească infracțiunea de fals în declarații, între el și aceștia neexistând un raport de subordonare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare invocate, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., precum și din perspectiva dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Motivul de recurs constând în nerespectarea dispozițiilor ce reglementează competența de judecată a instanței după calitatea persoanei, nu este întemeiat, astfel că nu devine incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., invocat de toți recurenții inculpați.

Potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române, infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se judecă în primă instanță de către tribunal în cazul polițiștilor prevăzuți de art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, acest din urmă text legal vizând corpul agenților de poliție.

Totodată, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, funcționează ca organe de cercetare ale poliției judiciare, lucrătorii specializați din Ministerul Administrației și Justiției anume desemnați de ministrul administrației și internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză, Inspectoratul de Poliție Județean Argeș - Serviciul resurse umane a comunicat că recurentul inculpat G.M. și-a desfășurat activitatea în calitate de agent de poliție în cadrul Secției Poliție Rurală Bascov din județul Argeș având, în perioada 1 aprilie 2008 - 31 mai 2008, calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare în baza dispoziției de desemnare S/II/2374 din 19 februarie 2008 și avizului de funcționare în poliția judiciară nr. 478/C/2008.

Prin urmare, conform relațiilor comunicate de Serviciul resurse umane al Inspectoratului de Poliție Județean Argeș, recurentul inculpat G.M., agent de poliție în cadrul Poliției Rurale Bascov din județul Argeș, avea la data ce interesează cauza și calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, astfel încât tribunalul era competent după calitatea persoanei să judece prezenta cauză în primă instanță.

Relativ la competența de judecată a cauzei, în primă instanță, de către tribunal, instanța de recurs mai precizează că aceasta nu este afectată de împrejurarea că, la data sesizării instanței prin rechizitoriu, respectiv 19 ianuarie 2010, recurentul inculpat G.M. era pensionar din 29 iulie 2009, deoarece acesta a fost trimis în judecată pentru infracțiuni săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu iar potrivit art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, dacă fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului.

În privința cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susținut de recurenții inculpați D.M. și G.M., instanța de recurs arată că dispozițiile art. 356 C. proc. pen. reglementează conținutul expunerii hotărârii pronunțate de prima instanță. Conținutul părții expozitive a deciziei pronunțate în apel este definit prin dispozițiile art. 383 C. proc. pen. în conformitate cu care considerentele deciziei instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.

Ca atare, analizând conținutul deciziei atacate din perspectiva dispozițiilor art. 383 C. proc. pen., cât și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu care hotărârea trebuie să răspundă chestiunilor esențiale puse în discuție de parte, se constată că decizia recurată cuprinde în considerentele sale motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a apelurilor promovate de inculpații D.M. și G.M., fiind indicate temeiurile în fapt și în drept.

Împrejurarea că instanța și-a format convingerea doar pe o parte din probe, ține de procesul de aprecierea a probelor, care este atributul instanței de judecată, potrivit art. 63 C. proc. pen., și nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Critica referitoare la faptul că instanța de apel nu a suplinit omisiunea primei instanțe de a motiva înlăturarea din materialul probator a declarațiilor martorilor propuși în apărare, respectiv I.A., D.L., T.V., D.F. și V.I.O., este nejustificată din moment ce în expunerea sentinței se regăsesc aceste motive. Prima instanță de fond a arătat, în esență, că declarațiile martorilor apărării împreună cu susținerilor inculpaților nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză. De altfel, Curtea de Apel Galați a constatat expres că instanța de fond a motivat de ce a înlăturat declarațiile martorilor propuși în apărare, indicând la rândul său că unii dintre martori sunt persoane interesate în cauză, că alții au fost propuși după ce inculpata D.M. a luat cunoștință de învinuire și interceptare, iar depozițiile altora sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosar.

Înalta Curte consideră nejustificat și motivul de recurs potrivit cu care prin decizia pronunțată în apel nu s-a realizat o descriere a faptelor, din moment ce soluția pronunțată prin decizie nu relevă o altă situație de fapt decât cea avută în vedere și de prima instanță.

Prin urmare, nu se impune casarea deciziei în temeiul motivului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. este incident când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate sau asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Ținând seama de criticile aduse deciziei recurate de inculpata D.M., pe care le-a circumscris acestui caz de casare, s-au verificat motivele de apel formulate, constatându-se într-adevăr că aceasta a criticat soluția de condamnare pentru infracțiunile de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., susținând că elementele constitutive ale uzului de fals nu sunt întrunite întrucât procesul-verbal de contravenție seria PCA nr. 3524135 nu conține împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar infracțiunea de înșelăciune nu există deoarece înscrisurile eliberate de organele de poliție și prezentate de inculpată la societatea de asigurări nu conțin date nereale.

Nu se poate admite însă că are aplicabilitate cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. din moment ce prima instanță de control judiciar s-a pronunțat asupra apelului inculpatei în sensul respingerii, acestuia, arătând temeiurile în fapt și în drept pentru care a considerat corectă încadrarea juridică dată faptei în complicitate la fals intelectual având ca obiect material procesul-verbal de contravenție seria PCA nr. 3524135/2008. Se consideră că, prin această examinare a cererii esențiale vizând falsul intelectual, instanța s-a exprimat implicit asupra solicitării de achitare pentru uz de fals cât timp inculpata și-a fundamentat cererea de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. pe împrejurarea că, același proces-verbal ce formează și obiectul material al falsului intelectual, nu ar conține date nereale.

