Scope of complementary prohibition for architect using public office for private bribes and sufficiency of instigation for favoring the offender

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 748 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 5449/121/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului B.I. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev, de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului B.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale, sporită la 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii în ziua de 13 aprilie 2011 și perioada arestării preventive începând cu data de 25 mai 2011 la zi.

Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatei M.L. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatei M.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. iar în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., respectiv 3 (trei) ani, iar conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat pe durata aceluiași termen și pedeapsa accesorie aplicată inculpatei.

S-a atras atenția inculpatei M.L. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (5) C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului B.I. să plătească martorului denunțător M.G.L. suma de 1.500 euro, martorului denunțător S.I. suma de 2.000 euro, martorului denunțător C.I. suma de 2.100 euro și 700 RON și martorului denunțător B.Gh. suma de 2.000 RON.

S-a menținut măsura instituirii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna Tulnici, sat Lepșa, județul Vrancea aparținând inculpatului B.I., precum și asupra sumelor de 48 RON și 935 RON ridicate de la inculpat cu ocazia prinderii în flagrant, în vederea despăgubirii și până la despăgubirea martorilor denunțători M.G.L., S.I., C.I. și B.Gh.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, inculpatul B.I. - arhitect șef al Primăriei Municipiului Galați a fost cercetat și trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, cercetată în stare de libertate și trimisă în judecată a fost și inculpata M.L. - expert contabil și administrator al SC „C.E." SRL Galați, pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului în legătură directă cu infracțiuni de corupție prevăzută în art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpaților B.I. și M.L. următoarea situație de fapt:

La data 08 aprilie 2011, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul B.I., arhitect șef al Primăriei municipiului Galați, pretinde și primește foloase necuvenite de la diverse persoane neidentificate pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu.

La aceeași dată s-a înregistrat și denunțul martorului M.G.L. cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute în art. 254 și 257 C. pen. de către inculpatul B.I.

Efectuându-se cercetări s-au stabilit următoarele: Inculpatul, în calitate de arhitect,consilier la Primăria municipiului Galați, a pretins suma de 1.500 euro de la martorul denunțător M.G.L., în cursul anului 2008, promițându-i că-și va exercita influența asupra factorilor decizionali în scopul obținerii documentelor necesare intrării în legalitate cu construcția unui balcon pe care acesta îl ridicase la locuința sa din municipiul Galați.

Inculpatul s-a deplasat personal la locuința martorului denunțător unde a vizualizat construcția, ocazie cu care i-a solicitat actele locuinței.

Ulterior, în anul 2009, prin intermediul numitului C.N., zis N., martorul denunțător i-a dat inculpatului B.I. suma de 6.000 RON, echivalentul sumei de 1.500 euro, în scopul menționat mai sus.

Deși inculpatul a primit banii pretinși, în perioada 2008 - 2010 nu a înmânat niciun act martorului denunțător așa cum îi promisese, însă în anul 2010 cu ocazia unei discuții dintre cei doi, inculpatul i-a mai pretins martorului denunțător suma de 2.000 RON cu motivarea că ar fi fost necesară pentru plata unei constatări topografice, bani pe care martorul denunțător nu i-a mai dat.

În luna februarie 2011 între martorul denunțător și inculpatul B.I., care îndeplinea funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați, a avut loc o nouă discuție ocazie cu care inculpatul i-a pretins acestuia o altă sumă de 1.500 euro, angajându-se că va face demersurile necesare pentru obținerea actelor care să ateste intrarea în legalitate a martorului denunțător cu construcția balconului.

Totodată, inculpatul i-a atras atenția martorului denunțător că amenda pentru ridicarea unei construcții fără deținerea actelor necesare este foarte mare, maximul fiind 100.000 RON.

La data de 12 aprilie 2011, martorul denunțător M.G.L. și inculpatul B.I. s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul i-a promis că în schimbul sumei de 1.500 euro, pretinsă anterior în luna februarie 2011, îi va aproba toată documentația necesară intrării în legalitate (autorizație de construire, certificat de urbanism etc.), urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali (Primarul municipiului Galați) în același scop, cărora le va înmâna și anumite sume de bani.

Cu această ocazie, cei doi au stabilit ca în ziua de 13 aprilie 2011 martorul denunțător să-i dea o parte din suma pretinsă, iar diferența ulterior.

Inculpatul a confirmat faptul că anterior i-a promis martorului denunțător că-i obține toată documentația necesară intrării în legalitate (autorizație de construire, certificat de urbanism etc.), urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali (primarul municipiului Galați) în același scop, în schimbul unor sume de bani. În continuare, inculpatul I-a invitat pe martorul denunțător la cabinetul său situat la domiciliul din Galați.

Inculpatul B.I. a recunoscut că a primit suma de 1.500 de euro de la martorul denunțător M.G.L., prin intermediul martorului C.N., zis N., în scopul de a-și folosi influența pentru a obține documentele necesare intrării în legalitate. De altfel, suma respectivă a servit la compensarea unei datorii pe care inculpatul o avea față de martorul C.N.

Ulterior, inculpatul i-a mai pretins martorului denunțător suma de 2.000 RON, bani pe care acesta nu i-a mai dat. Referitor la acest aspect, inculpatul a afirmat că dacă îi dădea și acea sumă, sigur îi rezolva problema până la sfârșitul anului 2009. Inculpatul a precizat că intrarea în legalitate se face mai greu, iar din banii care i-a pretins în anul 2011 trebuie să dea și la alte persoane cu putere de decizie în materie.

Inculpatul i-a promis că-i va elibera certificatul de urbanism și autorizația de construcție, acte care urma a fi semnate de el și de Primarul municipiului Galați, factori de decizie.

La întrebarea martorului denunțător dacă nu-l costa mai ieftin dacă proceda legal, inculpatul i-a răspuns că nu-i aproba nimeni certificatul de urbanism și autorizația de construcție. Totodată, inculpatul i-a răspuns că jumătate din suma pretinsă (120 milioane ROL), adică 60 milioane ROL, are altă destinație, respectiv trebuie să ajungă și la celelalte persoane care au competența eliberării celor două acte (certificatul de urbanism și autorizația de construcție). Pentru a-l convinge pe martorul denunțător, inculpatul i-a precizat că acum este dificil de obținut actele menționate anterior, iar el poate să-i facă gratis un certificat de urbanism, dar nu va fi aprobat de nimeni din primărie. Deci, inculpatul i-a dat de înțeles martorului denunțător că fără el nu va putea obține actele de intrare în legalitate. Ca atare, martorul denunțător nu are altă cale de urmat, decât cea ilegală indicată de inculpat, adică prin darea unei sume de bani și nerespectarea legii de către inculpat. În final, pentru a fi mai convingător, inculpatul i-a mai spus că primarul va semna numai negativ, iar la el nu mai poate să vină a doua oară.

Așa cum s-au înțeles, la data de 13 aprilie 2011, inculpatul și martorul denunțător s-au întâlnit pe raza municipiului Galați, în stația de autobuz situată pe str. D în apropierea magazinului „W", pe sensul de mers spre clădirea Primăriei municipiului Galați, ocazie cu care martorul denunțător i-a înmânat suma de 5.800 RON, în scopul menționat mai sus. Imediat, după primirea banilor, inculpatul a fost prins în flagrant delict.

Inculpatul a schimbat locurile de întâlnire într-un timp scurt, pentru a nu fi prins. Oricum, inculpatul se ferea să primească bani la birou sau în restaurante, preferând cabinetul lui de acasă sau stația de autobuz din centrul municipiului Galați.

Inculpatul B.I. se ferea să primească bani la vedere (adică să nu fie puși într-un plic) în loc public. Acest aspect ne arată că inculpatul a primit banii pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu. De altfel, inculpatul a promis că primul act pe care îl va elibera va fi certificatul de urbanism.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale la data de 13 aprilie 2010, inculpatul B.I. a declarat că a lucrat în calitate de arhitect șef interimar în cadrul Primăriei Municipiului Galați din data de 08 februarie 2011.

În această calitate a avut ca atribuții de serviciu verificarea și avizarea documentației de urbanism privind verificarea de construcții diverse (extinderi, construcții noi, reamenajări, balcoane, etc.), verificări în teren privind construcțiile realizate sau în curs de execuție, rezolvarea sesizării, stabilirea strategiei de dezvoltare urbană etc. Anterior, până la data de 08 februarie 2011, a lucrat în cadrul Primăriei Municipiului Galați ca arhitect consilier din 29 decembrie 2008, iar înainte de această dată a lucrat în cadrul Biroului individual de arhitectură, Arhitect I.B.

Pe M.G. l-a cunoscut în anul 2008 (aproximativ luna martie) fiindu-i recomandat de C.N., o cunoștință de a sa. M.G. i-a solicitat întocmirea documentației pentru intrarea în legalitate a balconului construit anterior, ca extindere a apartamentului proprietate personală. În acest scop s-au întâlnit la fața locului, el, M.G.L. și C.N., acesta din urmă desfășurând activitate în domeniul construcțiilor (administrator de societate comercială în domeniul construcțiilor).

După ce a vizualizat extinderea apartamentului, inculpatul a convenit cu M.G. prețul (onorariul) activității sale de întocmire a documentației (ridicare topo, proiect pentru obținerea certificatului de urbanism, studiu geo, expertiză tehnică, documentație pentru obținerea autorizației de construire, documentație pentru avize de la deținătorii de rețele etc.) în valoare de 1.500 euro. Nu a încheiat niciun contract cu martorul denunțător M.G., nu a primit niciun avans și, în consecință, nu a avut temeiuri pentru a emite chitanță.

Ulterior, martorul denunțător M.G. nu l-a mai căutat cu suma stabilită ca avans și nici cu diferența până la 1.500 euro.

Ca atare, inculpatul a considerat că martorul denunțător a abandonat întocmirea documentației pentru acest proiect.

Referitor la acuzația că a primit suma de 6.000 RON prin intermediul martorului C.N. de la martorul denunțător, inculpatul a precizat că aceasta nu este adevărată, deoarece el nu a primit nicio sumă de bani nici de la C.N. și nici de la M.G.

De la acel moment martorul denunțător M.G. l-a mai căutat sporadic la telefon cam de două ori pe an, cu aceeași rugăminte de a-l ajuta în chestiunea convenită în anul 2008, însă niciodată nu s-a concretizat nimic, deoarece M.G. nu a înțeles să vină la el cu avansul sau o parte din suma convenită ca și onorariu.

A aflat ulterior că această sumă a fost achitată de martorul denunțător M.G. martorului C.N., la cererea acestuia, care ar fi afirmat că ia acești bani în compensare pentru o activitate care i-ar fi prestat-o în folosul său. Aflând de acest lucru, inculpatul i-a atras atenția martorului C.N. că nu este de acord cu aceste practici și în niciun caz nu i-a cerut și nici nu i-a dat acordul pentru a primi în numele său vreo sumă de bani de la M.G. sau de la altcineva. Față de susținerea martorului denunțător M.G., precum că în cursul anului 2010 a pretins suma de 2.000 RON pentru plata unor lucrări topografice, afirmația este inexactă în sensul că a avut o întâlnire în anul 2009 cu martorul denunțător, ocazie cu care i-a sugerat să demareze proiectul convenit în 2008, cu realizarea unor lucrări topografice, apreciind că l-ar costa circa 2.000 RON, sumă pe care urma să i-o achite lui. Ca și în situațiile anterioare martorul denunțător nu l-a mai căutat ulterior.

Este adevărat că la începutul anului 2011, posibil luna februarie, să se fi întâlnit cu martorul denunțător la solicitarea telefonică a acestuia la cabinetul său, unde martorul denunțător a reiterat rugămintea și intenția de a demara lucrarea (activitatea de proiectare). Din nou s-au deplasat la locuința martorului denunțător, unde a constatat că lucrările de execuție avansaseră, ocazie cu care au stabilit iarăși că pentru activitatea sa de proiectare onorariul să fie același. Nu recunoaște că i-a pretins suma de 1.500 euro în afara lucrărilor de proiectare convenite inițial și nu a afirmat niciodată că ar putea interveni sau influența factori de decizie din Primăria Galați, pentru obținerea în mod preferențial a autorizației de construire.

La acel moment i-a atras atenția martorului denunțător M.G. că ceea ce face dânsul, în sensul de a executa lucrarea fără a avea documentația aprobată efectiv în posesie constituie contravenție și este sancționată prin Legea nr. 50/1991 cu amendă care poate ajunge până la suma de 100.000 RON.

Inculpatul a făcut precizarea că la acel moment a afirmat însă că pentru a obține autorizația de construire poate apela la persoane influente pe care el le cunoaște.

La data de 12 aprilie 2011, la solicitarea martorului denunțător M.G. s-a întâlnit din nou cu acesta la cabinetul său de la adresa de domiciliu, ocazie cu care de această dată martorul denunțător a afirmat că este mai hotărât ca niciodată să demareze proiectul și că a doua zi îl va căuta cu suma convenită.

La data de 13 aprilie 2011, după ce martorul denunțător l-a contactat telefonic, au stabilit ca punct de întâlnire stația de autobuz din strada D, în zona magazinului „W".

Martorul denunțător a venit la locul stabilit, ocazie i-a înmânat suma de 5.800 RON, pentru ca inculpatul să înceapă în sfârșit lucrările de proiectare, urmând ca pe parcurs să încheie contractul și să emită chitanță. Acestea nu au putut fi încheiate atunci deoarece martorul denunțător se grăbea foarte mult, urmând să plece la București.

Inculpatul a mai declarat că nu i-a făcut nicio promisiune martorului denunțător M.G. în sensul că va interveni pe lângă factorii decizionali din Primăria Galați în vederea obținerii autorizației de construire privind extinderea apartamentului. El doar a afirmat că urmează să țină legătura telefonic în ceea ce privește derularea lucrărilor de proiectare. Imediat după primirea banilor a fost surprins de organele de urmărire penală cu suma de 5.800 RON asupra sa și întrebat cu privire la proveniența ei a recunoscut că suma era cea primită de la martorul denunțător M.G.

Fiind audiat cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă la data de 13 aprilie 2011, inculpatul B.I. a declarat că nu se consideră vinovat de acuzațiile ce i se aduc de către parchet și menține tot ceea ce a declarat în fața procurorului, că îl cunoaște pe denunțătorul M.G.L., din anul 2008, dar nu i-a promis niciodată că-i va obține autorizație de construcție, ci doar întocmirea proiectului de construcție al acelui balcon și că nu are un cabinet privat de consultanță în domeniu arhitectural.

Inculpatul a revenit și a precizat că avea în momentul respectiv doar formal un cabinet de arhitectură, însă funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei Galați nu-i permitea să desfășoare și activitate publică și activitate privată, doar că îl ajuta pe denunțătorul M.G.L. prin colaboratorii săi cu care are o relație de prietenie.

A mai arătat că el singur nu putea să emită autorizațiile de urbanism întrucât exista o întreagă procedură de avizare, fiind necesar ca autorizația să meargă la mai multe servicii din cadrul primăriei; pentru partea de legalitate a autorizației răspundea secretarul comisiei din primărie.

A mai arătat că cei 6.000 RON, despre care face referire M.G.L. că i-ar fi trimis prin C.N. nu au ajuns la el în 2008; dacă M.G.L. a trimis prin C.N. suma de 6.000 RON, în mod cert acești bani nu au ajuns la el.

Inculpatul a mai arătat că s-a interesat la biroul personal în perioada în care lucra ca arhitect în primărie până în luna februarie 2011 și i s-a spus că nu există incompatibilitate în activitatea sa profesională, întrucât nu lucra în compartimentul arhitect șef și putea să aibă cabinet de arhitect privat.

A fost numit arhitect șef al orașului în februarie 2011 de către primarul municipiului Galați, dar pe baza avizului funcționarilor publici.

Era primul care aviza eliberarea autorizațiilor de construcție și a certificatelor de urbanism, urmând ca aceste autorizații să meargă în continuare la alte compartimente pentru a fi semnate.

Personal a fost la fața locului unde se construia acel balcon, prima oară în 2008 și știa că acea construcție se înălța fără autorizație.

Inculpatul a precizat că a mai fost la fața locului, la construcție, în luna ianuarie - februarie 2011 și știa că nu există autorizație de construcție. Și ultima oară în luna februarie când a vizitat construcția, aceasta era la „roșu" nefiind finalizată.

În legislația actuală există unele dispoziții care prevăd intrarea în legalitate și după ce s-a început o construcție.

Nu a dat autorizații de construcție și nu a efectuat lucrări sau consultanță în mod privat după ce a devenit arhitect șef al municipiului Galați.

În fine, inculpatul a mai declarat că acei clienți pe care i-a avut înainte de luna februarie 2011 la cabinetul privat i-a trimis ulterior la colaboratorii săi.

Sa apreciat că susținerile inculpatului sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

În art. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, se prevăd următoarele:

(1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.

(2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.

(21) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde următoarele etape:

a) emiterea certificatului de urbanism;

b) emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului;

c) notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;

d) emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului;

e) elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.;

f) depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente;

g) emiterea autorizației de construire.

(3) Autorizațiile de construire pentru rețele magistrale, căi de comunicație, amenajări pentru îmbunătățiri funciare, rețele de telecomunicații ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul localităților, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate potrivit legii.

(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizații de construire și fără documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism aprobate, pentru:

a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare și de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiția menținerii aceleiași funcțiuni, a suprafeței construite la sol și a volumetriei acestora;

a1) lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, o singură dată, în suprafață de maximum 20% din suprafața construită desfășurată a clădirilor, cu condiția situării acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protecție a monumentelor, după caz;

a2) lucrări de extindere a clădirilor sociale, de învățământ, de sănătate, de cultură și administrative aparținând domeniului public și privat al statului și unităților administrativ-teritoriale, dacă extinderea se încadrează în prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;

a3) schimbarea folosinței construcțiilor existente, dacă noua folosință corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare;

b) lucrări de reparare privind căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare și altele asemenea, fără modificarea traseului și, după caz, a funcționalității acestora;

c) lucrări de reparare privind împrejmuiri, mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și celelalte lucrări de amenajare a spațiilor publice;

d) lucrări de cercetare și de prospectare a terenurilor - foraje și excavări -, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări;

e) organizarea de tabere de corturi.

În art. 4 din Legea nr. 50/1991, se prevăd următoarele:

(1) Autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului București, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, după cum urmează:

a) de președinții consiliilor județene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:

1. pe terenuri care depășesc limita unei unități administrativ-teritoriale;

2. în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;

b) de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepția celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

c) de primarul general al municipiului București, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului București, pentru lucrările care se execută.

