Life imprisonment upheld for murder-rape-robbery of former partner; civil damages to victim's child affirmed.

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 406 din 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 10851/117/2011, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul N.I. din infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și h), 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracțiunea de omor simplu prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. și din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de furt simplu prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., formulată de apărătoarea inculpatului.

În baza art. 334 C .proc. pen., s-a schimbat din oficiu încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav din art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și h), 176 alin. (1) lit. d), în art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și h), 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen., reținând și agravanta prev. de art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și h), 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa detențiunii pe viață și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol la pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 174 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpeni, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Alba și alătură fiecărei pedepse dintre cele de mai sus pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa detențiunii pe viață și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen. și pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente potrivit art. 33 lit. a) C. pen. și în baza art. 34 lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa detențiunii pe viață și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și d) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2011, la zi.

În baza art. 350 C .proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul marca C. cu lungimea de 31 cm, cu lama de 20 cm și lățimea de 3 cm cu mâner de culoare crem și din material plastic, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Cluj.

În baza art. 14 și urm., art. 346 C .proc. pen. rap. la art. 1390 alin. (3) C. civ., art. 529 alin. (2) C. civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile K.D.B., suma de 175 RON lunar, începând cu data de 26 octombrie 2011 și până la majoratul minorei.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 550 RON reprezentând onorarii pentru apărători din oficiu (av. M.C.A.C., 200 RON pentru faza de urmărire penală, av. L.M. - 200 RON pentru faza de judecată, av. D.I. - 150 RON pentru partea vătămată minoră) ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C .proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 4.100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariile apărătorilor din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul N.I. și victima K.M.B. s-au cunoscut în urmă cu cca. 11 ani, iar din relația lor de concubinaj s-a născut la data de ... 2009 minora B.D., pe care inculpatul nu a recunoscut-o legal, susținând că nu avea în acel moment act de identitate deoarece îl pierduse, în actul de stare civilă fiind menționat doar numele mamei. La momentul prinderii sale inculpatul nu a avut actul de identitate asupra sa, declarând că l-a pierdut înainte cu doi ani.

În legătură cu relațiile anterioare săvârșirii infracțiunii dintre victimă și inculpat, din declarațiile inculpatului, ale martorilor K.M. - mama victimei, K.L.N. - fratele victimei, P.P. - concubinul mamei victimei, N.M. - prietena victimei, S.G. - persoană pentru care inculpatul presta diverse munci, A.D.N. - prietenul fratelui victimei și persoană care avea acces în casa victimei, Ț.A.V. - persoană cu care inculpatul s-a întâlnit anterior crimei și J.A.C. - persoană al cărei copil era internat în același salon ca și fiica victimei în martie 2011, reies următoarele:

K.M. locuiește în comuna C., sat C., în curte fiind situate două imobile, în unul locuia mama victimei și concubinul ei, în celălalt victima și inculpatul - atunci când erau în relații bune, fetița, fratele și sora victimei.

De-a lungul perioadei de 11 ani în care se presupune că au avut o relație de concubinaj, victima și inculpatul au obținut bani din strânsul nucilor sau alte activități de acest gen. Inculpatul recunoaște că avea patima jocurilor de noroc, iar celelalte persoane au declarat că victima se plângea de faptul că inculpatul nu dădea bani în casă și că a luat cu o ocazie suma de 300 RON obținută de ambii concubini din strânsul de nuci, sumă care a fost păstrată pentru o eventuală intervenție chirurgicală de care avea nevoie minora ce suferea de o malformație congenitală la inimă. În relația inculpatului cu victima a intervenit de mai multe ori mama victimei, nemulțumită de comportamentul inculpatului, aceasta încercând de mai multe ori să o determine pe fiica sa să se despartă de inculpat, astfel că relațiile dintre inculpat și soacra sa erau tensionate. Inculpatul îl ajuta în gospodărie pe martorul S.G., patronul magazinului sătesc ce funcționa și ca și bar, persoană căreia i-a povestit despre aventurile sale prin diverse alte localități în afară de C., martorul având cunoștință despre faptul că inculpatul mai are alți doi copii născuți în perioada de concubinaj cu victima. Aceasta din urmă s-a certat de mai multe ori cu inculpatul din cauza infidelităților, a faptului că nu aducea bani suficienți în casă, a împrejurării că obișnuia să consume băuturi alcoolice și să joace la jocuri mecanice pe bani. De asemenea, potrivit declarațiilor inculpatului, victima a făcut de mai multe ori plângere la poliție împotriva inculpatului pentru amenințare și viol, dar de fiecare dată și-a retras plângerile. Poliția Rurală din zonă a comunicat că victima a făcut plângere împotriva inculpatului pentru că a luat din casă alocația copilului și a cheltuit-o în scopuri personale.

În cursul lunii martie 2011, fiica victimei - K.D.B. a fost internată în Cluj-Napoca la secția de Pediatrie, în același salon cu copilul martorei J.A.C. Acesteia victima i s-a plâns că inculpatul nu dă bani în casă și că "nu trăiește bine" cu bărbatul ei, inculpatul venind în vizită într-o zi și stând în același salon până a fost evacuat de către personalul sanitar, a dormit în acea noapte în parcul spitalului, iar a doua zi dimineață a intrat în salon, a cerut victimei să-și facă bagajele pentru că este externată (fără ca acest lucru să fie real) după care le-a luat pe cele două și au plecat, din coroborarea probelor rezultând că inculpatul le-a dus în localitatea Avrig unde ar fi stat 3 luni până la momentul la care a intervenit mama victimei și i-a convins să vină înapoi în C. deoarece pun în pericol viața copilei bolnave. S-au întors în luna august, a urmat episodul cu cearta pentru luarea sumei de 300 RON din casă, ocazie cu care victima a dat de înțeles în mod clar inculpatului că nu mai dorește să reia relația cu el. Inculpatul încerca prin toate mijloacele să ia legătura cu victima știind însă că nu se poate întâlni cu ea acasă la domiciliul mamei ei, motiv pentru care o pândea când mergea la magazinul martorului S. sau îi cerea martorului A., care avea acces în casa soacrei lui să îi ducă victimei diverse bilețele pe care acesta fie i le înmâna, fie le ascundea în gard pentru ca ea să le găsească.

Unul dintre aceste bilețele a fost găsit asupra inculpatului atunci când a fost prins cu următorul conținut "te-ai jurat că vii, de ce n-ai venit, nu mă duc la lucru până nu vii să vorbim, te rog vino să vorbim sau dă-mi un răspuns: mai avem ceva în comun, să știu ce am de făcut, nu mă ține în loc, dă-mi un răspuns". Biletul nu a apucat să fie predat victimei sau a fost ridicat de inculpat de la victimă după ce a ucis-o, ultima variantă fiind mai plauzibilă.

Este posibil ca inculpatul să se fi întâlnit cu victima pe ascuns în perioada de după ce a fost alungat din domiciliul soacrei, însă nu s-a dovedit că au și întreținut relații sexuale consimțite în intervalul de timp până la crimă, expresia martorului A. că se întâlneau "pe-afară" nefiind suficient de elocventă.

În aceeași perioadă victima s-a plâns fratelui ei, mamei ei, martorei N.M. și concubinului mamei că inculpatul o amenința, pe ea, pe fiica ei și pe mama ei, pentru toți membrii familiei fiind clar că ea se temea de el. Din păcate însă mama victimei nu i-a dat credit lăudându-se că ei nu îi este frică de inculpat, iar fratele ei avea și el dubii din cauză că inculpatul nu părea agresiv din fire.

În data de 25 octombrie 2011, deci înainte cu o zi de incidentul ce face obiectul prezentului dosar, victima a fost plecată în sat, la îndemnul mamei ei, care, văzând că a trecut o oră și jumătate și nu se mai întoarce a ieșit în întâmpinarea ei. A văzut-o pe fiica ei venind spre casă cu capul plecat și cu fața plină de lacrimi, a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar fata i-a spus că inculpatul a prins-o lângă niște boscheți unde a terorizat-o să fugă cu el. A aflat că inculpatul a amenințat-o cu moartea spunând și că o va omorî pe fiica lor, amenințarea vizând și pe mama ei la casa căreia amenința că va da foc. Victima părea cu adevărat alarmată și, deși mama sa a asigurat-o că nu îi este frică de inculpat și nici ei nu trebuie să-i fie, nu s-a liniștit, spunând și fratelui ei ce a pățit. Acesta a sfătuit-o să formuleze o plângere către poliție în care să relateze amenințările inculpatului, lucru pe care a doua zi dimineață victima l-a și făcut. Plângerea a fost găsită ruptă la fața locului și conținutul ei este reflectat (distorsionat deoarece bucățile de hârtie nu au fost puse la locul lor, în ordinea firească) la fila 50 din dosarul de urmărire penală. Conținutul plângerii este următorul "Declarație. 26 octombrie 2011. Către Poliția Comunei C., Subsemnata K.M.B. vreau să declar următoarele: am primit amenințări cu moartea din partea fostului concubin. Subsemnatul N.I. mi-a spus în față că mă omoară pe mine și pe fetița mea și a mai spus că îmi dă foc la casă. Din această cauză mi-e frică să umblu pe stradă și să ies noaptea din casă pentru treburile personale. Rog Poliția comunei C. să ia măsuri. Vă mulțumesc. Semnătura".

În data de 26 octombrie 2011, întrucât mama victimei, concubinul ei și fratele victimei aveau treburi personale de rezolvat și părăseau locuința, victima și-a exprimat temerea de a rămâne singură, a redactat plângerea împreună cu fratele ei și s-a pregătit să o ducă la poliție, să ducă cartea de identitate a mamei la primărie pentru motive irelevante și să meargă la poștă să scoată alocația. A plecat de acasă probabil din nevoia imperioasă de a obține alocația din care trebuia să cumpere medicamente copilei - atunci în vârstă de 2 ani și 2 luni, fiind sfătuită de mama ei să se ducă la o mătușă ce locuia în aceeași localitate împreună cu fetița.