În aceeași ordine de idei, în contextul în care prima instanță de control judiciar, analizând punctual motivul de apel al inculpatei privind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a constatat expres că una din faptele inculpatei se încadrează în dispozițiile art. 290 C. pen., nu se poate considera că are incidență cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. bazat pe critica, faptului că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel ce viza achitarea pentru infracțiunea de înșelăciune, din moment ce existența acestei din urmă infracțiuni este condiționată de veridicitatea conținutului înscrisurilor ce formează obiectul material al infracțiunilor de fals (mijloace mincinoase).

Înalta Curte constată așadar că, prin considerentele deciziei, instanța de apel a examinat chestiunile esențiale invocate de inculpata D.M., de natură a-i garanta drepturile și a influența soluția procesului.

Referitor la criticile aduse deciziei de către inculpatul G.M., circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanța de recurs le consideră, de asemenea, neîntemeiate.

Examinând motivele de apel ale inculpatului G.M., se reține că a invocat, sub aspectul nelegalității mijloacelor de probă, că denunțul nu reprezintă un mijloc de probă iar denunțătorul nu poate avea calitatea de martor pentru dovedirea faptelor sesizate de el, că înregistrarea audio video a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 200 C. proc. pen. și cu depășirea limitelor autorizației care a fost obținută în mod nelegal în faza actelor premergătoare, că nu există proces-verbal întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (3) C. proc. pen. relativ la înregistrarea audio video și declarația denunțătorului C.C. Un alt motiv de apel a vizat înlăturarea probelor administrate în faza de urmărire penală deoarece martorii au fost audiați în lipsa inculpaților și a apărătorilor acestora.

Contrar afirmațiilor recurentului inculpat G.M., Înalta Curte constată, din expunerea deciziei recurate, că instanța de apel s-a pronunțat asupra acestor critici formulate de inculpat, arătând că motivele acestuia vizând nelegalitatea probelor administrate se impun a fi respinse pentru aceleași argumente care au stat la baza respingerii lor în cazul inculpatei D.M., prima instanță de control judiciar analizând critica referitoare la nelegalitatea înregistrării în mediu ambiental din 6 mai 2008 realizată de C.C.E., după cum a examinat și motivul de apel referitor la procesul-verbal reglementat de dispozițiile art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

Exprimarea opiniei instanței de apel asupra naturii juridice a denunțului și asupra calității de martor a denunțătorului C.C., nu erau de natură a influența soluția procesului, mai ales că declarația martorului C.C. nu constituie singura probă în acuzare și a fost valorificată în procesul de apreciere a probelor, de către instanța de apel, prin coroborare cu alte mijloace de probă, context în care nu există temei pentru casarea deciziei în baza art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

În privința criticii privind omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cererii apărării inculpatului G.M. de a fi înlăturate probele administrate în faza de urmărire penală deoarece martorii au fost audiați în lipsa inculpaților și a apărătorilor acestora, instanța consideră că aceasta nu este de natură a influența soluția procesului, martorii fiind audiați în condiții de contradictorialitate în cursul cercetării judecătorești, astfel că nu sunt întrunite cumulativ cerințele de aplicabilitate a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea, în raport de considerentele deciziei recurate, se constată că este neîntemeiată și critica relativă la faptul că nu s-au analizat motivele privind greșita condamnare, invocate de inculpatul G.M.

Instanța de recurs apreciază, de asemenea, că nu sunt fondate nici criticile aduse deciziei atacate de inculpatul S.G., circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. Contrar susținerilor acestuia, Curtea de Apel Galați s-a pronunțat asupra motivelor de apel, formulate de inculpat în scris și prin concluziile orale, constând în faptul că înregistrarea audio video în mediul ambiental s-a realizat în faza actelor premergătoare și nu s-a întocmit proces-verbal potrivit art. 224 C. proc. pen., că au fost depășite limitele autorizației de interceptare dată de judecător, că instanța în mod greșit nu a reținut că au avut loc două incidente rutiere, precum și asupra motivului de apel prin care a solicitat achitarea. Astfel, pentru motivele de apel ce s-au dovedit a fi comune cu cele ale altor inculpați, instanța a arătat că se mențin argumentele care au determinat considerarea acestora ca nefondate, examinându-le și pe cele proprii inculpatului S.G., respectiv pe cele prin care a solicitat achitarea și a criticat modul în care organele de urmărire penală au dat curs cererii sale de exercitare a dreptului la apărare prin participarea la efectuarea actelor de urmărire penală.

Și în cazul acestui recurent inculpat se arată că exprimarea opiniei instanței de apel asupra criticii prin care a susținut că denunțul nu constituie mijloc de probă, nu era de natură a influența soluția procesului, denunțul reprezentând un mod de sesizare a organului de urmărire penală potrivit art. 221 alin. (1) C. proc. pen., după cum se va arăta în continuare.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivele de recurs subsumate de inculpați acestuia, nu sunt întemeiate.

Invocându-se acest caz de casare, s-a susținut mai întâi că potrivit dispozițiilor art. 64 C. proc. pen., denunțul nu este un mijloc de probă, ci un mod de sesizare a organelor de urmărire penală potrivit art. 221 și 223 C. proc. pen., așa încât denunțul trebuia înlăturat din procesul de analiză a mijloacelor de probă.