1. pe terenuri care depășesc limita administrativ-teritorială a unui sector și cele din extravilan;

2. la construcțiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);

3. lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de rețele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafață, de transport și de distribuție, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicații

- inclusiv fibră optică, precum și lucrări de modernizări și/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei Municipiului București;

d) de primarii sectoarelor municipiului București, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepția celor prevăzute la lit. c), inclusiv branșamente și racorduri aferente rețelelor edilitare;

e) de primarii orașelor și comunelor pentru lucrările care se execută:

1. în teritoriul administrativ al acestora, cu excepția celor prevăzute la lit. a) pct. 1;

2. la construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condițiile art. 10 lit. a) și ale art. 45 alin. (4) și cu avizul arhitectului-șef al județului.

În art. 6 din Legea nr. 50/1991, se prevăd următoarele: (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4:

a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;

b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;

c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării;

d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.

(11) Punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului reprezintă documentul scris emis de aceasta după etapa de evaluare inițială, respectiv după etapa de încadrare a investiției în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, iar actul administrativ al autorității competente pentru protecția mediului este, după caz, acordul de mediu sau avizul Natura 2000.

(2) Certificatul de urbanism se emite de autoritățile prevăzute la art. 4, abilitate să autorizeze lucrările de construcții, și se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(3) Certificatul de urbanism se semnează de către președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.

(4) În vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul -orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării.

(5) Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.

(6) Certificatul de urbanism se emite și în următoarele situații:

a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii;

b) în vederea adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza de "Studiu de fezabilitate", potrivit legii;

c) pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil. Operațiunile juridice menționate, efectuate în lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite de nulitate.

În art. 7 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele: (1) Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;

c) documentația tehnică - D.T.;

d) avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia;

f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism și a autorizației de construire.

(11) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru construcțiile reprezentând anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole termenul de emitere a autorizației de construire este de 15 zile de la data înregistrării cererii.

(12) Documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții se depune și se înregistrează la autoritatea administrației publice competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele prevăzute la alin. (1).

(13) Cu respectarea legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, în situația în care apar modificări pentru care este necesară emiterea unei autorizații de construire distinctă pentru organizarea executării lucrărilor, aceasta se emite numai dacă autoritatea competentă pentru protecția mediului constată că modificările aduse se înscriu în limitele actului administrativ emis anterior. În caz contrar, autoritatea competentă pentru protecția mediului reface evaluarea efectelor lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor și emite un nou act administrativ.

(2) Documentația tehnică - D.T. se elaborează în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, al avizelor și acordurilor cerute prin certificatul de urbanism și se întocmește, se semnează și se verifică, potrivit legii.

(21) Documentațiile tehnice - D.T. aferente investițiilor pentru care autoritatea competentă pentru protecția mediului a evaluat efectele asupra mediului și a emis actul administrativ se verifică în mod obligatoriu pentru cerința esențială de calitate în construcții "c) igienă, sănătate și mediu", potrivit legii.

(22) În situația în care, după emiterea actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului și înaintea depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, investiția suferă modificări care nu au făcut obiectul evaluării privind efectele asupra mediului, acestea vor fi menționate de către verificatorul de proiecte atestat pentru cerința esențială "c) igienă, sănătate și mediu" în raportul de verificare a documentației tehnice aferente investiției, iar solicitantul/investitorul are obligația să notifice autoritatea publică pentru protecția mediului emitentă, cu privire la aceste modificări, potrivit prevederilor legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

(23) Documentațiile tehnice - D.T. pentru reabilitarea termică a clădirilor se verifică în mod obligatoriu pentru cerința esențială de calitate în construcții "f) economie de energie și izolare termică", potrivit legii.

(3) în situația depunerii unei documentații tehnice incomplete, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menționarea elementelor necesare în vederea completării acesteia.

(31) Persoanele fizice cu atribuții în verificarea documentațiilor și elaborarea/emiterea autorizațiilor de construire răspund material, contravențional, civil și penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) și (3).

(4) Executarea lucrărilor de construcții se poate face numai pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție.

(5) Autoritatea emitentă a autorizației de construire stabilește o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situație, valabilitatea autorizației se extinde pe toată durata de execuție a lucrărilor prevăzute prin autorizație, în conformitate cu proiectul tehnic.

(6) Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației, fiind necesară emiterea unei noi autorizații de construire. În situația în care caracteristicile nu se schimbă față de autorizația inițială, se va putea emite o nouă autorizație de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism.

(7) Prin excepție de la prevederile alin. (6), în cazul justificat în care lucrările de construcții nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității autorizației cu cel puțin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilității autorizației se poate acorda o singură dată și pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.

(8) Investitorul are obligația să înștiințeze autoritatea emitentă a autorizației de construire, precum și inspectoratul teritorial în construcții asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înștiințare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizației, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizației.

(9) Autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul - teren și/sau construcții -aparținând solicitantului, responsabilitatea revenind exclusiv acestuia.

(10) Lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică ori prin notă tehnică justificativă în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public se autorizează în regim de urgență, în condițiile prevăzute la alin. (16).

(11) în condițiile prezentei legi nu se emit autorizații provizorii.

(12) Autorizațiile de construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete, în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (16).

(13) Autorizația de construire se semnează de președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizațiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii.

(14) Valabilitatea autorizației se menține în cazul schimbării investitorului, înaintea finalizării lucrărilor, cu condiția respectării prevederilor acesteia și a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare.

(15) în situația în care în timpul executării lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcții autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.

(151) Pentru obținerea unei noi autorizații de construire, potrivit prevederilor alin. (15), solicitantul va depune o nouă documentație tehnică - D.T., elaborată în condițiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea administrației publice locale competente să decidă, după caz:

a) emiterea noii autorizații de construire, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă se înscriu în limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația de construire inițială;

b) reluarea procedurii de autorizare în condițiile prezentei legi, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă depășesc limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația de construire inițială.

(152) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația de construire inițială se realizează de către structurile de specialitate ale autorității administrației publice competente, precum și de verificatorii de proiecte atestați în condițiile legii, pentru fiecare cerință esențială de calitate în construcții, cu participarea reprezentanților instituțiilor avizatoare.

(153) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

(16) Cu respectarea legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, în cazul construcțiilor care prezintă pericol public, autorizația de construire pentru executarea lucrărilor de intervenție în primă urgență, care constau, în principal, în sprijiniri ale elementelor structurale/nestructurale avariate, demolări parțiale și consolidări la structura de rezistență, obligatorii în cazuri de avarii, accidente tehnice, calamități ori alte evenimente cu caracter excepțional, se emite imediat de către autoritatea administrației publice competente potrivit prezentei legi, urmând ca documentațiile tehnico-economice corespunzătoare fiecărei faze de proiectare -expertiză tehnică, studiu de fezabilitate/documentație de avizare, documentație tehnică D.T., proiect tehnic - P.T., detalii de execuție D.E. - să fie elaborate și aprobate pe parcursul sau la încheierea executării lucrărilor, cu respectarea avizelor și acordurilor, precum și, după caz, a actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului.

(161) Prevederile alin. (16) se aplică în mod corespunzător și construcțiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) care prezintă pericol public.

(17) Primăriile pot dezafecta construcțiile, proprietate a unității administrativ-teritoriale, aflate în stare avansată de degradare și care pun în pericol siguranța publică, cu excepția construcțiilor monument istoric, pe bază de autorizație de desființare emisă în condițiile alin. (16), cu obligația de a se întocmi documentații specifice în conformitate cu prevederile cuprinse în anexa nr. 1.

(18) Taxa pentru eliberarea autorizației de construire se calculează potrivit legii.

(19) Taxa pentru prelungirea valabilității autorizației de construire se calculează la 30% din valoarea inițială a taxei de autorizare.

(20) Instituțiile/Operatorii economici abilitate/abilitați prin lege să emită avizele/acordurile prevăzute la art. 5 alin. (1) au următoarele obligații:

a) să stabilească conținutul-cadru al documentațiilor specifice necesare pentru emiterea avizelor/acordurilor, precum și lista altor documente și condiții specifice necesare, pe care le pun la dispoziția publicului și autorităților administrației publice competente pe pagina proprie de internet și prin afișare la sediu;

b) să emită avizele/acordurile, în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării cererii/documentației specifice complete, sub sancțiunea aplicării prevederilor legale privind aprobarea tacită, fără alte proceduri prealabile.

(201) Prevederile alin. (20) lit. b) nu sunt aplicabile actelor de autoritate emise de către autoritățile pentru protecția mediului competente, respectiv punctului de vedere și actului administrativ al acestora, care se emit potrivit legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

(21) Autorizația de construire și anexele acesteia au caracter public și se pun la dispoziția publicului spre informare pe pagina proprie de internet a autorității administrației publice emitente sau prin afișare la sediul acesteia, după caz.

(22) în aplicarea prevederilor alin. (21), autoritățile prevăzute la art. 4 au obligația de a respecta restricțiile impuse de legislația în vigoare în legătură cu secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public și privat, precum și fără a se aduce atingere garantării și protejării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viață intimă, familială și privată, potrivit legii.

(23) Autoritățile prevăzute la art. 4 fac publică emiterea autorizației de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții și pun la dispoziția publicului următoarele informații:

a) conținutul autorizației de construire și al anexelor aferente, care includ toate condițiile necesare a fi îndeplinite de solicitanți, sau, după caz, conținutul actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții;

b) principalele motive și considerente pe care se bazează emiterea autorizației de construire sau, după caz, a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, ca urmare a examinării comentariilor și opiniilor exprimate de public, inclusiv informații cu privire la desfășurarea procesului de consultare a publicului;

c) descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative majore, conform actului administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului.

În art. 9 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele: (1) Documentațiile tehnice - D.T. și proiectele tehnice se elaborează de colective tehnice de specialitate, se însușesc și se semnează de cadre tehnice cu pregătire superioară numai din domeniul arhitecturii, urbanismului, construcțiilor și instalațiilor pentru construcții, astfel:

a) de arhitect cu diplomă recunoscută de statul român, pentru proiectarea părții de arhitectură pentru obiective de investiții cuprinse la toate categoriile de importanță a construcțiilor supraterane și a celor subterane;

b) de ingineri constructori și de instalații, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru părțile de inginerie în domeniile specifice, pentru obiective de investiții cuprinse la toate categoriile de importanță a construcțiilor supraterane și subterane, precum și la instalațiile aferente acestora;

c) de conductor arhitect, urbanist și/sau de subinginer de construcții, cu diplomă recunoscută de statul român, pentru clădiri de importanță redusă și aflate în afara zonelor protejate, stabilite conform legii.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și pentru documentația de execuție.

(3) Semnarea documentațiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1) angajează răspunderea acestora în condițiile legii.

În art. 26 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

a) executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant;

În art. 27 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz.

(2) Arhitectul-șef al județului și personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții pe teritoriul administrativ al județului, precum și respectarea disciplinei în urbanism și amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcțiilor.

(3) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepția celor de la lit. h) - I), se constată și se sancționează de către compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și comunelor, pentru faptele săvârșite în unitatea lor administrativ-tentorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului București, potrivit competențelor de emitere a autorizațiilor de construire/desființare.

(4) Contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) și j) se constată și se sancționează de către organele de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.

(5) Procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.

În art. 28 din Legea nr. 50/1991 se prevăd următoarele:

(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.

(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor.

(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009 al Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, cu modificările și completările ulterioare, prevăd: Art. 30 - Definiție (1) Certificatul de urbanism este actul de informare al autorității administrației publice competente să emită autorizații de construire/desființare, prevăzute la art. 4 alin. (1) și art. 43 lit. a) din Lege, care se emite, în principal, în vederea începerii procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții, precum și a instalațiilor aferente acestora, inclusiv pentru desființarea construcțiilor ori a altor lucrări ori amenajări.

(2) Prin Certificatul de urbanism, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Lege, se aduc la cunoștință investitorului/solicitantului informații - existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii - cu privire la cerințele tehnice ale amplasamentului, precum și la obligațiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții, privind:

a) regimul juridic, economic și tehnic al imobilului - teren și/sau construcții existente la data solicitării -, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;

b) cerințele urbanistice specifice amplasamentului;

c) avizele/acordurile legale necesare în vederea autorizării;

d) obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, în vederea autorizării.

(3) Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, menționându-se în mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

(4) Potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) din Lege, în baza Certificatului de urbanism nu este permisă executarea lucrărilor de construcții.

(5) Certificatul de urbanism se mai emite, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (6) din Lege, pentru îndeplinirea procedurilor legale de concesionare de terenuri, în vederea adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza de documentație tehnico-economică "Studiu de fezabilitate", ori similară acesteia, precum și pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară, atunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum și constituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil.

(6) Pentru aceeași parcelă (imobil) se pot emite certificate de urbanism mai multor solicitanți, indiferent de calitatea acestora în raport cu proprietatea asupra parcelei. În această situație certificatele de urbanism urmează a avea același conținut cu caracter de informare (privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului) conform prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate, potrivit legii, pentru toți solicitanții.

Art. 31 - Solicitantul certificatului de urbanism

(1) Solicitantul certificatului de urbanism este persoana fizică sau juridică interesată să primească de la autoritatea administrației publice competente informații cu privire la un imobil - teren și/sau construcții - în scopurile definite la art. 6 din Lege.

(2) în vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul se va adresa autorităților competente prevăzute la art. 8 alin. (1) și (3), depunând, potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Lege, o cerere conform formularului-model F.1 «CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism» în care se vor înscrie atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism - localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel -, cât și elementele care definesc scopul solicitării.

Art. 32 - Cerințe urbanistice

(1) Certificatul de urbanism se întocmește în conformitate cu prevederile documentațiilor de urbanism (P.U.G., P.U.Z., P.U.D.), iar pentru investițiile care depășesc limita unei unități administrativ-tentoriale se poate întocmi și pe baza planurilor de amenajare a teritoriului (P.A.T.N., P.A.T.Z., P.A.T.J.), aprobate potrivit Legii și, în lipsă, în conformitate cu regulile-cadru stabilite prin Regulamentul General de Urbanism (R.G.U.).

(2) În cazul în care scopul declarat de solicitant este autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar specificul obiectivului (funcțiune, accesibilitate, relații de vecinătate etc.) nu se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism și/sau de amenajare a teritoriului aprobate, ori dacă particularitățile amplasamentului (suprafață neconstruibilă ca urmare a unor interdicții sau servituți, a unor zone de protecție a dotărilor de infrastructură, rezerve de teren pentru investiții de interes public etc.) nu permit realizarea investiției, certificatul de urbanism se eliberează cu menționarea expresă a incompatibilităților rezultate, precum și a imposibilității emiterii unei autorizații de construire pentru obiectivul propus.

(3) în situații deosebite, în funcție de condițiile specifice de amplasament (poziția terenului în ansamblul localității ori al teritoriului) și/sau de importanța și complexitatea obiectivului de investiții și dacă prevederile documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate nu furnizează suficiente elemente necesare autorizării, ori dacă se solicită o derogare de la prevederile documentațiilor de urbanism sau de amenajare a teritoriului aprobate, emitentul poate cere suplimentar, prin certificatul de urbanism:

a) elaborarea, în condițiile și cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, a unui plan urbanistic zonal (P.U.Z.) - numai în baza unui aviz prealabil de oportunitate, întocmit și aprobat în condițiile legii - ori a unui plan urbanistic de detaliu (P.U.D.), după caz, urmând ca, după aprobare, prevederile acestuia să fie preluate în cadrul P.U.G. ori P.A.T.J.; în certificatul de urbanism se va face mențiunea că documentația tehnică - D.T. (D.T.A.C./D.T.A.D.) se va putea întocmi numai după aprobarea documentației de urbanism și cu obligativitatea respectării întocmai a prevederilor acesteia;

b) completarea, după caz, a documentațiilor care însoțesc cererea pentru eliberarea autorizației de construire cu următoarele studii, avize, expertize:

1. studii de specialitate: de circulație, istoric, de amenajare peisagistică, de impact asupra mediului (numai la solicitarea autorității de protecție a mediului), studiu de însorire și altele asemenea;

2. avize de la organismele competente pentru zonele asupra cărora s-a instituit un anumit regim de protecție sau de restricții de construire (protecția zonelor naturale; protejarea monumentelor istorice; zone cu trafic aerian; vecinătatea construcțiilor și ansamblurilor cu caracter militar; drumuri; rețele electrice și de telecomunicații; magistrale de transport de gaze, de produse petroliere; căi ferate și navigabile; cursuri de apă; stații meteo; surse și gospodării de apă, amenajări de îmbunătățiri funciare etc);

3. expertize tehnice/audit energetic.

(4) Pentru lucrări la construcțiile existente (reparații, consolidări, schimbări de destinație a spațiilor interioare etc), dacă prin acestea nu se aduc clădirilor modificări de natură urbanistică ori dacă noua funcțiune este compatibilă cu reglementările urbanistice ale zonei, nu este necesară întocmirea unui plan urbanistic zonal (P.U.Z.) ori de detaliu (P.U.D.), după caz.

Art. 33 - Depunerea documentației

(1) În vederea emiterii certificatului de urbanism solicitantul trebuie să depună la emitent - autoritățile prevăzute la art. 4 din Lege - actele menționate la art. 19.

(2) Cererea-tip pentru eliberarea certificatului de urbanism («Formularul-model F.1 - CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism») se procură de la emitent și se completează cu datele solicitate.

(3) La depunerea cererii-tip, emitentul comunică solicitantului cuantumul taxei necesare eliberării certificatului de urbanism, calculat potrivit reglementărilor legale în vigoare, solicitantul având obligația de a achita taxa de îndată și de a prezenta copia documentului de plată.

Art. 34 - Verificarea conținutului documentației

(1) Verificarea conținutului documentației depuse pentru obținerea certificatului de urbanism se efectuează în cadrul structurilor (compartimentelor) de specialitate organizate în cadrul consiliului județean sau al primăriei, după caz, constatându-se dacă:

a) cererea este corect adresată emitentului - președintele consiliului județean, primarul general al municipiului București, sau primarul, după caz - conform competențelor de emitere stabilite de Lege;

b) cererea-tip este completată corect;

c) elementele de identificare privind solicitantul și imobilul sunt suficiente, potrivit precizărilor privind completarea «Formularului-model F.1 - CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism»

d) este precizat (declarat) scopul pentru care se solicită certificatul de urbanism;

e) există documentul de plată a taxei pentru emiterea certificatului de urbanism;

f) există extrasul de plan cadastral actualizat la zi, respectiv extrasul de carte funciară pentru informare, eliberate la cerere de către biroul de cadastru și publicitate imobiliară.