Inculpatul, dorind să o întâlnească - aspect ce reiese din acel bilet găsit asupra lui ulterior, prin care îi cerea insistent să se vadă, a așteptat-o pe drumul ce ducea spre sat, casa mamei victimei fiind situată pe o stradă lăturalnică, lângă cimitirul satului, s-a întâlnit cu victima ce era însoțită de fiica lor și a stat cu ea de vorbă. În mod evident nu se poate reda conținutul discuției, din contradicțiile din declarațiile inculpatului reieșind ba că s-au înțeles să se reîntâlnească în jurul orei 12 (atunci fiind ora 10) pentru a se deplasa într-un loc ferit unde să întrețină relații sexuale și să vorbească, ba că ea i-a spus că atunci nu poate vorbi și că are treabă la poștă și primărie, urmând să vorbească mai târziu. Cert este că în jurul amiezii s-au întâlnit din nou, inculpatul consumând bere în intervalul de timp în care victima a lipsit, respectiv conținutul a 2 pet-uri de 2 litri, aspect menționat de inculpat. Reîntâlnind-o, potrivit primei declarații date instanței, i-a propus să se deplaseze într-o grădină părăsită dinspre capătul satului, ea fiind de acord mai ales din cauză că trebuiau să treacă prin fața locuinței mamei sale. Aceasta este declarația inculpatului și nu există vreun motiv de bănuială că nu ar reflecta adevărul. Dacă victima a fost de acord să se deplaseze la acea grădină mai ales că treceau prin fața casei mamei ei, înseamnă că a sperat că va fi văzută și va scăpa de insistențele inculpatului.

K.M.B. s-a deplasat la un moment dat în cursul dimineții la mătușa ei, așa cum i-a spus mama ei să facă pentru a nu rămâne singură acasă, a stat acolo până când mama ei a sunat-o în jurul orei 11, spunându-i că nu mai merge la muncă și că ea poate veni acasă, s-au întâlnit la barul unde se afla mama ei, aceasta spunându-i să meargă înainte (scutecul copilei trebuia schimbat) că o va ajunge din urmă, indicându-i și ruta pe unde să meargă, însă victima nu a ascultat-o, martorul P.P. văzând că victima s-a deplasat înspre centrul satului și nu pe ruta indicată de mamă.

S-a considerat că victima nu s-a deplasat de bunăvoie la acea grădină, ci a fost constrânsă moral să o facă. Există suficiente probe că ea era efectiv terorizată de inculpat, că se temea de el, mai mult pentru viața fiicei și a mamei ei decât pentru propria viață, plângerea formulată și discuția purtată în 25 octombrie 2011 cu mama ei fiind deosebit de elocvente în acest sens. Pe inculpat l-a descris în plângere ca fiind fostul concubin, iar fratelui ei i-a lăsat impresia clară că de această dată nu se mai împacă cu inculpatul, prin urmare nu se poate afirma că s-a dus de bunăvoie în grădină ci, în lipsa unor probe directe care să ateste că a fost constrânsă fizic, concluzia este că a fost constrânsă moral, teroarea pe care trebuie să o fi simțit fiind paralizantă de voință. Analizând discuția avută cu mama ei în ziua precedentă, instanța a ajuns la concluzia că boscheții unde ar fi prins-o la "discuții" inculpatul sunt aceiași sau măcar în zona grădinii părăsite și cum în ziua anterioară victima a scăpat de insistențele inculpatului s-a gândit că va scăpa și de această dată. Nu trebuie omis din vedere faptul că însuși inculpatul a declarat că victima a mai formulat și anterior plângeri penale împotriva inculpatului pentru viol și amenințare, dar le-a retras, aspecte care întăresc concluzia instanței că victima a sperat în mod ușuratic că așa cum a "scăpat" de fiecare dată, va scăpa și acum.

Instanța a apreciat că, ceea ce s-a întâmplat în grădină nu se poate stabili decât interpretând declarațiile inculpatului, leziunile victimei, precum și urmele găsite la fața locului.

Prin urmare, inculpatul, care era îmbrăcat cu o bluză roșie de corp, o bluză de trening de culoare galbenă și o geacă neagră de fâș s-a dezbrăcat de ultimele două obiecte de îmbrăcăminte, pe copilă posibil victima a culcat-o, în mod cert pe geaca de fâș și nu pe bluza galbenă. Deși inculpatul s-a contrazis sub acest aspect, în prima declarație olografă, spunând că fetița a fost culcată pe geacă, iar în declarația de inculpat că pe bluza galbenă, după care în ultima declarație dată instanței că, din nou, pe geacă, s-a desprins concluzia că fetița a fost culcată pe geacă, bluza galbenă rămânând la fața locului, îmbibată de sânge, sub șezutul victimei. Presupunând că victima nu s-a mai mișcat după ce a fost înjunghiată, nemaiavând cum să o facă deoarece a decedat în maxim 5 secunde, iar inculpatul nu a avut vreun interes să mute victima, s-a dedus că bluza galbenă, pe care a fost găsită, se găsea sub ea, iar geaca sub copil.

Din împrejurarea că hainele victimei nu erau rupte, iar sub șezutul acesteia s-a găsit bluza galbenă de trening a inculpatului (mult prea puțini subiecți activi ai infracțiunii de viol având grijă ca victima să stea confortabil în timpul actului sexual), precum și din faptul că victima nu avea leziuni specifice violului în zona inghinală și în zona internă a coapselor sau urme de imobilizare pe mâini, s-a tras concluzia că victima nu a fost constrânsă fizic să se dezbrace. Leziunea de pe pometele stâng al victimei a fost explicată (coroborarea a trei declarații diferite) de inculpat prin aceea că atunci când a smuls cuțitul cu mâna dreaptă din partea lui stângă, unde era geaca, s-a dezechilibrat și a căzut în cotul drept, cot care a lovit pometele stâng al victimei. Explicația a fost considerată plauzibilă, prin urmare, în baza principiului in dubio pro reo instanța nu a reținut că inculpatul a lovit victima cu pumnul în obraz în timp ce încerca prin violență să întrețină relații sexuale cu ea.

Însă, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., infracțiunea de viol constă în "actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința". În literatura de specialitate s-a menționat, în mod clar, că, constrângerea poate fi atât fizică, cât și morală, cea morală constând în amenințarea cu producerea unui rău acesteia, partenerului de viață sau unei rude apropiate, rău care nu poate fi evitat decât prin acceptarea raportului sexual. Nu este necesar ca victima să opună rezistență, expunându-se producerii răului cu care a fost amenințată; dacă ea a ajuns la convingerea că acest rău nu poate fi evitat decât prin acceptarea raportului sexual, cerința legii referitoare la existența constrângerii este îndeplinită și atunci când ea nu a opus nicio rezistență făptuitorului (Octavian Loghin, Tudorel Toader - Drept penal român - Partea specială, editura Șansa, București 1996, pag. 170). Acum, împrejurarea că la fața locului a fost și o fetiță în vârstă de 2 ani și 2 luni, puternic atașată de mamă potrivit declarației inculpatului, este cea care face deosebită prezenta speță de celelalte ce au ca obiect infracțiuni de omor.

S-a reținut că victima a fost amenințată înainte cu o zi de inculpat că o omoară atât pe ea cât și pe fiica lor, aspectul reieșind cât se poate de clar din plângerea amintită; inculpatul a declarat că victima a mai depus plângeri împotriva lui pentru viol și amenințare, iar victima era efectiv paralizată de frica față de inculpat, teroarea ei fiind percepută de rudele sale mult prea târziu. Din toate acestea, precum și din împrejurarea că inculpatul a declarat în chiar prima declarație olografă, luată imediat după ce a fost prins, că după ce s-a enervat și a început să o stranguleze pe concubina sa, M. a început să strige să nu îi facă rău fetiței, s-a dedus că victima a acceptat raportul sexual doar pentru a nu i se întâmpla nimic rău copilului, ea fiind ferm convinsă că inculpatul își va pune în practică amenințările anterioare.

La un moment dat, în timpul actului sexual sau imediat după acesta, ultima variantă fiind considerată mai plauzibilă, raportat la împrejurarea că în raportul de constatare medico-legală s-a precizat că în vaginul victimei s-au găsit spermatozoizi, între victimă și inculpat a existat o discuție legată de subiectul de care era interesat inculpatul, relevat și de biletul găsit asupra sa cu ocazia reținerii, respectiv dacă vor fugi sau nu împreună din sat. Inculpatul a susținut că după terminarea actului sexual, mai precis "după primul număr" au stat amândoi în șezut și au început să discute pe tema respectivă și că victima nu s-a îmbrăcat tocmai din cauză că urma un al doilea act sexual.

Din împrejurarea că ea a fost găsită dezbrăcată de la brâu în jos, în poziție de decubit dorsal cu genunchii flexați și picioarele desfăcute, în poziție tipică de întreținere a actului sexual, instanța deduce că cei doi nu au apucat să se așeze în șezut pe bluză și să discute, ci mai degrabă inculpatul a întrebat-o pe victimă în timp ce se afla deasupra ei ce are de gând. Dacă ea ar fi apucat să se ridice atunci nu ar fi fost găsită în poziția aceea, ci, cel mai probabil, cu picioarele întinse. Oricum, ceea ce a răspuns victima a nemulțumit inculpatul care, sub influența răspunsului victimei, contrar susținerilor sale și contrar a ceea ce se susține în rechizitoriu, a strangulat victima, însă nu cu mâinile, ci cu sfoara de culoare roșie, găsită asupra sa cu ocazia percheziției corporale.

Acest lucru a reieșit cu certitudine din fotografia nr. 24 de la fila 13 din dosarul de urmărire penală și din raportul de constatare medico-legală, leziunea fiind descrisă la punctul 4 de la examenul extern. Dacă se analizează fotografia, se observă cu ușurință că leziunea liniară din jurul gâtului nu este ceea ce a presupus probabil toată lumea de la început, leziunea rezultată în urma primei trageri peste gât cu cuțitul care nu tăia, ci este echimoza produsă în timpul vieții persoanei rezultată în urma strangulării cu sfoara de culoare roșie, găsită ulterior asupra inculpatului.

Ceea ce nu poate stabili instanța este dacă strangularea a avut loc prima dată (respectiv în stradă), apoi violul și înjunghierea sau dacă violul a fost primul, urmat de strangulare și înjunghiere. Însă, în baza principiului in dubio pro reo va fi luată în considerare ultima variantă, mai ușoară pentru inculpat.

După ce victima a rămas în stare de inconștiență deci, inculpatul a început să caute prin buzunare, și-a însușit suma de 25 RON, a găsit plângerea, s-a înfuriat cumplit, a rupt-o, după care a scos cuțitul din geaca presupus aflată sub copilă, a tras cu el o dată peste gâtul victimei, ocazie cu care a constatat că nu era suficient de ascuțit (leziune descrisă la punctul 3 examen extern din raportul de constatare medico-legală), apoi a efectuat mișcarea inversă, de la stânga la dreapta gâtului victimei, a împlântat cuțitul în gât, a tras de el, l-a scos, moment în care a țâșnit mult sânge.

Instanța a considerat că la acest moment fetița era trează și că inculpatul era îmbrăcat cu geaca de culoare neagră ce se afla inițial sub copilă.

Inculpatul a susținut că a strangulat victima cu mâinile, însă pe gâtul victimei nu sunt urmele specifice acestui tip de strangulare și că, în timp ce o țintuia cu o mână pe victimă la pământ, cu cealaltă a smuls cuțitul din geacă și a realizat înjunghierea, cu prilejul smulgerii susținând că a rupt căptușeala gecii. Geaca este ruptă în zona mânecii drepte, în partea din spate, la subsuoară, fiind considerată o ruptură ce se produce când o persoană îmbrăcată cu geaca forțează cusăturile mânecilor, împingând puternic ambele mâini în față, ocazie cu care se încordează puternic mușchii spatelui sau atunci când cu mâna dreaptă ia ceva din partea lui stângă, forțând cusătura. În ambele variante însă geaca e îmbrăcată, ceea ce presupune că aceasta nu se afla sub copilă, deci copila era trează și e posibil să fi văzut momentul înjunghierii.

Apoi, a sunat o cunoștință despre care știa că face taximetrie și a fugit de la fața locului. A susținut că minora a rămas dormind. Faptul că inculpatul a rupt plângerea și nu fetița a reieșit din împrejurarea că fâșiile erau mult prea regulate, copiii atât de mici nefiind preocupați de ruperea regulată a hârtiei.

S-a deplasat cu taxiul în piața din mun. Turda unde a vândut telefonul mobil, apoi a plecat cu autobuzul în centrul mun. Câmpia Turzii, seara s-a întors în C., a trecut prin fața casei mamei victimei și, fiind văzut de aceasta și de concubinul ei, între timp intrați în stare de alertă din cauză că victima și fetița nu au ajuns acasă, l-au fugărit peste hotar până i-au pierdut urma, în acea noapte dormind pe dealurile din zona casei mamei lui, văzând seara mai multe mașini de poliție. În dimineața următoare a mers la gara din C., a luat o mașină de ocazie până în Cluj-Napoca unde a ajuns în jur de orele 15 - 16, s-a plimbat pe strada Eroilor, unde de pe o masă de la o terasă a sustras un telefon mobil de pe care a sunat-o pe soacra sa fără să spună nimic, apoi l-a sunat pe "D." (martorul A.), spunându-i ce a făcut și unde sunt cele două, victima și fetița. A oprit telefonul apoi și s-a plimbat prin Cluj-Napoca, a înnoptat pe dealul Cetățuia, iar în data de 28 octombrie 2011 a coborât în Piața Mihai Viteazu unde în scurt timp a fost prins de organele de poliție. În plus, la un moment dat a sunat și poliția, și-a declinat identitatea ca fiind L.A. și a declarat că s-a întâlnit cu N.I., care i-a spus că și-a ucis concubina și fetița, indicând locul în care se află.

Între timp, după ce s-a întâlnit cu fiica ei în bar, partea vătămată K.M. s-a îndreptat spre casă și s-a alarmat văzând că fiica și nepoata ei nu au ajuns încă. A purces împreună cu concubinul la căutări prin tot satul, în toate locațiile în care s-au gândit că pot fi, au anunțat un polițist din comună despre cele întâmplate, au căutat-o în continuare, la căutări participând ulterior și un polițist comunitar. Apoi a sunat la 112 alertând toate organele de poliție din zonă, pe parcursul căutărilor întâlnindu-se cu martorul Ț.A., care i-a adus la cunoștință că înainte cu câteva zile l-a întâlnit pe inculpat, l-a întrebat ce face, acesta răspunzându-i că are de gând să o omoare pe ea, arătându-i și un cuțit cu care intenționa să facă acest lucru, iar la ora 19:00 au mers alte echipaje de poliție la ei acasă, unde au întocmit documente privind dispariția femeilor, care însă nu au dus la găsirea lor.

Întrucât în opinia instanței, următoarele pasaje, reținute în rechizitoriu, reprezintă reproduceri ale declarațiilor unor persoane și nu comportă discuții - fiind în majoritate concluzii ale unor probe științifice, însușite fiind din actul de sesizare, au fost reproduse în totalitate:

"Apoi, a doua zi, împreună cu organele de poliție, au început să-l caute pe N.I., începând din localitatea C. și până în Câmpia Turzii, unde credeau că acesta le-a putut duce pe fete la un frate sau o soră de-a lui, deplasare pentru care au cerut cuiva să îi transporte cu autoturismul în care l-au luat cu ei și pe un cunoscut de-al lor cu numele de A.D. În cursul după-amiezii zilei de 27 octombrie 2011, în timp ce se deplasau cu mașina spre Câmpia Turzii, mama victimei a fost sunată pe telefonul celular de o cunoștință cu numele de Ț.L., care i-a spus că a contactat-o inculpatul și i-a relatat că fiica ei și copila acesteia se află în casa părăsită de lângă fântâna din sat de unde aduc ei apă, dar când s-au reîntors și au mers la acea casă, nu le-au găsit acolo pe cele două, astfel că și-au reluat drumul înapoi spre Câmpia Turzii.

În cursul acestei noi deplasări, K.M. a primit un apel pe telefonul celular, la care atunci când a realizat legătura nu i-a răspuns nimeni, fapt pentru care bănuind că ceva nu este în regulă cu acel apel, i-a solicitat lui A.D. să sune el de pe mobilul său la acel număr de celular înregistrat la ea în agendă. În momentul când martorul A.D. a apelat acel număr de telefon - 07AAAAAAAA - și s-a realizat legătura telefonică, au constatat că cel care le-a răspuns era chiar N.I., care după câteva cuvinte discutate cu cel dintâi a închis telefonul.

Apoi aceștia au mers la sediul Poliției Turda, și în prezența polițiștilor din echipa de căutare a persoanelor dispărute, A.D. afirmă că l-a apelat din nou pe N.I. la același număr de telefon celular, comutând convorbirea pe microfon, iar când acesta a răspuns la apel l-a întrebat unde se află M.B. și fiica lor și în ce stare sunt, el zicând să le spună membrilor de familie să meargă să le caute în grădina din spatele locuinței lor, unde le vor găsi moarte pe amândouă. În urma acestei dezvăluiri, o formațiune de polițiști din cadrul echipei de căutare aflată în localitatea C., împreună cu concubinul lui K.M., P.P., au mers în grădina fără construcții din localitate, unde căutând cu lanternele între niște arbuști din partea de sus a grădinii, au observat corpul unei femei culcate pe sol, dezbrăcată de la brâu în jos, iar de pe abdomenul ei s-a ridicat o fetiță ce se aflase culcată acolo, P.P. recunoscând că acestea sunt K.M.B.

și fiica ei K.B.D., în vârstă de doi ani și două luni, pe care a dus-o urgent la locuința lor de unde a fost transportată cu ambulanța la spital spre a i se acorda îngrijiri medicale.

În urma acestor constatări, precum și a unei sesizări telefonice din aceeași dată de 27 octombrie 2011, făcute organelor de poliție de către un cetățean ce s-a recomandat ca numindu-se L.A., care a afirmat că dintr-o discuție cu numitul N.I., din C., a aflat că acesta și-a ucis concubina și fiica minoră într-o grădină din acea localitate, s-a format echipa complexă de cercetare pentru infracțiuni contra vieții, care a procedat la cercetarea locului faptei și la efectuarea de investigații pentru identificarea și prinderea autorului. Cu această ocazie, s-a constatat că în zona dintre pâlcul de arbori din grădina sus-descrisă, se afla întins pe sol în poziția decubit dorsal cadavrul unei femei, cu capul întors spre partea dreaptă și brațele pe lângă corp flexate din cot, cu palmele orientate spre sol în zona șoldurilor, cu picioarele aflate în poziție ginecologică. Piciorul stâng era dezbrăcat și fără încălțăminte, doar cu o șosetă cu romburi de culoare alb-albastru-bleumarin, iar piciorul drept avea tras în jos în zona gambei obiectele intime de îmbrăcăminte și pantalonii de catifea, fiind încălțat cu un pantof tip adidas de culoare albă. Partea superioară a corpului avea îmbrăcată o bluză roșie și o geacă de culoare verde, cu fermoare și elastic negru în zona brâului și a manșetelor de la mâini, geaca având buzunarele desfăcute, iar într-unul din ele (din partea stângă) a fost găsit un cupon de ridicare a alocației pentru copii în valoare de 50 RON. Pe sol, lângă capul cadavrului și în partea dreaptă a lui, au fost găsite 15 bucăți din coală tip dictando, cu un scris olograf pe ele realizat cu pastă de culoare neagră, lângă piciorul stâng s-a găsit o pungă din plastic având în interior covrigei, în apropierea piciorului drept se afla un pantof sport tip adidas de culoare alb cu albastru, iar la circa 60 cm de acesta un pantof de copil de culoare maro și o cutie de medicamente cu inscripția F. Apoi, sub îmbrăcăminte, pe abdomenul cadavrului au fost descoperite două cărți de identitate, una aparținând victimei K.M.B. și alta pe numele de K.M.

Cu ocazia examinării exterioare a cadavrului de către medicii legiști s-a stabilit că acesta prezenta în zona gâtului o echimoză liniară și două plăgi tăiate-înțepate, precum și o echimoză în zona pometului stâng, iar în zona abdominală stânga a fost descoperită o pată de substanță de culoare gri. După ridicarea cadavrului, sub acesta, în zona capului, a fost descoperit un cuțit cu lungimea de 31 cm, cu lama având lungimea de 20 cm și lățimea de 3 cm, cu mâner de culoare crem din material plastic, fiind evidențiate pe lamă pete de culoare brun-roșcată ce păreau a fi de sânge. Tot sub cadavru a mai fost descoperit un hanorac cu glugă de culoare galbenă, cu dungi orizontale verzi, care prezenta pe el urme de culoare brun-roșcată, urme ce existau și pe frunzele de sub hanorac.

Aspectele constatate la cercetarea locului faptei au fost fixate prin fotografiere și filmare, iar apoi cuțitul corp-delict și celelalte mijloace materiale de probă au fost ambalate, sigilate și ridicate pentru a fi avute în vedere la soluționarea cauzei."

"Din raportul de constatare medico-legală reiese că: în cadrul capitolului "CONSTATĂRI LA NECROPSIE: EXAMEN EXTERN", s-a învederat că este vorba de un cadavru de sex feminin, în vârstă de 24 ani, care prezintă ca leziuni traumatice:

Zigomatic stâng echimoză violacee palidă de 3,5/3,5 cm pe fond tumefiat;

Pe fața vestibulară a buzei superioare în apropierea comisurii labiale stângi infiltrat sanguin de circa 1,5/0,8 cm;

La nivelul regiunii cervicale se constată două soluții de continuitate cu margini regulate, infiltrate sanguin, după cum urmează: una cervical anterior, în 1/3 medie, cu lungimea de circa 5 cm cu dispoziție predominant paramedian stâng, prelungită 1,5 cm în dreapta de linia mediană, ușor oblică de la dreapta la stânga, cu unghiul median rotunjit iar cel lateral (stâng) ascuțit care se continuă cu o fină excoriație liniară brun-pergamentată de circa 1 cm lungime; dehiscența maximă a plăgii este de 1,4 cm cu vizualizarea glotei prin plagă; a doua soluție de continuitate este situată la nivelul regiunii cervicale laterale drepte, în 1/3 inferioară, la circa 8 cm inferior de lobul urechii drepte și la 6 cm distanță de cea descrisă anterior, având lungimea de 2 cm, unghiul stâng rotunjit și cel drept ascuțit, cu o dehiscență maximă de 1 cm. Subiacent acestor soluții de continuitate se constată secționarea mușchilor sternohioidieni, secționarea parțială a mușchiului sternocleidomastoidian stâng, secționarea completă a mușchiului sternocleidomastoidian drept, a cartilajului tiroid, a arterei carotide drepte și a nervului vag;

Pe regiunea cervicală anterioară în 1/3 medie excoriație liniară ușor oblică de sus în jos și de la dreapta la stânga cu lungime totală de circa 13 cm, brun-pergamentată, cu lățimea de circa 0,4 cm; extremitatea stângă se ramifică în cinci fine excoriații liniare brun-pergamentate divergente, cu lungime fiecare de circa 2,5 - 3 cm."

La capitolul "EXAMEN INTERN", aspecte relevante s-au evidențiat la pct. 2.GÂTUL:"țesuturi moi ale gâtului cu soluțiile de continuitate corespunzător plăgilor descrise la examenul extern, mușchii de culoare brun-palidă, mușchiul sternocleidomastoidian stâng medial este infiltrat sanguin și cu câteva fascicule musculare secționate; secționarea completă a mușchilor sternohioidieni. Secționarea completă în plan orizontal a laringelui la nivelul cartilajului tiroidian cu expunerea glotei, secționarea completă a mușchiului sternocleidomastoidian drept, a arterei carotide comune drepte și a nervului vag."

La capitolul "DIAGNOSTIC ANATOMO-PATOLOGIC MACROSCOPIC" la punctele 1 și 2 s-au reținut ca aspecte relevante următoarele:

"1. Echimoză zigomatică stângă. Infiltrat sanguin buză superioară, excoriații cervicale.

2. Plagă înțepată-tăiată cervicală cu secționarea parțială a mușchiului sternocleidomastoidian stâng, mușchi sternohioidieni, secționarea completă a cartilajului tiroid, a mușchiului sternocleidomastoidian drept, a arterei carotide și a nervului vag."

La capitolul "EXAMENE COMPLEMENTARE" s-au reținut ca aspecte relevante următoarele:

"(...) 2. Examen toxicologic: alcoolemia victimei a fost zero;

3. Examen serologic: - Buletin de analiză din 29 octombrie 2011 - pe cele 4 tampoane cu secreție, 3 recoltate din fundul de sac vaginal, respectiv un tampon recoltat de la nivelul zonei pubiene: Sunt prezente urme de spermă intravaginal. Examen microscopic - rar spermatozoizi întregi (...) Comentarii: pe tamponul recoltat de la nivelul tegumentului nu s-au pus în evidență urme de lichid seminal (...)"

Pe baza constatărilor astfel făcute la necropsie, s-au formulat următoarele concluzii:

1. Moartea numitei K.M.B. a fost violentă.

2. Ea s-a datorat hemoragiei externe consecutivă plăgii înțepate-tăiate cervicale cu secțiune de arteră carotidă comună dreaptă.

3. Leziunile traumatice cervicale s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (de exemplu cuțit), în condițiile stabilite de ancheta judiciară și pot data din 26 octombrie 2011.

4. Direcția de aplicare a loviturii a fost de la stânga la dreapta victimei și ușor oblic, de sus în jos.

5. Între leziunile traumatice cervicale și deces există legătură de cauzalitate directă.

6. Leziunile traumatice descrise la punctele 1 și 2 capitolul "Examen extern" s-au putut produce prin lovire cu corp dur, în condițiile stabilite de ancheta judiciară și nu au avut rol în tanatogeneză.

7. Sângele de la cadavru aparține grupului sanguin A, Rh(D)-pozitiv și nu conține alcool etilic.

8. Examenul serologic al frotiului preparat din conținut vaginal a pus în evidență prezența spermatozoizilor.

9. Moartea poate data din 26 octombrie 2011"

"În ce o privește pe minora K.B.D., în vârstă de 2 ani și 2 luni, după găsirea acesteia în viață lângă cadavrul mamei sale, a fost transportată la Spitalul mun. Turda, unde din cuprinsul Foii de observație clinică generală din 27 octombrie 2011 și a celorlalte documente medicale transmise la dosar rezultă că aceasta prezenta degerături de gradul I și II la mâini și la picioare, că era îmbrăcată sumar și foarte agitată, că a plâns mult, dar după ce i s-a făcut toaleta, atât cât a permis bunica ei K.M., ce a însoțit-o, s-a mai liniștit; nu au fost identificate pe corpul ei leziuni despre care să se aprecieze că au putut fi produse prin acte de violență".

Cât îl privește pe autorul faptelor ce formează obiectul dosarului, după descoperirea cadavrului victimei au continuat acțiunile de căutare a acestuia, fiind depistat N.I. de către o patrulă a poliției în zona Pieței Mihai Viteazu din Cluj-Napoca și condus la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Cluj. În urma examinării obiectelor de îmbrăcăminte aflate asupra sa, au fost identificate pe șapca purtată pe cap pete de culoare brun-roșcată ce păreau a fi de sânge, fiind totodată găsite asupra lui diverse bunuri, respectiv un fragment de carton cu un text olograf pe avers de opt rânduri, un alt carton similar cu o scriere olografă pe avers a numărului de telefon "07BBBBBBBB" și a diminutivului "A.", o sfoară din material textil de culoare roșie, precum și un telefon mobil marca S.E.

Pe lângă acestea, au mai fost observate și evidențiate pe fața lui N.I. excoriații vizibile în zona pometului drept și sprâncenos stâng, cu privire la care acesta a susținut că nu i-au fost provocate de victimă în timpul comiterii actelor de agresiune asupra ei, ci și le-a produs singur ulterior. Pentru clarificarea însă a naturii leziunilor prezentate de acesta și a mecanismului lor de producere, s-a dispus și efectuat o constatare medico-legală prin examinarea lui N.I. de către I.M.L. Cluj-Napoca, prin Raportul de constatare medico-legală din 2 noiembrie 2011 relevându-se următoarele:

"Examen obiectiv medico-legal la data de 1 noiembrie 2011:

1. Nazogenian drept excoriație de 2/0,2 cm, oblic descendentă dinspre lateral spre medial acoperită parțial cu cruste brune.

2. Genian dr. cu extensie către unghiul mandibular drept prezintă cicatrice roz-roșiatică sidefie de circa 6/0,3 cm dispusă orizontal pe alocuri cu cruste fine gălbui-albicioase; inferior de aceasta la circa 2,5 cm prezintă o altă excoriație de 4,5/0,4 cm, ușor arcuată cu concavitatea inferior pe alocuri cu cruste de culoare brună.

La examenul obiectiv s-au mai constatat:

- Frontal stâng și sprâncenos stâng arie roșiatică-sidefie, cu margini neregulate de circa 2,5/1 cm.

- La nivelul roșului buzei superioare median, a buzei inferioare paramedian stg. și la nivelul comisurii bucale drepte prezintă câte o leziune acoperită parțial cu cruste brun-gălbui, pe alocuri îndepărtate cu arii sângerânde, cu dimensiuni de 0,8,0,5 cm, 71/0,8 cm și respectiv 1/0,7 cm (posibil leziuni herpetice).

- Latero-cervical drept 1/3 superioară prezintă cicatrice verticală, alb sidefie, de 3,5/0,4 cm.

CONCLUZII:

1. Numitul N.I. prezintă leziuni corporale traumatice constând în excoriații superficiale la nivelul hemifaciesului drept.

2. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire tangențială cu sau de corpuri dure. Este necesară coroborarea cu datele relevate de ancheta judiciară.

3. Leziunile traumatice fiind superficiale nu necesită îngrijiri medicale.

4. Leziunile traumatice constatate au o vechime de aproximativ 6 - 7 zile, deci pot data din 26 octombrie 2011".

Totodată, având în vedere obligativitatea expertizei medico-legale psihiatrice în cazul infracțiunilor de omor deosebit de grav, s-a dispus efectuarea și a unei astfel de expertize în privința sus-numitului. Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 14 decembrie 2011 al Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București, s-au concluzionat următoarele:

"Numitul N.I. prezintă tulburare de personalitate antisocială. La data de 26 octombrie 2011 a avut discernământ păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat."

A fost întrebat dacă acceptă să fie testat la aparatul Poligraf, pentru a se stabili dacă spune adevărul cu privire la respectivele aspecte, el fiind de acord. Prin Serviciul Criminalistic, s-a concluzionat că interpretarea diagramelor Poligraf a evidențiat faptul că răspunsurile numitului N.I. la întrebările relevante ale cauzei:

"Înaintea datei de 26 octombrie 2011 ai amenințat-o pe K.M.B. că o omori dacă nu se împacă cu d-ta ? Răspuns: NU

În data de 26 octombrie 2011 ai lovit-o și amenințat-o pe K.M.B. pentru a întreține relații sexuale cu d-ta? Răspuns: NU

D-ta ai rupt scrisoarea intitulată "Declarație" găsită de poliție la fața locului? Răspuns: NU

Fetița d-tale K.B.D. a văzut când ai agresat-o pe mama ei? Răspuns: NU", au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., a celei de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. a) (cu premeditare) și h) (pentru a ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni - violul), 176 lit. d) (pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării), respectiv a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen.

S-a arătat în cele ce preced de ce consideră instanța că inculpatul a comis, prin constrângere morală, infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., convingerea instanței fiind întărită și de concluzia raportului de constatare tehnico-științifică potrivit căreia inculpatul a mințit atunci când a răspuns "nu" la întrebarea dacă a lovit-o și amenințat-o pe victimă pentru a întreține cu ea relații sexuale.

În ceea ce privește premeditarea omorului, aceasta a rezultat în primul rând din împrejurarea că inculpatul avea un cuțit asupra sa. Potrivit propriei declarații și declarației martorului Ț.A., căruia inculpatul i-a arătat cuțitul și i-a spus că are de gând să o ucidă cu el pe soacra sa, inculpatul se pregătea să efectueze acte de violență asupra soacrei sale, același lucru rezultând și din cele spuse de victimă mamei sale în data de 25 octombrie 2011. S-a considerat că este puțin probabil că se pregătea să își ucidă soacra în condițiile în care nu avea acces în locuința acesteia, știa că în marea majoritate a timpului este însoțită de concubinul ei, și, în loc să o pândească pe aceasta, o pândea pe victimă. Oricât de mult își ura soacra, aspect ce reiese cu claritate din declarațiile sale, cât timp nu a făcut niciun act preparatoriu de ucidere a acesteia și nu urmărea activitatea acesteia, ci a victimei, s-a apreciat că inculpatul nu poate fi considerat ca pregătindu-se pentru uciderea lui K.M., ci mai degrabă pentru uciderea victimei. Acesta se pregătea de o faptă penală în condițiile în care, potrivit propriei declarații, consuma alcool de mai multe zile, în neștire, știut fiind că într-o primă fază alcoolul produce "curaj" și a avut asupra sa un cuțit și o sfoară, declarând unei persoane care l-a întrebat cu titlu de fapt divers ce mai face, că are de gând să-și omoare soacra.

Premeditarea a reieșit și din amenințările anterioare cu moartea. S-a presupus că după cca. 11 ani de concubinaj victima cunoștea comportamentul și firea inculpatului, ceea ce, coroborat cu teama serioasă pe care a prezentat-o față de inculpat în ultimele zile de viață, a dus la concluzia că știa că amenințarea este serioasă și că, având în vedere comportamentul anterior al inculpatului, reflectat de consumul de alcool, jocurile la aparate mecanice, amenințările și posibil violurile anterioare, despre care s-ar fi plâns poliției, viața sa, a fiicei sau a mamei ei era în pericol.

Potrivit literaturii de specialitate, condițiile comiterii omorului cu premeditare sunt: trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul executării infracțiunii (condiție îndeplinită în speță în condițiile în care inculpatul a declarat că bea de câteva zile alcool, pândea victima întâlnindu-se cu aceasta și înainte cu o zi de a o ucide, când a amenințat-o cu moartea), existența activității inculpatului de reflectare și chibzuire asupra modului cum va săvârși infracțiunea (condiție îndeplinită raportat la faptul că acesta a pândit-o zile la rând pe M., punând la cale planul de ademenire a acesteia într-un loc ascuns cu explicația că nu trebuie să fie văzuți de către mama victimei, plan care a și reușit), făptuitorul să fi trecut la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei (condiție de asemenea îndeplinită raportat la procurarea sforii, a cuțitului, conceperea planului de ademenire și pândirea victimei), în cazul de față ultimele două condiții suprapunându-se. De altfel, în literatura de specialitate s-a explicat faptul că ultimele două condiții sunt intim legate, prin urmare de cele mai multe ori dacă există acte preparatorii este îndeplinită și cea de-a doua condiție, unii dintre autori considerând că premeditarea presupune îndeplinirea doar a două condiții.

Instanța a considerat că a fost comisă așadar infracțiunea de omor calificat în varianta cu premeditare prev. de art. 175 lit. a) C. pen.

În ce privește agravanta prev. de art. 175 lit. h) C. pen. (omorul săvârșit pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni), în cazul în speță, instanța a apreciat că încadrarea juridică este mai "delicată" deoarece în afară de inculpat nicio altă persoană (care poate explica cu propriile cuvinte) nu a fost prezentă la fața locului, prin urmare este greu de stabilit succesiunea evenimentelor. Inculpatul a susținut că a ucis victima din gelozie pentru că aceasta a declarat, în timpul actului sexual sau după, că îl părăsește pentru un alt bărbat, deoarece mama ei dorește să o căsătorească cu acesta. Însă prezintă mai multe variante, ba că ea a spus categoric că nu fuge cu el din sat pentru că are pe altcineva, ba că ea a spus să mai aștepte cu fuga pentru că îi este frică de mama ei. În majoritatea declarațiilor a prezentat ultima variantă și, într-adevăr aceasta pare cea mai verosimilă raportat la faptul că victima era conștientă că se află în pericol și nu în poziție de superioritate din care să-și permită să facă afirmații categorice că nu reia relația cu inculpatul. Prin urmare, s-a considerat că victima nu l-a refuzat de fapt pe inculpat și că acesta nu a ucis-o pentru că nu voia să fugă cu el, ea cerându-i doar o amânare. S-a apreciat că este posibil să fi fost și gelos, raportat la presupunerea lui că P.C. este persoana cu care victima se întâlnește pentru ca, la cererea mamei ei, să se căsătorească cu acesta. Însă, dacă ea nu l-a refuzat de fapt când a spus că fuge cu el, gelozia nu se justifică.

În literatura de specialitate se afirmă că în cazul omorului săvârșit pentru a ascunde săvârșirea altei infracțiuni nu are importanță dacă omorul s-a comis după sau concomitent cu acea infracțiune pentru a exista această agravantă. Prin urmare, considerând că violul a fost anterior și omorul ulterior, neavând loc o revenire în poziția șezut a victimei, raportat și la faptul că inculpatul a strangulat victima cu sfoara și trebuie să își fi dat seama că nu mai există cale de întoarcere, având în vedere și că era beat și furios, s-a presupus, în mod rezonabil, că este îndeplinită și agravanta prev. de art. 175 lit. h) C. pen. și că omorul a fost comis, în virtutea inerției, pentru a ascunde orice s-a întâmplat și pentru ca victima să nu apuce să povestească vreodată ce a pățit.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de a lua din posesia victimei suma de 25 RON, despre care inculpatul știa că victima o are, deoarece aceasta i-a spus în prealabil că a scos alocația copilului și a văzut punga cu medicamente pentru copilă, s-a apreciat că aceasta este cea de tâlhărie. Și aceasta deoarece furtul comis prin violență este tâlhărie dacă victima trăiește. Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt, însă pe considerentul că luarea banilor a avut loc după omor și deci, nu prin violență. Luarea banilor aflați asupra unui cadavru nu constituie infracțiunea de furt, ci aceea de profanare de morminte prev. de art. 319 C. pen., motiv pentru care, cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat a fost respinsă.

Cu privire la momentul la care s-a luat suma de bani, s-a apreciat în urma examinării probelor, că victima trăia încă, în opinia instanței sustragerea având loc imediat după ce inculpatul a strangulat victima și înainte de a folosi cuțitul. S-a susținut aceasta deoarece până la acest moment nu era explicabil de ce inculpatul, după ce a strangulat victima cu sfoara și a adus-o în stare de inconștiență, a luat cuțitul și a tăiat gâtul de mai multe ori până când a reușit să secționeze carotida, mușchii sternocleidomastoidieni, epiglota și cartilajul tiroidei. Victima era inconștientă, neputându-se stabili că decedase în urma strangulării, deoarece nu avea rupt osul hioid (deși faptul că avea ochii deschiși ar fi fost un indiciu că deja decedase însă insuficient de puternic pentru a stabili cu certitudine împrejurarea), moment în care inculpatul a început să caute prin buzunare, a găsit banii, și i-a însușit, a găsit plângerea intitulată declarație, moment în care s-a înfuriat cumplit, a luat cuțitul și l-a folosit. Așa se explică în opinia instanței și de ce capul victimei era întors într-o parte atunci când a fost găsită, respectiv pentru că, inconștientă fiind, capul a fost întors de inculpat în așa fel încât să expună gâtul și să poată tăia (deasupra sforii). Dacă ea ar fi fost conștientă la momentul înjunghierii atunci era firesc să se uite la inculpat când i-a tăiat gâtul, deci capul ar fi fost orientat cu fața în sus.

În concluzie, instanța având în vedere și decizia de speță a Curții de Apel București, secția a II-a penală, nr. 70/A/1996 din revista Dreptul nr. 2/1997, p. 141, potrivit căreia "pentru existența infracțiunii de tâlhărie nu are relevanță dacă inculpatul a urmărit deposedarea victimei de un anumit bun mai înainte de folosirea violenței sau amenințării ori dacă acest scop a apărut în timpul utilizării unui asemenea mijloc în vederea realizării altei finalități, în speța respectivă, pentru a constrânge victima la raport sexual, deoarece, potrivit legii, constituie infracțiunea de tâlhărie orice furt săvârșit prin întrebuințare de violență sau amenințări." S-a considerat că nu există infracțiunea de furt calificat prev. de art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen. (asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apăra), deoarece starea de imposibilitate de a se apăra a victimei a fost provocată de inculpat prin violență. Doar dacă se comite asupra unei persoane a cărei stare de imposibilitate de a se apăra a fost provocată de împrejurări externe acțiunilor inculpatului se poate discuta despre furt calificat și nu tâlhărie, ceea ce nu e cazul în speță.

În ceea ce privește agravanta prev. de art. 176 lit. d) C. pen., instanța a considerat că infracțiunea de omor a fost comisă și pentru a ascunde tâlhăria, de fapt pentru ca victima să nu poată să spună vreodată cuiva la ce tratamente a supus-o inculpatul. Inculpatul a mai luat bani de la victimă, acesta fiind motivul principal pentru care ea a refuzat să mai conviețuiască cu el. Plângerea la care face referire Secția 9 de Poliție Rurală Turda a fost redactată de către victimă pentru că inculpatul a ridicat alocația copilului și a folosit-o în scopuri personale. De aceea s-a considerat că inculpatul a dorit să sustragă banii rămași, convingerea instanței fiind întărită de împrejurarea că inculpatul a lăsat victima, care i-a spus că merge să ridice alocația, să se ducă la poștă să o ridice. Dacă nu urmărea sustragerea acelor bani atunci, la ora 10 dimineața și-ar fi pus hotărârea infracțională în aplicare, neavând niciun alt motiv să aștepte până la amiază. Drept urmare și această agravantă a fost reținută de către instanță.

La ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor deosebit de grav în sensul reținerii și a agravantei prev. de art. 176 lit. a) C. pen. - omorul săvârșit prin cruzimi, urmând a schimba încadrarea în sensul amintit pentru următoarele considerente:

Potrivit literaturii de specialitate omorul se consideră săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în timp, care depășesc cu mult suferințele inerente acțiunii de ucidere, caracteristica acestui omor constă în aceea că făptuitorul întrebuințează în mod voit anumite metode și mijloace de chinuire a victimei. La aprecierea unui omor ca fiind săvârșit prin cruzimi trebuie să se țină seama, de asemenea, de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârșit omorul, trezind în conștiința celor din jur un sentiment de oroare.

De regulă, suferințele pricinuite victimei sunt de natură fizică, ele pot fi însă și de natură psihică (de exemplu victima este silită să asiste la brutalitățile săvârșite asupra unei rude apropiate), caz în care victima trebuie să îndure, alături de suferințele fizice rezultate din acțiunea de ucidere și suferințe psihice suplimentare.

Ceea ce produce sentimentul de oroare oricărei persoane care află ce a făcut inculpatul, în opinia instanței a fost considerat faptul că tot ceea ce a făcut, respectiv actul sexual, strangularea și înjunghierea au fost comise în prezența unui copil de doi ani și 2 luni, respectiv a fiicei concubinei sale despre care toată lumea știa că este și fiica inculpatului, aspectul nefiind controversat.

Inculpatul a amenințat victima în ziua anterioară decesului acesteia că o va omorî, atât pe ea cât și pe fiica lor. Fiindu-i frică pentru viața copilei, victima a acceptat să se dezbrace și să întrețină relații sexuale cu inculpatul, însă în toată perioada a fost conștientă de faptul că fetița este și ea prezentă, potrivit declarației inculpatului, victima țipând la inculpat să nu facă niciun rău fetiței. Faptul că a știut că propriul copil nu este în siguranță și că asistă la acel act sexual care, oricât de normal ar fi, este traumatizant pentru un copil atât de mic, faptul că a știut în toată perioada de viol că acea copilă poate să pățească ceea ce a amenințat inculpatul că va face, faptul că a fost strangulată în prezența copilului și a murit cu groaza faptului că urmează să fie ucisă copila, este în mod categoric o suferință în plus, o chinuire suplimentară a victimei și în final o atrocitate. În mod cert, instanța a apreciat că, pentru orice persoană care are copii, o astfel de suferință este atroce, iar persoanele care nu au copii tot ar fi zguduite de un astfel de comportament, mai ales în condițiile în care ar ști că fetița a fost lăsată în acea grădină, de către persoana care se presupune că ar trebui să aibă sentimente paterne față de ea, timp de cca. 36 de ore, fără apă, fără mâncare, pe întuneric, îmbrăcată sumar - fapt pentru care a și degerat la mâini și picioare, în prezența mamei ucise, pe burta căreia a și dormit și de pe care s-a ridicat atunci când a văzut lanternele polițiștilor care o căutau.

Inculpatul a susținut faptul că fetița a dormit de la început până la sfârșit. În opinia instanței acest lucru nu a corespuns adevărului, deoarece inculpatul a susținut că fetița a fost culcată pe geaca sa. Ori, dacă era așa, atunci este puțin probabil că nu s-a trezit la strigătele mamei sale adresate inculpatului de a lăsa copilul în pace, este la fel de puțin probabil că nu s-a trezit atunci când inculpatul a susținut că a smuls cuțitul din geacă, așa cum este puțin probabil să nu se fi trezit atunci când inculpatul a scos geaca de sub ea pentru a o îmbrăca (pentru că atunci când a fost prins avea geaca pe el). În plus, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, privind depistarea comportamentului simulat, inculpatul a mințit când a răspuns cu "nu" la întrebarea dacă fetița a văzut când a agresat-o pe mama ei.

În concluzie, suferința psihică pe care a trăit-o efectiv victima timp de mai multe ore, ce a fost, în plus față de înjunghiere - ce era capabilă și singură să ucidă victima, și violată și strangulată, a fost catalogată drept cruzime de către instanța de fond.

În drept, fapta inculpatului N.I. care, în data de 26 octombrie 2011, în jurul orei 12:00, fiind conștient că fosta sa concubină K.M.B. nu dorește să reia legăturile de concubinaj, s-a hotărât să întrețină relații sexuale cu aceasta chiar și împotriva voinței sale, într-o grădină părăsită din localitatea de domiciliu a celor doi , scop în care a constrâns-o moral, prezentă fiind și fiica lor în vârstă de 2 ani și 2 luni, pe care victima credea că inculpatul dorește să o ucidă astfel cum a amenințat înainte cu o zi, să întrețină relații sexuale și a întreținut relații sexuale normale cu aceasta, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a aduce în imposibilitate de apărare prin strangulare cu o sfoară pe fosta sa concubină K.M.B. și de a-și însuși suma de 25 RON rămasă din alocația de 50 RON pe care inculpatul știa că victima o încasase, aflată asupra victimei inconștiente, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a se hotărî să ucidă pe fosta sa concubină dacă nu va relua relațiile de concubinaj, scop în care și-a procurat o sfoară cu care s-o imobilizeze și un cuțit de bucătărie în lungime de 30 cm cu lama de 20 cm, a pândit și acostat victima pe care a ademenit-o într-o grădină părăsită cu scopul declarat de a discuta despre o posibilă fugă din sat (premeditare), de a aplica 3 lovituri tăietoare-înțepătoare în gâtul acesteia cu cuțitul, secționând artera carotidă și provocând moartea după ce în prealabil, în prezența copilului victimei în vârstă de 2 ani și 2 luni, a întreținut relații sexuale cu victima prin constrângere morală și a strangulat-o cu o sfoară pe care o avea asupra lui pentru acest scop, pentru a ascunde violul și tâlhăria anterior menționate, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. a) și h), 176 lit. a) și d) C. pen.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt și drept urmare, înlăturarea agravantei prev. de art. 176 lit. d) C. pen., a mai solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de viol deoarece victima a consimțit la raportul sexual și drept urmare înlăturarea agravantei prev. de art. 175 lit. h) C. pen., susținând că fapta de omor nu a fost premeditată, ci instantanee și drept urmare, înlăturarea agravantei prev. de art. 175 lit. a) C. pen., în concluzie schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în infracțiunea de omor simplu prev. de art. 174 C. pen.

Instanța a considerat că nu se impune schimbarea încadrării juridice solicitate de către inculpat și nici achitarea inculpatului pentru motivele arătate anterior.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a condamnat pe inculpat pentru fiecare din cele 3 infracțiuni la pedepse privative de libertate. În temeiul art. 72 C. pen., la individualizarea pedepselor s-a ținut cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă - detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, de la 3 la 18 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru viol, de împrejurările în care au fost comise faptele, de persoana inculpatului care potrivit expertizei medico-legale psihiatrice are un "comportament antisocial, este puțin interesat de modul în care acțiunile lui îi afectează pe ceilalți, eu narcisist cu tendința de a da curs liber trebuințelor, toleranță scăzută la frustrare, instabilitate psiho-emoțională, tendință de manipulare și dominare activă a obiectelor din mediu" și, în concluzie, prezintă tulburare de personalitate antisocială, de faptul că inculpatul a mai avut contact cu legea penală, anterior fiind condamnat pentru furt la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 6 luni, de faptul că a lăsat acel copil mic lângă cadavrul mamei sale, în frig, pe întuneric, fără apă, fără mâncare și sumar îmbrăcat, de faptul că singura urmă de omenie a fost aceea că nu a ucis și copilul, de modul cum a conceput întregul "drum infracțional", de ferocitatea de care a dat dovadă când a înfipt cuțitul în gâtul victimei, de numărul loviturilor aplicate și de toate împrejurările în care s-au comis faptele anterior menționate.

Față de inculpat s-a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 40 C. pen. privind pluralitatea intermediară, deoarece prin Sentința penală nr. 174 din 11 octombrie 2010 a Judecătoriei Câmpeni, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 5/A din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Alba a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, infracțiunile din prezenta cauză fiind comise în interiorul termenului de încercare.

Prin urmare, în baza art. 174, 175 alin. (1) lit. a) și h), 176 alin. (1) lit. a) și d) C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen., urmare a schimbării de încadrare juridică amintite, a fost condamnat inculpatul N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa detențiunii pe viață și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol la pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., s-a considerat că pedeapsa maximă este cea potrivită tocmai din cauza faptului că a fost prezent la locul faptei și copilul celor doi.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 40 C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 174 din 11 octombrie 2011 a Judecătoriei Câmpeni, definitivă prin Decizia penală nr. 5/A din 17 ianuarie 2011 a Tribunalului Alba și a alăturat fiecărei pedepse dintre cele de mai sus pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa detențiunii pe viață și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen. și pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente potrivit art. 33 lit. a) C. pen. și în baza art. 34 lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa detențiunii pe viață și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și d) C. pen.

Instanța a considerat că, față de comportamentul pe care l-a avut față de minora K.D.B. se impune interzicerea drepturilor părintești pe toată perioada detenției cu titlu de pedeapsă accesorie și încă 8 ani după, în ipoteza în care se va înlocui pedeapsa detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară, mai ales că în prezent inculpatul face demersuri la Judecătoria Turda pentru stabilirea paternității copilei K.D.B.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2011, la zi.

În baza art. 350 C .proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul marca C. cu lungimea de 31 cm, cu lama de 20 cm și lățimea de 3 cm cu mâner de culoare crem și din material plastic, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Cluj, restul mijloacelor materiale de probă urmând a rămâne atașate dosarului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, minora K.D.B., prin curator K.M., a solicitat obligarea inculpatului la plata unei despăgubiri periodice intitulată "pensie alimentară", mama victimei neformulând pretenții în nume propriu.

Potrivit art. 1390 alin. (1) și (2) C. civ. nou, despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat, în cazul în speță numai minorei K.D.B., fiica victimei. La stabilirea despăgubirii s-a ținut cont de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Victima realiza venituri doar ocazional, prin urmare la stabilirea cuantumului de plată s-a ținut cont de salariul minim pe economie de 700 RON la data comiterii faptei. Din această sumă, victima ar fi fost obligată să plătească pentru întreținerea fiicei 1/4 - adică 175 RON lunar potrivit art. 529 alin. (2) C. civ.

Prin urmare, în baza art. 14 și urm., art. 346 C .proc. pen. rap. la art. 1390 alin. (3) C. civ., art. 529 alin. (2) C. civ., instanța a obligat pe inculpat să plătească în favoarea părții civile K.D.B. suma de 175 RON lunar, începând cu data de 26 octombrie 2011 și până la majoratul minorei cu titlu de despăgubire lunară periodică.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 550 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu (av. M.C.A.C. - 200 RON pentru faza de urmărire penală, av. L.M. - 200 RON pentru faza de judecată, av. D.I. - 150 RON pentru partea vătămată minoră) ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C .proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 4.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariile apărătorilor din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, cât și inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat faptul că, în mod greșit instanța de fond nu a dispus cu privire la pedepsele accesorii și complementară, în sensul interzicerii inculpatului și a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. e) C. pen., raportat la gravitatea deosebită a faptei comise, la faptul că inculpatul a acționat agresiv în prezența copilului său minor, care la acea dată avea doar 2 ani și jumătate. În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța în mod greșit i-a interzis inculpatului doar exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a când se impunea interzicerea și a celorlalte drepturi, prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. Un alt aspect ce nu a fost corect soluționat de către instanța de fond este acela referitor la omiterea confiscării speciale de la inculpat a sumei de 250 RON, obținută ca urmare a comiterii infracțiunii de tâlhărie și nu a făcut aplicarea art. 17 C. proc. pen., nepronunțându-se cu privire la acordarea unor daune morale părții civile minore, chiar și în lipsa unei acțiuni civile promovate în acest sens.

În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor de viol și de tâlhărie, iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată acestuia o consideră exagerată având în vedere împrejurările concrete de comitere a faptei, conduita inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii de omor, care nu a premeditat săvârșirea unei astfel e infracțiuni, ci doar a acționat dintr-un impuls. Mai mult decât atât, din referatul de evaluare psiho-socială întocmit în cauză rezultă și unele valențe pozitive favorabile inculpatului, care fac posibilă o eventuală reintegrare socială a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 15/A din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinței penale nr. 406 din 17 octombrie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o doar cu privire la pedepsele accesorii și complementare și a modului de soluționare a laturii civile a cauzei.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului N.I. exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), d), e) C. pen. și 8 ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 14, 17 C. proc. pen. și art. 1357 și urm. noul C. civ., a obligat inculpatul la plata în favoarea minorei K.D.B., prin curator K.M., a sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale și a sumei de 250 RON, despăgubiri civile.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiași hotărâri.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestului preventiv începând cu data de 28 octombrie 2011 la zi.

A stabilit onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 RON ce se va avansa din F.M.J.în favoarea av. P.P.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.

A obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, în raport de probele administrate în cauză, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită. Apărările inculpatului referitoare la lipsa premeditării și la nerecunoașterea comiterii infracțiunilor de viol și tâlhărie au fost infirmate de întreg materialul probatoriu administrat în cauză. S-a dovedit că inculpatul a acționat în baza unui plan dinainte stabilit și că a existat acel proces deliberativ anterior, esențial în reținerea stării de premeditare.

S-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, inculpatul agresând victima prin strangulare și ulterior i-a sustras suma de 250 RON, sumă de a cărei existență inculpatul era conștient.

Cu privire la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că nu se impune schimbarea pedepsei detențiunii pe viață într-una mai blândă, respectiv a închisorii pe o perioadă determinată.

S-a considerat întemeiat apelul parchetului și s-a interzis pe durata executării pedepsei, cât și ulterior a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. și obligarea la plata sumei de 250 RON (reprezentând o parte din alocația ce-i revenea minorei) și 20.000 RON daune morale către minora K.D.B.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.I., solicitând casarea hotărârilor, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și b) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și ca urmare redozarea pedepsei aplicate, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpatului, dovadă fiind concluziile referatului de evaluare psiho-socială, întocmit în cauză, din care rezultă existența unor valențe pozitive favorabile inculpatului, care fac posibilă o eventuală reintegrare socială a acestuia.

Concluziile apărătorului inculpatului, ale reprezentantului parchetului, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

1. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.

Sub aspectul încadrării juridice date faptei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este corespunzătoare situației de fapt stabilite prin coroborarea mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.

S-a solicitat să se constate că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit fapta de omor cu premeditare.

Conform teoriei și practicii judiciare omorul se săvârșește cu premeditare dacă din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul executării infracțiunii a trecut un interval de timp, dacă inculpatul a reflectat și a chibzuit asupra modului cum va săvârși infracțiunea și dacă a trecut la săvârșirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată și să asigure realizarea ei.

În cauză, așa cum rezultă din întreg materialul probator administrat, inculpatul N.I. a săvârșit fapta de omor cu premeditare.

Conform declarațiilor inculpatului N.I., ale mamei victimei, coroborate și cu conținutul plângerii formulate de către victima K.M.B. către Poliția comunei C. a rezultat că înainte de a o ucide pe victimă, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, a pândit-o pe victimă și a amenințat-o că o omoară.

Astfel, mama victimei, martora K.M. arată că la 25 octombrie 2011, înainte cu o zi de incident, victima a fost plecată din sat, la îndemnul mamei ei, care văzând că aceasta întârzia a plecat în întâmpinarea ei. A văzut-o pe fiica ei venind spre casă, cu capul plecat și cu fața plină de lacrimi, a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar fata i-a spus că inculpatul a prins-o lângă niște boscheți unde a terorizat-o să fugă cu el. A aflat că inculpatul a amenințat-o cu moartea, spunând că o va omorî și pe fiica lor.

În plângerea adresată Poliției comunei C., victima arată: "am primit amenințări cu moartea din partea fostului concubin. Subsemnatul N.I. mi-a spus pe față că mă omoară pe mine și pe fetița mea și a mai spus că îmi dă foc la casă. Din această cauză mi-e frică să umblu pe stradă și să ies noaptea din casă pentru treburile personale".

De asemenea, din probe rezultă faptul că inculpatul a reflectat și chibzuit asupra modului cum va săvârși infracțiunea, a trecut la realizarea unor acte de pregătire de natură să întocmească și să asigure realizarea ei, dovadă fiind faptul că a "pândit-o zile la rând pe M.", punând la cale planul de a o ademeni într-un loc ascuns cu explicația că nu trebuie să fie văzute de către mama victimei, procurând sfoară, cuțit și concepând un plan de pândire și de ademenire a victimei.

Astfel, în cauză, inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat în varianta cu premeditare prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește agravanta prevăzută de art. 175 lit. h) C. pen. (omorul săvârșit pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni), în mod corect aceasta a fost reținută. Pentru existența agravantei nu are importanță dacă omorul s-a comis după sau concomitent cu acea infracțiune pentru a exista agravanta. Din actele dosarului rezultă că violul a fost anterior, iar omorul săvârșit ulterior, sugrumarea victimei producându-se nu în cadrul acțiunii de constrângere a acesteia la raport sexual, ci ulterior, pe baza unei noi rezoluții, survenite pe fondul panicii create de starea de beție și furie, pentru ca victima să nu relateze ceea ce s-a întâmplat. În raport cu succesiunea acțiunilor sale agresive, inculpatul a acționat în baza a două rezoluții distincte, prin acte materiale diferite, impunându-se reținerea celor două infracțiuni, viol și omor. Astfel, este justificată reținerea agravantei prevăzute de art. 175 lit. h) C. pen.

De asemenea, în mod corect s-a reținut și agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.

Omorul este săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și executat fapta, folosind metode cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, realizând astfel, alături de rezultatul constând în suprimarea vieții victimei și un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

Actele de cruzime comise de făptuitor cu prilejul omorului provoacă implicit și un sentiment de oroare celor din jur ori de groază însoțită de o puternică reprobare a josniciei și a lipsei de omenie a infractorului.

Activitatea infracțională a inculpatului, respectiv actul sexual, strangularea, înjunghierea victimei, a fost comisă în prezența unui copil de 2 ani și 2 luni, respectiv a fiicei sale și a victimei, care după ce a asistat la asemenea activități (era imposibil ca aceasta să doarmă întrucât au existat țipetele mamei sale, cuțitul a fost luat din geaca pe care copilul stătea și ulterior geaca a fost îmbrăcată de către inculpat) după care a fost abandonată aproximativ 36 de ore fără apă, fără mâncare, pe întuneric, îmbrăcată sumar, chiar degerând la mâini și picioare, în prezența mamei ucise, pe burta căreia a și adormit și de pe care s-a ridicat atunci când a văzut lanternele polițiștilor. Or, un asemenea tablou este generator de a provoca un sentiment de oroare celor din jur, însoțit de o puternică reprobare a josniciei și a lipsei de omenie a infractorului.

De asemenea, suferința îndurată de victimă care a fost violată, strangulată, după care înjunghiată poate fi catalogată drept cruzime.

Astfel, solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și b) și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. în infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. este nefondată.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, Înalta Curte o consideră nefondată.

Împrejurarea care atribuie faptei de omor caracter deosebit de grav este scopul urmărit de făptuitor, constând între altele în săvârșirea unei tâlhării, legiuitorul cerând pentru existența infracțiunii ca acest scop să fie numai urmărit de făptuitor, iar nu și efectiv realizat. Dacă scopul urmărit de făptuitor a fost realizat efectiv, faptele se încadrează atât în infracțiunea de omor deosebit de grav, cât și în cea de tâlhărie, aflate în concurs real, așa cum s-a procedat în cauză.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul cunoștea că victima avea asupra ei suma de 25 RON, întrucât aceasta îi comunicase acest fapt și văzuse și punga cu medicamente a copilului ("M. avea o pungă de medicamente asupra ei și am întrebat-o de unde are banii, sens în care mi-a spus că tocmai încasase alocația fetiței. (...) În ziua respectivă nu realizasem niciun venit. (...) Am cotrobăit după banii victimei", astfel încât a urmărit deposedarea victimei de această sumă de bani, sumă pe care ulterior, după săvârșirea omorului, și-a însușit-o fiind astfel în prezența celor două infracțiuni de omor deosebit de grav și tâlhărie.

De altfel, nu era prima dată când inculpatul lua bani de la victimă, acesta fiind și unul din motivele pentru care ea a refuzat să conviețuiască cu el. Victima făcuse în acest sens o plângere la Secția 9 de Poliție Rurală Turda întrucât inculpatul ridicase alocația copilului și a folosit-o în scopuri personale. În ziua următoare inculpatul a lăsat victima să se ducă la poștă să ridice alocația, după ce în prealabil aceasta îl înștiințase despre intenția sa, urmărind în acest fel sustragerea banilor. Dacă nu ar fi existat această intenție, nu se justifica punerea hotărârii infracționale în aplicare după ce victima a încasat alocația, inculpatul având posibilitatea de a acționa imediat, atunci când s-a întâlnit cu victima la ora 10 dimineața.

La momentul la care s-a luat suma de bani, în urma examinării probelor, s-a stabilit că victima trăia încă, fiind în stare de inconștiență. Nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. d) C. pen. deoarece starea de imposibilitate de a se apăra a victimei a fost provocată de inculpat prin violență. Numai dacă actele de violență se comit asupra unei persoane a cărei stare de imposibilitate de a se apăra a fost provocată de împrejurări externe acțiunilor inculpatului se poate discuta despre furt calificat, și nu tâlhărie, ceea ce în cauză nu există.

Față de cele reținute, criticile inculpatului referitoare la încadrarea juridică dată faptei sale sunt nefondate.

În drept, fapta inculpatului N.I. care, în data de 26 octombrie 2011, în jurul orei 12:00, fiind conștient că fosta sa concubină K.M.B. nu dorește să reia legăturile de concubinaj, s-a hotărât să întrețină relații sexuale cu aceasta chiar și împotriva voinței sale, într-o grădină părăsită din localitatea de domiciliu a celor doi, scop în care a constrâns-o moral, prezentă fiind și fiica lor în vârstă de 2 ani și 2 luni, pe care victima credea că inculpatul dorește să o ucidă astfel cum a amenințat înainte cu o zi, să întrețină relații sexuale și a întreținut relații sexuale normale cu aceasta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a aduce în imposibilitate de apărare prin strangulare cu o sfoară pe fosta sa concubină K.M.B. și de a-și însuși suma de 25 RON rămasă din alocația de 50 RON pe care inculpatul știa că victima o încasase, aflată asupra victimei inconștiente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a se hotărî să ucidă pe fosta sa concubină dacă nu va relua relațiile de concubinaj, scop în care și-a procurat o sfoară cu care s-o imobilizeze și un cuțit de bucătărie în lungime de 30 cm cu lama de 20 cm, a pândit și acostat victima pe care a ademenit-o într-o grădină părăsită cu scopul declarat de a discuta despre o posibilă fugă din sat (premeditare), de a aplica 3 lovituri tăietoare-înțepătoare în gâtul acesteia cu cuțitul, secționând artera carotidă și provocând moartea după ce în prealabil, în prezența copilului victimei în vârstă de 2 ani și 2 luni, a întreținut relații sexuale cu victima prin constrângere morală și a strangulat-o cu o sfoară pe care o avea asupra lui pentru acest scop, pentru a ascunde violul și tâlhăria anterior menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), 175 lit. a) și h), 176 lit. a) și d) C. pen.

2. Cu privire la critica inculpatului N.I. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată, pedeapsa detențiunii pe viață constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplini funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Înalta Curte reține că potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Sub aspectul individualizării pedepsei, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzută de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală).

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, în art. 52 alin. (1), potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni." În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Ori, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de fond sunt extrem de grave, astfel încât în operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea având în vedere maniera în care acesta a procedat (a lăsat propriul copil de 2 ani și 2 luni lângă cadavrul mamei sale, în frig, pe întuneric, fără mâncare și sumar îmbrăcat; a dat dovadă de o ferocitate ieșită din comun când a înfipt cuțitul în gâtul victimei, dovadă fiind și numărul mare de lovituri aplicate, de modul cum a secționat capul victimei), importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecințele grave ale acțiunilor sale și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la faptele comise, antecedența penală, situația familială și materială, ș.a) apreciază că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancțiunile aplicate de prima instanță, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare. Dacă asemenea fapte nu ar fi urmate de o ripostă corespunzătoare a organelor în drept s-ar întreține climatul infracțional și s-ar crea inculpatului menționat impresia că poate ignora în continuare valorile ocrotite de lege, prin normele speciale, fără a accepta să-și corijeze comportamentul, putându-se ajunge în final în atare mod la lipsa de efect educativ a pedepselor aplicate.

Așa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor, dar și poziției procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.

Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei, stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar în apel, deoarece aceasta reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social foarte ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Față de cele reținute, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 30 mai 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva Deciziei penale nr. 15/A din data de 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 30 mai 2013.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - AZ