Într-adevăr, potrivit art. 222 C. proc. pen., denunțul reprezintă un mod de sesizare a organului de urmărire penală care în conformitate cu dispozițiile art. 223 C. proc. pen. are același conținut cu plângerea, ceea ce înseamnă că trebuie să cuprindă și descrierea faptei care formează obiectul sesizării și indicarea făptuitorului dacă este cunoscut. Denunțul, ca mijloc de sesizare nu are doar efectul juridic de a obliga organul de urmărire penală să se pronunțe cu privire la începerea sau nu a urmăririi penale, ci reprezintă un mijloc de informare prin care organul de urmărire penală ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni. Așadar, prin denunț, se prezintă date ce servesc la constatarea, existenței unei infracțiuni, a împrejurărilor comiterii acesteia și la identificarea persoanei care a săvârșit-o, nefiind însă un mijloc de probă.

Verificând considerentele deciziei se constată că, în procesul propriu de analiză a mijloacelor de probă, instanța de apel nu a avut în vedere denunțul formulat de martorul C.C.E., ci numai declarațiile acestuia, despre care a apreciat că se coroborează cu alte mijloace de probă.

În ceea ce privește audierea ca martor a numitului C.C.E., aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 78 C. proc. pen., conform cărora poate fi ascultată ca martor orice persoană care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal. Nu există nicio dispoziție legală care să interzică audierea în această calitate a persoanei care a formulat denunț.

Înalta Curte consideră neîntemeiat motivul de recurs prin care s-au invocat aspecte de nelegalitate a înregistrării convorbirii din mediul ambiental de la 6 mai 2008, din sediul Poliției Bascov, dintre inculpații D.M., G.M., S.G. și martorii C.C.E. și D.E.L.

Prin autorizația nr. 150/A.I./2008 emisă de Tribunalul București la 12 martie 2008 și prelungită la 9 aprilie 2008, s-a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de către investigatorul cu identitate reală C.C.E. în legătură cu eliberarea permiselor de conducere auto, în Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin Ordonanța nr. 26/P/2008 din 6 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, constatând că urmare punerii în executare a măsurilor autorizate de către instanță a fost interceptată și înregistrată convorbirea purtată în mediul ambiental, la sediul Poliției Bascov, în ziua de 6 mai 2008, privind interesul lui D.M. pentru denaturarea circumstanțelor accidentului rutier în care a fost avariat autoturismului său, fapte care nu erau în indivizibilitate sau conexitate cu obiectul Dosarului nr. 26/P/2008 -, a disjuns cauza și a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică pentru efectuarea cercetărilor penale față de D.M. pentru infracțiunile prev. de art. 292, art. 291 și art. 215 C. pen., M.I. pentru infracțiunile prev. de art. 292 și art. 26 rap. la art. 215 C. pen., G.M. pentru infracțiunile prev. de art. 289 C. pen. și art. 26 rap. la art. 215 C. pen. și față de S.G. pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen., art. 25 rap. la art. 291 C. pen. și art. 25 rap. la art. 215 C. pen.

Potrivit art. 91 din 2 alin. (5) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau la săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Se constată îndeplinite condițiile prev. de art. 912 alin. (5) C. proc. pen. deoarece din convorbirea înregistrată la 6 mai 2008, rezultă date și informații privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni din cele prevăzute de art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen. înșelăciunea este o infracțiune pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu și, în varianta calificată prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., face parte din categoria infracțiunilor grave, maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru aceasta fiind de 15 ani închisoare.

Prin urmare, folosirea în prezenta cauză a convorbirii din mediul ambiental, înregistrată la 6 mai 2008 într-un alt dosar, respectiv Dosarul nr. 26/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, nu contravine dispozițiilor art. 912 alin. (5) C. proc. pen.

Convorbirea înregistrată ce interesează cauza a fost redată într-un proces-verbal potrivit art. 91 din 3 C. proc. pen., proces-verbal care reprezintă mijloc de probă potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen. ce prevăd că procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare constituie mijloc de probă.

Autorizarea de interceptare și înregistrare audio sau video se poate da și înainte de începerea urmăririi penale, aceasta fiind voința legiuitorului din moment ce prin Legea nr. 281/2003 a înțeles să completeze numai dispozițiile art. 100 C. proc. pen. în sensul că percheziția nu poate fi dispusă înaintea începerii urmăririi penale, condiție care nu s-a prevăzut și pentru interceptările și înregistrările audio video. De altfel, acesta este sensul art. 911 C. proc. pen. care prevede că autorizarea se poate da atunci când sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților care nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată, ceea ce implică și o muncă de informare. Alături de aceste condiții, art. 911 C. proc. pen. mai impune ca cerințe necesare pentru autorizarea interceptării și înregistrării audio video, doar ca infracțiunile să fie de natura celor pentru care urmărirea penală poate fi începută din oficiu și să fie de tipul de celor enunțate la alin. (2) al aceluiași articol.

Curtea Constituțională, în mod constant, prin deciziile pronunțate, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 911 - 916 din C. proc. pen. statuând, astfel, că întreaga secțiune C. proc. pen. referitoare la interceptările și înregistrările audio sau video prevede suficiente garanții și oferă protecție împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viață privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înțeles univoc. Curtea a mai subliniat că asemenea dispoziții legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securității naționale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Dumitru Popescu împotriva României, a afirmat că prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 și Legea nr. 356/2006 există numeroase garanții în materie de interceptare și de transcriere a comunicațiilor, de arhivare a datelor pertinente și de distrugere a celor nepertinente.