(2) Dacă documentația depusă este incompletă sau cu elemente de identificare insuficiente, în termen de 5 zile de la data înregistrării acest lucru se notifică în scris solicitantului, cu menționarea elementelor lipsă din documentație, care se restituie în vederea completării.

(3) în situația prevăzută la alin. (2), începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea certificatului de urbanism se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora modificările/completările aduse documentației inițiale, ca urmare a notificării precum și a depune și înregistra documentația completă.

(4) în situația prevăzută la alin. (3) taxa încasată nu se restituie, urmând a fi utilizată pentru eliberarea certificatului de urbanism după depunerea documentației complete.

Art. 35 - Redactarea certificatului de urbanism

(1) Certificatul de urbanism se redactează în baza cererii și a documentației complete depuse, în deplină concordanță cu prevederile documentațiilor de urbanism aprobate și cu situația reală din teren la data solicitării, utilizându-se formularul-model F.6 «CERTIFICAT DE URBANISM».

(2) Certificatul de urbanism solicitat în vederea realizării unor lucrări de construcții se redactează făcându-se specificările necesare privind:

a) regimul juridic, economic și tehnic al imobilului;

b) încadrarea/neîncadrarea lucrărilor în prevederile documentațiilor de urbanism și/sau de amenajare a teritoriului aprobate;

c) nominalizarea avizelor, acordurilor, punctului de vedere și, după caz, a actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, care trebuie să însoțească documentația tehnică - D.T.;

d) necesitatea întocmirii, după caz, a unor documentații de urbanism suplimentare, de tip P.U.Z. sau P.U.D., care să justifice soluția urbanistică propusă, sau să modifice reglementările urbanistice existente pentru zona de amplasament, după caz, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (3), cu indicarea elementelor tematice care urmează a fi rezolvate prin acestea.

(3) În Certificatul de urbanism se înscriu informațiile cunoscute de emitent la data emiterii extrase din documentațiile de urbanism și din regulamentele de urbanism aferente, aprobate potrivit legii, sau în lipsa acestora din Regulamentul general de Urbanism - RGU - aprobat prin H.G. nr. 525/1996, republicată, privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului - teren și/sau construcții -, după cum urmează:

a) Regimul juridic:

1. situarea imobilului în intravilan sau în afara acestuia;

2. natura proprietății sau titlul asupra imobilului, conform extrasului de carte funciară pentru informare, eliberat la cerere de către biroul de cadastru și publicitate imobiliară;

3. servituțile care grevează asupra imobilului, dreptul de preemțiune, zona de utilitate publică;

4. includerea imobilului în listele monumentelor istorice și/sau ale naturii ori în zona de protecție a acestora, după caz.

b) Regimul economic:

1. folosința actuală;

2. destinația stabilită prin planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate;

3. reglementări ale administrației publice centrale și/sau locale cu privire la obligațiile fiscale ale investitorului;

4. alte prevederi rezultate din hotărârile consiliului local sau județean cu privire la zona în care se află imobilul.

c) Regimul tehnic:

1. Informații extrase din documentațiile de urbanism, inclusiv din regulamentele de urbanism aferente, din planul cadastral deținut de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, ori din planurile de amenajare a teritoriului, după caz, precum și restricțiile impuse, în situația în care asupra imobilului este instituit un regim urbanistic special (zonă protejată, interdicții temporare sau definitive de construire); în funcție de complexitatea și de volumul informațiilor, acestea se vor putea prezenta și într-o anexă la certificatul de urbanism (cu mențiunea expresă că aceasta face parte integrantă din certificatul de urbanism);

2. Obligații/constrângeri de natură urbanistică ce vor fi avute în vedere la proiectarea investiției:

(i) regimul de aliniere a terenului și construcțiilor față de drumurile publice adiacente;

(ii) retragerile și distanțele obligatorii la amplasarea construcțiilor față de proprietățile vecine;

(iii) elemente privind volumetria și/sau aspectul general al clădirilor în raport cu imobilele învecinate, precum și alte prevederi extrase din documentații de urbanism, din regulamentul local de urbanism, din P.U.Z., P.U.D. sau din Regulamentul General de Urbanism, după caz;

(iv) înălțimea maximă admisă pentru construcțiile noi (totală, la cornișă, la coamă, după caz) și caracteristicile volumetrice ale acestora, exprimate atât în număr de niveluri, cât și în dimensiuni reale (metri);

(v) procentul maxim de ocupare a terenului (POT) și coeficientul maxim de utilizare a terenului (CUT), raportate la suprafața de teren corespunzătoare zonei din parcelă care face obiectul solicitării;

(vi) dimensiunile și suprafețele minime și/sau maxime ale parcelelor (în cazul proiectelor de parcelare);

3. Echiparea cu utilități existente și referințe cu privire la noi capacități prevăzute prin studiile și documentațiile anterior aprobate (apă, canalizare, gaze, energie electrică, energie termică, telecomunicații, transport urban etc);

4. Circulația pietonilor și a autovehiculelor, accesele auto și parcajele necesare în zonă, potrivit studiilor și proiectelor anterior aprobate.

(4) În vederea încadrării investiției în reglementările urbanistice, aprobate în condițiile legislației în vigoare privind amenajarea teritoriului și urbanismul, la cerere, autoritatea administrației publice locale competentă anexează la certificatul de urbanism informațiile necesare cuprinse în documentațiile urbanistice, anterior aprobate, pentru zona de interes, respectiv P.U.G./P.U.Z., inclusiv R.L.U. aferent - extrase din planșele de reglementări, echipare tehnico-edilitară, UTR, după caz - pe care are obligația de a marca retragerile obligatorii care generează limitele edificabilului în raport cu vecinătățile, precum și alte elemente apreciate ca necesare. Extrasul din P.U.G./P.U.Z, se anexează și în situația în care s-a cerut elaborarea, în condițiile și cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, a unei documentații de urbanism premergătoare - P.U.Z. sau P.U.D. -, după caz.

(5) În cazul intervențiilor necesare pentru consolidarea și/sau reabilitarea clădirilor colective de orice fel (cu mai mulți proprietari în același imobil), în situația în care unii proprietari nu își dau acordul, în vederea urgentării autorizării și a demarării lucrărilor de consolidare, lipsa acordului acestora va putea fi suplinită de hotărârea asociației de proprietari, adoptată în condițiile legii.

(6) În cazul condominiilor - imobile formate din teren cu una sau mai multe construcții (corpuri de clădiri sau tronsoane/ansamblu rezidențial format din locuințe individuale în care există proprietăți comune și proprietăți individuale -, în toate situațiile în care este necesară evidențierea defalcată a participării acestora, cotele-părți din proprietatea indiviză se determină, conform prevederilor art. 40 alin. (3) din Lege, proporțional cu suprafața utilă a locuințelor, a caselor de vacanță, ori a suprafețelor cu altă destinație din clădire, după caz.

(7) Emitentul certificatului de urbanism are obligația de a înscrie în rubrica rezervată scopul utilizării actului categoria de lucrări declarată de solicitant și înscrisă în «Formularul-model F.1 - CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism», în concordanță cu precizările la acesta.

(8) În cazul în care scopul pentru care se solicită eliberarea certificatului de urbanism nu se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului aprobate, certificatul de urbanism se eliberează cu menționarea incompatibilităților rezultate, inclusiv posibilitatea/imposibilitatea realizării obiectivului de investiții.

(9) Certificatul de urbanism se completează, în funcție de scopul pentru care a fost solicitat, după cum urmează:

a) pentru operațiuni notariale privind circulația imobiliară, efectuate în scopul precizat la art. 6 alin. (6) din Lege, formularul se completează până la pct. 3 inclusiv;

b) pentru situația în care scopul declarat este realizarea de lucrări de construcții, se completează în totalitate;

c) pentru cereri în justiție se va completa în funcție de cerințele acestora.

(10) Pe toate documentele anexă la certificatul de urbanism se aplică ștampila-model "Anexă la Certificatul de urbanism nr. .. ", prezentată în anexa nr. 4.

(11) În vederea autorizării executării lucrărilor de branșamente/racorduri, prin certificatul de urbanism se solicită: proiectul de execuție, contractul pe baza căruia se execută lucrările, taxa pentru ocuparea domeniului public, avizul Administrației Domeniului Public/Administrației străzilor, avizele administratorilor/furnizorilor de rețele, după caz, avizul Comisiei de coordonare rețele (pentru extinderi).

Art. 36 - Semnarea certificatului de urbanism

(1) Potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din Lege, certificatul de urbanism se emite și se semnează de aceeași autoritate abilitată să emită autorizația de construire/desființare, respectiv de către președintele consiliului județean sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul-șef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, acolo unde nu este instituită funcția de arhitect șef. Responsabilitatea emiterii certificatului de urbanism revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.

(3) În absența semnatarilor prevăzuți de Lege, menționați la alin. (1), certificatul de urbanism se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciți în acest scop, potrivit prevederilor legale.

(4) În conformitate cu prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât delegarea de către primar a competenței de emitere a autorizațiilor este interzisă, în mod analog, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (3) din Lege, această prevedere se aplică și la emiterea certificatelor de urbanism.

Art. 37 - Înregistrarea certificatului de urbanism

(1) Emitentul certificatului de urbanism are obligația de a institui un registru de evidență a certificatelor de urbanism, în care acestea sunt înscrise în ordinea emiterii, numărul certificatului având corespondent în numărul de înregistrare a cererii.

(2) În Registrul de evidență a certificatelor de urbanism se înscriu datele privind: adresa imobilului, numărul cadastral și numărul de carte funciară, numele, codul numeric personal și adresa solicitantului, scopul pentru care s-a emis certificatul de urbanism, taxa achitată și termenul de valabilitate a certificatului de urbanism.

(3) Pentru certificatele de urbanism emise în condițiile art. 32 alin. (3) și (4), autoritățile administrației publice au obligația de a organiza și de a ține la zi evidența acestora.

Art. 38 - Eliberarea certificatului de urbanism

(1) Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului direct sau prin poștă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire), în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, indiferent de scopul pentru care a fost solicitat.

(2) În situația în care certificatul de urbanism este emis de președintele consiliului județean sau de primarul general al municipiului București o copie a acestuia va fi transmisă spre știință primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul ce face obiectul certificatului de urbanism.

(3) În situația în care certificatul de urbanism este emis de primar, în baza avizului structurii de specialitate a consiliului județean, o copie a acestuia va fi transmisă spre știință consiliului județean.

(4) În situația în care certificatul de urbanism este emis de primarul de sector al municipiului București o copie a acestuia va fi transmisă spre știință Primăriei Municipiului București.

Art. 39 - Valabilitatea certificatului de urbanism

(1) Valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp (termenul) acordat solicitantului în vederea utilizării acestuia în scopul pentru care a fost emis, potrivit Legii.

(2) Emitentul certificatului de urbanism stabilește termenul de valabilitate pentru un interval de timp cuprins între 6 și 24 luni de la data emiterii, în funcție de:

a) scopul pentru care a fost solicitat;

b) complexitatea investiției și caracteristicile urbanistice ale zonei în care se află imobilul;

c) menținerea valabilității prevederilor documentațiilor urbanistice și a planurilor de amenajare a teritoriului aprobate, pentru imobilul solicitat.

(3) Valabilitatea certificatului de urbanism încetează dacă: a) titularul renunță la intenția de a mai construi, situație în care are obligația de a notifica acest fapt autorității administrației publice emitente; b) titularul nu solicitată prelungirea valabilității certificatului de urbanism în termenul legal de 15 zile înaintea expirării acesteia.

Art. 40 - Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism

(1) Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se poate face numai de către emitent, la cererea titularului formulată cu cel puțin 15 zile înaintea expirării acestuia, pentru o perioadă de timp de maximum 12 luni, după care, în mod obligatoriu, se emite un nou certificat de urbanism.

(2) Pentru prelungirea valabilității certificatului de urbanism se completează și se depune la emitent o cerere-tip (potrivit «Formularului - model F.7 - CERERE pentru prelungirea valabilității certificatului de urbanism») însoțită de certificatul de urbanism emis, în original.

(3) Odată cu depunerea cererii de prelungire a valabilității certificatului de urbanism, solicitantul va face dovada achitării taxei de prelungire a acesteia.

Art. 41 - Asigurarea caracterului public

(1) Lista certificatelor de urbanism este publică.

(2) Lista se afișează lunar la sediul emitentului și cuprinde enumerarea certificatelor de urbanism emise în luna precedentă (în ordinea eliberării), făcându-se evidențierea fiecărui imobil prin menționarea: adresei, a numărului cadastral și de carte funciară, a numelui și prenumelui solicitantului, precum și a scopului pentru care a fost eliberat actul.

(3) Documentațiile de urbanism și de amenajare a teritoriului, precum și celelalte reglementări care au stat la baza emiterii certificatului de urbanism vor putea fi consultate la cererea solicitanților certificatelor de urbanism, în conformitate cu un regulament aprobat prin hotărâre a consiliului județean/local, după caz. Art. 42 - Definiție (1) Autorizația de construire/desființare este, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Lege, actul final de autoritate al administrației publice competente potrivit legii, în baza căruia se pot executa lucrări de construcții și pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor cu privire la construirea, respectiv desființarea construcțiilor, inclusiv a instalațiilor aferente, precum și a amenajărilor, după caz.

(2) Lucrările de execuție a instalațiilor aferente construcțiilor se autorizează, de regulă, odată cu lucrările de construcții, constituind împreună cu acestea lucrările de bază. În anumite situații, lucrările de execuție a instalațiilor aferente construcțiilor se pot autoriza separat.

(21) În aplicarea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. c) pct. 3 din Lege, branșamentele și racordurile aferente rețelelor edilitare se autorizează de către primarul general al municipiului București, în situația în care acestea sunt incluse în documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de modernizări, reabilitări, extinderi de rețele edilitare municipale.

(3) Potrivit definiției cuprinsă în anexa nr. 2 la Lege, instalațiile aferente construcțiilor sunt echipamentele care asigură utilitățile - apă, canal, energie electrică și termică, ventilații, comunicații, etc. - necesare funcționării construcțiilor, care sunt situate în interiorul limitei de proprietate, de la branșament/racord la utilizatori, indiferent dacă acestea sunt sau nu încorporate în construcție.

(4) Utilajele, echipamentele și instalațiile tehnologice industriale nu sunt de natura instalațiilor aferente construcțiilor, așa cum sunt acestea definite în anexa nr. 2 la Lege.

(5) Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Lege, autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază și a celor aferente organizării executării lucrărilor, așa cum sunt definite la art. 3 alin. (1) din Lege.

Art. 43 - Emiterea autorizației de construire/desființare

(1) Autorizația de construire/desființare se emite pentru categoriile de lucrări precizate de solicitant în cererea de autorizare, stabilite în conformitate cu prevederile Legii și detaliate în anexa la cererea pentru emiterea autorizației de construire/desființare (se utilizează formularul - model F.8 «CERERE pentru emiterea autorizației de construire/desființare»).

(2) În condițiile prevederilor art. 7 alin. (1) din Lege, autorizația de construire/desființare se emite în cel mult 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), autorizațiile de construire/desființare se emit după cum urmează:

a) maximum 15 zile calendaristice, potrivit prevederilor art. 7 alin. (11) din Lege, pentru lucrările la construcțiile reprezentând anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole;

b) în regim de urgență, potrivit prevederilor art. 7 alin. (10) din Lege, pentru lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică ori prin notă tehnică justificativă în clasa I de risc seismic și care prezintă pericol public, în condițiile prevăzute la art. 7 alin. (16) din Lege;

(4) în condițiile Legii, nu se emit autorizații provizorii.

(5) în situația emiterii autorizației de construire pentru construcțiile cu caracter provizoriu este obligatorie specificarea termenului pentru care se acordă provizoratul, precum și consecințele și măsurile care decurg din depășirea acestui termen.

(6) Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Lege, coroborat cu art. 42 alin. (4), autorizația de construire pentru obiectivele industriale, de transport tehnologic, etc. se emite numai pentru lucrările de construcții - inclusiv cele necesare pentru realizarea structurilor constructive de susținere a utilajelor, echipamentelor sau instalațiilor tehnologice industriale din componența acestora.

Art. 44 - Solicitantul autorizației de construire/desființare (1) Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Lege, solicitantul autorizației de construire/desființare poate fi orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept real asupra imobilului - teren și/sau construcții -, identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel, care atestă dreptul acestuia de a executa lucrări de construcții.

(2) Solicitarea emiterii unei autorizații de construire/desființare se poate face fie direct de către deținătorul/deținătorii titlului asupra imobilului sau de investitori, fie prin intermediul unui împuternicit, desemnat în condițiile legii, care poate fi consultantul, proiectantul, orice altă persoană fizică, ori o persoană juridică autorizată care are în obiectul de activitate managementul sau proiectarea lucrărilor de construcții.

(3) În cazul în care autoritățile administrației publice locale se asociază, finanțează sau realizează lucrări de utilitate publică - modernizări, refaceri de străzi, reabilitări, racordări de străzi la utilități etc. - pe imobile din domeniul public și privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor, autorizația de construire se va obține în baza unei documentații cadastrale și a înscrierii în cartea funciară a imobilului. Acolo unde nu este posibilă înscrierea în cartea funciară a imobilului, suportul topografic întocmit în baza măsurătorilor va cuprinde și reprezentarea limitelor imobilelor învecinate care au atribuite numere cadastrale și se va recepționa din punct de vedere tehnic de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.

(4) În cazul lucrărilor de construire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație, rețelele tehnico-edilitare, lucrările hidrotehnice, lucrări de infrastructură, transport distribuție a energiei electrice, termice sau gaze naturale executate în extravilan, realizate pe terenuri situate în extravilanul localităților, ce au făcut obiectul legilor proprietății, se va prezenta planul parcelar al tarlalei, recepționat și integrat în baza de date a oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară. Terenurile afectate de aceste lucrări vor fi identificate conform planului parcelar recepționat de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.

(5) Procedura de înregistrare a terenurilor este stabilită de Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată și în normele de aplicare a acesteia, emise de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Art. 45 - Depunerea documentației

(1) În vederea obținerii autorizației de construire/desființare solicitantul trebuie să se adreseze autorității administrației publice locale emitentă a certificatului de urbanism, ori după caz, autorității publice centrale conform art. 4 alin. (5) și art. 43 lit. b) din Lege, care are obligația de a comunica solicitantului cuantumul taxei de emitere a autorizației, calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, a normelor de aplicare a acesteia, precum și al altor taxe legale, după caz.

(2) După achitarea taxei/taxelor prevăzute la alin. (1) solicitantul va depune documentația cuprinzând toate documentele specificate la art. 20 alin. (1), cu respectarea, după caz, a prevederilor de la art. 20 alin. (3), însoțită de copia documentului de plată a taxei/taxelor.

(3) Documentația prezentată în condițiile prevederilor alin. (2) se preia și se înregistrează la ghișeul autorității administrației publice competente să emită autorizația de construire.

Art. 46 - Verificarea conținutului documentației depuse (1)

Structurile de specialitate organizate în cadrul consiliilor județene, Primăriei Municipiului București și primăriilor municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și, după caz, ale comunelor, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul primăriilor comunale sau, după caz, structurile de specialitate ale autorităților administrației publice centrale competente, conform Legii, să emită autorizații de construire, au obligația de a verifica dacă documentația este completă, constatând dacă:

a) cererea este adresată autorității administrației publice locale competentă, potrivit Legii, să emită autorizația;

b) formularul cererii și anexa sunt completate corespunzător;

c) certificatul de urbanism este în valabilitate, iar scopul eliberării sale coincide cu obiectul cererii pentru autorizare;

d) există dovada titlului solicitantului asupra imobilului, teren și/sau construcții, precum și, după caz, a extrasului de plan cadastral și a extrasului de carte funciară de informare, actualizate la zi, dacă legea nu dispune altfel;

e) documentația tehnică - DT este completă și conformă cu prevederile anexei nr. 1 la Lege și ale prezentelor norme metodologice;

f) există avizele și acordurile favorabile și, după caz, studiile cerute prin certificatul de urbanism;

g) există referatele de verificare a proiectului și, după caz, referatele de expertizare tehnică/audit energetic, după caz;

h) se face dovada achitării taxelor legale necesare emiterii autorizației de construire/desființare;

i) este aplicată pe piesele scrise și desenate parafa emisă de Ordinul Arhitecților din România, care confirmă dreptul arhitectului/conductorului arhitect, după caz, de a proiecta și semna documentațiile, în condițiile prevederilor art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 24 alin. (1) lit. c) din Lege.

(2) În situația în care, în urma analizei documentației depuse, se constată faptul că documentația tehnică - D.T. este incompletă sau necesită clarificări tehnice, potrivit prevederilor art. 7 alin. (3) din Lege, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile calendaristice de la data înregistrării, cu menționarea elementelor necesare în vederea completării acesteia. Începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea autorizației de construire/desființare se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora, a depune și înregistra modificările/completările aduse documentației tehnice inițiale ca urmare a notificării.

(3) Responsabilitatea emiterii unei autorizații pe baza unei verificări superficiale sau părtinitoare revine, în egală măsură, atât semnatarilor autorizației, cât și persoanelor fizice cu atribuții în verificarea documentațiilor și elaborarea/emiterea autorizațiilor de construire care răspund material, contravențional, civil și penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la art. 43 alin. (2) și (3).

(4) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (9) din Lege, autoritatea administrației publice locale/competente, potrivit Legii, emitentă a autorizației de construire/desființare, nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența la momentul emiterii actului a unor litigii aparținând solicitantului, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, privind imobilul - teren și/sau construcții -, situație în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepția cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară și este evidențiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant.

(5) în situația prevăzută la alin. (2) taxa pentru autorizare încasată nu se restituie, urmând a fi utilizată pentru emiterea autorizației după depunerea documentației complete.

Art. 47 - Examinarea tehnică și avizarea documentației

(1) Examinarea tehnică a documentației depuse se efectuează de structurile de specialitate și are ca obiect documentația tehnică - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (D.T.A.C. + D.T.O.E.) sau de desființare (D.T.A.D. + D.T.O.E.), după caz, inclusiv datele înscrise în anexa la cerere, și constă în examinarea modului în care sunt respectate:

a) datele și condițiile cerute prin certificatul de urbanism; b) reglementările cu privire la întocmirea și conținutul proiectului supus autorizării, așa cum rezultă din anexa nr. 1 la Lege, coroborate cu prevederile art. 21 alin. (4) și art. 28;

c) prevederile cu privire la competențele proiectanților pentru semnarea documentațiilor, în conformitate cu prevederile art. 9 din Lege și ale Legii nr. 184/2001 privind organizarea și exercitarea profesiei de arhitect, republicată;

d) prevederile cu privire la verificarea proiectelor de către verificatori de proiecte atestați potrivit prevederilor Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor, în vederea asigurării cerințelor de calitate a proiectului;

e) introducerea condițiilor din avizele, acordurile, punctul de vedere al autorității competente pentru protecția mediului și, după caz, actul administrativ al acesteia, favorabile, obținute în condițiile Legii, precum și, după caz, din studiile cerute prin certificatul de urbanism;

(2) În situația în care documentația prezentată este conformă exigențelor cuprinse la alin. (1), structura de specialitate a emitentului promovează documentația în vederea emiterii autorizației de construire/desființare.

Art. 48 - Redactarea autorizației de construire/desființare (1) Autorizația de construire/desființare se redactează de către structura de specialitate din cadrul administrației publice județene, municipale, orășenești sau comunale, ori de persoana cu responsabilitate în domeniile urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul primăriilor care nu au organizate structuri de specialitate, prin completarea «Formularul-model F.11 - AUTORIZAȚIE DE CONSTRUIRE/DESFIINȚARE», în conformitate cu documentația prezentată.

(2) Prin autorizația de construire/desființare emitentul poate impune anumite condiții pentru perioada executării lucrărilor autorizate, rezultate din aplicarea normelor generale și locale, privind:

a) condițiile de utilizare a domeniului public (accese în zona șantierului, staționări ale utilajelor, închideri de drumuri publice, ocupări temporare de spații publice, treceri temporare sau săpături în spațiile publice, devieri ale circulației auto sau pietonale, protecția circulației, executarea unor drumuri provizorii, folosirea unor elemente de reclamă etc);

b) măsurile de protejare a proprietăților particulare învecinate;

c) măsurile de protecție sanitară și socială în situația cazării unor muncitori sezonieri (executarea de baracamente, grupuri sociale, grupuri sanitare, dotări de toate tipurile în cazul unui număr mai mare de muncitori, plata serviciilor suplimentare prestate de unitățile existente etc);

d) măsurile de securitate la incendiu.

(3) În situația autorizării executării lucrărilor pentru construcții cu caracter provizoriu, la pct. 3 din «Formularul-model F.11 - AUTORIZAȚIE DE CONSTRUIRE/DESFIINȚARE» emitentul are obligația de a face precizări privind obligațiile care decurg din "caracterul provizoriu și durata de existență limitată până la ", inclusiv precizări privind termenul de încetare a funcționării obiectivului autorizat.

(4) În situația în care formularul tipizat nu permite înscrierea tuturor mențiunilor necesare, acestea se vor putea insera într-o anexă la autorizație (cu mențiunea expresă că aceasta face parte integrantă din autorizația de construire/desființare).

(5) Documentația tehnică - D.T. (D.T.A.C, D.T.A.D., D.T.O.E., după caz), constituie documentul martor al autorizării, scop în care i se aplică ștampila "VIZAT SPRE NESCHIMBARE", prevăzută în «Anexa nr. 5 - Model ștampilă VIZAT SPRE NESCHIMBARE», pe toate piesele scrise și desenate componente. Un exemplar se restituie solicitantului odată cu autorizația, iar al doilea exemplar rămâne în arhiva emitentului autorizației.

Art. 49 - Semnarea autorizației de construire/desființare (1) Semnarea autorizației de construire/desființare se face de către autoritatea administrației publice județene/locale, după caz, potrivit competențelor prevăzute la art. 4 din Lege. Alături de autoritatea administrației publice emitente, autorizația de construire/desființare se mai semnează de secretarul general ori de secretar, precum și de arhitectul-șef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente, acolo unde nu este instituită funcția de arhitect-șef. Responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.

(3) În absența semnatarilor prevăzuți de Lege, menționați la alin. (1), autorizațiile de construire/desființare se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciți în acest scop, potrivit prevederilor legale.

(4) În conformitate cu prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, delegarea de către primar a competenței de emitere a autorizațiilor este interzisă.

Art. 50 - înregistrarea autorizației de construire/desființare (1) Emitentul autorizației de construire/desființare are obligația de a institui un registru de evidență a autorizațiilor de construire/desființare, în care acestea sunt înscrise în ordinea emiterii, numărul autorizației având corespondent în numărul de înregistrare a cererii.

(2) În Registrul de evidență a autorizațiilor de construire/desființare se înscriu datele privind: adresa imobilului, numărul cadastral și numărul de carte funciară, numele și prenumele solicitantului, codul numeric personal și adresa, titlul de proprietate asupra imobilului, lucrările autorizate, valoarea lucrărilor autorizate, durata de execuție și termenul de valabilitate a autorizației.

(3) Pentru autorizațiile de construire/desființare emise în condițiile art. 51 alin. (2) - (4), autoritățile administrației publice au obligația de a organiza evidența acestora.

Art. 51 - Eliberarea autorizației de construire/desființare

(1) Autorizația de construire/desființare se eliberează solicitantului, direct sau prin poștă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire) în termen de maximum 30 zile calendaristice de la data depunerii documentației complete.

(2) în situația în care autorizația de construire/desființare este emisă de președintele consiliului județean sau de primarul general al municipiului București, ori, în condițiile prevăzute de Lege, de către autoritățile administrației publice centrale competente, cu excepția celor prevăzute la art. 43 lit. a) din Lege, o copie a acesteia va fi transmisă spre știință primăriei pe a cărei rază administrativ-teritorială se află imobilul ce face obiectul autorizării.

(3) în situația în care autorizația de construire/desființare este emisă de primar în baza avizului structurilor de specialitate ale consiliului județean, o copie a acesteia va fi transmisă spre știință consiliului județean.

(4) În situația în care autorizația de construire/desființare este emisă de primarul de sector al municipiului București, o copie a acesteia va fi transmisă spre știință Primăriei Municipiului București.

Art. 52 - Valabilitatea autorizației de construire/desființare

(1) Prin autorizația de construire/desființare emitentul stabilește și înscrie în formular:

a) termenul de valabilitate al autorizației de construire/desființare;

b) durata de execuție a lucrărilor.

(2) Valabilitatea autorizației de construire/desființare se constituie din:

a) intervalul de timp, de cel mult 12 luni de la data emiterii, în interiorul căruia solicitantul este obligat să înceapă lucrările autorizate;

b) în cazul îndeplinirii condiției specificate la lit. a), începând cu data anunțată a începerii lucrărilor, valabilitatea autorizației se extinde pe toată durata de execuție a lucrărilor prevăzută prin autorizație.

(3) Durata executării lucrărilor, care reprezintă timpul fizic maxim necesar pentru realizarea efectivă a lucrărilor de construcții autorizate, se stabilește de către emitentul autorizației de construire/desființare, pe baza datelor înscrise în cerere - respectiv în anexa la aceasta - conform prevederilor documentației tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C. sau de desființare - D.T.A.D., după caz. În funcție de interesul public și de gradul de complexitate al lucrărilor, emitentul autorizației de construire/desființare poate reduce durata executării lucrărilor față de cea solicitată prin documentație, cu consultarea investitorului/beneficiarului, managerului de proiect, proiectantului, sau consultantului, după caz.

(4) În cazul schimbării investitorului pe parcursul executării și înaintea finalizării lucrărilor, potrivit prevederilor art. 7 alin. (14) din Lege, valabilitatea autorizației de construire/desființare se menține, cu condiția respectării în continuare a prevederilor acesteia, precum și a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare. În această situație, autorizația împreună cu celelalte acte -avize, acorduri, documentații etc. -, care au stat la baza eliberării acesteia, aparțin de drept noului investitor (proprietar).

Art. 53 - Prelungirea valabilității autorizației de construire/desființare

(1) în cazul în care lucrările de construcții nu au fost începute ori nu au fost executate integral în termenele stabilite prin autorizația de construire/desființare potrivit prevederilor art. 52, investitorul poate solicita autorității emitente prelungirea valabilității autorizației.

(2) Prelungirea valabilității autorizației de construire/desființare se va solicita cu cel puțin 15 zile înaintea datei expirării termenului de valabilitate și se poate acorda, potrivit Legii, o singură dată pentru cel mult 12 luni.

(3) Decizia privind acordarea prelungirii valabilității autorizației de construire/desființare este de competența emitentului acesteia, în baza examinării cererii în raport cu:

a) interesul public;

b) complexitatea lucrărilor autorizate;

c) stadiul executării lucrărilor ori cauzele care au dus la nerespectarea termenelor prevăzute în autorizație.

(4) Prelungirea valabilității autorizației de construire/desființare se înscrie în originalul autorizației inițial emise, fără a fi necesară prezentarea unei alte documentații. În această situație emitentul autorizației are obligația de a comunica decizia sa solicitantului, în termen de maximum 15 zile de la depunerea cererii.

Art. 54 - Pierderea valabilității autorizației de construire/desființare. Emiterea unei noi autorizații.

(1) Autorizația de construire/desființare își pierde valabilitatea prin:

a) neînceperea lucrărilor în termenul de valabilitate stabilit prin autorizația de construire/desființare ori nefinalizarea acestora conform duratei de execuție stabilite prin autorizație, dacă nu a fost solicitată prelungirea valabilității autorizației;

b) nefinalizarea lucrărilor în termenul acordat ca prelungire a valabilității autorizației;

c) modificarea condițiilor, datelor sau conținutului documentației care a stat la baza emiterii autorizației.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) este necesară emiterea unei noi autorizații de construire/desființare.

(3) În cazul nefinalizării lucrărilor în termenul acordat prin prelungirea valabilității autorizației de construire/desființare, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea, în condițiile legii, a unei noi autorizații de construire/desființare, corespunzător stadiului fizic al realizării lucrărilor autorizate la data solicitării, pentru lucrările de construcții rămase de executat în raport cu proiectul și avizele care au stat la baza emiterii autorizației inițiale. În această situație taxele de autorizare se vor calcula corespunzător valorii lucrărilor rămase de executat.

(4) În situația în care termenul de valabilitate a autorizației a expirat -inclusiv cel acordat prin prelungirea valabilității inițiale -, pentru emiterea unei noi autorizații de construire în vederea finalizării lucrărilor rămase de executat valabilitatea certificatului de urbanism, precum și a avizelor și acordurilor emise la prima autorizație se menține, cu condiția realizării construcției în conformitate cu prevederile autorizației inițiale.

(5) în cazul întreruperii execuției lucrărilor pe o perioadă îndelungată (peste limita de valabilitate a autorizației de construire/desființare), fără luarea măsurilor de conservare, potrivit prevederilor legale în vigoare privind calitatea în construcții, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea unei noi autorizații de construire/desființare, care va avea la bază o documentație tehnică întocmită în conformitate cu concluziile referatului de expertiză tehnică a lucrărilor executate.

(6) Potrivit prevederilor art. 7 alin. (15), (151) și (153) din Lege, orice modificare adusă documentației tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții înainte de începerea sau pe parcursul executării lucrărilor este supusă reluării procedurii de autorizare dacă modificările nu se încadrează în limitele avizelor, acordurilor și actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente. Verificarea încadrării modificărilor în limitele avizelor și acordurilor se face de către structurile de specialitate ale autorităților administrației publice competente, precum și de verificatorii de proiecte atestați în condițiile legii, cu participarea reprezentanților instituțiilor avizatoare, iar verificarea încadrării modificărilor în limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

Art. 55 - Asigurarea caracterului public

(1) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (21) din Lege, autorizațiile de construire/desființare împreună cu anexele acestora, respectiv actele de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, au caracter public. În acest scop, se pun la dispoziția publicului, pe pagina proprie de internet a autorității administrației publice competente, emitentă, sau prin afișare la sediul acesteia listele la zi ale actelor de autoritate emise, în vederea solicitării și obținerii, după caz, a informațiilor prevăzute la art. 7 alin. (23) din Lege.

(2) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (22) din Lege, caracterul public al autorizațiilor de construire/desființare prevăzut la alin. (1) se asigură fără a se aduce atingere restricțiilor impuse de legislația în vigoare privind secretul comercial și industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public și privat, garantarea și protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viață intimă, familială și privată.

Art. 59 - Intrarea în legalitate

(1) Organul de control care a sancționat contravențional pentru fapta de a se executa lucrări de construcții fără autorizație sau cu încălcarea dispozițiilor acesteia, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Lege, pe lângă oprirea executării lucrărilor, are obligația de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen pe care îl va stabili prin procesul-verbal.

(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea sau desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia.

(3) În situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.

În art. 45 din Legea nr. 50/1991 s-au prevăzut următoarele: (1) în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi, consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București, precum și consiliile locale municipale, orășenești și ale sectoarelor municipiului București vor organiza, în cadrul aparatului propriu, structuri de specialitate pentru îndeplinirea atribuțiilor aflate în responsabilitatea arhitectului-șef, funcționar public cu funcție de conducere, șeful compartimentului/structurii de specialitate, cu atribuții în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții, și pentru:

a) avizarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism, precum și eliberarea certificatelor de urbanism;

c) întocmirea și eliberarea autorizației de construire/desființare;

d) organizarea și exercitarea controlului propriu privind disciplina în construcții.

(5) Funcția de arhitect-șef, prevăzută la alin. (1), se înscrie în nomenclatorul funcțiilor de conducere din cadrul aparatului propriu al consiliilor județene și locale și se echivalează după cum urmează:

a) șef de departament sau director general, pentru arhitectul-șef al municipiului București, respectiv pentru arhitectul-șef al județului, arhitecții-șefi ai municipiilor, precum și ai sectoarelor municipiului București;

b) șef serviciu, pentru arhitecții-șefi ai orașelor;

c) șef birou, pentru persoanele cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului și al autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul primăriilor de comună, șefi ai structurilor de specialitate organizate la nivelul acestora, în condițiile prevăzute la alin. (2).

În fișa postului s-au prevăzut următoarele: Informații generale privind postul:

1. Denumirea postului: Arhitect șef

2. Nivelul postului: funcție publică de conducere

3. Scopul principal al postului:

- avizarea și controlul implementării reglementărilor din documentațiile de urbanism și amenajarea teritoriului;

- coordonarea și consultanța în elaborarea documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului inițiate de administrația publică locală;

- avizarea strategiilor de dezvoltare urbană, politicilor urbane și planurilor de acțiune aferente acestora;

- avizarea și controlul implementării instrumentelor de control al dezvoltării urbane (planuri de urbanism, zonificări, regulamente de urbanism și de construire, etc);

- asigurarea integrării competitive a municipiului Galați în contextul dezvoltării la nivel european, urmărind viziunea comună a actorilor urbani implicați în proces prin adaptarea propunerilor locale și regionale la strategiile și politicile naționale și europene;

- urmărirea și evaluarea permanentă a rezultatelor din domeniul de activitate (pe măsură ce necesitățile și resursele evoluează) și propunerea de soluții și acțiuni eficiente de corectare a acestora ținând cont de realitatea economică și de dezvoltarea durabilă;

- identificarea și penalizarea conform legii a lucrărilor de construire/desființare ilegale;

- întocmirea, verificarea legalității din punct de vedere tehnic și eliberarea actelor de autoritate în domeniu (certificate de urbanism, autorizații de construire/desființare, regularizări taxe de autorizare în construcții, certificate de nomenclatură stradală, etc);

- asigurarea consultării populației și a actorilor urbani interesați în procesul planificării urbane prin mediatizarea necesară pentru punerea în valoare a acțiunilor;

- coordonarea și controlul armonizării proiectelor de investiții în infrastructură cu obiectivele dezvoltării urbane locale;

- coordonarea activității de protejare a patrimoniului construit.

Condiții specifice pentru ocuparea postului:

1. Studii de specialitate, studii superioare în domeniul arhitecturii și urbanismului

2. Perfecționări (specializări): -

3. Cunoștințe de operare/programare pe calculator (necesitate și nivel): -

4. Limbi străine (necesitate și nivel): -

5. Abilități, calități și aptitudini necesare:

- competența menținută prin procesul de formare continuă, prin informarea privind nevoile globale ale comunității și prin cunoașterea unei maxime diversități de discipline conexe domeniului de activitate;

- responsabilitatea exprimată prin ansamblul intervențiilor în activitatea sa, exclusiv în folosul comunității locale;

- integritatea, onoarea încrederii comunității locale și folosirea informațiilor pe care le deține exclusiv în folosul acesteia;

- respectarea legalității, inclusiv prin propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ din domeniul de activitate;

- eficiență - propunerile inițiate și deciziile adoptate vor ține cont de realitatea economică, de aspectele mediului înconjurător și social în contextul dezvoltării durabile;

- adaptabilitatea și flexibilitatea - integrarea propunerilor locale și regionale în strategiile naționale și europene prin susținerea intereselor dezvoltării locale fără a le afecta pe celelalte;

- gestionarea strategică a dezvoltării spațiale - prin utilizarea fără discriminări a unor instrumente administrative de dezvoltare și control al acesteia, clare și flexibile;

- solidaritatea, subsidiaritatea și echitatea în luarea deciziilor, în soluțiile pe care le propune și în implementarea lor;

- asigurarea binelui public prin consilierea dată autorităților locale și cetățenilor municipiului;

- facilitarea participării publice și a cooperării între autoritățile locale, actorii economici și cetățeni la dezvoltarea urbană și coeziunea spațială:

- transparență prin diseminarea informației pentru a asigura accesibilitatea egală a tuturor actorilor urbani interesați.

6. Cerințe specifice: călătorii frecvente, delegări, disponibilitate pentru lucru în program prelungit în anumite condiții.

7. Competența managerială:

Atribuțiile postului:

1. Coordonează activitatea Direcției Urbanism și Planificare Urbană și a structurilor de specialitate din componența acesteia;

2. Verifică documentațiile de obținere a certificatului de urbanism, inclusiv existența și valabilitatea tuturor documentelor cerute aferent documentației tehnice, și semnează certificatele de urbanism și DTCU;

3. Verifică documentațiile de obținere a autorizației de construire, inclusiv existența și valabilitatea tuturor documentelor cerute aferent documentației tehnice, și semnează autorizațiile de construire și DTAC;

4. Verifică documentațiile de P.U.D și P.U.Z și conținutul proiectelor de hotărâre a Consiliului Local prin care aceste documentații sunt propuse spre aprobare, și vizează rapoartele de specialitate aferente acestora;

5. Verifică studiile de oportunitate, elaborează avizele prealabile de oportunitate și le înaintează spre semnare Primarului;

6. Reprezintă și își asumă răspunderea prin semnătură a rapoartelor de specialitate din domeniile de activitate, înaintate spre analiză, dezbatere și aprobare Consiliului Local;

7. Coordonează strategia de dezvoltare urbană și elaborarea documentațiilor componente acesteia (P.U.G. municipiul Galați, P.I.D.U. municipiul Galați, etc.)

8. Reprezintă municipalitatea în relația cu cetățenii și alți factori interesați, pe probleme aflate în sfera sa de competență;

9. Asigură existența și funcționarea comisiilor de specialitate conform legii (ex: Comisia Tehnică de Amenajarea Teritoriului și Urbanism);

10. Contribuie la stabilirea regulilor și a fondurilor alocate pentru elaborarea și gestionarea documentațiilor de urbanism și pentru furnizarea datelor referitoare la acestea;

11. Propune emiterea dispozițiilor Primarului în probleme specifice activității;

12. Semnează actele de autoritate, informative, și caracter de recomandare, de relații interne, de relații cu terți, emise în cadrul Instituției Arhitect Șef;

13. Asigură posibilități de instruire pentru pregătirea în domeniul tehnic și legislativ a angajaților Instituției Arhitect Șef;

14. Asigură și își asumă răspunderea pentru asigurarea legalității și respectarea termenelor legale pentru soluționarea cererilor, adreselor care se află în domeniul său de competență;

15. Organizează concursuri de urbanism și de arhitectură atât pentru clădiri și spații publice, cât și pentru amplasamente necesare acestora;

16. Cooperează cu alți factori responsabili pentru protecția patrimoniului construit și a zonelor naturale protejate;

17. Organizează audiențe pentru petenți;

18. Administrează, coordonează, verifică și răspunde pentru activitatea din cadrul Instituției Arhitect Șef.

Identificarea funcției publice corespunzătoare postului.

1. Denumire: arhitect șef

2. Clasa I

3. Gradul profesional -

4. Vechime în specialitatea studiilor: 5 ani

Sfera relațională: subordonat direct primarului

Superior pentru funcționarii Instituției Arhitect Șef

Cu Adresa nr. 40496 din 18 aprilie 2011, Primăria Municipiului Galați a comunicat funcțiile pe care Ie-a deținut inculpatul B.I., după cum urmează:

- funcția publică temporară vacantă de consilier în cadrul Serviciului Programare Aplicații, în perioada 29 decembrie 2008 - 26 februarie 2009 și în perioada 22 iunie 2009 - 08 februarie 2011;

- funcția publică vacantă de arhitect șef, cu caracter temporar, în perioada 27 februarie 2009 - 22 iunie 2009; a fost desemnat ca persoană cu responsabilitate în domeniul urbanismului și amenajării teritoriului în perioada 11 ianuarie 2011 - 14 februarie 2011;

- funcția publică vacantă de arhitect șef cu caracter temporar, începând cu data de 08 februarie 2011 (adresă, file ..; dispoziții primar, file ..).

Din actele normative și fișa postului expuse mai sus rezultă atribuțiile de serviciu ale inculpatului, în esență acestea fiind verificarea documentațiilor de obținere a certificatului de urbanism și a autorizației de construire, inclusiv existența și valabilitatea tuturor documentelor cerute aferent documentației tehnice, eliberarea și semnarea certificatelor de urbanism și a autorizațiilor de construire.

Pentru îndeplinirea acestor atribuții, așa cum rezultă din convorbirile telefonice și ambientale expuse mai sus, precum și din declarațiile martorului denunțător M.G.L. și ale martorului C.N., zis N. inculpatul a pretins și primit sume de bani.

S-a apreciat că afirmația inculpatului că i-a pretins bani martorului denunțător pentru efectuarea lucrărilor de proiectare nu este reală, deoarece din convorbirile ambientale rezultă clar că pretinderea inculpatului s-a referit la semnarea și eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire. Niciodată inculpatul nu a pronunțat expresia „lucrări de proiectare". De altfel, chiar dacă am merge pe ideea că inculpatul putea întocmi aceste lucrări, verificarea lor intra tot în atribuțiile inculpatului, iar banii primiți și pretinși erau și pentru îndeplinirea acestei atribuții de serviciu.

Inculpatul era obligat să aplice sancțiuni contravenționale în cazul ridicării unor construcții fără autorizație și să ia măsuri de desființare sau de intrare în legalitate, însă, în schimbul banilor pretinși și primiți, și-a încălcat aceste atribuții. De altfel, în fișa postului se prevedea clar că inculpatul avea ca atribuții de serviciu identificarea și penalizarea conform legii a lucrărilor de construire/desființare ilegale. Chiar dacă inculpatul s-a deplasat la locuința martorului denunțător și a luat la cunoștință de contravenția săvârșită, nu a luat nicio măsură legală cu privire la aceasta.

Intrarea în legalitate se putea face numai după ce organul de control a sancționat contravențional fapta de a se executa lucrări de construcții fără autorizație și, bineînțeles, numai în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunea condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent. În acest din urmă caz, autoritatea administrației publice locale competente putea proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impuneau, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.

S-a reținut ca inculpatul putea să dea consultanță numai în elaborarea documentațiilor de urbanism și amenajarea teritoriului inițiate de administrația publică locală și nu inițiate de persoanele fizice sau juridice. De altfel, în încheierea Tribunalului Galați din 13 aprilie 2011, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă, judecătorul a reținut că inculpatul a pretins și a primit bani de la martorul denunțător în schimbul consultanței arhitectonice pe care i-a dat-o. Or, din convorbirile ambientale nu rezultă sub nicio formă acest aspect, ci faptul că inculpatul i-a promis că-i va elibera certificatul de urbanism și autorizația de construire. Aceste noțiuni nu sunt echivalente cu aceea de consultanță, care presupune sfătuire, lămurire dată asupra unei chestiuni de specialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 216). Nici din declarația inculpatului dată în fața judecătorului nu rezultă că el i-a dat martorului denunțător consultanță. Astfel, inculpatul a declarat că i-a promis martorului denunțător întocmirea proiectului de construcție al acelui balcon; nu a dat autorizații de construcție și nu a efectuat lucrări sau consultanță în mod privat după ce a devenit arhitect șef al municipiului Galați. Deci inculpatul a recunoscut în mod expres că nu a dat consultanță martorului denunțător.

S-a mai reținut ca din convorbirile ambientale rezultă și traficarea influenței inculpatului asupra celorlalți factori decizionali din Primăria municipiului Galați iar din dialoguri rezultă clar că inculpatul a pretins în total suma de 120 milioane ROL (echivalentul a 3.000 de euro), din care a primit până la data de 12 aprilie 2011 suma de 60 milioane ROL, urmând ca a doua zi să primească și diferența de 60 milioane de lei. Această din urmă sumă urma să o dea și la celelalte persoane cu atribuții decizionale, cum ar fi Primarul municipiului Galați.

La întrebarea martorului denunțător dacă nu îl costa mai puțin dacă urma calea legală, inculpatul i-a răspuns că primarul îi semna negativ certificatul de urbanism și autorizația de construire, dându-i de înțeles că nu mai el putea să-i rezolve favorabil problema. De altfel, inculpatul era unul dintre factorii decizionali și anume cel mai important, având în vedere domeniul de specialitate pe care îl conducea și controla.

De altfel, în declarația dată în fața procurorului la data de 13 aprilie 2011, inculpatul a recunoscut că urma să-și trafice influența, declarând că „la acel moment a afirmat însă că pentru a obține autorizația de construire poate apela la persoane influente pe care el le cunoaște".

Martorul C.N., zis N. a declarat că a efectuat niște lucrări de amenajări interioare în vila inculpatului B.I., care s-au ridicat la suma de 10.000 RON.

Având în vedere că nu primise niciun ban din suma respectivă și cunoscând că nici M.G.L. nu apucase să-i dea bani lui B.I., pentru eliberarea autorizației de construire, în anul 2009, au căzut de acord toți trei ca M.G.L. să-i dea lui suma de 1.500 euro pe care trebuia să i-o dea lui B.I., iar acesta din urmă trebuia să-i mai dea lui pentru lucrările efectuate doar diferența până la 10.000 RON.

Astfel, M.G.L. i-a înmânat suma de 6.000 RON, echivalentul a 1.500 euro, urmând ca B.I. să-i mai achite diferența de 4.000 RON.

Imediat după ce a primit suma de 6.000 RON de la M.G.L. I-a contactat telefonic pe inculpatul B.I. și i-a adus la cunoștință că M.G.L. i-a dat suma de 6.000 RON, iar acesta i-a mărturisit că îi va rezolva proiectul și toată documentația balconului (extindere), inclusiv eliberarea autorizației de construcție.

Ulterior din mai multe discuții purtate cu M.G.L. a înțeles că inculpatul B.I. nu și-a respectat promisiunea de a-i obține documentele necesare pentru intrarea în legalitate a extinderii.

În atare condiții, s-a constatat că susținerea inculpatului în sensul că nu a primit suma de 1.500 de euro de la martorul C.N., zis N., este neîntemeiată. De altfel, cu ocazia discuției ambientale din 12 aprilie 2011, inculpatul, deși la început a negat, ulterior a recunoscut față de martorul denunțător M.G.L. că suma de 1.500 euro s-a compensat cu o datorie pe care o avea față de martorul C.N. Cu ocazia întâlnirii din 12 aprilie 2011, inculpatul a recunoscut că a primit de la martorul denunțător actele necesare intrării în legalitate.

S-a mai reținut că incompatibilitatea dintre calitatea de funcționar public și activitatea privată specifică este evidențiată de prevederile art. 94 din Legea nr. 161/2003 și prevederile art. 62 din Ordinul Arhitecților din România.

Conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003: Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.

Conform art. 94 alin. (4) din Legea nr. 161/2003: „Funcționarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită":

Conform prevederilor art. 62 din Ordinul Arhitecților din România: „exercitarea dreptului de semnătură, potrivit legii, este incompatibilă cu situația în care:

a) arhitectul îndeplinește pentru același proiect funcția de verificator, de expert sau de consilier ales sau numit în cadrul administrației publice implicate în procesul de avizare sau autorizare;

b) arhitectul este funcționar public.

În atare condiții, inculpatul nu putea să dea consultații tehnice sau să intermedieze întocmirea unor documentații tehnice care să stea la baza eliberării certificatului de urbanism și a autorizației de construire.

S-a reținut ca după respingerea propunerii de arestare preventivă la data de 13 aprilie 2011 și până la soluționarea recursului declarat de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați la data de 22 aprilie 2011, pentru a nu mai subzista motivele arestării, inculpatul B.I., prin intermediul soției sale B.L.G., a încercat să-l influențeze pe martorul denunțător M.G.L. să-și retragă declarațiile date, pe baza cărora s-a formulat propunerea de arestare preventivă.

În acest scop, B.L.G. a luat legătura cu învinuita M.L., rugând-o să-l determine pe martorul denunțător să revină asupra depoziției date.

În aceste condiții inculpata M.L. l-a contactat pe martorul denunțător M.G.L. și i-a spus acestuia trebuie să se gândească la faptul că inculpatul B.I. are un copil mic și, dacă îi va restitui banii, să-l lase să profeseze ca arhitect particular și să-și continue activitatea la cabinet. Inculpata i-a dat de înțeles că va trebui să revină asupra declarațiilor date, pentru a nu mai fi tras la răspundere penală inculpatul. în acest mod inculpata a încercat să determine mărturia mincinoasă, dându-i astfel ajutor inculpatului B.I. pentru a zădărnici urmărirea penală.

Fiind audiată, inculpata M.L. nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că nu a încercat nici pe data de 14 aprilie 2011 și nici ulterior să-l convingă pe M.G.L. să retracteze denunțul formulat împotriva lui B.I. sau să modifice în vreun fel declarațiile date în dosarul instrumentat pe numele acestuia pentru infracțiuni de corupție la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați .

La data de 14 aprilie 2011, după ce a fost la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-a întâlnit cu B.L.G., soția lui B.I. și cu fiul acestuia A. și au discutat despre ce s-a întâmplat și i-a spus că M.G. îi este client și îl cunoaște, însă nu a rugat-o să intervină pe lângă acesta pentru a-și schimba declarațiile făcute.

Cu B.L.G. s-a întâlnit și la data de 12 mai 2011 la biroul său când aceasta I-a însoțit pe B.I., deoarece ea I-a chemat să-i ceară lămuriri pentru că tocmai fusese chemată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați. Nu au rugat-o să intervină pe lângă M.G.L. nici de data aceasta, cu atât mai mult cu cât aceștia consideră că sunt nevinovați.

Cu M.G.L. nu s-a mai întâlnit de foarte mult timp însă își aduce aminte că în ziua flagrantului a trecut pe la biroul său.

S-a apreciat că susținerea inculpatei este neîntemeiată, deoarece din interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice redate mai sus rezultă contrariul, și anume că ea a încercat să determine mărturia mincinoasă, dându-i astfel ajutor inculpatului B.I. pentru a zădărnici urmărirea penală, la îndemnul făptuitoarei B.L.G.

Pentru aceste considerente s-a apreciat că declarația făptuitoarei B.L.G., în sensul că nu i-a cerut inculpatei să-l influențeze pe martorul denunțător M.G.L., este nesinceră, fiind înlăturată.

Societatea administrată de martorul denunțător S.I. deține un restaurant în Galați. Acesta s-a hotărât să construiască și să amenajeze terasa restaurantului și spațiile anexe.

În luna mai 2009, martorul denunțător S.I. a luat legătura cu inculpatul B.I., care deținea funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați, ocazie cu care acesta i-a promis că-i va întocmi documentația tehnică specifică în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construire, însă totodată i-a promis că-i va aproba și aceste acte, pretinzându-i suma de 6.000 euro. Totodată, inculpatul urma să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali, cum ar fi primarul și secretarul municipiului Galați, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, în același scop. Cei doi au hotărât să încheie un contract în acest sens.

La data de 12 august 2009, inculpatul B.I. i-a înmânat martorului denunțător S.I. un contract întocmit de el, iar după ce acesta I-a citit a constatat că inculpatul stipula ca obligație doar întocmirea documentațiilor în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construire, dar nu preciza în mod distinct și obținerea acestor acte. Ca atare, la cererea martorului denunțător de a scrie personal pe contract acest aspect, inculpatul a fost de acord, consemnând personal pe prima pagină a contractului „inclusiv obținerea acestora" și a aplicat o ștampilă a biroului individual de arhitectură „Ion B. arhitect". În continuare, martorul S.I. i-a înmânat inculpatului suma de 2.000 euro, acesta semnând pe a doua filă a contractului de primirea banilor. Diferența până la suma de 6.000 de euro urma să-i fie dată ulterior.

În luna ianuarie 2011, inculpatul i-a spus martorului S.I. că a fost repus pe funcția de arhitect șef și, în această calitate, îi va elibera mai ușor certificatul de urbanism și autorizația de construire.

La data de 19 mai 2011, inculpatul i-a spus martorului denunțător S.I. că până la urmă o să-și reintre în drepturi, bineînțeles în drepturile de arhitect șef și o să-i obțină certificatul de urbanism și autorizația de construire.

Inculpatul B.I. a încercat să afle de la martor dacă a fost chemat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și i-a cerut să ajungă la o înțelegere cu privire la banii pretinși și primiți în schimbul exercitării influenței, exprimându-se că ar fi bine ,,să o dea la pace cumva". Pentru a se face cât mai credibil, inculpatul i-a spus că a intervenit la viceprimarul municipiului Galați, bineînțeles pentru a-l determina să aprobe emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire. Interesantă este afirmația inculpatului în sensul că deși la percheziția efectuată la domiciliul său au fost ridicate mai multe acte, totuși nimeni dintre persoanele menționate în acele acte nu a fost abordat de Direcția Națională Anticorupție. Deci, fiind liber, inculpatul a urmărit dacă acele persoane au fost chemate, iar în caz afirmativ, a luat legătura cu ele fie înainte, fie după chemare pentru a le influența. Astfel, nu se explică de unde știa că nicio persoană nu a fost încă abordată de Direcția Națională Anticorupție.

Totodată, inculpatul i-a precizat martorului denunțător S.I. că, având în vedere percheziția făcută, ar fi bine să încerce să ajungă la o înțelegere, pentru a nu-i crea și el probleme cu justiția.

În continuare, inculpatul i-a spus martorului denunțător că până la urmă o să-și reintre în drepturi, bineînțeles în drepturile de arhitect șef și o să-i obțină certificatul de urbanism și autorizația de construire. Relevant este următorul dialog: „îmi reintru în toate drepturile, și așa am toate drepturile .. Eu am rămas în continuare salariat la Primărie". Deci, îi dă de înțeles martorului că o să-i rezolve problema până la urmă, deoarece este în continuare salariatul primăriei.

Este de menționat și faptul că, în ciuda interdicției impusă inculpatului de a nu se apropia de martori, inculpatul B.I. a luat legătura cu martorul denunțător S.I., încercând să-l influențeze și să-l determine să-și retragă declarațiile date în fața procurorilor anticorupție.

Martorul denunțător C.I. a intenționat să construiască o clădire tip vilă, parter+etaj, pe terenul pe care îl deținea în municipiul Galați, motiv pentru care în luna septembrie 2009 a luat legătura cu inculpatul B.I., care i-a precizat că este funcționar la Primăria municipiului Galați. Cu acea ocazie, inculpatul i-a pretins suma de 3.600 de euro, promițându-i că-și va folosi influența pe lângă factorii decizionali în vederea obținerii autorizațiilor și avizelor necesare atât de la primărie, cât și de la alte instituții publice, care trebuiau să elibereze avize și autorizații fără de care martorul denunțător nu ar fi putut să înceapă lucrările de construire. Inculpatul B.I. chiar a afirmat că atâta timp cât este el la primărie va rezolva toate probleme martorului denunțător. Cei doi au convenit ca suma pretinsă să fie dată în trei rate. La data de 21 septembrie 2009, martorul denunțător C.I. i-a înmânat inculpatului B.I. suma de 1.600 euro. Văzând că nu-i dă nicio hârtie în schimb, martorul I-a întrebat de ce nu-i dă așa ceva. Văzând că insistă, inculpatul B.I., pe o coală A4, îndoită pe jumătate, a scris personal o chitanță prin care atesta că a primit suma de 1.600 euro din suma totală de 3.600 euro, consemnând în mod nereal că aceasta reprezenta un avans pentru lucrări de proiectare a unei locuințe, P+1, iar proiectul era pentru certificatul de urbanism, autorizație de construire și proiect de execuție. Cu acea ocazie, martorul denunțător și-a dat seama că pentru obținerea certificatului de urbanism nu-i trebuia niciun proiect, ci doar o simplă cerere.

După circa două săptămâni, inculpatul B.I. i-a mai pretins martorului denunțător C.I. suma de 500 euro, ocazie cu care martorul i-a dat și această sumă de bani tot în baza unei chitanțe de mână care a fost scrisă, semnată și ștampilată de inculpat.

Tot în acea perioadă, inculpatul i-a mai pretins martorului denunțător și suma de 700 RON, în vederea obținerii avizelor, bani pe care martorul denunțător i-a dat.

La începutul lunii noiembrie 2009, inculpatul B.I. i-a arătat martorului denunțător C.I. un certificatul de urbanism, promițându-i că-i va obține și celelalte acte.

În luna februarie 2011, inculpatul B.I. l-a contactat pe martorul denunțător C.I. și i-a spus că poate merge la Primăria municipiului Galați pentru a ridica P.U.D (PLAN URBANISTIC DE DETALIU), documentație fără de care nu putea obține autorizația de construire.

Martorul denunțător B.Gh. deține în municipiul Galați un imobil care este afectat de infiltrațiile de apă provenite de la un imobil vecin, proprietarul acestuia lăsându-l în paragină. L-a acționat pe acesta în judecată și a obținut hotărâre judecătorească, prin care vecinul său era obligat la repararea sistemului de canalizare aflat în curtea sa și care îl afecta și pe martorul denunțător. Vecinul său a pus casa la vânzare și a reparat parțial canalizarea, însă această reparație nu era suficientă. Martorul denunțător a decis să efectueze reparația pe costul său, motiv pentru care s-a adresat Primăriei municipiului Galați în vederea obținerii actelor și avizelor necesare.

În perioada mai - iunie 2010, martorul denunțător B.Gh. s-a deplasat la compartimentul specializat din cadrul Primăriei municipiului Galați, ocazie cu care inculpatul B.I. i-a pretins suma de 2.000 RON, promițându-i că-și va folosi influența în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construire, dar și a celorlalte acte necesare.

În luna august 2010 inculpatul B.I. a mers la domiciliul martorului denunțător B.Gh. și a văzut care este situația pe teren. Cu acea ocazie, martorul denunțător i-a înmânat suma de 2.000 RON pretinsă anterior.

În luna octombrie - noiembrie 2010, inculpatul B.I. i-a înmânat martorului denunțător B.Gh. certificatul de urbanism pentru obținerea acordului de mediu. Ulterior, martorul denunțător i-a dat inculpatului certificatul de urbanism, în vederea obținerii autorizației de construire.

La data de 11 aprilie 2011, inculpatul B.I., în calitate de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați, i-a promis martorului denunțător B.Gh. că într-o săptămână îi va elibera și autorizația de construire.

Această situație de fapt este confirmată și de martorul B.Gh..

În legătură cu faptele expuse mai sus, inculpatul B.I. nu a recunoscut comiterea acestora.

În cazul martorului denunțător S.I., inculpatul i-a spus acestuia la data de 19 mai 2011 că a intervenit la viceprimarul municipiului Galați, bineînțeles pentru a-l determina să aprobe emiterea certificatului de urbanism și a autorizației de construire. Totodată, inculpatul i-a mai spus că până la urmă o să-și reintre în drepturi, bineînțeles în drepturile de arhitect șef și o să-i obțină certificatul de urbanism și autorizația de construire. Pe de altă parte, în contractul întocmit, inculpatul a consemnat personal pe prima pagină a contractului „inclusiv obținerea acestora", confirmând astfel că va aproba eliberarea certificatului de urbanism și a autorizației de construire, în schimbul sumelor de bani pretinse și primite, și în același timp își va exercita și influența asupra celorlalți factori decizionali cu competență în materie (primar sau viceprimar, secretar, persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului).

În privința martorilor denunțători C.I. și B.Gh. este de menționat că inculpatul chiar Ie-a obținut certificatele de urbanism, ceea ce denotă că el a exercitat influența promisă asupra factorilor decizionali.

Susținerile martorului denunțător B.Gh. sunt confirmate și de martorul B.Gh., precum și de mesajul pe care acest martor I-a transmis inculpatului B.I.

În fine, toți martorii denunțători (audiați în prezenta cauză) au declarat că inculpatul Ie-a promis că le va aproba eliberarea certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire, sens în care își va trafica și influența pe lângă ceilalți factori decizionali, în schimbul sumelor de bani pretinse și primite.

Situația de fapt astfel cum a fost prezentată este dovedită cu procesul-verbal de sesizare din oficiu din 08 aprilie 2011, denunț M.G.L., declarație martor denunțător M.G.L., procesul-verbal de consemnare serii bancnote și planșa fotografică, procesul-verbal de flagrant a lui B.I. din data de 13 aprilie 2011, declarațiile martorilor C.I. și P.S., procesul-verbal de redare convorbiri din data de 15 aprilie 2011, procesul-verbal de redare convorbiri întocmit la data de 18 aprilie 2011, procesul-verbal de redare convorbiri întocmit la data de 20 aprilie 2011, proces-verbal înregistrare telefon S.I., proces-verbal de percheziție la biroul Primăria municipiul Galați, proces-verbal percheziție domiciliară a lui B.I., declarația martorilor C.I. și denunțul acestuia, declarația martorului C.N. și declarația martorului S.I., denunțul martorului S.I., denunțul martorului B.Gh., proces-verbal discuții dintre B.I. și M.L. din 12 mai 2011, proces-verbal, fotografii imobil sechestru, declarație martor B.Gh., ordonanță sechestru sume bani din 26 mai 2011, rezoluție I.U.P din 12 mai 2011 pentru inculpata M.L., declarația inculpatei M.L. toate coroborate cu declarațiile inculpaților B.I. și M.L. în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect consilier la Primăria municipiului Galați, a pretins sumele de 1.500 euro și 2000 RON, și a primit suma de 1.500 euro de la martorul denunțător M.G.L., prin intermediul martorului C.N., zis N., în cursul anilor 2008 - 2010, promițându-i că-și va exercita influența asupra factorilor decizionali (primarul și secretarul municipiului Galați, arhitectul șef sau persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului) în scopul obținerii actelor necesare intrării în legalitate (certificatul de urbanism și autorizația de construire) cu construcția unui balcon pe care acesta îl ridicase la locuința sa din municipiului Galați și pentru a nu fi sancționat contravențional de către reprezentanții Primăriei municipiului Galați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta aceluiași inculpat care, în calitate de persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului și apoi de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați, în anul 2011, a pretins de la martorul denunțător M.G.L. suma de 1.500 euro, promițându-i că îi va aproba toată actele necesare intrării în legalitate, respectiv certificatul de urbanism și autorizația de construire și nu-i va aplica sancțiunile contravenționale, urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali, cum ar fi primarul și secretarul municipiului Galați, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, în același scop, fiind prins în flagrant delict la data de 13 aprilie 2011 imediat după ce martorul denunțător i-a înmânat suma de 5.800 RON, reprezentând o parte din suma pretinsă, în scopul menționat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați și apoi de arhitect consilier și persoană cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, în perioada 2009 - 2011, a pretins de la martorul denunțător S.I. suma de 6.000 de euro, promițându-i că îi va aproba toată actele necesare construirii terasei restaurantului aparținând societății comerciale administrate de martorul denunțător și a spațiilor anexe, respectiv certificatul de urbanism și autorizația de construire, urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali, cum ar fi primarul și secretarul municipiului Galați, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, în același scop, iar la data de 12 august 2009, martorul denunțător i-a înmânat suma de 2000 de euro, reprezentând o parte din suma pretinsă, în scopul menționat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect consilier și apoi de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați, în perioada 2009 - 2011, a pretins de la martorul denunțător C.I. suma de 3.600 de euro, promițându-i că îi va aproba toată actele necesare construirii vilei, respectiv certificatul de urbanism și autorizația de construire, urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali, cum ar fi primarul și secretarul municipiului Galați, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, în același scop, iar la 21 septembrie 2009, 06 octombrie 2009 și la o dată neprecizată, martorul denunțător i-a înmânat suma de 2.100 de euro și 700 RON, reprezentând o parte din suma pretinsă, în scopul menționat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a apreciat că fapta inculpatului B.I. care, în calitate de arhitect consilier și apoi de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați, în perioada 2010 - 2011, a pretins de la martorul denunțător B.Gh. suma de 2.000 RON, promițându-i că îi va aproba toată actele necesare construirii vilei, respectiv certificatul de urbanism și autorizația de construire, urmând să intervină și pe lângă ceilalți factori decizionali, cum ar fi primarul și secretarul municipiului Galați, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, în același scop, iar ulterior martorul denunțător i-a înmânat suma de 2.000 RON, în scopul menționat mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În total, s-a constatat că inculpatul B.I. a pretins sumele de 12.600 euro și 4.000 RON, din care a primit în total 5.600 euro și 8.500 RON.

S-a apreciat că faptele de luare de mită și trafic de influență au fost săvârșite în formă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că faptele subzistă, deoarece prin indicarea de către inculpat a actelor necesare intrării în legalitate (certificatul de urbanism și autorizația de construire) sunt menționate, în mod implicit, și persoanele competente care le va îndeplini, respectiv arhitectul șef, primarul sau viceprimarul și secretarul municipiului Galați, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului.

S-a apreciat că faptele de mai sus au fost săvârșite în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că fapta inculpatei M.L. care, i-a dat ajutor inculpatului B.I. pentru a îngreuna urmărirea penală, prin încercarea de a-l determina pe martorul denunțător M.G.L. să declare mincinos, cu promisiunea că inculpatul îi va restitui sumele de bani pe care i Ie-a dat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului în legătură directă cu infracțiuni de corupție prevăzută în art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

Pentru existența infracțiunii este indiferent dacă urmărirea, judecata sau executarea pedepsei au și fost îngreunate sau zădărnicite, ori dacă s-a asigurat pentru infractor în mod efectiv produsul sau folosul infracțiunii,suficient fiind că a existat posibilitatea de a se realiza vreunul din aceste rezultate.

Prin Încheierea din 13 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală în Dosarul nr. 4106/121/2011, a fost respinsă propunerea formulată însă prin Încheierea din 22 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4106/121/2011, Curtea de Apel Galați, secția penală a admis recursul declarat de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și a fost luată față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Galați, începând cu data de 22 aprilie 2011.

În sarcina acestuia au fost stabilite mai multe obligații în conformitate cu dispozițiile art. 145 C. proc. pen.

S-a apreciat că inculpatul B.I. a încălcat cu rea credință măsura dispusă de instanță și a încercat să-i influențeze pe martorul denunțător M.G.L. să-și retragă declarațiile date. În acest scop acesta a luat legătura cu inculpata M.L. rugând-o să-l determine pe martorul denunțător să revină asupra depoziției date.

Inculpata M.L. a luat legătura cu martorul denunțător M.G.L. și i-a spus că trebuie să se gândească la faptul că inculpatul B.I. are un copil minor și, dacă îi va restitui banii, să-l lase să profeseze ca arhitect particular și să-și continue activitatea la cabinet. Inculpata i-a dat de înțeles că va trebui să revină asupra declarațiilor date, pentru a nu mai fi tras la răspundere penală inculpatul B.I.

La data de 12 mai 2011, după ce inculpata M.L. a fost citată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea, inculpatul B.I. s-a întâlnit cu ea și a influențat-o cu privire la ce trebuie să declare în fața organelor de urmărire penală. Relevantă este afirmația inculpatei că i-a cerut inculpatului lămuriri în legătură cu chemarea ei la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați și, bineînțeles, inculpatul i Ie-a dat.

Inculpatul B.I. a luat legătura și cu martorul denunțător S.I. încercând să-l influențeze și să-l determine să-și retragă declarațiile date în fața procurorilor anticorupție.

Prin Încheierea din 25 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5085/121/2011 al Tribunalului Galați, Secția penală, în temeiul art. 145 alin. (3) și art. 148 lit. a1) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Galați și a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului B.I. pe o durată de 29 zile, începând cu data executării mandatului de arestare preventivă.

Mandatul de arestare preventivă a fost executat la data de 26 mai 2011, dată la care acesta a fost confirmat de instanță.

Inculpata M.L. nu are antecedente penale, a fost cercetată în stare de libertate.

Atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată inculpata a avut o conduită nesinceră, nerecunoscând comiterea faptei infracționale.

S-a reținut că în fața instanței, inculpata a abordat o atitudine de sfidare, nu a recunoscut fapta infracțională, iar în apărare a solicitat achitarea pe trei temeiuri de drept: art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pe cele trei variante ale achitării, inculpata M.L., care a fost nesinceră în cele două faze procesuale, a susținut constant faptul că interceptarea convorbirilor telefonice nu poate constitui un mijloc de probă în justiție, convorbirea telefonică cu martorul M.G.L. nu a fost inițiată de inculpatul B.I., ci din propria inițiativă iar discuțiile telefonice cu acesta nu au adus în vorbire situația inculpatului B.I.; nici cu inculpatul B.I. nu s-au purtat discuții legate de faptele infracționale pentru care acesta este cercetat. Inculpata M.L. a mai declarat faptul că martorul denunțător M.G.L. și pe inculpatul B.I. îi cunoaște de multă vreme, au colaborat în relații de serviciu și ca nu a încercat nici un moment să influențeze pe martorul denunțător și implicit bunul mers al anchetei prin zădărnicirea adevărului. Față de aceste susțineri a solicitat ca instanța să se orienteze spre una din cele trei variante ale achitării.

Apărările inculpatei nu au fost primite întrucât probele dosarului conduc fără nicio îndoială (respectiv convorbirea telefonică pe care inculpata M.L. a avut-o cu martorul denunțător M.G.L.) la concluzia că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului în legătură directă cu infracțiuni de corupție prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că din coroborarea declarației inculpatei M.L. cu declarația denunțătorului M.G.L. și cu cea a inculpatului B.I. (care a recunoscut faptele sale infracționale), rezultă că aceasta, în dorința de a-l ajuta pe inculpatul B.I. și pentru a îngreuna urmărirea penală, a încercat să-l determine pe martorul denunțătoare M.G.L. să declare mincinos cu promisiunea ca inculpatul B.I. îi va restitui sumele de bani pe care i Ie-a dat.

Inculpatul B.I. în faza de cercetare judecătorească a recunoscut faptele infracționale reținute în sarcina sa și a cerut să-i fie aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților B.I. și M.L., au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaților (care sunt la primul impact cu legea penală iar inculpata M.L. nu a recunoscut fapta infracțională) și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul B.I. a mai solicitat la individualizarea pedepsei alături de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (recunoașterea faptei) să-i fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel încât să se dispună suspendarea executării acesteia sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen. cu consecința punerii sale de îndată în libertate.

Sa avut în vedere că inculpatul este cercetat în cauză pentru fapte de corupție (infracțiuni de un real și deosebit pericol social, fiind reținute patru acte materiale), fapte de corupție comise cu reținerea agravantei formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. și în concurs real. Mai mult decât atât, s-a avut în vedere că inculpatul pe perioada cât se afla în libertate - dispunându-se față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea - a sfidat legea și actul de justiție, încălcând obligațiile ce i-au fost stabilite de dispoziția legală în materie.

Pentru aceste considerente s-a apreciat faptul că scopul preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul B.I. nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei cu privarea de libertate a acestuia, fiind aplicabile și dispozițiile privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

S-au făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

S-a dedus și s-a menținut starea de arest a inculpatului B.I. conform art. 88 și 350 C. proc. pen., deducându-se din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii pentru ziua de 13 aprilie 2011 și perioada arestării preventive de la 25 mai 2011 la zi.

Inculpata M.L. a fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia în conformitate cu dispozițiile art. 81 - 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatei M.L. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul B.I. să plătească martorului denunțător M.G.L. suma de 1.500 euro, martorului denunțător S.I. suma de 2.000 euro, martorului denunțător C.I. suma de 2.100 euro și 700 RON și martorului denunțător B.Gh. suma de 2.000 RON.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în comuna Tulnici, sat Lepșa, județul Vrancea aparținând inculpatului B.I., precum și asupra sumelor de 48 RON și 935 RON ridicate de la inculpat cu ocazia prinderii în flagrant, în vederea despăgubirii și până la despăgubirea martorilor denunțători.

Împotriva Sentinței penale nr. 748 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Galați, au formulat apel Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, precum și inculpații B.I. și M.L.

În apelul formulat, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați a arătat că soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

În mod judicios instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 și a art. 255 alin. (5) C. pen., obligând inculpatul B.I. să restituie martorilor denunțători sumele de bani primite de la aceștia și care au constituit obiectul material al infracțiunilor de corupție deduse judecății, dar că se impunea menționarea suplimentară a echivalentului în RON a sumelor precizate în valută, la cursul BNR în ziua plății, având în vedere faptul că plățile pe teritoriul României se efectuează în moneda națională (Regulamentul nr. 4/25 privind regimul valutar al Băncii Naționale a României).

S-a arătat că față de inculpata M.L. s-a dispus însă, în mod nelegal, aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie în conformitate cu prevederile art. 71 C. pen.

Activitatea infracțională imputabilă acestei inculpate nu s-a desfășurat în legătură cu calitatea acesteia de expert contabil și administrator la SC „C.E." SRL Galați, astfel încât interdicția exercitării profesiei instituită de instanță depășește cadrul legal prevăzut în textele menționate.

S-a invocat netemeinicia soluției de fond sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei M.L., precum și a modalității de individualizare judiciară a acestei pedepse învederându-se nu numai limitele de pedeapsă prevăzute de art. 264 alin. (1) C. pen., dar și prevederile art. 18 din Legea nr. 78/2000, conform căruia maximul prevăzut de textul incriminatoriu se majorează cu 2 ani.

În condițiile unei limite minime prevăzute de lege de 3 luni și a unui maxim special de 9 ani, s-a considerat că stabilirea unui cuantum al pedepsei aplicată inculpatei M.L. orientat spre minimum este nejustificat.

În acest sens,s-a susținut că infracțiunea dedusă judecății,de favorizare a infractorului,este o infracțiune ce vizează obstrucționarea justiției, gravitatea faptei fiind relevată în speță nu numai de natura relațiilor sociale lezate cât și de circumstanțele reale ale cauzei în condițiile în care s-a dovedit existența unui sprijin concret al inculpatei, asociat cu activitatea infracțională reținută în sarcina coinculpatului B.I.

S-a apreciat relevantă în susținerea greșitei individualizări a pedepsei aplicate acestei inculpate, poziția procesuală manifestată în cele două faze ale procesului penal, criteriu reliefat de altfel și de prevederile art. 72 C. pen., articol de lege invocat și în expozeul hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În apelul formulat, inculpatul B.I. a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că infracțiunilor reținute în sarcina sa, le lipsește latura subiectivă, respectiv intenția acestuia în săvârșirea faptelor, deoarece inculpatul a avut reprezentarea că se află în prezența unor contracte civile de prestări servicii de proiectare lucrări de arhitectură, prin cabinetul său individual.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000 arătând că la data săvârșirii faptelor nu mai avea atribuții de control privitoare la legea urbanismului și amenajării teritoriului și disciplinei în construcții ci Poliția Locală Galați.

A mai solicitat acordarea unor mai largi efecte dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și eventual acordarea de circumstanțe atenuante judiciare.

Totodată a solicitat înlăturarea sau modificarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

În apelul formulat inculpata M.L. a solicitat achitarea, în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. b) C. pen. sau art. 10 lit. d) C. pen., arătând că fapta nu e prevăzută de legea penală și că nu a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Din oficiu, Curtea a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. din art. 17 alin. (1) lit. a), Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. în art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că încadrarea juridică este corectă, în timp ce avocatul ales al inculpatei a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul arătat și achitarea inculpatei M.L. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu ne aflăm nici în prezența instigării neurmată de executare (art. 29 alin. (1) C. pen.) deoarece martorul denunțător M.G.L. nu a luat hotărârea de a săvârși infracțiunea la care a fost instigat.

Prin Decizia penală nr. 34/A din 17 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, inculpatul B.I. și inculpata M.L. împotriva Sentinței penale nr. 748 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 5449/121/2011 și, în consecință:

S-a desființat, în parte, Sentința penală nr. 748 din 21 octombrie 2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare, a condamnat pe inculpatul inculpatul B.I. la o pedeapsă principală de 3 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen. (a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, c) dreptul de a mai ocupa funcția se arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. (4 acte materiale).

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. (4 acte materiale). În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul B.I. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în total 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen. (a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, c) dreptul de a mai ocupa funcția se arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați).

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. din art. 17 alin. (1) lit. a), Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. în art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a), Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. și în această nouă încadrare juridică în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei M.L.

În baza art. 6 1 alin. (4) Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul B.I. la plata următoarelor sume:

Către martorul denunțător M.G.L., a sumei de 1.500 euro, în RON, la cursul oficial de schimb comunicat de B.N.R. la data efectuării plății;

Către martorul denunțător S.I. a sumei de 2.000 euro în RON, la cursul oficial de schimb comunicat de B.N.R. la data efectuării plății;

Către martorul denunțător C.I. a sumei de 2.100 euro în RON, la cursul oficial de schimb comunicat de B.N.R. la data efectuării plății, precum și a sumei de 700 RON; către martorul denunțător B.Gh. a sumei de 2.000 RON. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. Sa menținut starea de arest preventiv a inculpatului B.I. și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive din data de 13 aprilie 2011 precum și durata arestării preventive cu începere de la 26 mai 2011 la zi.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că apelul formulat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați este fondat pentru motivul vizând greșita obligare a inculpatului B.I., la despăgubiri, către martorii - denunțători, a unor sume exprimate în euro.

În acest sens,s-a reținut că potrivit Constituției și legilor privind funcționarea Băncii Naționale a României, pe teritoriul de plăți al României, moneda de circulație și cea în care se fac plățile este leul (Regulamentul nr. 4/25 privind regimul valutar al Băncii Naționale a României).

În această situație, având în vedere faptul că martorii - denunțători nu au cerut dobânda legală și principiul disponibilității în materie civilă, sumele de bani la plata cărora inculpatul B.I. a fost obligat către martorii - denunțători, deși exprimate în euro, trebuie să fie precizate că se vor plăti, în RON, la cursul oficial de schimb euro/lei, comunicat de Banca Națională a României, la data plății.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel privind greșita aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicată inculpatei M.L. s-a reținut că acesta are un caracter pur formal, din moment ce instanța de fond a dispus, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea condiționată a pedepsei accesorii, alături de pedeapsa principală, iar la împlinirea termenului de încercare inculpata este reabilitată de drept, potrivit art. 86 C. pen.

Referitor la apelul formulat de inculpatul B.I., s-a reținut că acesta este fondat pentru motive vizând individualizarea pedepselor aplicate și cuantumul pedepsei rezultante.

S-a reținut că pedepsele aplicate și pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond nu țin cont, în mod eficient, de persoana inculpatului, de situația familială, de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea sinceră a acestuia care a îndreptățit instanța de fond să procedeze la reducerea limitelor de pedeapsă potrivit art. 3201 C. proc. pen., de valoarea sumelor vehiculate ca mită, respectiv folos necuvenit.

Fără a acorda inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, dat fiind natura infracțiunilor săvârșite și amploarea pe care corupția o are la nivelul societății, ceea ce implică o ripostă mai fermă din partea organelor judiciare abilitate cu eradicarea acestui fenomen negativ, Curtea a procedat, în limitele impuse de art. 3201 C. proc. pen., la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului, în sensul diminuării acestora și reducerii sporului de pedeapsă aplicat.

Motivul de apel vizând achitarea inculpatului a fost apreciat nefondat deoarece din materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor denunțători, declarațiile martorilor și transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, rezultă cu prisosință vinovăția sa în săvârșirea faptelor imputate.

În fața primei instanțe inculpatul, care a avut apărător ales, a uzitat de procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., ceea ce implică recunoașterea vinovăției și a încadrării juridice dată faptelor.

De altfel, și în fața instanței de apel, în ultimul cuvânt, inculpatul a recunoscut că se face vinovat cel puțin pentru faptul că nu a refuzat primirea mitei și a foloaselor necuvenite.

Cel de-al treilea motiv, vizând schimbarea încadrării juridice dată faptei de luate de mită și achitarea inculpatului a fost considerat nefondat. S-a reținut că important este calitatea și atribuțiile pe care inculpatul le avea la momentul săvârșirii faptelor și nu faptul că în prezent o parte din atribuțiile pe care le avea inculpatul B.I. la momentul săvârșirii faptelor, au fost preluate de Poliția Locală Galați.

Cel de-al patrulea motiv de apel, a fost apreciat ca întemeiat deoarece prin aplicarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în mod nediferențiat, se aduce atingere dreptului la muncă al inculpatului B.I., aceasta fiind de profesie arhitect.

Referitor la apelul inculpatei M.L. s-a apreciat că acesta este fondat.

S-a considerat că, în mod corect, încadrarea juridică a faptei inculpatei M.L. este aceea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. (instigare la favorizarea infractorului) sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei.

S-a considerat că în cauză nu sunt aplicabile prev. art. 261 C. pen. deoarece fapta nu a fost săvârșită prin constrângere ori corupere și nici prevederile art. 260 C. pen. deoarece inculpata nu avea calitatea de martor.

De asemenea, s-a considerat că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., deoarece fapta se săvârșește nemijlocit de către o persoană având calitatea de martor (art. 26 C. pen.) iar la momentul săvârșirii faptei, M.G.L. nu avea calitatea de martor ci aceea de denunțător, astfel încât nu se poate vorbi de instigare la denunțare.

S-a reținut,de asemenea,că fapta pe care urma să o săvârșească M.G.L., reprezenta doar „infracțiunea mijloc" prin care inculpata M.L. să își atingă țelul dorit, săvârșind astfel „infracțiunea scop".

Rezultă deci că „infracțiunea mijloc" se absorbea în „infracțiunea scop" indiferent care ar fi fost încadrarea juridică pe care ar fi primit-o eventuala faptă săvârșită de M.G.L. dacă ar fi dat curs instigării inculpatei M.L. (art. 259 C. pen. sau art. 260 C. pen.).

Esențial, în toate cazurile era faptul că instigarea săvârșită de inculpata M.L. să sădească în mintea instigatorului M.G.L. hotărârea de a retracta denunțul sau mărturia, sau de a face declarații suplimentare care să schimbe în mod vădit caracterul penal al faptelor inculpatului B.I., transformându-le eventual, într-un litigiu civil sau comercial.

Din analiza convorbirilor telefonice purtate între inculpata M.L. și denunțătorul M.G.L., rezultă, în primul rând că aceasta nu i-a sugerat să își retragă depoziția, ci să se împace cu inculpatul B.I., din considerente umanitare urmând ca acesta să îl despăgubească pecuniar pe denunțătorul M.G.L.

Propunerea inculpatei M.L. nu a fost primită favorabil de către denunțător, care a arătat că inculpatul B.I. este un escroc de primă clasă, a greșit în ceea ce a făcut și își merită soarta.

Rezultă deci că în mintea denunțătorului M.G.L. nici nu s-a conturat rezoluțiunea de a retracta depoziția dată în defavoarea inculpatului B.I. sau de a schimba înțelesul vădit lămurit al denunțului, astfel încât instigarea săvârșită de inculpata M.L. nu a produs nici măcar urmarea imediată, aceea că denunțătorul M.G.L. să ia hotărârea infracțională de a-și retrage depoziția sau de a o schimba.

Curtea, a apreciat că nu sunt realizate latura obiectivă și latura subiectivă, sens în care, după schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. în sensul celor de mai sus, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea acestei inculpate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

a) greșita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului B.I. pentru infracțiunea de luare de mită și a pedepsei rezultante stabilită aceluiași inculpat;

b) greșita aplicare a prevederilor art. 64 lit. c) C. pen. privind pedeapsa complementară pentru inculpatul B.I.;

c) greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei M.L.

d) greșita achitare a inculpatei M.L. pentru activitatea infracțională dedusă judecății.

În susținerea motivelor de recurs formulate de Parchet s-au învederat următoarele:

- în mod nejustificat s-a procedat la reducerea cuantumului pedepsei principale aplicată inculpatului B.I. pentru infracțiunea de luare de mită și a sporului aplicat urmare a contopirii celor două pedepse și a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.;

- circumstanțele personale invocate de instanța de apel nu justifică o reindividualizare a pedepsei aplicată pentru infracțiunea de luare de mită, aceste circumstanțe fiind în realitate aparent favorabile, câtă vreme ele nu au fost apte să-l determine pe inculpat, la o conduită conformă cu valorile pe care pregătirea intelectuală, statutul social, condiția materială și mediul familial trebuiau să i le insufle.

- în evaluarea criteriilor reglementate de art. 72 C. pen., instanța de apel a ignorat în mod nejustificat alte date cu caracter obiectiv, respectiv existența unui număr de patru acte materiale ce se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, faptul că inculpatul nu a ezitat să se folosească de funcțiile sale publice, sumele de bani importante, solicitate cu titlu de mită, precum și încercarea de a disimula încă de la început, avantajul material ilicit pretins, prin încheierea unor contracte de prestări servicii.

S-a apreciat că aceste aspecte trebuie analizate în ansamblul cauzei, inclusiv în contextul în care inculpatul a înțeles să se prevaleze de prevederile art. 3201 C. proc. pen.,că poziția procesuală reală a inculpatului, independent de referirile mai mult formale la prevederile art. 3201 C. proc. pen., transpare din conținutul depozițiilor date în faza cercetării judecătorești, la fond și în apel, precum și în solicitarea obținerii unei soluții de achitare.

- cu privire la aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, instanța de apel a făcut mențiunea expresă a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați,fără a face o individualizare concretă a acesteia sub aspectul conținutului și al duratei acesteia;

- starea de fapt stabilită prin rechizitoriu are suport probator prin coroborarea probei testimoniale cu probele scrise de la dosar.

S-a învederat că potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen., soluția de condamnare a inculpatului se pronunță când instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, aceasta în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert că fapta a fost săvârșită de inculpat; probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și contradictoriu.

După verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.

S-a mai învederat că, în raport de dispozițiile art. 62 și 63 C. proc. pen.,cu referire la art. 1 C. proc. pen., la art. 200 C. proc. pen. și la art. 289 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

Aferent activității infracționale reținută în sarcina inculpatei M.L. s-au invocat ca probe concludente declarațiile martorului denunțător M.G., declarațiile inculpatei și notele de redare a convorbirii telefonice purtată de cei doi la data de 14 aprilie 2011, interceptată în condițiile art. 911 și următoarele C. proc. pen. și necontestate de inculpată.

S-a arătat că analizând conținutul acestei probe se evidențiază concluzia certă a caracterului nefondat al schimbării încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei M.L. și a dispoziției finale de achitare a acestei inculpate în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susținut că soluția de achitare, în viziunea instanței de apel, este fundamentată de premisa nelegală a existenței unei calități neprevăzute de dispozițiile procedural penale pentru M.G. și anume aceea de denunțător, făcându-se astfel abstracție de calitatea de martor a acestei persoane care a înțeles să facă un denunț în cauză.

Denunțul reprezintă, în conformitate cu art. 221 C. proc. pen., o modalitate de sesizare a organului judiciar, dobândind astfel calitatea procesuală de persoană sau parte vătămată, respectiv martor.

În acest context,s-a susținut că este greșit a se considera că persoanele care, după ce au dat mită inculpatului și au denunțat fapta, în condițiile art. 255 alin. (3) C. pen., au în procesul penal pornit împotriva funcționarului mituit, calitatea de parte vătămată, deoarece, atâta vreme cât au comis la rândul lor o faptă penală (pentru care însă beneficiază de impunitatea prevăzută de textul sus-menționat) nu se poate considera că au suferit vreo vătămare prin infracțiunea comisă de inculpat; ele vor avea în proces calitatea de martori.

S-a apreciat că, instanța de apel concluzionând în sensul neconturarea urmării socialmente periculoase, chiar și în ipoteza reținerii formei de participare a instigării, nu a analizat conținutul declarației date de martorul M.G. în cursul cercetării judecătorești, audiat fiind ca martor la instanța de fond.

Această declarație a fost nuanțată cu privire la existența unui contract de prestări servicii încheiat cu inculpatul B.I. precum și la natura intervenției ulterioare denunțului a inculpatei M.L.

Favorizarea infractorului este fapta persoanei care ajuta un infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

A îngreuna sau zădărnici fie urmărirea penală, fie judecata împotriva infractorului înseamnă o desfășurare a activității îndreptată în mod categoric împotriva actului de înfăptuire a justiției. Fapta celui ce favorizează pe infractor constituie o piedică reală în realizarea scopului legii penale. În acest context, fiecare persoană are datoria de a se abține de la orice acte de solidaritate cu fapta și cu persoana infractorului și de la orice manifestare care ar putea să-l pună la adăpost de rigorile legii penale.

Infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. are caracterul de infracțiune autonomă, de sine stătătoare, de infracțiune conexă-corelativă cu infracțiunea al cărei făptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, dar mai ales caracterul de incriminare generală, dar subsidiară.

Astfel, ajutorul dat unui infractor primește calificarea de favorizare a infractorului numai atunci când alte dispoziții legale nu incriminează ipoteze speciale de favorizare (ex: mărturie mincinoasă).

Este evident că pentru a se reține pentru inculpata M.L. încadrarea juridică prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 264 C. pen., autorul infracțiunii de favorizare a infractorului ar fi trebuit să fie martorul M.G.

În contextul dat, activitatea de favorizare a inculpatului B.I. de către martorul M.G. ar fi putut consta în modificarea depozițiilor date în fața organelor judiciare, în calitatea sa de martor.

Prin urmare martorul M.G. nu putea fi decât autor al infracțiunii de mărturie mincinoasă și nu de favorizarea infractorului.

Conform literaturii de specialitate, persoana vătămată printr-o infracțiune, care îndeplinește acte de favorizare a infractorului poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., varianta personală, în situația particulară când retractează declarațiile date inițial. Prin urmare raportarea trebuie făcută la calitatea avută de M.G. în prezenta cauză și anume aceea de martor, la activitatea concretă desfășurată de inculpata M.L. și urmarea socialmente periculoasă produsă.

Martorul M.G. nu poate avea în nici o ipoteză calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., pentru a putea discuta de participarea în calitate de instigator a inculpatei M.L.

Ajutorul dat de inculpata M.L. a constat în încercarea de a-l determina pe martor sa-și schimbe declarația, când cauza se afla în cursul urmăririi penale, după audierea lui M.G. în calitate de martor, în scopul evident al favorizării inculpatului B.I.

S-a învederat,de asemenea,că nu se poate vorbi de o instigare fără efect, deoarece conținutul convorbirii telefonice purtată la data de 14 aprilie 2011 relevă interesul inculpatei M.L. pentru situația inculpatului B.I. și, legat de acest aspect, de atitudinea martorului M.G.

S-a arătat ca Inculpata M.L. a încercat să determine o modificare a poziției martorului M.G., într-un sens favorabil inculpatului B.I., promițând recuperarea sumelor de bani dobândite ilicit de către acesta din urmă iar din conținutul convorbirii telefonice rezultă că martorul a acceptat propunerea inculpatei, nerămânând astfel fără efect determinarea inculpatei.

Ulterior, în cursul cercetării judecătorești martorul a revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale și a declarat în favoarea inculpatului.

S-a apreciat ca se poate vorbi de „corupere" în sensul dispozițiilor legale (prin corupere înțelegându-se oferirea, promiterea sau darea de bani, daruri sau alte foloase), fiind suficientă simpla oferire sau promitere, indiferent dacă aceasta a fost sau nu acceptată. Sfera noțiunii de foloase este largă, ea cuprinzând atât foloasele materiale, cât și cele nemateriale. În atare condiții, se poate aprecia că inculpata M.L. a săvârșit chiar infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prevăzută în art. 261 alin. (1) C. pen.

Convorbirea telefonica menționată relevă faptul că inculpata M.L. avea cunoștință de stadiul cercetărilor, promițând să intermedieze o „înțelegere" între inculpatul B.I. și martorul M.G. Inculpata M.L. face apel la situația familială a inculpatului B.I., prin referire la existența unui minor, precum și la faptul că a luat legătura cu soția inculpatului, B.L.G.

De altfel, la acea dată, 14 aprilie 2011, după audierea sa la Direcția Națională Anticorupție, inculpata s-a întâlnit cu soția inculpatului B.I. și ulterior, la data de 12 mai 2011, în biroul său, s-a întâlnit cu inculpatul B.I. și soția acestuia.

Pentru subzistența infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen. este necesar și suficient ca acțiunea să fie de natură a îngreuna sau zădărnici cursul procesului penal.

Urmarea imediată a infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen. constă în crearea unei stări de pericol pentru normala desfășurare a actului de înfăptuire a justiției. Pentru existența infracțiunii este indiferent dacă urmărirea, judecata sau executarea pedepsei au fost îngreunate sau zădărnicite, fiind suficientă existența posibilității de a se realiza vreunul din aceste rezultate.

În speță, între acțiunea propriu -zisă a inculpatei M.L. ce constituie elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen. și rezultatul acesteia, adică urmarea imediată, există legătură de cauzalitate.

Inculpata M.L. știa că inculpatul B.I. este cercetat pentru infracțiunea de trafic de influență și luare de mită, fiind evident din conținutul convorbirii telefonice reprezentarea că, prin ajutorul dat s-ar putea îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata și că prin acțiunea sa se creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, rezultat urmărit de aceasta și acceptat. Mobilul infracțiunii nu interesează decât poate pentru individualizarea pedepsei.

Caracteristic instigării este faptul că instigatorul - care ia cel dintâi hotărârea de a săvârși infracțiunea, nu trece la săvârșirea faptei respective, ci transmite această hotărâre altei persoane, pe care o determină să săvârșească fapta plănuită, fiind autorul moral al infracțiunii.

Obiectul activității de determinare trebuie să-l constituie o faptă prevăzută de legea penală, fapta trebuie sa fie susceptibilă de a fi săvârșită ca autor de cel instigat.

Pentru considerentele arătate, în contextul dat (schimbarea declarației), a arătat parchetul că martorul M.G. nu putea fi autor al infracțiunii de favorizarea infractorului.

În fine, s-a menționat că norma de incriminare prevăzută în art. 264 C. pen. nu face distincție între formele ajutorului - nemijlocit sau mijlocit. Ca atare, elementul material al infracțiunii de favorizare a infractorului se poate realiza și printr-un ajutor mijlocit (mediat) prin intermediul altei persoane (interpunere de persoană).

Față de cele menționate, văzând și prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în referire la art. 3859 pct. 14, 17, 18 C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul condamnării inculpatului B.I. la pedeapsa rezultantă a închisorii în cuantumul stabilit de instanța de fond și interzicerea dreptului de a exercita profesia de arhitect, ca pedeapsă complementară, în conformitate cu art. 64 lit. c) C. pen., precum și condamnarea inculpatei M.L. pentru infracțiunea dedusă judecății, la o pedeapsă privativă de libertate.

Recurentul inculpat B.I. a criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

A susținut că, deși vinovăția este recunoscută, martorul denunțător M.G. l-a contactat în anul 2008, când era arhitect solicitându-i să îl ajute în mod legal, că din anul 2008 și până în 2011, denunțătorul nu a mai venit pentru a demara începerea lucrărilor. A solicitat să se dea eficiență împrejurărilor invocate, care pot constitui circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse rezultante care să permită suspendarea condiționată a executării pedepsei astfel stabilită. Recursul declarat de Parchet este fondat. Recursul declarat de inculpatul B.I. este nefondat. Examinând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859 alin. (2) și (3) C. proc. pen. constată următoarele:

Referitor la motivul de recurs formulat de Parchet vizând greșita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului B.I. pentru infracțiunea de luare de mită și a pedepsei rezultante stabilită pentru același inculpat, motiv de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este neîntemeiat.

Activitatea de individualizare a pedepsei este atributul exclusiv al instanței de judecată.

Individualizarea pedepsei reprezintă pentru instanța de judecata o obligație impusă de lege.

Deoarece legiuitorul nu poate înfăptui el însuși opera de individualizare, dat fiind complexitatea activității în sine, a stabilit o serie de norme juridice care au menirea de a orienta instanța în înfăptuirea, în concret, a individualizării.

Potrivit art. 72 C. pen. .instanța de judecata este obligată, în operațiunea de individualizare a pedepsei, să țină cont de anumite circumstanțe denumite de legiuitor criterii generale de individualizare.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei constituie orientări obligatorii pentru cei chemați să înfăptuiască opera de justiție ele indicând direcția în care trebuie să fie căutate datele și elementele de individualizare; de respectarea acestor orientări depinde justa aplicare a pedepsei și deci legalitatea acesteia.

Enumerând criteriile generale de individualizare a pedepsei,legea stabilește reglementarea de bază în operațiunea de individualizare judiciară și indică totodată momentul în care ea se efectuează, adică atunci când se cunosc toate datele și elementele cu relevanță juridică privitoare la infracțiunea săvârșită și la persoana făptuitorului.

Criteriile generale de individualizare trebuie avute în vedere de către instanță atât la stabilirea pedepselor principale,complementare,a pedepselor alternative cât și la determinarea concretă a pedepsei.

În speță, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.I. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel,s-a avut în vedere faptul că inculpatul este la primul impact cu legea penală, că a avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal,că a recunoscut faptele comise dar s-a avut în vedere și valoarea sumelor vehiculate ca mită, respectiv folos necuvenit, natura infracțiunilor săvârșite precum și amploarea pe care corupția o are la nivelul societății, fapt ce impune o ripostă fermă din partea organelor judiciare abilitate cu eradicarea acestui fenomen negativ.

Solicitarea inculpatului B.I. ca la individualizarea pedepsei,alături de regimul sancționator prevăzut de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (recunoașterea faptei) să i se rețină circumstanțe atenuante și aplicarea unei pedeapse într-un cuantum care să permită suspendarea executării acesteia sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., nu poate fi primită.

Această solicitare a fost formulată, de altfel, și în fața instanței de prim control judiciar care în mod judicios a reținut faptul că inculpatul este cercetat în cauză pentru fapte de corupție (infracțiuni de un real și deosebit pericol social, fiind reținute patru acte materiale), fapte de corupție comise cu reținerea agravantei formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. și în concurs real.

Mai mult decât atât, s-a avut în vedere că inculpatul pe perioada cât se afla în libertate, dispunându-se față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, a sfidat legea și actul de justiție, încălcând obligațiile ce i-au fost stabilite de dispoziția legală în materie.

Ținând seamă de toate aceste aspecte, se apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul B.I. nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenție.

În ceea ce privește critica parchetului vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. referitoare la conținutul și durata pedeapsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului B.I. de a exercita profesia de arhitect .profesie de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunilor Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată.

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este o pedeapsă restrictivă de drepturi care constă într-o interzicere temporară a exercițiului anumitor drepturi ale condamnatului, ca un adaos la pedeapsa închisorii aplicată acestuia. Este o privare relativă care privește numai exercițiul nu și capacitatea de a dobândi astfel de drepturi, și temporară fiindcă nu este niciodată definitivă, ci numai limitată în timp. Interzicerea unor drepturi este, în același timp, o pedeapsă determinată, legea prevăzând exact drepturile al căror exercițiu poate fi interzis, instanța de judecată urmând să determine concret dreptul sau drepturile pe care le interzice condamnatului și durata exactă a interzicerii. Având un conținut variabil și divizibil în aplicarea sa în practică pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi ușor individualizată în raport cu nevoile de reeducare ale condamnatului. Interzicerea dreptului de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii este limitată la situațiile în care condamnatul s-a folosit de funcția sau profesia sa pentru a săvârși infracțiunea, deci când a exercitat incorect sau abuziv atribuțiile, comițând o infracțiune. Cel decăzut din acest drept nu poate fi încadrat din nou sau nu mai poate continua să exercite funcția sau profesia în exercitarea căreia a comis infracțiunea.

Din această perspectivă, cu privire la aplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară, în considerentele deciziei atacate, instanța de apel a făcut mențiunea expresă a interzicerii dreptului inculpatului de a ocupa funcția de arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Galați.

Este adevărat că interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, a fost prevăzută de legiuitor fără a circumscrie o anumită rază teritorială în care subzistă această interdicție însă, este de observat că, așa cum a fost formulată obligația impusă de instanță, s-ar deduce în mod legic că inculpatul ar putea exercita funcția de arhitect șef în orice altă primărie din țară.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpat nu s-a realizat în considerarea unui anumit teritoriu sau a anumitor condiții favorabile preexistente în instituția publică din municipiul Galați.

Chiar dacă inculpatul B.I. nu deținea cabinet privat de consultanță în domeniul arhitectural, această activitate fiind incompatibilă cu calitatea sa de arhitect șef existentă în momentul desfășurării activității infracționale, susținerea acestuia potrivit căreia putea exercita „formal" și activitatea de arhitect, activitate privată, (susținere în considerarea căreia a și încheiat diferite contracte de prestări servicii, angajându-se în activități care, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții implicau exercițiul autorității administrative publice locale competente) nu este conformă cadrului legislativ incident cauzei.

Inculpatul a ignorat vădit și intenționat normele legale care, în speță evidențiază incompatibilitatea dintre calitatea de funcționar public și activitatea privată specifică, conform prevederilor art. 94 din Legea nr. 161/2003 și prevederile art. 62 din Ordinul Arhitecților din România.

În contextul arătat, se impunea interzicerea inculpatului B.I. a dreptului de a exercita profesia de arhitect având în vedere tocmai modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, aferentă activității infracționale reținută pentru infracțiunea de luare de mită.

În ceea ce privește conținutul și durata pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatului B.I. de a exercita profesia de arhitect profesie de care acesta s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pentru considerentele arătate, se impune modificarea dispoziției de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. aplicate acestui inculpat în sensul interzicerii exercitării profesiei de arhitect pe o durată suficientă și proporțională de natură a-și atinge scopul prevăzut de lege. Referitor la criticile formulate de Parchet vizând greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei M.L. și greșita achitare a acesteia pentru activitatea infracțională dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Argumentele expuse în motivele de recurs formulate de parchet, sub aspectele menționate, nu sunt de natură a forma convingerea instanței în sensul solicitării formulate.

Favorizarea infractorului reprezintă ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Favorizarea infractorului este o infracțiune automată, de sine stătătoare, iar nu de act de participație, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o înțelegere prealabilă între persoana care a săvârșit o infracțiune și cel care-i dă ajutor pentru a îngreuna sau împiedica urmărirea penală sau judecata ori executarea pedepsei sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii.

Favorizarea infractorului nu are și caracterul de infracțiune conexă-corelativă cu infracțiunea al cărei făptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, existenta favorizării ca fapta subsecventă depinzând de existența faptei antecedente.

Fapta prevăzută în art. 264 C. pen., este o incriminare generală, dar subsidiară, ajutorul dat unui infractor primind calificarea de favorizare numai atunci când alte dispoziții de lege nu incriminează ipoteze speciale de favorizare.

În speță, în acord cu instanța de prim control judiciar, încadrarea juridică corectă a faptei inculpatei M.L. este aceea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. (instigare la favorizarea infractorului).

Astfel fiind, se apreciază că în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei din infracțiunea prev. de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 264 alin. (1) C. pen.

Așa cum s-a arătat, săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului presupune ajutorul dat nemijlocit de autorul infracțiunii infractorului, și nu un ajutor mijlocit prin intermediul unei alte persoane (interpunere de persoană).

În cauză, nu sunt aplicabile prev. art. 261 C. pen., deoarece fapta nu a fost săvârșită prin constrângere ori corupere și nici prevederile art. 260 C. pen., deoarece inculpata nu avea calitatea de martor.

De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., deoarece fapta se săvârșește nemijlocit de către o persoană având calitatea de martor (art. 26 C. pen.) iar la momentul săvârșirii faptei, M.G.L. nu avea calitatea de martor ci aceea de denunțător, astfel încât nu se poate vorbi de instigare la denunțare.

Fapta pe care urma să o săvârșească M.G.L., reprezenta doar infracțiunea mijloc prin care inculpata M.L. să își atingă țelul dorit, săvârșind astfel infracțiunea scop.

Raționamentul instanței de apel în sensul că infracțiunea mijloc se absorbea în infracțiunea scop, indiferent care ar fi fost încadrarea juridică pe care ar fi primit-o eventuala faptă săvârșită de M.G.L. dacă ar fi dat curs instigării inculpatei M.L. (art. 259 C. pen. sau art. 260 C. pen.) este corect prin prisma argumentelor logice exprimate.

De esență era faptul ca instigarea săvârșită de inculpata M.L. să sădească în mintea instigatorului M.G.L. hotărârea de a retracta denunțul sau mărturia, sau de a face declarații suplimentare care să schimbe în mod vădit caracterul penal al faptelor inculpatului B.I., transformându-le eventual, într-un litigiu civil sau comercial.

Conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpata M.L. și denunțătorul M.G.L., relevă faptul că aceasta nu i-a sugerat să își retragă depoziția, ci dimpotrivă, să se împace cu inculpatul B.I. din considerente umanitare, urmând ca acesta să îl despăgubească pecuniar pe denunțătorul M.G.L.

În aceste condiții apare evident că propunerea inculpatei M.L. nu a fost primită favorabil de către denunțător, care a arătat că inculpatul B.I. este un escroc de primă clasă, și că "a greșit în ceea ce a făcut și își merită soarta".

Rezultă așadar, că în mintea denunțătorului M.G.L. nu s-a conturat rezoluțiunea de a retracta depoziția dată în defavoarea inculpatului B.I. sau de a schimba înțelesul vădit lămurit al denunțului, astfel încât instigarea săvârșită de inculpata M.L. nu a produs urmarea imediată, aceea ca denunțătorul M.G.L. să ia hotărârea infracțională de a-și retrage depoziția sau de a o schimba.

În condițiile date,instanța de prim control judiciar a apreciat în mod just, că nu este realizată latura obiectivă și nici cea subiectivă, sens în care, după schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatei M.L. în forma arătată, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea acesteia.

Pentru considerentele arătate în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 17 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a casa în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare inculpatului B.I., a modifica dispoziția de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. aplicate inculpatului B.I., în sensul interzicerii inculpatului a exercitării profesiei de arhitect pe o durată de 2 ani.

Urmează a menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiași decizii.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea recurentului inculpat B.I. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de acesta.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. .cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de Parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 17 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare inculpatului B.I.

Modifică dispoziția de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. aplicate inculpatului B.I., în sensul interzicerii exercitării profesiei pe o durată de 2 ani.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.I., reținerea din 13 aprilie 2011 și durata arestării preventive de la 26 mai 2011 la zi.

Obligă recurentul inculpat B.I. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM