Insufficiency of reasoned acquittal for failure to definitively establish causal link in influence trading offenses under Article 10(1)(d) CPP

Deliberând asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală m.159 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.T. pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.O.E. pentru infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută si pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.E.R. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 C. pen.

A fost ridicat sechestrul asigurător instituit în baza Ordonanței nr. 141 din 2 decembrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, prin procesele - verbale cu din 2 decembrie 2010, asupra autoturismului, aparținând inculpatului 'F.T. și asupra sumei de 19.279,18 lei, consemnată la C.E.C. Bank de inculpatul C.O.E., cu recipisa și chitanța din 3 decembrie 2010.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.N.A. nr. 141/P/2010 al Serviciului Teritorial Pitești, au îost trimiși în judecată inculpații: T.T. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.; C.O.E. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și P.E.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 260 C. pen.

S-a reținut prin rechizitoriu că, la data de 27 septembrie 2010, ofițeri de poliție judiciară din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești s-au sesizat din oficiu, în temeiul disp. art. 221 alin. (1) C. proc. pen., cu faptul că inculpatul T.T., în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a pretins și primit de la diferite persoane, cu precădere administratori ai unor societăți comerciale de pe raza Jud. Vâlcea, sume de bani, bunuri și alte valori, pentru a interveni pe lângă magistrații din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau pe lângă magistrații celorlalte parchete arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât și pe lângă organele de poliție din Jud. Vâlcea a căror activitate este supravegheată de către procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorii de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se dispune soluții favorabile în dosarele în care persoanele respective erau cercetate.

În concret, conform rechizitoriului, s-a stabilit că, în perioada 2006 - 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul T.T., în calitatea sa de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a primit în mod repetat de la inculpatul C.O.E. bunuri electrocasnice în valoare totală de 5.215,70 lei, cât și diferite servicii sub forma unor lucrări la locuința acestuia și la locuința fiicei sale, numita S.E.L. și a ginerelui său, S.I.M., în valoare totală de 14.062,48 lei, lucrări executate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea, inculpatul T.T. lăsând să se înțeleagă că are influență la organele poliției judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât și la procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorii din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în sensul intervenirii sale pentru a se adopta soluții favorabile în dosarele în care era cercetat inculpatul C.O.E., în dosarele formate la plângerile acestuia din urmă sau în dosarele în care erau părți, persoane apropiate inculpatului C.O.E. Procurorul a subliniat că este de remarcat faptul că C.O.E. a fost cercetat în Dosarul nr. 75/P/2008, cauză care a fost soluționată prin emiterea rechizitoriului din data de 18 octombrie 2010 în care acesta a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție împreună cu alte persoane. Atât din rechizitorul nr. 75/P/2008, cât și din alte dosare care se află în lucru la D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești (ca exemplu Dosarul nr. 157/P/2010), rezultă că inculpatul C.O.E., în calitate de administrator al SC E. SRL. Rm.Vâlcea, pentru a proteja interesele acestei societăți comerciale, interesele sale sau interesele unor persoane apropiate, a remis cu titlu de mită sume de bani, servicii sau alte foloase unor funcționari publici pentru ca societatea comercială SC l.T. SRL Rm.Vâlcea să obțină contracte de prestări servicii sau alte avantaje si de asemenea, a cumpărat influența unor persoane cu funcții de conducere sau de control din instituții ale statului pentru a-I ajuta să obțină avantaje atât pentru sine cât și pentru societatea comercială mai sus arătată.

Inculpatul C.O.E., în mai multe rânduri, a remis cu titlu de mită bunuri sau servicii unor funcționari ai C.E.C. B. - Sucursala Rm.Vâlcea pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face acte contrare acestor îndatoriri, în legătură cu acordarea unor credite și pentru atribuirea unor contracte de achiziții de lucrări și prestări servicii. D.N.A mai susține că, din redările convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate în Dosarul nr. 75/P/2008, rezultă cu certitudine că inculpatul C.O.E. a remis sume de bani, bunuri sau servicii unor funcționari publici, precum primari, inspectori, toate aceste fapte fiind săvârșite, așa cum s-a arătat mai sus, pentru protejarea intereselor acestuia sau ale societății comerciale al cărui administrator este. Printre persoanele cărora inculpatul C.O.E. le-a remis bunuri sau servicii constând în executarea unor lucrări la imobile de către SC E. SRL, din dispoziția acestuia, conform rechizitoriului, se află și inculpatul T.T. care deține funcția de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Râmnicu Vâlcea.

Astfel, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare la sediul SC E. SRL Rm.Vâlcea, în cauza ce a format obiectul Dosarului penal cu nr. 75/P/2008, au fost identificate înscrisuri din care rezultă că inculpatul C.O.E. trimetea periodic unor funcționari publici o scrie de bunuri sau servicii, aceste servicii constând în executarea de lucrări de către SC E. SRL, pentru ca acest inculpat să-și protejeze interesele sale, interesele SC E. SRL sau interesele unor cunoștințe și persoane apropiate. Printre alte înscrisuri, a fost identificată la martora B.M., care deține funcția de director economic la SC E. SRL Rm. Vâlcea, o agendă în care erau consemnate o serie de bunuri de uz casnic sau electrocasnice care erau remise unor persoane cu funcții de conducere în instituții publice sau unor funcționari publici din cadrul acestor instituții.

În această agendă au fost identificate mai multe mențiuni olografe cu numele de Ț., rezultând că acestei persoane i s-au remis mai multe bunuri electrocasnice, bunuri care în realitate au fost achiziționate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea, însă au intrat în posesia și proprietatea persoanei cu numele de Ț.

Ulterior, după audierea martorei B.M., cât și a martorului M.N., acesta din urmă deținând funcția de șef magazin din Rm.Vâlcea al SC D.R. SA, a rezultat că bunurile electrocasnice au intrat în posesia și proprietatea inculpatului T.T.

În urma verificărilor efectuate, a rezultat că pe data de 22 septembrie 2008, inculpatul T.T., din dispoziția inculpatului C.O.E., a primit de la magazinul D. următoarele bunuri electrocasnice: televizor L.C.D., Stație, (fier de călcat), aspirator și frigider. Faptul că aceste bunuri au fost ridicate pe data de 22 septembrie 2008 de către inculpatul F.T. rezultă din mențiunea efectuată ele către martora B.M. în agenda sa (vol. 5, fila 17) care a fost ridicată cu ocazia percheziției domiciliare la SC E. SRL, Rm Vâlcea din data de 1 septembrie 2010, percheziție efectuată, așa cum s-a arătat mai sus, în Dosarul nr. 75/P/2008. Aceste bunuri au fost regăsite ca fiind achiziționate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea cu factura, la valoarea de 3.917,80 lei, factură întocmită la data de 30 septembrie 2008 (vol.4,fila 13).

Din examinarea facturii mai sus menționate, a rezultat că SC E. SRL Rm.Vâlcea, prin delegatul său C.O., a achiziționat de la SC D.R. SA Tg. Secuiesc, Jud. Covasna, magazinul Rm.Vâlcea un L.C.D., un fier de călcat, un aspirator și un frigider cu două uși, valoarea totală a produselor fiind de 3.917,80 lei.

De asemenea, din actele de urmărire penală a rezultat că la data de 18 noiembrie 2008, inculpatul T.T., a ridicat de la SC D.R. SA magazin Rm.Vâlcea, din dispoziția inculpatului C.O.E., un Receiver, obiect achiziționat de SC E. SRL, Rm.Vâlcea conform facturii (vol. 4, fila 14). Acest aspect rezultă din mențiunea făcută de martora B.M. în agenda sa unde a menționat și valoarea produsului ca fiind de 1.299,90 lei (vol. 5, fila 19). Din examinarea facturii, care a fost întocmită la data de 29 noiembrie 2008, rezultă că delegatul SC E. SRL Rm.Vâlcea, C.O. a ridicat de la SC D.R. SA magazinul Rm.Vâlcea mai multe bunuri electronice, printre care și un reciver, valoarea acestuia fiind de 1.297,90 lei.

Din nota de constatare întocmită de către Garda Financiară, secția Argeș rezultă că produsele achiziționate în baza facturii fiscale din 30 septembrie 2008 au fost descărcate din gestiune în baza unui bon de consum colectiv datat 2 septembrie 2008 întocmit pentru o lucrare (comandă) la Primăria Berbești, iar produsele achiziționate în baza facturii fiscale din data de 29 noiembrie 2008, au fost descărcate din gestiune în baza unui bon de consum colectiv datat 1 noiembrie 2008 întocmit tot pentru lucrarea (comandă) la Primăria Berbești (vol. 4, filele 5-6).

Din interpretarea actelor întocmite de către SC SRL Rm. Vâlcea, a rezultat că aceste produse electronice și electrocasnice au fost consumate înainte de a se achiziționa, însă așa cum s-a arătat mai sus, produsele respective au fost ridicate de inculpatul T.T. de la SC D.R. SA, magazinul Rm. Vâlcea din dispoziția inculpatului C.O.E.

Inculpatul C.O.E. a remis bunurile menționate mai sus inculpatului T.T. acesta din urmă lăsând să se înțeleagă că are influență asupra organelor poliției judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât și asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea care supraveghează activitatea poliției judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări față de C.O.E., față de salariați ai SC E. SA, dosarele formate ca urmare a plângerilor formulate de C.O.E. sau dosarele în care erau părți persoane apropiate inculpatului C.O.E. să fie soluționate favorabil.

Faptul că aceste bunuri menționate mai sus au fost primite de inculpatul T.T. de la SC D.R. SA Tg. Secuiesc, magazinul Rm. Vâlcea, din dispoziția inculpatului C.O., bunuri cumpărate, facturate și plătite de SC E. SRL Rm. Vâlcea rezultă și din declarațiile martorilor M.N. și B.M.

La rândul său, martora B.M. a arătat în declarația sa, dată sub prestare de jurământ, că trebuie să se cunoască destinația mărfurilor cumpărate și facturate de SC E. SRL Rm. Vâlcea, motiv pentru care avea discuții cu șeful magazinului Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, M.N., iar beneficiarii bunurilor erau trecuți în agenda sa.

Cu privire la primirea acestor bunuri, inculpatul T.T. a precizat că a avut acceptul inculpatului C.O.E., însă a menționat că a plătit aceste produse în rate, conform înțelegerii pe care a avut-o si cu martorul M.N.

Din declarația inculpatului T.T., aflată la vol. 1 - filele 67-69, rezultă că acesta nu neagă că ar fi primit bunurile de la SC D.R. SA cu acceptul inculpatului C.O.E., insă a declarat in mod concret, că ar fi plătit aceste bunuri în rate inculpatului C.O.E. și a făcut acest lucru cu știrea martorului M.N.

Așa cum s-a precizat mai sus, martorul M.N. nu a confirmat afirmațiile inculpatului T.T. și mai mult decât atât, inculpatul, cu toate că a solicitat confruntarea cu acest martor, la data de 10 decembrie 2010, a refuzat confruntarea, motivând că nu va mai da declarații și nu acceptă nici confruntarea pe motiv că nu i-au fost administrate toate probele pe care le-a solicitat.

De asemenea, inculpatul T.T., cu privire la cele 5 bunuri ridicate de la SC D.R. SA, magazinul Rm. Vâlcea, a arătat că procedura de achiziționare a acestor produse cu acceptul inculpatului C.O.E. i-a fost sugerată și chiar întreținută de către,, băieții magazinului D.”, afirmație de asemenea, nereală și neconfirmată de către martori) M.N. și D.A.

Printre persoanele propuse de inculpatul T.T. în apărarea sa pentru a dovedi că a plătit cele 5 produse electronice și electrocasnice ridicate de la SC D.R. SA a fost și fiica sa, numita S.L.

Din declarația martorului D.A.I., ca de altfel si din declarația martorului M.N., rezultă cu certitudine că inculpatul T.T. nu a avut niciodată discuții cu aceștia privind modalitatea de plată a produselor ridicate de acest inculpat de la magazinul, Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, produse care au fost cumpărate, facturate și plătite de către SC E. SRL Rm. Vâlcea.

S.E.E., fiind audiată sub prestare de jurământ, a făcut declarații neconforme cu realitatea și cu privire la unele lucrări executate de SC E. SRL Rm. Vâlcea la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea sa, motiv pentru care prin Ordonanța nr. 141/ P din data de 2 decembrie 2010, ora 9,00 (vol. 1, filele 147-156), au fost extinse cercetările penale în cauză și începută urmărirea penală și față de aceasta, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. și ped. de art. 260 C. pen.

Cele cinci bunuri electrocasmce primite de către inculpatul T.T. de la magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, din dispoziția inculpatului C.O.E., bunuri achiziționate, facturate și plătite de SC E. SRL Rm. Vâlcea au fost identificate la imobilele proprietatea inculpatului cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în ziua de 13 noiembrie 2010.

S-a precizat că, la efectuarea perchezițiilor domiciliare, inculpatul T.T., pentru cele 5 bunuri electrocasnice nu a putut prezenta documente de proveniență, însă așa cum s-a arătat mai sus, acesta a precizat că a achiziționat aceste bunuri de la magazinul, Rm, Vâlcea al SC D.R. SA, bunuri pe care le-a achitat.

Se mai susține, în actul de sesizare emis de D.N.A.- Serviciul Teritorial Pitești, că rezultă, cu certitudine, că cele 5 bunuri electrocasnice au fost primite de către inculpatul T.T. de la magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, în scopul mai sus precizat, respectiv pentru ca acesta să-și exercite influența asupra organelor poliției judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau asupra procurorilor din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se adopta soluții favorabile în dosarele în care salariați ai SC E. SRL Rm. Vâlcea, inculpatul C.O.E. sau persoane apropiate acestuia.

Cu ocazia inventarierii unor înscrisuri ridicate în Dosarul nr. 157/P/2010 s-a constatat că mai multe bunuri de consum materiale aveau înscrise la poziția „produs lucrare (comandă)” mențiuni olografe cu instrument de scris de culoare albastră, respectiv: T., L., T.A., T. (vol. 5, filele 160-190).

De asemenea, a fost identificată fișa de lucrări cu indicativul 366 T. (vol. 5, filele 155-159). Din examinarea acestei fișe de lucrări rezultă că la lucrările executate la ap. T. au fost folosite materiale în valoare totală de 4.801,67 lei (vol. 5, fila 159).

Întrucât din actele de urmărire penală au rezultat probe că SC E. SRL Rm. Vâlcea, din dispoziția inculpatului C.O.E., a executat lucrări la imobile proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea fiicei acestuia, numita S.E.L., s-a solicitat Gărzii Financiare, secția Argeș, efectuarea unor verificări la SC E. SRL Rm. Vâlcea, obiectul principal al verificărilor constând în aceea de a se verifica dacă lucrările efectuate au fost facturate și încasate efectiv de această societate (vol. 4, fila 55). Din nota de constatare încheiată la data de 26 noiembrie 2010, de către Garda Financiară Argeș, rezultă că în urma verificărilor efectuate s-au constatat că în perioada 2006-2010, în contabilitatea de gestiune în sistem informatic, SC E. SRL a înregistrat consumuri de materiale pentru construcții și instalații, evidențiate în 5 fișe de lucrări cu titulatura T. în valoare totală de 11.273.06 lei, după cum urmează: fișa de lucru cod ap. T., pentru valoarea de 4.886,51 lei, fișa de lucrări cod T., pentru valoarea de 44,98 lei, fișa de lucrări cod P. T., pentru valoarea de 507,52 lei, fișa de lucrări cod T.T., pentru valoarea de 2.478,69 lei, fisa de lucrări cod ap.T., pentru valoarea de 3.355,36 lei (vol. 4, file 59-79), Tot din nota de constatare a rezultat că „consumurile de materiale pentru construcții și instalații înscrise în cele 5 fișe au fost înregistrate pe cheltuieli de SC E. SRL, fiind contabilizate prin notele contabile - Cheltuieli cu materii prime - 301- materii prime și 6021 - Cheltuieli cu materiale consumabile - 3021- materiale consumabile, (vol. 4 - filele 60-61).

Din nota întocmită de Garda financiară rezultă cu certitudine că lucrările executate la imobilele proprietatea inculpatului T.T., conform fișelor de lucrări menționate, nu au fost facturate și încasate de SC E. SRL Rm. Vâlcea la beneficiarului lucrării.

Tot din verificările efectuate de către Garda Financiară a rezultat că în data de 11 aprilie 2008, a fost emisă de către SC E. SRL Rm. Vâlcea, o factură fiscală pentru clientul T.T., în valoare de 440,80 lei încasată în numerar de la acesta.

Din cele de mai sus, s-a apreciat că rezultă indubitabil că, în cazurile în care nu existau interese cu privire la influența pe care trebuia s-o aibă inculpatul T.T., în cauzele de interes pentru inculpatul C.O.E., SC E. SRL, factura și încasa serviciile prestate inculpatului T.T.

Din declarația inculpatului C.O.E. rezultă că acesta ar fi asigurat o parte din materiale numitului S., care a executat o lucrare la acoperișul casei inculpatului T.T., materiale care i-au fost plătite de către S. și de asemenea, a mai executat o intervenție la sistemul de alarmă al locuinței inculpatului T.T., pentru care nu i-a luat nici un ban, iar valoarea intervenției era de cca. 10 lei.

De asemenea, din declarația inculpatului C.O.E. rezultă că, la solicitarea inculpatului T.T., a pus la dispoziția numitului M., care executa lucrări cu echipă de constructori la apartamentul fiicei acestuia „material mărunt pentru partea de instalații”, iar lucrările i-au fost plătite de către ginerele sau prietenul fiicei inculpatului T.T. A mai precizat inculpatul C.O.E. că banii obținuți, în valoare de cca. 3.500 lei nu i-a depus la firmă, ci i-a folosit în probleme personale. Această declarație a inculpatului C.O.E. a fost apreciată de către procuror ca nesinceră și că nu se coroborează cu celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză. De altfel, cu privire la suma precizată de inculpatul C.O.E., chiar inculpatul T.T. menționează o sumă mai mare, respectiv 5.000 lei pe care ginerele său ar fi plătit-o susnumitului, cu toate că lucrarea, conform declarațiilor acestora, ar fi fost executată de o echipă de muncitori condusă de numitul M. faptul că lucrările menționate mai sus au fost executate de salariați ai SC E. SRL Rm. Vâlcea din dispoziția inculpatului C.O.E., atât la imobilele proprietatea inculpatului T.T., cât și la imobilul fiicei sale, numita S.E.L., rezultă din declarațiile altor martori audiați în cauză: I.G.T., D.I., D.C., cât și din declarația numitului M.F.

S-a mai arătat că, potrivit verificărilor efectuate de către Garda Financiarâ, secția Argeș, rezultă cu certitudine că lucrările executate de către SC E. SRL Rm. Vâlcea din dispoziția inculpatului C.O.E. la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la apartamentul fiicei acestuia, învinuita S.E.L., nu au fost facturate sau plătite de către aceștia din urmă și, așa cum s-a precizat mai .sus, lucrările au fost executate datorită faptului că inculpatul T.T. a lăsat să se înțeleagă sau chiar a avut influență asupra organelor judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea sau a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorilor din parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a se adopta soluții favorabile în dosarele în care inculpatul C.O.E. avea interese.

În continuarea actului ele acuzare, D.N.A. mai susține că, din verificările efectuate, a rezultat că pe rolul I.P.J. Vâlcea sau la unitățile de poliție arondate acestui inspectorat, în perioada 2007-2010, au fost înregistrate mai multe dosare, din care unele au fost soluționate prin neînceperea urmăririi penale, iar alte dosare se află în lucru.

Cu adresa nr. 7240 din 3 noiembrie 2010 (vol. 2, fila 9 dosar u.p.)., I.P.J. Vâlcea a comunicat situația dosarelor penale înregistrate la această unitate în care inculpatul C.O.E. este autor sau parte vătămată, în calitate de persoană fizică sau în calitate de administrator al SC E. SRL Rm. Vâlcea. Situația acestor dosare este după cum urmează:

- Dosar nr. P/3050166 din 12 noiembrie 2007 înregistrat la Poliția orașului Călimănești ca urmare a plângerii formulate de G.M. față de lucrători ai SC E. SRL Rm. Vâlcea. Acest Dosar a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi sub nr. 1236/P/2007 și a fost soluționat prin rezoluția din 31 ianuarie 2008 în baza art. 10 lit. h) C. proc. pen. prin confirmarea propunerii organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală, întrucât partea vătămată M.G. s-a împăcat cu susnumitul.

Din examinarea actelor și lucrărilor Dosarului penal nr. 1236/P/2007 care se află atașat la Dosarul penal nr. 141/P/2010, în copie conform cu originalul, nu rezultă că M.G. s-a împăcat cu C.O.E. pentru infracțiunea de tulburare de posesie, existând numai o declarație a lui M.G. în sensul că acesta își retrage plângerea penală. Ori, pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. nu există instituția retragerii plângerii, ci numai împăcarea părților, care înlătură răspunderea penală (vol. 6, filele 92-143).

- Dosar nr. P/3011842, înregistrat la Serviciul Investigare a Fraudelor având număr unic de înregistrare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea 5443/P/2007, dosar soluționat prin confirmarea propunerii organului de neîncepere a urmăririi penale față de C.O.E. și P.R. pentru săvârșirea infr. prev.și ped. de art. 246 C. pen. în baza disp.art. 10 lit. d) C. proc. pen. (vol. 6, filele 186-187).

- Dosar nr. P/3010752 din 29 aprilie 2008, având număr unic 2455/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, dosar soluționat prin rezoluția din 15 iulie 2008, prin care s-a confirmat propunerea organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de angajații SC E. SRL și SC E. SRL pentru art. 217 C. pen., întrucât a fost retrasă plângerea prealabilă.

- Dosar nr. P/1750101 din 25 noiembrie 2009, înregistrat la Postul de poliție Zătreni, având număr unic 1560/P/2009 la Parchetul de pe lângă judecătoria R., dosar în care s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea neînceperea urmăririi penale față de A.N. pentru săvârșirea infr. prev. si ped. de art. 208, 209 C. pen. în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. Privitor la acest dosar, din verificările efectuate a rezultat că, prin rezoluția nr. 823/P/2010 din data de 25 mai 2010, a primului procuror T.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a fost preluat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești și s-a dispus ca acest dosar să fie soluționat de către procurorul G.A., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. În rezoluția de preluare a dosarului menționat, se precizează că urmărirea penală este îngreunată din cauza unor împrejurări obiective, în sensul că această unitate de parchet funcționează fără prim procuror și cu un singur procuror în funcție, ori din examinarea dosarului a rezultat că în această cauză cercetările au fost efectuate de către Postul de poliție Zătreni care a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, întrucât faptele sesizate de către SC E. SRL Rm.Vâlcea nu s-au confirmat, în sensul că nu a fost sustrase materialele menționate în plângere.

Potrivit art. 209 alin. (4)1 C. proc. pen., procurorii din cadrul Parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior, când „urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexității cauzei ori altor împrejurări obiective cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penala.

Așa cum s-a arătat mai sus, în acest Dosar cu nr. 1560/P/2009 cercetările penale au fost definitivate constatându-se că fapta nu există, neexistând nici un motiv întemeiat de preluare a acestui dosar în vederea continuării urmăririi penale, așa cum se menționează în rezoluția de preluare a dosarului.

Faptul că la preluarea acestui dosar a existat o înțelegere între inculpații C.O.E. și T.T., rezultă și din aceea că, deși existau probe certe că nu se săvârșise fapta de furt calificat, procurorul de caz G.A. neputând să adopte altă soluție decât cea legală, SC E. SRL a formulat plângere la organul ierarhic superior acelui care a adoptat soluția și mai apoi la instanța de judecată în baza art. 2781 C. proc. pen. Ulterior, SC E. SRL a renunțat la plângerea împotriva soluției din dosarul menționat, plângere aflată pe rolul instanței de judecată, cu mențiunea că retragerea plângerii s-a făcut după ce C.O.E. a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 75/P/2008.

- Dosarul nr. P/17500117 din 1 martie 2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești cu nr. 272/P/2010, dosar aflat în lucru la Postul de Poliție Zătreni și unde SC E.V. SRL are calitatea de parte vătămată. în acest dosar, după definitivarea cercetărilor, urmează a se adopta soluție legală.

- Dosar nr. P/3011448 din 4 iunie 2010, înregistrat la Politia Mun. Rm.Vâlcea, Biroul de Investigații Criminale, care privește plângerea formulată de D.D. față de reprezentanții SC E. SRL pentru art. 246 C. pen.și art. 277 din Legea nr. 53/2003, dosar care se află în lucru la această unitate de poliție conform adresei Inspectoratului de Politie Jud. Vâlcea.

- din verificările efectuate, a rezultat că pe rolul Poliției Mun. Rm.Vâlcea s-a aflat în lucru și Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, dosar format ca urmare a plângerii formulate de către învinuita P.E.R. împotriva fostului ei soț, martorul D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Privitor la acest dosar, din examinarea actelor puse la dispoziție de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm.Vâlcea, (vol. 6, filele 150 - 182) a rezultat că plângerea inițială formulată de P.E.R. împotriva fostului soț pentru săvârșirea infracțiunii de furt, la data de 30 aprilie 2009, a fost înregistrată mai întâi ca lucrare, la data de 4 mai 2009, iar mai apoi. la data de 14 mai 2009, a fost înregistrată la penal.

Cercetările inițiale în această cauză au fost făcute de către L.C., agent de poliție la Poliția Mun. Rm.Vâlcea - Biroul de Ordine Publică, fără ca acesta să dețină calitatea de organ al politiei judiciare.

După ce inculpata P.E.R. a formulat plângere penală la data de 30 aprilie 2009, în data de 4 mai 2009, inculpatul C.O.E. a purtat o discuție telefonică cu aceasta, informând-o că pentru a rezolva această plângere va lua legătura cu prim procurorul T. D.N.A. a precizat că aceste convorbiri și comunicări telefonice care vor fi menționate mai jos au fost interceptate prin punerea în aplicare a Autorizațiilor cu nr. 61/2009 și nr. 75/2009 emise de Tribunalul Argeș ca urmare a efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 75/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești.

Astfel, la data de 4 mai 2009, începând cu ora 7:28:38 C.O.E. poartă următoarea discuție cu P.E.R. (vol. 2, fila 13):

- C.I. fii atentă! Îmi fac treburile de dimineață și mă duc, da m-am gândit mai bine s-ar putea sa fie nevoie și de P.! Mă duc să-l caut pă p. pă 'F., pă prim C procuror să să vedem cum rezolvăm căzu, dar s-ar putea să fie rezolvabil prin,

- P. Pă penal!

- P.: îhî!

- C.: înțelesăș!

- P.: Da!

- C.: Deci va trebui tot cu nea C. să discutăm, da io oricum mă duc să-l întreb dacă trebuie neapărat prin nea C.!

- P.: Îhî! Bine!

- C.: Că totuși trebuie să o rezolvi într-un fel, pui!

- P.: Îhî!

- C.: Chiar dacă o să renunți ulterior, stai?! Totuși eu zic că ar trebui demarate treburile!

S-a considerat de către procuror că din această convorbire rezultă că, plângerea formulată de către P.E.R. împotriva fostului ei sot, nu era una serioasă, că va renunța la ea ulterior, însă trebuie să fie rezolvată la penal și să se consulte cu inculpatul T.T. pentru a vedea „cum rezolvăm cazul”.

Ulterior, în aceeași zi, inculpatul C.O.E. poartă o discuție telefonică cu inculpatul T.T., discuție în cadrul căreia îi solicită acestuia să se întâlnească, cei doi stabilind să se întâlnească în aceeași zi, seara, la ora 7:00.

Tot în ziua de 4 mai 2009, începând cu ora 21:22:53, inculpatul C.O.E. poartă o discuție cu inculpatul T.T., hotărând ca aceștia să se întâlnească la domiciliul celui din urmă, discuție redată în actul de acuzare (vol. 2, fila 20):

Din această discuție, rezultă disponibilitatea inculpatului T.T. care deține funcția de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, să se întâlnească cu inculpatul C.O.E. și de asemenea, mai rezultă si amabilitatea inculpatului T.T. față de inculpatul C.O.E.

Imediat după ce cei doi inculpați s-au întâlnit, în seara aceleiași zile de 4 mai 2009, începând cu ora 21:36:08 (vol. 2, filele 20-21), inculpatul C.O.E. poartă o discuție telefonică cu învinuita P.E.R., discuție din care redăm:

- C. î.. Fii atentă pui. Uite de ce te sunai! Vezi că am vorbit cu Omu'!

- P.: Așa!

- C.: M-asculți?!

- P.: Da!

- C.: Și miercuri la 10 rezolvăm problema ! Ne-ntâlnim și cu, îți spun io! Numai să-mi aduci aminte!

- P.: (m-ai justificat?

- C.: Cum?

- P.: Că-i vorba de mine!

- C.: N-am înțeles!

- P.: Cum ai justificat că-i vorba de mine?

- C.: Păi i-am explicat că ești o colegă cu mine și că lucrezi la noi la firmă! Las că nu nu te-am băgat io în cacao!

- P.: Bine, (neinteligibil)

- C.: Adică dă ce te temi dă justificarea asta?

- P.: Nu vreau să ai probleme pui!

- C.: Puiu,deși, nu cred că ie treaba ăstora! înțelegi? Până la urmă, deci nu, nu m-au întrebat, nu m-a întrebat tipu și nici ălălalt no să mă întrebe că, n-au tupeu să mă întrebe, deci io îți spun că trebuie să rezolvăm o problemă, uite, chiar acuma trec pă sub fereastra ta!

- P.: I!?

- C.: Și-o rezolvăm!

Se mai susține de către D.N.A. că din conținutul acestei redări a convorbirii rezultă că inculpatul C.O.E. s-a întâlnit cu inculpatul T.T., că va rezolva problema respectiv plângerea formulată de P.E.R., că nu ar fi treaba lui T.T. sau organelor de politic pentru a rezolva problema, însă acesta „nu m-a întrebat tipu și nici ălălalt no să mă întrebe că, n-au tupeu să mă întrebe”.

Tot din această convorbire rezultă că, în urma discuției purtată cu inculpatul T.T. o să se întâlnească cu cine trebuie și de la poliție și de la „ei” (adică de la Parchet), discuție din care redăm în continuare (vol. 2, fila 22):

- C.: Nu! Chiar nu trebuie, că nu vreau să te pun în situații. Deci tu ai deja aia făcută, plângerea, la poliție!

- P.: Da?!

- C.: Ok! Și o să ne întâlnim cu cine trebuie si de la Poliție și de la ei, o să vedem ce ie de făcut!

S-a precizat că după ce inculpatul C.O.E. s-a întâlnit în seara zilei de 4 mai 2009 cu inculpatul T.T. la domiciliul acestuia, inculpatul T.T. poartă o discuție cu inculpatul N.E., începând cu ora 21:30:29, discuție (vol. 2, filele 87-88):

- T.: Îmi cer scuze că vă deranjez! Vă salut, vă salut domnu comandant!

- N.: Aoleo, să trăiți! Să trăiți! Am onoarea!

- T.: Ce faceți? Îmi cer scuze că vă deranjez atât dă târziu.

- N.: Nu e nici un deranj, sînt la televizor, acasă!

- T.: Da?!

- N.: Da,da!

- T.: ÎÎÎ..,.vreau să vă văd și io, zilele astea!

- N.: Trec mâine pă la dumneavoastră?!

- T.: Nu sînt la serviciu, că sînt în concediu!

- N. : Nu, a..!

- T.: Puteți ne putem vedea, miercuri (n.n. respectiv 6 mai 2009).

- N.: Miercuri! Ne vedem miercuri! Ne auzim la un telefon, ne dăm un semn.

În opinia acuzării este indubitabil faptul că în discuțiile purtate de inculpatul C.O.E. cu inculpatul T.T., acesta din urmă a lăsat să se înțeleagă că are influentă asupra organelor poliției judiciare, cât și a procurorilor, acest lucru rezultând din convorbirea redată mai sus, respectiv:,,o să ne întâlnim cu cine trebuie și de la Poliție si de la ei”.

În data de 5 mai 2009, începând cu ora 20:21:38, inculpatul C.O.E. poartă o altă discuție telefonică cu P.E.R., discuție din care rezultă că, a doua zi, respectiv pe 6 mai 2009, trebuie să ia legătura cu inculpatul T.T. Și că acesta o să-i rezolve problema deoarece are datorii morale si materiale față de el, discuție din care s-a redat: (vol. 2, filele 23-24):

- C.: Mâine să-mi aduci aminte neapărat, să-l sun p-ăla la 10!

- P.: La 10 trebuie?

- C.: La 9:30 da, să ții tu minte că eu s-ar putea să uit că mă iau cu cine știe ce.

- P.: Îhî!

- C.: Și uit! Și trebuie să-l sun.

- P.: Îhî! Da! Dar nu mi-ai zis și mie ce-a spus?

- C.: A zis că o să ne rezolve problema! EI, are datorii morale si materiale față de mine.

- P.: Îhî!

- C.: Și-am fost la el acasă, i-am explicat cum stau lucrurile.

- P.: Îhî!

- C.: Și-a zis ca te ajută!”

Și din această convorbire, potrivit acuzării, rezultă cu certitudine că inculpatul T.T. i-a promis inculpatului C.O.E. că o ajută pe P.E.R.,întrucât are datorii morale fată de mine”

De asemenea, din această convorbire, acuzarea arată că rezultă cu certitudine că P.E.R., la momentul când a fost audiată în calitate de martor sub prestare de jurământ, a declarat în mod mincinos că nu a purtat discuții cu inculpatul C.O.E. privitor la ajutorul pe care inculpatul T.T., care în calitatea sa de prim procuror, îI va aborda pentru rezolvarea favorabilă a plângerii pe care a formulat-o împotriva fostului ei soț, D.C.

De altfel, și pe parcursul urmăririi penale, după ce s-a început urmărirea penală față de P.E.R. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, cât și după prezentarea materialului de urmărire penală, aceasta a susținut că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă cu toate că din convorbirile telefonice, așa cum au fost redate mai sus, rezultă contrariul.

Din convorbirea anterior menționată mai rezultă faptul că inculpatul C.O.E. a fost acasă la inculpatul T.T. pentru a-i explica cum stau lucrurile, astfel că declarația inculpatului T.T., în sensul că a purtat discuție cu inculpatul C.O.E. referitor la plângerea formulată de P.E.R. la .sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș nu poate fi luată în considerare.

Faptul că inculpatul T.T. urma să-I ajute pe inculpatul C.O.E. la rezolvarea favorabilă a plângerii formulate de P.E.R. rezultă și din discuția purtată de aceștia în data de 6 mai 2009 începând cu ora 11:02:01, discuție (vol. 2, filele 24-25):”

- T.: Da domn director!

- C.: Să trăiți

- T.: N-am uitat, n-am uitat.

- C.: V-am sunat pentru chestia aia, dacă i,

- T.: Da! N-am uitat, știu, știu.

- C.: Bine!

- T.: Nici un fel de problemă! I-am avut telefonul, l-am lăsat acasă, l-am uitat! Eu acum am venit de la Pitești!

- C.: Am înțeles!

- T.: N-am uitat! N-am uitat stați liniștit.”

În seara aceleiași zile, conform înțelegerii dintre inculpatul T.T. și N.E., poartă o discuție telefonică, hotărând să se întâlnească la domiciliul inculpatului T.T., discuție din care s-a redat (vol. 2, filele 88-89):”

- T.: Aste este! Vroiam să, aș fi vrut să, să vă văd, nu știu când puteți dumneavoastră!

- N.: Păi astăzi, acuma.

- T.: Păi dacă ați putea ieși spre.

- N.: Unde vă găsesc ?

- T.: Io am ajuns acuma acasă!

- N.: Păi vin pân-acolo, vă dau un semn când sunt în față?!

Imediat după ce inculpatul T.T. s-a întâlnit cu N.E., conform celor stabilite în convorbirea redată mai sus, acesta poartă o convorbire telefonică cu inculpatul C.O.E., convorbire din care s-a redat (vol. 2, filele 25-26):

- T.: Ați putea să o trimiteți luni dimineață pe doamna, la domnul comisar șef N.E.?

- C.: Îhî!

- T.: Luni dimineață! Că dumnealui nu este în, în perioada asta de timp la serviciu! Da?!

- C.: Îhî!

- T.: Vă rog eu mult de tot! Bine?

- C.: Bine.

- T.: Doamna, doamna P., parcă? Da?!

- C. Da,da!

- T.: Deci Luni dimineață la ora 09 să fie acolo, și să spună

- C.: Îhî!'

- T. A fost chemată de dumnealui, da?”

După această convorbire între cei doi inculpați, inculpatul C.O.E., poartă o discuție telefonică cu P.E.R., discuție din care s-a redat (vol. 2, filele 26-27):

- C.: Vezică mă sună T. M-asculți?

- P.: Așa! Da, te ascult!

- C.: Și aia, trebuie să mergi Luni acolo la, da o să mergem împreună!

- P.: Unde să merg?

- C.: Până la cineva la.la poliție.

- P.: De ce?

- C.:Păi a povestit T.și, probabil că, să mai dai o declarație ceva!

Și din această convorbire, potrivit acuzării, rezultă că inculpatul T.T., aflându-se în afara cadrului legal a avut influență reală asupra ofițerului de poliție N.E. sau a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra acestuia și asupra procurorilor care supravegheau această cauză, pentru ca plângerea formulată de P.E.R. împotriva fostului ei soț, pentru infracțiunea de furt calificat, să fie soluționată favorabil acesteia.

D.N.A. mai arată că, tot din discuțiile telefonice purtate de cei doi, a rezultat că ajutorul dat de inculpatul T.T. numitei P.E.R. nu a fost dezinteresat, astfel că, într-o discuție telefonică purtată în data de 26 mai 2009, începând cu ora 13:29:45, inculpatul T.T. cere permisiunea inculpatului C.O.E. să treacă pe la acesta să ia un pachet. Din această discuție, rezultă și disponibilitatea inculpatului C.O.E. de a-i remite inculpatului T.T. bunul solicitat (pachetul acela). Dintr-o discuție purtată între C. și un salariat al său P., rezultă că inculpatul C.O.E. i-a remis inculpatului T.T. o drujbă echipată în mod corespunzător pentru folosire.

Cu privire la plângerea formulată de P.E.R. împotriva fostului ei soț D.C., acesta din urmă fiind audiat în calitate de martor sub prestare de jurământ, a precizat că nu a sustras telefonul foste sale sotii pentru a si-l însuși, ci i l-a luat din mână pentru a-i arătat acesteia mesaje pe care i le dădea inculpatul C.O.E.

Procurorul precizează în continuare că, din cele expuse mai sus, inculpatul T.T., la solicitarea inculpatului C.O.E., a lăsat să se înțeleagă și chiar a făcut demersuri pentru ca plângerea formulată de P.E.R. să fie înregistrată la penal, după ce în prealabil a purtat discuții cu N.E.

De asemenea, din cele de mai sus, rezultă că inculpatul T.T. a făcut demersuri pentru a o ajuta pe persoana apropiată inculpatului C.O.E., întrucât avea datorii morale si materiale față de acesta.

Este indubitabil faptul, în opinia acuzării, că inculpatul C.O.E. primise garanții de la inculpatul T.T. că îl ajută pentru ca dosarele în care avea interese să-i fie soluționate favorabil, fapt pentru care i-a remis cele 5 bunuri electrocasnice, la care s-a făcut referire mai sus, și a executat prin salariații SC E. SRL, al cărui administrator este, lucrări la imobilele proprietatea sa și ale fiicei sale, S.E.E.

De asemenea, din această declarație rezultă că inculpatul C.O.E. a fost nemulțumit de modul în care au fost soluționate unele dintre dosare formate la plângerea sa, în calitate de administrator al SC E. SRL Rm. Vâlcea.

Astfel, acesta a precizat că in Dosarul cu nr. 1560/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești a fost adoptată soluție de neîncepere a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Acesta a fost motivul pentru care în discuția pe care a purtat-o la data de 5 mai 2009 cu P.E.R., inculpatul C.O.E. a menționat că inculpatul T.T. are datorii morale si materiale față de el.

S-a conchis că, din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că între inculpatul C.O.E. și inculpatul T.T. nu exista o relație apropiată care să justifice acordarea unor gratificații, iar bunurile și serviciile au fost remise pentru ca inculpatul C.O.E. să cumpere influența susnumitului iar inculpatul T.T. să-și traficheze influența asupra organelor poliției judiciare din cadrul I.J.P. Vâlcea, a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau a procurorilor din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se adopta soluții favorabile în dosarele penale în care inculpatul C.O.E. avea interese.

Pe parcursul urmăririi penale, M.F., așa cum s-a arătat mai sus, a revenit la declarația dată sub prestare de jurământ și a făcut o declarație conformă cu realitatea care concordă cu celelalte probe administrate în cauză, iar N.E. și-a retras mărturia, după ce acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală. Față de numiții N.E. și M.F. s-a dispus prin rechizitoriu încetarea urmăririi penale conform dispozițiilor legale prevăzute de art. 260 alin. (2) C. pen. și de C. proc. pen.

D.N.A. a mai arătat că, fapta pentru care s-a început urmărirea penală față de S.E.E. și P.E.R., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză. Cu toate acestea, având în vedere scopul urmărit și relația sa de rudenie cu inculpatul T.T., față de S.E.L. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă administrativă prevăzută de art. 91 C. pen., iar P.E.R. a fost trimisă în judecată pentru mărturie mincinoasă.

Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. 82/46 la 10 februarie 2011 si, apoi, în urma strămutării dispuse de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Sentința nr. 663 din 29 aprilie 2011 a fost înregistrata la Curte de apel Ploiești sub nr. 462/42/2011.

În continuare, instanța de fond a arătat că inainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații T.T. si C.O.E. au ridicat o serie de chestiuni prealabile pe care le-au intitulat excepții de nulitate absolută a unor acte procedurale efectuate în cursul urmăririi penale, cărora instanța le-a răspuns prin încheierea de la data de 15 septembrie 2011, arătându-se în cuprinsul acesteia că cererile privind constatarea nulității autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice și ale autorizațiilor de percheziție nu sunt chestiuni prealabile incidentale, de natură să împiedice începerea cercetării judecătorești, ci chestiuni care țin de evaluarea legalității și de interpretarea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În consecință, instanța de fond a menționat că analiza acestor mijloace de probă, despre care inculpații susțin că ar fi fost obținute în mod ilegal iar actele procedurale în baza cărora s-au administrat ar fi lovite de nulitate absolută, va fi făcută în considerentele prezentei hotărâri.

Astfel, s-a solicitat de către inculpatul T.T. să se constate că sunt lovite de nulitate absolută autorizațiile de interceptare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental nr. 162, 163, 164 și 165 din 22 octombrie 2010, (filele 109 - 112, vol. 2, dosar urmărire penală) și autorizația de percheziție din 12 ianuarie 2010 (fila 44, vol. 3 dosar urmărire penală), toate emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, și să fie înlăturate ca probe, convorbirile redate și procesele verbale de percheziție întocmite, deoarece instanța supremă nu era competentă să le elibereze, competența după calitatea persoanei revenind Curții de Apel Pitești, potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii lor. S-a susținut că, începând cu 15 august 2005, inculpatul T.T. a funcționat ca prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, conform ordinului nr. 2068/2005 al Procurorului General al României și Hotărârii nr. 55 din 3 august 2005 a C.S.M și că, atât înainte cât și după modificările din 25 noiembrie 2010, în cazul infracțiunilor săvârșite ele procurorii de la parchetele de pe lângă tribunale, competența să judeca cauza în primă instanță revine Curților de Apel, indiferent de gradul profesional al magistratului, deoarece textul nu face nicio referire la gradul profesional.

Instanța de fond a apreciat însă că excepția nu este fondată, iar mijloacele de probă obținute în baza actelor procedurale contestate nu pot fi înlăturate pe acest motiv, întrucât inculpatul T., la momentul solicitării respectivelor autorizații era procuror cu grad de Curte de Apel, chiar dacă funcționa ca prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar competența de soluționare a infracțiunilor comise de judecătorii de Curte de Apel și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe revenea la acel moment Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., în redactarea de dinainte de apariția Legii nr. 202/20120, incluzând și această categorie de magistrați. De altfel, începând cu anul 2003 în cauzele care au vizat judecători sau procurori cu acest grad profesional, Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță responsabilă și de interpretarea unitară a legii, s-a considerat competentă după calitatea persoanei, un exemplu fiind Decizia nr. 51/2003 a Completului de 9 judecători. (ca atare, în raport de acest criteriu al calității persoanei, nu există motive de nulitate în ceea ce privește autorizațiile de percheziție sau de interceptare a convorbirilor telefonice contestate de inculpatul T.T. și de înlăturare a proceselor verbale de redare a acestor convorbiri sau a procesului verbal de percheziție domiciliară.

Instanța de fond a apreciat însă că este reală susținerea inculpatului T.T. că pentru obținerea avizului de percheziție de la C.S.M. și apoi pentru obținerea autorizațiilor de percheziție și de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului T.T. și ale altor persoane, D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești a invocat o situație ce s-a dovedit a nu fi reală și anume că sunt indicii că inculpatul T.T. și-ar trafica influența prin intermediul comandantului Poliției Râmnicu Vâlcea – P.I., indicându-se redarea unor convorbiri telefonice dintr-un alt Dosar privind pe inculpatul C.O.E. și alții, nr. 75/P/2008. S-a pornit de la faptul că în convorbirea purtată la data de 4 mai 2009 între C.O.E. si numita P.E.R. se face referirea ,,cazul s-ar putea să fie rezolvabil prin P. pe penal”, menționându-se și o altă convorbire purtată între C.O.E., tot la 4 mai 2009, și o persoană despre care s-a crezut că este P.I., în care cei doi stabilesc o întâlnire la serviciul acelei persoane (fila 16, vol. 2 dosar urmărire penală). Actele dosarului dovedesc faptul că la 23 noiembrie 2010, la o lună după obținerea autorizației nr. 161 din 22 octombrie 2010 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul D.N.A. a constatat că postul telefonic pentru care s-a dispus interceptarea nu fusese utilizat pe perioada supusă autorizării de către P.I., ci de o altă persoană „neidentificată”, despre această situație întocmindu-se un proces verbal de constatare și îndreptare a erorii materiale. Mențiuni despre această eroare au fost făcute doar pe o serie de acte de urmărire penală, situația nefiind adusă la cunoștință nici Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a emis autorizația de interceptare și ulterior de percheziție și nici C.S.M. care a dat aviz pentru percheziția domiciliară. Instanța de fond a menționat că în cursul cercetării judecătorești, s-a putut stabili că persoana căreia îi aparținea postul telefonic respectiv era numitul N.l. - inspector șef I.T.M. Vâlcea, iar convorbirea respectivă, deși păstrată în dosarul de urmărire penală, în procesul-verbal din 21 octombrie 2010, nu are nicio relevanță în cauza de fațâ și ar fi trebuit înlăturată.

Deși unele din argumentele în baza căruia D.N.A. a obținut autorizația de interceptare a convorbirilor telefonice s-a dovedit a nu avea acoperire în realitate (drept pentru care față de P.I. - comandantul Poliției Râmnicu Vâlcea s-a și dispus de către D.N.A. neînceperea urmăririi penale), instanța de fond a menționat că nu are elemente care să demonstreze că s-ar fi acționat fără bună-credință de către organele de urmărire penală. De altfel, în referatul întocmit la 9 noiembrie 2010 prin care s-a solicitat avizul C.S.M. pentru percheziția domiciliară și la biroul unde inculpatul T.T., își desfășura activitatea, nu s-a mai făcut referire la vreo implicare a numitului P.I. în pretinsa activitate de trafic de influentă a inculpatului T.T., după cum nici în autorizația de percheziție nu se mai menționează această situație, fiind invocate alte indicii și mijloace de probă, obținute în Dosarul nr. 75/P/2008 (vol. 3 dosar urmărire penală). Oricum, a arătat instanța de fond, analizarea conținutului convorbirilor interceptate în baza acestei autorizații nr. 161 din 22 octombrie 2010 și consemnate în procesul verbal din 10 decembrie 2010 (filele 38 - 82, vol. 2 dosar urmărire penală), nu au în opinia sa niciun fel de relevanță pentru soluționarea cauzei, neevidențimd aspecte în legătură cu infracțiunile imputate inculpaților ci doar faptul că inculpatul T.T. era interesat să afle motivul pentru care era cercetat de către D.N.A. Pitești.

S-a mai susținut prin concluziile scrise de către inculpatul T.T. că persoana a cărei convorbire ar fi fost interceptată era avocatul P.C. din cadrul Baroului Vâlcea, încălcându-se astfel dispozițiile art. 91 alin. (6) C. proc. pen., potrivit cărora înregistrarea convorbirilor dintre avocat și partea care o reprezintă nu poate fi folosită ca mijloc de probă decât dacă rezultă comiterea de către avocat a unei infracțiuni, însă, așa cum s-a arătat mai sus, o astfel de înregistrare nu există ci, s-a constatat de către că, respectiva convorbire a fost purtată cu șeful I.T.M. Vâlcea - N.l., iar C.O.E. îi solicita acestuia să-l primească în audiență, nefiind relevantă în cauză, după cum nu are nicio relevantă următoarea convorbire dintre C. E. și sora sa B.M., avocat, redată la fila 17, vol. 2, dosar urmărire penală, aceasta fiind în legătură cu prima.

Pe de altă parte, inculpatul C.E. a solicitat constatarea nulității absolute a autorizației de percheziție și a procesului verbal de percheziție efectuat la sediul SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, pe considerentul că percheziția efectuată a depășit spațiul pentru care fusese autorizată, în sensul că autorizația a fost obținută pentru sediul situat pe strada din Rm. Valcea, iar percheziția s-ar fi făcut și la un alt corp de imobil, de unde s-ar fi obținut și o parte din mijloacele de probă invocate de parchet în susținerea acuzațiilor (agenda martorei B.M., fișele de lucrări, bonurile de consum). Instanța de fond a constatat însă că actele procedurale menționate sunt efectuate într-un alt Dosar de urmărire penală nr. 75/P/2008 aflat acum pe rolul Tribunalului Vâlcea, înregistrat sub nr. 3890/90/2010), nesoluționat încă în mod definitiv, astfel încât nu are elemente suficiente și nici mijloace de verificare pentru a se pronunța asupra existenței vreunei ilegalități a efectuării percheziției și a obținerii probelor respective. Din cuprinsul acestui proces verbal de percheziție domiciliară, aflat la filele 32-46, vol. 5, dosar urmărire penală, rezultă că au fost percheziționate două corpuri de clădiri, la această procedură asistând și semnând procesul verbal patru reprezentanți ai SC E. SRL si doi martori asistenți, salariați ai aceleiași societăți care nu au obiectat cu privire la modul în care aceasta s-a desfășurat. Așa fiind, concluzionează instanța de fond, actul procedural are o aparență de legalitate, iar respectivele probele nu pot fi înlăturate.

S-a mai invocat de către acest inculpat și nulitatea autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice emise de Tribunalul Argeș în Dosarul 4211/109/2008 pe considerentul că Tribunalul Argeș, nu avea nicio competență pentru luarea acestei măsuri, iar al doilea motiv invocat a fost acela că interceptările respective au fost efectuate în faza actelor premergătoare și potrivit Deciziei nr. 962/2009 a Curții Constituționale, rezultă că nu este permisă administrarea unor astfel de probe în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Curtea de apel a apreciat că aceste excepții sunt neîntemeiate, în condițiile în care potrivit art. 91 alin. (1) si alin. (3) C. proc. pen. „autorizația se dă de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”.

Fiind vorba de o competență alternativă, autorizațiile au fost eliberate de Tribunalul Argeș ca instanța egală în grad cu instanța competentă să judece cauza în primă instanță (Tribunalul Vâlcea) și în a cărei circumscripție se află sediul Serviciului Teritorial al D.N.A. Pitești. La acel moment nu apărea implicarea prim procurorului T.T. care a atras ulterior o altă competență.

În ceea ce privește cea de-a doua argumentație, instanța de fond a constatat că nici aceasta nu poate fi primită. În primul rând, cele două autorizații au fost cerute și obținute în 24 aprilie 2009 și 25 mai 2009 (filele 5-8, vol. 2, dosar urmărire penală), înainte de pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei invocate nr. 962 care a avut loc la data de 25 iunie 2009. În al doilea rând, fiind vorba de o decizie prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă, interpretarea dată în considerentele acesteia dispozițiilor art. 91 alin. (1), în sensul că instanțele de judecată ar trebui să considere că administrarea unor astfel de mijloace de probă nu poate fi făcută în faza actelor premergătoare, a rămas o problemă controversată, instanțele de judecată continuând să elibereze astfel de autorizații în faza actelor premergătoare. Dovada acestui fapt o găsim chiar în prezentul dosar în care autorizația de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului T.T. a fost dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la mai mult de un an de la pronunțarea deciziei Curții Constituționale, și oricum, tot în faza actelor premergătoare, respectiv prin încheierea nr. 58 din 1 noiembrie 2010 (urmărirea penală fiind începută pe data de 9 noiembrie 2010).

Revenind la motivul sentinței penale, instanța a făcut o examinare a probelor administrate in cursul urmărim penale și în cursul cercetării judecătorești, după cum urmează:

În cauză s-au administrat probatorii cu declarațiile celor trei inculpați T.T., C.O.E. și P.E.R., au fost audiați toți martorii din acte, existenți în citativul rechizitoriului: N.E. - inspector șef adjunct la Poliția Mun. Râmnicu Vâlcea, D.I., M.F., N.M., T.L.M., P.I., B.M.A., I.G., G.M., M.G., D.C. - persoane angajate la SC E. Râmnicu Vâlcea, M.N., D.A.I. - angajați ai SC D. Râmnicu Vâlcea, S.F. - patron firmă construcții, B.M. - agent de poliție, S.I.M. - ginerele inculpatului T., D.C. - fostul soț al inculpatei P., D.D. - fost salariat la SC E. Râmnicu Vâlcea, cu excepția martorului M.C., a cărui audiere nu a fost posibilă datorită stării sale de sănătate, actele medicale înaintate de acest martor la dosar (filele 375-376, vol. 1, dosar fond) demonstrând că a suferit un accident vascular cerebral, având semipareză partea stângă, situație care nu i-a permis prezentarea la instanță pentru a depune mărturie, însă s-a procedat în privința acestui martor la citirea declarației date în cursul urmăririi penale, așa cum prevăd dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

În apărare, inculpații T.T. și C.O.E. au depus numeroase înscrisuri (inclusiv expertize extrajudiciare de construcții, acte contabile, liste convorbiri telefonice) și au solicitat audierea unor martori pe .situațiile de fapt privind lucrările de construcții, bunurile electocasnice și dosarele penale menționate în rechizitoriu. Astfel, au fost audiați martorii: P.I., L.C., U.C.M., L.D., C.E., P.G., M.E., V.N. - aceste persoane fiind lucrători de poliție, procurori și grefieri în legătură cu dosarele penale ale inculpatului C.O.E. sau ale SC E. Rm. Vâlcea, M.M.O., M.C., M.G. - părți implicate în aceste dosare, P.C. -avocat, S.E.L. - fiica inculpatului T.T., N.I. - secretară la SC E. Rm. Vâlcea, M.M., T.E. și N.M. -meseriași angajați pentru efectuarea unor lucrări de construcții și instalații, N.T. - inspector șef l.T.M. Rm. Vâlcea.

Declarația dată fața instanței, inculpatul T.T. și-a .susținut nevinovăția, arătând că a deținut funcția de prim procuror începând cu 1 iulie 2007 și până la data de 4 martie 2011 si nu din anul 2006 asa cum se susține în actul de acuzare și că niciodată nu a uzat de vreo influență asupra lucrătorilor de poliție din cadrul Politiei Râmnicu Vâlcea sau a procurorilor din subordinea sa în nicio cauză penală. .Acesta a mai susținut că nu a avut nicio legătură cu niciunul din dosarele penale pe care SC E. sau C. le-au avut pe parcursul timpului la organele de poliție sau la parchetele din Jud.

Vâlcea și că într-o singură situație, din primăvara anului 2009, a fost sunat de către inculpatul C. care a insistat să-i spună ceva important, grav, că a acceptat să se întâlnească cu acesta în .seara respectivă, povestindu-i-se că o prietenă sau angajată a dumnealui a fost tâlhărită în plină zi, smulgându-i-se telefonul din mână, iar poliția nu a înregistrat plângerea și nu a făcut nimic, deși trecuse mult timp de atunci. Cunoscând antecedentele poliției sub acest aspect, al neînregistrârii plângerilor, inculpatul T. a arătat în continuare că în seara respectivă s-a întâlnit cu N.E. - adjunctul șefului poliției Rm.

Vâlcea, căruia i-a adus la cunoștință situația spunându-i să intre în legalitate, iar după câteva zile când a fost sunat de C., i-a spus acestuia să meargă în audiență la comandant pentru că dosarul este instrumentat de poliție și nu de parchet. În legătură cu bunurile electrocasnice, despre care se susține în rechizitoriu că le-ar fi primit de la inculpatul C., inculpatul T.T. a arătat că le-a cumpărat de la SC D. Rm. Vâlcea, după ce le-a ales împreună cu fiica sa, martora S.E.L., că de la angajații SC D. Rm. Valcea a aflat că C. are franciza magazinului și că prin intermediul acestuia există o modalitate de plată în 2-3 rate a bunurilor pe care intenționa să le cumpere.

În esență, inculpatul a susținut că a plătit în două rate suma (38 milioane lei vechi) pe care o datora pentru bunurile electrocasnice achiziționate (un televizor L.C.D., un aspirator, un frigider și un fier de călcat), direct inculpatului C. pe care l-a căutat la firma sa SC E. Rm. Valcea la fel procedând și cu un alt bun electronic (receiver în valoare de 10 milioane lei vechi) pe care l-a achiziționat puțin mai târziu. În ce privește lucrările de construcții, despre care se susține că s-au efectuat la imobilele proprietatea sa sau la un apartament al fiicei .sale, acesta a susținut că nu s-au efectuat firma SC E. Râmnicu Vâlcea ci cu alți constructori și meseriași angajați de el și de familie, unii din aceștia fiind subantreprenori la SC E. Rm.

Vâlcea în finalul declarației, inculpatul T. a subliniat că niciodată C. nu i-a cerut ceva și nici el nu i-a pretins niciodată nimic, că nu a vorbit niciodată cu polițiștii, procurorii de caz sau prim procurorii parchetelor în legătură cu cele 7 dosare menționate în rechizitoriu, în afara discuției pe care a relatat-o despre plângerea inculpatei P.H.R., pe care a considerat-o ca o reclamație (filele 157 -161, vol. 1, dosar fond).

Declarația dată de inculpatul C.O.E. a arătat că nu a avut niciodată nevoie de influența inculpatului T.T., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și nici să se folosească de influența acestuia. În continuare inculpatul a făcut precizări în legătură cu fiecare dintre dosarele penale menționate în rechizitoriu ca fiind cele în care ar fi uzat de relația cu procurorul T., arătând modul cum au fost soluționate. În ce privește plângerea formulată de inculpata P.E.R. ce era angajată la SC E., inculpatul C. a arătat că după ce a aflat de la aceasta despre incidentul cu fostul său soț, în care îi luase telefonul mobil, s-a oferit să o ajute și să o pună în legătură cu avocatul P.C. cu care era în relații de prietenie și fiind informat de P. că organele de poliție nu făceau absolut nimic în legătură cu plângerea a luat legătura telefonic cu prim procurorul T.

și i-a reclamat acest lucru, iar el i-a spus să meargă în audiență cu doamna P. la organul de poliție, lucru pe care i l-a și comunicat acesteia. Inculpatul a arătat că, în sinea lur, a fost dezamăgit de această recomandare, că P.E. nu s-a mai dus în audiență, a dat o declarație la poliție și apoi la o lună sau două a primit o rezoluție din care a aflat că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a fostului ei soț. Inculpatul a precizat că nu a mai purtat nici-o discuție cu inculpatul T. despre acest caz și nu i-a comunicat nimic despre soluția respectivă.

În legătură cu bunurile electrocasnice achiziționate de inculpatul T. de la D., inculpatul C. a arătat că nu există nicio legătură între aceste bunuri cumpărate în 2008 si incidentul inculpatei P. relatat anterior. care a avut loc în luna mai 2009. Acesta a precizat că SC E. SA are franciză D. pentru Jud. Vâlcea, in sensul că urma sa pună la dispoziție spațiul desfășurării activității comerciale fiind plătită cu un comision din vânzări, parte din acesta fiind primit prin compensare, uneori compensarea fiind făcută cu bunuri electrocasnice.

Inculpatul T. a cumpărat bunuri electronice și electrocasnice în lunile septembrie și octombrie 2008, plătinduile în două rate, că banii i-a primit la sediul firmei fără a elibera factură sau bon, însă aceștia au fost depuși de el la casierie, lucru care se poate verifica în registrul de casă și respectiv în contabilitatea firmei. În legătură cu lucrările despre care se pretinde că le-ar fi efectuat la imobilele inculpatului T. în scopul cumpărării de influență, inculpatul C. a arătat că pentru o lucrare de reparație la un acoperiș i-a recomandat un antreprenor pe nume S.F., acesta efectuând lucrarea cu materiale procurate de la SC E., că în anul 2009 a fost solicitat să efectueze lucrări la un apartament al fiicei inculpatului T., dar i-a recomandat un alt antreprenor, pe nume M., care a efectuat o parte din lucrare și pentru o serie de lucrări de instalații electrice M. a apelat la firma sa, ajutându-l să termine lucrarea în bune condițiuni, plata făcândui-o un apropiat al inculpatului T. care i-a înmânat 5.000 lei motivând că nu-l mai găsește pe M..

Inculpatul C. a mai indicat și alte lucrări mărunte efectuate de angajații săi pentru inculpatul T., cum ar fi: schimbarea unei chiuvete sau împrumutul unei drujbe, pentru care nu a solicitat niciun ban sau T. a plătit direct muncitorilor respectivi. Inculpatul C. a mai arătat că acești subantreprenori se aprovizionau cu materiale de la SC E. Râmnicu Vâlcea, așa explicându-se faptul că pe fișele de lucrări a apărut numele T. și că uneori aceștia luau materiale și pentru alte lucrări pe care le aveau, consemnările făcându-se pe aceeași fișă trecută pe numele beneficiarului principal (filele 171 - 174, vol. 1, dosar fond).

Inculpata P.E.R. a arătat că nu se consideră vinovată de acuzația de mărturie mincinoasă care este trimisă în judecată, că în realitate la procuror, când a fost audiată în calitate de martor, a declarat că nu-și amintește dacă a purtat discuții cu inculpatul C. despre inculpatul T. și că în mod greșit s-a consemnat că nu a purtat aceste discuții și abia pe urmă s-a consemnat că nu-și amintește despre acestea, fiind practic două răspunsuri la aceeași întrebare. Inculpata a arătat că nu îl cunoaște pe comandatul Poliției Râmnicu Vâlcea - P.I., că nu-l cunoștea pe procurorul T.T. și nu își aduce aminte despre convorbirea telefonică în care apare expresia lui C.P. că o persoană are datorii morale sau materiale față ele el. În legătură cu plângerea prin care a reclamat că fostul soț a deposedat-o de un telefon, inculpata a relatat că a făcut-o personal, la aproximativ o oră de la incident, că ea este cea care a scris-o și că a fost la poliție, fiind chemată telefonic de un lucrător de poliție pe nume L. în fața căruia a dat declarație, dar niciodată în audiență la numitul N.E. (adjunctul șefului Politiei Râmnicu Vâlcea) pe care nu îl cunoaște (fila 181, vol. dosar fond).

În final, analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut următoarele:

În Dosarul de urmărire penală nr. 75/P/2008, în care D.N.A. Pitești efectua cercetări față de C.O.E., patron și administrator al SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, s-au obținut indicii și mijloace de probă care atestau o legătură între acesta și prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpatul T.T. Astfel, după efectuarea percheziției la sediul societății, într-o agendă aparținând martorei B.M., director economic al firmei SC E. SRL, sub mențiunea D. 22 septembrie 2008 apărea numele T. și niște bunuri eleetrocasnice (aspirator, frigider, fier de călcat - stație tefal și L.C.D.), apoi, pe o altă pagină, un alt bun, receiver si data de 18 noiembrie 2008. În evidenta contabilă a SC. E., tot ne numele T., sub diverse forme (proc. T., ap. T., T. sau apartament T.) apăreau mai multe fișe centralizatoare de lucrări, instanța de fond menționând numai 4 fișe, astfel: (august 2007 - valoare 64,65 lei; septembrie 2007 - valoare 36,41 lei; martie 2008 - valoare 39,37 lei; aprilie 2008 - valoare 139,18 lei; mai 2008 -- valoare 190,481 lei; septembrie 2008 - valoare 37,43 lei); (mai 2008 - valoare 2.521,69 lei; iunie 2008 - valoare 474,68 lei; iulie 2008 - valoare 358,99 lei); (ianuarie 2009 - valoare 7,68 lei; noiembrie 2009 - valoare 37,30 lei); și (noiembrie 2009 - valoare 69,80 lei; decembrie 2009 - valoare 3.429,34 lei și ianuarie 2010 -total 4.882,95 lei). Fișele respective nu fac vreo mențiune cu privire la natura lucrărilor efectuate, însă s-au mai găsit bonuri de consum (colectiv) pe care sunt trecute o serie de materiale, (cantități, bucăți și valoarea acestora) și cu pix roșu numărul de lucrare, ce apare și pe fișa colectivă. Aceste bonuri de consum se află în dosarul de urmărire penală, vol. 5, după fila 159, pe unele dintre acestea fiind trecute cu pixul mențiunile „T., apartament T., T. casă, bloc , apartament T. sau ap. L.” În plus, numele inculpatului T. a mai apărut în convorbirile telefonice interceptate și purtate de inculpatul C.O.E., fiind vorba de convorbirile din 4, 5 și 6 mai 2009, a căror redare este consemnată în procesul verbal din 21 octombrie 2010 și se află la filele 12-15, 20-27, vol. 2, dosar urmărire penală.

Pornindu-se de la aceste date, în rechizitoriul D.N.A. Pitești se susține că în perioada 2006 - 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul T.T., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a pretins și primit de la inculpatul C.O.E., administrator al SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, în două rânduri, bunuri electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei, care au fost facturate și plătite de această societate comercială și în cinci rânduri servicii constând în executarea unor lucrări la imobilele proprietatea sa sau la imobilul proprietatea fiicei sale, executate de aceeași societate, fără să fie facturate și plătite, inculpatul T.T. având influență reală sau lăsând să se înțeleagă că are influență asupra organelor poliției judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât și a procurorilor de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări față de inculpatul C.O.E. și față de salariați ai SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, cât și dosarele formate ca urmare a plângerilor inculpatului C.O.E. sau persoane apropiate acestuia să primească soluții favorabile.

A menționat instanța de fond că, asa cum s-a arătat mai sus, în debutul cercetărilor, în care s-a solicitat autorizația de interceptare a convorbirilor telefonice ale inculpatului T.T. și confirmarea unei ordonanțe cu titlu provizoriu emisă de procuror, s-a susținut că sumele de bani erau remise către inculpatul T.T., prin intermediul numitului P.I. - șeful Poliției Mun. Râmnicu Vâlcea, persoana care își exercita influența asupra lucrătorilor de poliție judiciară, astfel încât aceștia să nu administreze în mod complet probatoriile aflate în curs de cercetare. Situația respectivă, preluată și în încheierea din 1 noiembrie 2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-a confirmat probator, chiar D.N.A. arătând că s-a aflat în eroare asupra persoanei cu numele P., ce apărea în convorbirile purtate de inculpatul C.E. cu inculpata P.E.R., prin procesul verbal de îndreptare a erorii materiale din 23 noiembrie 2010.

Având în vedere faptul ca atât inculpatul C.E., cât și inculpatul T.T. neagă că ar fi avut o astfel ele înțelegere care, în opinia procurorului, datează încă din anul 2006, când cel de-al doilea inculpat încă nu devenise prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, instanța de fond a procedat la analizarea tuturor probelor prezentate de părți in cauza, pentru a stabili dintai această înțelegere s-a materializat în vreun fel, reținând următoarele:

Pentru ca infracțiunea de trafic de influentă să existe trebuie să fie dovedit atât elementul material de pretindere, primire si respectiv dare de bunuri și servicii între persoana acuzată de trafic de influență si cea acuzată ele cumpărare de influență, cât si celălalt element material al infracțiunii de trafic de influență, care cere ca pretinderea și primirea banilor sau bunurilor să se fi realizat de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu.

În privința primului element material există dovezi că, la diferite imobile aparținând inculpatului T.T. sau fiicei sale, S.E.L., reține instanța de fond că firma SC E. SRL a efectuat diferite lucrări de instalații sau finisaje în construcții, pentru care nu a emis devize de lucrări și facturi și nu există nici documente care să ateste plata acestora de către inculpatul T. sau familia acestuia, cu excepția unei singure situații, arătate și în rechizitoriu. Aceste dovezi sunt reprezentate de fișele centralizatoare și bonurile de consum menționate.

Instanța de fond a menționat însă că nu poate da o valoare absolută acestor documente scrise, în condițiile în care unele dintre lucrări au fost efectuate cu materiale de la SC E. SRL, dar de alte firme sau meșteri constructori. Această situație este prezentă în ceea ce privește lucrarea menționată sub nr. 24807 despre care martorii S.F. (filele 94, 95) și M.F. (filele 4, 5 dosar fond, vol. 3) au arătat că deși apare în evidențele SC E. SRL, lucrarea a fost executată de numitul S.F., subantreprenor al acestei firme, sau cea de la numărul 366 executată parțial de numitul M.M. și terminată de firma inculpatului C.E., situație prezentată de martorul M.M. (filele 249-250, dosar fond, vol. 3) și de S.M. (filele 25-26 dosar fond, vol. 3).

În plus, audierile de martori au mai relevat și alte situații care, în opinia instanței ele fond, pun sub semnul întrebării mențiunile și valorile din aceste înscrisuri și anume că, pe bonurile de consum, cei însărcinați cu efectuarea lucrărilor puteau trece nu numai materialele folosite la lucrarea beneficiarului trecut pe bon ci, și materialele folosite la alte lucrări sau că se putea întâmpla ca materialele trecute pe bon să nu fi fost folosite integral (relevante în acest sens fiind depozițiile martorilor M.F. (filele 4-5 dosar fond, vol. 3), I.G. (filele 10, 11 dosar fond, vol. 3) și M.M. (filele 249-250, dosar fond, vol. 3).

Mai menționează instanța de fond că și evaluarea manoperei aferente lucrărilor menționate cu numerele respective în fișele centralizatoare are o foarte mare doză de aproximație și incertitudine, martorul M.G. administratorul prezent al SC E. SA arătând că estimarea s-a făcut după lista de materiale, fără să cunoască dacă lucrările s-au executat efectiv (filele 29-30, dosar fond, vol. 3).

Cert este că, așa cum au arătat martorii D.I. (fila 3 dosar fond, vol. 3), M.F. (fila 4,5 dosar fond, vol. 3), I.G. (filele 10, 11 dosar fond, vol. 3) și D.C. (fila 31, dosar fond, vol. 3), aceștia sau muncitori aflați în subordinea lor, angajați la SC E. SA au efectuat lucrări la imobile aparținând inculpatului T.T. (Vila din Râmnicu Vâlcea sau apartamentul fiicei sale din Râmnicu Vâlcea) unele de foarte mică importanță, cum ar fi cea despre care a relatat D.C. sau cea din depoziția martorului I.G. (fila 11 dosar fond, vol. 3) sau de mai mare amploare cum a fost cea de la apartamentul fiicei inculpatului, despre care au relatat martorii D.I., M.F. și I.G.

Cu privire la această ultimă lucrare, de la apartamentul fiicei inculpatului T.T., efectuată în decembrie 2009 - ianuarie 2010 și cu concursul numitului M.M. și continuată apoi de alți meșteri angajați de familie, ambii inculpați au susținut că inculpatului C.E. i s-a înmânat de către S.M., ginerele inculpatului T.T., suma ele 5.000 lei în contul lucrării (.situație confirmată de acest martor).

În ce privește bunrile electronice și electrocasnice achiziționate de la D. Râmnicu Vâlcea, instanța de fond a menționat că este de necontestat faptul că acestea sunt în posesia inculpatului T.T., că achizițiile au avut în loc în 22 octombrie 2009 și 18 noiembrie 2009. Conform rechizitoriului fiind însă datele de 22 septembrie 2008 și 18 noiembrie 2008), în scriptele SC E. SRL apărând ca fiind achiziționate și plătite de către această societate.

Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că nu sunt lipsite de credibilitate susținerile celor doi inculpați, confirmate de martora B.M., potrivit cărora SC E. SRL, prin persoana lui G.O.E. și având franceza D. putea să cumpere sau să primească în compensarea comisionului datorat de D. și apoi să revândă unor persoane fizice bunuri electronice și electrocasnice de la D.

În privința achitării lor de inculpatul T.T. către inculpatul C. E., deși nu există un document scris, în sprijinul susținerilor inculpaților că plata a fost făcută direct între cei doi în două rate, vin o serie de împrejurări ce nu pot fi ignorate în opinia instanței ele fond. În primul rând, inculpatul T.T. s-a prezentat personal la magazinul D. și a ales cele 4 obiecte, fiind interesat de prețul acestora (a se vedea depoziția martorului M.N. - filele 7 și 8, dosar fond, vol. 3), apoi a fost văzut la sediul SC E. SRL, când susține că a făcut cele două plăți (depozițiile martorilor D.C., fila 31, verso, dosar fond, vol. 3 și N.I., fila 252, dosar fond, vol. 3). Pentru o persoană având funcția sa, dacă urma să le primească gratuit un astfel de comportament este cel puțin imprudent și inexplicabil, mai ales dacă ar fi avut o înțelegere infracțională datând din 2006 sau 2007 cu inculpatul C.E., așa cum susține procurorul.

În ce privește cea de-a doua componentă necesară pentru existența infracțiunilor de trafic de influență și respectiv cumpărarea de influență, că inculpatul T.T. ar fi uzat de funcția sa sau l-ar fi lăsat pe inculpatul C. E. să creadă că va uza de funcția sa pentru rezolvarea favorabilă a dosarelor pe care societatea, C. E. personal sau apropiat ar acestuia, le-au avut în perioada de referință, instanța de fond a apreciat că nu există dovezi care să susțină aceste acuzații.

Așa cum s-a arătat mai sus, pornind de la datele obținute din Dosarul 75/P/2008, D.N.A. a solicitat organelor de poliție și unităților de parchet din Jud. Vâlcea toate dosarele penale în care era implicat inculpatul C.O.E., SC E. SRL Râmnicu Vâlcea sau salariați ai acestei societăți, fie ca învinuiți, fie ca părți vătămate.

Actele procedurale efectuate în aceste cauze sunt cuprinse în vol. 6 al dosarului de urmărire penală, însă atât din studiul acestora, cât și din audierile lucrătorilor de poliție sau ale procurorilor care le-au instrumentat, nu a reieșit vreo implicare a inculpatului T.T. în soluționarea lor sau ca inculpatul C.E. să-i fi solicitat sprijinul pentru obținerea unor soluții favorabile. Astfel, situația acestor dosare este următoarea:

- Dosarul nr. P/3050166 din 12 noiembrie 2007, în care numitul G.M. reclamase că lucrători ai SC E. SA îi tulburaseră proprietatea, s-a soluționat prin retragerea plângerii acestuia, martorii M.M.O., nepotul părții vătămate, decedat în prezent, arătând că litigiul s-a stins în mod amiabil, fără să se fi făcut vreo intervenție sau presiune din partea cuiva (fila 248, dosar fond, vol. 3), situație prezentată în același mod și de lucrătorul de poliție M.E. (fila 246 dosar fond, vol. 3).

- Dosarul nr. P/3011842 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr. 5443/P/2007 s-a soluționat prin neînceperea urmăririi penale față de C.O.E. și P.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., aceștia fiind acuzați că nu ar fi executat o hotărâre judecătorească, în sensul popririi veniturilor unui fost salariat; speța nu ridica probleme deosebite.

- Dosarul nr. P/3010752 din 29 aprilie 2008, având numărul 2455/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, soluționat pun rezoluția din 15 iulie 2008 prin neânceperea urmăririi penale față de angajații SC E. SRL și SC E. SRL pentru art. 217 C. pen., întrucât a fost retrasă plângerea prealabilă, situație prezentată și de martorul M.C., reprezentantul părții vătămate RDS - RCS Râmnicu Vâlcea (fila 251 dosar fond, vol. 3). Litigiul privea folosirea infrastructurii părții vătămate de către firma inculpatului pentru montarea de interfoane în blocuri, situația care nu s-a mai repetat după ce partea vătămată a făcut sesizarea respectivă la poliție.

- Dosarul nr. P/1750101 din 25 noiembrie 2009, înregistrat la Parchetul de pe lângă judecătoria Bălcești sub nr. 1560/P/2009, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de autori necunoscuți, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 - 209 C. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea (care preluase dosarul) în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. D.N.A a susținut că preluarea s-a făcut prin rezoluția inculpatului T.T., situație reală dar valabilă și în privința altor zeci sau sute de dosare, atunci când unitatea de parchet era prea aglomerată (a se vedea depozițiile martorilor procurori P.G. - fila 286, U.C.M. - fila 200, L.D. - fila 201 și grefier C.E. - fila 202, dosar fond, vol. 3). În această speță, SC E. SRL era parte vătămată, reclamând un furt de materiale, iar soluția i-a fost defavorabilă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar faptul că societatea a atacat cu plângere soluțiile procurorului la instanța de judecată, nu este decât exercitarea unui drept procesual și o dovadă care să incrimineze pe inculpatul C. în vreun fel.

- Dosarul nr. P/1750017 din 1 martie 2010, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești cu nr. 272/P/2010 unde SC E. SRL are calitatea de parte vătămată, cercetările ne fiind definitivate la trimiterea în judecată a inculpaților.

- Dosarul nr. P/3011448 din 4 iunie 2010, înregistrat la Poliția Mun. Râmnicu Vâlcea- Biroul de Investigații Criminale, privind plângerea adresată de numitul D.D., fost salariat al SC E. SRL, împotriva conducerii societății, asupra căruia a relatat lucrătorul de poliție însărcinat cu cercetările - V.N., fila 247 dosar fond, vol. 3 și martorul N.I. - inspector șefia I.T.M. Râmnicu Vâlcea - fila 245 dosar fond, vol. 3, cercetările evidențiind că fapta imputată era la momentul respectiv contravenție, drept pentru care societatea fusese și sancționată contravențional și obligată de către I.T.M. să intre în legalitate. Lucrătorul de poliție a arătat că a propus neînceperea urmăririi penale, soluția fiind confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și că nimeni nu s-a interesat de dosar.

- Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, format ca urmare a plângerii făcute de către inculpata P.E.R. împotriva fostului ei soț, martorul D.C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt sau tâlhărie. În fapt, la data de 30 aprilie 2009, pe fondul unei discuții contradictorii, D.C., fostul soț al inculpatei P.H.R. i-a luat forțat din mână un telefon mobil.

A menționat instanța de fond că aceasta este singura cauză despre care există dovezi că inculpatul T.T. a avut cunoștință, lucru ce a rezultat din propriile sale declarații, declarația inculpatului C.O.E. și din înregistrările telefonice redate în procesul verbal din 20 octombrie 2010 și efectuat in baza autorizației din 24 aprilie 2009 emisă de Tribunalul Argeș, respectiv convorbirile din: 4 mai 2009, ora 7,28 - convorbire C.O.E. - P.E.R.; 4 mai 2009, ora 10,26 - convorbire C.O.E. – T.T.; 4 mai 2009, ora 21,22 - convorbire C.O.E. - T.T.; 4 mai 2009, ora 21,36 - convorbire C.O.E.- P.E.R.; 5 mai 2009, ora 20,21 - convorbire C.O.E. - P.E.R.; 6 mai 2009, ora 11,02 și ora 20,58 - convorbiri C.O.E.-T.T., 6 mai 2009, ora 21,24 - convorbire C.O.E. cu P.E.R.; 9 mai 2009, ora 19,19 -convorbire C.O.E. cu P.E.R.

Trebuie menționate, în opinia instanței de fond. .și convorbirile telefonice dintre inculpatul T. și N.E., inspector șef adjunct la Poliția Râmnicu Vâlcea din 4 maj 2009 și 6 mai 2009, înregistrate în baza unei alte autorizații, obținute într-un alt dosar pentru postul telefonic al acestuia din urmă, prin care cei doi au stabilit o întâlnire (procesul verbal de redare din 10 decembrie 2010, filele 87-89, vol. 2. dosar urmărire penală).

Instanța de fond a apreciat că, din analiza acestor convorbiri, rezultă că inculpatul C.O.E. voia să-l consulte pe inculpatul T.T. cu privire la incidentul pe care P.E. l-a avut cu fostul soț pe 30 aprilie 2009, a stabilit cu acesta o întâlnire care a și avut loc, iar inculpatul T.T. i-a recomandat ca persoana vătămată să meargă în audiență la poliție, la adjunctul șefului Poliției Râmnicu Vâlcea, numitul N.E., cu care a și vorbit, aducându-i la cunoștință atât incidentul, cât și faptul că persoana urma să vină în audientă.

Din cuprinsul primei convorbiri purtate între C.O. și P.E.R., în opinia instanței de fond nu rezultă că acesta ar fi intenționat să-i ceară intervenția în cazul respectiv ci că dorea să-l întrebe dacă este un caz penal și dacă P. are nevoie de avocat, menționarea numelui P. referindu-se la P.C. (pomenit în cursul convorbirii cu apelativul „nea C.”) și nu la P.I. - comandantul Poliției Râmnicu Vâlcea, așa cum a crezut procurorul inițial (au fost redate câteva din replicile apreciate relevante „ m-am gândit mai bine, s-ar putea să fie nevoie și de P.!. Mă duc să-l caut pe T., pe primul procuror să vedem cum rezolvăm cazul, dar s-ar putea să fie rezolvabil prin P.! Pe penal!” sau „ Deci va trebui tot cu nea C. să discutăm, dar eu oricum mă duc să-l întreb dacă trebuie neapărat prin nea C.!”). În ce privește convorbirea din 4 mai 2009, ora 21,36, purtată între aceleași două persoane, după momentul întâlnirii cu T., din cuprinsul acesteia rezultă că recomandarea lui T. fusese să meargă miercuri la ora 10, la poliție, că plângerea era deja făcută de către P.E.R. și că la poliție or să vadă ce este de făcut în continuare.

Cu privire la convorbirea din 5 mai 2009, ora 20,21, pe care procurorul își bazează acuzațiile, în sensul că C.O.E. ar fi spus prietenei sale despre T.T. că „are datorii morale și materiale față de mine”, că a fost la el acasă, i-a explicat cum stau lucrurile și a zis că o ajută, instanța de fond a apreciat că nu există certitudinea că referirea ar fi fost făcută cu privire la primul procuror T.T., fiind posibilă și versiunea inculpatului C.E. că era vorba despre P.C., avocatul lui P. și prieten de familie cu el.Aceasta, deoarece C.E. nu pronunță niciun nume de persoană și se observă că în această discuție îi explică prietenei sale că a avut o întâlnire cu persoana respectivă (cu datorii morale și materiale) și ce a vorbit cu aceasta, situație care nu se justifică logic, în condițiile în care, cu o zi înainte, pe 4 mai 2009, îi dăduse deja explicații amănunțite cu privire la întâlnirea pe care o avusese cu T.T.

În convorbirea din 6 mai 2009, ora 20,58 dintre T.T. si C.E., acesta îi spune „s-o trimită luni dimineață pe doamna la domnul comisar șef N.E.”, în următoarea convorbire C.E. îi comunică lui P.E. că trebuie să meargă luni la poliție și probabil o să mai dea o declarație, iar pe data de 9 mai 2009, într-o altă convorbire dintre C.E. și P.E., acesta îi spune „trebuie să scapi din chestia asta cumva, de asta trebuie să-l căutăm pe P. ăsta”.

Prin urmare, în opinia instanței de fond, în afara faptului că inculpatul T.T. i-a trimis în audiență la adjunctul comandantului Poliției Râmnicu Vâlcea, nu există probe care să dovedească că i-ar ii promis că va uza de influența sa pentru rezolvarea într-un fel sau altul a cauzei respective și nici că C.E. i-ar fi cerut să se implice mai mult, în contul vreunor servicii prestate și neplătite.

De altfel, continuă instanța de fond, verificările făcute în registrul de audiență a Politiei Râmnicu Vâlcea au relevat faptul că nici P.E.R., nici C.O.E. nu au dat curs recomandării făcute de inculpatul T.T., în dosarul penal, constituit ulterior pe numele lui D.C., fostul soț al lui P.E.R. și-a urmat cursul firesc, fără intervenția cuiva; soluția de scoatere de sub urmărire penală fiind dată la 21 iulie 2009, de un procuror de la Parchetul de pe lângă judecătoria Râmnicu Vâlcea nefiind atacată de persoanele implicate.

A subliniat instanța de fond că dacă ar fi să intre pe tărâmul speculațiilor, așa cum face procurorul când trage concluzia că „este indubitabil că inculpatul C.O.E. primise garanții de la inculpatul T.T. că îl ajută în dosarele în care avea interesul să fie soluționate favorabil, fapt pentru care i-a remis cele 5 bunuri electrocasnice și a executat lucrări la proprietățile sale” (rechizitoriu fila 63), ar fi de așteptat ca cineva care a avut atâtea beneficii să fi făcut mai mult pentru cumpărătorul de influență, în lunga perioadă (3 ani) în care se susține că au avut această înțelegere.

Or, arată în continuare instanța de fond, analiza probelor de mai sus relevă că dosarele penale în care a fost implicat inculpatul C.E., societatea sa sau inculpata P.E.R. (cu care se pare că a avut o relație mai apropiată decât cu un simplu salariat) nu au primit soluții favorabile, ci mai mult defavorabile sau au fost rezolvate amiabil. De altfel, niciunul din lucrătorii de politie, inclusiv martorul N.E. si nici procurorii audiați ca martori nu au făcut vreo referire la vreo intervenție a inculpatului T.T. în dosarele pe care le instrumentau. În opinia instanței de fond, tocmai de aceea procurorul a ales să formuleze acuzația în sensul că „inculpatul T.T. a lăsat să se creadă că are influență asupra acestor persoane” deși nici în acest sens nu sunt dovezi, iar persoana care ar fi putut să susțină această ipoteză infracțională ar fi trebuit să fie C.O.E. - cumpărătorul de influență, însă acesta a negat cu vehemență aceste susțineri.

Așa fiind, concluzionează instanța de fond, deși inculpatul T.T. nu poate justifica integral cu documente scrise plata tuturor lucrărilor de instalații și finisaje, executate cu lucrătorii SC E. SRL la imobilele proprietatea sa sau remiterea obiectelor electronice și electrocasnice, fapta nu îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, 6 și 7 alin. (3) din Legea 78/200 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit în cauză că, ar fi avut aceste beneficii pentru că l-a lăsat să creadă pe C.O.E. că are influență asupra polițiștilor sau procurorilor din subordine, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a-i determina să rezolve favorabil dosarele acestuia. În mod complementar, s-a apreciat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzute de disp. art. 6 pct. 1 alin. (1) din Lege 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) c. pen., reținută în sarcina coinculpatului C.O.E.. Ca atare, în baza art. 2 pct. 2 lit.a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond a menționat că se impune achitarea ambilor inculpați, faptelor reținute în sarcina lor lipsindu-le elementul constitutiv al infracțiunii de «trafic de influență și respectiv cumpărare de influență despre care s-a făcut vorbire în paragrafele anterioare.

În ce privește pe inculpata P.H.R., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzuta de art. 260 C. proc. pen., s-a apreciat că și în privința acesteia lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv intenția. În sarcina acesteia se reține ipoteza de text privitoare la fapta martorului care „nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat”. S-a considerat de către procuror că este mărturie mincinoasă susținerea făcută de aceasta, în calitate de martor, că nu-și amintește să fi purtat discuțiile referitoare la T.T. cu inculpatul C.E., respectiv „la ajutorul pe care T.T. urma să i-l acorde ca urmare a plângerii pe care a formulat-o împotriva fostului ei soț” (rechizitoriu, pagina 68). Or, din chiar această formulare a acuzației rezultă că martorei P.E.R. i se cerea să se auto-incrimineze, ea riscând să facă față acuzațiilor de complicitate la trafic de influență sau complicitate la cumpărare de influență, sancționate mai grav, cu închisoare de la 2 la 10 ani sau de la 2 la 8 ani, decât mărturia mincinoasă, pentru care pedeapsa este de la 2 la 5 ani închisoare. Instanța de fond a arătat și faptul ca în momentul la care inculpata P.H.R. a fost audiată în calitate de martor în acest dosar, coinculpatul C.O.E. era arestat preventiv în Dosarul nr. 75/P/2008 acuzat tot pentru fapte de corupție, astfel încât este de înțeles prudența pe care a manifestat-o martora în declarația pe care a dat-o la D.N.A, la data de 18 noiembrie 2010, (filele 301-303, dosar urmărire penală, vol. 1).

Chiar dacă legea procesual penala română, a menționat instanța de fond, nu reglementează și situația martorului care se poate auto încrimina prin declarațiile ce-i sunt solicitate, beneficiind de dreptul la tăcere doar învinuitul sau inculpatul, S-a apreciat că în speța de față sunt aplicabile principiile ce se desprind din jurisprudența C.E.D.O. cu privire la aplicabilitatea art. 6 din Convenție și persoanei care figurează în proces în calitate de martor. Astfel, C.E.D.O. a subliniat că, față de caracterul autonom al noțiunii de „acuzație în materie penală” și martorul se bucură de acest drept în măsura în care prin declarația pe care o face s-ar putea incrimina. Oricum, în depoziția pe care a dat-o la 18 noiembrie 2010, unele dintre afirmații nu pot fi considerate neconforme cu realitatea, odată ce, în discuția din 4 mai 2009 în care C.O.E. i-a comunicat că are de gând să-l consulte pe prim procurorul T.T., rezultă intenția de a întreba dacă în cazul respectiv e necesar să se apeleze la serviciile unui avocat sau nu și nu solicitarea unei intervenții în favoarea sa.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat că faptei inculpatei P.E.R., care a preferat să declare că nu-și amintește despre conținutul discuțiilor purtate cu C.O.E., cu privire la T.T. și la plângerea formulată de ea împotriva fostului soț D.C., îi lipsește latura subiectivă, fiind comisă cu vădita intenție de a nu se auto incrimina. Ca atare, în baza disp. art. baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 C. pen.

Ca o consecință a soluțiilor de achitare pronunțate, în baza disp. art. 163 C. proc. pen., instanța de fond a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza Ordonanței nr. 141 din 2 decembrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, prin procesele - verbale cu nr. 141 din 2 decembrie 2010, asupra autoturismului parținând inculpatului T.T. și asupra sumei de 19.279,18 lei, consemnată la C.E.C. de inculpatul C.O.E., cu recipisa și chitanța din 3 decembrie 2010.

Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații T.T., P.E.R. și C.O.E.

Înainte de se proceda la examinarea recursurilor, Înalta Curte, apreciază necesar a menționa ca sentința atacată face parte dintre hotărârile prevăzute de art. 385 pct. 6 alin. (3) C. proc. pen. în sensul câ recursurile nu sunt limitate la motivele de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 alin. (1) C. proc. pen., astfel că instanța dă recurs, în afara temeiurilor invocate si a cererilor formulate de recurenți, este obligata să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

În motivele .scrise de recurs, Ministerul Public a solicitat condamnarea inculpaților, în sinteză, susținând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale. infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecata.

Inculpații, în motivele scrise de recurs, dar si în cursul dezbaterilor, au criticat sentința atacată cu privire la temeiul achitării, aceștia susținând că în mod greșit instanța de fond a dispus soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii”), temeiul legal corect fiind apreciat - în opinia recurenților - ca cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. (,,fapta nu există”).

Recursurile Ministerului Public ale inculpaților vor fi admise pentru motivele ce se vor arata: judecarea cauzei penale în primă instanță este, potrivit reglementării procesual-penale, singura judecată integral devolutivă în fapt și în drept, reglementării riguroase a acestei etape a judecătorești fiindu-i alocate cele mai multe art. ale C. proc. pen. dintre cele ce se referă la etapele judecății.

Aceeași preocupare a legiuitorului este reflectată și de modalitatea laborioasă de reglementare a conținutului sentinței (art. 354-357 C. proc. pen.), cu precădere a „conținutului expunem” (art. 356 C. proc. pen.).

Motivarea hotărârilor judecătorești, si mai ales a sentinței instanței de fond, a constituit o preocupare și obiect de examinare atât pe plan național (Hotărârea nr. 10 din 17 ianuarie 2008 a C.S.M. și jurisprudența națională), cât și pe plan european (jurisprudența C.E.D.O. și Avizul nr. 11 (2008) al C.C.J.E. în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești).

Astfel, în sinteză, C.E.D.O. a reamintit, constant, că „dreptul la un proces echitabil, garantat ele art. 6 alin. (1) din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate ', adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanței” obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor-, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Motivarea hotărârii judecătorești este o expunere sistematică și logică a considerentelor de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, în care materialul demonstrației îl constituie materialul probator, susținerile părților și normele legii. Motivarea oricărei hotărâri judecătorești are ca justificare: interesul justiției (prevenirea arbitrajului și posibilitatea de a fi controlata de către instanțele ierarhic superioare); interesul justițiabililor (posibilitatea ca aceștia să cunoască temeiurile hotărârii); interesul lega (asigurarea conformității și uniformității aplicării legii în stat), iar obiectivele conținutului hotărârilor judecătorești sunt: să permită verificarea dacă judecata s-a desfășurat cu respectarea legalității și a dispozițiilor privind garantarea drepturilor părților, precum și a celor care asigură stabilirea adevărului; să constituie o garanție că nimic din ceea ce formează obiectul judecății nu a fost lăsat în afara examinării și că soluția este rezultatul firesc al acestei examinări; să asigure exacta executare a celor hotărâte. Printre calitățile hotărârii judecătorești este ca aceasta să fie concisă și clară, iar printre viciile acesteia sunt insuficiența, confuzia și contrazicerea/contranetatea între dispozitiv și partea expozitivă ori chiar contrazicerea/contranetatea între considerente.

Din această perspectivă, examinarea sentinței atacate conduce la concluzia necesitații rejudecării cauzei de către instanța de fond având in vedere următoarele:

În cursul dezbaterilor la instanța de fond, dar și prin concluziile scrise, inculpații - prin apărători - au solicitat achitarea în temeiul an. 10 lit. a) din C. proc. pen. care înseamnă că faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată nu exista. Așa cum rezultă din încheierea de dezbateri, și din concluziile scrise, s-a susținut, printre altele-, că bunurile electrocasnice au fost achiziționate de inculpatul T.T. și plătite integral, în două rate, coinculpatul G.O. depunând banii în casieria unității. De asemenea, s-a susținut, pe de o parte, că SC E. SRL nu a efectuat la locuința lui T.T. sau la locuința fiicei sale niciuna dintre lucrările de construcție care sunt menționate în rechizitoriu, iar pe de altă parte, că unele lucrări efectuate (menționate expres de apărare) au fost integral achitate.

În dezacord cu actul de acuzare (care susținea ca faptele există în materialitatea lor, au fost .săvârșite de inculpați, sunt prevăzute de lege ca infracțiuni - trafic de influență, cumpărare de influentă si mărturie mincinoasă, și întrunesc toate elementele constitutive ale acestor infracțiuni), dar și cu apărările inculpaților (care susțineau că nu au săvârșit faptele menționate în rechizitoriu, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.), instanța de fond a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. temei de drept care înseamnă - conform doctrinei și jurisprudenței - că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există în materialitatea lor, că au fost săvârșite de aceștia, și sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, însă lipsește unul din elementele constitutive ale respectivelor infracțiuni (trafic de influență, cumpărare de influență șl mărturie mincinoasă).

Or, adoptând această soluție (achitarea în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen.), instanța de fond avea obligația să precizeze expres, înlăturând orice echivoc, că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public există în materialitatea lor, că au fost săvârșite de aceștia, și că sunt prevăzute de lege ca infracțiuni, însă lipsește unul din elementele constitutive ale respectivelor infracțiuni (trafic de influență, cumpărare de influență și mărturie mincinoasă), cu menționarea clară a elementului/elementelor care lipsește/lipsesc din conținutul constitutiv al fiecărei infracțiuni.

În acest sens, există obligația examinării fiecărei acuzații/fapte menționată în rechizitoriu, a probelor care dovedesc existența faptei în materialitatea ei și a săvârșirii de către persoana arătată în actul de acuzare.

Din examinarea părții expozitive a sentinței atacate, contrar acestor obligații legale, se constată exprimarea unor dileme, dubii, probabilități, neclarități, dar și referiri la silogismele utilizate de procuror în susținerea acuzațiilor. Toate aceste deficiente ale sentinței sunt corect observate atât de acuzare, cât și de apărare în motivele scrise de recurs.

Astfel, cu titlu de exemplu, se pot menționa următoarele paragrafe din sentința atacată: „Curtea observă însă că, nu-i poate da o valoare absolută acestor documente scrise, în condițiile în care unele dintre lucrări, au fost efectuate cu materiale de la SC E. SA , dar de alți constructori.

În plus, audierile de martori au mai relevat si alte situații care pun sub semnul întrebării mențiunile si valorile din aceste înscrisuri si anume că, pe bonurile de consum, cei însărcinați cu efectuarea lucrărilor puteau trece nu numai materialele, folosite la lucrarea beneficiarului trecut pe bon ci si materialele folosite la alte lucrări sau că se putea întâmpla ca materialele trecute pe bon să nu fi fost folosite integral.

Și evaluarea manoperei aferente lucrărilor menționate cu numerele respective în fișele centralizatoare are o foarte mare doză de aproximație si incertitudine.

Curtea consideră că nu sunt lipsite ele credibilitate susținerile celor doi inculpați, confirmate de martora B.M., potrivit cărora SC E. SA, prin persoana lui C.O.E. și având franciza D., putea să cumpere sau să primească, în compensarea comisionului datorat de D.

Din cuprinsul primei convorbiri purtate între C.O.E. și P.E.R., nu rezultă că acesta ar fi intenționat să-i ceară intervenția în cazul respectiv ci că dorea să întrebe dacă este un caz penal și dacă P. are nevoie de avocat, menționarea numelui P. referindu-se la P.C.

Cu privire la convorbirea din 5 mai 2009, ora 20,21, pe care parchetul își bazează acuzațiile, în sensul că C.O.E. ar fi spus prietenei sale despre T.T. că,,are datorii morale și materiale față de mine”, că a fost la ei acasă, i-a explicat cum stau lucrurile și a zis că Curtea consideră că nu există certitudinea că referirea ar fi fost făcută cu privire la primul procuror T., fiind posbil si versiunea inculpatului C.O.E. că era vorba despre P.C., avocatul lui P. si prieten. Aceasta, deoarece C.O.E. nu pronunță nici un nume de persoană și se observă că în această discuție îi explică prietenei sale că a avut o întâlnire cu persoana respectivă și ce a vorbit cu aceasta, în condițiile în care, cu o zi. înainte, pe 4 martie 2009, îi dăduse explicații amănunțite cu privire la întâlnirea pe care o avusese cu T.T.

Dacă ar fi să intrăm pe tărâmul speculațiilor, asa cât face parchetul când trage concluzia că „este indubitabil că inculpatul C.O.E. primise garanții de la inculpatul T.T. că îl ajută în dosarele în care avea interesul să-i fie soluționate favorabil, fapt pentru care i-a remis cele 5 bunuri electrocasnice și a executat lucrări la proprietățile sale” (rechizitoriu fila 63), ar fi de așteptat ca cineva care a avut atâtea beneficii să fi făcut mai mult pentru cumpărătorul de influență, în lunga perioadă (3 ani) în care se susține că au avut această înțelegere.

Ori, analiza probelor de mai sus arată că dosarele penale în care a fost implicat inculpatul C.O.E., societatea sa sau inculpata P.E.R. (cu care se pare că a avut o relație mai apropiată decât cu un simplu salariat) nu au primit soluții favorabile si mai mult defavorabile sau au fost rezolvate amiabil.

Așa fiind, deși inculpatul T.T. nu poate justifica integral cu documente scrise plata tuturor lucrărilor de instalații și finisaje, executate cu lucrătorii SC E. SA la imobilele proprietatea sa sau remiterea obiectelor electronice și electrocasnice, fapta nu îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăptită de art. 257 c. pen. rap. la art. 5, 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/200 cu aplic, art. 41 alin. (2) c. pen., nefiind dovedit în caufă că, ar fi avut aceste beneficii pentru că l-a lăsat să creadă pe C.O.E. că are influență asupra polițiștilor sau procurorilor din subordine, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a-i determina să rezolve favorabil dosarele acestuia.

Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 6 pct. 1 alin. (1) din Lege nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) c. pen., reținută în sarcina coiculpatului C.O.E.”

În sentința atacată, asa cum se arată în motivele scrise de recurs ale Ministerului Public, există neclarități inclusiv în ce privește argumentele juridice care au stat la baza soluției de achitare dispusă pe temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen.

Astfel, printre argumentele instanței de fond pentru soluția dispusă sunt menționate și următoarele:

- analiza probelor de mai sus arată că dosarele penale în care a fost implicat inculpatul D., societatea sa sau inculpata P.E.R. (cu care se pare că a avut o relație mai apropiată decât cu un simplu salariat) nu au primit soluții favorabile ci mai mult defavorabile sau au fost rezolvate amiabil''.

- ar fi de așteptat ca cineva care a avut atâtea beneficii să fi făcut mai mult pentru cumpărătorii de influență, în lunga perioadă în care se susține că au avut această înțelegere”.

Or, potrivit doctrinei și jurisprudenței, elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de influență poate fi realizat prin oricare dintre următoarele trei modalități alternative: primirea; pretinderea de bani sau alte foloase; acceptarea de promisiuni, de daruri. Primirea de bani sau alte foloase presupune preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, a unui bun sau altor foloase. Pretinderea de bani sau alte foloase înseamnă formularea de către făptuitor, în mod expres sau tacit, a cererii ca să-i se dea o sumă de bani, un bun etc. Acceptarea de promisiuni, de daruri, presupune manifestarea acordului cu privire la promisiunile făcute sau darurile oferite.

Este necesar ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar. Cerința legii este îndeplinită si atunci când făptuitorul nu dezminte afirmațiile făcute de o altă persoană că ar avea influență asupra funcționarului. Nu interesează dacă faptuitontl a precizat sau un numele funcționarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acesteia. Ceea ce interesează este ca influenta reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinat de făptuitorul trebuie să promită că va interveni la acel funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Infracțiunea de trafic de influență există indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și indiferent daca s-a urmării efectuarea unui act legal sau ilegal primirea, pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea ele promisiuni, ele daruri trebuie să aibă loc mai înainte ca funcționarul asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influență să fi îndeplinit respectivul act. Dacă făptuitorul pretinde sau primește banii sau foloasele după ce funcționarul a îndeplinit actul, fapta nu constituie infracțiunea de trafic de influență, ci, eventual, o altă infracțiune.

Urmarea imediată constă în atingerea adusa prestigiului funcției și funcționarului public.

Latura subiectivă presupune vinovăția făptuitorului sub forma intenției directe. Latura subiectivă a infracțiunii include și scopul determinării funcționarului să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Infracțiunea există indiferent dacă scopul a fost sau nu real.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond, în rejudecare, are obligația să stabilească fără echivoc, în baza probelor administrate, printre altele, următoarele:

- dacă bunurile electrocasnice menționate în rechizitoriu au intrat în proprietatea inculpatului T.T., dacă acesta le-a achitat integral (așa cum susține apărarea) sau le-a primit cu alt titlu (așa cum susține acuzarea), care este data primirii lor și, respectiv, data achitării contravalorii acestor bunuri în cele două rate (chiar cu aproximație) și cum se face dovada certă a plății acestor bunuri. În acest context, instanța de fond are obligația să menționeze expres și să examineze probele propuse apărare și probele propuse de acuzare cu privire la respectivele bunuri electrocasnice, arătând motivele pentru care le înlătură pe unele în defavoarea altora;

- dacă au fost efectuate lucrările de construcție menționate în rechizitoriu - cu referire la cele 5 fișe de lucrări (inclusiv consumurile de materiale pentru construcții și instalații) - pentru imobilele aparținând inculpatului T.T. sau fiicei și ginerelui acestuia, dacă acesta le-a achitat integral (așa cum susține apărarea) sau au fost efectuate fără plata acestora (cu titlul la care face referire acuzarea), care este data executării fiecărei lucrări și contravaloarea lor (materiale, obiecte și manoperă) și, respectiv, data și modalitatea achitării contravalorii fiecărei lucrări, inclusiv materiale și obiecte (chiar cu aproximație) și cum se face dovada certă a plății acestor lucrări și materiale. În acest context, instanța de fond are obligația să menționeze expres și să examineze probele propuse apărare și probele propuse de acuzare cu privire la respectivele lucrări și consumuri de materiale, arătând motivele pentru care le înlătură pe unele în defavoarea altora;

- care a fost natura relațiilor dintre inculpatul T.T. (prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea) și inculpatul C.O.E. (administrator al SC E. SRL), având în vedere susținerile apărăm potrivit cărora, pe de o parte, bunurile electrocasnice au fost achiziționate în contextul arătat (franciza D., plata si facturarea de către SC E. SRL, plata în 2 rate a contravalorii bunurilor de către inculpatul T.T., însă fără a se solicita înscrisuri doveditoare ale plății, etc), iar pe de altă parte, că serviciile constând în executarea unor lucrări la imobilele aparținând aceluiași inculpat (sau fiicei lui), acuzarea susținând că nu există facturi și dovezi de plată de către inculpatul T.T., iar apărarea susținând că plata a fost făcută în numeral, fără însă a se solicita înscrisuri doveditoare ale plății, stabilirea naturii acestei relații dintre inculpați poate fi de natură a explica justețea apărării în sensul unei rezerve a inculpatului T.T. de a solicita coinculpatului C.O.E. înscrisuri doveditoare ale plății contravalorii bunurilor electrocasmce în valoare totală de 5.215,70 lei și, respecuv, plății contravalorii executării lucrărilor efectuate la imobilele menționate, în valoare de 14.062,48 lei (ambele sume fiind menționate în actul de acuzare, în același act fiind menționate expres atât bunurile electrocasnice, cât șl serviciile de construcții și materiale consumate);

- clarificarea motivației, conținutului și a finalității demersurilor coinculpatului C.O.E. pentru înregistrarea plângerii formulate de coinculpata P.E.R. împotriva fostului soț cu privire la telefonul mobil, prin apelarea telefonică a coinculpatului T.T.; această clarificare ar fi de natură să demonstreze inclusiv justețea apărării coinculpatului C.O.E. cu privire la faptul că demersurile respective se refereau la persoana unui avocat apropiat lui, iar nu la persoana coinculpatului T.T.;

- stabilirea neechivocă a motivului determinant al tranzacției”, adică care a fost motivul/motivele care l-au determinat pe comculpatul C.O.E., să accepte și să dispună transmiterea către coinculpatul T.T. a bunurilor electrocasnice și, respectiv, să dispună executarea serviciilor constând în lucrările la imobilele arătate în actul de acuzare (fie motivul determinant expus în rechizitoriu, fie un alt motiv determinant susținut de apărare); în ambele ipoteze urmează să fie examinată rezonabilitatea respectivului motiv în raport cu probatoriul administrat și, respectiv, în raport cu argumentele acuzării și apărării;

- în activitatea de evaluare a tuturor probelor propuse de acuzare și de apărare, instanța de fond are obligația menționării motivelor pentru care le-a înlăturat pe unele, în defavoarea altora; are obligația examinării critice a probelor și argumentelor acuzării și, deopotrivă, obligația examinării probelor, argumentelor și apărărilor inculpaților, fără acceptarea unora sau altora pe baza unor probabilități, dubii, neclarități etc. ori pe baza convingerii intime a judecătorului formată în alt mod decât prin coroborarea probelor administrate (art. 63 alin. (2) C. proc. pen. astfel cum a fost modificat ca urmare a Deciziei nr. 171/2001 a Curții Constituționale);

- la evaluarea conținutului convorbirilor interceptate și înregistrate, instanța de fond are obligația de a menționa modul propriu de interpretare a sensului și conținutului discuțiilor dintre cei 3 coinculpați, cu precizarea motivelor pentru care a dat prevalentă interpretării acuzării sau, dimpotrivă, interpretării apărării; acceptarea interpretării dată de acuzare sau de apărare conținutului și sensului convorbirilor telefonice, inclusiv cu privire la pretinsele confuzii de nume și persoane, trebuie judicios motivată;

- de asemenea, urmează a se stabili, fără echivoc, dacă, în ipoteza primirii bunurilor electrocasnice și beneficierii de lucrările la imobilele arătate, inclusiv materiale de construcții, astfel cum s-a susținut în rechizitoriu, toate sau numai unele dintre acestea sunt în legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului T.T. sau cu atribuțiile de serviciu a altor persoane din autorități cu atribuții judiciare în sensul arătat de acuzare.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind acuzării obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). liste însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept si o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluăm corecte a probelor de către acuzare. În măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

Inculpatul nu trebuie să-și dovedească nevinovăția în instanță însă, în măsura în care invocă în favoarea sa împrejurări de fapt prin care tinde să înlăture probele și argumentele acuzării, apare necesitatea ca acesta să propună probe pentru dovedirea respectivelor împrejurări de fapt ori să ofere explicații rezonabile, nefiind suficientă expunerea unor argumente întemeiate pe probabilități, presupuneri, inexactități etc.

În consecință, instanța de fond are obligația ca - în baza probelor administrate si examinând în mod real toate argumentele acuzării și apărării - să conchidă fără echivoc dacă inculpatul T.T. (prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea) a pretins și a primit de la coinculpatul C.O.E. (administrator la SC E. SRL) bunuri electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei și, respectiv, servicii constând în executarea unor lucrări la imobilele proprietatea sa sau la imobilul proprietatea fiicei sale, în valoare de 14.062,48 lei, dacă acestea au fost sau nu achitate integral ori parțial, de către cine, și care sunt probele în acest sens, și, de asemenea, titlul cu care au fost pretinse ori primite/oferite/date aceste bunuri și servicii.

Instanța de fond are obligația nu numai a motivării unei soluții de achitare, dar și obligația motivării unei soluții de condamnare, fie conform încadrării juridice propusă prin rechizitoriu, fie conform altei încadrări juridice pusă în discuția contradictorie a acuzării și apărării.

Având în vedere legătura care, potrivit rechizitoriului, există între faptele celor doi coinculpati T.T. și C.O.E., pe de o parte, cu faptele inculpatei P.E.R., pe de altă parte, pentru o rezolvare unitară și completă a cauzei penale, va fi admis recursul Ministerului Public și cu privire la aceasta, precum și al inculpatei P.E.R. (care a criticat sentința sub aspectul temeiului de drept, aceasta apreciind ca fiind corect cel prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc. pen.), urmând ca instanța de fond, ca și în situația celor doi coinculpați, să stabilească dacă fapta există în materialitatea ei, dacă a fost săvârșită de aceasta și dacă este prevăzută de lege ca infracțiunea de mărturie mincinoasă, evident prin examinarea întrunirii tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 260 C. proc. pen. în raport cu probatoriul propus de acuzare și cu cel propus în apărare, inclusiv în raport cu argumentele care pledează pentru sau împotriva reținerii acestei infracțiuni din categoria celor care împiedică înfăptuirea justiției.

Față de cele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații T.T., P.E.R. și C.O.E., va fi casată sentința atacată și se va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond.

În rejudecare, pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanța de fond va putea dispune readministrarea unor probe, administrarea unor probe noi, precum și reascultarea inculpaților (în măsura în care sunt de acord aceasta si apreciază că sunt necesare noi lămuriri cu privire la faptele care constituie obiectul judecății și cu privire la apărările formulate în cursul procesului penal), procesul penal urmând să-și reia cursul de la încheierea anterioară încheierii de dezbateri și amânare a pronunțării sentinței atacate (care face parte integrantă din sentința casată).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații T.T., P.E.R. și C.O.E. împotriva sentinței penale nr. 159 din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, (Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 27 mai 2013.