Referitor la motivul de recurs prin care se susține că nu pot fi folosite ca mijloace de probă actele efectuate în faza actelor premergătoare întrucât nu s-a întocmit un proces-verbal în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte consideră că, față de stadiul procesual în care se află cauza și limitele în care se poate judeca recursul, prin această critică se tinde a se susține că decizia recurată este contrară legii întrucât soluția pronunțată nu s-ar baza pe mijloace de probă legal administrate.

În raport de acesta critică, instanța de recurs precizează că prin hotărâre nu s-a făcut o greșită aplicare a legii când, la stabilirea situației de fapt, s-au avut în vedere depozițiile martorului C.C.E. deoarece acesta a fost audiat și după începerea urmăririi penale, de către procuror, la data de 20 ianuarie 2009, precum și ulterior, în timpul cercetării judecătorești. De asemenea, se constată că celelalte mijloace de probă pe care se întemeiază soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați, precum și cele care au fost înlăturate, în urma aprecierii lor de către această instanță au fost administrate în faza de urmărire penală și în primă instanță, așa că prin decizie nu s-a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că soluția pronunțată în apel nu se fundamentează pe acte efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare.

Astfel, ținând seama de mijloacele de probă la care instanța de apel a făcut referire, se precizează că martorul C.F. a fost audiat la urmărire penală la 29 ianuarie 2009 și apoi în primă instanță, martorul C.I. a fost audiat la urmărire penală la 20 ianuarie 2009 și ulterior în primă instanță, martora A.I.D. a fost audiată în faza de urmărire penală și timpul cercetării judecătorești, martorul P.I. a fost audiat după începerea urmăririi penale la 11 decembrie 2008 și ulterior în primă instanță, martorul D.G.G. a fost audiat în faza de urmărire penală la 11 decembrie 2008, precum și în primă instanță, martorii I.C.M., I.C.C. și M.I.M. au fost audiați în faza de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești, martorul T.V.M. a fost audiat la urmărire penală la 19 martie 2009 și ulterior în primă instanță, martorul I.A. a dat declarații după începerea urmăririi penale la 11 decembrie 2008 și 29 ianuarie 2009 și în instanță, martora D.E.L. a fost audiată în faza de urmărire penală la 10 decembrie 2008 și în timpul cercetării judecătorești, martorul D.F. a dat declarație în timpul urmăririi penale la 17 martie 2008 și a fost audiat în instanță, martorul V.I.O. a dat declarație în timpul urmăririi penale la 17 martie 2009 și în fața instanței.

De asemenea, înscrisurile despre care instanța de apel a apreciat că se coroborează cu declarațiile unor martori, poartă date ulterioare celei de 2 decembrie 2008 - când s-a început urmărirea penală în cauză, fiind din luna ianuarie 2009, iar alte înscrisuri cum ar fi procesul-verbal de verificare a declarațiilor pe proprie răspundere și procesul-verbal de verificare contravenții sunt din 10 decembrie 2008, respectiv 11 decembrie 2008. În același sens, se reține că, în privința "Registrului tamponări" și a "Registrului de evidență a proceselor-verbale de contravenție", avute în vedere la pronunțarea deciziei, din actele dosarului reiese că s-a cerut declasificarea acestora după începerea urmăririi penale, prin referatul emis de procuror la 22 ianuarie 2009, fiind întocmite procese-verbale de verificare a acestor registre la data de 23 februarie 2008.

În altă ordine de idei, motivul de recurs al inculpatei D.M. că declarația martorului C.C.E. a fost luată în lipsa apărătorului său ales, deși a formulat cerere de participare la efectuarea oricărui act de urmărire penală, precum și cel susținut de inculpații S.G. și D.M. că procurorul a delegat organele de poliție să audieze martori, sugerându-se obiectul cauzei, respectiv incidentul din 29 aprilie 2008, atunci când s-au fixat întrebările la care martorii trebuiau să răspundă, nu dau expresie noțiunii de hotărâre contrară legii sau hotărâre prin care s-a făcut o greșită aplicare a legii, cu consecința casării deciziei în baza art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau achitare.

Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente, în fața cărora cauza devoluează în fapt și în drept, respectiv instanța de fond și de apel, în cazul ambelor situații fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs numai în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate, cazul de casare menționat neputând fi asimilat cu o greșită apreciere a probelor.

Analizând motivul de recurs al inculpaților privind greșita condamnare ce s-ar datora comiterii unei erori grave de fapt, Înalta Curte constată că este neîntemeiat deoarece situația de fapt reținută de instanțele de fond nu este în contradicție cu faptele și împrejurările ce rezultă din administrarea mijloacelor de probă. În concret, în mod corect s-a reținut că, în după amiaza zilei de 29 aprilie 2008, inculpata D.M. s-a deplasat cu autoturismul P. cu nr. qqq, dinspre Pitești către comuna Bascov și, la intersecția cu DN7, a intrat în coliziune cu autoutilitara marca R. cu nr. yyy condus de C.I., care se deplasa pe drum cu prioritate în direcția Râmnicu Vâlcea, autoturismul P. suferind avarii la aripa dreapta față.

Astfel, autorizația de reparație seria CR nr. 00222703 a fost emisă pentru autoturismul marca P. cu nr. G-52-LEX, la data de 29 aprilie 2008, avariile constatate fiind la "aripa dreapta față" a autovehiculului.

Convorbirile înregistrate în mediul ambiental din data de 6 mai 2008, la sediul Poliției Bascov, dintre inculpații D.M., S.G., G.M. și martorii C.C.E. și D.L.E., redate în procesul-verbal din 15 octombrie 2008, relevă că s-a discutat despre o singură avarie a mașinii proprietatea inculpatei, situată la nivelul aripii din față - " n-ar fi mașina decât aripa, trebuie schimbată aripa", "numai aripa din față (...) Dreapta, e băgată așa în (...)", "Dar trebuie înlocuită totuși aripa"; despre faptul că i s-a dat inculpatei o dovadă de circulație și nu s-a întocmit proces-verbal la 29 aprilie 2008 - "N-a făcut proces-verbal. Aici la colegii dumneavoastră. Mi-a dat o dovadă care o am la mine în geantă.", "autorizația e dată mai demult", "da e dată chiar atunci", "29 aprilie am văzut"; despre împrejurarea că inculpata începuse redactarea unei declarații în legătură cu, accidentul, pe care nu a finalizat-o - "am început o declarație, dar n-am încheiat-o", "Păi îi iau lui doamna acum două, trei rânduri și gata"; despre faptul că șoferul autoturismului cu care s-a produs accidentul este "de-al lui D." și că inculpata nu știe dacă mai poate fi găsit, că numărul de mașină pe care acesta i l-a lăsat "cred că l-am aruncat, mi-am făcut ordine"; despre necesitatea găsirii unei mașini cu asigurare C. și stabilirea unei modalități prin care s-ar fi putut cauza avaria mașinii - "Treaba e cum (...) pe cine, cum facem cu mașina, pe cine băgăm să (...)", "păi dacă aveam C. nu mă mai interesa", "eu i-am spus poate că a găsit-o lovită, dacă era atuncea, mergea (...) era simplu", "ăsta care zice că face fapta, care lovește, trebuie să aibă plătit pe anul ăsta, sau? ", "Ia auziți că în parcare la primărie, dând cu spatele am lovit aripa", "trebuie mașină mare, după lovitură", " Tractatul tău (...) da n-ai asigurare pe tractor. Ai asigurare pe tractor?", "Tractorul, mașinile de gunoi? ", "Deci noi avem și mașina aia și tractorul cu remorcă. A fost mașina aia care căra containere", "îi facem pe 29 aprilie și declarația la ăla al meu", "și să trimit șoferul sau pe viceprimar? Pe cine? ", "Șoferul cu actele" da, trebuie să zică că în timp, m-a lovit în parcare. Dar, stați întâi să văd, să vă sun. Mă duc până la primărie, să văd pe ce asta facem, pe mașină sau pe tractor. Că trebuie în declarație (...)".

Martorul C.I. a declarat, la data de 20 ianuarie 2009 în faza de urmărire penală, că în cursul lunilor aprilie - mai 2008, în timp ce se deplasa cu autoutilitara yyy, la intersecția cu drumul care vine de la Pitești către Bascov, a lovit în aripa dreapta față un autoturism P. de culoare albastră, la volanul căruia se afla o doamnă care nu a respectat semnul "cedează trecerea", că în intersecția respectivă erau polițiști, că împreună cu doamna care conducea P.-ul a mers la sediul Poliției Bascov unde a anunțat că mașinile au fost implicate într-un accident fără victime, că a lăsat numărul său de telefon și un bilet cu numărul de înmatriculare al mașinii sale și că polițistul cu care a vorbit i-a spus că poate pleca, că a comunicat polițistului că parchează autoutilitara vizavi de o firmă care aparține familiei D. Fiind audiat în primă instanță, martorul C.I. s-a exprimat expres în sensul că își menține declarația dată la urmărire penală, precizând că după accident, ambele mașini au fost verificate la poliție și i s-a dat voie să plece, inculpata recunoscând că este vinovată de producerea acestuia.

Martorul C.F. a declarat, în timpul urmăririi penale, la data de 20 ianuarie 2009, că începând cu anul 2004 sau 2005, autoutilitara cu nr. yyy, proprietatea sa, a rămas în folosința tatălui său, C.I.

Martora A.I.D., agent de poliție, a declarat că a fost prezentă în intersecția DN7 cu DN7C din Bascov când un autoturism P. condus de o doamnă, despre care a aflat că s-a recomandat judecător sau procuror, a intrat în coliziune cu un camion, fiind avariat autoturismul P. la aripa și portiera dreapta față, șoferii implicați în accident fiind trimiși la Poliția Bascov.

Audiat în instanță, martorul C.C.E. a menționat că, la data de 6 mai 2008, cu prilejul discuțiilor care au avut loc în prezența sa, la Poliția Bascov, inculpatul S.G., primar al comunei Bascov, a găsit o mașină din cadrul primăriei care să aibă asigurare, pentru a se acoperi dauna suferită de inculpată în accidentul rutier. A mai precizat că își menține declarația din 20 ianuarie 2009 de la urmărire penală care este conformă cu realitatea, dar că nu își amintește cum s-au derulat lucrurile datorită trecerii timpului. Prin depoziția de la urmărire penală, martorul C.C.E. a relatat că, la 6 mai 2008, G.M. a făcut referire la o declarație pe care inculpata D.M. a început-o dar nu a finalizat-o întrucât avea drept consecință atragerea culpei acesteia în producerea accidentului, că a aflat ulterior despre mașina inculpatei că a fost lovită de un camion în intersecție, iar șoferul acestuia s-a prezentat la poliție chiar în ziua evenimentului, adică la 29 aprilie 2008, dar a fost trimis acasă de G.M., precum și că S.G. a vorbit în prezența sa la telefon înțelegând că "vina urma să fie asumată de un șofer al primăriei".

Procesul-verbal de contravenție privind sancționarea inculpatului M.I. are seria PCA și numărul 3524135, este datat 29 aprilie 2008, deși procese-verbale având aceeași serie, dar cu numere anterioare celui ce interesează cauza, întocmite tot de inculpatul G.M., în calitate de agent constatator, sunt din date ulterioare celei de 29 aprilie 2008, respectiv cel cu numărul 3524132 este din 2 mai 2008, iar cele cu numerele 3524133 și 3524134, sunt din 6 mai 2008, potrivit Registrului de evidență a proceselor-verbale de contravenție aparținând Poliției Bascov.

Conform Registrului tamponări nr. 957261/2009 aparținând Poliției Bascov, corespunzător perioadei 28 aprilie 2008 - 14 mai 2008 și pozițiilor în registru de la nr. 210 la nr. 264, declarațiile pe proprie răspundere din 29 aprilie 2008, date de inculpații D.M. și M.I., poartă nr. 233 fiind înregistrate la 6 mai 2008.

În urma verificării declarațiilor pe propria răspundere a conducătorilor implicați în evenimente de trafic rutier din care au rezultat avarii, de la formularul tipizat nr. 200 datat 25 aprilie 2008 la formularul tipizat nr. 250 datat 9 mai 2008, s-a constatat prin procesul-verbal 1431/P/2008 întocmit la 10 decembrie 2008, că numerele atribuite acestor înscrisuri, în genere, corespund cu întocmirea lor cronologică, fiind succesive sau cu o abatere de maxim o zi, cu excepția declarațiilor nr. 233 întocmite de inculpații D.M. și M.I. care poartă data 29 aprilie 2008 și se regăsesc între cele din 6 mai 2008.

Inculpații M.I. și D.M. au declarat, în instanță, că atunci când au fost la poliție, să dea declarație cu privire la accident, nu s-au văzut, deși declarațiile tip formular, date pe proprie răspundere, poartă același număr și dată, respectiv 233 din 29 aprilie 2008, și mai mult, aceeași oră 16,15.

Martorul P.I. a relatat, la data de 11 decembrie 2008, că la 29 aprilie 2008, ieșind din post în cadrul Poliției Bascov, s-a întâlnit cu inculpata D.M. care i-a spus că a fost implicată într-un accident rutier cu un camion, care s-ar fi produs în zona primăriei - intersecția DN7 și DN7C fiind la o distanță de 150 metri de Primărie -, fără a-i spune și fără a auzi ceva despre identitatea șoferului care a condus autovehiculul ce a avariat mașina inculpatei. De asemenea, martorul a precizat că era obligatoriu ca imediat după întocmirea proceselor-verbale de contravenție prin care s-au aplicat puncte de penalizare, să se implementeze în sistem electronic numărul de puncte aplicate pentru a fi evidențiate în fișa posesorului de permis. În timpul cercetării judecătorești, martorul a precizat că își menține depoziția dată la urmărire penală.

Relativ la termenul de consemnare în registre a proceselor-verbale și a autorizațiilor de reparații, martorii P.I. și D.G.G., polițiști în cadrul Poliției Comunale Bascov, au declarat că nu exista un termen în care trebuia făcută înregistrarea în registru, însă au subliniat că aceasta se realiza fie imediat după întocmirea respectivelor înscrisuri, fie în ziua imediat următoare, cât mai repede, fie în maxim 2 - 3 zile.

Potrivit fișei din evidența informatizată cu punctele de penalizare aplicate inculpatului M.I. în calitate de conducător auto, precum și condicii de primire telefonică de către Serviciul Poliției Rutiere a datelor transmise de Poliția Comunală Bascov privind punctele de penalizare, comunicarea privind aplicare celor trei puncte de penalizare a inculpatului M.I. s-a făcut la data de 6 mai 2008, iar sancțiunea s-ar fi datorat unei fapte săvârșite la 6 mai 2008 când ar fi intrat în coliziune, la mersul înapoi, cu autoturismul qqq, fiind întocmit procesul-verbal seria PCA nr. 3 524135 la data de 6 mai 2008, după cum rezultă din aceste două înscrisuri.

Procesul-verbal de constatare a contravenției seria PCA nr. 3524135, aflat în original la dosar, prin care i s-au aplicat inculpatului M.I. trei puncte de penalizare, pentru această faptă, poartă data 29 aprilie 2008.

Cât privește mijloacele de probă administrate în apărare, se constată că prin acestea nu se demonstrează existența unei erori grave de fapt comisă de instanțele de fond care să fi condus la o greșită condamnare a inculpaților. Astfel, martora D.L.E., audiată în instanță, nu a putut indica exact dacă, atunci când la 6 mai 2008 s-au prezentat la Poliția Bascov și au discutat cu martorul C.C., inculpata dorea să completeze procesul-verbal din 29 aprilie 2008 cu o avarie produsă autoturismului înainte sau după această dată.

Martorul I.A., viceprimarul comunei Bascov, a declarat în cursul cercetării judecătorești că a aflat despre lovirea mașinii inculpatei de la aceasta și, dorind să facă lumină în acel caz, l-a chemat pe șoferul mașinii de gunoi și l-a trimis cu actele la poliție. Diferit de acesta, inculpatul M.I., tot în fața instanței, a afirmat că personal s-a prezentat la viceprimar să-i spună că inculpata a venit la el și i-a zis că i-a avariat mașina, fapt pe care până la acel moment, martorul I.A. nu îl cunoștea.

Prin depoziția sa, martorul T.V.M., deși a arătat că a văzut mașina de gunoi făcând mai multe manevre, a precizat că a aflat de la lumea ce se strânsese în zonă că respectivul autovehicul a lovit un autoturism albastru.

Relativ la depoziția martorului D.F. (afin cu inculpata), se reține că acesta a menționat că, la câteva zile după 2 mai 2008, a fost de față când inculpata, la intersecția de la Bascov, discuta aprins cu șoferul unei mașini, aflând că "era să se întâmple o tragedie", martorul nefiind însă în măsură decât să indice că bărbatul respectiv era între două vârste, precizând că nu l-ar putea recunoaște și că, de fapt, nici nu știe dacă respectivul era cealaltă persoană implicată în accident, precum și că nu poate descrie autovehiculul cu care intrase în coliziune mașina inculpatei pentru că nu i-a dat atenție. Se mai remarcă faptul că martorul a relatat că inculpata i-a comunicat, cu acel prilej, că așteaptă să vină poliția, deși din materialul probator a rezultat că agenți de poliție erau prezenți în intersecție.

Martorul V.I.O., șeful service-ului unde inculpata D.M. a prezentat autoturismul pentru reparații, a declarat că a observat, după prima verificare a mașinii de la sfârșitul lunii aprilie 2008 când a constatat aripa dreaptă înfundată și un far spart, că autovehiculul prezenta și o dâră ca de smoală, imprimată lateral, care se curăța ușor și prin ștergere, ceea ce pune sub semnul întrebării apărarea că s-ar fi intervenit la nivelul Poliției Bascov pentru completarea autorizației de reparație cu o avarie ce ar fi fost cauzată de un al doilea accident ce s-ar fi soldat cu zgârierea mașinii pe aceeași parte lateral dreapta.

Prin urmare, față de materialul probator administrat, nu se constată că s-a comis o eroare gravă de fapt care să fie rezultatul unei denaturări grave a probelor. Astfel, este fără dubiu că nu a existat un accident rutier, la data de 29 aprilie 2008, în care să fi fost angrenat autoturismul P. cu nr. qqq aparținând inculpatei D.M. și autoturismul cu nr. de înmatriculare yyy aparținând Primăriei Bascov, condus de inculpatul M.I. De asemenea, este fără tăgadă că nu au existat două accidente rutiere, la date diferite, în perioada 29 aprilie 2008 - 4 mai 2008, în care autoturismul P. cu nr. qqq condus de inculpata D.M. să fi intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare yyy aparținând Primăriei Bascov, la volanul căruia să se fi aflat inculpatul M.I., precum și cu autoutilitara cu nr. yyy condusă de martorul C.I.

În concluzie, solicitarea inculpaților de a fi achitați în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. este nefondată. Probele administrate demonstrează că declarațiile cu nr. 233/2008 date de inculpații D.M. și M.I., procesul-verbal de constatare a contravențiilor seria PCA nr. 3524135/2008 și cererea formulată, la 7 mai 2008, de inculpata D.M., la societatea de asigurare cuprind date nereale.

Ca urmare, și cererea inculpatei D.M. prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de uz de fals având ca obiect material procesul-verbal seria PCA nr. 3524135, este neîntemeiată, critica subsumându-se cazului de casare prev. de art. 3859 pct 12 C. proc. pen., care se ia în discuție și din oficiu.

Totodată, pentru cele anterior expuse care dovedesc existența infracțiunii de înșelăciune, instanța constată că nu este fondat motivul de recurs privind greșita soluționare a laturii civile a cauzei, motiv de recurs care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Instanța de recurs mai constată că situația de fapt reținută de instanțele de fond, în privința inculpatului S.G., este stabilită în baza unei analize atente și obiective a întregului ansamblu probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire în faza de cercetare judecătorească. Din cuprinsul mijloacelor de probă administrate nu rezultă o stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, de natură a influența soluția adoptată.

Astfel, în mod corect s-a constatat că recurentul inculpat S.G. l-a determinat pe inculpatul M.I. să facă declarații necorespunzătoare adevărului în legătură cu împrejurările în care autoturismul cu nr. qqq a fost avariat, modul de acțiune al inculpatului S.G., în raport cu instigatul M.I., îmbrăcând forma instigării mediate, precum și că inculpatul S.G. l-a determinat pe inculpatul G.M., agent de poliție, să întocmească în fals înscrisuri oficiale cu privire la circumstanțele în care a fost avariat același autoturism. Aceste aspecte ale situației de fapt rezultă și din procesul-verbal de redare a înregistrării convorbirii în mediul ambiental din 6 mai 2008, din fișa inculpatului M.I. din evidența informatizată cu punctele de penalizare aplicate acestuia în calitate de conducător auto, din condica de primire telefonică de către Serviciul Poliției Rutiere a datelor transmise de Poliția Comunală Bascov privind punctele de penalizare, din fotocopia Registrului pentru evidența proceselor-verbale de contravenție al Poliției Comunale Bascov și declarațiile martorilor P.I. și D.G.G.

În altă ordine de idei, instanța de recurs arată că prin Decizia în interesul legii nr. 8/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a statuat că din conținutul cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nu se poate exclude posibilitatea instanței de recurs de a-și exercita cenzura și asupra modului în care instanțele ierarhic inferioare au apreciat conținutul probelor în raport cu elementele ce pot duce la constatarea lipsei vădite de importanță a unei anumite încălcări a legii, de natură a-i conferi lipsa pericolului social al unei infracțiuni, sau, dimpotrivă, la evidențierea gradului de pericol social, cu consecința neaplicabilității dispozițiilor art. 18 C. pen.

Eventualele constatări privind gradul de pericol social al unei anumite fapte pot fi consecința unor aprecieri determinate de raționamente bazate pe erori esențiale în reținerea faptelor și a împrejurărilor în care au fost comise ori care privesc persoana făptuitorului așa încât astfel de erori se pot răsfrânge grav asupra justei rețineri a gradului de pericol social al făptuitorului, cu consecința aplicării unui tratament penal inadecvat, având relevanță în justa determinare a gradului de pericol social în accepțiunea prevederilor art. 181 C. pen.

Având în vedere acestea, instanța de recurs consideră că, în privința recurentului inculpat M.I. este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., ca urmare a existenței unor erori esențiale în aprecierea împrejurărilor în care a comis faptele și care privesc persoana acestuia.

Astfel, se constată că recurentul inculpat M.I., aflat în prag de pensie la data de referință a cauzei, a săvârșit faptele în calitatea sa de șofer pe mașina de gunoi a Primăriei Bascov, în contextul în care inculpații S.G. - primar, G.M. - polițist și D.M. - judecător au găsit ca modalitate de plată a reparațiilor pentru avariile automobilului aparținând inculpatei, folosirea asigurării C. existentă pentru mașina pe care lucra inculpatul M.I. Acesta este la primul conflict cu legea penală, nu există date că ar fi avut un comportament necorespunzător în societate sau în comunitatea în care locuiește și este o persoană cu un nivel de pregătire redus, așa încât instanța de recurs consideră legală și temeinică soluția primei instanțe, de achitare a inculpatului M.I. în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. și aplicarea amenzii cu caracter administrativ, sens în care va fi admis recursul promovat de inculpatul M.I.

Cât privește motivul de recurs al inculpatei D.M. prin care a susținut că atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conținutul unui înscris sub semnătură privată nu este prevăzută de legea penală actuală, Înalta Curte consideră că acesta se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen., temei de drept în baza căruia critica va fi analizată.

Infracțiunea prevăzută în art. 290 C. pen. constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. - contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod -, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Așadar, falsificarea unui înscris sub semnătură privată se realizează, potrivit dispozițiilor legale, și prin acțiunea de contrafacere a scrierii.

Prin contrafacerea scrierii se înțelege a reproduce ceva în mod fraudulos, a imita, a plăsmui, a ticlui, a alcătui ceva, atribuindu-i caracter de adevăr, de autenticitate. Contrafacerea scrierii înseamnă și o imitare prin reproducerea conținutului obișnuit al înscrisului falsificat întrucât, fără o astfel de reproducere a conținutului, înscrisul fals nu poate avea aparența unui înscris adevărat. Ca atare, contrafacerea scrierii reprezintă și plăsmuirea, respectiv confecționarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conțină mențiuni adevărate, deoarece o condiție a existenței infracțiunii prevăzute în art. 290 C. pen. este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecințe juridice în cazul când ar fi folosit, cerință care este îndeplinită din moment ce înscrisul falsificat are doar aparent însușirile și conținutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleași efecte ca și acesta din urmă.

Față de aspectele doctrinare expuse, fapta recurentei inculpate D.M. de a insera, la data de 7 mai 2008, în formularul intitulat "cerere de înștiințare/încuviințare/declarație", a unor date nereale referitoare la producerea unui accident de circulație din 29 aprilie 2008, în care ar fi fost implicat autoturismul său cu nr. qqq și autoturismul condus de inculpatul M.I., ce ar fi răspunzător pentru producerea pagubei constând în avarierea aripei dreapta față a mașinii inculpatei, realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Astfel, prin consemnarea în cuprinsul formularului în discuție, care reprezintă și obiectul material al infracțiunii, a unor date nereale, dar necesare pentru producerea de consecințe juridice, inculpata D.M. a reprodus conținutul obișnuit al unui asemenea înscris, dându-i aparența unui înscris adevărat.

Se mai precizează, raportat la motivul de recurs analizat, că Tribunalul Suprem, cu ocazia pronunțării Deciziei de îndrumare nr. 1/1970, fiind chemat să se pronunțe asupra problemei dacă plăsmuirea în întregime a unui înscris cade sub incidența art. 288 C. pen., a dat o soluție afirmativă arătând că, în ce privește elementul material, contrafacerea poate fi totală, când autorul plăsmuiește înscrisul în întregime, sau parțială, acest din urmă mod de falsificare constând de cele-mai multe ori în semnarea falsă a pretinsului emitent.

Pentru cele anterior expuse, se constată că este neîntemeiată solicitarea recurentei inculpate D.M. de a fi achitată în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 290 C. proc. pen., instanța de recurs constatând că atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului în conținutul unui înscris sub semnătură privată este prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală și va menține soluția de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., pronunțată prin Sentința penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila, secția penală, cu privire la inculpatul M.I.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M., G.M. și S.G. împotriva aceleiași decizii.

Va obliga recurenții inculpați D.M., G.M. și S.G. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 18 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală și menține soluția de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., pronunțată prin Sentința penală nr. 183 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Brăila, secția penală, cu privire la inculpatul M.I.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M., G.M. și S.G. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați D.M., G.M. și S.G. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN