Decizia nr. 1705/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 49/F din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 602/64/2008, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei B.A.M., din infracțiunile de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.; s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.A., din infracțiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților F.A., D.G.M., D.R. și A.G.D., din infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj, a condamnat inculpatul M.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în forma instigării, a condamnat inculpatul M.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul M.A. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul D.R., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul D.R. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul D.R. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul D.R. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul D.G.M., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul D.G.M. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul D.G.M. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul D.G.M. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19. Iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul A.G.D., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul A.G.D. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul A.G.D. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul A.G.D. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul F.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, a condamnat inculpatul F.A. la pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul F.A. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul F.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul A.M.A., la pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului A.M.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei pe care inculpatul A.M.A. a executat-o, perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

A constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul A.M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 260 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a condamnat inculpata B.A.M., Ia pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatei B.A.M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei B.A.M. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, a condamnat inculpatul T.V., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului T.V. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A constatat că, în perioada 5 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul T.V. a fost luată în cursul urmăririi penale măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

A respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea civilă B.H.I.

A constatat că prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2009 s-a dispus, în baza art. 771 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 865 C. proc. pen., supravegherea domiciliului sau reședinței părții vătămate B.H.I. și însoțirea acesteia de la și până la instanța de judecată la termenele pentru care a fost citat, dispoziție ce urma a fi menținută.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata următoarelor sume de bani, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat:

- inculpatul M.A. la plata sumei de 7.000 RON,

- inculpații F.A., D.G.M., D.R., A.M.A., A.G.D., T.V. și B.A.M. la plata sumei de 4.000 RON fiecare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 51/P/2007 din data de 29 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. M.A., pentru comiterea infracțiunilor de șantaj, prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și de lipsire de libertate în mod ilegal sub forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen.,

2. A.M.N., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

3. T.V., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

4. D.R., pentru comiterea infracțiunilor de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

5. F.A., pentru comiterea infracțiunilor de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

6. D.G.M., pentru comiterea infracțiunilor de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

7. A.G.D., pentru comiterea infracțiunilor de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

8. B.A.M., sub aspectul comietrii de către aceasta a infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 260 C. pen. și infracțiunii în legătură directă cu infracțiunile de corupție, respectiv favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen.

II. Elementele de fapt pe care parchetul Ie-a avut în vedere la emiterea actului de inculpare.

Moștenitor al defunctului C.I., partea vătămată B.H.I. a efectuat demersurile legale pentru restituirea proprietăților preluate samavolnic de regimul comunist în data de 25 octombrie 1950 de la antecesorului său.

În acest sens, încă din anul 1997, în numele său și al celorlalți moștenitori, partea vătămată B.H.I. a formulat cererile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Ca urmare a acestor demersuri, prin hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007, Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar analizând propunerea Comisiei Locale Brașov a decis validarea propunerilor formulate privind înscrierile din anexa nr. 29 referitoare la o suprafață totală de 145,91 ha cu un număr de 36 poziții, suprafață ce a fost aprobată a fi trecută din domeniul public al statului aflat în administrarea I.N.C.D.C.S.Z. Brașov în domeniul privat al Municipiului Brașov. În anexa nr. 29, este prevăzută suprafața de 4,27 ha reconstituită părții vătămate B.H.I., martorei S.A.M. și numitei C.A.

Pe parcursul perioadei cuprinse între anul 1997 și datei de 12 ianuarie 2007, partea vătămată B.H.I. a primit informații despre evoluția demersurilor cererilor sale și de Ia martorul C.S., consilier în cadrul Primăriei Brașov la Direcția Patrimoniu, Serviciul Intabulări Fond Funciar și Registru agricol, membru al Comisiei Locale Brașov de aplicare a legilor fondului funciar.

Pe de altă parte, inculpatul M.A., președinte al Organizației Municipiului Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, era interesat de achiziționarea unor suprafețe de teren în zona I.N.C.D.C.S.Z. Brașov, zona fiind cu un evident potențial de dezvoltare imobiliară. Datorită acestui interes, inculpatul M.A. a aflat atât personal, dar și de la martorul C.S. că părții vătămate B.H.I. urma să i se reconstituie dreptul de proprietate, funcționarul public comunicându-i inculpatului M.A. numărul de telefon al părții vătămate.

Datorită interesului pecuniar al investițiilor sale imobiliare, în ziua de 21 februarie 2007, în jurul orei 13:08, inculpatul M.A. a contactat telefonic pe partea vătămată B.H.I., în cadrul discuției, manifestându-și interesul asupra cumpărării suprafeței de teren ce urma să fie restituită, deoarece dorea „să-l așeze (...) într-o poziție mai accesibilă(...)”.

Fiind interesat să vândă, partea vătămată a solicitat o ofertă: „(...) și Ia ce sumă v-ați gândit ca avans?”, cei doi ajungând la avansul de 50.000 euro pentru o suprafață de 40.270 mp „(...)vă dau 50.000 atunci și urmează când se reglementează situația și se dau titlurile să ne întâlnim și să vă dau restul”.

Cunoscând că terenul este în indiviziune cu ceilalți moștenitori, inculpatul a întrebat partea vătămată dacă are „procură de împuternicire (...)?”, victima afirmând că „nu, nu, nu, (...) o semnăm în cotă indiviză”, dar inculpatul a insistat ca partea vătămată să obțină o procură chiar și fără apostilă întrucât „ (...) nu trebuie apostilă la notarul Ia care merge”.

În cadrul dialogului, inculpatul M.A. a făcut vorbire de activitatea sa politică „ (...) eu sunt și președinte de partid, că-s Ia B.G. în partid (...) chiar astăzi am criticat în conferința de presă (...)”, pentru ca în finalul dialogului cei doi să se înțeleagă ca partea vătămată să vină la Brașov pentru întocmirea documentelor la notarul public.

După stabilirea prețului de 50.000 euro pentru o suprafață de 40.270 mp, știind că nu are bani, inculpatul M.A. a discutat cu un anume S. căruia i-a vândut 2.000 mp din această suprafață pentru suma de 50.000.

Mulțumit de afacerile tocmai încheiate a sunat-o pe prietena sa, inculpata B.A.M. spunându-i că „ (...) tocmai mi-am mărit averea, în sensul că am cumpărat 4 hectare de pământ acolo, în zona I.N.C.D.C.S.Z. Brașov, cu 2 euro/mp (...) și că să am bani am și vândut din el 2000 mp (...) cu 45 euro/mp”, (deci a cumpărat în același loc teren de 40.270 mp cu 2 euro/mp și a vândut 2.000 mp din el cu 45 euro/mp).

În ziua de 22 februarie 2007 inculpatul M.A. a obținut toate actele necesare pentru întocmirea formalităților la notarul public, inculpatul T.V., pe care l-a și anunțat „ (...) domnule notar (...) și mai vin mâine dimineață să fac un act din acele, de cumpăr acolo la institut fără să fie eliberat titlu (...)”.

Acestea au fost circumstanțele în care, la data de 23 februarie 2007, la biroului inculpatului T.V., care ocupă funcția de notar public în circumscripția judecătoriei Brașov, s-au întocmit și semnat înscrisurile denumite contract de vânzare-cumpărare de drepturi, încheierea de autentificare nr. X1 din 2007 și procură specială, încheiere de autentificare nr. X2 din 2007.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, partea vătămată B.H.I. a încasat suma de 45.000 euro, sumă ce este recunoscută de acesta.

Ajuns în București, partea vătămată s-a consultat cu o persoană ce avea cunoștințe juridice, realizând că actele întocmite nu reflectau înțelegerea telefonică avută cu inculpatul M.A., între timp aflând și faptul că prețul terenului în zona I.N.C.D.C.S.Z. Brașov era mult mai mare.

În aceste condiții, înțelegând că singura posibilitate legală pentru stabilirea corectă a termenilor înțelegerii inițiale era revocarea procurii speciale, în ziua de 8 martie 2007 partea vătămată s-a deplasat la Biroul Notarial Public C.E., unde a declarat că revocă mandatul dat numiților M.A. și M.E.M. Revocarea procurii speciale a fost realizată cu scopul de a putea ajunge ulterior la întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare al terenului la prețul pieței, deoarece prin procură era prevăzut printre altele că M.A. urma să-și vândă terenul „exclusiv sieși”.

Deși avea obligația de a comunica personal revocarea mandatului, întrucât s-a considerat înșelat la prețul oferit de inculpatul M.A., partea vătămată nu l-a anunțat personal, lăsând ca acesta să afle când va dori să întocmească actele de vânzare.

În aceste condiții, la data de 12 martie 2007, inculpatul T.V. a intrat în posesia adresei din 9 martie 2007 a Biroului Notarial Public C.E. prin care i se transmitea o copie a declarației părții vătămate prin care s-a revocat mandatul dat inculpatului M.A. și soției sale M.M. S-a precizat că până la data de 5 mai 2007 nu se punea problema existenței terenului în patrimoniul Primăriei Brașov, deci nu se putea pune problema eliberării titlurilor de proprietate etc.

După ce a analizat comunicarea primită și declarația părții vătămate, în jurul orei 16:14, contrar obligațiilor sale prevăzute în art. 3 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale ce dispune că îndeplinește un serviciu de interes public, inculpatul T.V. l-a sunat pe inculpatul M.A. spunându-i: „ B.H.I. ăsta de la București (...) ți-a revocat procura! (...) uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap! dreptul tău de creanță s-a stins (...) devine, devine litigios (...) a luat de la tine 45.000 euro, păi ce mă-sa-n (...) visează că (...) i-ai furat? păi, ia legătura cu el și zii: bă' nenorocitule, ce-ai făcut? (...) ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu, ai (...), ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 de dolari, băga-l-aș în (...)! (...) spune-i la nenorocit să-ți dea banii înapoi și spune-i să se ducă negru, cu cine l-a adus în orașul acesta, nemernicul că ș-acuma mi-amintesc, era numai miere până i-ai dat banii (...)”, limbajul, inflexiunile vocale și modul de adresare trădează un interes clar al notarului cu privire la natura actului întocmit în favoarea Iui M.A. și în detrimentul victimei, dialogul fiind în clară contradicție cu cele mai elementare norme deontologice ale profesiei de notar, deși actele îndeplinite de acest inculpat sunt de autoritate publică conform art. 4 din Legea nr. 36/1995 Legea notarilor publici și a activității notariale.

Deși pe parcursul dialogului inculpatul M.A. a încercat să determine notarul la întocmirea unor acte notariale antedatate „ (...) eu nu pot să fac (...)eu nu pot să fac repede un (...) o cesionare de drepturi în baza la procura aia ca să (...) nu mai poată să fie revocat? (...) eu pot să fac un act, acum înainte să știe el de chestia asta? (...)”, a fost refuzat „ (...) nu mai poți că mi-a comunicat în scris! Nu mă! Io nu-ți fac, pentru că e greu, ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu (...) deci dreptul tău de creanță s-a stins la final inculpatul M.A. afirmând: „(...) ai' de capul meu, no bine! Mersi domn' notar! Hai că vedem ce facem?! (...)”.

Considerându-se la rândul său înșelat, inculpatul M.A. s-a plâns prietenei sale, inculpata B.A.M., de profesie avocat, împreună cu care era.

Inculpata B.A.M., împotriva deontologiei profesionale ce o obliga la păstrarea confidențialității actelor îndeplinite pentru alți clienți, i-a făcut cunoscut Iui M.A. că partea vătămată B.H.I. se afla la Biroul Notarial Public B.V. din Municipiul Brașov pentru semnarea unor contracte cu clienții firmei de avocatură la care lucrează, respectiv cu reprezentanții SC I.C.C.O. SRL Brașov.

Pe acest fond s-a conturat decizia infracțională a inculpatului M.A. care, începând din jurul orei 16:24, a discutat pe rând cu inculpatul D.G.M., însoțit de fratele său, D.R., „Bă, drăguților bă! Mi-a dat unu țeapă (...) cu alea 2 hectare de la așa (...) și acum-i la notar, deci mi-a revocat procura prin care trebuia să vând eu pământul ăla care, l-am luat de la (...) de la institut, aicea pe 2 hectare (...) ș-acuma-i la notar, eu trebe, să mergem oțâr acolo, să vedem ce facem cu el, că-mi bag că nu se poate-mi bag, îi crap capul! Cu inculpatul A.M.A. „ Mergi repede la notărița B.V. (...) că acela ne-a tras țeapă, ne-a revocat procura (...) papagalul ăla, și-i la notărița B.V., nu la C.E., deci a revocat procura noastră de 2 hectare Ia C.E., încasează acum banii prin bancă de la (...) C., că (...) vinde lui C. pământul de la G. Deci, B.V., pe Z. (...) dar vezi să nu-ți vadă mașina, trage-o undeva acolo, că (...) vin și eu acolo cu băieții, da?”, cu inculpatul F.A. „(...) păi uite (...) că mi-a tras unu țeapă de 45.000 și-i la notar (...) și i-am chemat și pe băieții mei! Hai să mergem acolo să vedem ce facem, că-i rup capul, (...)” și cu inculpatul A.G.D. „(...) Prezidente, sunt la colț, aicea la Z. cu T. (...)”.

În timpul în care i-a anunțat pe acești inculpați pentru a-l însoți la Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a discutat și cu notarul public, inculpatul T.V., care l-a îndemnat explicit la exercitarea violențelor asupra victimei în sensul că „ (...) i-aș trage una peste bot să-i sară măselele, să știi! (...)”, l-a aprobat când aflase că s-a organizat cu alte persoane „ (...) deci, este un nesimțit, că putea să vină aicea și să revoce procura, că nu se-ntâmpla nimic (...)”, evitând să afirme explicit consecințele juridice ale manifestării de voință a victimei și chemându-l la biroul său „ (...) să-ți dea banii înapoi! păi știu că nu-ți convine, că l-ai ajutat dar nu vreau să vorbesc la telefon că cine știe cine (...) stă și ascultă (...)”.

În baza informațiilor primite de la inculpata B.A.M. și de Ia inculpatul T.V., însoțit de inculpații D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. și A.G.D., în jurul orelor 16:40, inculpatul M.A. a pătruns în sediul BNP B.V., unde, în prezența martorilor C.C.F., B.M., A.E.A., R.I.C.M., au exercitat violențe asupra părții vătămate B.H.I., pe care au scos-o împotriva voinței sale din biroul notarial și au urcat-o într-un autoturism de teren în care s-au mai aflat inculpații D.G.M., D.R., F.A. și A.G.D.

În timp ce victima era deplasată „ (...) în drum (...) spre pădure (...)”, inculpații M.A. și A.M.A. au dorit să „calmeze” martorii oculari, care între timp s-au baricadat în biroul notarial, asigurând accesul cu gratiile, afirmațiile inculpatului M.A. cu privire la acest gest fiind „ (...) l-am luat cu totul acuma l-am răpit, noi suntem cu altă mașină, l-au luat băieții și (...) el e plin de sânge, săracul (...) deci era C. săracu', i-a căzut fața și m-am scuzat: domne', ne scuzați de abordarea problemei, ne pare rău de (...), domne', dar cam brutal domne' (...) s-au închis pe dinăuntru-n notariat (...) am încercat să mă duc să mă scuz (...) se închiseseră în notariat”.

Pe timpul cât partea vătămată B.H.I. a fost deplasată împotriva voinței sale „ (...) pe lângă Județean, uite trecem dealu' acum pe D. la Notariatul Public C.E., acolo lângă P.S., la Pizza I.”, a fost agresată fizic permanent, însă loviturile aplicate nu au avut ca scop crearea unor leziuni evidente sau grave „ (...) curgea sânge din ureche (...) lasă că n-are nimic (...)”, ci cu scopul înfrângerii deciziei de revocare a mandatului dat inculpatului M.A., prin care acesta putea să-și vândă terenul victimei „exclusiv sieși”, scopul pecuniar al acțiunilor infracționale derulate de toți inculpații fiind evident „ (...) mergem un pic la notar acum, să vedem ce-ai făcut (...) aduceți-l! (...) duceți-l (...) și să revoce revocarea (...) n-avea voie să-l revoce (...) e un nenorocit (...)”. Aceste violențe au fost exercitate pe întreagă perioadă de timp cât victima a fost lipsită de libertate, respectiv pe parcursul celor cca. 2 ore în care partea vătămată B.H.I. „face jurăminte de credință”, până ce „mai face prostii”, deși după părerea inculpatului A.G.D. „ trebuia umblat mai mult la sacul de (...)”, iar inculpata B.A.M. insista pentru semnarea actelor autentice.

După eliberarea victimei, inculpatul M.A. îi comunică inculpatului T.V. „ domnule notar (...) nu vă grăbiți s-o anulați, că omul s-a răzgândit și o să trimită pe fax o altă revocare a revocării”, replica notarului fiind de aprobare „ Păi tu-ți dai seama ce pericol a putut să (...)” și de atenționare „bine (...) dar să ai grijă să nu se mai împiedice (...) nesimțitul dracului”, liniștea inculpaților fiind asigurată de afirmațiile „dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă”.

Acestea au fost împrejurările în care, în zilele următoare, ca urmare a activității infracționale desfășurate asupra sa și modalității insidioase prin care inculpatul M.A. îl contacta și-l întreba când va face revocarea revocării, la data de 14 martie 2008 partea vătămată s-a prezentat în față unui notar public din cadrul Biroul Notarial Public L. București, unde a dat o nouă procură inculpatului M.A.

Noua procură de mandatare a inculpatului M.A. nu a avut același conținut cu procura specială revocată la data de 8 martie 2007, deoarece notarul public nu a fost de acord cu modelul transmis prin fax de către inculpatul T.V., fapt ce a determinat nemulțumirea inculpatului M.A., care i-a reproșat acest aspect părții vătămate. De aceea, partea vătămată B.H.I., având în vedere violențele, amenințările și sechestrarea prin care trecuse în data de 12 martie 2007, a renunțat la orice interes asupra drepturilor sale legale.

Cunoscând că manifestarea de voință a părții vătămate a fost înfrântă, inculpatul T.V. a comunicat în data de 21 martie 2007 către Biroul Notarial Public C.E. că, „sub nr. 778 din data de 23 februarie 2007 nu s-a autentificat o procură semnată de B.H.I.”. Prin această adresă al cărei conținut este real, inculpatul T.V. a urmărit să ascundă existența procurii ce fusese autentificată în data de 23 februarie 2007 sub nr. X2, pentru ca această procură specială să poată fi utilizată în continuare de către inculpatul M.A., întrucât, având studii superioare juridice, cunoșteau că nu un număr (X1 sau X2) reprezintă manifestarea de voință a persoanei, ci conținutul intrinsec al acestei manifestări de voință, de altfel la fel de cunoscut, și pentru care, alături de ceilalți inculpați, și-au unit eforturile de a-l înfrânge, respectiv manifestarea voinței de revocare a mandatului dat inculpatului M.A.

De aceea, în data de data de 19 iunie 2008, când a fost prezent la punerea în posesie a terenului, inculpatul M.A. s-a folosit de aceeași procură despre care cunoștea inechivoc că este revocată, iar după data de 3 iulie 2007 când a dorit să ridice originalul titlului de proprietate nr. X3/2007 s-a folosit de aceeași procură și tot de aceea declarația inculpatului M.A. autentificat la data de 2 octombrie 2007 de către inculpatul T.V. face vorbire de aceeași procură.

După declanșarea urmăririi penale, la data de 24 ianuarie 2008 când a fost audiată în calitate de martor, inculpata B.A.M., deși cunoștea toate detaliile activității infracționale desfășurate asupra părții vătămate, a făcut afirmații mincinoase, ticluite cu o doză de ironie ce contrastează cu deontologia profesiei de avocat din care face parte și în totală contradicție cu jurământul solemn pe care l-a depus cu ocazia intrării în această profesie nobilă de avocat.

III. Declarațiile inculpaților. Apărarea acestora.

Pe parcursul procesului penal pornit împotriva lor, inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută.

A. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 3 ori, de două ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul M.A. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declarație din data de 17 ianuarie 2007, inculpatul a menționat că, în data de 23 februarie 2007, a încheiat cu partea vătămată B.H.I. contractul de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 și, totodată, o procură prin care, împreună cu soția sa, fuseseră mandatați de către aceeași parte vătămată, să se ocupe cu „obținerea titlului de proprietate și, ulterior, de perfectarea celorlalte acte legale cu rezultatul de a deveni proprietarul tabular al acestora, conform înțelegerii noastre”.

În data de 12 martie 2007, inculpatul a fost anunțat de inculpatul T.V. că „a primit de la notarul pubic C.E. o adresă conform căreia, după spusele domnului notar, B.H.I., care nu i-a inspirat încredere, mi-a revocat procura (...)”.

Inculpatul a făcut vorbire de faptul că „m-am plâns prietenei mele că am fost înșelat cu 50.000 de euro”, prietena inculpatului fiind inculpata B.A.M. care, auzind numele părții vătămate, i-ar fi adus la cunoștința inculpatului M.A. faptul că partea vătămată „s-ar afla pe str. Z. din Brașov, la Biroul Notarial Public B.V., unde semna un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu C.C., (...), prietena mea mărturisindu-mi că, și după părerea ei, B.H.I. este un escroc (...)”.

În aceste condiții, inculpatul a „luat decizia de a sta de vorbă cu B.H.I. pentru a afla ce l-a determinat să revoce procura, act fără de care nu mai puteam continua procedura de obținere a titlului de proprietate în vederea intrării în posesie a terenului”.

În continuarea aceleiași declarații, a menționat că „Eu le-am spus că mă voi duce la Biroul Notarial Public B.V. pe Z. pentru a discuta cu o persoană care m-a înșelat cu 50.000 euro”.

Pentru a oferi o justificare a prezenței inculpatului F.A. la sediul Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a menționat în cuprinsul primei declarații că „Am luat legătura cu F.A. să vină să-mi aducă una dintre mașinile mele la Biroul Notarial Public B.V.”, deși acesta a menționat ulterior că „Cert este că m-am deplasat la Biroul Notarial Public B.V. cu o altă mașină a mea”.

Inculpatul a menționat că a solicitat prezența inculpatului F.A. „pe considerentul că B.H.I. ar putea deveni agresiv, știind despre el că este mai corpolent și necunoscându-i reacțiile”.

Ajuns la sediul Biroului Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a declarat că i-a observat pe partea vătămată B.H.I. și pe martorul C.C., „din ușa biroului notarului public i-am făcut un semn lui B.H.I., bătându-i obrazul întrebându-l de ce mi-a revocat procura”, iar după ce a fost salutat „ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat (...)”, inculpatul l-a rugat „să ieșim afară din biroul notarial, pentru a nu deranja (...) și să lămurim problema”.

În continuare, inculpatul M.A. a menționat că, în momentul în care au ieșit, „numitul B.H.I. s-a împiedicat de pragul ușii, lovindu-se în cădere cu fruntea de balustradă. Datorită impactului, i-a apărut un cucui în zona în care s-a lovit (...)”.

În cadrul discuțiilor purtate între inculpat și partea vătămată, acesta din urmă ar fi negat revocarea procurii, aspect care „l-a scos din sărite” pe inculpat, care i-a „cerut imperativ” să meargă la biroul notarial al inculpatului T.V., la fel „solicitându-i imperativ să se urce în mașină”, după ce, în prealabil, partea vătămată refuzase inițial să meargă.

După urcarea părții vătămate în mașină, inculpatul M.A. s-a întors la biroul notarial „unde nu am putut intra deoarece era încuiat grilajul exterior de protecție, l-am văzut pe C.C. în spatele gratiilor și mi-am cerut scuze că l-am reținut un pic pentru discuții”, ulterior deplasându-se împreună cu B.H.I. la biroul notarial al inculpatului T.V. unde era închis, iar de aici s-au deplasat la Biroul Notarial Public C.E. unde era, de asemenea, închis.

Inculpatul M.A. a menționat că „din câte-mi amintesc, acesta a venit cu mine-n mașină, se afla pe bancheta din spate, F.A. la volan, iar eu în dreapta lui”.

Ca urmare a discuțiilor purtate între inculpatul M.A. și partea vătămată, aceasta din urmă „și-a adus aminte că a fost la notarul C.E. și că a revocat o procură a surorii lui și că poate din mapa de acte a dat spre revocare, din greșeală, actul meu, respectiv procura”. În aceste condiții, partea vătămată s-ar fi arătat dispus să verifice când ajunge la București „dacă așa s-au petrecut lucrurile”, fapt ce l-a determinat să-i trimită o nouă procură prin fax în data de 14 martie 2007.

Inculpatul M.A. a menționat faptul că „niciun moment nu s-a pus problema că B.H.I. să fie reținut împotriva voinței sale”, iar „în toată perioada cât B.H.I. s-a aflat împreună cu mine în autoturismul condus de F.A., asupra lui nu s-au exercitat niciun fel de violențe”.

În cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarației, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- după ce au plecat de la sediul Biroul Notarial Public B.V., în cadrul discuțiilor pe care le-au purtat în interiorul mașinii, partea vătămată a afirmat că este posibil ca, din greșeală, să fi revocat procura al cărei număr l-a aflat de la prietena lui. În aceste condiții, inculpatul M.A. l-a rugat pe partea vătămată „să o sunăm pe prietena lui cu care am și discutat, aceasta negând, că ar fi discutat cu B.H.I. despre un număr de procură (...)”,

- după ce discuția dintre inculpatul M.A. și partea vătămată s-a încheiat, „F.A. a zis că merge acasă pe jos, fapt pentru care l-a și făcut”,

- în referire la procura pe care partea vătămată i-a trimis-o inculpatului M.A., prin fax, din București, acesta a menționat că „nu-mi amintesc să fi trimis vreun model de procură către Biroul Notarial Public L. și nici nu am cunoștință ca cineva să fi trimis un astfel de document la acest birou.

În cea de-a treia declarație din cursul urmăririi penale ce a fost dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul M.A. a menționat, în mod diferit, aspecte care țin de faptul că partea vătămată s-ar fi lovit cu capul „de o bordură de la intrarea în notariat”, respectiv că „(...) eu am plecat cu A.M.A. cu mașina, el conducea, iar partea vătămată probabil că a rămas să meargă cu mașina lui F.A.”.

- în cursul judecății, inculpatul a menținut, în cea mai mare parte, aspectele de fapt menționate în cuprinsul declarațiilor din cursul urmăririi penale.

Acesta a învederat faptul că, în cadrul convorbirilor telefonice interceptate, exprimarea sa a fost una care care să o impresioneze pe inculpata B.A.M., deși, în realitate, faptele la care se referea se petrecuseră într-o cu totul altă modalitate, iar acțiunile sale „din dupăamiaza din 12 martie 2007 (...) aveau ca finalitate observarea la partea vătămată a existenței sau nu a bunei sale credințe”.

Tot în cadrul acestei declarații, inculpatul M.A. a menționat că „din punctul meu de vedere eu eram îndreptățit să mă prezint în baza contractului de vănzare-cumpărare de drepturi în fața oricărei autorități, iar nu în baza procurii. De altfel, în momentul în care doamna notar C.E. i-a comunicat prin fax inculpatului T.V. că partea vătămată revocase procura, astfel cum rezultă din conținutul acelui înscris, referirea privitoare la revocare privea actul autentificat al vânzării-cumpărării, respectiv X1, pe când procura fusese autentificată sub nr. X2”.

Inculpatul M.A. a menționat „cu siguranță” faptul că „în fața Biroului Notarial Public C.E. au fost două mașini”, iar deplasarea la acest birou notarial a făcut-o cu „mașina condusă de inculpatul A.M.A. cu care eu venisem”, afirmând „cu siguranță” că „în mașina condusă de inculpatul A.M.A. a fost acesta și cu mine, nemaifiind o altă persoană”, iar „în ceea ce privește părțile care s-au deplasat cu mașina mea, cu siguranță afirm că aceasta a fost condusă de inculpatul F.A., iar în interiorul acesteia s-a aflat numai partea vătămată”.

Prin concluziile scrise, inculpatul M.A. a solicitat achitarea sa pentru următoarele argumente:

- cu privire la infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 131 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a susținut că rechizitoriul se bazează, printre altele, pe declarațiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M., precum și pe înregistrările telefonice. Concluzia din rechizitoriu este combătută de întreg materialul probator administrat în timpul cercetării judecătorești, respectiv declarații ale martorilor, declarațiile inculpaților și înscrisurile existente la dosar;

- presupusa faptă ar fi fost săvârșită la data de 12 martie 2007. Cu toate acestea plângere părții vătămate a fost făcuta abia la data de 23 octombrie 2007, după ce, în prealabil, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov s-a sesizat din oficiu la data de 26 august 2007, conform procesului-verbal de sesizare din oficiu aflat la dosarul cauzei. Cu privire la aceste aspecte, este relevantă chiar declarația părții vătămate B.H.I. dată la data de 12 noiembrie 2007 în care a arătat că „pentru a formala acest denunț, arăt ca am fost contactat de un ofițer de poliție judiciară (...)”, „ofițerul mi-a explicat că lucrează la D.N.A. și că are dispoziție scrisă din partea procurorului”.

- din actele procedurale aflate la dosarul cauzei, cât și din declarațiile părții vătămate, reiese că inițiativa denunțului nu i-a aparținut părții vătămate, ci organului de urmărire penală care a întreprins demersuri pentru găsirea acesteia și determinarea ei să depună denunț, ceea ce denotă faptul că partea vătămată nu s-a considerat în niciun moment victima vreunei infracțiuni.

- analiza declarațiilor martorelor B.M. și R.I.C.M. din cursul urmăririi penale, conduce la concluzia că nici una din cele două martore audiate în faza de urmărire penală nu a perceput în mod nemijlocit cele petrecute în sediul notariatului. De altfel, B.M. arată că a aflat de la „colegele mele”, iar colega sa R.I.C.M. a declarat că aflat de la B.M. faptul că partea vătămată a fost agresată și urcată cu forța într-o mașină de teren.

- Pentru a se reține în cuprinsul rechizitoriului că s-au exercitat violențe asupra părții vătămate B.H.I., procurorul a transpus trunchiat și în afara contextului, numai anumite părți din convorbirile telefonice, inculpatul susținând că partea vătămată s-a lovit în timp ce părăsea notariatul și nicidecum că ar fi fost agresat de acesta.

Declarațiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S. și L.M., precum și convorbirile telefonice interceptate se coroborează cu declarația sa de inculpat și cu declarațiile celorlalți inculpați, fiind îndeplinite exigențele prevăzute de art. 69 C. proc. pen., astfel încât declarația sa și a celorlalți inculpați poate servi la aflarea adevărului.

- Inculpatul a susținut că nu l-ar fi amenințat pe partea vătămată, aceste aspecte rezultând din convorbirea telefonică purtate de acesta cu partea vătămată B.H.I. în data de 13 martie 2007. Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 25 ianuarie 2008, la ora 15:03:58, inculpatul l-a apelat pe B.H.I. pentru a-l întreba „cum procedezi ca să faci revocarea revocării acolo?” În aceste condiții, se poate observa, nu numai că nu au fost folosite cuvinte apte să inducă părții vătămate o stare de temere care să o alarmeze, ci dimpotrivă, discuțiile s-au purtat amical, fiind folosite expresii ca „te rog frumos”. Or, în situația în care partea vătămată ar fi fost amenințată și, drept consecință, i s-ar fi indus o stare de temere care să o alarmeze, nu s-ar fi exprimat „mâine nu-ți promit, dar vin”, ci prin înfrângerea propriei voințe, ar fi făcut ceea ce i-ar fi impus inculpatul ca urmare a constrângerii prin violență și amenințare;

- a prezentat relevanță și convorbirile din data de 14 martie 2007, dată la care a fost autentificată cea de-a doua procură. Nici cu privire la aceste discuții purtate cu partea vătămată nu au fost surprinse cuvinte de amenințare, ci, din contră, inculpatul a folosit formule de politețe „Hai te rog frumos” și expresii familiare, cum ar fi „dragule”, „puiule” și „hai te pup”.

- din ansamblul mijloacelor de probă (declarațiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S., L.M., F.C. și interceptările convorbirilor telefonice) a rezultat că nu s-au exercitat violențe și nici amenințări asupra părții vătămate B.H.I. Singurul mijloc de probă la care se face trimitere în cuprinsul rechizitoriului îl reprezintă declarațiile părții vătămate, însă acestea nu întrunesc condiția prevăzută de art. 75 C. proc. pen. pentru a putea servi la aflarea adevărului, respectiv de a se corobora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Astfel, declarațiile părții vătămate vin în contradicție atât cu probele directe aflate la dosarul cauzei (înregistrările și interceptările de convorbiri telefonice), cât și cu cele reținute de către procuror în rechizitoriu.

- în doctrină s-a arătat că pentru a putea fi reținută infracțiunea de șantaj, constrângerea trebuie să îndeplinească două trăsături:

- constrângerea să fie de așa natură, încât să prilejuiască o stare de temere (de alarmare) ceea ce determină victima să acționeze într-un alt mod decât acela pe care și-l dorește;

- constrângerea trebuie să aibă ca scop o anumită comportare (așa cum dorește constrângătorul) din partea victimei.

Pornind de la cele menționate în doctrină, chiar dacă prin absurd, s-ar reține că a existat o acțiune de constrângere, aceasta nu a avut ca urmare determinarea părții vătămate să facă ceva, în înțelesul legii penale. Acestuia nu i-a fost înfrântă propria voință și nu există nici o probă din care să rezulte contrariul. Astfel, din interceptări, rezultă cu claritate faptul că partea vătămată a ales cum și când va face o nouă procură în favoarea inculpatului M.A. și mai mult, partea vătămată a ales să facă o nouă procură, nu pentru că a fost constrâns, ci pentru că inculpatul, în mod legitim, i-a solicitat acest lucru, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cei doi și Ia procura încheiată în legătură cu acest contract în fața inculpatului T.V. Cu privire la elementul constrângerii și al temerii ce i-ar fi insuflat-o părții vătămate, inculpatul a susținut în apărare că este relevantă chiar declarația dată de către aceasta în fața instanței de judecată, când a arătat că „Chiar dacă aflasem despre inculpatul M.A. că este o persoana periculoasă nu mi-a fost frică să revoc procura”;

- apărarea inculpatului M.A. a vizat și nesinceritatea declarațiilor părții vătămate și adevăratele sale intenții, acestea fiind puse în evidență de declarația dată de partea vătămată în fața instanței când a susținut că „chiar dacă nu sunt mulțumit de afacerea pe care am făcut-o, contractul de vânzare-cumpărare nu a fost reziliat, astfel că nu am de ce să-i restitui inculpatului M.A. suma de bani. Personal nu am întreprins și nu întreprind vreun demers pentru a vinde suprafața de teren”. Or, susține inculpatul, la data de 6 mai 2010, adică la o lună și patru zile de la data declarației data în fața instanței, partea vătămată a vândut terenul în cauză către SC L. SRL pentru suma totala de 225.000 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 6 mai 2010 la Notarii Publici Asociați O.U.-M.B.-R.O.

- inculpatul M.A. a mai susținut că partea vătămată l-ar fi indus în eroare cu prilejul încheierii celor două acte autentificate de inculpatul T.V., câtă vreme a fost începută urmărirea penală împotriva acesteia de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Relevant asupra comportamentului părții vătămate, este și faptul că partea vătămată B.H.I. a mai fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni în Dosarul penal nr. 4186/300/2007 al Curții de Apel București.

- inculpatul a susținut că, o condiție a laturii subiective care se deduce din textul de incriminare, se referă la dobândirea în mod injust a unui folos pentru sine sau pentru altul, nefiind îndeplinită nici această condiție. Astfel, declarația de revocare făcută în fața Biroului Notarial Public C.E. nu putea să producă efecte juridice, întrucât fusese revocat un act ce nu a fost identificat corect în ceea ce privește numărul acestuia. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi își produce efectele și în absența acelei procuri speciale, prezumat a fi revocată, astfel încât cele reținute prin rechizitoriu nu corespund adevărului și nu au fost probate.

- în aceste condiții, inculpatul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește acuzația comiterii infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 131 din Legea nr. 78/2000.

- cu privire la infracțiunea de instigare Ia lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 25 C. pen. raportat Ia art 189 alin. (1) C. pen., inculpatul M.A. a susținut că, în rechizitoriu, nu se face mențiune despre modalitatea concretă în care i-ar fi determinat pe coinculpați să comită infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal.

- determinarea celui instigat de a comite o infracțiune, trebuie să aibă caracter idoneu, adică să aibă aptitudinea în concretă de a inocula acestuia rezoluția infracțională, în absența căreia instigatui nu ar fi luat rezoluția infracțională. Or, în rechizitoriu nu se indică nici un mijloc de probă din care rezulte caracterul idoneu al determinării.

- câtă vreme nu s-a trecut la executarea faptei, nefiind comisă infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal asupra părții vătămate B.H.I., este de prisos să se procedeze la analiza tuturor condițiilor laturii obiective a infracțiunii de instigarea la lipsire de liberate în mod ilegal;

- între declarațiile martorelor B.M. și R.I.C.M. există contrA.cții, nici una dintre cele două martore nu a perceput în mod nemijlocit faptul că partea vătămată ar fi fost urcată cu forța în mașina aparținând unuia dintre coinculpați

Sub aspectul inexistenței infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal presupus a fi comisă asupra părții vătămate B.H.I., este relevantă declarația martorului F.C. care a arătat: „Persoana cu care discuta inculpatul M.A. s-a urcat de bună voie în autoturismul condus de cumnatul meu”.

B. În ceea ce-I privește pe inculpatul F.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 4 ori, de trei ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul F.A. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declarație (olografă), inculpatul a menționat că, în data de 12 martie 2007, se afla „în incinta spălătoriei auto sus în camera de protocol când a primit un telefon de la M.A., rugându-mă să mă deplasez cu una din mașinile lui la un notar de pe str. Z.”.

În continuarea acestei declarații, inculpatul F.A. a menționat că a dat curs solicitării inculpatului M.A., iar în momentul în care a ajuns intrând în sediul biroului notarial, „am intrat la notar”, l-a găsit pe inculpatul M.A. care „avea o discuție mai aprinsă cu o persoană (...) spunând că acea persoană îi revocase o procură făcută pe numele lui M.A.”. Din cauza acestei discuții, „Doamna notar a spus tuturor celor care se aflau acolo să iasă afară, iar discuția a continuat în fața blocului respectiv”.

Tot în cuprinsul acestei declarații, inculpatul F.A. a mai menționat faptul că, după ce „persoana respectivă a negat revocarea procurii, s-a pus în discuție să se meargă la notarul unde au întocmit actele, respectiv procura, lucru cu care acesta a fost de acord”, s-a deplasat „împreună cu acea persoană și cu frații D.” la un notar „care avea biroul lângă Pizzeria I.”, însă biroul era închis, astfel că „ne-am întors înapoi pe str. Z.”.

În cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarației, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- inculpatul M.A., în cadrul convorbirii telefonice, i-a spus „A., hai până aicea la notariatul de pe str. Z., că e unul aicea care a încercat să-mi tragă țeapă”;

- faptul că la plecarea din spălătoria auto a luat „una dintre mașinile marca Y1 sau Y2”,

- faptul că a dat curs solicitării inculpatului M.A. „deoarece am considerat că are nevoie de mașină”,

- intrând în sediul notarial, „în sala de așteptare am observat mai multe persoane, printre care pe M.A., A.M.A., D.R. și D.G.M.”,

- faptul că solicitarea de a ieși afară a venit din partea unei doamne „despre care nu pot preciza că era notarul public sau un alt angajat al biroului notarial”;

- faptul că inuclpatul M.A. și partea vătămată s-au urcat în autoturismul condus de inculpatul F.A., partea vătămată urcându-se pe bancheta din spate, iar inculpatul M.A. pe locul din dreapta față.

În cuprinsul celei de-a treia declarații, inculpatul F.A. a menționat că „eu m-am aflat pe str. Z., însă nu am participat la violențe”.

În cea de-a patra declarație din cursul urmăririi penale ce a fost dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a acestuia, inculpatul F.A. a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul celorlalte declarații, menționând în plus sau în mod diferit, faptul că, după ce a ajuns în fața notariatului, „nu am văzut alte mașini ale coinculpaților, însă, intrând în notariat, i-am văzut pe toți, mai puțin pe A.G.D. Aceștia discutau cu un bărbat (...)”, iar la scurt timp „după ce am intrat, am și ieșit afară cu toții, pe trotuar, unde s-a discutat pe tema procurii”, respectiv că, la plecarea de Ia biroul notarial de pe str. Z., „partea vătămată a urcat pe bancheta din spate a autoturismului pe care îl conduceam cu (...) nu mai știu dacă M.A. a urcat în acel moment lângă mine în autoturism sau mai târziu, cert este că acesta s-a aflat la un moment dat în autoturismul meu”.

- în cursul judecății, inculpatul a susținut că a ajuns Ia sediul biroului notarial de pe str. Z., iar când s-a dat jos din mașină, a văzut mai multă lume, adunată pe trotuar, iar inculpatul M.A. discuta cu un bărbat ceva legat de o procură. În jurul acestora, se aflau 8-10 persoane pe care nu Ie cunoștea, el aflându-se la o distanță de 3 metri față de acestea.

Prin concluziile scrise, comune cu ale inculpaților A.G.D. și A.M.A., inculpatul F.A. a solicitat a se avea în vedere următoarele:

- cu privire Ia infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. coroborat cu art. 131 din Legea nr. 78/2000, a susținut că, pentru a putea fi reținute elementele constitutive ale acesteia, constrângerea trebuie să fie de așa natură, încât să prilejuiască o stare de temere și să determine victima să acționeze într-un alt mod decât acela pe care și-l dorește și să aibă ca scop o anumită comportare (așa cum dorește constrângătorul) din partea victimei;

- Pornind de la cele menționate în doctrină, chiar dacă prin absurd, s-ar reține că a existat o acțiune de constrângere, aceasta nu a avut ca urmare determinarea părții vătămate să facă ceva, în înțelesul legii penale. Acestuia nu i-a fost înfrântă propria voință și nu există nici o probă din care să rezulte contrariul. Astfel, din interceptările redate, rezultă cu claritate faptul că partea vătămată alege cum și când va face o nouă procură în favoarea inculpatului M.A. și mai mult, acesta alege să facă o nouă procură nu pentru că a fost constrâns, ci pentru că i s-a solicitat acest lucru, în mod legitim, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și la procura încheiată în legătură cu acest contract în fata notarului T.V.

- Cu privire la acest aspect al laturii obiective, este relevantă declarația martorei Z.M.N., care, așa cum am arătat, a declarat că în situația în care în fața ei s-ar fi prezentat o persoană speriată și care din punct de vedere emoțional putea conduce la o afectare a consimțământului nu ar fi procedat Ia autentificarea respectivului înscris solicitat de parte.

- În ce privește latura subiectivă, care se deduce din textul de incriminare și care se referă la dobândirea în mod injust a unui folos, pentru sine sau pentru altul, chiar dacă s-ar reține, împotriva evidenței probatoriului, că cei trei inculpați l-au ajutat pe inculpatul M.A. să-l constrângă pe B.H.I. să revoce actul de revocare a procurii, atunci M.A. nu ar fi dobândit nici un folos, nemaivorbind de vreun folos injust. Astfel, între B.H.I., în calitate de vânzător, și M.A. și M.E.M., în calitate de cumpărători, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. Acest contract de vânzare-cumpărare este unul consensual, sinalagmatic, neafectat de vreo condiție, cu executare instantanee. Efectele principale ale acestui contract, respectiv drepturile asumate de părți și obligațiile lor, sunt următoarele:

- Vânzătorul transmite din patrimoniul său dreptul la restituirea în natură a unui imobil. Această transmitere intră în categoria obligațiilor de a da, obligație care a fost executată de către vânzător totodată cu consimțirea actului prin semnarea lui; executarea este punctiformă;

- Cumpărătorul plătește prețul vânzării în sumă de 45.000 euro iar această obligație esențială a fost executată de acesta; executarea este, de asemenea, uno ictu.

- Separat de aceste obligații și drepturi interdependente, una fiind cauza celeilalte, contractul mai cuprinde obligații subsidiare ce au în ipoteză împrejurarea că titlul de proprietate nu va fi emis pe numele cumpărătorilor, ci al vânzătorului, caz în care părțile se obligă, dacă este cazul, să încheie, în viitor, un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil individual determinat. Revenind la efectele principale al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1/2007, acestea constau, în esență, în ieșirea din patrimoniul vânzătorului a îndreptățirii de a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului vizat de părți și intrarea acestei îndreptățiri în patrimoniul cumpărătorilor. Cu alte cuvinte, vânzătorul a pierdut calitatea de a pretinde reconstituirea dreptului său de proprietate, el fiind străin, de Ia momentul actului de vânzare-cumpărare, de orice proceduri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire Ia imobilul respectiv. În acest context trebuie analizată conformitate cu legea, a procurii autentificate sub nr. X2/2007 de același notar public. Potrivit acestui contract de mandat, vânzătorul se pretinde în continuare titularul dreptului de reconstituire și el însărcinează pe cumpărătorul M.A. să lucreze pentru el și în numele lui în vederea obținerii titlului de proprietate și înscrierii dreptului de proprietate al terenului Ia numele lui B.H.I.

- Este drept că acest contract de mandat s-a vrut un instrument pentru executarea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, autentificat sub nr. X1/2007, însă el conține informații care disimulează adevărul, respectiv date care nu mai sunt actuale ca efect al contractului de vânzare-cumpărare, contract care așa cum am arătat a determinat transferul dreptului din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului.

Revocarea procurii nu aduce atingere patrimoniului lui M.A. și nici patrimoniului lui B.H.I., după cum „revocarea revocării” procurii nu are nici o influență asupra celor două patrimonii între care a existat o legătură, dar ca efect al unui contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1/2007.

- În aceste condiții nu se poate vorbi de dobândirea niciunui folos just sau nu de către M.A. prin revocarea procurii. Revocând procura, bunul sau drepturile înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nu s-au întors în patrimonial lui B.H.I. De altfel, atunci când procurorul, în actul de sesizare, vorbește despre un prejudiciu minim de 255.000 euro, nu explică ce reprezintă aceasta sumă, dacă este contravaloarea terenurilor sau a drepturilor înstrăinate sau diferența dintre prețul plătit și prețul pieței. În același sens, partea civilă, atunci când s-a constituit parte civilă, nu a arătat în ce constau pretențiile sale civile și ce reprezintă acestea, indicând o altă sumă, mult mai mică, ca și prejudiciu.

- În concluzie, revocarea procurii sau revocarea revocării procurii nu au consecințe patrimoniale asupra persoanelor implicate, în sensul că patrimoniul lui B.H.I. nu s-a diminuat în baza procurii și nici nu s-a majorat în baza revocării revocării procurii. Nici asupra patrimoniului lui M.A. nu își produc efecte cele două declarații.

- În ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, reținută în sarcina inculpaților A.G.D. și F.A., prin concluziile scrise cei doi inculpați s-au apărat, susținând faptul că, în rechizitoriu, nu este descrisă modalitatea și participarea acestora la faptă, mai mult decât atât, nici partea vătămata și nici vreun martor, neputând confirma că vreunul din cei doi inculpați l-ar fi agresat sau imobilizat pe partea vătămată. La acestea trebuie adăugată și modalitatea de denunțare a faptei, precum și nesinceritatea părții vătămate, în sensul că nu a formulat plângere ba de frică, ba că nu ar mai fi ieșit din casă, când, de fapt, acesta la scurt timp de la presupusul incident, s-a aflat, din nou, la diverse birouri notariale din Brașov în legătură cu alte afaceri în care era implicat. Ansamblul probelor administrate atât în faza de urmărire penală, precum și în faza de judecată, conduce la ideea că nu a avut loc nici o acțiune de lipsire de libertate în mod ilegal comisă asupra părții vătămate B.H.I., niciun martor nu i-a indicat pe inculpații F.A. și A.G.D. ca fiind implicați în incidentul produs înăuntrul sau în fața biroului notarial B.V.

C. În ceea ce-l privește pe inculpatul A.M.A., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 4 ori, de trei ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul A.M.A. nu a recunoscut comiterea faptei de natură penală ce i-a fost imputată.

Astfel, în prima declarație (olografă), inculpatul a menționat că îl cunoaște pe inculpatul M.A. de aproximativ 10 ani, între aceștia existând o legătură de prietenie și de afaceri în domeniul imobiliar, astfel că în anul 2007 au cumpărat împreună de la partea vătămată B.H.I. „cota de ½ din suprafața de ~ 4,2 ha cu prețul de 45.000 euro”.

La câteva săptămâni de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul A.M.A. a vorbit la telefon cu coinculpatul M.A. care „îmi spune că merge pe str. Z. la notaru B.V. să se întâlnească cu B.H.I., am zis că vin și eu, când am ajuns acolo ieșeau din notariat și se certau pe tema revocării procurii”.

Ajuns la biroul notarial, inculpatul i-a văzut „dintre cunoscuții mei, pe lângă M.A., l-am văzut pe A.G.D., după care a oprit D.G.M. și D.R. care ne-a întrebat dacă mai mergem să mâncăm, ulterior am aflat ca a fost și F.A., însă eu nu l-am văzut”.

Inculpatul a menționat că nu a intervenit în discuție și, pentru că „B.H.I. nega cum că i-a revocat procura, M.A. a zis să meargă la notar să verifice”. În acest condiții, „au plecat la T.V., F.A. era la volan, M.A. s-a urcat în față, iar B.H.I. în spate”.

În cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarații, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- „Eu nu am intervenit în discuțiile celor doi la care au asistat și următoarele persoane: A.G.D., D.G.M. și D.R. și F.A.”;

- deplasarea inculpatului M.A. și a părții vătămate către biroul notarial al inculpatului T.V. s-a făcut cu o mașină condusă de F.A., cu mențiunea că inculpatul A.M.A. nu i-a însoțit.

În cuprinsul celei de-a treia declarații, inculpatul a menționat, în plus față de celelalte două declarații, faptul că nu a ocupat o funcție de conducere în cadrul Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, fiind delegat, pentru o perioadă scurtă de timp, să se ocupe de reorganizarea filialei Brașov, participând la ședințele Consiliului Național al partidului, dar nevotând.

În cea de-a patra declarație din cursul urmăririi penale ce a fost dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat, inculpatul A.M.A. a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul celorlalte declarații.

- în cursul judecății, inculpatul a susținut în mare parte aceleași aspecte, subliniind cu certitudine că inculpatul M.A., „în timpul deplasării către biroul notarial C.E., mi-a spus aspecte legate de procură”, iar „în momentul în care am ajuns în zona Biroului Notarial Public C.E., am oprit mașina mea, din ea a coborât inculpatul M.A. care mi-a spus că urma să se întâlnească cu partea vătămată”. De asemenea, inculpatul A.M.A. a oferit aspecte care vizau poziționarea sa și a inculpaților D.R., D.G.M. și A.G.D., care „stăteau la o distanță de aproximativ 2 metri față de locul în care inculpatul M.A. purta discuția cu partea vătămată B.H.I.” în fața Biroului Notarial Public B.V. De asemenea, a susținut că, în anul 2006, „pentru o perioadă de 3 luni din acest an, mi-a fost dată o delegație de către Partidului Noua Generație-Creștin Democrat pentru a mă ocupa de reorganizarea filialei acestui partid din județul Brașov. (...) Nu am fost președinte de partid la această filială.”.

Inculpatul A.M.A. a depus concluzii scrise comune cu inculpații F.A. și A.G.D., acestea fiind menționate supra, neimpunându-se reluarea lor.

D. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.G.M. , acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 4 ori, de trei ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul D.G.M. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declarație (olografă), inculpatul a menționat că, într-una din zilele lunii martie 2007, l-a sunat pe inculpatul M.A. deoarece, împreună cu acesta și cu inculpații D.R. și A.M.A., ar fi trebuit să servească masa de prânz. În cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul M.A. i-ar fi comunicat că „pe moment are puțină treabă de rezolvat la un notar pe str. Z. colț cu T. în Brașov”, iar prezența inculpatului D.G.M. în fața acestui biroul notarial s-ar fi datorat inițiativei sale „pentru că nu aveam altceva de făcut la momentul respectiv”.

În continuarea acestei declarații, a menționat că partea vătămată și inculpatul M.A. au discutat pe marginea revocării unei procuri, fără ca inculpatul D.G.M. să fi intervenit în nici un fel în disputa lor, iar după ce cei doi au plecat „probabil, la notarul unde trebuia să se facă acea verificare”, „eu am plecat în oraș cu mașina mea într-o altă direcție decât a lor”.

În cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarații, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- faptul că urmare a convorbirii telefonice cu inculpatul M.A., s-a deplasat, din proprie inițiativă, cu mașina personală marca Y1 „în locul unde M.A. mi-a spus că se află”,

- în momentul în care partea vătămată și inculpatul M.A. părăseau biroul notarial, „în zonă se aflau fratele meu, lângă mine și A.M.A. în apropierea intrării”, nevăzându-I pe inculpatul F.A., dar „este adevărat că A.G.D. a apărut mai târziu, văzându-l că a coborât dintr-un taxi”.

În cuprinsul celei de-a treia declarații, inculpatul și-a menținut poziția adoptată până în acel moment, făcând mențiunea că „eu i-am văzut și pe A.M.A., F.A., M.A. și A.G.D.”.

În cea de-a patra declarație din cursul urmăririi penale ce a fost dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat, inculpatul a relatat, în mare, aceleași aspecte, oferind o altă variantă în ceea ce-l privește pe inculpatul A.M.A., în sensul că „Pe A.M.A. nu l-am văzut în fața notariatului”, deși în celelalte declarații a făcut vorbire de prezența acestuia. De asemenea, a menționat că „M.A. și cu B.H.I. au hotărât să meargă la notariatul unde B.H.I. revocase procura și s-au îndreptat probabil spre mașină (...) l-a însoțit și A.G.D.”.

- în cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (încheierea de ședință din data de 22 martie 2010).

E. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.R., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 4 ori, de trei ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul D.R. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declarație (olografă), inculpatul a menționat că, în data de 12 martie 2007, în jurul orei 17:00, era împreună cu fratrele său, asistând „la o dicuție telefonică între acesta și M.A.”, acesta din urmă comunicându-le celor doi că „are de lămurit o problemă la un notar public de pe str. Z.” și nu poate veni să servească masa. În aceste condiții, inculpatul și fratele său s-au hotărât să meargă „pe str. Z. să ne întâlnim cu domnul M.A.”. Ajunși la sediul Biroului Notarial Public B.V., inculpatul a asistat la o discuție între inculpatul M.A. și partea vătămată despre revocarea unei procuri. A mai menționat inculpatul că „la biroul notarial de pe str. Z. am intrat să îl caut pe domnul. M.A., dar în momentul când am intrat, el cu acea persoană chiar ieșea din birou (...)” ,iar discuția dintre inculpatul M.A. și partea vătămată a avut loc în fața biroului notarial, tot aici „se mai afla A.M.A. și un băiat A.”.

În cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat în mare aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarației, menționând în plus sau în mod diferit, următoarele aspecte:

- faptul că nu i s-a spus, urmare a convorbirii telefonice dintre fratele său și inculpatul M.A., despre problema pe care acesta din urmă trebuia să o rezolve,

- deplasarea la sediul Biroului Notarial Public B.V. a fost făcută de către acesta, împreună cu fratele său, inculpatul D.G.M., folosindu-se de autoturismul personal,

- „când am ajuns pe str. Z., am parcat mașina în fața notariatului, și am coborât, deplasându-ne în interior”,

- „în momentul în care eu și fratele meu am ajuns în holul biroului notarial, am observat cum M.A., A.M.A., F.A. și un bărbat pe care nu-l cunosc se deplasau din interiorul notariatului spre ieșire, venind spre noi”,

- la discuțiile dintre inculpatul M.A. și partea vătămată, discuții ce au avut loc în fața notariatului, „l-am observat și pe un alt prieten de-al meu care se numește A.G.D.”,

- nu a observat ca partea vătămată să fi suferit anumite leziuni în momentul în care părăsea biroul notarial.

În cuprinsul celei de-a treia declarații, inculpatul a adus ca element de noutate faptul că numărul de telefon Z1 aparține inculpatului D.G.M.

În cea de-a patra declarație din cursul urmăririi penale ce a fost dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat, inculpatul relatează, în mare, aceleași aspecte, menționând pentru prima dată că inculpatul M.A. i-a spus fratelui său „haideți până aici și apoi mergem la masă”.

- în cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (încheierea de ședință din data de 22 martie 2010).

F. În ceea ce-l privește pe inculpatul A.G.D. , acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 3 ori, de două ori de către organele de urmărire penală și o dată în fața instanței când a fost formulată propunerea de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul A.G.D. nu a recunoscut comiterea faptelor de natură penală ce i-au fost imputate.

Astfel, în prima declarație (olografă), inculpatul a menționat că, urmare a înțelegerii pe care a avut-o cu coinculpații M.A., A.M.A., D.G.M. și D.R. de a servi masa, „m-am urcat în taxi cu intenția de a ajunge la restaurantul unde urma să luăm masa, fiind singur”. În timpul deplasării cu taxi-ul, „am observat din taxiu mașina lui M.A. oprită pe str. Z. în dreptul blocului unde se află un notar public. Am coborât din taxiu cu gândul de a merge să mă întâlnesc cu M.A. pentru a merge împreună cu el la restaurant (...)”.

În continuare, inculpatul A.G.D. a declarat că, după ce a coborât, „l-am găsit pe M.A. certându-se cu un alt bărbat, pe care la timpul respectiv nu-l cunoșteam, dar ulterior am aflat că ar fi din București pe nume B.H.I.”, cearta dintre cei doi plecând de la faptul că „M.A. îl acuza pe B.H.I. de faptul că i-ar fi revocat o procură notariala (...) iar B.H.I. nega faptul că ar fi făcut așa ceva”.

În aceste condiții, inculpatul A.G.D. a menționat că „am intervenit verbal în disputa lor, spunându-i lui B.H.I. «mergi dom'le odată și clarifică-ți problema dacă ești cinstit», fără să-l fi amenințat într-un fel sau să exercit alt gen de influență asupra sa”.

În timpul discuțiilor dintre inculpatul M.A. și partea vătămată „au apărut acolo D.R. și D.G.M. și A.M.A., dar nu pot să precizez cum aceștia au ajuns acolo. Și aceștia, ca de altfel și eu, i-am cerut lui B.H.I. să meargă la notar să lămurească problema cu procura”.

Tot în cadrul acestei declarații, inculpatul A.G.D. a menționat că inculpatul M.A. și partea vătămată au plecat, dându-și seama că „întâlnirea noastră era compromisă și am plecat spre centru, fără să știu ce s-a mai întâmplat în ziua respectivă”.

În cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarației.

În cea de-a treia declarație din cursul urmăririi penale ce a fost dată în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă a acestuia în calitate de inculpat, acesta a reluat aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarației, menționând că nu își amintește dacă în fața notariatului se afla și inculpatul F.A., „acolo era multă lume adunată”.

- în cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (încheierea de ședință din data de 22 martie 2010).

Inculpatul A.G.D. a depus concluzii scrise comune cu inculpații F.A. și A.M.A., acestea fiind menționate supra, neimpunându-se reluarea lor.

G. În ceea ce-l privește pe inculpatul T.V., acesta a fost audiat după cum urmează:

- în cursul urmăririi penale, acesta a fost audiat de 2 ori.

Din cuprinsul acestor declarații, a rezultat că inculpatul T.V. nu a recunoscut comiterea faptei de natură penală ce i-a fost imputată.

Astfel, în prima declarație (olografă), inculpatul a menționat că, în data de 12 martie 2007, a fost notificat de Biroul Notarial Public C.E. că „procura autentificată sub nr. X1/2007 a fost revocată”, fapt ce l-a determinat să verifice și să constate că „în fapt fusese revocat un contract de vânzare-cumpărare și nu o procură: procura pe care probabil mandantul dorea să o revoce avea numărul X2/2007”.

În aceste condiții, „față de gravitatea revocării unui contract executat uno ictu, am considerat necesar să comunic cumpărătorului din actul în cauză acest aspect”.

În continuarea declarației sale, inculpatul T.V. a menționat că „nu am influențat sub nicio formă atitudinea cumpărătorului M.A. față de vânzătorul sau și nici nu cred că era posibil”.

Susținând că nu se consideră vinovat de nicio faptă de natură penală în prezenta cauză, „comunicarea revocării este singura mea legătură cu fapta de care este acuzat domnul M.A., iar fapta mea nu consider că reprezintă un ajutor dat acestuia la săvârșirea vreunei fapte penale”.

În cuprinsul celei de-a doua declarații acesta a reluat aspectele de fapt menționate în cuprinsul primei declarației, cu următoarele adăugiri asupra elementelor de fapt:

- „în cuprinsul contractului, cele două părți au vândut și cumpărat numai dreptul, nu și terenul. De altfel, este și scris că, în situația în care terenul nu va fi restituit în natură, despăgubirile urmând să le primească cumpărătorul”.

- „deoarece în practica actuală există două opinii cu privire la natura contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, pentru a evita eventuale interpretări defavorabile cumpărătorului, câtă vreme nu este vorba de un drept litigios, procedez de regulă și la întocmirea unei procuri, în așa fel încât să rezulte foarte clar că acel cumpărător și-a îndeplinit toate obligațiile și că este subrogat în toate drepturile și obligațiile vânzătorului. Astfel a fost redactată procura nr. X2 din 23 februarie 2007”,

- „(...) fiind încheiate acest documente, din punctul meu de vedere nu mai era nevoie de un nou act translativ de proprietate între cei doi, deoarece și contractul de vânzare-cumpărare de drepturi se intabulează în Cartea Funciară”,

- „din punctul meu de vedere, așa cum sunt întocmite actele, procura ascunde de fapt un acord bilateral de voință ce nu putea fi revocat fără consimțământul mandatarului”.

În cursul judecății, inculpatul a dat declarația ce se află la dosar instanță. În cuprinsul acestei declarații, inculpatul T.V. a reluat aspectele menționate în cursul urmăririi penale referitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi și procura specială în conținutul căreia se menționa că mandatul este irevocabil, numerele sub care acestea au fost autentificate, dar și aspecte care priveau convorbirile telefonice pe care acest inculpat le-a purtat cu inculpatul M.A. în data de 12 martie 2007. A menționat faptul că l-a perceput pe inculpatul M.A. ca pe o persoană cu un comportament mai zgomotos, mai bombastic și care se manifestă la repezeală. De asemenea, a mai menționat faptul că „Referirea din partea mea, în cadrul discuțiilor telefonice cu inculpatul M.A., la partea vătămată, în sensul că să se ducă negru, nenorocit, au fost făcute în contextul în care nu puteam să-i explic inculpatului M.A. aspecte de drept referitoare la revocarea procurii și, pentru a-l face atent, trebuia să folosesc același limbaj pe care și acesta îl folosea în discuția purtata cu mine”.

Inculpatul T.V.a depus concluzii scrise prin care a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru următoarele argumente:

- inculpatul T.V. a fost acuzat că „a înlesnit și l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă pe B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra manifestării de voință prin care i-a revocat mandatul dat”. Deci, partea vătămată ar fi fost constrânsă de către M.A. „să facă ceva”, respectiv să revoce actul prin care revocase anterior o procură pe care i-a dat-o Iui M.A.

- din expunerea stării de fapt a actului de inculpare, rezultă că inculpatul T.V. nu a avut nici o clipă intenția că B.H.I. să-și „revoce revocarea”, comunicându-i tot timpul inculpatului M.A. că trebuie să recupereze banii dați lui B.H.I., chiar dacă nu-i convine, pentru că altă cale nu are.

În aceste condiții, se poate, deci, reține că notarul public l-a îndemnat pe M.A. să-și recupereze banii, chiar dacă „ar trebui să-i dea una peste bot” Iui B.H.I., și să înceteze orice relații cu acesta, B.H.I. fiind un „nenorocit” care trebuie să „plece negru”.

- inculpatul T.V. nu a înlesnit și nu l-a ajutat pe M.A. să obțină de la B.H.I. un act de revocare a actului de revocare a procurii, ci l-a sfătuit în termeni „care sună urât” să-și recupereze banii și să lase lucrurile cu revocarea și revocarea procurii așa cum sunt.

- notar fiind, inculpatul T.V. ar fi putut oricând să-l sprijine pe M.A. să încheie un act, indiferent de natura lui și în folosul inculpatului M.A., dacă ar fi fost în intenția sa să acorde un astfel de sprijin; rezultă clar prin transcrierea interceptărilor că notarul T.V., a refuzat să mai încheie orice fel de act cumpărătorului M.A.

- Fapta inculpatului T.V. de a-I îndemna pe inculpatul M.A. să-l determine pe B.H.I. să returneze banii primiți de la M.A., nu face obiectul sesizării instanței; în acest context, este de subliniat că M.A. nu a ascultat sfatul notarului public și a urmărit altceva, respectiv revenirea părților la situația anterioară revocării procurii.

- chiar dacă se reține, împotriva evidenței probatoriului, că inculpatul T.V. I-a ajutat pe inculpatul M.A. să-l constrângă pe B.H.I. să revoce actul de revocare a procurii, idee cu care notarul nu a fost niciodată de acord, atunci inculpatul M.A. nu ar fi dobândit nici un folos, nemaivorbind de vreun folos injust.

- între B.H.I., în calitate de vânzător, și M.A. și M.E.M., în calitate de cumpărători, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. Acest contract de vânzare-cumpărare este unul consensual, sinalagmatic, neafectat de vreo condiție, cu executare instantanee. Efectele principale ale acestui contract, respectiv drepturile asumate de părți și obligațiile lor, sunt următoarele:

- Vânzătorul transmite din patrimoniul său dreptul la restituirea în natură a unui imobil. Această transmitere intră în categoria obligațiilor de a da, obligație care a fost executată de către vânzător totodată cu consimțirea actului prin semnarea lui executarea este punctiformă;

- Cumpărătorul plătește prețul vânzării în sumă de 45.000 euro iar această obligație esențială a fost executată de acesta; executarea este, de asemenea, uno ictu.

- Separat de aceste obligații și drepturi interdependente, una fiind cauza celeilalte, contractul mai cuprinde obligații subsidiare ce au în ipoteză împrejurarea că titlul de proprietate nu va fi emis pe numele cumpărătorului, ci al vânzătorului, caz în care părțile se obligă să încheie, în viitor, un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil individual determinat. Efectele principale ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1/2007 constau, în esență, în ieșirea din patrimoniul vânzătorului a îndreptățirii de a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului vizat de părți și intrarea acestei îndreptățiri în patrimoniul cumpărătorului. Cu alte cuvinte, vânzătorul a pierdut calitatea de a pretinde reconstituirea dreptului său de proprietate, el fiind străin, de la momentul actului de vânzare-cumpărare, de orice proceduri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, cu privire la imobilul respectiv. Potrivit acestui contract de mandat, consfințit prin procura autentificată sub nr. X2/2007 de inculpat, vânzătorul se pretinde în continuare titularul dreptului de reconstituire și el însărcinează pe cumpărătorul M.A. să lucreze pentru el și în numele lui în vederea obținerii titlului de proprietate și înscrierii dreptului de proprietate al terenului la numele lui B.H.I. Este drept că acest contract de mandat s-a vrut un instrument pentru executarea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi, autentificat sub nr. X1/2007, însă el conține informații care disimulează adevărul, respectiv date care nu mai sunt actuale ca efect al contractului de vânzare-cumpărare. Unul dintre elementele actului juridic civil este și cauza. Cauza trebuie să existe, să fie licită, să nu fie falsă și să nu fie contrară bunelor moravuri și ordinii publice (art. 966 și urm. C. civ.). Cauza, ca și condiție a actului juridic civil, are înțelesul de scop urmărit de părți la încheierea actului, iar acest scop este prezumat a exista. Deci, cu sau fără procura X2/2007, în patrimoniul lui M.A. au intrat drepturile transmise de B.H.I., printr-un act încheiat „mutuum consensus” și care nu poate fi desființat unilateral ci tot „mutuum dissensus”.

B.H.I. transmisese drepturile la reconstituire lui M.A., astfel că procura nr. X2/2007 nu avea nici un efect în legătură cu majorarea sau micșorarea patrimoniilor părților.

- revocarea procurii nu aduce atingere patrimoniului lui M.A. și nici patrimoniului Iui B.H.I., după cum „revocarea revocării” procurii nu are nici o influență asupra celor două patrimonii între care a existat o legătură dar ca efect al unui antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X1/2007. În aceste condiții, nu se poate vorbi de dobândirea niciunui folos just sau nu de către M.A. prin revocarea procurii.

H. În ceea ce o privește pe inculpata B.A.M., aceasta nu a fost audiată în cursul urmăririi penale.

Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut că, după ce i s-a comunicat copie după rezoluția de începere a urmăririi penale, aceasta, prin apărătorul ales, a formulat o cerere intitulată „Cerere prealabilă ascultării în calitate de învinuit” prin care se solicita organului de urmărire penală să i se comunice toate elementele de fapt care au determinat emiterea rezoluției de începere a urmăririi penale.

Prin rezoluția din 12 martie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov a respins ca nelegală această cerere, motivat de faptul că această cerere excede dispozițiilor care disciplinează materia, urmărindu-se de către învinuită (la acea dată, nota Curții) tergiversarea cercetărilor.

În cursul judecății, inculpata M.A.M. (fostă B.A.M., urmare a căsătoriei dintre aceasta și inculpatul M.A.), a dat declarația care se află la dosar instanță. În cuprinsul acestei declarații, inculpata a menționat că se afla Ia o cafenea cu inculpatul M.A., iar la un moment dat, acesta din urmă a primit un telefon, în urma convorbirii telefonice devenind nervos. Întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta i-a adus la cunoștință că „unul din București l-a lăsat fără 45.000 euro”, menționându-i și numele părții vătămate. Auzind numele părții vătămate, inculpata i-a comunicat inculpatului că aceasta se află la Biroul Notarial Public B.V. unde încheia un contract de vânzare-cumpărare cu un client al biroului de avocatură unde inculpata își desfășura activitatea, clientul fiind asistat de două colege de-ale ei. După terminarea consumației din cadrul cafenelei, și-a luat la revedere de la inculpat, acesta comunicându-i că urma să se deplaseze Ia acel birou notarial. Inculpata a menționat că s-a deplasat și ea în ziua respectivă la același birou notarial „pentru a-mi lua cele două colege, însă nu mai rețin dacă acestea în momentul în care eu am ajuns la sediul biroului notarial se aflau în interiorul sau în afara biroului”.

IV. Starea de fapt reținută de Curtea de Apel. Analiza probatoriului, a criticilor și argumentelor aduse de inculpați.

În data de 19 decembrie 1997, la registratura Consiliului Local al Municipiului Brașov, a fost înregistrată, cererea formulată de partea vătămată B.H.I., alături de comoștenitoarea C.A., prin care cei doi solicitau a li se „reconstitui dreptul de proprietate și pentru suprafața de teren de 8,58 ha înregistrat în CF Brașov sub nr. A1 cu nr. top de mai jos (...) B1, B2, B3, B4, B5”.

În data de 8 iulie 2005, inculpatul M.A. a participat, din partea filialei Brașov, la Consiliul Național al Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, fără a avea drept de vot. În acest sens, a se vedea procesul-verbal întocmit de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, cu ocazia studierii Dosarului nr. 43/P/2005 al Tribunalului București. Curtea nu poate reține dacă, la data respectivă, inculpatul M.A. avea sau nu vreo funcție de conducere în cadrul acestui partid politic.

3. Ca urmare a cererii menționate supra la pct. 1, la un interval de timp considerabil, prin art. 2 din hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, a fost validată „propunerea Comisiei locale Brașov de aplicare a acelorași legi privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, conform documentației prezentate, înscrise în anexele care fac parte integrantă din hotărâre, astfel:

Anexa nr. 29

Suprafața înscrisă în anexa 29, reprezentând 145,91 ha teren categoria arabil, face parte din domeniul public al statului aflat în administrarea I.N.C.D.C.S.Z. Brașov”

S-a menționat faptul că, în cuprinsul Anexei nr. 29, au fost menționate persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Brașov și cărora li se restituie suprafețele de teren agrigol potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, iar în aceasta sunt menționați B.H.I., S.A.M., C.A. cu o suprafață de 4,27 ha, nr. top B1, B2, B4 și B5.

4. Anterior lunii februarie 2007, martorul C.S. își desfășura activitatea în cadrul Primăriei Municipiului Brașov, „în funcția de consilier la Direcția Patrimoniu, Serviciu fntabulări Fond Funciar și Registru Agricol, având în același tip și calitatea de membru al Comisiei Locale Brașov pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar din anul 1994”.

În contextul atribuțiilor sale de serviciu, acesta a cunoscut foarte multe persoane, printre care atât pe inculpatul M.A. „cu. aproximație din anul 1997”, cât și pe partea vătămată B.H.I. „care a depus o cerere în temeiul Legii 169/1997, modificată și completată cu Legea nr. 1/2000”.

Dat fiind faptul că martorul C.S. aflase de la partea vătămată B.H.I. că „intenționa să vândă suprafața de teren ce făcea obiectul cererii, lăsându-mi chiar un număr de telefon la care eventualii cumpărători l-ar fi putut contacta”, iar inculpatul M.A. îl întrebase dacă știe de existența vreunui teren de vânzare situat în zona I.N.C.D.C.S.Z. din Municipiul Brașov, martorul i-a dat inculpatului M.A. numărul de telefon al părții vătămate.

5. În data de 21 februarie 2007, ora 13:08:19, inculpatul M.A., I-a contactat telefonic pe partea vătămată B.H.I., convorbirea telefonică fiind interceptată și redată în conținutul procesului-verbal de Ia dosarul de urmărire penală.

În cadrul convorbirii dintre cei doi, inculpatul M.A. i-a adus la cunoștință părții vătămate B.H.I. că:

- „vă sun pentru terenu' ce urmează (...) a vi se restitui la (...) I.N.C.D.C.S.Z. acolo, lângă Brașov”,

- „vă dau cincizeci de mii atunci și urmează ca atunci când se reglementează situația și se dau titlurile să ne întâlnim și să vă dau și restu', nu?”,

- „Haideți să vă mai spun ceva. Eu simt și președinte de partid, că-s la B.G. în partid (...)”.

Conform aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul M.A. s-a înțeles cu partea vătămată B.H.I., la propunerea acestuia din urmă, să perfecteze acordul de voință „Vineri (...)”, în data de 23 februarie 2007, când partea vătămată trebuia să vină în Brașov.

6. La scurt timp după terminarea convorbirii telefonice menționate supra Ia pct. 5, la ora 13:48:22, inculpatul M.A. a fost contactat telefonic de inculpata B.A.M., convorbirea telefonică fiind interceptată și redată în conținutul procesului-verbal de la dosarul de urmărire penală.

Faptul că inculpata B.A.M. a fost femeia notată cu litera „Q.” atât în cuprinsul acestui proces-verbal, dar și al celorlalte privind o femeie ce răspundea la nr. de telefon Z2, a rezultat atât din declarațiile inculpatului M.A., cât și din autorizațiile de interceptare emise de către președintele Curții de Apel Brașov și aflate la dosarul de urmărire penală.

În cadrul convorbirii dintre cei doi, inculpatul M.A. i-a adus la cunoștință inculpatei B.A.M. că „Astăzi tocmai mi-am mai mărit averea, înțelegi, în sensul că (...) am cumpărat patru hectare de pământ acolo, deci mâine fac actele”, iar pentru a avea suma de bani „Am și vândut din el 2.000 metri pătrați, am și cumpărat patru hectare”, iar în privința prețului de vânzare pe metru pătrat din suprafața de 2.000 de metri a făcut mențiunea „Era scump, 45 de euro metru”.

7. În data de 23 februarie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a deplasat în Municipiul Brașov, ocazie cu care a încheiat cu inculpatul M.A. și soția acestuia de la data respectivă, numita M.E.M., două acte juridice ce au fost autentificate de către inculpatul T.V., notar public în circumscripția Curții de Apel Brașov.

7.1. Primul act, denumit „Contract de vânzare-cumparare de drepturi”, a fost autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007, iar din conținutul acestuia rezultă următoarele:

- partea vătămată B.H.I. are calitatea de vânzător a dreptului „de a mi se restitui în natură proprietatea asupra cotei indivize de ½, parte indiviză, din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha. Conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei județene Brașov (...) pentru parcelele cu nr. top B1, B2, B4 și B5”,

- partea vătămată se obliga „în mod irevocabil ca, în cazul în care titlul de proprietate cu privire la teren va fi eliberat pe numele meu, să închei de îndată, cu cumpărătorul contractul de vânzare-cumparare în formă autentică pentru acest teren”;

- „în urma vânzării terenului ce face obiectul prezentului contract, subsemnatul vânzător declar că nu mai am nicio pretenție prezentă sau viitoare, de natură pecuniară sau de orice natură cu privire la teren sau de la cumpărător, indiferent de amplasamentul terenului, regimul juridic al acestuia (intravilan sau extravilan)”;

- „subsemnatul vânzător, pentru cazul în care, contractul de vânzare-cumpărare al terenului, nu se va încheia din vina mea, în condițiile acestui act, consimt să fiu executat silit de îndată, fără nicio formalitate prealabilă, cu privire la obligația mea, prezentul act constituind titlu executoriu; consimt ca, începând de azi, data semnării prezentului act, cumpărătorul M.A., căsătorit cu M.E.M., să se subroge integral în toate drepturile și obligațiile ce revin subsemnatului din tabelul nominal Anexa nr. 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la l.C.D.C.S.Z. Brașov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 și B5”;

- prețul plătit de inculpatul M.A. și primit de partea vătămată ca urmare a încheierii acestui contract a fost de 45.000 euro.

7.2. Al doilea act a fost o „Procură specială”, actul fiind autentificat de inculpatul T.V. sub nr. X2 din 23 februarie 2007, iar din conținutul acestuia rezultă următoarele:

- partea vătămată B.H.I. îl împuternicește „definitiv și irevocabil pe domunl M.A., căsătorit cu M.E.M. (...), ca în numele meu și pentru mine să solicite și să obțină reconstituirea dreptului meu de proprietate, asupra terenului arabil în suprafață de 4,27 ha (...) conform (...) tabelul nominal, Anexa nr. 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Brașov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 și B5”;

- de asemenea, partea vătămată îl împuternicește pe inculpatul M.A. „să intabuleze în Cartea Funciară, dreptul meu de proprietate, să sisteze, dacă este cazul, starea de indiviziune, alegând lotul cel mai avantajos pentru subsemnatul și apoi să vândă întreg dreptul meu de proprietate asupra acestui teren, exclusiv sieși”.

8. În data de 24 februarie 2007, ora 13:35:15, inculpatul M.A. a fost contactat telefonic de inculpata B.A.M., convorbirea telefonică fiind interceptată și redată în conținutul procesului-verbal de la dosarul de urmărire penală.

În cadrul convorbirii dintre cei doi, inculpatul M.A. i-a adus la cunoștință inculpatei B.A.M. că:

„(...) ne-am încins la discuții, aia a rămas impresionată, vrea să se implice în partid că e una d'aia cu bani care n-are ce face, știi?”

„(...) și vrea să facă organizație de femei, să implice (...) pfui de capul meu, era înnebunită (...)”

- „Și se strâng tot felul de structuri așa, în jos și se mai înființează (...) Am făcut organizație de pensionari (...)”

9. În data de 6 martie 2007 a avut loc la București ședința Consiliului Național al Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, ocazie cu care, în procesul-verbal al acestei ședințe s-a consemnat faptul că „sunt prezenți 65 de membri cu drept de vot din totalul de 68”.

Inculpatul A.M.A. a participat Ia această ședință în calitate de președinte al Filialei Județene Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin și Democrat.

10. În data de 8 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul Notarial Public C.E., solicitând autentificarea unei declarații prin care revoca „în întregime mandatul dat numiților M.A. și M.E.M., cetățeni români, prin procura autentificată cu nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Brașov”.

Prin adresa din 9 martie 2007, Biroul Notarial Public C.E. a comunicat Biroului Notarial Public T.V. „o copie de pe declarația autentificată la acest birou notarial din 8 martie 2007, prin care domnul B.H.I. (...) a revocat în întregime procura autentificată cu nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Brașov, cu rugămintea de a efectua mențiunea de revocare a procurii pe exemplarul din arhiva dvs.”.

11. În data de 12 martie 2007, inculpatul T.V. a luat la cunoștință de adresa din 9 martie 2007 a Biroului Notarial Public C.E. menționând pe această adresă cu mențiunea „Am primit, 12 martie 2007”, urmată de semnătura inculpatului.

12. Tot în data de 12 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a deplasat din Municipiul București în Municipiul Brașov în scopul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil teren cu SC I.C.C.O. SRL Brașov, în calitate de promitentă-cumpărătoare, această societate comercială fiind reprezentată de martorul C.C.

S-a menționat faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost redactat de către martora P.A.E., avocat în cadrul SC A. „J., B. Și A.”, societate civilă de avocați din cadrul căreia făcea parte și inculpata B.A.M.

În cuprinsul acestui antecontract, s-a menționat, la art. 2, prețul pe care cumpărătorul l-a plătit părții vătămate B.H.I. anterior semnării acestui antecontract, prețul pe care îl primea partea vătămată în aceeași zi și prețul pe care vânzătorul l-ar fi plătit în momentul perfectării vânzării-cumpărării.

În aceste condiții, inculpata B.A.M., colegă cu martora P.A.E., a aflat de la aceasta din urmă aspecte privind:

- clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare,

- notarul public unde urma să fie autentificat acest antecontract,

- prețul pe care partea vătămată urma să-l primească de la cumpărător.

Edificatoare în acest sens au fost elementele de fapt care s-au desprins din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. din data de 12 martie 2007, ora 18:06:37, când inculpatul o întreabă pe aceasta care a fost suprafața de teren vândută, inculpata comunicându-i că „(...) deci au o dată 5000 și 5000, deci două de 5000 (...) deci 5 hectare(...)” și suma primită de partea vătămată - „Băi, prețu e (...) șaizeci (...)”. Or, Curtea reține că suma de 60.000 de euro se regăsește la pct. 2.2.2 al antecontractului menționat anterior.

13. Ca urmare a primirii adresei menționate supra la pct. 11, în data de 12 martie 2007, Ia ora 16:14:28, inculpatul T.V. i-a contactat telefonic pe inculpatul M.A.

Din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpatul T.V., a rezultat că cei doi inculpați au purtat următoarea discuție:

- T.V.: „ Vezi că (...) B.H.I. ăsta de la București (...)” M.A.: „Da?!” T.V.: „Ți-a revocat procura!”

- M.A.: „Cum să revoce procura?” T.V.: „Foarte simplu, mi-a trimis domnișoara C.E. o adresa, că s-a revocat procura” M.A.: „Mi-a revocat procura?” T.V.: „Da, da' zice (...) revoc în întregime procura X1 și la X1 este contractul de vânzare-cumpărare de drepturi” M.A.: „Păi cum să facă așa ceva?” T.V.: „Păi și eu sunt surprins! Uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap! După ce i-ai dat și banii, nu?”

- M.A.: „I-am dat banii, normal” T.V.: „No, vezi?! (...) iar la șapteș' nouă” M.A.: „Și eu nu pot să fac (...) eu nu pot să fac repede un (...) o cesionare de drepturi în baza la procura aia ca să (...) nu mai poată fi revocat?” T.V.: „Nu mai poți că mi-a comunicat în scris. Deci dreptul tău de creanță s-a stins (...)” M.A.: „Domn’ notar, domn’ notar?” T.V.: „(...) devine, devine litigos”.

În cadrul aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul T.V. l-a catalogat pe partea vătămată „asemenea vietăți”, „nenorocit”", „tembel” ori „nemernicit”, iar în privința procurii, inculpatul T.V. i-a comunicat inculpatului M.A. faptul că „(...) ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu, ai (...), ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 de dolari”, respectiv „(...) că nu poți să faci o procură irevocabilă în România!”.

14. În momentul în care inculpatul T.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.A., ora 16:14:28, acesta din urmă s-a deplasat către magazinul U. din Municipiul Brașov pentru a se întâlni cu inculpata B.A.M. într-un restaurant din incinta acestui magazin, „În data de 12 martie 2007, trebuia să mă întâlnesc cu inculpata B.A.M. (la data declarației din cursul cercetării judecătorești aceasta se căsătorise cu inculpatul M.A.,) la magazinul U. din Brașov. În timp ce mă deplasam către acest magazin, am fost contactat telefonic de către inculpatul T.V (...) care mi-a adus la cunoștință că partea vătămată (...) își revocă această procură”.

În urma convorbirii telefonice menționate supra la pct. 13, inculpatul M.A. a fost perceput de inculpata B.A.M. „foarte nervos”, determinând-o pe aceasta din urmă să-l întrebe ce s-a întâmplat. În aceste condiții, inculpatul M.A. i-a comunicat faptul că „unul din București l-a lăsat fără 45.000 euro”, totodată inculpatul M.A. menționând și numele părții vătămate. Auzind numele părții vătămate, inculpata B.A.M. i-a comunicat inculpatului M.A. că partea vătămată se află la Biroul Notarial Public B.V. din Municipiul Brașov, unde încheia un contract cu un client al SC A. „J., B. și A.”, societate de avocați în cadrul căreia inculpata își desfășura activitatea.

15. După ce a aflat că partea vătămată se afla în Municipiul Brașov la Biroul Notarial Public B.V., inculpatul M.A. a pus la cale activitatea infracțională ce a generat conflictul de drept penal care face obiectul de analiză al prezentei cauze.

Astfel, la ora 16:24:54, inculpatul M.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.G.M. care se afla la spălătoria de pe str. A. din Municipiul Brașov, tot aici aflându-se și fratele acestuia, inculpatul D.R.

Faptul că bărbatul notat cu Q1 în cuprinsul procesului-verbal de redare a acestei convorbiri telefonice a fost inculpatul D.G.M., rezultă atât din coroborarea acestui proces-verbal cu declarațiile din cursul urmăririi penale ale inculpaților D.R. și D.G.M., cât și din cuprinsul autorizațiilor de interceptare și înregistrare privind convorbirile telefonice purtate de pe nr. de telefon Z1.

Din această convorbire telefonică purtată între inculpatul M.A. și coinculpatul D.G.M. la ora 16:24:54, la câteva minute după ce inculpatul M.A. terminase convorbirea cu inculpatul T.V., Curtea a redat parte din discuția pe care cei doi au avut-o din care au rezultat elemente de fapt relevante pentru soluționarea cauzei de față în scopul cerut de art. 3 C. proc. pen.:

D.G.M.: „Da, A.!” M.A.: „Bă, drăguților Bă!” D.G.M.: „Da, A.!” M.A.: „Fii atent ce-am pățit! Mi-a dat unu' țapă (...)” D.G.M.: „Da” M.A.: „(...) cu alea 2 hectare de la așa (...) și acum-i la notar, deci mi-a revocat procura prin care (...) ăăă, trebuia să vând eu pământul acela care l-am luat de la (...) de la institut, aicea pe 2 hectare (...)” D.G.M.: „Da” M.A.: „(...) știi că v-m zis că am cumpărat (...) ș-acum-i la notar, eu trebe' să mergem oțâr acolo, că (...) ăăă, să vedem ce facem cu el, că-mi bag (...), că nu se poate-mi bag (...), îi crăp capul!” D.G.M.: „Îhă” M.A.: „Unde sunteți voi?”

D.G.M.: „Noi, la spălătorie” M.A.: „M-ajutați? Veniți?” D.G.M.: „Unde să venim? La T.V.?” M.A.: „Băi! A.M.A.-i p'acolo?” D.G.M.: „A.M.A. a coborât acum” M.A.: „Da?”

D.G.M.: „Îhă” M.A.: „No, păi hai că vă sun să vă spun, da?” D.G.M.: „Să-l sun și pe A.G.D.?”

M.A.: „Și pe A.G.D., da!” D.G.M.: „Bine.” M.A.: „Sună-l tu și pe A.G.D., te rog! Pa!”

Din conținutul acestei convorbiri telefonice, Curtea a reținut următoarele:

- legăturile strânse dintre inculpați anterior evenimentelor din data de 12 martie 2007. Acest aspect rezultă din faptul că, după ce li se cere ajutorul celor doi frați inculpați D. de către inculpatul M.A. „M-ajutați? Veniți?”, inculpatul D.G.M. nu l-a întrebat doar „Unde să venim?”, ci a continuat cu formula „La T.V.?”, deși, anterior, în cadrul aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul M.A. nu adusese în discuție numele notarului public inculpat T.V.;

- datorită modului de configurare a spălătoriei auto de pe str. A. din Municipiul Brașov, aceasta era amenajată în cadrul unei construcții prevăzută cu etaj, astfel justificându-se afirmația inculpatului D.G.M. că „A.M.A. a coborât acum”. Acest aspect de fapt se coroborează cu declarația inculpatului F.A. din cursul urmăririi penale, când acesta a menționat faptul că „(...) la spălătoria auto, în sala amenajată deasupra, unde clienții așteaptă spălarea mașinilor (...)”.

Urmare a acestei convorbiri telefonice, inculpatul D.G.M. a luat legătura atât cu inculpatul A.G.D., „Este adevărat că eu am luat legătura cu A.G.D.”, însă nu a recunoscut care a fost motivul real pentru care l-a contactat, cât și cu inculpatul A.M.A. care era la parterul spălătoriei auto, „A.M.A. a coborât acum”, aducându-le la cunoștința acestora că le-a fost solicitat ajutorul de către inculpatul M.A. care trebuia să vadă ce face cu partea vătămată, „să vedem ce facem cu el, că-mi bag (...), că nu se poate-mi bag (...), îi crăp capul!”.

Faptul că inculpatul D.G.M. a luat legătura cu cei doi inculpați a rezultat din analiza proceselor-verbale prin care au fost redate două convorbiri telefonice purtate între inculpatul M.A., pe de o parte, și inculpații D.G.M., respectiv A.M.A., pe de altă parte.

Prima dintre cele două convorbiri telefonice a fost purtată de către inculpatul M.A. cu inculpatul D.G.M. la un interval de nici 3 minute față de cea din care s-a citat mai sus, urmând a fi redată parte din aceasta:

Din conținutul acestei prime părți a convorbirii dintre cei doi inculpați, în contextul în care:

- inculpatul M.A. intenționa să „vină cu el acolo” (referindu-se la partea vătămată B.H.I.), la biroul notarial al inculpatului T.V.,

- inculpatul M.A. intenționa să-l bată în așa fel încât partea vătămată urma să „se cacă pe el acum”, iar inculpatul T.V. i-ar fi tras „una peste bot să-i sară măselele”,

- toate aceste aspecte de fapt erau urmarea declarației părții vătămate de revocare a procurii prin care soții M.A. fuseseră mandatați prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007,

- inculpatul M.A., după ce îl bătea pe partea vătămată în modalitatea descrisă mai sus, urmărea, relativ la procura ce fusese revocată, ca declarația de revocare să nu producă consecințe juridice „să mă-ntăresc eu (...)actul acesta?”, folosindu-se de semnătura părții vătămate, „Cu semnătura lui”,

Curtea a reținut că modalitatea în care inculpatul M.A. putea ajunge la această finalitate, era prin constrângerea părții vătămate, prin violență, să facă ceva, să revoce declarația de revocare (autentificată de Biroul Notarial Public C.E.) a procurii autentificate la biroul notarial al inculpatului T.V., în scopul dobândirii, în mod injust, a unui folos, pentru sine. De asemenea, Curtea reține și faptul că, la această constrângere, inculpatul T.V. a contribuit, prin întărirea hotărârii infracționale a inculpatului M.A., hotărâre care era deja luată, „Mă duc oricum, îl bat de se cacă pe el acum”.

În cadrul aceleiași convorbiri telefonice, cei doi inculpați au continuat a discuta despre partea vătămată, „este un nesimțit”, „acesta e țepar”, „și-i un nenorocit”, cât și de faptul că, doar în baza contractului de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 la Biroul Notarial Public T.V., inculpatul M.A. nu putea obține titlul de proprietate vizând terenul arabil în suprafață de 4,27 ha (a se vedea supra pct. 7). Edificatoare în acest sens este următoarea parte din convorbirea telefonică dintre cei doi inculpați:

T.V.: „Deci, este un nesimțit, că putea să vină aicea și să revoce procura, ca nu se-ntâmpla nimic”. M.A.: „Păi da, da' eu la instanță câștig pământul acesta, așa-i?” T.V.: „Păi și dacă el abandonează procedura, ce câștigi?” M.A.: „Cum?” T.V.: „Dacă el abandonează procedura, ce câștigi?” M.A.: „Ce abandonează?” T.V.: „Procedura de obținere a titlului și așa mai departe.” M.A.: „Păi nu abandonează procedura de obținere a titlului.”

Din modul în care s-a exprimat inculpatul M.A. a rezultat cu claritate, o dată în plus, faptul că acesta urma să-l constrângă pe partea vătămată, prin folosirea violenței, să revină asupra declarației autentificate de revocare a procurii autentificate sub nr. X2 din 23 februarie 2007, „Păi nu abandonează procedura de obținere a titlului”.

Curtea a reținut că inculpatul M.A. i-a adus la cunoștință inculpatului T.V. faptul că partea vătămată se afla la Biroul Notarial Public B.V., unde semna antecontractul de vânzare-cumpărare reținut supra la pct. 12, urmând a reda fraza rostită de inculpatul M.A. în care acesta folosește termenul „băieții”:

M.A.: „Acum semnează, deci acum semnează, la doamna B.V. și eu m-am dus deja, mi-am trimis băieții acolo și tot așa vreo șase deja (...) (neinteligibil)”

18. Cu puțin timp înainte de ora 16:39:10, inculpatul A.M.A. a parcat mașina cu care făcuse deplasarea către Biroul Notarial Public B.V., pe str. O. din Municipiul Brașov, stradă care este paralelă cu str. Z. unde este situat Biroul Notarial Public B.V., ocazie cu care a văzut două mașini înmatriculate în Municipiul București și care au fost atribuite însoțitorilor părții vătămate.

În acest context, la ora 16:39:10, inculpatul M.A. a luat legătura cu inculpatul A.M.A., acesta din urmă comunicându-i primului că partea vătămată era la sediul Biroului Notarial Public B.V., între cei doi având loc următoarea convorbire telefonică redată în procesul-verbal:

A.M.A.: „A., ăștia-s aicea!” M.A.: „Știu că-s, cu cine?” A.M.A.: „Ăăă (...) cu ăștia, cu mașinile de București!”

M.A.: „Da, știu că-s acolo! Câți sunt?” A.M.A.: „Două mașini, un Y3 de București, un Y4, d'acesta nou și, și aia a lor”. M.A.: „Aha, a revocat procura. Auzi? Aăă, stai acolo că vin și băieții!” A.M.A.: „Da!” M.A.: „No bine. Hai pa!” A.M.A.: „Vii și tu?” M.A.: „Da, da, te-a văzut?” A.M.A.: „Păi, eu am parcat mașina prin spate și a luat-o unul cu Y5 prin spate, e posibil să fi văzut mașina prin spate pă O.” A.M.A.: „Da' nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”.

Parcarea mașinii, de către inculpatul A.M.A., pe o stradă paralelă cu cea pe care se afla sediul Biroului Notarial Public B.V., sediu în care partea vătămată se afla împreună cu martorul. C.C. pentru a încheia antecontractul de vânzare-cumpărare menționat supra la pct. 12, a avut în vedere luarea prin surprindere a părții vătămate în momentul în care urmau a fi exercitate actele de violență față de aceasta de către inculpații identificați în cadrul convorbirii telefonice ca fiind „băieții”, respectiv D.R., D.G.M., A.G.D., F.A. Acest aspect este pus în evidență cu mai multă putere de faptul că inculpatul M.A. I-a întrebat pe inculpatul A.M.A. „(...) te-a văzut?”, răspunsul primit fiind acela că „ (...)e posibil să fi văzut mașina prin spate pă O.”, cu mențiunea aceluiași inculpat A.M.A. „Da' nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”.

19. Fiind asigurat de faptul că inculpatul A.M.A. deja ajunsese și intrase „în scara de vizavi”, inculpatul M.A. l-a contactat telefonic și pe inculpatul A.G.D. pentru a se asigura și de prezența acestuia.

Astfel, la ora 16:40:23 (la nici 30 de secunde după ce terminase discuția cu inculpatul A.M.A.), între inculpatul M.A. și inculpatul A.G.D. a avut loc următoarea convorbire telefonică:

A.G.D.: „Prezidente, sunt la colț, aicea la (...)Mă Z. cu T.” M.A.: „Îhâ, îhâ” A.G.D.: „Acum (...), zi bă', da' unde în față la C.D.A.?” M.A.: „Da, aicea mă, mai încoace de C.D.A., e mașina mea aicea! Hai pa!”

În privința expresiei C.D.A. folosită de cei doi inculpați în cadrul convorbirii telefonice, Curtea a reținut că este vorba de un fost restaurant din Municipiul Brașov. În acest sens, a se vedea declarația martorului C.C. care a precizat faptul că Biroul Notarial Public B.V. este situat „vizavi de fostul restaurant D.C.”.

20. După terminarea acestei convorbiri telefonice la finalul căreia, din modul de exprimare și tonalitatea folosită de inculpatul M.A., a fost pusă în evidență o grabă a acestuia („Hai pa!”), cei șase inculpați, M.A., A.M.A., D.R., D.G.M., A.G.D. și F.A., s-au întâlnit în fața Biroului Notarial Public B.V. și, la scurt timp, au intrat în sediul biroului notarial.

Intrarea acestora în sediul Biroului Notarial Public B.V. a fost observată de martora B.M., aceasta exprimându-se în sensul că „După ce a plecat doamna notar, eu mă aflam cu R.I.C.M. (...) nu am văzut momentul când, în biroul notarial, au intrat mai mulți bărbați corpolenți”. Așadar, aceasta nu a observat momentul când au intrat, dar i-a văzut pe aceștia în biroul notarial.

Aceleași aspecte de fapt s-au desprins și din declarația martorei A.E.A., aceasta menționând faptul că „(...) am văzut holul biroului notarial plin de bărbați, în jur de 10, majoritatea erau corpolenți cu părul tuns foarte scurt, majoritatea îmbrăcați în negru, cu atitudinea agresivă”.

De asemenea, Curtea a reținut și declarația martorei R.I.C.M., aceasta menționând faptul că „După ce a plecat doamna notar eu mă aflam împreună cu doamna B.M. la biroul de recepție (...), moment în care au intrat mai mulți bărbați corpolenți, unul dintre ei era ras în cap, erau în număr de aproximativ de cinci, eu i-am întrebat cu ce pot să-i ajut, iar ei mi-au spus că nu au treaba cu noi și că-i caută pe domnii, făcând referire la părțile care se aflau în biroul doamnei notar”.

21. În momentul în care cei șase inculpați au intrat în sediul Biroului Notarial Public B.V., partea vătămată B.H.I. se afla în biroul propriu-zis al notarului public împreună cu martorul C.C., reprezentant al SC I.C.C.O. SRL Brașov, așteptând ca martorele R.I.C.M. și B.M., angajate ale biroului notarial, să ștampileze antecontractul de vânzare-cumpărare.

În timp ce aștepta ștampilarea tuturor exemplarelor, inculpatul M.A. a venit până în pragul ușii de acces al biroului propriu-zis al notarului public și i-a solicitat părții vătămate B.H.I. să-l însoțească.

Acest moment a fost surprins de martorul C.C., acesta menționând în declarația sa că „și-a făcut apariția un bărbat de 35-40 ani, ușor corpolent, cu tenul închis. Acesta i s-a adresat într-un fel politicos, dar ferm lui B.H.I. și i-a spus «Hai un pic să discutăm ceva!»”. În referire la acest bărbat de 35-40 de ani, același martor C.C. l-a identificat în persoana inculpatului M.A.

La această solicitare, adresată de către inculpatul M.A. părții vătămate, de a i-l însoți pentru a discuta, partea vătămată s-a arătat circumspectă, „B.H.I., din câte am observat, nu prea vroia să iasă și atunci bărbatul (inculpatul M.A.) a insistat să meargă la el. B.H.I. s-a deplasat spre persoana respectivă, au ieșit din raza mea vizuală, după care, imediat, pe hol, am auzit sunet de busculadă (sunete înnăbușite)” (declarație martor C.C.).

Curtea a reținut faptul că partea vătămată a fost împinsă cu forța de către inculpatul M.A., către grupul celorlalți cinci inculpați, A.M.A., D.R., D.G.M., A.G.D. și F.A., care se aflau pe holul biroului notarial, iar aceștia, după ce l-au înconjurat, au început să o lovească pe partea vătămată „cu pumnii și picioarele” (declarație parte vătămată), scoțându-l cu forța din biroul notarial și ajungând pe trotuarul din fața acestui birou unde au continuat să-I lovească.

Loviturile aplicate de către cei cinci inculpați părții vătămate:

- erau urmarea manifestării de voință a acesteia exprimată în declarația prin care, în data de 8 martie 2007, partea vătămată revocase mandatul menționat supra la pct. 7.2. Acest aspect rezultă din coroborarea declarațiilor tuturor inculpaților care au menționat că între inculpatul M.A. și partea vătămată se discuta pe marginea revocării procurii autentificate sub nr. X2 din 21 februarie 2007, cu declarația părții vătămate ce a menționat că „M-au dus la notarul C.E. în scopul revocării revocării procurii” și a martorei A.E.A. ce a menționat că „Pot preciza că unul dintre bărbați țipa la el pe hol și-i spunea că «Așa ne-a fost vorba»” și urmăreau înfrângerea libertății psihice, de a voi și de a dispune, a părții vătămate, în scopul revocării acestei declarații pentru obținerea, de către inculpatul M.A. a unui folos injust.

Elemente de fapt care au conturat împingerea părții vătămate și lovirea acesteia se regăsesc, pe lângă declarația martorului C.C. supra citată, și în cuprinsul declarațiilor martorilor:

- A.E.A.: „În câteva secunde l-au luat pe cetățeanul din București, care ulterior am aflat că se numește B.H.I., au început să-l lovească peste față pe hol (...)”;

- R.I.C.M.: „(...) pot să confirm că, în câteva secunde, bărbații amintiți mai sus, l-au luat pe cetățeanul cu care domnul C.C. semnase antecontractul de vânzare-cumpărare și l-au scos afară”

Momentul în care partea vătămată era scoasă din biroul notarial de către inculpați a fost surprins în conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. Astfel, în data de 12 martie 2007, ora 16:43:37, inculpatul M.A., îi răspunde acesteia:

M.A.: „Te sun eu imediat! (pe fundalul discuției se aude, n.n., verificată de Curte în momentul audierii suportului optic ce conține înregistrarea) (...) Ce să te crezi în morții mă-tii, ieși afară-n (...) mă-tii! (și un țipăt de femeie)”.

În referire la acest țipăt de femeie care se aude în cadrul înregistrării convorbirii telefonice interceptate, Curtea l-a reținut ca evidențiat și de către martora R.I.C.M. care, după ce a menționat că partea vătămată a fost scoasă afară, „(...) colega mea B.M. a început să țipe întrebând pentru ce motiv îl lovesc pe bărbat”.

Îngrozite de ceea se întâmpla cu partea vătămată, angajatele biroului notarial au procedat la asigurarea biroului, prin închiderea grilajului protector de la ușa de acces în biroul notarial.

Astfel, acest aspect a fost relevat prin următoarele declarații:

- declarația martorei R.I.C.M.: „După ce agresorii au ieșit afară din biroul notarial, B.M. (...)a închis grilajul protector de la ușa de acces la insistențele mele”;

- declarația martorei B.M.: „Totul s-a petrecut foarte repede, eu m-am speriat foarte tare, am intrat în panică și am reușit să încui gratia exterioară a ușii de acces la insistențele unei colege”;

- declarația martorei A.E.A.,

- declarația martorului C.C.: „M-am ridicat, m-am deploscit în zona recepției biroului notarial, care avea deja ușa de protecție exterioară încuiată (prevăzută cu gratii) (...)”;

- declarația inculpatului M.A., care a precizat o cu totul altă cauză a asigurării biroului notarial: „am urcat scările la Biroul Notarial Public B.V., dar grilajul ușii de acces era tras, probabil se încheiase programul”. Curtea va avea în vedere, în ceea ce privește declarația acestuia, faptul că biroul notarial fusese asigurat cu grilajul din fața ușii de acces;

- procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. din data de 12 martie 2007, ora 16:48:29, din care Curtea va reda partea care prezintă relevanță sub acest aspect:

M.A.: „Băi A., n-avem ce face?! Înțelegi? Deci era C.C. săracii', i-a căzut fața și m-am scuzat: „Domne', ne scuzați de abordarea problemei, ne pare rău de (...)”. „Domne', dar cam brutal domne' (râde - n.n.). S-au închis pe dinauntru-n notariat” B.A.M.: (râde-n.n.) M.A.: „(râde-n.n.). Am încercat să mă duc să mă scuz. Se închiseseră în notariat (...)”.

22. Odată scos afară din biroul notarial, partea vătămată a fost lovită în continuare de către cei cinci inculpați și pe trotuarul din fața acestui birou, martorul C.C. declarând că „printre gratii am văzut un număr de patru indivizi de sex masculin, foarte solizi, care îl băteau violent, lovindii-l cu pumnii și picioarele pe B.H.I.”.

Faptul că martorul C.C. a menționat în declarația sa că doar „patru indivizi de sex masculin, foarte solizi, (...) îl băteau violent”, se justifică prin aceea că, dintre inculpații care îl luase cu forța pe partea vătămată din biroul notarial și îl lovise din interiorul acestui birou până în momentul când au ajuns pe trotuar, unul trebuia să conducă autoturismul în care partea vătămată a fost urcată cu forța, pe bancheta din spate, de doi dintre inculpații care îl bătuseră până atunci, iar inculpatul M.A. s-a întors către intrarea în biroul notarial, iar de pe scările acestuia „și-a cerut scuze” pentru comportamentul lor, la scurt timp fiind urmat și de inculpatul A.M.A. care, la rândul lui, „a cerut aceleași scuze” martorului C.C.

Astfel, materialul probator administrat în cauză a dovedit fără putință de tăgadă că partea vătămată a fost urcată, contrar voinței sale, la cererea inculpatului M.A., „I-am auzit vocea inculpatului M.A. care spunea «băgați-l în mașină»”, în autoturismul de teren condus de inculpatul F.A. și care avea literele Partidului Noua Generație-Creștin Democrat în combinația aferentă numărului de înmatriculare.

Pe lângă acest autoturism în care partea vătămată a fost urcată cu forța, în fața biroului notarial mai erau parcate și alte autoturisme de teren cu care inculpații făcuseră deplasarea, mai puțin cel al inculpatului A.M.A. care fusese parcat pe str. O.

Faptul că în fața biroului notarial mai fuseseră parcate și alte autoturisme de teren a rezultat din declarația martorului B.M., „Afară am auzit țipete, am văzut busculadă între mai multe persoane și am observat mai multe autoturisme de teren”, autoturisme de teren menționate și de partea vătămată ca fiind „marca Y1 și Y2 și toate foloseau în combinația numărului de înmatriculare literele Partidului Noua Generație-Creștin Democrat”.

Or, în declarațiile lor, inculpații au făcut vorbire de faptul că s-au deplasat la sediul Biroului Notarial Public B.V. la volanul unor astfel de autoturisme Y1 sau Y2, după cum a urmat:

- inculpatul D.G.M. a menționat că „m-am deplasat cu mașina mea personală marca Y1”;

- inculpatul F.A. a menționat că s-a deplasat „înspre str. Z.” cu o mașină „nu mai țin minte dacă Y1 sau Y2”;

- inculpatul M.A. a menționat că „În anul 2007, în primăvară, dețineam următoarele tipuri de autoturisme: un Y1, de fapt două autoturisme de teren, un Y2 și un Y6”.

Urcarea părții vătămate, cu forța, prin folosirea violenței față de aceasta, într-un autoturism de teren a fost surprinsă de următorii martori:

- A.E.A.: „(...) și repede l-au urcat într-un autoturism de teren de culoare neagră al cărui marcă și număr de înmatriculare nu-l pot preciza. Acest autoturism staționa pe carosabil în fața biroului notarial”;

- B.M.: „(...) B.H.I. (...) a fost bătut de bărbații solizi care intraseră în biroul notarial și urcat cu forța într-un autoturism de teren”.

- R.I.C.M.: „(...) colega mea B.M. (...) mi-a confirmat că persoana vătămată a fost urcată cu forța într-un autoturism de teren”

- C.C.: „După ce l-au bătut, l-au urcat pe B.H.I. într-o mașină, pe bancheta din spate, al cărui număr de înmatriculare nu-l pot preciza, flancat de doi indivizi dintre cei care-l bătuseră”.

23. Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a prezentat leziuni sângerânde în zona capului.

Prezenta acestor leziuni a fost relevată de:

- declarațiile părții vătămate din cursul urmăririi penale „(...) am fost repede umplut de sânge care îmi curgea din urechi, nas și gură”;

- 3 procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care Curtea va reda partea care prezintă relevanță sub acest aspect.

M.A.: „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit-n (...) mea (râde-n.n.)” B.A.M.: „Și el ce zice?” M.A.: „El e plin de sânge, săracul (...)”. B.A.M.: „L-ați umplut de sânge?” M.A.: „Vai! Groaznic!” B.A.M.: „Nu pot să cred A.!”

M.A.: „Cam zece, fiecare i-a dat câte doua”

M.A.: „(...) deci să se șteargă o țâră de sânge!”

F.A.: „Uite trecem dealu' acum pe D., unde (...)” M.A.: „S-a șters?” F.A.: „Ăăă (...)” M.A.: „Că am văzut că s-a lovit și îi curgea sânge din ureche.” F.A.: „Ăăă, lasă mă, că n-are nimic!” M.A.: „ Da, a căzut și s-a lovit domnu' notar, da, ș-acuma-i plin de sânge și trebe' să (...) se șteargă.” T.V.: „No, ce să-i faci? Să fie mai atent!”.

După agresarea părții vătămate de către cei patru inculpați, pentru o scurtă perioadă de timp, în fața biroului notarial, inculpații D.R., D.G.M. și A.G.D., prin folosirea violenței, l-au urcat, contra voinței sale, pe partea vătămată în autoturismul condus de inculpatul F.A. În ceea ce îi privește pe inculpații M.A. și A.M.A., aceștia s-au îndreptat și s-au urcat în autoturismul condus de ultimul inculpat menționat.

24. Partea vătămată a fost urcată cu forța de către inculpații D.R., D.G.M. și A.G.D. în autoturismul de teren condus de inculpatul F.A., pentru a putea fi dusă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să-și revoce declarația din data de 8 martie 2007 prin care revocase „în întregime mandatul dat numiților M.A. și M.E.M., cetățeni români, prin procura autentificată nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Brașov”.

Acest din urmă scop este pus în evidență de declarațiile părții vătămate atât din cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești:

- „(...) nu înainte ca indivizii ce mă însoțeau să mă ducă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să revoc revocarea, după cum dispusese M.A.”;

- „(...) astfel am aflat că urma să ne deplasăm către Biroul Notarial Public C.E.”, declarații ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații M.A., pe de o parte, și inculpații F.A., B.A.M. și T.V., pe de altă parte, Curtea urmând a reda în cele ce urmează părți din aceste convorbiri care prezintă relevanță sub acest aspect:

M.A.: „Ăăă, haide, ne-ntâlnim la C.E., la Notariatul Public, C.E., acolo lângă P.S., da?” F.A.: „La poartă, la poartă (...)” M.A.: „Deci, vizavi de PIZZA I. (...) la PIZZA I. aduceți-l!”

M.A.: „(...) l-au luat băieții și mergem o țâră Ia notar cu el (...) să vedem (...) ce acte mai facem noi azi”.

În autoturismul în care se afla partea vătămată, se mai aflau, pe lângă inculpatul F.A., și inculpații D.G.M., D.R. și A.G.D. Acest aspect a rezultat din coroborarea declarației părții vătămate care a menționat că, după ce a fost urcat cu forța în autoturismul de teren, a fost flancat de doi inculpați, iar alți doi inculpați se aflau pe locurile din față, cât și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice de la orele 16:48:29 și 17:12:57 dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M., din care rezultă că inculpatul M.A. se afla cu inculpatul A.M.A. într-o altă mașină. Astfel, Curtea a redat parte din aceste convorbiri care au prezentat relevanță pentru aflarea adevărului sub acest aspect:

B.A.M.: „Te-aude?” M.A.: „Nu e, că e (...) noi suntem cu altă mașină, l-au luat băieții și mergem o țâră la notar cu el (...)” B.A.M.: „Taci mă din gură (...) mă(râde-n.u.)”

M.A.: „Da' nu e măi nimeni lângă mine!” B.A.M.: (neinteligibil-n.n.) M.A.: „Nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine atâta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului și mașina cu acesta vine-ncoace acuma”.

25. În drum spre Biroul Notarial Public C.E., inculpatul M.A. a purtat o convorbire telefonică, la ora 16:50:25, tot cu inculpatul F.A. care i-a comunicat faptul că „trecem dealu' acum pe D. (...)”, ocazie cu care inculpatul M.A. i-a solicitat inculpatului F.A. să i-l dea la telefon pe partea vătămată B.H.I., „Dă-mi-l o țâr la telefon!”.

În aceste condiții, între inculpatul M.A. și partea vătămată s-a purtat o discuție pe marginea revocării procurii autentificate la biroul notarial al inculpatului T.V., partea vătămată spunându-i că ar fi fost o greșeală referitoare la numărul procurii, soția sa dându-i în mod greșit numărul contractului de vânzare-cumpărare de drepturi autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 de către inculpatul T.V.

B.H.I.: „(...) și mi-a dat nevastă-mea numărul de antecontract, de la acela care l-am făcut noi, deci nici măcar nu-i număr de procură, e numărul de la antecontract, este o greșeală și ți-o dovedesc cu acte (...).”

În aceste condiții, cu partea vătămată aflată contrar voinței sale în autoturismul condus de inculpatul F.A., ca urmare a acestei discuții din cadrul căreia Curtea nu a redat invectivele folosite de inculpatul M.A., acesta din urmă îi aduce la cunoștința părții vătămate faptul că „(...)mergem un pic la notar acum, să vedem ce-ai făcut (...)”.

Imediat după terminarea acestei convorbiri telefonice, inculpatul M.A. l-a contactat pe inculpatul T.V., solicitându-i o consiliere pe marginea declarației părții vătămate din data de 8 martie 2007 autentificată de Biroul Notarial Public C.E., aducându-i totodată la cunoștință faptul că partea vătămată i-a spus „că este o greșeala, că el n-a vrut să revoce procura asta (...) și că e numărul de antecontract, acolo-n procura aia (...)”.

Răspunsul dat de inculpatul T.V. asupra acestei probleme a fost că „un notar n-avea voie să facă revocarea unui act bilateral, unilateral”.

Între cei doi inculpați, convorbirea telefonică a continuat, după cum a urmat:

M.A.: „Păi (...)(neinteligibil-n.n.), dar acum băiatul s-a lovit săracu' tare și ăăă (...) îl ducem la notar” T.V.: „Da?! Duceți-l și să revoce revocarea (...)”

26. Autoturismul în care partea vătămată se afla în contra voinței sale a ajuns în fața Biroului Notarial Public C.E., însă biroul era închis pentru renovare.

De aici, inculpații s-au deplasat către biroul notarial al inculpatului T.V., acesta neaflându-se la birou. În acest sens, între inculpatul M.A. și inculpatul T.V. a avut loc, la ora 17:10:28, următoarea convorbire telefonică redată în procesul-verbal:

M.A.: „îmi deschideți și mie domn' notar un pic?! Vă rog frumos să-mi dați și mie copie după contract?” T.V.: „Păi sunt în piața U., vezi că (sunt) fetele acolo”.

Prezența inculpaților și a părții vătămate în zona din Municipiul Brașov în care este amplasat biroul notarial al inculpatului T.V., se desprinde și din declarația părții vătămate din cursul cercetării judecătorești, acesta menționând că „mi-am dat seama că am ajuns în dreptul Biroului Notarial Public T.V. Susțin aceste afirmații prin prisma faptului că știam zona (...)”, dar și din prima declarație a inculpatului M.A., acesta susținând că „Ne-am deplasat împreună cu B.H.I. la Biroul Notarial Public T.V. unde era închis și de aici ne-am dus la Biroul Notarial Public C.E. (...) unde era, de asemenea, închis”.

27. În condițiile în care nici notarul inculpat T.V. nu se afla la sediul biroului său notarial, inculpatul M.A. a luat hotărârea ca partea vătămată să fie dusă, tot contrar voinței sale, la spălătoria auto de pe str. A. din Municipiul Brașov.

Aici, partea vătămată a fost din nou supusă violențelor fizice, pentru ca aceasta să procedeze la revocarea declarației prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Prezența părții vătămate în spălătoria auto de pe str. A. și exercitarea violențelor față de aceasta, în scopul menționat anterior, a rezultat din coroborarea declarației părții vătămate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice avute de inculpatul M.A. cu inculpata B.A.M., după cum urmează:

- „Aici fiind închis, m-au dus la o spălătorie auto care are la etaj, prevăzut un bar.”;

- „La spălătoria auto am văzut la etaj că are un bar. În continuarea acestuia există o scară care urcă un nivel mai sus. Acolo am fost dus și bătut din nou. M.A. stătea în fața mea, iar eu pe o canepea care în stânga și dreapta avea două spătare pe care stăteau două persoane care continuau să mă lovească”;

- „După ce am fost sechestrat și torturat timp de aproximativ 3 ore de către oamenii lui M.A., am fost pus în libertate, cu amenințările de rigoare, că trebuie să revoc revocarea cât mai repede cu putință (...)”;

- Convorbirile telefonice dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. de la orele 17:38:05 și 18:06:37:

B.A.M.: „Tu ai semnat cu ăla?" M.A.: „ Ce? Nu, eu sunt la „prăvălie” cu el, la cafea, discutăm acum ce (...)” B.A.M.: „Da' ți-a semnat?” M.A.: „N-are ce să-mi semneze mă, n-are ce să-mi semneze, îmi face jurăminte de credință, ce să facă?” B.A.M.: „Băi, să nu vorbești de față cu el! Te rog mult!” M.A.: „Nu mă, nu! Băi B.A.M. tu ești nebună, cum să vorbesc, e dincolo sus și eu sunt jos”

Or, potrivit declarațiilor inculpaților F.A., la spălătoria auto de pe str. A. a existat o „sală amenajată deasupra, unde clienții așteaptă spălarea mașinilor putând servi o cafea”, iar potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:24:54, dintre inculpatul M.A. și inculpatul D.G.M., acesta din urmă îi comunică faptul că este la spălătorie, aflându-se la etaj, prin prisma faptului că „A.M.A. a coborât acum”.

Pe lângă faptul că partea vătămată a fost agresată fizic, cât timp s-a aflat în incinta spălătoriei auto, aceasta a fost amenințată de inculpați în sensul că va fi dus în pădure dacă nu va da curs cererii inculpatului M.A. de a proceda la revocarea declarației autentificate de Biroul Notarial Public C.E., declarație prin care revocase procura nr. X2/2007 de inculpatul T.V.

Astfel, partea vătămată a menționat că „indivizii ce m-au bătut mă loveau în continuare, amenințându-mă că mă vor duce în pădure”. Or, această expresie de a-l duce pe partea vătămată în pădure a fost regăsită în procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate, pe care Curtea a redat-o în integralitate:

M.A.: „Iubirea mea, te sun imediat, că acum avem treabă!”

M.E.M.: „ Da' nu poți acum sa vii, să vezi casa asta (...)”

M.A.: „Nu pot, că uite, mi-a tras unu' țeapă și suntem cu el în drum spre pădure. Pa!”. M.E.M.: „No, bine! Pa!”

Lipsirea de libertate a părții vătămate s-a întins pe o durată de aproximativ 2 ore, aspect ce a rezultat din coroborarea declarației părții vătămate și a procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate ce a avut loc în data de 12 martie 2007, ora 18:38:26, între inculpatul M.A. și o persoană de sex feminin cu prenumele C1, acesteia aducându-i-se la cunoștință de către inculpatul M.A. faptul că „Daaa, păi până acum m-am ocupat de trei ore de unu' care mi-a tras tapă cu 45.000 de euro”.

28. După exercitarea actelor de violență, dar și a amenințărilor Ia adresa părții vătămate, în intervalul cuprins între ora 18:08:10 (când s-a terminat convorbirea dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M.), 18:34:07 (când inculpatul M.A. ia din nou legătura cu inculpata B.A.M.), partea vătămată a fost condusă de inculpatul M.A. într-o benzinărie situată lângă restaurantul M.D. de pe str. C.B. din Municipiul Brașov, pentru a se întâlni cu persoana ce condusese autoturismul cu care partea vătămată făcuse deplasarea în acea zi din București în Brașov.

Conducerea de către inculpatul M.A. a părții vătămate la această benzinărie a fost menționată în toate declarațiile inculpatului și ale părții vătămate.

Curtea a reținut acest interval, deoarece Ia ora 18:06:37 inculpatul M.A. i-a comunicat inculpatei B.A.M. că partea vătămată „e dincolo sus și eu sunt jos”, iar Ia ora 18:34:07, inculpatul M.A., în momentul în care o sună pe inculpata B.A.M., înainte de a-i răspunde acesteia, îi mulțumește unuia dintre inculpații care îl ajutaseră să-și ducă la bun sfârșit activitatea infracțională desfășurată în acea zi, „Hai te pup, mersi mult dragule, pa!”.

În aceste condiții, între cei doi inculpați menționați în alin. anterior, a avut loc următoarea convorbire telefonică din care Curtea a redat doar o parte care are relevanță în vederea aflării adevărului sub acest aspect:

M.A.: (discută cu o altă persoană -n.n.: „Hai te pup, mersi mult dragule, pa!”) B.A.M.: „Dumnezeule, oare cui îi mulțumești așa frumos, Iu' B.H.I.?” M.A.: „Nu, e unu', unu', un, la unu' mare de tot.” B.A.M.: „Unu' mare de tot?” M.A.: „Da.” B.A.M.: „Acela, care-i de două ori cât B.H.I. și care l-a încărcat pe B.H.I. și l-a aruncat afară din notariat?(râde-n.n.)”

M.A.: „Ăla (râde-n.n.), dac-ai vedea, dacă-l vezi pe B.H.I., săracii' (râde-n.n.) (...) a plecat acum din Brașov, s-a dus.”.

29. La ora 18:41:17, inculpatul M.A. l-a contactat telefonic pe partea vătămată B.H.I. ce se afla în drum spre București, inculpatul comunicându-i părții vătămate că i-ar părea rău despre evenimentele petrecute în acea zi și că partea vătămată nu ar fi trebuit să îl cunoască sub această latură:

M.A.: „Îmi pare rău că s-a întâmplat, chiar că-mi pare rău că s-a întâmplat toate chestiile astea, dar crede-mă că numai tu ești de vină, că pe mine nu trebuia să mă cunoști tu sub fața asta.”.

Tot în cadrul aceleiași convorbiri telefonice, inculpatul, utilizând o formulă imperativă în limbajul său ce se circumscrie funcției conative a unei comunicări, i-a cerut părții vătămate să revină asupra declarației prin care revocase mandatul dat soților M.A. prin procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007:

M.A.: „No, ai grijă de tine și fă chestia aia al dracului (...)”.

30. Urmare ajutorului primit, inculpatul M.A. i-a contactat telefonic în seara aceleiași zile pe inculpații A.G.D. și F.A. pentru a le mulțumi, între aceștia având loc următoarele convorbiri telefonice:

A.G.D.: „ Da prezidente!” M.A.: „Bă dragule mersi, vroiam să-ți mulțumesc.” A.G.D.: „Oricând prezidente!” M.A.: „Bă dragule, ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela?!” A.G.D.: „Trebuia umblat mai mult la sacul de rahat, deci (...)” M.A.: „Da, da.” A.G.D.: „Da, după tine ce zici, ăăă (...)” M.A.: „Nu, nu.” A.G.D.: „Nu mai face prostii?” M.A. „Nu, nu, nu, nu, nu, nu mai (...)” A.G.D.: „No, dacă (...)” M.A.: „A tăiat-o la București!” A.G.D.: „Păi da, dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă, nu?” M.A.: „Da, da.” A.G.D.: „ Bine, prezidente!” M.A.: „No bine, puiule, hai te pup! Mersi mult, pa!” F.A.: „Alo?” M.A.: „Ce faci A.?” F.A.: „Da ce să fac, uite pe-acasă!”

M.A.: „Bă, vroiam să-ți mulțumesc pentru că m-ai ajutat că, no!” F.A.: „Bă, grasule (...)” M.A.: „Trebuia să sari un pic p'ăsta că (...)” F.A.: „Pentru puțin, ți-am zis, dacă mă suni noaptea la ora două, în cinci minute, vin unde zici tu.” M.A.: „Da, deci tot timpul m-ajuți (...)” F.A.: „Da ai lămurit-o mă, cu sclavu' ăsta, până la urmă sau nu?” M.A.: „Băi, eu cred c-am lămurit-o, nu știu, el a zis că se duce să repare ce-a stricat, nu știu, nu știu (...)” F.A.: „Și i-ai dat drumu', l-ai lăsat singur?” M.A.: „Da, da, l-am lăsat să se ducă, nu pot să-l (...)” F.A.: „Trebuia să-l inviți să mai stea până mâine!”.

Analiza acestor două convorbiri telefonice a relevat, fără echivoc, faptul că:

- inculpatul M.A. le-a mulțumit celor doi inculpați pentru ajutorul primit în a-I constrânge pe partea vătămată să adopte o poziție contrară voinței sale pentru a revoca declarația prin care revocase procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.,

- în limbajul folosit de inculpații M.A. și A.G.D., partea vătămată este „sacul de rahat” la care trebuia „umblat mai mult”, în sensul că trebuia să fie bătut mai tare decât a fost în acea zi, iar în situația în care „mai face prostii”, adică nu se conformează celor la care a fost constrâns (în sensul revocării declarației autentificate de Biroul Notarial Public C.E. în data de 8 martie 2007), nimic nu-i împiedica pe inculpați să „îi facem o vizită acasă”. Acest din urmă aspect a îndrituit instanța să dispună, în baza art. 771 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 865 C. proc. pen., supravegherea domiciliului sau reședinței părții vătămate B.H.I. și însoțirea acesteia de la și până la instanța de judecată Ia termenele pentru care va fi citat, măsură ce a fost și menținută prin prezenta sentință;

- în limbajul folosit de inculpații M.A. și F.A., partea vătămată este „sclavu' ăsta” care, pentru faptul că a revocat mandatul dat soților M.A., trebuia lipsit de libertate mai mult în sensul că „Trebuia să-l inviți să mai stea până mâine”, verbul „a invita” având o cu totul altă conotație în limbajul celor doi inculpați;

- partea vătămată a fost lipsită de libertate, câtă vreme inculpatul F.A. I-a întrebat pe inculpatul M.A. „Și i-ai dat dnimu', l-ai lăsat singur?”, acesta răspunzându-i „Da, da, l-am lăsat să se ducă”, fiind evident faptul, în contextul probator al cauzei, că partea vătămată, contrar voinței sale, s-a aflat Ia dispoziția inculpatului M.A., prin intermediul inculpaților F.A., D.R., D.G.M. și A.G.D.

31. Urmare a violențelor și amenințărilor exercitate asupra sa, în data de 14 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat Ia Biroul Notarial Public L. din Municipiul București, unde, în baza unui model transmis pe fax de Ia biroul notarial al inculpatului T.V., martora Z.M.N., notar public în cadrul Biroului Notarial Public L., a procedat Ia autentificarea din 14 martie 2007, a procurii cu următorul conținut:

„Subsemnatul B.H.I., (...) , împuternicesc prin prezenta pe domnul M.A., (...), ca în numele meu și pentru mine, să solicite și să obțină reconstituirea dreptului meu de proprietate, asupra cotei indivize de ½ din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha, în baza Legii nr. 1/2000 și în baza cererii din 1998, de restituire în natură, conform tabelului nominal încheiat de Comisia Județeană Brașov pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Agricole și celor Forestiere, din tabelul nominal, Anexa nr. 29 (...) pentru parcelele cura. top B1, B2, B4, B5.

De asemenea, mandatarul, meu este împuternicit să mă reprezinte la Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie competent în vederea obținerii dosarului cadastral corespunzător terenului, să întabuleze în Cartea Funciară competentă dreptul meu de proprietate și să ridice încheierea de întabulare pe numele meu.

Totodată, mandatarul meu este împuternicit să mă reprezinte cu depline puteri la Biroul Notarial Public competent pentru partajarea voluntară privind terenul mai susmenționat, dacă este cazul, alegând lotul cel mai avantajos pentru subsemnatul, nesolicitând sultă, se va prezenta la orice autoritate pentru obținerea actelor necesare partajului, va semna actul de partaj în formă autentică (...).

În acest scop, mandatarul meu va face dovada calității mele de proprietar, va face cereri, va da declarații, va completa formulare, va solicita și va obține titlul de proprietate pentru terenul descris mai sus, va solicita și va obține întabularea dreptului meu de proprietate în Cartea Funciară (...)”

32. În data de 19 iunie 2007, inculpatul M.A. s-a prezentat în fața Comisiei locale Brașov de aplicare a Legii fondului funciar cu ocazia punerii în posesie pentru suprafața de 4,27 ha ce a făcut obiectul actului juridic autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 și denumit „Contract de vânzare-cumpărare drepturi”.

Pentru punerea în posesie, acesta a prezentat Comisiei locale procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007 de către inculpatul T.V.

În acest sens, a se vedea procesul-verbal de punere în posesie din data de 19 iunie 2007, din cuprinsul acestuia rezultând faptul că, la rubrica „Proprietar”, pentru B.H.I. a semnat inculpatul M.A., utilizându-se următoarea formulă: „B.H.I. prin M.A., procură: X2/2007”. Or, la data respectivă cartea de identitate a inculpatului M.A., menționată și în cuprinsul celor două acte juridice autntificate de inculpatul notar T.V..

Aceasta a fost starea de fapt reținută de Curte în baza elementelor probatorii analizate și citate mai sus.

În cele ce urmează, pe lângă aspectele analizate cu ocazia reținerii stării de fapt unde instanța a citat și a analizat elementele probatorii, Curtea a analizat, pe rând, apărările, argumentele și criticile aduse de inculpați, astfel cum aceștia le-au expus în declarațiile date pe parcursul procesului penal și, pentru o parte a inculpaților, în cuprinsul concluziilor scrise.

A. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.A., Curtea a înlăturat, parte din declarațiile acestuia, inculpatul fiind nesincer asupra unor aspecte de fapt, după cum urmează:

-inculpatul a susținut că, în după-amiaza zilei de 12 martie 2007, trebuia să se întâlnească, pentru a servi masa, cu inculpații A.M.A., D.R., D.G.M., F.A. și A.G.D., acesta fiind motivul pentru care „unul dintre ei m-a sunat, întrebându-mă daca mai merg la masă”. Or, elementele de fapt ce se desprind din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ce au avut Ioc după ora 16:14:28 (când inculpatul M.A. a aflat de la inculpatul T.V. de declarația autentificată de Biroul Notarial Public C.E. prin care partea vătămată revocase mandatul dat prin procura X2 din 23 februarie 2007), cât și Iisting-ul acestor convorbiri, relevă aspecte din care rezultă că inculpatul M.A. a fost cel care i-a contactat telefonic pe inculpați, anunțându-i despre aspectul revocării și solicitându-le ajutorul („M-ajutați? Veniți?”), dar nu pentru a merge să servească masa, ci pentru „să vedem ce facem cu el, ca-mi bag (...), că nu se poate-mi bag (...), îi crap capul!”;

- nesinceritatea inculpatului M.A. a rezultat și din faptul că, în cadrul celei de-a doua declarații din cursul urmăririi penale, a susținut că, după ce a aflat de la inculpatul T.V. faptul că partea vătămată revocase procura, „am încercat să iau legătura cu el la telefon, dar acesta nu mi-a răspuns”. Or, potrivit listig-ului convorbirilor telefonice aflat la dosarul instanței, inculpatul M.A., după ora 16:14:28 când a purtat convorbirea telefonică în urma căreia inculpatul T.V. îl încunoștința de revocarea procurii, nu apare nici un apel efectuat către numărul de telefon al părții vătămate decât Ia ora 18:41:17, toate acestea în condițiile în care, orice apel telefonic, chiar dacă apelatul nu răspunde, se înregistrează și ar fi trebuit să apară pe acest listing depus la dosar. Curtea a reținut, din analiza acestui listing, faptul că inculpatul M.A., după terminarea convorbirii telefonice avute cu inculpatul T.V., i-a contactat pe ceilalți inculpați în scopul de a fi ajutat în vederea comiterii faptelor deduse judecății;

- unele argumentele oferite de inculpat în declarațiile sale au fost lipsite de logică, câtă vreme acesta a susținut că „am luat legătura cu F.A. să vină să mi-aducă una dintre mașinile mele la Biroul Notarial Public B.V.”, deși, în cadrul aceleiași declarații, a menționat că „Cert este că m-am deplasat la Biroul Notarial Public B.V. cu o altă mașină a mea”. Mai mult decât atât, trecând peste lipsa suportului logic al afirmației inculpatului M.A., potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate ce a avut loc între inculpații M.A. și F.A. în data de 12 martie 2007, ora 16:31:18, inculpatul M.A. l-a întrebat pe inculpatul F.A. „Ai (...) păi uite vo' doi băieți (...), că mi-a tras unu' țeapă de 45.000 și-i la notar (...) și i-am chemat și pe băieții mei!”. Așadar, inculpatul M.A. nu avea nevoie de o mașină, ci de ajutorul inculpatului F.A. și de a încă doi „băieți” de-ai acestuia din urmă (potrivit limbajului celor doi) pentru a-„i rupe capul” părții vătămate B.H.I.;

- odată ajuns la sediul Biroul Notarial Public B.V., Curtea nu a observat „modalitatea” în care inculpatul M.A. a înțeles „să stea de vorbă” cu B.H.I., câtă vreme, din procesul-verbal din care s-a citat anterior, acesta dorea să „îi crap capul!”.

- inculpatul a susținut că „l-am rugat să ieșim afară din Biroul Notarial, pentru a nu deranja persoanele din incinta notariatului public”. Curtea a înlăturat această apărare a inculpatului, câtă vreme declarațiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C. și P.A.E. din cursul urmăririi penale, au relevat starea de fapt descrisă mai sus. Curtea nu a putut reține ca rugăminte fraza folosită de inculpat în sensul „Ce să te crezi în morții mă-tii, ieși afară-n (...) mă-tii!”;

- deși inculpatul a susținut că ieșirea sa, a celorlalți inculpați și a părții vătămate din sediul Biroului Notarial Public B.V. s-ar fi datorat faptului că „o femeie din notariat ne-a făcut observație”, Curtea a reținut că, potrivit declarațiilor din cursul urmăririi penale ale martorelor B.M., A.E.A. și R.I.C.M., angajate ale acestui birou notarial la data de 12 martie 2007, evenimentele s-au petrecut într-o altă manieră. De altfel, chiar dacă aceste martore, în cursul cercetării judecătorești, au menționat că nu își mai aduc aminte cum s-a petrecut evenimentul din ziua de 12 martie 2007, dar menționând că cele declarate în cursul urmăririi penale reflectă cele percepute de acestea, nefiind forțate sau influențate în declarațiile lor la urmărirea penală, elementele de fapt desprinse din declarațiile din cursul urmăririi penale se coroborează cu cele din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 12 martie 2007, ora 16:48:29, când M.A. îi aduce la cunoștința inculpatei B.A.M. că:

- „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit (...)”,

- „Băi B.A.M., n-aveam ce face?! Înțelegi? Deci era C.C. săracu', i-a căzut fața și m-am scuzat: Domne' ne scuzați de abordarea problemei, ne pare rău de (...) „Domne', dar cam brutal domne'. S-au închis pe dinăuntru-n notariat”.

- „Am încercat să mă duc să mă scuz. Se închiseseră în notariat (...) că cheamă poliția. I-am zis: Dom'le v-a semnat actul că dacă nu vi-l aduc înapoi? Nu c-a semnat acuma”.

Așadar, chiar inculpatul a fost cel care a menționat faptul că „l-am răpit” și că s-a scuzat față de martorul C.C. după ce acționaseră „cam brutal”. Mai mult, modalitatea de exprimare în sensul că „vi-l aduc înapoi”, referindu-se la partea vătămată, relevă, fără alte comentarii, faptul că partea vătămată se afla, efectiv, în imposibilitatea de a-și exprima voința în ceea ce privește posibilitatea de deplasare și de a acționa după voința sa, dar se afla în sfera de influență a inculpaților coordonați de inculpatul M.A.;

- în privința leziunilor pe care partea vătămată le-a suferit cu acea ocazie, inculpatul a susținut, atât în cuprinsul declarațiilor sale, cât și la concluziile scrise, că s-ar fi datorat neatenției părții vătămate care s-ar fi împiedicat și s-ar fi lovit cu capul de balustrada scărilor de acces în Biroul Notarial Public B.V. Curtea a înlăturat argumentele oferite în apărare de inculpat prin prisma declarațiilor părții vătămate ce oferă elemente de fapt care se coroborează atât cu cele din declarațiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. și C.C. („îl băteau violent, lovindu-l cu pumnii și picioarele pe B.H.I.”), cât și cu cele din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. Astfel, deși în cuprinsul proceselor-verbale inculpatul M.A. le comunică interlocutorilor faptul că partea vătămată „când a ieșit de la notar a căzut și s-a lovit pe scări”, respectiv „a dat o țeastă de balustradă”, sunt suficiente elemente de fapt ce se desprind din celelalte procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice care să denote participarea inculpaților la producerea acestor leziuni, leziuni ce nu au fost unele accidentale. În acest sens, a se parcurge prima convorbire telefonică purtată între inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. după plecarea de la Biroul Notarial Public B.V., când inculpata afirmă „au venit unii l-au bătut și l-au luat de (...) (râde-n.n.) (...) aicea”, inculpatul răspunzându-i „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit-n (...) mea (râde-n.n.)”, iar în privința leziunilor sângerânde, inculpatul îi explică acesteia care a fost cauza lor „Cam zece, fiecare i-a dat câte două”. La toate acestea se adaugă și afirmația inculpatei B.A.M. care i-a adus la cunoștința inculpatului M.A. că „toată lumea e-ngrozită!” la Biroul Notarial Public B.V. după cele întâmplate, respectiv întrebarea adresată aceluiași inculpat „Ăla, care-i de două ori cât B.H.I. și care l-a încărcat pe B.H.I. și l-a aruncat afară din notariat?”. De asemenea, într-una din aceste convorbiri telefonice, inculpatul M.A. s-a arătat interesat de starea părții vătămate, după ce aceasta a ajuns, în seara zilei de 12 martie 2007, în București: M.A.: „No, ai ajuns?” B.H.I.: „Da, am ajuns acum zece minute.” M.A.: „ Ești bine?” B.H.I.: „Da.” M.A.: „Da? No, bine, (...)”.

- un alt argument avut în vedere de Curte la înlăturarea declarațiilor inculpatului M.A., a fost acela al oferirii unor variante diferite pentru cauza producerii leziunilor la nivelul capului părții vătămate. Astfel, dacă în unele din declarațiile sale a menționat că partea vătămată s-ar fi lovit (1) de balustrada scărilor de acces în biroul notarial, aceste aspecte fiind surprinse și în conținutul convorbirilor telefonice din care s-a citat anterior, în declarația dată în fața judecătorului învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă inculpatul a menționat că partea vătămată s-ar fi lovit (2) „de o bordură de la intrarea în notariat”, iar în convorbirea telefonică avută cu inculpatul T.V. în data de 12 martie 2007, ora 18:46:22 (după eliberarea părții vătămate), acesta menționează că partea vătămată nu s-ar mai fi lovit de balustrada scărilor, ci că (3) „A căzut direct în cap, cu capu' de asfalt (...)”;

- nesinceritatea inculpatului M.A. a rezultat și din faptul că, în cursul urmăririi penale, a susținut că, intenționând să-l scuze pe partea vătămată „de la domnul C.C.”, a urcat scările de la Biroul Notarial Public B.V., „Dar grilajul ușii de acces era tras, probabil se încheiase programul și am avut ocazia să-i spun lui C.C. că B.H.I. va reveni (...)”. Nesinceritatea declarației acestuia reiese din faptul că:

- pe de o parte, dacă programul de lucru se încheiase, nu se mai justifica prezența martorului C.C. în sediul Biroului Notarial Public, acesta nefiind un angajat al acestui biroul notarial,

- iar pe de altă parte, deplasarea inculpatului și a părții vătămate la un alt notar, „l-am rugat să ne deplasăm la Biroul Notarial Public T.V.”, solicita un anumit timp, chiar dacă sediul Biroului Notarial Public T.V. era „foarte aproape (circa 150 m)”, astfel că nu se mai impunea revenirea părții vătămate la sediul Biroului Notarial Public B.V., câtă vreme programul se încheiase;

- inculpatul M.A. a menționat faptul că s-a deplasat de pe str. Z., unde a fost situat Biroul Notarial Public B.V., la Biroul Notarial Public C.E., cu „mașina condusă de inculpatul A.M.A. cu care eu venisem”, respectiv „eu am plecat cu A.M.A. cu mașina, el conducea” deși, în cadrul declarației din cursul urmăririi penale a menționat că „Din câte-mi amintesc, acesta a venit cu mine-n mașină, se afla pe bancheta din spate, F.A. la volan, iar eu în dreapta lui”. Ceea se desprinde de aici este faptul că inculpatul s-a contrazis și a oferit, de la o declarație Ia alta, aspecte total diferite asupra aceleiași împrejurări, ceea ce denotă nesinceritatea lui.

- inculpatul a afirmat în cadrul unei declarații „cu siguranță” că „în mașina condusă de inculpatul A.M.A. a fost acesta și cu mine, nemai fiind o altă persoană”, iar „în ceea ce privește părțile care s-au deplasat cu mașina mea, cu siguranță afirm că aceasta a fost condusă de inculpatul F.A., iar în interiorul acesteia s-a aflat numai partea vătămată”.

Faptul că aceasta susținere a inculpatului M.A. este una nesinceră, rezultă din elementele de fapt desprinse din declarațiile părții vătămate B.H.I. și din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbitor telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpații F.A. și B.A.M. Astfel,

- din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007 ora 16:48:29 convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. și inculpata B.A.M., după ce acesteia din urma i se aduce Ia cunoștință faptul că „l-am răpit”, tot inculpatul M.A. afirmă că partea vătămată nu s-ar afla cu el în aceeași mașină „Nu e, că e (...) noi suntem cu altă mașină, l-au luat băieții și mergem o țâra cu el la notar (...) să vedem (...) ce acte mai facem noi azi”;

- din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:50:25, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. și inculpatul F.A., rezultă că acesta din urmă se afla într-o altă mașină în care era și partea vătămată B.H.I., dar nu erau doar ei doi cum a afirmat „cu siguranță” inculpatul M.A. în cursul cercetării judecătorești. Acest aspect este pus în evidență de convorbirea supra citată când i-a adus Ia cunoștință inculpatei B.A.M. că „l-au luat băieții”, iar în cadrul convorbirii cu inculpatul F.A., după ce îi spune „(...) deci să se șteargă o țâră de sânge!”, inculpatul M.A. îi cere aceluiași inculpat să „îi dați o cârpă, ceva ca să (...)”. Or, inculpatul M.A. a folosit indicativul prezent al verbului a da, la persoana a doua plural, iar nu persoana a doua singular „să îi dai”.

- din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 17:12:57, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. pe marginea stării de sănătate a părții vătămate, fiind întrebat dacă partea vătămată este cu inculpatul M.A., acesta din urmă îi aduce la cunoștință că „Nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine atăta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului și mașina cu acesta vine-ncoace acuma”. Or, ceea ce rezultă din această convorbire telefonică este faptul că nu au fost doar două autoturisme, cele menționate cu atâta „siguranță” de către inculpatul M.A. în declarația din cursul cercetării judecătorești, ci cel puțin 3 mașini: o primă mașină în care se aflau inculpații M.A. și A.M.A., o a doua „că restul sunt pe partea cealaltă a drumului” și o a treia „mașina cu acesta vine-ncoace acuma” în care se afla partea vătămată.

- chiar dacă inculpatul a învederat faptul că, în cadrul convorbirilor telefonice interceptate, exprimarea sa a fost una care să o impresioneze pe inculpata B.A.M., deși, în realitate, potrivit aceluiași inculpat, faptele la care se referea s-ar fi petrecut într-o cu totul altă modalitate, Curtea reține contrariul celor menționate de inculpat. Astfel, din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate din data de 12 martie 2007, ora 16:48:29, inculpata B.A.M. îi aducea la cunoștința acestuia că merge la notar să-și recupereze copchilu' (martora P.A.E., nota Curții) după ce acest din urmă martor o sunase și i-a adus la cunoștință faptul că „avem o situation (...) ai semnat (...) și pe când să ne luăm la revedere au venit unii l-au bătut și l-au luat de (...) aicea”. Așadar, nu era vorba de o exprimare bombastică ce avea la bază caracterul coleric al inculpatului care se lăuda femeilor „știind că acestea apreciază mai mult genul bărbaților șmecheri”, ci era, în fapt, cruda realitate în care inculpații au ajuns să creadă că se pot substitui organelor judiciare, pentru „observarea la partea vătămată a existenței sau nu a bunei sale credințe”, cum a declarat inculpatul M.A. în fața Curții de Apel. Mai mult, chiar dacă am admite faptul că inculpatul dorea să o impresioneze pe inculpata B.A.M. cu care era implicat într-o relație la data respectivă, oare și pe soția sa (la data de 12 martie 2007) M.E.M. dorea să o impresioneze când i-a comunicat acesteia, în cadrul convorbirii telefonice interceptate, faptul că „Nu pot, că uite, mi-a tras unu' țeapă și suntem cu el în drum spre pădure.Pa!”;

- faptul că partea vătămată s-a aflat pur și simplu, contrar voinței sale, la dispoziția inculpatului M.A. care îi coordona pe ceilalți inculpați ce-l rețineau pe partea vătămată, rezultă și din convorbirea telefonică interceptată și redată în procesul-verbal, când acesta îi spune inculpatei B.A.M. „Păi spune-i că nu (...), adică că n-ai cum să-i spui, lasă că-l duc înapoi la notar. Da?";

- inculpatul M.A. a susținut că probatoriul administrat în cauză a demonstrat lipsa constrângerii și temerii în privința cărora acuzarea a susținut că acesta le-ar fi exercitat asupra părții vătămate. În acest sens, inculpatul a susținut în apărare că este relevantă chiar declarația părții vătămate din cursul cercetării judecătorești, când partea vătămată a susținut că „Chiar dacă aflasem despre inculpatul M.A. că este o persoana periculoasă nu mi-a fost frică să revoc procura”. Curtea a reținut că aceste aspecte sunt anterioare faptelor comise de inculpați, neprezentând interes în economia cauzei, deoarece ceea ce interesează sunt acțiunile inculpaților și urmările ulterioare ale acestora față de partea vătămată și acțiunile întreprinse de aceasta;

- inculpatul M.A. a susținut că a fost doar simpatizant al Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, însă nu ar fi deținut niciodată vreo funcție în acest partid. A subliniat faptul că, fiind prieten cu un ziarist, acesta, încercând să-l tachineze, îl întreba ce mai face președintele Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, numitul B.G., iar întrebările ziaristului „porneau de la faptul că îmi alesesem ca număr de înmatriculare al mașinii mele o formație legată de literele Partidului Noua Generație-Creștin Democrat”. Curtea a înlăturat această apărare a inculpatului prin care s-a urmărit a se invoca excepția necompetenței materiale a D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, prin raportare atât la motivarea dată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 521 din 12 februarie 2008 urmare a recursului promovat privind măsurile preventive din prezenta cauză, cât și prin prisma înscrisurilor aflate în volumul I al dosarului de urmărire penală, dar și a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. Astfel,

- în data de 8 iulie 2005, inculpatul M.A. a participat, din partea filialei Brașov, Ia Consiliul Național al Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, fără a avea drept de vot;

- în data de 6 martie 2007, a avut Ioc Ia București ședința Consiliului Național al Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, ocazie cu care, în procesul-verbal al acestei ședințe s-a consemnat faptul că „sunt prezenți 65 de membrii cu drept de vot din totalul de 68”, iar inculpatul A.M.A. a participat la această ședință în calitate de președinte al Filialei Județene Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin și Democrat;

În data de 24 februarie 2007, între inculpatul M.A. și inculpata B.A.M., are loc o convorbire telefonică interceptată din care Curtea va reda partea care prezintă interes sub acest aspect și din care rezultă funcția de conducere a inculpatului M.A.:

M.A.: „(...) ne-am încins la discuții, aia a rămas impresionată, vrea să se implice în partid că e una d'aia cu bani care n-are ce face, știi?” M.A.: „(...) și vrea să facă organizație de femei, să implice (...) pfui de capul meu, era înnebunită (...)” M.A.: „Și se strâng tot felul de structuri așa, în jos și se mai înființează (...) Am făcut organizație de pensionari (...)” M.A.: Acum purtător de cuvânt sunt descoperit (...) poate (...) îmi găseai o soluție” M.A.: „Poate îmi găseai o soluție de purtător de cuvânt. Am vorbit cu D1, îl iau și pe el marți la București, că acum, acum merg să-l prezint o țâră și să vedem dacă e plăcut și la București.”

- Potrivit paginii oficiale web a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat ce a fost accesată de procurorul de caz în cursul urmăririi penale, inculpatul A.M.A. era președintele organizației județene Brașov a acestui partid, fiind menționată calitatea acestuia în raport cu procentajul obținut de filiala județeană Brașov la alegerile europarlamentare;

- Potrivit aceleiași pagini web, urmându-se link-ul destinat filialei Brașov, inculpatul A.M.A. era președintele organizației județene, iar inculpatul M.A. președintele organizației municipale Brașov;

- Potrivit art. 1 din Legea nr. 78/2000, „Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică următoarele persoane: f) care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, (...)”;

- Potrivit art. 144 C. pen., prin „săvârșirea unei infracțiuni” sau „comiterea unei infracțiuni” se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice;

• În lumina celor de mai sus, rezultă că, în data de 12 martie 2007, inculpatul M.A. deținea funcția de președinte al organizației municipale Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, iar inculpatul A.M.A. era președintele organizației județene Brașov a aceluiași partid politic. În aceste condiții, Curtea nu va avea în vedere înscrisul depus de vicepreședintele Partidului Noua Generație-Creștin Democrat prin care s-a adus la cunoștința faptul că „domnii M.A. și A.M.A. nu au deținut și nu dețin nici o funcție în cadrul partidului”.

B. În ceea ce-l privește pe inculpatul F.A., Curtea a înlăturat, ca nesincere, declarațiile acestuia, pentru următoarele considerente:

- în declarația din cursul cercetării judecătorești, acesta a menționat că se afla la spălătoria de pe str. A. când a fost sunat de inculpatul M.A. și i s-a solicitat prezența pe str. Z., fapt ce l-a determinat pe inculpatul F.A. să-i ia „una dintre mașini, nu mai țin minte dacă un Y1 sau un Y2”. Or, potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:31:18, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. și inculpatul F.A., acesta din urmă se afla „Uite-s p’ aici pe lângă Camera de Comerț, prin Centru” când i s-a solicitat prezența pe str. Z. Or., între str. A. și strada pe care se află Camera de Comerț din municipiul Brașov este o distanță de câțiva kilimotri.

- la fel de nesinceră a fost și afirmația acestuia că inculpatul M.A. și partea vătămată s-ar fi urcat în autoturismul condus de inculpatul F.A. „inculpatul M.A. s-a urcat în mașină și a coborât din aceasta de mai multe ori, purtând discuții cu acel bărbat, iar ulterior ambii au urcat în mașina inculpatului M.A. cu care eu venisem”, și în cursul judecății inculpatul a susținut varianta că în mașina condusă de el către Biroul Notarial Public C.E. s-au aflat partea vătămată și inculpatul M.A., „îmi aduc aminte că inculpatul M.A. și acel bărbat cu care tot discuta pe marginea acelei procuri, au urcat în autoturismul cu care eu venisem. Inculpatul M.A. a coborât din mașina pe care o conduceam și a mers înspre sediul unui birou notarial, constatând că programul de lucru se terminase, biroul fiind închis”. Or, atât din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, cât și din declarațiile inculpaților M.A. și A.M.A. din cursul cercetării judecătorești, rezultă că inculpatul M.A., s-a deplasat de Ia Biroul Notarial Public B.V. către Biroul Notarial Public C.E. cu mașina condusă de inculpatul A.M.A. În acest sens, din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 16:50:25, convorbire ce s-a purtat între inculpatul M.A. și inculpatul F.A., rezultă că acesta din urmă se afla într-o altă mașină în care era și partea vătămată B.H.I., în cadrul convorbirii inculpatul M.A. solicitându-i coinculpatului F.A. ca partea vătămată „să se șteargă o țâră de sânge!”, după care îi solicită să „îi dați o cârpă, ceva ca să (...)” se poată șterge de sânge. De asemenea, în cadrul convorbirii telefonice din data de 12 martie 2007, ora 17:12:57, ce s-a purtat între inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. pe marginea stării de sănătate a părții vătămate, fiind întrebat dacă partea vătămată este cu inculpatul M.A., acesta din urmă îi aduce la cunoștință că „Nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine atâta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului și mașina cu acesta vine-ncoace acuma”.

- Inculpatul a fost nesincer și atunci când, în declarația din cursul cercetării judecătorești, a afirmat că „eu nu am observat vreo altă mașină care să ne fi însoțit” către Biroul Notarial Public C.E. Nesinceritatea rezultă atât din parcurgerea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice menționate anterior, cât și din declarația inculpatului A.M.A. care a menționat faptul că „în momentul în care am ajuns în zona Biroului Notarial Public C.E., am oprit mașina mea, din ea a coborât inculpatul M.A. care mi-a spus că urma să se întâlnească cu partea vătămată B.H.I.”. De asemenea, inculpatul M.A. a declarat, la rândul lui, că „Ajuns aici, am coborât din mașina inculpatului A.M.A. și m-am suit în mașina mea, unde am purtat discuția cu B.H.I. (...)”;

- Curtea a înlăturat ca nesincere și aspectele de fapt din declarația inculpatului F.A. relativ la faptul că „Nu am văzut ca acel bărbat care s-a aflat în mașina inculpatului M.A. pe care o conduceam să fi prezentat cu acea ocazie urme ale unor lovituri sau leziuni sângerânde”, deși procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate se coroborează cu declarația părții vătămate sub aspectul leziunilor sângerânde, chiar inculpatul F.A., în cadrul convorbirii telefonice cu inculpatul M.A. ce i-a solicitat să i se dea părții vătămate „o cârpă, ceva ca să (...) că poate n-are”, făcând mențiunea că „Lasă mă, că-i (...) se șterge, e băiat mare, se descurcă el!”;

- în ceea ce privește afirmația inculpatului F.A. potrivit căruia „Doamna notar a spus tuturor celor care se aflau acolo să iasă afară, iar discuția a continuat în fața blocului respectiv”, raportat și la declarațiile părții vătămate B.H.I. și ale martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. și C.C., Curtea a reținut că inculpatul F.A., prin folosirea pronumelui nehotărât „tuturor”, s-a referit la inculpații care se aflau în sediul biroului notarial și a căror „atitudini agresive” a condus la această solicitare de părăsire a sediului biroului notarial și închiderea grilajului „protector de la ușa de acces”;

- Curtea nu a observat faptul că inculpatul F.A., prin declarația sa, confirmă participarea, sub forma actelor specifice complicității, a tuturor inculpaților în constrângerea părții vătămate, câtă vreme acesta a menționat faptul că „(...) s-a pus în discuție” „să se meargă”, „la notarul unde au întocmit actele, respectiv procura, lucru cu care acesta a fost de acord”. Acest argument al Curții a fost întărit și de faptul că același inculpat a menționat faptul că, după ce „s-a pus în discuție” „să se meargă”, inculpatul F.A. a făcut deplasarea „împreună cu acea persoană și cu frații D.”

- Curtea a reținut nesinceritatea inculpatului F.A. și în ceea ce privește afirmația potrivit căreia s-ar fi deplasat la sediul Biroului Notarial Public B.V. urmare a solicitării inculpatului M.A. „deoarece am considerat că are nevoie de mașină”. Astfel, potrivit procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpați, după ce inculpatul F.A. îl întreabă pe inculpatul M.A. „Cu ce pot să te-ajut?”, acesta din urmă îi spune: „Ai (...), păi uite vo’ doi băieți (...), că mi-a tras unu' țeapă de 45.000 și-i la notar (...) și i-am chemat și pe băieții mei! Hai să mergem acolo să vedem ce facem, că-i rup capul.”.

C. În ceea ce-l privește pe inculpatul A.M.A., Curtea a înlăturat, ca nesincere, declarațiile acestuia, după cum urmează:

- în ceea ce privește aspectul potrivit căruia inițiativa de a merge, în data de 12 martie inculpatului M.A., „îmi spune că merge pe str. Z. la notaru B.V. să se întâlnească cu B.H.I., am zis că vin și eu”, Curtea a reținut, din conținutul procesului-verbal ele redare a convorbirii telefonice interceptate, faptul că inculpatul M.A. i-a cerut acestuia „Megi repede la notărița B.V. pe (...) acesta, că ală ne-a tras țeapă, ne-a revocat procura (...)”. Această din urmă solicitare a avut la bază și convorbirea telefonică interceptată și redată în cuprinsul procesului-verbal, când inculpatul M.A. a luat legătura cu inculpatul D.G.M., căruia îi aduce la cunoștință că „Mi-a dat unu' țapă (...)” și îi solicită ajutorul în sensul că „(...) trebe' să mergem o țâr acolo (...) să vedem ce facem cu el că (...) îi crap capul!”. Tot în cadrul acestei din urmă convorbiri, rezultă că inculpatul D.G.M. se afla la spălătoria de pe str. A. din Municipiul Brașov, inculpatul M.A. întreabându-l „Băii A.M.A. îi p'acolo?”, acesta din urmă fiind inculpatul A.M.A.

- în ceea ce privește declarația inculpatului A.M.A. potrivit căreia, ajuns în fața Biroului Notarial Public B.V., l-a văzut pe inculpatul M.A., „(...) după care a oprit D.G.M. și D.R. care ne-a întrebat dacă mai mergem să mâncăm”, Curtea nu a pus întrebarea firească cum de cei doi inculpați D. au venit în fața biroului notarial pentru a întreba doar dacă mai servesc împreună masa, în condițiile în care inculpatul M.A. Ie-a cerut ajutorul - „M-ajutați? Veniți?”, solicitându-le prezența „la notarul B.V., notărița B.V.”. Mai mult, nesinceritatea inculpatului A.M.A. rezultă și din parcurgerea următorului proces-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre acesta și inculpatul M.A.:

M.A.: „Da, da, te-a văzut?” A.M.A.: „Păi, eu am parcat mașina prin spate și a luat-o unul cu Y5 prin spate, e posibil să fi văzut mașina prin spate pă O.”

A.M.A.: „Da’ nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”.

- faptul că inculpatul A.M.A. a fost nesincer în declarațiile sale relativ la faptul că nu ar fi participat nici măcar la discuțiile ce se purtau pe tema revocării procurii, „N-am intervenit în discuție”, rezultă din declarația părții vătămate care se coroborează sub acest aspect cu cea a inculpatului F.A., acesta din urmă, în declarația din cursul urmăririi penale, menționând că, atunci „Când am ajuns în fața notariatului, nu am văzut alte mașini ale coinculpaților, însă, intrând în notariat, i-am văzut pe toți, mai puțin pe A.G.D. Aceștia discutau cu un bărbat de talia mea, poate un pic mai corpolent (...) despre o procură care a fost sau nu revocată”;

- de asemenea, dacă inculpatul A.M.A. a susținut că la discuțiile dintre inculpatul M.A. și partea vătămată „au asistat și următoarele persoane: A.G.D., D.G.M. și D.R. și F.A. Niciuna dintre persoanele de care fac vorbire nu au intervenit în disputa verbală a celor doi (...)”, inculpatul A.G.D., în primele două declarații a menționat faptul că „am intervenit verbal în disputa lor, spunându-i lui B.H.I. «mergi dom' le odată și clarifică-ți problema dacă ești cinstit»”

- dacă în cuprinsul primei declarații a menționat că „ulterior am aflat că a fost și F.A., însă eu nu l-am văzut”, în chiar cuprinsul aceleiași declarații a menționat că, de la Biroul Notarial Public B.V., inculpații „au plecat la T.V. F.A. era la volan (...)”;

- în toate declarațiile din cursul urmăririi penale, inculpatul A.M.A. a menționat că de la Biroul Notarial Public B.V. „au plecat la T.V. F.A. era la volan, M.A. s-a urcat în față, iar B.H.I. în spate.”, iar el nu i-a însoțit, acest aspect al neînsoțirii fiind relevat de afirmația acestuia potrivit căreia „în discuțiile ulterioare avute de M.A. mi-a spus că a fost la T.V., era închis și au mers împreună până la notariat la C.E. și acolo era închis”. În cursul cercetării judecătorești, în declarația sa, inculpatul A.M.A. revine asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale, susținând de această dată că, de la Biroul Notarial Public B.V., a mers la Biroul Notarial Public C.E., aflându-se la volanul mașinii sale, iar în momentul în care „am oprit mașina mea, din ea a coborât inculpatul M.A. care mi-a spus că urma să se întâlnească cu partea vătămată”;

- inculpatul a menționat faptul că nu a ocupat o funcție de conducere în cadrul Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, fiind delegat, pentru o perioadă de 3 luni din anul 2006, să se ocupe de reorganizarea Filialei Brașov, participând la ședințele Consiliului Național al partidului, dar nevotând. în privința acestor susțineri, nesinceritatea inculpatului rezultă din faptul că în data de 6 martie 2007, a avut Ioc Ia București ședința Consiliului Național al Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, ocazie cu care, în procesul-verbal al acestei ședințe s-a consemnat faptul că „sunt prezenți 65 de membrie cu drept de voi din totalul de 68”, iar inculpatul A.M.A. a participat la această ședință în calitate de președinte al Filialei Județene Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin și Democrat.

D. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.G.M., Curtea a înlăturat apărările acestuia, reținând nesinceritatea sa pentru următoarele argumente:

- în cuprinsul primei sale declarații, acesta a susținut că deplasarea sa în fața Biroului Notarial Public B.V. s-ar fi datorat inițiativei sale „pentru că nu aveam altceva de făcut la momentul respectiv”. Această susținere nu rezistă criticii, câtă vreme, din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate, rezultă că, la ora 16:24:54, inculpatul M.A. îi aduce la cunoștință că „Mi-a dat unu' țapă (...)” și îi solicită ajutorul „M-ajutați? Veniți?”, iar răspunsul inculpatului D.G.M. a fost „Unde să venim? La T.V.?", după care inculpatul M.A. îi comunică „Nu la T.V.! Eu vă sun și vă spun unde!”.

- tot în cadrul acestei prime declarații, inculpatul D.G.M. a susținut că, doar după ce s-a deplasat Ia Biroul Notarial Public B.V., ar fi „aflat despre acest B.H.I. că i-ar fi vândut lui M.A. un teren în baza unei procuri”, cât și faptul că cearta din inculpatul M.A. și partea vătămată ar fi avut ca izvor revocarea acestei procuri pe care partea vătămată „i-o dăduse în legătură cu terenul vândut”. Or, din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate, inculpatul M.A. îi adusese la cunoștință inculpatului D.G.M., anterior ajungerii acestuia din urmă Ia Biroul Notarial Public B.V., de o „țapă” „cu alea 2 hectare de la așa (...) și acum-i la notar, deci mi-a revocat procura prin care (...) am, trebuia să vând eu pământul acela care l-am luat de la (...) de la institut, aicea pe 2 hectare (...)”.

- de asemenea, acestei prime convorbiri telefonice, i-a urmat o a doua, de la ora 16:27:30, când inculpatul M.A. îi aducă la cunoștință să vină „Pe Z. la notarul B.V., notărița B.V.”;

- deși în cuprinsul primelor două declarații inculpatul D.G.M. a susținut că nu l-a văzut pe inculpatul F.A. în fața Biroului Notarial Public B.V., „Eu personal pe F.A. nu l-am văzut (...)”, în cuprinsul celei de-a treia declarații, pentru prima dată, acesta a menționat că l-a văzut și pe inculpatul F.A. cu acea ocazie, „(...) eu i-am văzut și pe A.M.A., F.A., M.A. și A.G.D.”, cu mențiunea că a fost prezent cu acea ocazie și fratele său D.R. „deoarece împreună cu fratele meu am plecat”;

- Curtea a reținut faptul că inculpatul D.G.M. a fost nesincer în declarațiile sale și pe considerentul ca, în cuprinsul celei de-a doua declarații, a susținut că doar inculpatul M.A. și partea vătămată ar fi ieșit din Biroul Notarial Public B.V., „Precizez ca numai ei doi părăseau biroul notarial”. Or, această susținere este contrazisă atât de elementele de fapt ce se desprind din declarațiile martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. și C.C. ce au fost analizate supra, cât și de cele oferite de declarația din cursul urmăririi penale a inculpatului F.A. potrivit căruia, atunci „Când am ajuns în fața notariatului, nu am văzut alte mașini ale coinculpaților, însă, intrând în notariat, i-am văzut pe toți, mai puțin pe A.G.D. Aceștia discutau cu un bărbat de talia mea, poate un pic mai corpolent (...) despre o procură care a fost sau nu revocată”;

E. În ceea ce-l privește pe inculpatul D.R., apărările acestuia au fost aceleași cu ale fratelui său, inculpatul D.G.M., Curtea a înlăturat declarațiile sale ca fiind nesincere, atât pentru argumentele avute în vedere în privința fratelui său, cât și pentru cele ce urmează:

- Chiar dacă inculpatul a menționat că inițiativa deplasării la sediul Biroul Notarial Public B.V. de pe str. Z. le-ar fi aparținut lui și fratelui său, analiza procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice, relevă o altă situație de fapt și anume că, la ora 16:24:54, inculpatul M.A. îi aduce la cunoștință inculpatului D.G.M. că „Mi-a dat unu' țapă (...)”, solicitându-le ajutorul „M-ajutați?Veniți?”. Prin folosirea de către inculpatul M.A. a verbelor a ajuta și a veni la persoana a doua plural, Curtea a reținut că inculpatul M.A. le-a cerut ajutorul celor doi frați D. Tot din conținutul acestei convorbiri telefonice a rezultat că inculpatul A.M.A. se afla la spălătoria de pe str. A., fiind anunțat de ajutorul solicitat de inculpatul M.A. de frații D.;

- în condițiile în care cei doi frați inculpați D. au mers împreună la Biroul Notarial Public B.V. „cu autoturismul personal marca Y6”, „dar este posibil să ne fi deplasat cu mașina fratelui meu marca Y1”, cei doi inculpați au oferit o variantă diferită asupra prezenței lor în sediul biroului notarial. Astfel, dacă inculpatul D.G.M. a susținut că, în biroul notarial, dintre inculpați, ar fi fost doar inculpatul M.A., inculpatul D.R. a menționat că „(...) am coborât deplasându-ne în interior. În momentul în care eu și fratele meu am ajuns în holul biroului notarial, am observat cum M.A., A.M.A., F.A. și un bărbat pe care nu-l cunosc se deplasau din interiorul notariatului spre ieșire, venind spre noi.”.

F. În ceea ce-l privește pe inculpatul A.G.D., acesta a fost nesincer în declarațiile sale, Curtea a reținut următoarele:

- în ceea ce privește afirmația inculpatului din prima declarație, potrivit căreia în timp ce se afla într-un taxi, „am obsenmt din taxiu mașina lui M.A. oprită pe str. Z. în dreptul blocului unde se află un notar public. Am coborât din taxiu cu gândul de a merge să mă întâlnesc cu M.A. pentru a merge împreună cu el la restaurant (...)”, Curtea a înlăturat-o prin prisma elementelor de fapt ce se desprind din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpatul M.A. și inculpatul D.G.M. Astfel, într-o primă convorbire telefonică, inculpatul M.A. îi aduce la cunoștință inculpatului D.G.M. că „Mi-a dat unu’ țapă (...)” și îi solicită ajutorul „M-ajutați? Veniți?”, iar inculpatul D.G.M. îl întreabă pe inculpatul M.A. „Să-l sun și pe A.G.D.?”, răspunsul inculpatului M.A. fiind unul pozitiv „Sună-l tu și pe A.G.D., te rog! Pa!”. În cuprinsul celei de-a a doua convorbiri, inculpatul D.G.M. începe conversația prin a-i aduce la cunoștință inculpatului M.A. „Da, am vorbit!”, afirmație pe care Curtea a interpretat-o prin prisma rugăminții ce i-a fost adresată inculpatului D.G.M. de inculpatul M.A. „Sună-l tu și pe A.G.D., te rog! Pa!”. Mai mult, chiar inculpatul D.G.M. a recunsocut că „Este adevărat că eu am luat legătura cu A.G.D.”, însă acesta a oferit o altă variantă, respectiv că „urma să ne întâlnim la masă” care, prin prisma argumentelor expuse până acum, a fost înlăturată;

- În cuprinsul concluziilor scrise comune cu ale inuclpaților F.A. și A.M.A., acesta a susținut că, chiar dacă prin absurd, s-ar reține că a existat o acțiune de constrângere, aceasta nu a avut ca urmare determinarea părții vătămate să facă ceva, în înțelesul legii penale. Acestuia nu i-a fost înfrântă propria voință și nu există nici o probă din care să rezulte contrariul. Curtea nu a îmbrățișat aceste susțineri ale inculpatului, câtă vreme probatoriul a demonstrat contrariul. Pe lângă argumentele avute în vedere mai sus, faptul că partea vătămată a fost lovită și amenințată în scopul revocării declarației prin care revocase mandatul soților M.A. dat prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007, rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpatul M.A. și inculpatul A.G.D., când primul îi mulțumește celui de-al doilea pentru ajutorul dat:

M.A.: „Bă dragule mersi, vroiam să-ți mulțumesc.” M.A.: „Bă dragule, ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela?!” A.G.D.: „Trebuia umblat mai mult la sacul de rahat, deci (...)” M.A.: „Da, da.” A.G.D.: „Da, după tine ce zici, ăăă (...)” M.A.: „Nu, nu.” A.G.D.: „ Nu mai face prostii, nu?” A.G.D.: „Păi da, dacă mai trebuie, îi facem o vizită acasă, nu?”

- Or, expresia „a face prostii” și contextul în care a fost folosită, după ce „sacul de rahat” a fost „bătut violent” (potrivit, martorului C.C.), cu eventualitatea unei „vizite acasă” la partea vătămată dacă mai făcea astfel de „prostii”, conduce la concluzia că acțiunea de constrângere chiar a existat și nu este rezultatul unei interpretări absurde. Astfel, acțiunea de constrângere exercitată asupra părții vătămate a vizat revocarea declarației autentificată de Biroul Notarial Public C.E. prin care partea vătămată revocase mandatul dat soților M.A. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., iar expresia „a face prostii” viza tocmai declarația autentificată la Biroul Notarial Public C.E.;

G. În ceea ce-I privește pe inculpatul T.V., acesta a susținut că nu a înlesnit și nu l-a ajutat pe M.A. să obțină de la B.H.I. un act de revocare a actului de revocare a procurii, ci doar l-a sfătuit, în termeni „care sună urât”, să-și recupereze banii și să lase lucrurile cu revocarea și revocarea procurii așa cum sunt. Curtea a înlăturat apărarea inculpatului, pentru următoarele argumente:

- în primul rând, Curtea a reținut faptul că inculpatul a fost nesincer în cuprisul primei sale declarații, când a susținut faptul că „față de gravitatea revocării unui contract executat uno ictu, am considerat necesar să comunic cumpărătorului din actul în cauză acest aspect”. Or, din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre acesta și inculpatul M.A., Curtea a reținut că discuția a vizat revocarea procurii, chiar dacă i-a adus la cunoștință faptul că sub nr. X1 a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare intitulat de drepturi. Astfel, în data de 12 martie 2007, ora 16:14:28, inculpatul T.V. este cel care îl contactează pe inculpatul M.A. și îi aduce la cunoștință „Vezi că (...) B.H.I. ăsta de la București (...) Ți-a revocat procura!”;

- în ceea ce privește susținerea inculpatului din cuprinsul primei declarații, potrivit căreia „nu am influențat sub nicio formă atitudinea cumpărătorului M.A. față de vânzătorul său și nici nu cred că era posibil”, Curtea a înlăturat-o ca nesinceră, pornind de la convorbirile telefonice interceptate al căror conținut sunt redate în procesele-verbale și din care Curtea a redat parte din ele ce prezintă relevanță sub aspectul aflării adevărului și soluționării prezentei cauze. Astfel, în prima convorbire telefonică, inculpatul T.V. face următoarele afirmații în privința părții vătămate și comportamentului acesteia:

- „Uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap!”,

- „Da mă, da' de ce te-ncurci cu asemenea vietăți, mă?”

- „Uite, nenorocitul nici, cel puțin, n-a venit la mine s-o revoce, s-a dus la domnișoara C.E., cine știe ce-o fi spus p'acolo, ce nenorociri fac eu”,

- „(...) nu-mi pun eu pe cap, cu toți, toți tembelii dracului”,

- „A luat de la tine 45.000 euro, păi ce mă-sa-n (...) visează că (...) i-ai furat?”

- „Bă' nenorocitule, ce-ai făcut?”

- „(...) băga-l-aș în (...) măsii!”

- „spune-i la nenorocit să-ți dea banii înapoi și spune-i să se ducă negru (...) nemernicu' că ș-acuma mi-amintesc, era numai miere până i-ai dat banii”

- chiar dacă inculpatul T.V. a susținut că nu se consideră vinovat de nicio faptă de natură penală în prezenta cauză, deoarece „comunicarea revocării este singura mea legătură cu fapta de care este acuzat domnul M.A., iar fapta mea nu consider că reprezintă un ajutor dat acestuia la săvârșirea vreunei fapte penale”, Curtea a reținut că ajutorul moral nu a fost doar unul care să se fi limitat la sfaturile de natură juridică date inculpatului M.A. Asupra acestor sfaturi juridice și consecințelor lor în prezenta cauză, Curtea a oferit argumentele cu ocazia interpretării clauzelor actului juridic denumit „contract de vânzare-cumpărare de drepturi” autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007 și ale procurii speciale autentificate sub nr. X2 din 23 februarie 2007, în care părți sunt, pe de o parte, inculpatul M.A. și fosta sa soție, M.E.M., iar pe de altă parte, partea vătămată B.H.I.;

- ajutorul moral dat de inculpatul T.V. rezultă și din parcurgerea procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice pe care a purtat-o cu inculpatul M.A., când partea vătămată se afla, contrar voinței sale, în autoturismul condus de inculpatul F.A., în drum spre Biroul Notarial Public C.E.:

M.A.: „Păi (...) (neinteligibil-n.n.), dar acum băiatul s-a lovit săraciu' tare și ăăă (...) îl ducem la notar” T.V.: „Da?! Duceți-l și să revoce revocarea (...)”

- în condițiile în care inculpatul M.A. i-a adus la cunoștință inculpatului T.V. aspectul că partea vătămată a fost lovită, Ia care se adaugă și afirmația inculpatului T.V., după eliberarea părții vătămate, care îi comunică inculpatului M.A. într-o altă convorbire „Bine, dar să ai grijă să nu se mai împiedice! Bietu' de el!”, toate acestea în contextul revocării procurii date soților M.A., Curtea nu a primit apărarea inculpatului potrivit căreia, notar fiind, ar fi putut oricând să-l sprijine pe M.A. să încheie un act în folosul inculpatului M.A., dacă ar fi fost în intenția sa să acorde un astfel de sprijin.

H. În ceea ce o privește pe inculpata B.A.M., aceasta a susținut în apărare faptul că, în momentul în care a fost audiată în calitate de martor, aceasta nu a făcut afirmații mincinoase, câtă vreme nu i s-a adus la cunoștință în ce constau aceste afirmații. A susținut faptul că era necesar să se demonstreze că aceasta ar fi avut la cunoștință existența unor fapte și împrejurări pe care nu le-a adus la cunoștința organelor judiciare. Curtea nu a îmbrățișat apărarea inculpatei, pentru următoarele considerente:

- inculpata a susținut că nu ar fi avut cunoștință de cele întâmplate la sediul Biroului Notarial Public B.V. Curtea a înlăturat această parte din declarație, inculpata fiind nesinceră câtă vreme din declarația martorului C.C., rezultă că inculpata a venit Ia sediul Biroului Notarial Public B.V. și a stat de vorbă pe marginea celor întâmplate. În acest sens, Curtea a redat parte din declarația acestui martor: „ (...) la data de 12 martie 2007, mă aflam împreună cu B.H.I., P.A.E. la Biroul Notarului Public B.V. și perfectam contractul de vânzare-cumpărare (...) P.A.E. se afla alături de mine (...) iar pe P.A.E. am întâlnit-o la notar” (declarație martor C.C.). În continuarea aceleiași declarații, martorul a menționat că „Imediat după ce s-a petrecut evenimentul și-a făcut apariția și numita B.A.M., colega P.A.E., care a intrat în biroul notarial și i-am povestit ce s-a întâmplat. B.A.M. a plecat împreună cu P.A.E. (...)”;

- faptul că inculpata a luat la cunoștință de ce s-a întâmplat atât la sediul Biroului Notarial Public B.V., dar și după acest moment, rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care Curtea a redat părțile relevante:

M.A.: „Ce faci, iubirea mea?” B.A.M.: „Ce să fac? Uite, mă duc să-mi recuperez copchilu' de la notar, care (...) m-a sunat acum și mi-au zis că (...) avem o situation (râde-n.n.) (...) ai semnat (...) (râde-n.n.) (...) și pe când să ne luăm la revedere au venit unii l-au bătut și l-au luat de (...) (râde-n.n.) (...) aicea” M.A.: „Dar l-am luat cu totul mă, acum l-am răpit-n ,(...) mea” B.M.A.: „Și el ce zice?” M.A.: „El e plin de sânge, săracul (...)” B.A.M.: „L-ați umplut de sânge?” M.A.: „Vai! Groaznic!” B.A.M.: „Nu pot să cred A.!” M.A.: „Cam zece, fiecare i-a dat câte două!” B.A.M.: „Nu pot să cred!” M.A.: „Băi B.A.M., n-avem ce face?! înțelegi? Deci era C.C. săraca', i-a căzut fața și m-am scuzat: „Domne', ne scuzați de abordarea problemei, ne pare rău de (...)”. „Domne', dar cam brutal, domne' (râde-n.n.). S-au închis pe dinăuntru-n notariat”. B.A.M.: „Am (...), ăăă (...) omul ăla trăiește?” M.A.: „Da! De ce?” B.A.M.: „E okei?” M.A.: „Da mă, e-n mașină la mine, a venit până la domn' notar T.V., acum-l duc, mai sunt, mai trebe' la notar acolo?” B.A.M.: „Nu mai trebuie la notar, c-a plecat toată lumea, toată lumea e-ngrozită!” M.A.: „Păi spune-i că nu (...), adică n-ai cum să-i spui, lasă că-l duc înapoi la notar. Da?” B.A.M.: „Da, ce să-l duci la notar, unde să-l (...) (izbucnește în râs-n.n.)” B.A.M.: „Deci, mesaj de la două avocate, dacă ne trezim bătute „pfoai” (...) Bine?” M.A.: „Stai mă liniștită!”

M.A.: „Da, iubirea mea?” B.A.M.: „Auzi?” M.A.: „Da.” B.A.M.: „Tu nu știi de la mine, așa-i? Că el a (...)” M.A.: „Nu mă, nu!” B.A.M.: „(...) întâmplător (...)” M.A.: „L-am văzut întâmplător, măi! I-am văzut mașina, i-a văzut A.M.A. mașina, mă (...)”.

Curtea a reținut că aici cei doi discută despre modul în care inculpatul M.A. a aflat de prezența părții vătămate la sediul Biroului Notarial Public B.V.

M.A.: „Ce? Nu, eu sunt la «Prăvălie» cu el, la cafea, discutăm acum ce (...)” B.A.M.: „Da' ți-a semnat?”

M.A.: „N-are ce să-mi semneze mă, n-are ce să-mi semneze, îmi face jurăminte de credință, ce să facă?” B.A.M.: „Nu auzi? Nu, da' fii atent, fă-ți o chestie, fă un contract, un contract cu el autentic”.

Curtea a reținut că aici cei doi discută despre revocarea declarației prin care partea vătămată revocase andatul dat soților M. prin procura autentificată sub nr. X2 din 21 februarie 2007. B.A.M.: „Băi, să nu vorbești de față cu el! Te rog mult!” M.A.: „Nu mă, nu! Băi B.A.M., tu ești nebună, cum să vorbesc, e dincolo sus și eu suni jos.”

Curtea a reținut că cei doi discutau despre faptul că inculpatul M.A. se afla la sediul spălătoriei, la un nivel inferior celui la care inculpații D.R., A.M.A., D.G.M., F.A. și A.G.D. erau cu partea vătămată, lipsind-o de libertate.

B.A.M.: „Dumnezeule, oare cui îi mulțumești așa frumos, Iu’ B.H.I.?” M.A.: „ Nu, e unu', unu', un, la unu' mare de tot.” B.A.M.: „Ăla, care-i de două ori cât B.H.I. și care l-a încărcat pe B.H.I. și l-a aruncat afară din notariat?(râde-n.n.)”.

I. În privința martorilor propuși în apărare.

Toți inculpații, în cuprinsul concluziilor orale sau al celor scrise, au susținut că, din coroborarea declarațiilor martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S., L.M. și F.C. și a proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, rezultă că nu s-au exercitat violențe și nici amenințări asupra părții vătămate B.H.I.

În opinia inculpaților, singurul mijloc de probă la care se face trimitere în cuprinsul rechizitoriului l-a reprezentat declarațiile părții vătămate, însă acestea nu întrunesc condiția prevăzută de art. 75 C. proc. pen. pentru a putea servi Ia aflarea adevărului, respectiv de a se corobora cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Pentru început, Curtea a reținut că, exceptându-l pe inculpatul M.A., niciunul dintre inculpați, în analiza probatoriului, nu a făcut referire la declarațiile martorului C.C., cel care a făcut vorbire în declarațiile sale că:

- „imediat pe hol am auzit sunet de busculadă (sunete înnăbușite)”, iar după ce s-a ridicat pentru a vedea ce se întâmplă cu partea vătmată, „printre gratii am văzut, un număr de patru indivizi de sex masculin, foarte solizi, care îl băteau violent, lovindu-l cu pumnii și picioarele pe B.H.I.”.

- „(...) B.H.I. era încolțit de aceștia (...)”, iar cât timp „B.H.I. era pe trotuarul din fața biroului notarial, aplecat în față, tras de tricoul cu care era îmbrăcat de către un bărbat, iar în fața lui B.H.I. erau încă doi bărbați ce se aflau la o distanță apropiată de acesta”, fapt ce-l determină pe martor să continue, afirmând că „B.H.I. nu a mers de bunăvoie cu cei 3 bărbați (...)”.

În privința declarațiilor martorilor propuși în apărare de inculpați și menționați de aceștia cu două alineate mai sus, Curtea le-a înlăturat ca nesincere, pentru următoarele considerente:

- sub aspect probator, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, R.I.C.M., B.M., A.E.A. și C.C., se coroborează atât cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate menționate supra, din acestea rezultând fără putință de tăgadă faptul că partea vătămată a fost lovită cu pumnii și picioarele atât în interiorul, cât și în fața Biroului Notarial Public B.V., iar apoi urcată cu forța, contra voinței ei și ca urmare a loviturilor primite, în autoturismul condus de inculpatul F.A., cât și cu declarațiile părții vătămate.

- Curtea nu a observat că declarațiile martorilor propuși în apărare de inculpați prezintă o doză de subiectivism și prin prisma prieteniei dintre inculpatul M.A. și martora I.C., dintre inculpații D. și martorul N.D.R., respectiv F.A. și martorii F.C. (cumnatul inculpatului) și S.V.V., pe când convorbirile telefonice interceptate ce sunt redate în procesele-verbale care au fost citate și analizate mai sus, nu redau decât manifestări ale inculpaților ce nu pot fi influențate în nici un fel

- în privința martorului F.C., Curtea a reținut din declarația acestuia că evenimentele s-ar fi petrecut „în urmă cu 2 ani, în luna martie sau aprilie, cu aproximație în jurul orei 14:00”. Or, declarația acestui martor este din data de 14 februarie 2011, iar faptele de natură penală s-au petrecut în urmă cu 4 ani, nu cu 2 ani, cum a susținut acest martor. în continuare, martorul a afirmat că a mers și a discutat cu inculpatul F.A. timp de 2-3 minute, schimbând cu acesta „amabilități”, dat fiind că inculpatul îi era cumnat. Cu toate acestea, Curtea a reținut că inculpatul F.A. nu a menționat să fi discutat cu ocazia deplasării la Biroul Notarial Public B.V. cu vreo persoană, cu atât mai mult cu acest martor. Mai mult, inculpatul A.M.A., într-una din declarațiile sale, a menționat că „Nu am văzut să se oprească trecători de pe stradă”;

- în privința declarației martorului T.A., acesta a menționat faptul că este „prieten dincopilărie cu inculpatul A.G.D.”, iar în urmă cu „3 ani de zile, era acasă la inculpat”. Trecând peste faptul că data evenimentelor a fost în urmă cu 4 ani, raportat la data când T.A. a fost audiat în calitate de martor, Curtea nu a observat faptul că acesta, în continuarea declarației, a menționat că era acasă la inculpatul A.G.D., pe „str. A. situată în cartierul din Municipiul Brașov” când s-au hotărât să plece și să apeleze la serviciile de taximetrie, de aici deplasându-se până într-un anumit loc din Brașov unde inculpatul a coborât timp de 5-7 minute, nu a văzut ce a făcut, după care s-a întors și a urcat în taxi, mergând pe str. R. din Municipiul Brașov pentru a se plimba. Or, din conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpatul D.G.M., rezultă o altă stare de fapt:

D.G.M.: „A.G.D. a plecat la S.” M.A.: „Păi, și (...) Nu se întoarce?” D.G.M.: „Ba da, da’ a zis în douăj’ de minute, că-i pe drum.” M.A.: „În douăzeci de minute, știi unde? Pe Z. la notarul B.V., notarița B.V.”

Așadar, inculpatul A.G.D. se afla în Municipiul Săcele, iar nu în Municipiul Brașov, pe str. A., când a fost anunțat de către inculpatul D.G.M. de faptul că inculpatul M.A. le-a solicitat ajutorul. Mai mult, potrivit propriei declarații a inculpatului A.G.D., „în jurul amiezii m-am urcat într-un taxi (...), eu fiind singur.”;

- în privința declarațiilor martorei P.A.E., Curtea a reținut că aceasta nu a fost sinceră, pentru următoarele aspecte:

- în primul rând, aceasta era colegă în cadrul aceleiași societăți de avocatură „J., B. și A.”, cele două fiind și prietene, iar inculpata B.A.M., pe parcursul judecății, s-a căsătorit cu inculpatul M.A., după care a divorțat;

- după loviturile aplicate părții vătămate, în scopul constrângerii și, ulterior, după începerea acțiunii concertate de lipsire de libertate a aceleiași părți vătămate, martora a plecat de la Biroul Notarial Public B.V. împreună cu inculpata B.A.M., după ce, în prealabil, o sunase să-i spună ce se întâmplase cu partea vătămată. Astfel, Curtea va reda parte din convorbirea telefonică interceptată dintre inculpata B.A.M. și inculpatul M.A.: B.A.M.: „Ce să fac? Uite, mă duc să-mi recuperez copchilu' de la notar, care (...) m-a sunat acum și mi-au zis că (...) avem o situation (râde-n.n.) (...) ai semnat (...) (râde-n.n.) (...) și pe când să ne luăm la revedere au venit unii l-au bătut și l-au luat de (...) (râde-n.n.) (...) aicea”;

- inculpata B.A.M., într-o altă convorbire telefonică purtată cu inculpatul M.A., după ce discută pe marginea stării de sănătate a părții vătămate, face următoarea afirmație din conținutul căreia rezultă că se referea Ia martora P.A.E.:

B.A.M.: „Deci, mesaj de la două avocate, dacă ne trezim bătute pfoai (...) Bine?”.

- în privința martorei A.T., aceasta a menționat în cuprinsul declarației că „La începutul anului 2007, am însoțit-o pe numita P.A.E. la sediul Biroului Notarial Public B.V.”, „(...) am stat în sediul Biroului Notarial Public pentru o perioadă de 10,15 minute, maxim o jumătate de oră (...)”, perioadă de timp în care, deși îl cunoștea pe inculpatul M.A., „(...) nu l-am văzut în sediul biroului notarial cu acea ocazie”, însă a menționat că „În momentul în care am ieșit din sediul Biroului Notarial Public, m-am despărțit de numita P.A.E. (...) astfel că nu am mai însoțit-o pe aceasta”. Or, din declarațiile martorilor A.E.A. „La urmă numitul C.C. a plecat cu cele două avocate” și C.C. potrivit căruia „Imediat după ce s-a petrecut evenimentul, și-a făcut apariția și numita B.A.M., colega P.A.E., care a intrat în biroul notarial și i-am povestit ce s-a întâmplat. B.A.M. a plecat împreună cu P.A.E., iar eu am plecat singur la sediul firmei”, rezultă că, dacă martora A.T. a fost prezentă în acea zi de 12 martie 2007 la sediul Biroului Notarial Public B.V., a plecat înainte de comiterea faptelor de către iculpați și, cu atât mai mult, înainte de a veni inculpata B.A.M. pentru a-și „recupera copchilu' de la notar”, respectiv pe martora P.A.E.;

- în privința declarațiilor martorei Z.M.N., Curtea nu a reținut decât aspectul că, în data de 14 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul Notarial Public L. din Municipiul București, unde aceasta își desfășoară activitatea de notar public, iar în baza unui model transmis pe fax de Ia biroul notarial al inculpatului T.V., martora a procedat Ia autentificarea, din 14 martie 2007, a procurii prin care partea vătămată îl mandata doar pe inculpatul M.A. să efectueze operațiunile legate de obținerea titlului de proprietate pe numele părții vătămate, întabularea dreptului de proprietate și perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică privind suprafața de 4,27 ha. În privința declarației acesteia potrivit căreia nu a văzut ca partea vătămată să fi prezentat echimoze sau zgârieturi pe față, este de prisos a mai face comentarii pe marginea acestui aspect, prin prisma analizei făcute asupra probațiunii din prezenta cauză.

Atât inculpatul M.A., dar și apărătorii acestuia, au încercat să accentueze un anume profil socio-moral al părții vătămate B.H.I., respectiv faptul că s-ar ocupa cu înșelăciuni. În acest sens, au depus în cursul cercetării judecătorești un înscris ce emană de la Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, Serviciul de Investigare a Fraudelor, din care rezultă că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, printr-o ordonanță din data de 21 septembrie 2010, a instituit un sechestru asigurător asupra cotei de ½ din imobilul înscris în Cartea Funciară Brașov până la concurența sumei de 45.000 euro, aflată în proprietatea învinuitului (din acel dosar) B.H.I. În acest condiții, inculpatul M.A. a susținut că față de partea vătămată din prezentul dosar se efectuează acte de urmărire penală.

Curtea a reamintit, în ceea ce privește aspectele puse în evidență de iculpatul M.A., personal și prin intermediul apărătorilor săi aleși, faptul că aceste aspecte au un rol secundar în raport, pe de o parte, cu valențele legii penale care ocrotește orice persoană, indiferent de comportamentul ei în alte relații sociale, iar, pe de altă parte, față de faptele pe care inculpații le-au comis și care l-au vizat pe partea vătămată, faptele fiind de o gravitate deosebită și accentuând periculozitatea acestor inculpați.

În cursul judecății, prin încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2011, a fost admisă cererea inculpatului M.A. și s-a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 916 C. proc. pen., efectuarea la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice, a unei expertize criminalistice cu obiectivele menționate în această încheiere.

În cauză, a fost întocmit raportul de expertiză criminalistică din 6 februarie 2012, ale cărui constatări și concluzii s-au regăsit la dosarul de urmărire penală.

Inculpatul M.A., personal și prin apărătorii aleși, atât în momentul audierii în ședință publică, dar și prin intermediul concluziilor orale și scrise, a recunoscut conținutul convorbirilor telefonice interceptate, menționând în ședința publică din data de 15 noiembrie 2010, a se vedea încheierile de ședință de la dosar instanță, că nu are de făcut nicio mențiune, iar în cuprinsul concluziilor scrise a menționat doar că „procurorul a transpus trunchiat și în afara contetului, numai anumite părți din convorbirile telefonice”.

În condițiile în care expertul criminalist a concluzionat că, în urma examinării înregistrărilor în litigiu, nu au fost depistate elemente de intervenție sub formă de ștergeri, decupări, inserări sau alte elemente de montaj audio, Curtea a reținut, pe de o parte, că susținerile inculpatului M.A. menționate în alineatul precedent, sunt nefondate, iar pe de altă parte, că inculpatul a recunoscut aceste convorbiri telefonice și conținutul lor.

V. Interpretarea clauzelor actului juridic denumit „contract de vânzare-cumpărare de drepturi” autentificat sub nr. X1 din 21 februarie 2007 și ale procurii speciale autentificate sub nr. X2 din 21 februarie 2007.

Prin H.G. nr. 890/2005, în baza art. IV din titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Guvernul României a aprobat regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.

Astfel cum s-a reținut supra la pct. IV.3., prin art. 2 din hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, a fost validată „propunerea Comisiei locale Brașov de aplicare a acelorași legi privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, conform documentației prezentate, înscrise în anexele care fac parte integrantă din hotărâre, astfel:

Anexa nr. 29, suprafața de 145,91 ha cu suprafața înscrisă în anexa nr. 29, reprezentând 145,91 ha teren categoria arabil, face parte din domeniul public al statului aflat în administrarera I.N.C.D.C.S.Z. Brașov”

În cuprinsul Anexei nr. 29, au fost menționate persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Brașov și cărora li s-a restituit suprafețele de teren agricol potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, din aceasta sunt menționați B.H.I., S.A.M., C.A. cu o suprafață de 4,27 ha, nr. top B1, B2, B4 și B5.

Așadar, părții vătămate B.H.I., alături de ceilalți doi moștenitori, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4,27 ha, suprafață identificată la „LC.D.C.S.Z. Brașov” (I.N.C.D.C.S.Z. Brașov) pe parcelele nr. top B1, B2, B4 și B5.

După parcurgerea procedurii prin care cererea de restituire a fost admisă, potrivit dispozițiilor art. 36 din H.G. nr. 890/2005 „Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20”.

În aceste condiții, părții vătămate B.H.I. urma să i se elibereze titlul de proprietate, alături de ceilalți moștenitori, pentru suprafața de 4,27 ha și parcelele cu numerele topografice menționate mai sus.

Până la eliberarea titlului de proprietate, între partea vătămată B.H.I., pe de o parte, și inculpatul M.A. și soția acestuia de la data respectivă, numita M.E.M., pe de altă parte, au fost încheiate, în data de 23 februarie 2007, două acte juridice ce au fost autentificate de către inculpatul T.V., notar public în circumscripția Curții de Apel Brașov.

Primul act, denumit „Contract de vănzare-cumpărare de drepturi”, a fost autentificat sub nr. X1 din 23 februarie 2007, iar din conținutul acestuia a rezultat următoarele:

- partea vătămată B.H.I. are calitatea de vânzător a dreptului „de a mi se restitui în natură proprietatea asupra cotei indivize de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha. Conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei județene Brașov (...) pentru parcelele cu nr. top B1, B2, B4 și B5”,

- partea vătămată se obliga „în mod irevocabil ca, în cazul în care titlul de proprietate cu privire la teren va fi eliberat pe numele meu, să închei de îndată, cu cumpărătorul contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru acest teren”;

- „în urma vânzării terenului ce face obiectul prezentului contract, subsemnatul vânzător declar că nu mai am nicio pretenție prezentă sau viitoare, de natură pecuniară sau de orice natură cu privire la teren sau de la cumpărător, indiferent de amplasamentul terenului, regimul juridic al acestuia (intravilan sau extravilan)”;

- „subsemnatul vânzător, pentru cazul în care, contractul de vânzare-cumpărare al terenului, nu se va încheia din vina mea, în condițiile acestui act, consimt, să fiu executat silit de îndată, fură nicio formalitate prealabilă, cu privire la obligația mea, prezentul act constituind titlu executoriu; consimt ca, începând de azi, data semnării prezentului act, cumpărătorul M.A., căsătorit cu M.E.M., să se subroge integral în toate drepturile și obligațiile ce revin subsemnatului din tabelul nominal Anexa 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Brașov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 și B5”;

- prețul plătit de inculpatul M.A. și primit de partea vătămată ca urmare a încheierii acestui contract a fost de 45.000 euro.

Al doilea act a fost o „Procură specială”, actul fiind autentificat de inculpatul T.V. sub nr. X2 din 23 februarie 2007, iar din conținutul acestuia rezultă următoarele:

- partea vătămată B.H.I. îl împuternicește „definitiv și irevocabil pe domnul M.A., căsătorit cu M.E.M. (...), ca în numele meu și pentru nune să solicite și să obțină reconstituirea dreptului meu de proprietate, asupra terenului arabil în suprafață de 4,27 ha (...) conform (...) tabelul nominal, Anexa nr. 29, cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la I.C.D.C.S.Z. Brașov (...) pentru parcele cu nr. top B1, B2, B4 și B5”;

- de asemenea, partea vătămată l-a împuternicit pe inculpatul M.A. „să intabuleze în Cartea Funciară, dreptul meu de proprietate, să sisteze, dacă este cazul, starea de indiviziune, alegând lotul cel mai avantajos pentru subsemnatul și apoi să vândă întreg dreptul meu de proprietate asupra acestui teren, exclusiv sieși”.

A. Pentru considerentele ce vor fi expuse infra, Curtea a reținut că actul juridic pe care părțile prezentului raport juridic penal de conflict l-au perfectat și pe care l-au intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi” are natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare care nu este apt să producă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul vânzătorului în patrimoniul cumpărătorului în ceea ce privește suprafața de 4,27 ha, deoarece, pentru realizarea acestui transfer, legea impunea condiția ca vânzătorului (părții vătămate) să i se fi eliberat titlul de proprietate.

Astfel,

- în privința clauzei potrivit căreia partea vătămată a vândut inculpatului M.A. dreptul „de a mi se restitui în natură proprietatea asupra cotei indivize de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha. Conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei Județene Brașov (...) pentru parcelele cu nr. top B1, B2, B4 și B5”, Curtea a reținut că este o clauză care nu poate produce vreo consecință din punct de vedere juridic, fiind una inutilă, câtă vreme Comisia Județeană de aplicare a legilor fondului funciar, prin hotărârea nr. 16 din 12 ianuarie 2007, validase propunerea Comisiei locale Brașov de aplicare a acelorași legi privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafaței de 4,27 ha, numărul topografic al parcelor care compuneau această suprafață și în ceea ce o privește pe partea vătămată;

- la data de 23 februarie 2007, părții vătămate nu i se eliberase titlul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 4,27 ha, în baza căruia se obține, în evidențele de publicitate imobiliară, intabularea dreptului de proprietate astfel reconstituit, formalitate obligatorie pentru a putea încheia acte de dispoziție cu privire la acest imobil;

- în aceste condiții, câtă vreme partea vătămată nu avea titlul de proprietate emis, nu se putea realiza o vânzare-cumpărare a imobilului teren, nici măcar în ceea ce privește „cota indiviză de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha.”;

- ceea ce se putea și chiar s-a încheiat la data respectivă, a fost un antecontract de vânzare-cumpărare asupra cotei indivize de ½, părțile obligându-se să vândă (partea vătămată), respectiv să cumpere (inculpatul M.A. și soția sa, M.E.M.);

- argumente în sensul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare rezultă și din parcurgerea clauzei din același act juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi”, potrivit căreia partea vătămată se obliga „în mod irevocabil ca, în cazul în care titlul de proprietate cu privire la teren va fi eliberat pe numele meu, să închei de îndată, cu cumpărătorul contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru acest teren”;

- mai mult chiar, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpatul T.V., cei doi discută despre antecontractul încheiat între inculpatul M.A. și partea vătămată B.H.I.:

M.A.: „Bun, dar eu n-am și antecontract?” T.V.: „Păi ai antecontract, dar dacă el a revocat mandatul ăla, e clar că-i de rea credință mă, și-i un nenorocit.”

M.A.: „Păi, bun, a revocat mandatul, e de rea credință, bun, dar eu am antecontract, nu? Care trebuie să-l semneze!”

M.A.: „Păi da, da' eu la instanță câștig pământul acesta, așa-i?”

- de asemenea, același aspect al încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, a rezultat din convorbirea telefonică interceptată dintre inculpatul M.A. și inculpata B.A.M. din care Curtea redă partea relevantă sub acest aspect:

M.A.: „Deci am semnat contract autentic pe cumpărarea, ăăă (...) drepturilor lui viitoare, înțelegi?”

B.A.M.: „ Da.”

M.A.: „No, asupra suprafeței de pământ care este revendicată prin ăăă (...) cererea de revendicare cu pământul de la Primăria Brașov.” B.A.M.: „Aaa, am înțeles și, și procură-n același timp și ți-a revocat procura (...)” M.A.: „Da și procură pentru ca să pot să-mi vând, deci (...) asta era antecontract și să pot să fac contract de vânzare-cumpărare în momentul când ies actele.”

Curtea a reținut că inculpatul M.A., când a făcut mențiunea „contract autentic pe cumpărarea (...) drepturilor lui viitoare”, s-a referit la actul juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi”, care este, de fapt, antecontrat de vânzare-cumpărare privind suprafața de 4,27 ha. Acest aspect este pus în evidență, cu mai multă putere, ulterior, în cadrul aceleiași convorbiri telefonice când inculpatul menționează că, în baza acestui antecontract, urma să încheie contractul de vânzare-cumpărare, dar numai după ce ies actele.

- în privința clauzei inserată în cuprinsul aceluiași act juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi”, potrivit căreia „subsemnatul vânzător, pentru cazul în care, contractul de vânzare-cumpărare al terenului, nu se va încheia din vina mea, în condițiile acestui act, consimt să fiu executat silit de îndată, fără nicio formalitate prealabilă, cu privire la obligația mea, prezentul act constituind titlu executoriu”, Curtea a reținut că inculpatul nu putea să parcurgă procedura execuțională în sensul de a apela Ia serviciile unui executor judecătoresc pentru ca acesta să procedeze la punerea în executare a acestui act juridic. Astfel, dacă partea vătămată nu efectua demersurile pentru a intra în posesia titlului de proprietate, în baza acestui antecontract de vânzare-cumpărare, inculpatul promitent-cumpărător M.A. avea la îndemână următoarele posibilități ca și mijloace juridice:

1. pe calea acțiunii oblice (subrogatorii), să valorifice dreptul părții vătămate pentru obținerea titlului de proprietate. Era o procedură care se întindea în timp, știut fiind că o acțiune în justiție nu se rezolvă de pe o zi pe alta, cauzele primind termen prin aplicația „Ecris”, în cel mai scurt timp putându-se pronunța o hotărâre la primul termen de judecată doar în situația în care partea vătămată (pârât într-o astfel de acțiune) recunoștea pretențiile inculpatului (reclamant în acțiune);

2. după obținerea titlului de proprietate, să se adreseze instanței civile cu o acțiune în valorificarea antecontractului de vânzare-cumpărare. Fără titlul de proprietate, inculpatul cumpărător nu putea iniția o astfel de acțiune. Și această procedură necesita timp, iar în funcție de apărările pe care și le făcea partea vătămată, instanța ar fi putut pronunța sau nu o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, nefiind sieură pronunțarea unei hotărâri de admitere a unei astfel acțiuni. Instanța ar fi putut pronunța o hotărâre de respingere a acțiunii, cu titlu de exemplu, pe considerentul unui preț derizoriu oferit de inculpat părții vătămate;

3. independent de primele două mijloace juridice, inculpatul promitent-cumpărător M.A., putea cere rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, cu restituirea prețului plătit și plata unor daune. În lumina celor de mai sus, Curtea, a aplicat principiul conversiei actului juridic, stabilește că actul juridic intitulat „Contract de vânzare-cumpărare de drepturi” și autentificat de inculpatul notar T.V. sub nr. X1 din 23 februarie 2007, are natura juridică a unui antecontract de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare constă în obligația reciprocă pe care și-au asumat-o inculpatul M.A. și partea vătămată B.H.I. de a încheia în viitor, „în momentul când ies actele” (titlul de proprietate), a contractului de vânzare-cumpărare, în formă autentică, cu privire la un bun individual determinat, respectiv imobilul-teren în suprafață de 4,27 ha.

B. În ceea ce privește procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007, Curtea a reținut că, în baza contractului de mandat ce era cuprins în această procură, inculpatul promitent-cumpărător-mandatar M.A. avea exercițiul următoarelor drepturi:

1. în numele părții vătămate promitent-vânzător-mandant, „va face cereri, va completa formulare, va solicita și va obține titlul de proprietate pentru terenul descris mai sus”

2. după obținerea titlului de proprietate, tot în numele părții vătămate, „va solicita și obține întabularea dreptului meu de proprietate în Cartea Funciară”

3. după întabulare, în numele părții vătămate, „va sista, dacă este cazul starea de indiviziune și va alege lotul cel mai favorabil pentru mine”,

4. după efectuarea acestor operațiuni, „va solicita extras Carte Funciară și certificat fiscal, va depune actele necesare perfectării contractului, va semna contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, va garanta împotriva evicțiunii și va consimți la înscrierea în Cartea Funciară a dreptului său de proprietate astfel dobândit”.

Chiar dacă toate aceste operațiuni au fost cuprinse într-o singură frază din procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007, Curtea le-a împărțit într-o ordine cronologică firească pentru a putea fi evidențiați pașii pe care inculpatul M.A., în calitate de mandatar, trebuia să-i efectueze în numele părții vătămate B.H.I., în calitate de mandant, pentru a se realiza, în final, vânzarea-cumpărarea imobilului-teren pentru în privința căruia, aceleași părți, încheiase antecontractul de vânzare-cumpărare privind aceeași suprafață și analizat supra.

În condițiile în care partea vătămată, Ia data de 8 martie 2007, s-a prezentat la Biroul Notarial Public C.E., solicitând autentificarea unei declarații prin care revoca „în întregime mandatul dat numiților M.A. și M.E.M., cetățeni români, prin procura autentificată nr. X1 din 23 februarie 2007 de notarul public T.V. din Brașov”, inculpatul-mandatar M.A. nu mai putea acționa în numele părții vătămate-mandant B.H.I. pentru a efectua cele 4 operațiuni menționate cu două alin. mai sus, având doar la dispoziție mijloacele juridice menționate în prezenta secțiune la lit. A, pct. 1-3.

Faptul că inculpatul-mandatar M.A. nu mai putea acționa potrivit procurii autentificate sub nr. X2 din 23 februarie 2007, a rezultat și din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre acesta și inculpatul T.V., din care Curtea a redat partea relevantă sub acest aspect:

T.V.: „Păi și dacă el abandonează procedura, ce câștigi?” M.A.: „Cum?” T.V.: „Dacă abandonează procedura, ce câștigi?” M.A.: „Ce abandonează?” T.V.: „Procedura de obținere a titlului și așa mai departe.”

Acesta a fost motivul pentru care inculpatul M.A., în urma convorbirii telefonice interceptate avute cu inculpatul T.V. prin care acesta din urmă i-a adus la cunoștință de revocarea procurii, „era foarte nervos” (declarație inculpata B.A.M.) și a exercitat, ulterior, cu ajutorul inculpaților D.R., D.G.M., A.M.A. și F.A., violențe asupra părții vătămate, în scopul revocării de către partea vătămată a declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care revocase mandatul dat soților M.A. autentificat de către inculpatul T.V. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007.

Inculpații au susținut că, și fără procură, inculpatul M.A. ar fi putut acționa în vederea obținerii titlului de proprietate, astfel că lipsește folosul injust ca cerință esențială a laturii subiective a infracțiunii de șantaj.

Este adevărat că inculpatul putea acționa în numele părții vătămate, însă doar prin intermediul unei acțiuni în justiție, iar în privința unei asemenea acțiuni civile, astfel cum s-a arătat și mai sus:

- necesita parcurgerea unei proceduri cu dublu grad de jurisdicție, ceea ce presupunea o perioadă de timp;

- nu se știa care era soluția pe care instanța ar fi pronunțat-o, nimeni, în nicio cauză, neputând fi sigur de o soluție de admitere a acțiunii promovate;

- abia după rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri de admitere a unei astfel de acțiuni, inculpatul se putea prezenta și solicita autorităților publice eliberarea titlului de proprietate.

Or, dacă procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007 nu ar fi fost revocată, inculpatul nu ar mai fi pierdut o astfel de perioadă de timp, perioadă în care prețul unui metru pătrat de teren variază, iar în ultima perioadă de timp, datorită crizei financiare la nivel mondial, sectorul imobiliar a fost cel mai grav afectat. Mai mult, potrivit chiar susținerilor inculpatului, acesta se ocupa cu cumpărările și vânzările ulterioare, a imobilelor-terenuri, în scopul realizării de profit, „Mă ocup cu vânzări și cumpărări de terenuri, afaceri imobiliare, astfel că în decursul anului 2007 eram interesat de achiziționarea de terenuri în zona B. din Municipiul Brașov” (declarație inculpat M.A.), în zona B. fiind situat și I.N.C.D.C.S.Z. din Municipiul Brașov.

Folosul injust urmărit a fi dobândit de inculpatul M.A. rezultă și din convorbirea telefonică interceptată dintre acesta și inculpatul T.V., din care Curtea a redat o parte ce prezintă relevanță sub acest aspect:

T.V.: „Să-ți dea banii înapoi!” M.A.: „Păi mie (...)” T.V.: „Părerea mea!” M.A.: „(...) nu-mi convine să-mi iau banii înapoi.”

Dobândirea, în mod injust, a unui folos, pentru sine, de către inculpatul M.A., prin constrângerea părții vătămate, pentru ca aceasta să revoce declarația prin care revocase mandatul soților M.A., își are izvorul și în desfășurarea evenimentelor din data de 21 februarie 2007, când inculpatul M.A. discută telefonic prima dată cu partea vătămată și, de comun acord, stabilesc prețul de 50.000 de euro, după care inculpatul M.A. poartă o convorbire telefonică din care rezultă că îi solicită suma de 50.000 de euro unui anume S. pentru ca acesta să cumpere 2.000 metri pătrați de teren, iar apoi, în cadrul unei alte convorbiri telefonice, inculpatul M.A. se laudă inculpatei B.A.M. de afacerile sale, în sensul că a cumpărat o suprafață de teren de 4 ha, dar el nu a dat nici un ban, deoarece suma necesară a obținut-o din vânzarea a 2.000 de metri pătrați din cele 4 ha.

Curtea a redat, în ordine cronologică, parte din aceste convorbiri telefonice care prezintă relevanță sub acest aspect, convorbiri ce au avut loc la orele 13:08:19, 13:27:44 și 13:48:22:

M.A.: „M.A. mă numesc. Sunt de la Brașov și vă sun pentru terenu’ ce urmează a se dire (...) a vi se restitui la (...) mmm (...) I.N.C.D.C.S.Z. acolo, lângă Brașov.” B.H.I.: „Am înțeles. Păi, și la ce sumă v-ați gândit dumneavoastră ca avans?” M.A.: „Păi nu avans. Eu vă dau toți banii.” M.A.: „Bun. Păi, atunci vă dau cincizeci de mii, acum (...)” M.A.: „Mai ai bani?”

S.: „Câți?” M.A.: „Păi ca să mai cumperi niște pământ.” S.: „Cât?” M.A.: „Păi cât vrei să mai cumperi? Nu mult (...) vreo două mii de metri.” S.: „Cincizeci de mii de euro?”

M.A.: „No bun, bun. Perfect atunci, pregătește banii. Spune-i Iu' notaru să mai facă actele și-ți mai dau două mii de metri, da?” M.A.: „Astăzi tocmai mi-am (...) Astăzi tocmai mi-am mai (...) mi-am mai mărit averea, înțelegi, în sensul că (...) Am cumpărat îîîî patru hectare de pământ acolo, deci mâine fac actele (...)”

B.A.M.: „Hai (...) Serios?” M.A.: „Cu (...) da (...) cu suma de trei sute de mii de euro. Da?”

M.A.: „(...) și am vândut, deci ca să am bani. Am și vândut din el 2000 metri pătrați, am și cumpărat patru hectare. Îți dai seama ce, ce afacere?”

Din toate aspectele de mai sus, a rezultat cu claritate care au fost motivele ce au stat la baza manifestării de voință a inculpatului M.A. în scopul dobândirii, în mod injust și pentru sine, a unui folos, prin constrângerea părții vătămate să revină asupra declarației de revocare a mandatului dat soților M.

În privința valorii folosului dobândit de inculpatul M.A., Curtea a reținut că valoarea acestuia trebuie raportată atât la suprafața terenului obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv de 4,27 ha (42.270,00 metri pătrați), cât și la cota indiviză de ½ din această suprafață, iar în condițiile din perioada respectivă valoarea folosului a fost de cel puțin 533.750 euro.

În cele ce urmează, Curtea a argumentat modalitatea de calcul avută în vedere la obținerea sumei de 533.750 de euro:

- în primul rând, trebuie stabilită suprafața ce făcea obiectul antecontratului de vânzare-cumpărare, aceasta fiind „cota indiviză de ½ parte indiviză, din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha.”. A rezultat o suprafață de 21.350,00 metri pătrați;

- în al doilea rând, trebuie stabilit prețul pe metru pătrat clin zona respectivă. În adresa din 11 ianuarie 2008 emisă de SC D.S. SRL, s-a comunicat faptul că „în zona I.N.C.D.C.S.Z., Municipiul Brașov, valoarea unui metru pătrat de teren este cuprinsă între 30-110 euro”. Pe de altă parte, din convorbirea telefonică purtată între inculpatul M.A. și un bărbat cu prenumele S., rezultă că, în data de 21 februarie 2007, inculpatul i-a vândut lui S. suprafața de 2.000 metri pătrați cu suma de 50.000 de euro, rezultând un preț de 25 euro/metru pătrat (convorbire redată în procesul-verbal). De asemenea, inculpatul, în aceeași zi, după ce a terminat convorbirea cu numitul S., o contactează pe inculpata B.A.M. căreia îi aduce la cunoștință că și-a mărit averea cu 300.000 de euro, fără să plătească nimic, deoarece „ca să am bani. Am și vândut din el 2000 metri pătrați, am și cumpărat patru hectare. Îți dai seama ce, ce afacere?”. Tot în cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul îi comunică, relativ la aceeași suprafață de teren, un preț de 45 de euro/metru pătrat, „Era scump, 45 de euro metru”.

- așadar, Curtea a reținut din cele de mai sus că se vehiculau 3 prețuri minime pe metru pătrat în zona respectivă: 25 de euro, 30 de euro și 45 de euro.

- în aceste condiții, Curtea a ales prețul minim, cel de 25 euro/metru pătrat

- 21.350,00 metri pătrați x 25 de euro = 533.750 de euro.

Curtea nu a îmbrățișat varianta oferită în apărare de inculpați, în sensul că nu s-ar fi urmărit dobândirea în mod injust a unui folos. Curtea a avut în vedere faptul că intenția specială de a șantaja, ce constituie latura subiectivă a șantajului, este îndeplinită potrivit legii, chiar și în situația în care folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust, în acest sens, decizia penală nr. 343 din 1 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

De asemenea, chiar inculpatul M.A., în cuprinsul primei declarații din cursul urmăririi penale a menționat că a „luat decizia de a sta de vorbă cu B.H.I. pentru a afla ce l-a determinat să revoce procura, act fără de care nu mai puteam continua procedura de obținere a titlului de proprietate în vederea intrării în posesie a terenului”.

VI. Schimbarea încadrării juridice.

În rechizitoriu, în sarcina inculpatului M.A., s-a reținut că, în data de 12 martie 2007, în calitate de președinte al organizației municipale Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, cu intenție, a determinat pe inculpații F.A., D.G.M., D.R. și A.G.D., să lipsească de libertate partea vătămată B.H.I. în mod ilegal. Încadrarea juridică dată de procuror a fost cea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, din care a rezultat că inculpații F.A., D.G.M., D.R. și A.G.D., la instigarea inculpatului M.A., I-au lipsit de libertate, prin răpire, pe partea vătămată B.H.I., Curtea, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.A., din infracțiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzut de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat Ia art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., în forma răpirii și comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună. Totodată, în baza acelorași considerente de fapt și de drept, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpațiior F.A., D.G.M., D.R. și A.G.D., din infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata B.A.M., în rechizitoriu, în sarcina acesteia s-a reținut că:

- în calitate de avocat în cadrul Baroului București, în cursul zilei de 12 martie 2007, fără să fi avut o înțelegere stabilită cu inculpatul M.A., i-a furnizat acestuia date confidențiale despre clienții pentru care cabinetul de avocatură Ia care lucrează acorda asistență juridică, în mod special referitor la negocierile purtate cu parte vătămată B.H.I., pentru a-i asigura infractorului folosul material în cuantum de minim 255.000 euro. Din punct de vedere juridic, s-a apreciat că această faptă realizează conținutul infracțiunii în legătură directă cu infracțiunile de corupție, respectiv favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 264 C. pen.

- totodată, în calitate de avocat în cadrul Baroului București, în data de 24 ianuarie 2008 când a fost audiată în calitate de martor în cauza penală nr. 51/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, a făcut afirmații mincinoase. Din punct de vedere juridic, s-a apreciat că această faptă realizează conținutul infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

Prin art. 264 C. pen., legiuitorul a incriminat fapta de favorizare a infractorului, în două variante:

- favorizarea personală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei și

- favorizarea reală, adică ajutorul dat unui infractor pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infracțiunii.

Curtea a reținut atât din analiza rezoluției de începere a urmăririi penale, cât și din analiza rechizitoriului întocmit în cauză, că activitatea ce i se impută inculpatei se încadrează în cea de-a doua variantă, respectiv varianta favorizării reale.

Potrivit doctrinei, în cazul favorizării reale, pentru ca ajutorul dat unui infractor să constituie elementul material al infracțiunii, trebuie ca acel ajutor să fie dat pentru a asigura folosul sau produsul infracțiunii. „A asigura” înseamnă a pune în siguranță, a pune în afara oricărui pericol, a înlătura pericolul pierderii folosului sau produsului infracțiunii. Prin „folosul infracțiunii” înseamnă orice profit, orice avantaj (nu numai cele evaluate economic) obținut prin săvârșirea infracțiunii, care este susceptibil de a fi asigurat prin ajutorul dat de o altă persoană.

Or, în lumina argumentelor avute în vedere la reținerea stării de fapt, Curtea a reținut că activitatea inculpatei B.A.M. este legată faptul că a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată în prezenta cauză. În condițiile în care favorizarea are caracterul de incriminare generală, dar subsidiară, ajutorul dat de către inculpata B.A.M. inculpatului M.A. nu poate primi calificarea juridică de favorizarea infractorului, câtă vreme legiuitorul, prin dispozițiile C. pen., a incriminat o ipoteză specială de favorizare, în cazul nostru cea de mărturie mincinoasă.

În lumina acestor aspecte, Curtea, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei B.A.M., din infracțiunile de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

În lumina aspectelor de fapt și de drept de mai sus, Curtea, reținând că infracțiunile de șantaj, lipsire de libertate și mărturie mincinoasă există în materialitatea lor și au fost comise cu forma de vinovăție prevăzută de lege, a respins ca neîntemeiate argumentele aduse de inculpați, în sensul de a se constata că faptele nu există ori că nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

VII. În lumina probatoriului administrat, Curtea a reținut că, în drept:

1. fapta inculpatului M.A., care, în data de 12 martie 2007, în calitate de președinte al organizației municipale Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, a constrâns partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., spre a dobândi în mod injust, un folos material pentru sine de cel puțin 533.750 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

2. fapta aceluiași inculpat M.A., care în data de 12 martie 2007, cu intenție, i-a determinat pe inculpații F.A., D.G.M., D.R. și A.G.D. să lipsească de libertate, în mod ilegal și timp de aprximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în forma instigării, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

3. fapta inculpatului D.R., care în data de 12 martie 2007, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puțin 533.750 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

4. fapta aceluiași inculpat D.R., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpații F.A., D.G.M. și A.G.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal și timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

5. fapta inculpatului D.G.M., care în data de 12 martie 2007, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puțin 533.750 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

6. fapta aceluiași inculpat D.G.M., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpații F.A., D.R. și A.G.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal și timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

7. fapta inculpatului A.G.D., care în data de 12 martie 2007, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puțin 533.750 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

8. fapta aceluiași inculpat A.G.D., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpații F.A., D.R. și D.G.M., a lipsit de libertate, în mod ilegal și timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

9. fapta inculpatului F.A., care în data de 12 martie 2007, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puțin 533.750 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

10. fapta aceluiași inculpat F.A., care în data de 12 martie 2007, urmare a instigării sale de către M.A., împreună cu inculpații D.R., D.G.M. și A.G.D., a lipsit de libertate, în mod ilegal și timp de aproximativ 2 ore, pe partea vătămată B.H.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.;

11. fapta inculpatului A.M.A., care în data de 12 martie 2007, în calitate de președinte al organizației județene Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroului Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V., pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puțin 533.750 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.;

12. fapta inculpatei B.A.M., avocat în cadrul Baroului București, care în data de 24 ianuarie 2008, când a fost audiată în calitate de martor în cauza penală nr. 51/P/2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată în vederea aflării adevărului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 260 C. pen.;

13. fapta inculpatului T.V., notar public în circumscripția Curții de Apel Brașov, care în data de 12 martie 2007, cu intenție, l-a ajutat pe inculpatul M.A., prin activități specifice complicității morale, atât anterioare, cât și concomitente, să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura autentificată sub nr. X2 din 23 februarie 2007, pentru ca inculpatul M.A. să dobândească, în mod injust, un folos material de cel puțin 533.750 de euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sub forma complicității, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare în referire la art. 194 alin. (1) C. pen.

VIII. Individualizarea judiciară a pedepselor.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce li se vor stabili inculpaților pentru infracțiunile concurente săvârșite, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. ce reglementează criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

A. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i se vor stabili inculpatului M.A., Curtea a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, un criteriu deosebit de important constituidu-l calitatea sa de președinte al organizației municipale Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat. Gravitatea infracțiunilor comise este pusă în evidență și de faptul că acestea au fost săvârșite într-un loc public și au generat o reacție de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracțională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust pentru sine, cât și faptul că lipsirea de libertate a părții vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită, la instigarea inculpatului M.A., pentru a o determina să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu s-a făcut abstracție nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite și care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului M.A., pentru comiterea infracțiunii de șantaj, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate sub forma instigării, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite și i s-a aplicat inculpatului M.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului M.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul M.A. a executat-o, a fost scăzută perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

B. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului D.R., Curtea a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, într-un loc public și generarea unei reacții de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracțională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât și faptul că lipsirea de libertate a părții vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra eclarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu s-a făcut abstracție nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite și care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului D.R., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite și i s-a aplicat inculpatului D.R. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului D.R. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul D.R. a executat-o, a fost scăzută perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul D.R. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

C. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului D.G.M., Curtea a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, într-un loc public și generarea unei reacții de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracțională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât și faptul că acesta, ca urmare a rugăminții inculpatului M.A. de a i se oferi ajutorul, l-a contactat telefonic pe inculpatul A.G.D. și l-a anunțat, despre același ajutor, și pe inculpatul A.M.A. când acesta din urmă se afla la spălătoria auto de pe str. A. din Muncipiul Brașov. Gravitatea infracțiunilor comise rezultă și din faptul că lipsirea de libertate a părții vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M. prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu se poate face abstracție nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite și care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului D.G.M., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite și i s-a aplicat inculpatului D.G.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului D.G.M. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul D.G.M. a executat-o, a fost scăzută perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul D.G.M. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

D. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului A.G.D., Curtea a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, într-un loc public și generarea unei reacții de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracțională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât și faptul că lipsirea de libertate a părții vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu s-a făcut abstracție nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite și care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului A.G.D., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite și i s-a aplicat inculpatului A.G.D. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului A.G.D. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul A.G.D. a executat-o, a fost scăzută perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul A.G.D. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

E. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce i s-au stabilit inculpatului F.A., Curtea a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunilor comise de acesta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, într-un Ioc public și generarea unei reacții de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracțională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu a trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., cât și faptul că lipsirea de libertate a părții vătămate s-a întins în timp pe o durată de aproximativ 2 ore, în intervalul 16:43:37-18:34:07, timp în care aceasta a fost lovită pentru a o determina să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu s-a făcut abstracție nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite și care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a stabilit inculpatului F.A., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, pedeapsa principală de 7 ani închisoare, iar pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, pedeapsa principală de 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse stabilite mai sus au fost contopite și i s-a aplicat inculpatului F.A. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului F.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul F.A. a executat-o, a fost scăzută perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul F.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

F. În procesul de individualizare judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului A.M.A., Curtea a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise de acesta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, într-un loc public și generarea unei reacții de frică din partea persoanelor angajate în biroul notarial unde a început activitatea infracțională, determinându-le pe acestea să închidă cu grilajul protector accesul în biroul notarial. De asemenea, nu a trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., ca urmare a ajutorului acestui inculpat, pentru a o determina pe partea vătămată să revină asupra declarației autentificate Ia Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de inculpatul T.V.

Nu s-a făcut abstracție nici de atitudinea inculpatului care, pe parcursul procesului penal, a oferit, în mod succesiv, elemente de fapt diferite și care caracterizează atitudinea nesinceră a acestuia cu scopul de a induce în eroare organele judiciare învestite cu soluționarea conflictului de drept.

În raport de aceste repere, Curtea a aplicat inculpatului A.M.A., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității, pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului A.M.A. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei pe care inculpatul A.M.A. a executat-o, a fost scăzută perioada reținerii din data de 5 februarie 2008.

S-a constatat că, în perioada 21 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul A.M.A. a fost luată, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, iar în perioada 19 iunie 2008-25 martie 2011, față de același inculpat a fost luată, în cursul judecății, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

G. În procesul de individualizare judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatei B.A.M., Curtea a reținut gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise de aceasta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unui conflict de drept ce privește cauze de corupție, prin faptul că a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată în vederea aflării adevărului.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că executarea unei pedepse principale de 1 an închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., a fost de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatei pentru respectarea valorilor sociale ocrotite de lege, constituind un avertisment pentru aceasta că nu va mai săvârși infracțiuni.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatei B.A.M. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei B.A.M. a fost dispusă pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.

H. În procesul de individualizare judiciară a pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului T.V., Curtea a reținut gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracțiunii comise de acesta relevat de natura, modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, prin folosirea unui limbaj, a unor expresii și îndemnuri (după ce inculpatul M.A. luase hotărârea infracțională) care se circumscriu activităților specifice complicității morale, atât anterioare, cât și concomitente („Duceți-l și să revoce revocarea”). Un criteriu deosebit de important l-a constituit calitatea sa de notar public și faptul că, prin activitatea desfășurată de acesta, este îndeplinit un serviciu de interes public. De asemenea, nu a trecut cu vederea valoarea de 533.750 de euro a folosului dobândit în mod injust de inculpatul M.A., ca urmare a ajutorului acestui inculpat, pentru a o determina pe partea vătămată să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care, în data de 8 martie 2007, revocase mandatul dat inculpatului M.A. și fostei sale soții, M.E.M., prin procura nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de acest inculpat.

În raport de aceste repere, Curtea a aplicat inculpatului T.V., pentru comiterea infracțiunii de șantaj sub forma complicității morale, pedeapsa principală de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., inculpatului T.V. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că, în perioada 5 februarie-7 martie 2008, față de inculpatul T.V. a fost luată în cursul urmăririi penale măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

IX. Acțiunea civilă promovată de partea civilă B.H.I.

Partea vătămată B.H.I. s-a constituit parte civilă în cauză, prin cererea de la dosarul de urmărire penală, solicitând suma de 45.000 de euro cu titlu de despăgubiri, fără a preciza dacă acestea sunt solicitate cu titlu de daune morale și/sau materiale.

Partea civilă nu a fost prezentă decât la un singur termen de judecată când a fost audiată de instanță în condițiile art. 771 C. proc. pen. raportat la art. 865 C. proc. pen., fiind reprezentată de un avocat ales.

Partea civilă nu a înțeles să solicite instanței administrarea de probe sub aspectul constituirii de parte civilă, deși a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat ales.

Prin dispozițiile art. 998-999 C. civ. în vigoare la data de 23 februarie 2007, a fost reglementată răspunderea pentru fapta proprie, iar prin dispozițiile art. 1003 C. civ., a fost concretizat caracterul solidar al răspunderii persoanelor cărora le-a fost imputabilă cauzarea prejudiciului.

Din aceste prevederi legale, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, a rezultat că au fost întrunite cumulativ următoarele condiții:

- existența unui prejudiciu,

- existența unei fapte ilicite,

- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,

- existența vinovăției celui/celor care a/au cauzat prejudiciul.

Având la bază probatoriul administrat în cauză, Curtea a reținut că nu au fost îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale cu caracter solidar, partea civilă nefăcând dovada existenței unui prejudiciu, nici moral, nici material, cu atât mai mult cu cât nu a menționat cu ce titlu a fost solicitată despăgubirea în cuantum de 45.000 de euro.

Pe cale de consecință, Curtea a respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea civilă B.H.I.

X. Curtea a constatat că, prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2009, s-a dispus, în baza art. 771 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 865 C. proc. pen., supravegherea domiciliului sau reședinței părții vătămate B.H.I. și însoțirea acesteia de la și până la instanța de judecată la termenele pentru care a fost citat.

Având în vedere atât limbajul folosit de inculpații M.A. și A.G.D. în cadrul unei convobiri telefonice, din conținutul căreia a rezultat partea vătămată este „sacul de rahat” la care trebuia „umblat mai mult”, în sensul că trebuia să fie bătut mai tare decât în 12 martie 2007, iar în situația în care „mai face prostii”, adică nu s-au conformat celor la care a fost constrâns (în sensul revocării declarației autentificate de Biroul Notarial Public C.E. în data de 8 martie 2007), nimic nu i-a împiedicat pe inculpați să „îi facem o vizită acasă”, cât și aspectele menționate de partea vătămată în cursul judecății, măsura dispusă prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2009 a fost menținută.

Împotriva sentinței Curții de Apel Brașov au declarat recurs inculpații M.A., D.R., D.G.M., A.G.D., F.A., A.M.A., B.A.M., T.V. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 pct. 1, 9, 18 și 14 C. proc. pen. Motivele au fost expuse în partea introductivă a deciziei. Examinând sentința penală atacată sub aspectul criticilor formulate și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că recursurile declarate de inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. și B.A.M. sunt nefondate.

În urma analizării materialului probator administrat, corect, s-a apreciat că vinovăția inculpaților a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de șantaj prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., instigare la lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art. 25 C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat Ia art. 131 din Legea nr. 78/2000, lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen.

Acțiunile infracționale ale inculpaților au fost dovedite cu probe certe de vinovăție, în acest sens fiind avute în vedere declarațiile părții vătămate B.H.I., martorilor C.S., C.E., C.C., B.M., A.E.A., R.I.C.M., S.A.M., Z.M.N., coroborate cu procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice.

Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanța a reținut o anumită situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt există și atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe și nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

În cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilite contrar probelor dosarului.

Probele administrate au relevat că la data de 23 februarie 2007, partea vătămată B.H.I. a încheiat cu inculpatul M.A. contractul de vânzare-cumpărare de drepturi, autentificat de inculpatul T.V., notar public în circumscripția Curții de Apel Brașov.

Conform contractului, partea vătămată B.H.I. a vândut inculpatului M.A. dreptul său de restituire în natură a proprietății asupra cotei indivize de Vi din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha, conform hotărârii nr. 16 din 12 ianuarie 2007 a Comisiei Județene Brașov emisă în temeiul Legii nr. 18/1991. Prin același act, B.H.I. s-a obligat ca în cazul în care titlul de proprietate al terenului va fi eliberat pe numele său, să încheie de îndată cu cumpărătorul, M.A., contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul respectiv.

Prețul de 45.000 euro a fost achitat de inculpatul M.A. părții vătămate, conform contractului.

La aceeași dată, prin procură specială nr. X2 din 23 februarie 2007 autentificată de notarul public, inculpatul T.V., partea vătămată B.H.I. l-a împuternicit pe inculpatul M.A. ca în numele său să solicite și să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 4, 27 ha.

La data de 8 martie 2007, partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul notarului Public C.E., solicitând autentificarea declarației, conform căreia revocă în întregime procura specială autentificată de notarul public T.V. dată inculpatului M.A., prin adresa din 9 martie 2007, fiind transmisă o copie a declarației părții vătămate Biroului notarului public T.V. pentru efectuarea de mențiuni.

La data de 12 martie 2007, inculpatul T.V., primind adresa l-a sunat pe inculpatul M.A., comunicându-i că partea vătămată B.H.I. i-a revocat procura specială prin care-l împuternicea să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 4, 27 ha.

După ce a aflat de la inculpata B.A.M. că partea vătămată B.H.I. se afla în Brașov la Biroul Notarului Public B.V., unde încheia un contract de vânzare-cumpărare, inculpatul M.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul D.G.M., ce era însoțit de fratele său D.R., cât și cu inculpații F.A., A.G.D. și A.M.A.

Conform interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpați din 12 martie 2007 (detaliate atât în rechizitoriu cât și în sentința instanței de fond) a reieșit că inculpatul M.A. le-a comunicat inculpaților D.G.M., F.A. și A.G.D. că a fost înșelat cu suma de 45.000 euro prin revocarea procurii de către partea vătămată, cerându-le să se întâlnească la biroul notarului B.V., unde se afla B.H.I. și „o să vedem ce facem, că-i rup capul”.

Astfel, în jurul orelor 16:40, inculpatul M.A. însoțit de inculpații D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. și A.G.D. au intrat în sediul Biroului Notarului Public B.V., unde în prezența martorilor C.C., B.M., A.E.A., R.I.C.M., au exercitat acte de violență asupra părții vătămate B.H.I., au scos-o cu forța din biroul notarial și au urcat-o într-un autoturism în care se aflau inculpații D.G.M., D.R., F.A. și A.G.D. pentru a fi dusă la Biroul Notarial Public C.E. unde urma să-și revoce declarația din 8 martie 2007 prin care revocase mandatul dat inculpatului M.A.

Urmare a constrângerii inculpaților, la data de 14 martie 2007, partea vătămată B.H.I. a autentificat o altă procură din 14 martie 2007 Ia Biroul Notarial Public L., conform căreia l-a împuternicit pe M.A. să obțină reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 4,27 ha.

În esență, inculpații M.A., D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. și A.G.D. recunosc că s-au deplasat Ia Biroul Notarului Public B.V. unde se afla partea vătămată B.H.I. dar neagă exercitarea actelor de violență asupra acesteia, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 Iit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că faptele nu există. De asemenea, au susținut că leziunile suferite de partea vătămată s-au datorat neatenției acesteia care s-a împiedicat și s-a lovit cu capul de balustrada scărilor de acces în notariat.

Apărările formulate sunt înlăturate de depozițiile părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M. și C.C. și interceptările convorbirilor telefonice dintre inculpați din cuprinsul cărora a reieșit că partea vătămată B.H.I. a fost bătută violent, cu pumnii și picioarele (...) în holul biroului notarial, fiecare inculpat aplicându-i lovituri „cam zece, fiecare i-a dat câte două (...)” (potrivit interceptării convorbirii telefonice dintre inculpatul M.A. și B.A.M.).

Apoi, partea vătămată a fost scoasă cu forța din notariat și urcată într-un autoturism de teren, martorii A.E.A., B.M., R.I.C.M., C.C., (care l-a și identificat pe inculpatul M.A.) relatând că B.H.I. a fost lovit de „bărbații solizi care intraseră în biroul notarial și urcat cu forța într-un autoturism de teren”. Inculpații D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. și A.G.D. inclusiv inculpatul M.A. au recunoscut că au intrat în biroul notarial unde se afla B.H.I., iar interceptările convorbirilor telefonice au confirmat că inculpatul M.A. le-a cerut inculpaților D.G.M., D.R., F.A., A.M.A. și A.G.D. să se deplaseze la biroul notarial pentru că partea vătămată îl înșelase cu suma de 45.000 euro, prin revocarea procurii.

De altfel, în discuția avută cu inculpata B.A.M., inculpatul M.A. recunoaște că l-au „răpit” pe B.H.I. și umplut de sânge, fiecare dintre inculpați, aplicându-i câte două lovituri („dar l-am luat cu totul, (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două”).

Așadar, partea vătămată a fost urcată cu forța de către inculpații D.G.M., D.R. și A.G.D. în autoturismul condus de inculpatul F.A. pentru a fi dusă la biroul notarului C.E. și a revoca declarația din 8 martie 2007, de revocare a procurii speciale dată inculpatului M.A.

În acest sens, depozițiile părții vătămate se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpații M.A., F.A., B.A.M. și T.V. Astfel, M.A. îi comunică inculpatei B.A.M. că se află într-un alt autoturism împreună cu A.M.A., precizându-i „noi suntem cu altă mașină, l-au luat băieții și mergem (...) la notar cu el”.

Pentru că biroul notarului C.E. era închis pentru renovare, iar inculpatul T.V. lipsea de la biroul său, partea vătămată a fost dusă Ia spălătoria auto de pe str. Albă din Brașov, lovită și amenințată în continuare de inculpați aproximativ 2 ore pentru a-și revoca declarația de revocare a procurii speciale. Se au în vedere în acest sens declarațiile părții vătămate coroborate cu interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpaților M.A., B.A.M. și F.A..

Lipsirea de libertate a părții vătămate a durat aproximativ 2 ore, cum rezultă atât din depoziția părții vătămate, cât și convorbirea inculpatului M.A. purtată cu o persoană C1, căreia îi spune că s-a ocupat „trei ore de unu” care l-a înșelat cu 45.000 euro prin revocarea unei procuri.

După eliberarea părții vătămate, M.A. a sunat-o spunându-i că regretă cele întâmplate „îmi pare rău că s-au întâmplat toate chestiile astea, dar crede-mă că numai tu ești de vină”.

În seara aceleiași zile, inculpatul M.A. i-a sunat pe inculpații F.A. și A.G.D. mulțumindu-le pentru ajutorul primit în constrângerea părții vătămate, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică a inculpaților („dragule, vroiam să-ți mulțumesc (...) ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela”; A.G.D. oferindu-se ca în caz de nevoie să-i facă o vizită acasă părții vătămate „dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă”;).

Urmare a violențelor și amenințărilor exercitate asupra sa, la data de 14 martie 2007 partea vătămată B.H.I. s-a prezentat la Biroul Notarului Public L. din București, unde martora Z.M.N., notar în cadrul L. a autentificat procura din 14 martie 2007. Conform înscrisului, partea vătămată îl împuternicea pe inculpatul M.A. ca în numele său să solicite și să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei indivize de ½ din terenul arabil în suprafață de 4,27 ha, în baza Legii nr. 1/2000 și a cererii din 1998, de restituire în natură.

La data de 19 iunie 2007, inculpatul M.A. s-a prezentat Comisiei locale Brașov de aplicare a Legii fondului funciar cu ocazia punerii în posesie pentru suprafața de 4,27 ha, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare drepturi încheiat cu partea vătămată. Pentru punerea în posesie, a prezentat Comisiei locale procura autentificată de inculpatul T.V., astfel cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie din 19 iunie 2007.

În recurs, inculpatul A.M.A., prin apărător a susținut, în esență, că din conținutul convorbirilor telefonice nu au rezultat aspecte concludente cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, complicitate la șantaj prevăzut de art. 26 raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C. pen., cu toate că nu a negat în nici un moment deplasarea și prezența sa la sediul Biroul Notarial Public B.V.; convorbirile telefonice au fost înregistrate într-un alt Dosar nr. 42/P/2006 aflat pe rolul D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov, iar folosirea lor ca probe în acuzare în prezenta cauză în lipsa unei disjungeri este nelegală, solicitându-se înlăturarea acestora din materialul probator în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.; inculpații și martorii audiați în cauză nu fac referiri la inculpatul A.M.A., care nu a realizat acte de complicitate la activitatea inculpatului M.A. și nu a cunoscut că acesta va săvârși o faptă penală; la biroul notarial nu a exercitat violențe sau amenințări asupra părții vătămate, iar la două zile de la momentul agresiunii, respectiv la 14 martie 2007, partea vătămată i-a dat inculpatului M.A. o nouă procură, în București fără ca inculpatul A.M.A. să fi avut cunoștință de o asemenea împrejurare.

De asemenea, s-a susținut că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent, D.N.A., întrucât inculpații A.M.A. și M.A. nu dețineau la momentul faptelor funcții de conducere într-un partid politic, conform înscrisurilor depuse la dosar. Prin urmare, s-a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Probele administrate au dovedit săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj prevăzut de art. 26 raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. de către inculpatul A.M.A., contrar celor susținute de apărare.

Din interceptarea convorbirilor telefonice din data de 12 martie 2007, dintre inculpatul M.A. și ceilalți inculpați, cât și dintre M.A. și A.M.A. a reieșit că după ce M.A. a aflat de Ia inculpații T.V. și B.A.M. că partea vătămată i-a revocat procura și se afla într-un notariat din Brașov, a luat legătura telefonic cu A.M.A., căruia i-a adus la cunoștință că partea vătămată l-a înșelat prin revocarea procurii. Astfel, i-a cerut să se deplaseze de îndată la notarul B.V., unde se afla partea vătămată. De asemenea, l-a atenționat să-și ascundă mașina pentru a nu fi observat și l-a încunoștiințat că urmează să sosească și el împreună cu ceilalți inculpați [în acest sens M.A., adresându-i-se lui A.M.A.: mergi repede la notărita B.V. (...) ala ne-a tras țeapă (...) ne-a revocat procura (...) papagalul ăla și-i la notărița B.V., (...) deci a revocat procura noastră de 2 hectare (...) dar vezi să nu-ți vadă mașina, trage-o undeva acolo că (...) vin și eu acolo cu băieții, da? Da”].

În aceste condiții, inculpatul A.M.A., urmând indicațiile primite, s-a deplasat la biroul notarial, parcând autoturismul pe str. O. și așteptând sosirea celorlalți inculpați „în scara de vizavi” a imobilului (astfel A.M.A. îi comunica telefonic inculpatului M.A. „eu am parcat mașina prin spate (...) nu e nicio problemă, eu am intrat în scara de vizavi”).

Totodată, A.M.A. îl anunță pe M.A. că partea vătămată împreună cu însoțitorii săi se aflau la biroul notarial „ăștia-s aicea (...) cu mașinile de București”, inculpatul M.A. comunicându-i că urmează să sosească într-acolo împreună cu ceilalți inculpați „stai acolo că vin și băieții”.

În continuare, cei șase inculpați, M.A., A.M.A., D.R., D.G.M., A.G.D. și F.A., s-au întâlnit în fața Biroului notarial și au intrat în sediul acestuia, aspect necontestat de inculpatul A.M.A., confirmat de martorii B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C., partea vătămată B.H.I. și inculpați.

Deși inculpatul A.M.A. a negat că a lovit partea vătămată, atât martorii cât și partea vătămată au atestat că aceasta a fost lovită cu pumnii și picioarele de persoanele (inculpații) care intraseră în notariat și urcată cu forța în autoturismul condus de F.A., însoțită de inculpații D.R., D.G.M. și A.G.D., pentru a putea fi dusă la biroul notarial C.E. și revoca declarația de revocare a procurii. În acest sens, sunt depozițiile părții vătămate „am fost repede umplut de sânge care îmi curgea din urechi, nas și gură” „nu înainte ca indivizii ce mă însoțeau să mă ducă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să revoc revocarea, după cum dispusese M.A.”, coroborate cu relatările martorilor A.E.A., B.M., R.I.C.M., C.C., „a fost bătut de bărbații solizi care intraseră în biroul notarial (inculpatul A.M.A. a confirmat că a intrat în notariat împreună cu ceilalți inculpați), și urcat cu forța într-un autoturism de teren” și convorbirile interceptărilor telefonice ale inculpaților M.A., B.A.M., F.A. „l-am luat cu totul (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...)” „l-au luat băieții și mergem (...) la notar cu el să vedem (...) ce acte mai facem noi azi”.

În acest timp, inculpatul M.A. se afla împreună cu A.M.A. într-o altă mașină, ceea ce reiese din convorbirea telefonică dintre M.A. și B.A.M. „noi suntem cu altă mașină (...) nu e nimeni lângă mine (...) nu e nimeni, e A.M.A. lângă mine, atâta, e A.M.A., că restul sunt pe partea cealaltă a drumului și mașina cu acesta vine-ncoace acuma”. Or, A.M.A. era porecla inculpatului A.M.A., după cum chiar acesta a recunoscut. Așadar, în autoturism se aflau numai inculpații M.A. și A.M.A., iar acesta din urmă a cunoscut că partea vătămată se afla într-un alt autoturism împreună cu ceilalți inculpați și urma să fie dusă la notariat pentru a-și revoca declarația de revocare a procurii.

În acest sens, inculpatul M.A., în prezența inculpatului A.M.A. îi precizează telefonic inculpatului T.V. că „îl ducem Ia notar (...) să revoce o procură (...) să revoce revocarea”.

Ca atare, s-a dovedit că inculpatul A.M.A. l-a ajutat pe inculpatul M.A. să constrângă partea vătămată B.H.I., exercitând acte de violență împreună cu ceilalți inculpați pentru ca aceasta să facă ceva, să semneze un act de revocare a declarației de revocare a procurii dată inculpatului M.A., împrejurare cunoscută de inculpatul A.M.A. În acest sens, inculpatul A.M.A. a aflat de la M.A. motivul deplasării sale la biroul notarial împreună cu ceilalți inculpați unde se afla partea vătămată, o dată ce i-a comunicat că „ala ne-a tras țeapă (...) ne-a revocat procura noastră de 2 hectare”. De asemenea, a cunoscut că partea vătămată după ce a fost urcată cu forța în autoturismul condus de F.A. urma să fie dusă la notariat pentru ca „să revoce revocarea”, de vreme ce M.A., în prezența inculpatului A.M.A. îi comunica telefonic acest fapt inculpatului T.V.

Împrejurarea relevată de apărare, în sensul că nu a cunoscut că Ia două zile de la agresiunea părții vătămate, aceasta a autentificat procura prin care îl împuternicea pe M.A. să solicite reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului, nu are nicio relevanță sub aspectul răspunderii penale a inculpatului.

S-a dovedit prin interceptarea convorbirilor telefonice că A.M.A. a cunoscut scopul deplasării părții vătămate la notariat, contrar voinței sale (în urma exercitării de violențe) anume de a „revoca revocarea” procurii dată inculpatului M.A., infracțiunea subzistând indiferent dacă folosul urmărit spre a fi dobândit de M.A. prin revocarea unui act era just sau injust.

Prin urmare, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la șantaj prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000, întrucât inculpatul A.M.A. avea calitatea de președinte al Organizației județene Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, iar inculpatul M.A. de președinte al Organizației Municipale Brașov a Partidului Noua Generație-Creștin Democrat.

În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de șantaj prevăzută la art. 194 C. pen., în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.

Conform art. 1 din Legea nr. 78/2000, prezenta lege se aplică și persoanelor care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică (...).

Având în vedere că inculpații A.M.A. și M.A. la data faptelor dețineau funcții de conducere în Partidul Noua Generație-Creștin Democrat, sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea nr. 78/2000.

În conformitate cu dispozițiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen., convorbirile sau comunicările interceptate sau înregistrate pot fi folosite și în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei alte infracțiuni dintre cele prevăzute în art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen. [infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, infracțiuni contra siguranței naționale (...) infracțiuni prevăzute de Legea nr. 78/2000 (...) alte infracțiuni grave].

Potrivit dispozițiilor legale enunțate interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților din prezenta cauză au fost folosite din Dosarul nr. 42/P/2006 al D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov pentru că din cuprinsul acestora au rezultat date și informații concludente și utile cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de șantaj, instigare la lipsirea de libertate în mod nelegal, complicitate la șantaj, ș.a. prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

Infracțiunile enunțate sunt infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, infracțiuni grave și prevăzute de Legea nr. 78/2000, asimilate infracțiunilor de corupție, astfel că devin incidente dispozițiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen.

Susținerea apărării, în sensul că pentru folosirea interceptărilor convorbirilor telefonice dintr-o altă cauză penală, era necesară disjungerea acestora, nu are corespondent în dispozițiile procesual penale, în sensul că nu există nicio prevedere legală care să condiționeze utilizarea acestora de emiterea unei dispoziții de disjungere de către procuror.

Instituția disjungerii reglementată de art. 38 C. proc. pen. se referă la cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) și de conexitate când procurorul sau instanța pot dispune în interesul unei bune judecăți, disjungerea cauzei astfel că, judecarea unora dintre infractori sau dintre infracțiuni să se facă separat.

Așadar, disjungerea nu are nicio legătură cu interceptarea convorbirilor telefonice folosite dintr-o altă cauză penală reglementate de dispozițiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen., astfel că mijloacele de probă au fost obținute legal și pot fi folosite în procesul penal.

Critica apărării referitoare la necompetența materială a D.N.A. în efectuarea urmăririi penale motivat de faptul că niciunul dintre inculpați nu a deținut funcții de conducere într-un partid politic, este nefondată. În acest sens, se invocă adresele din 30 ianuarie 2008 și din 28 februarie 2013 emise de Partidul Noua Generație-Creștin Democrat, conform cărora inculpații M.A. și A.M.A. nu au deținut și nu dețin nicio funcție în cadrul partidului.

Înscrisurile depuse la dosar în cursul urmăririi penale dovedesc contrariul, anume că ambii inculpați M.A. și A.M.A. la data faptelor, martie 2007, dețineau funcții de conducere în Partidul Noua Generație-Creștin Democrat.

Astfel, potrivit paginilor oficiale web ale Partidului Noua Generație-Creștin Democrat, inculpatul A.M.A. figura ca președinte al Organizației județene al partidului, Filiala Brașov, iar inculpatul M.A. ca președintele Organizației Municipiului Brașov al partidului.

Din registrul partidelor politice, aflat la grefa Tribunalului București, în Dosarele nr. 31462/3/2007, nr. 8594/3/2007, nr. 43/P/2005, referitoare la Partidul Noua Generație-Creștin Democrat reiese că la sesiunea din 8 iulie 2005 al Consiliului Național al partidului a participat și inculpatul M.A., Filiala Brașov, fără a avea drept de vot.

De asemenea, la data de 14 septembrie 2007, la Consiliul Național al Partidului a participat A.M.A. în calitate de președinte al Filialei Brașov, iar conform procesului verbal din 6 martie 2007, la București s-a desfășurat ședința Consiliului Național al Partidului Noua Generatie-Creștin Democrat unde a participat inculpatul A.M.A. în calitate de președinte al Filialei Brașov, semnând de participare.

Atâta vreme cât documente oficiale emise de Partidul Noua Generație-Creștin Democrat depuse la Tribunalul București și consemnate în registrul partidelor politice, conform art. 24 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice atestă că la data de 6 martie 2007, inculpatul A.M.A. era președintele Filialei Brașov al partidului, adresele emise ulterior în sensul contrar nu pot dovedi conținutul nereal al acestora.

În recurs, a fost depus un raport de expertiză grafoscopică extrajudiciară care a concluzionat că semnăturile de pe documentele oficiale ale partidului depuse la Tribunalul București nu au fost executate de inculpații M.A. și A.M.A.

Expertiza extrajudiciară, făcută la cererea inculpaților M.A. și A.M.A., după cum se consemnează în preambulul înscrisului este lipsit de valoare probatorie și nu constituie mijloc de probă.

În conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. (1) C. proc. pen., numai expertizele sunt mijloace de probă, iar potrivit dispozițiilor art. 116 și urm. C. proc. pen., pot fi dispuse numai de organul de urmărire penală sau instanța de judecată, nu de către inculpat care are numai dreptul să ceară numirea unui expert recomandat în conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (3) C. proc. pen.

Distinct de aceasta, expertiza grafoscopică extrajudiciară a fost realizată pe baza unor copii xerox ale înscrisurilor după cum se menționează la raport, or o astfel de expertiză se poate realiza numai pe baza înscrisurilor originale, conform dispozițiilor art. 201 cu referire Ia art. 179 C. proc. civ.

În acest sens, dispozițiile C. proc. civ. se aplică, potrivit art. 721 C. proc. civ. și în materiile prevăzute de alte legi, inclusiv C. proc. pen., în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, prezenta lege se aplică persoanelor care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică (...).

Potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002 sunt de competența D.N.A. infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, săvârșite în una dintre următoarele condiții: dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în RON a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro.

Condițiile sunt alternative și nu cumulative.

Infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 (Capitolul III din actul normativ) sunt infracțiuni de corupție, luare de mită, dare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influență, cumpărare de influență, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute la art. 10-132, infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție, prevăzute de la art. 17-18, infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, art. 181-art. 183 din Legea nr. 78/2000.

În cauză, inculpații au săvârșit infracțiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000, respectiv infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, art. 131 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de șantaj prevăzută la art. 194 C. pen. în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, întrucât inculpații M.A. și A.M.A., dețineau la data faptelor funcții de conducere într-un partid politic.

Întrucât valoarea sumei care a format obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro, respectiv 45.000 euro, conform contractului de vânzare-cumpărare de drepturi încheiat între inculpatul M.A. și partea vătămată B.H.I., iar inculpații au săvârșit infracțiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a) raportat la art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, competența efectuării urmăririi penale în cauză aparține D.N.A., iar nu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cum apărarea a susținut.

Inculpatul F.A., fără a indica vreun motiv de recurs, a arătat în esență în notele scrise că l-a însoțit pe M.A. la notariat pentru ca acesta „să nu facă vreo prostie” acțiunile sale rezumându-se la conducerea autoturismului în care se afla partea vătămată, fără ca asupra acesteia să fi exercitat violențe.

De asemenea, nu a cunoscut faptul că inculpații M.A. și A.M.A. dețineau funcții de conducere într-un partid politic și ca atare prevederile art. 131 din Legea nr. 78/2000 nu-i sunt aplicabile.

În consecință, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că nu există nicio probă care să dovedească că a lipsit de libertate sau constrâns prin violență partea vătămată, cu atât mai mult cu cât inculpatul M.A. suferise o pagubă în sumă de 45.000 euro prin acțiunile anterioare ale victimei.

Probele administrate au dovedit comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. de către inculpatul F.A.

Din interceptarea convorbirii telefonice din 12 martie 2007 dintre inculpatul M.A. și F.A. a reieșit că M.A. l-a anunțat telefonic că partea vătămată l-a înșelat cu suma de 45.000 euro cerându-i să se deplaseze de îndată la notarul B.V. unde se afla partea vătămată „să vedem ce facem, că-i rup capul”, atenționându-l că urmează să sosească și ceilalți inculpați (în acest sens, M.A., adresându-i-se lui F.A.: „mi-a tras unu țeapă de 45.000 euro și-i la notar (...) și i-am chemat și pe băieții mei, hai să mergem acolo să vedem ce facem că-i rup capul (...) la notărița B.V., pe Z., da”; „hai că vin”, fiind replica inculpatului F.A.

Inculpatul F.A. a relatat că s-a deplasat Ia biroul notarial unde s-a întâlnit cu inculpații A.M.A., D.R., D.G.M. și M.A., acesta din urmă având o discuție contradictorie cu partea vătămată referitoare la revocarea unei procuri. Datorită discuțiilor aprinse, un angajat al biroului le-a cerut să părăsească imobilul, partea vătămată fiind de acord să-i însoțească la un notar pentru revocarea procurii, astfel că s-a urcat în autoturismul pe care-l conducea împreună cu inculpații D.R., D.G.M. și A.G.D., fără ca asupra acesteia să se fi exercitat violențe.

Probele administrate, constând în relatările părții vătămate B.H.I., martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C. și interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților M.A., B.A.M. și F.A., au relatat contrar susținerilor recurentului F.A., că partea vătămată a fost lovită cu pumnii și picioarele de persoanele care intraseră în notariat, urcată cu forța în autoturismul condus de F.A. și însoțită de inculpații D.R., D.G.M., A.G.D., pentru a fi dusă la un birou notarial în vederea revocării declarației de revocare a procurii dată inculpatului M.A. În acest sens, martorii au precizat că partea vătămată „a fost bătut de bărbații solizi care intraseră în biroul notarial” și „urcat cu forța într-un autoturism de teren”. De asemenea, M.A. îi comunică inculpatei B.A.M. despre victimă că „l-am luat cu totul (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două”.

Angajații biroului notarial speriați și îngroziți de agresiunea inculpaților asupra părții vătămate au început să țipe, martora R.I.C.M., relatând „colega mea B.M. a început să țipe întrebând pentru ce motiv îl lovesc pe bărbat”, iar după plecarea acestora au închis biroul cu grilajul protector de la ușa de acces în notariat.

În acest sens, R.I.C.M. a precizat că „după ce agresorii au ieșit afară din biroul notarial, B.M. (...) a închis grilajul protector de Ia ușa de acces”; B.M. a arătat că „totul s-a petrecut foarte repede, eu m-am speriat foarte tare, am intrat în panică și am reușit să încui gratiile exterioare ale ușii de acces”.

În drum spre Biroul Notarial Public C.E., M.A. a luat legătura telefonic cu F.A. care conducea autoturismul în care se afla partea vătămată și ceilalți inculpați, solicitându-i să discute cu victima „dă-mi-l la telefon”.

Astfel convorbirea dintre M.A. și partea vătămată s-a purtat cu privire la revocarea procurii autentificate, la biroul notarial al inculpatului T.V.

Întrucât biroul notarului C.E. era închis, iar inculpatul T.V. lipsea de la notariat, victima a fost dusă la spălătoria auto de pe Str. A., lovită și amenințată de inculpați, în acest sens fiind depozițiile părții vătămate, coroborate cu interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților.

După eliberarea părții vătămate, M.A. îl sună pe F.A. mulțumindu-i pentru ajutorul dat în constrângerea părții vătămate, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică a celor doi inculpați.

Astfel, „vroiam să-ți mulțumesc pentru că m-ai ajutat” (...) „trebuia să sari un pic p-ăsta, că” (...) replica inculpatului F.A. fiind „pentru puțin, ți-am zis, dacă mă suni noaptea la ora două, în cinci minute vin unde zici tu” (...) „da ai lămurit-o cu sclavu asta (victima) până la urmă sau nu”.

Ca atare, s-a dovedit că inculpatul F.A. a lipsit de libertate în mod ilegal partea vătămată B.H.I. prin urcarea acesteia în autovehicul obligând-o să se deplaseze împotriva voinței sale la un imobil (spălătoria auto), unde a fost ținută 2 ore, fapta fiind săvârșită de mai multe persoane împreună fiind incidente dispozițiile art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

De asemenea, F.A. l-a ajutat pe M.A. să constrângă victima prin violență, să revină asupra declarației de revocare a mandatului dat inculpatului M.A. pentru ca acesta să dobândească în mod injust un folos. Inculpatul F.A. a cunoscut atât motivul deplasării sale la notariatul unde se afla victima, M.A. comunicându-i că aceasta l-a înșelat cu suma de 45.000 euro prin revocarea unui act dar și scopul deplasării victimei la un alt notariat, pentru a-și revoca procura, după cum recurentul inculpat a recunoscut.

În acest mod, sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la șantaj prevăzute de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.

Susținerea apărării în sensul că atâta vreme cât inculpatul F.A. nu a cunoscut că inculpații M.A. și A.M.A. dețineau funcții de conducere într-un partid politic, prevederile art. 131 din Legea nr. 78/2000, nu-i sunt aplicabile nu poate fi reținută.

În conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 78/2000, infracțiunea de șantaj prevăzută la art. 194 C. pen., în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 12 ani.

Așa cum s-a arătat, în infracțiunea de complicitate la șantaj a inculpatului F.A. au fost implicate și persoane dintre cele prevăzute la art. 1, inculpatul A.M.A. și M.A. dețineau funcții de conducere într-un partid politic. Prin urmare, dispozițiile art. 131 C. pen. sunt aplicabile tuturor participanților la infracțiunea de șantaj, indiferent dacă au avut sau nu cunoștință de o asemenea împrejurare dispozițiile legale enunțate neimpunând o asemenea cerință.

Inculpata B.A.M. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 pct. 9 și 18 C. proc. pen., arătând în esență următoarele: hotărârea instanței de fond este nemotivată, nu au fost analizate declarațiile martorilor și din acest motiv se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Prima instanță a comis o eroare gravă de fapt prin condamnarea sa, întrucât nu a luat la cunoștință de cele întâmplate în notariat direct, nemijlocit ci a aflat anumite aspecte de la alte persoane; nu a făcut afirmații mincinoase cu privire la elemente esențiale, întrucât nu a fost întrebată asupra acestora și nu a fost probată intenția sa de a împiedica înfăptuirea justiției, solicitând achitarea, întrucât fapta de mărturie mincinoasă nu există. Criticile recurentei sunt nefondate.

Se reține că Ia data de 24 ianuarie 2008, inculpata B.A.M., avocat în Baroul București, audiată în calitate de martor în cauză nu a spus tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată în vederea aflării adevărului în legătură cu cele întâmplate la 12 martie 2007.

La data faptelor, B.A.M. era prietena inculpatului M.A., devenită ulterior soția acestuia, de care mai apoi a divorțat.

Astfel, la 12 martie 2007, M.A. îi comunica inculpatei că partea vătămată B.H.I. l-a înșelat cu 45.000 euro.

Auzind numele acesteia, B.A.M. îi indica prietenului său că partea vătămată se afla la sediul biroului notarial B.V. din Brașov unde încheia un contract cu un client al societății de avocatură „J., B. și A.”, unde inculpata își desfășura activitatea.

Din interceptarea convorbirilor telefonice dintre B.A.M. și M.A. a reieșit că acesta i-a relatat cele întâmplate, anume că partea vătămată a fost luată cu forța din notariat și se afla împreună cu inculpații într-un autovehicul, plină de sânge, fără a mai spune vreun cuvânt pentru că fiecare inculpat îi aplicase câte două lovituri și că o duc la un alt notariat să facă un act. De asemenea, i-a făcut cunoscut că angajații notariatului după cele întâmplate s-au închis în imobil.

În acest sens, M.A. îi spune inculpatei „dar l-am luat cu totul mă, acuma l-am răpit (...) noi suntem cu altă mașină, l-au luat băieții și mergem la notar cu el (...) să vedem ce acte mai facem noi azi (...) el e plin de sânge, (...) nu mai zice nimic (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două (...) m-am scuzat, domne ne scuzați de abordarea problemei, ne pare rău (...) s-au închis pe dinăuntru-n notariat”.

Din aceleași probe a rezultat că B.A.M. ia legătura telefonic cu inculpatul M.A. pentru a se interesa de starea părții vătămate „omul ăla trăiește” și îi comunică că ia notariat „toată lumea e-ngrozită”. M.A., referindu-se la partea vătămată îi spune că „trăiește, dar dacă-l vezi cum arată Dumnezeule”. De asemenea, B.A.M. îl atenționează pe M.A. să nu discute în prezența părții vătămate „să nu vorbești de față cu el, te rog mult” sfătuindu-l să încheie un contract autentic cu aceasta „fă un contract, un contract cu el autentic”.

Distinct de aceasta, se reține că martorul C.C. a declarat că ulterior, în notariat a sosit și inculpata B.A.M. căreia i-a relatat cele întâmplate cu partea vătămată.

Potrivit art. 78 C. proc. pen., persoana care are cunoștință despre vreo faptă sau despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în procesul penal poate fi ascultată în calitate de martor.

Așadar, martorul trebuie să relateze atât fapte și împrejurări percepute personal dar poate fi ascultat și cu privire la probe mediate, respectiv la fapte și împrejurări nepercepute personal ci aflate de alții, cu obligația de a arăta cine l-a informat, cine mai era de față și cunoaște aceste împrejurări pentru a fi ulterior verificată sursa informației.

În cauză, s-a dovedit că B.A.M. a avut cunoștință despre modalitatea de comitere a faptelor de către inculpați atât de la inculpatul M.A. cât și de la martorul C.C. Așadar, a cunoscut fapte și împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului, însă a omis să le relateze atunci când a fost întrebată în cauză.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă s-a realizat printr-o inacțiune, inculpata în calitate de martor nu a spus tot ce știe, nu a spus adevărul pe care-l cunoștea de la M.A. și C.C. Omisiunea relatării privesc împrejurări esențiale care serveau la stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei, asupra cărora a fost întrebată cu ocazia audierii la 24 ianuarie 2008.

Împrejurarea relevată de apărare, în sensul că inculpata nu a luat Ia cunoștință de cele întâmplate personal, direct, nemijlocit nu are nicio relevanță sub aspectul răspunderii penale a inculpatei pentru mărturie mincinoasă.

Așa cum s-a arătat, martorul trebuie să relateze atât fapte și împrejurări percepute personal dar și aflate de la alte persoane, cu obligația de a arăta cine l-a informat și cunoaște aceste informații, Or, inculpata audiată fiind în calitate de martor a omis să relateze faptele, împrejurările aflate de la M.A. și C.C., care erau esențiale în stabilirea adevărului și asupra cărora fusese întrebată.

Forma de vinovăție cu care inculpata a acționat este aceea a intenției indirecte, deoarece inculpata și-a dat seama că nespunând întregul adevăr, cu atât mai mult cu cât avea cunoștințe juridice, fiind avocat de profesie, creează o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care a acceptat-o.

În conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., rejudecarea cauzei se dispune în cazurile prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 3-5, pct. 6 teza II, pct. 7-10 și pct. 21 și de către instanța competentă, în cazul prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Niciunul dintre cazurile prevăzute de dispozițiile legale enunțate și care impun rejudecarea cauzei nu se regăsesc în speță.

În conformitate cu prevederile art. 356 C. proc. pen., sentința primei instanțe cuprinde descrierea faptelor inculpaților, inclusiv a inculpatei B.A.M., cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, motivele pe care se întemeiază soluția, temeiurile de fapt și de drept care au justificat hotărârea dată în cauză, fiind înlăturate motivat apărările inculpaților.

Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, include printre altele și dreptul părților la proces de a prezenta observațiile pe care Ie consideră relevante pentru cauza lor și obligația instanței de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților, ceea ce nu înseamnă un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cum Curtea Europeană a statuat constant prin jurisprudența sa.

Se constată că prima instanță în cuprinsul hotărârii de condamnare a realizat o analiză efectivă, reală a apărărilor inculpaților, o referire concretă la elementele de fapt ce au justificat concluzia referitoare la vinovăția inculpaților, procedând Ia interpretarea elementelor constitutive ale infracțiunilor.

Ca atare, nu se justifică, trimiterea cauzei spre rejudecare, în speță nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., invocat de apărare, anume hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Inculpații D.R. și D.G.M. au solicitat în recurs achitarea în temeiul dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât infracțiunile de complicitate la șantaj prevăzute de art. 26 raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. pentru care au fost condamnați, nu există.

S-a arătat, în esență, că din depozițiile martorilor P.A.E., Z.M.N., S.V.S., F.C. și interceptările convorbirilor telefonice nu a rezultat că s-au exercitat violențe și amenințări asupra victimei. De asemenea, din probele administrate, declarațiile martorilor B.M. și R.I.C.M., I.C. a reieșit că nu a avut loc nicio acțiune de lipsire de libertate a părții vătămate.

Ca și în cazul inculpaților A.M.A. și F.A., probele administrate constând în interceptările convorbirilor telefonice și depozițiile martorilor au dovedit săvârșirea infracțiunilor de către inculpații D.R. și D.G.M.

Din interceptarea convorbirilor telefonice dintre inculpații M.A. și D.G.M. a reieșit că M.A., după ce a aflat de Ia T.V. și B.A.M. că partea vătămată i-a revocat procura a luat legătura telefonic cu inculpatul D.G.M. căruia i-a adus la cunoștință că partea vătămată I-a înșelat revocându-i procura și i-a cerut să se deplaseze împreună cu fratele său D.R. la notarul B.V. de pe str. Z., Brașov, unde se afla și partea vătămată (în acest sens M.A. adresându-i-se Iui D.G.M., cu referire la fratele său D.R. „bă drăguților bă (...) fii atent ce am pățit, mi-a dat unul țeapă (...) și acuma-i la notar, deci mi-a revocat procura (...) trebe să mergem (...) acolo (...) să vedem ce facem cu el (...) îi crap capul (...) m-ajutați, veniți (...)” în douăzeci de minute pe Z., Ia notarul B.V. (...) „hai să ne-ntâlnim acolo în douăzeci de minute, da”.

Inculpatul D.R. a recunoscut că împreună cu fratele său D.G.M. s-au deplasat la notariatul indicat de M.A., unde s-au întâlnit cu A.M.A., F.A., A.G.D., M.A., însă au contestat exercitarea vreunei constrângeri prin violență sau amenințări asupra părții vătămate.

Însă, așa cum s-a arătat, atât partea vătămată cât și martorii B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C., în depozițiile date ce au fost detaliate în cuprinsul deciziei au atestat că victima B.H.I. a fost lovită cu pumnii și picioarele de persoanele care intraseră în notariat (inculpații D.R. și D.G.M. au recunoscut că au intrat în biroul notarial) și urcată cu forța în autoturismul condus de F.A. însoțită de inculpații D.R., D.G.M. și A.G.D., pentru a fi dusă la un notariat și revoca un act.

În acest sens, inculpatul F.A. a recunoscut că partea vătămată s-a urcat în autoturismul pe care-l conducea împreună cu inculpații D.R. și D.G.M.

Martorii P.A.E., Z.M.N., S.V.S., F.C., I.C., propuși în apărare, pe lângă faptul că sunt rude sau prieteni ai inculpaților nu infirmă probele care dovedesc săvârșirea infracțiunilor de către inculpați, nefiind în măsură să înlăture interceptările convorbirilor telefonice și relatările martorilor oculari.

Martorul F.C., cumnatul inculpatului F.A., audiat de instanță la 14 februarie 2011 își amintește că în urmă cu 2 ani, în luna martie, în jurul orelor 14:00 s-a întâlnit cu cumnatul său, F.A., pe str. Z. și l-a observat pe M.A. purtând o discuție aprinsă cu un bărbat”.

A observat că F.A. s-a urcat la volanul unui autoturism de teren, iar împreună cu acesta M.A. și persoana respectivă.

Depoziția martorului se referă la aspecte petrecute în anul 2009, din moment ce a precizat la momentul audierii, 14 februarie 2011 că cele relatate s-au întâmplat în urmă cu doi ani. Or, faptele inculpaților au fost săvârșite la 12 martie 2007.

Admițând că declarația martorului se referea la cele întâmplate la 12 martie 2007, relatarea sa este una neveridică. Astfel, martorul își amintește că în urmă cu 4 ani, în jurul orelor 12:00 s-a întâlnit cu cumnatul său pe o stradă din Brașov, un fapt banal în esență, dar care vrea să dovedească că partea vătămată („bărbatul” din relatarea martorului) s-a urcat de bună voie în autoturismul condus de F.A. împreună cu M.A.

Pe lângă faptul că nu este posibil ca o persoană să-și amintească cu cine s-a întâlnit în urmă cu patru ani pe str. Z. în jurul orelor 12:00, relatarea sa nu se coroborează cu niciuna din probele administrate, nici măcar cu declarația inculpatului F.A. care nu a amintit de vreo întâlnire avută cu cumnatul său F.C. la data de 12 martie 2007.

Depoziția martorei I.C., propusă în apărare de inculpatul M.A., este asemănătoare cu cea a martorului F.C. Astfel, și martora își amintește că în urmă cu 4 ani, într-o după-amiază trecea pe str. Z. din Brașov (cu toate că locuiește în Codlea, însă întâmplător se afla pe str. Z. la momentul respectiv) și i-a observat pe inculpații M.A. și A.M.A. (pe care-i cunoștea de 3 luni, ca urmare a unei tranzacții). M.A. purta o discuție aprinsă cu un bărbat și l-a auzit pe inculpat solicitându-i să se deplaseze împreună la un notar. M.A. și A.M.A. s-au urcat într-un autoturism, iar persoana respectivă într-un alt autovehicul.

Cu alte cuvinte, martora dorește să ateste ca și martorul F.C. că partea vătămată („bărbatul” din relatarea martorei) a fost de acord să meargă la un notariat și s-a urcat într-un autoturism de bună voie, separat de cei doi inculpați M.A. și A.M.A.

Ca și în situația martorului F.C., depoziția martorei I.C. nu reflectă realitatea pentru că nu se coroborează nici măcar cu declarația martorului F.C. care a spus că partea vătămată s-a urcat în autoturismul condus de F.A. și nu singură într-un autovehicul separat de inculpați. De asemenea, nu se coroborează cu vreo altă probă administrată, depoziții parte vătămată, martori, convorbiri telefonice, și nici eventual cu depozițiile inculpatului M.A. care nu a făcut vorbire de o asemenea întâlnire cu I.C.

Asemenea și martorul T.A., prieten din copilărie cu inculpatul A.G.D., și-a amintit că în urmă cu patru ani, în jurul orelor 12:00 se afla acasă la inculpatul A.G.D., în Brașov, pe str. A. când amândoi s-au hotărât să plece cu un taxi în oraș. S-au deplasat cu un taximetru pe str. Z., unde inculpatul A.G.D. a coborât și a lipsit 5-7 minute, fără a observa dacă a discutat cu vreo persoană.

Depoziția martorului este contrazisă de însăși relatarea inculpatului A.G.D. care a precizat că „în jurul amiezii m-am urcat într-un taxi (...) eu fiind singur”, cât și de conținutul procesului verbal de redare a convorbirii telefonice interceptate dintre inculpatul M.A. și inculpatul D.G.M. din care reiese că A.G.D. se afla în Municipiul Săcele, iar nu în Brașov pe str. A. [cum susține martorul) când a fost anunțat de D.G.M. că M.A. le-a solicitat ajutorul (în acest sens, „Darie a plecat la Săcele (...) și nu se întoarce? (...) ba da a zis în douăzeci de minute (...) că-i pe drum (...) în douăzeci de minute, știi unde, pe Z. (...) Ia notărița B.V.”].

În recurs, inculpatul M.A. a invocat în esență următoarele: necompetența materială a D.N.A. în efectuarea urmăririi penale, întrucât nu a deținut funcții de conducere în vreun partid politic, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată este o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție și în acest caz criteriul de determinare a competenței constă într-o pagubă materială mai mare de 200.000 euro, ceea ce nu este îndeplinit în speță; instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale a D.N.A.; hotărârea primei instanțe este nemotivată, iar probele administrate nu au dovedit săvârșirea infracțiunilor de șantaj și instigare la lipsire de libertate în mod ilegal.

Argumentele referitoare la competența materială a D.N.A. în efectuarea urmăririi penale în cauză, motivarea hotărârii pronunțată de prima instanță au fost expuse în cuprinsul deciziei fiind invocate și de inculpatul A.M.A. și de aceea nu se mai impun a fi reluate.

În ceea ce privește critica apărării referitoare Ia nepronunțarea instanței asupra excepției necompetenței materiale a D.N.A., se constată că este nefondată.

Prima instanță s-a pronunțat asupra excepției invocate în considerentele sentinței, arătând motivele pentru care nu se impune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.

S-a motivat că D.N.A. este competentă să efectueze urmărirea penală în cauză date fiind calitățile deținute de inculpații M.A. și A.M.A., președintele organizației județene Brașov, respectiv președintele organizației municipale Brașov în cadrul Partidului Noua Generație-Creștin Democrat.

În ceea ce privește infracțiunile de șantaj prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. și instigare la lipsire de libertate în mod ilegal, probele administrate au dovedit săvârșirea acestora de către inculpatul M.A.

Elementele de fapt ce se desprind din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ce au avut loc la data de 12 martie 2007 între inculpați (după ce inculpatul M.A. aflase de la inculpatul T.V. despre declarația autentificată la Biroul Notarial Public C.E. prin care partea vătămată îi revocase mandatul dat prin procura din 23 februarie 2007) au relevat că inculpatul M.A. a luat legătura telefonic cu inculpații, anunțându-i despre revocarea procurii, solicitându-le ajutorul („M-ajutați! Veniți”) pentru că „să vedem ce facem cu el (...) îi crap capul”.

Inculpatul M.A. a precizat că ajuns la sediul notariatului împreună cu ceilalți inculpați a rugat-o pe partea vătămată „să ieșim afară din biroul notarial pentru a nu deranja persoanele” din imobil.

Martorii B.M., A.E.A., R.I.C.M., C.C., P.A.E. au relevat însă o altă situație de fapt respectiv agresarea violentă a părții vătămate cu pumnii și picioarele și urcarea cu forța într-un autoturism de teren, martorul C.C. identificându-l pe M.A. Momentul în care victima a fost luată din biroul notarial a fost surprins în conținutul procesului-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpații M.A. și B.A.M. Astfel, M.A. îi răspunde acesteia „te sun eu imediat (...) ce te crezi în morții mătii, ieși afară (...) mă-sii”.

Deși inculpatul a susținut că ieșirea sa și a celorlalți inculpați din sediul biroului notarial B.V. s-a datorat faptului că „o femeie din notariat ne-a făcut observație” martorii au atestat că speriați de agresiunea inculpaților asupra părții vătămate au început să țipe, iar după ieșirea acestora au închis biroul cu grilajul protector de la ușa de acces în notariat (în acest sens sunt relatările martorilor B.M., A.E.A., R.I.C.M.).

Din conținutul interceptării convorbirii telefonice dintre B.A.M. și M.A., acesta îi aduce la cunoștință că „l-am luat cu totul, acum l-am răpit (...) n-aveam ce face (...) era C.C. (martorul C.C.) săracu i-a căzut fața: domne, ne scuzați de abordarea problemei (...) ne pare rău (...) s-au închis pe dinăuntru-n notariat (...) se închiseseră în notariat (...) că cheamă poliția”.

În privința leziunilor suferite de partea vătămată, inculpatul a susținut că s-au datorat neatenției acesteia, care s-a împiedicat și s-a lovit cu capul de balustrada scărilor de acces în biroul notarial. Afirmațiile sale sunt contrazise de declarațiile părții vătămate și martorilor oculari B.M., A.E.A., R.I.C.M. și C.C. care au relatat că „îl băteau violent, lovindu-l cu pumnii și picioarele pe B.H.I.”.

De asemenea, în convorbirea telefonică avută cu B.A.M., M.A. recunoaște că „l-au răpit” pe B.H.I. și umplut de sânge, spunându-i că fiecare dintre inculpați i-a aplicat câte două lovituri [„dar l-am luat cu totul (...) l-am răpit (...) e plin de sânge (...) cam zece, fiecare i-a dat câte două”]. Deplasarea părții vătămate împotriva voinței sale în autoturismul inculpaților reiese clin interceptarea convorbirii telefonice dintre M.A. și soția sa M.E.M., când inculpatul îi comunică că „nu pot, că uite mi-a tras unu țeapă și suntem cu el în drum spre pădure”.

Lipsirea de libertate a părții vătămate (care în final a fost dusă la spălătoria auto de pe str. A. din Brașov) a durat aproximativ 2 ore și reiese atât din depoziția părții vătămate cât și din convorbirea inculpatului M.A. cu o persoană C1, căreia îi spune că s-a ocupat „trei ore de unu” care l-a înșelat cu 45.000 euro prin revocarea unei procuri („da, păi până acum m-am ocupat trei ore de unu care mi-a tras țeapă cu 45.000 euro”).

Scopul constrângerii prin violență a părții vătămate și lipsirii de libertate în mod nelegal a acesteia a fost acela de a o determina să-și revoce declarația din 8 martie 2007 prin care revocase procura specială dată inculpatului M.A.

În acest sens, inculpatul M.A. află de la T.V. ca printr-o declarație autentificată partea vătămată i-a revocat procura specială prin care-l împuternicise să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 4,27 ha [„ți-a revocat procura (...) B.H.I. asta de la București (...) ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 dolari” îl anunță telefonic T.V.].

Inculpatul M.A. îi comunică telefonic inculpatului T.V. referindu-se la partea vătămată că „îl ducem Ia notar” iar T.V. „duceți-l și să revoce revocarea”.

De asemenea, M.A. îi comunica telefonic inculpatei B.A.M. cu privire Ia partea vătămată că „noi suntem cu altă mașină, l-au luat băieții și mergem (...) la notar cu el (...) să vedem, ce acte mai facem noi azi”.

Așadar, scopul acțiunilor infracționale ale inculpaților a fost acela ca inculpatul M.A. să dobândească injust, prin constrângerea părții vătămate un folos, să obțină reconstituirea dreptului de proprietate al părții vătămate asupra terenului arabil în suprafață de 4,27 ha pentru care-i achitase 45.000 euro, conform contractului încheiat. Scopul în care au acționat a fost cunoscut de inculpați la momentul comiterii faptelor de la inculpatul M.A., astfel cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților.

Așadar, s-a dovedit că inculpatul M.A. a constrâns partea vătămată B.H.I. prin violentă și amenințare să revoce declarația autentificată la Biroul Notarial Public C.E. prin care Ia data de 8 martie 2007 îi revocase procura specială ce i-o dăduse, spre a dobândi în mod injust un folos și cu intenție i-a determinat pe inculpatii F.A., D.G.M., D.R., A.G.D. să o lipsească de libertate în mod nelegal pe partea vătămată B.H.I.

Cât privește susținerea apărării, în sensul că pentru inculpatul M.A. folosul urmărit, respectiv asigurarea drepturilor cumpărate anterior era cuvenit, avea un caracter licit iar acțiunile consumate la data de 12 martie 2007 au urmărit restabilirea situației anterioare, se constată că este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 194 alin. (1) C. pen., infracțiunea de șantaj constă în constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

Potrivit dispozițiilor legale enunțate, este incriminată modalitatea injustă contrară legii, prin violențe sau amenințări de obținere a folosului iar nu natura folosului urmărit just/injust, licit/ilicit.

Așadar, infracțiunea de șantaj există chiar dacă folosul urmărit este just însă modul de obținere a acestuia este injust (prin constrângere), și indiferent dacă scopul a fost sau nu realizat.

În recurs, inculpatul A.G.D. a susținut în esență următoarele: instanța de fond nu s-a pronunțat asupra necompetenței materiale a D.N.A., excepție invocată în cursul judecății; hotărârea de condamnare este nemotivată iar probele administrate nu au dovedit participarea sa la săvârșirea infracțiunilor de complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Din interceptarea convorbirilor telefonice a reieșit că inculpatul M.A. a luat legătura telefonic cu inculpatul D.G.M. căruia i-a adus la cunoștință că partea vătămată l-a înșelat revocându-i procura și i-a cerut să se deplaseze împreună cu fratele său D.R. la notarul B.V., pe str. Z. unde se afla și partea vătămată „să vedem ce facem cu el (...) îi crap capul”. În același timp, D.G.M. îl întreabă pe M.A. dacă în această situație „să-l sun și pe A.G.D.” (inculpatul A.G.D.) răspunsul inculpatului M.A. fiind afirmativ „sună-l tu și pe A.G.D.”. Inculpatul D.G.M. a confirmat că a luat legătura cu inculpatul A.G.D.

Inculpatul A.G.D. a recunoscut că s-a deplasat la biroul notarial, unde s-a întâlnit cu M.A. care discuta în contradictoriu cu partea vătămată B.H.I. în legătură cu revocarea procurii notariale [„l-am găsit pe M.A. certându-se cu un alt bărbat (...) am aflat că ar fi din București pe nume B.H.I. (...) M.A. îl acuza pe B.H.I. de faptul că i-ar fi revocat o procură notarială”]. În continuare, a relatat că a intervenit în disputa celor doi spunându-i părții vătămate să „mergi dom'le (...) clarifică-ți problema, iar în timpul discuțiilor dintre M.A. și partea vătămata în notariat au sosit și inculpații D.R., D.G.M., A.M.A. Inculpatul A.G.D. a mai precizat că împreună cu D.R., D.G.M., A.M.A. i-a cerut părții vătămate să „meargă Ia notar să lămurească problema cu procura”, iar în final M.A. a părăsit notariatul însoțit de partea vătămată.

Așa cum s-a arătat probele administrate constând în interceptările convorbirilor telefonice ale inculpaților și relatările martorilor oculari au atestat că discuțiile părții vătămate cu inculpații din incinta notariatului nu au fost amiabile cum susține inculpatul A.G.D. iar partea vătămată nu a fost rugată să meargă la notariat spre a-și lămuri „problema” cu procura.

Dimpotrivă, victima „a fost bătut cu pumnii și picioarele de bărbații solizi care intraseră în notariat (inculpatul A.G.D. a confirmat că a intrat în notariat) și „urcat cu forța într-un autoturism de teren”, iar rugămintea adresată victimei de M.A. a fost aceea de „ce te crezi în (...) mă-tii, ieși afară, (...) mă-tii” (conform convorbirii telefonice dintre M.A. și B.A.M.).

Prezența inculpatului A.G.D. în incinta notariatului a fost confirmată și de inculpatul A.M.A. care a precizat că i-a văzut „pe lângă” M.A. și pe inculpații A.G.D., D.G.M. și D.R.

Partea vătămată a fost urcată cu forța (conform martorilor oculari) în autoturismul de teren condus de F.A. (împrejurare recunoscută de F.A. care a precizat că „partea vătămată a urcat pe bancheta din spate a autoturismului pe care îl conduceam”) împreună cu inc. D.R., D.G.M. și A.G.D. pentru a fi dusă la biroul notarial C.E. unde să-și revoce declarația de revocare a mandatului dat inculpatului M.A. în acest sens se reține depoziția părții vătămate „nu înainte ca indivizii ce mă însoțeau să mă ducă la Biroul Notarial Public C.E., unde urma să revoc revocarea, după cum dispusese M.A.”; convorbirea telefonică dintre M.A. și F.A. „ne întâlnim la C.E. la notariatul public (...) aduceți-l”; convorbirea telefonică dintre M.A. și B.A.M. „l-au luat băieții și mergem oțâră la notar (...) să vedem ce acte mai facem noi azi (...) noi suntem cu altă mașină (...) e inculpatul A.M.A. lângă mine atâta, că restul sunt pe partea cealaltă a drumului și mașina cu acesta vine-ncoace acuma”. „Băieții” erau D.G.M., D.R., A.G.D. și F.A. pentru că aceștia la chemarea inculpatului M.A. s-au deplasat la notariat, au intrat în imobil conform propriilor declarații, unde mai apoi au lovit victima potrivit martorilor oculari.

După cele întâmplate, în seara aceleiași zile, inculpatul M.A. îl sună pe inculpatul A.G.D. mulțumindu-i pentru ajutorul dat în constrângerea părții vătămate.

Astfel, M.A. îi spune „dragule mersi, vroiam să-ți mulțumesc (...) ai văzut ce-a putut să facă imbecilul acela, adică partea vătămată să-i revoce procura specială; A.G.D. îi răspunde, referindu-se la partea vătămată că „trebuia umblat mai mult (...) nu mai face postii (...) dacă mai trebuie îi facem o vizită acasă”.

Cât privește celelalte aspecte invocate, nepronunțarea instanței asupra excepției necompetenței materiale a D.N.A. și nemotivarea hotărârii de condamnare, au fost analizate în cuprinsul deciziei, fiind evocate și de către inculpații A.M.A., M.A. și B.A.M. și nu se mai impun a fi reluate.

În recurs, inculpatul T.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 și pct. 17 C. proc. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de șantaj (sub aspectul participației penale, dar și sub aspectul lipsei cerințelor esențiale ale infracțiunii de șantaj). A susținut că participația sa constă numai în efectuarea convorbirilor telefonice având conținutul redat în procesele-verbale din dosar, că nu a avut o atitudine subiectivă în sensul prevăzut de lege; de asemenea, a susținut că însăși infracțiunea de șantaj, reținută pentru ceilalți coinculpați, nu întrunește „condițiile de tipicitate specifice incriminate”, respectiv, scopul ilicit urmărit de autorul infracțiunii prin constrângerea exercitată. în sfârșit, s-a mai susținut că încadrarea juridică a faptei, inclusiv a coinculpaților, în infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 C. pen. cu reținerea art. 131 din Legea nr. 78/2000 este greșită, niciuna dintre persoanele trimise în judecată (inclusiv coinculpații M.A. și A.M.A.) neintrând sub incidența art. 1 din legea menționată.

Criticile aduse sentinței atacate de inculpatul T.V., astfel cum au fost încadrate în motivele de recurs, sunt neîntemeiate având în vedere următoarele:

Aspectele cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj, dar și cu privire la aspectele legate de încadrarea juridică (reținerea dispozițiilor din Legea nr. 78/2000, lege specială, la textul incriminator al faptei din legea de drept comun, C. pen. art. 194 C. pen.), au fost deja examinate anterior, nefiind necesară reluarea acestora.

Dispozițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 (lege specială în raport cu legea comună, C. pen.) incriminează o formă agravată a infracțiunii de șantaj din dreptul comun, arătând că este fapta incriminată ca infracțiune de șantaj, faptă prevăzută la art. 194 C. pen., însă fapta are particularitatea constând în aceea că în activitatea infracțională „este implicată o persoană dintre cele prevăzute de art. 1”; această particularitate a faptei incriminate prin legea specială are consecințe cu privire la participația penală și încadrarea juridică fiind suficient ca în activitatea infracțională să fie implicată una sau mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 78/2000. Se constată că legiuitorul folosește o noțiune specială, cea de „implicare” în faptele ce sunt incriminate de lege ca șantaj a uneia sau mai multor persoane prevăzute de art. 1 din legea specială.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă, practic de necontestat, că toate persoanele implicate în activitatea infracțională se cunoșteau foarte bine, se aflau în relații de prietenie sau în relații care pot fi caracterizate ca fiind foarte apropiate [modul direct și personal în care discutau între ei, inclusiv discuțiile dintre inculpatul notar T.V. și inculpatul M.A. în care se folosesc expresii ca „Da, A.”, „Servus, A.”, „Da, mă, dacă tu te uiți atent”, „Da maestre”, „(...) ce pot să spun măi A.”, iar dintr-o altă convorbire telefonică rezultă că inculpatul notar T.V. cunoștea funcția de conducere în partid a coinculpatului M.A. „(...) dar eu na, ca orice cetățean, (...) dacă tu ai zis prin oraș că ești președinte, uite că eu, m-a dus gândul la mai multe, mă gândeam că după tot răul care ți l-a făcut, că așa mi se părea mie corect (...)”, un alt coinculpat adesându-se coinculpatului M.A. cu apelativul „Prezidente”], cunoașterea personală reciprocă vizând inclusiv calitatea de notar, respectiv, de persoană/persoane aparținând mediului politic local (cu anumite funcții de conducere în ierarhia locală a respectivului partid politic).

Încă din cursul urmăririi penale, deși inculpatul notar T.V. și inculpatul M.A. realizau că este foarte posibil să Ie fie înregistrate convorbirile telefonice (așa cum sugerează afirmațiile lor „Vedeți, faceți niște afirmații pe un fir de telefon care astea se consemnează”, „De asta nici nu mi-e jenă să vorbesc la telefon, n-au decât să-nregistreze”), aceștia erau preocupați și se consultau în privința încadrării juridice a faptei decurgând din calitatea de președinte al filialei unui partid, dar și în privința participației notarului și încadrării juridice a faptei sale și, mai ales, în privința competenței procurorilor curții de apel ori procurorilor D.N.A. (convorbirea telefonică din 22 ianuarie 2008).

Revenind la apărările inculpatului T.V., exprimate ca și critici în recurs, acesta a susținut că, prin conținutul convorbirilor telefonice, nu a realizat condițiile complicității la șantaj, această apărare fiind neîntemeiată.

Potrivit art. 26 C. pen., complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice, persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe fătuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Potrivit doctrinei juridice, ceea ce caracterizează complicitatea, ca formă a participației penale, este caracterul ei de contribuție indirectă la săvârșirea faptei, complicele nerealizând în fond nemijlocit fapta, ci înlesnește această realizare făcând, prin sprijinul pe care îl dă, ca autorul să săvârșească mai ușor, mai repede și mai sigur fapta incriminată. Este acceptat în doctrină și jurisprudență că actele de sprijinire ale complicelui pot fi acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penal (complicitate materială) sau acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii subiective a faptei (complicitate morală); complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârșirii infracțiunii pe latura ei psihică, cum ar fi întreținerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârși fapta, darea de sfaturi sau indicații în acest scop.

Pentru corecta stabilire a importanței contribuției inculpatului T.V. la săvârșirea infracțiunii de șantaj, trebuie pornit de la funcția acestuia (notar public, adică de persoană situată, în sens larg, în categoria celor recunoscute și investite ca fiind persoane ce aplică legea, cu o specială contribuție în explicarea și aplicarea legii în domeniul contractelor civile încheiate între persoanele fizice); această funcție socială publică îndeplinită în domeniul larg al aplicării legii, conferă notarului prestigiu social și profesional, un anumit statut recunoscut și respectat la nivelul întregii societății. Din această perspectivă, este inerent că persoanele fizice, de multe ori necunoscătoare ale dreptului civil, acordă o importanță de excepție sfaturilor și recomandărilor (consultațiilor) date de notar cu privire la legalitatea ori nelegalitatea unor fapte ori acte juridice.

Astfel, potrivit Legii nr. 36/1995, republicată, activitatea notarială asigură persoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea; activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale și consultații juridice notariale, în condițiile legii; notarul public fiind investit să îndeplinească un serviciu de interes public (art. 1-art. 3).

Din această perspectivă, a importanței și funcției îndeplinite, activitatea inculpatului notar T.V., astfel cum a fost expusă anterior, și cum reiese din conținutul convorbirilor telefonice, dar și din celelalte probe administrate, realizează condițiile complicității la șantaj, apreciată ca o complicitate morală, având un pronunțat caracter determinant, esențial și efectiv.

Întreaga activitate a inculpatului notar T.V. a fost de natură, într-o manieră determinantă, esențială, efectivă și decisivă, să întrețină și să consolideze opțiunea infracțională a inculpatului M.A. care a fost convins astfel că modalitatea violentă de rezolvare a situației create prin revocarea procurii este opțiunea cea mai bună, chiar acceptabilă din perspectiva unei persoane investite public cu aplicarea legii civile, iar nu opțiunea soluționării situației în condițiile legale care reglementează faptele și raporturile juridice civiie între cetățeni.

Astfel, sunt elocvente, în sensul arătat, cele trei convorbiri telefonice dintre inculpatul notar T.V. și inculpatul M.A. din ziua de 12 martie 2007; astfel, după ce inculpatul notar T.V. îl anunță pe inculpatul M.A. cu privire la revocarea procurii, primul inculpat, îndepărtându-se în mod grav de obligațiile și rezerva impuse de statutul de notar, trece la acordarea unor sfaturi, situate în afara cadrului legal, la întreținerea și consolidarea hotărârii inculpatului M.A. de a săvârși fapte penale, chiar la darea de sfaturi sau indicații în acest scop, utilizând, uneori, cuvinte cu ridicat impact emoțional, unele ce urmează a nu fi reproduse în prezenta hotărâre, decisive însă pe planul realizării laturii subiective „Uite, nenorocitul ce i-a trecut prin cap!”, „Da mă, da de ce te-ncurci cu asemenea vietăți mă?”,” (...) Uite, nenorocitul (...)”, „Păi, ia legătura cu el și zii:

Bă nenorocitule, ce-ai făcut?”, „Spune la nenorocit să-ți dea banii înapoi și spune-i să se ducă negru, cu cine l-a adus în orașul acesta, nemernicu (...)”, „(...) i-aș trage una peste bot să-i sară măselele, să știi”, (...) dacă a revocat e nenorocit la cap (...)”, „(...) e clar că-i de rea credință mă, și-i un nenorocit”, „(...) este un nesimțit (...)”; Ia solicitarea coinculpatului M.A. de a i se da un sfat, deoarece nu îi convenea revocarea procurii și înapoierea banilor, coinculpatul notar T.V. îl sfătuiește pe acesta, într-o modalitate persuasivă:

„păi știu că nu-ți convine, (...) dar nu vreau să vorbesc la telefon că cine știe cine stă și ascultă”, „Nu , nu negociezi chestia asta, că nu mă interesează, eu când simt că e un om de rea credință, e clar că trebuie să-mi iau măsuri de precauție”, după care inculpatul notar T.V., fiind informat de coinculpatul M.A. despre faptul că partea vătămată, în urma agresării sale în modalitatea arătată anterior, ar fi fost dispusă să revină asupra revocării procurii, îi comunică telefonic acestui coinculpat:

„Păi tu-ți dai seama ce pericol a putut să (...)” și, la informarea lui M.A. cu privire la gravele consecințe fizice asupra părții vătămate [„(...) dar acum băiatul s-a lovit săracu tare și ăăă îl ducem la notar”], inculpatul notar T.V. comentează: „Da? Duceți-l și să revoce revocarea (...)” „sau să-ți dea banii mă, eu nu știu, eu știu că nu-ți convine”, „Știu că nu-ți convine, da tipul acesta-i alunecos” și, apoi, completează: „Săracu. Să mai cadă odată, vezi că (...)”; la informarea lui cu privire la faptul că partea vătămată este grav lovită [M.A.:

„Da, a căzut și s-a lovit domnu notar, da, ș-acuma-i plin de sânge și tre să (...) se șteargă”], inculpatul notar T.V. comentează: „No, ce să-i faci, Să fie mai atent!”; în sfârșit, inculpatul M.A. îi spune, în acest context: „îl ajutăm noi să se șteargă”, Ia care inculpatul notar T.V. îi spune: „Ajută-I!”, după care îi spune: „(...) actul X1 n-avea voie să-l revoce (...) e un nenorocit, așa să știi!”, „Trebuie să-i spui: Bă boule du-te și dă-i banii înapoi”. Toate aceste „sfaturi” date de inculpatul notar T.V., de-a lungul convorbirilor telefonice, dar și celelalte activități descrise anterior, au fost de natură să întrețină și să consolideze rezoluția infracțională a coinculpatului M.A.

În sfâșit, este deopotrivă elocventă în sensul arătat, o altă convorbire telefonică din 12 martie 2007 dintre coinculpatii T.V. și M.A., convorbire în care acesta din urmă îi comunică „(...) nu vă grăbiți, că omu s-a răzgdândit și o să trimeată o (...) pe fax, o altă revocare a revocării!”, și apoi comentează „glumind” pe seama leziunilor grave ale victimei: „Doamne, Doamne săracu, da știți ce rău s-a lovit?, Pe cuvânt, deci eu n-am mai văzut om așa lovit (...) Nu știu, Dumnezeu l-a bătut! Rău (...)” „A căzut direct în cap, cu capu de asfalt și și-a făcut un cucui, deci domn notar, nu exagerez, avea diametrul mai mare decât fruntea lui!”, „Și-a spart și timpanul din căzătură, de la vibrații (...)”, „Nu s-a dus la spital, c-a spus că nu vrea spital, nu vrea nimic (...)” iar inculpatul notar T.V. comentează în același stil: „Bine, dar ai grijă să nu se mai împiedice! Bietu de el!”, „Mamă!, Dar săracu vai (...)”, „No, bine mă!”, „S-a dus acasă! Bine, în regulă!”.

Printre celelalte date cu privire la faptă și la persoana inculpatului, conținutul și semnificația contribuției inculpatului T.V. (notar public) la săvârșirea faptelor ce au format obiectul judecății, dar și conduita ulterioară a acestuia care, pe de o parte, sugerează faptul că nu a înțeles gravitatea și consecințele acestora, astfel cum rezultă din declarațiile date, iar pe de altă parte, că principala preocupare a sa, împreună cu inculpatul M.A., ulterior faptelor, a fost aceea de găsire a unor modalități sau procedee de contestare în cursul procesului a existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj, precum și a competenței organelor de urmărire penală din cadrul D.N.A., etc, sunt elemente care au contribuit la individualizarea pedepsei de prima instanță.

În recurs, inculpații M.A., D.R., D.G.M., A.G.D., F.A. și A.M.A. au solicitat individualizarea pedepselor și a modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., urmând a se avea în vedere circumstanțele personale favorabile, necunoscuți cu antecedente penale, prezentarea în fața autorității.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, infracțiuni contra libertății persoanei în care au fost implicate persoane care dețineau funcții de conducere într-un partid politic, împrejurările comiterii faptelor, de mai multe persoane împreună, prin violență și amenințare, împrejurările care atenuează răspunderea penală și datele care circumstanțiază persoana inculpaților.

Pedepsele rezultante stabilite inculpaților de 8 ani, respectiv 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, instigare la lipsire de libertate în mod ilegal, complicitate la șantaj, lipsire de libertate în mod ilegal, sunt în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se impune reducerea cuantumului pedepselor sub minimul special prin reținerea circumstanțelor atenuante și nici schimbarea modalității de executare din detenție în suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., cum apărarea a solicitat.

Fiind stabilite pedepse spre minimul special prevăzut de lege s-au avut în vedere într-o manieră suficientă atât datele care circumstanțiază persoana inculpaților (vârstă, antecedente penale) cât și pericolul social concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care au acționat. Este adevărat că inculpații sunt necunoscuți cu antecedente penale și s-au prezentat în fața autorităților judiciare, însă aceste împrejurări au justificat aplicarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege. Recursul parchetului este fondat.

În condițiile în care s-a constatat vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de șantaj, reținându-se pe baza probelor administrate că ulterior exercitării acțiunilor violente asupra părții vătămate aceasta s-a prezentat în fața unui notar public unde a dat o nouă procură inculpatului M.A. prin care să solicite și să obțină în numele său, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. se impune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. În acest sens, se va dispune desființarea următoarelor înscrisuri: procura specială autentificată din 23 februarie 2007 emisă de Biroul Notarial Public T.V., procesul-verbal de punere în posesie emis la 19 iunie 2007 de Primăria Brașov, procura autentificată la Biroul Notarial Public L. din 14 martie 2007.

Critica parchetului referitoare la majorarea pedepselor inculpaților și aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. este nefondată.

Așa cum s-a arătat, pedepsele stabilite inculpaților au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare și sunt în măsură să realizeze scopul definit în art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin urmare, în raport de criteriile enunțate în art. 72 C. pen., o majorare a cuantumului pedepselor nu se justifică.

Cât privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, nu este obligatorie în cauză întrucât legea nu prevede această pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, iar față de natura faptelor, împrejurările cauzei și persoana inculpaților, necunoscuți cu antecedente penale, se apreciază că pedeapsa nu este necesară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 Iit. b) și art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. și B.A.M.

Va casa sentința numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 348 C. proc. pen.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. va dispune desființarea următoarelor înscrisuri:

- procura specială autentificată din 23 februarie 2007 emisă de Biroul Notarial Public T.V., aflată la dosarul de urmărire penală;

- procesul-verbal de punere în posesie emis la 19 iunie 2007 de primăria Brașov;

- declarația de revocare a mandatului, autentificată din 8 martie 2007 de Biroul Notarial Public C.E.;

Va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. și B.A.M. împotriva aceleiași sentințe.

Va obliga recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Brașov împotriva sentinței penale nr. 49/F din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. și B.A.M.

Casează sentința numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 348 C. proc. pen.

În temeiul art. 348 C. proc. pen. dispune desființarea următoarelor înscrisuri:

- procura specială autentificată din 23 februarie 2007 emisă de Biroul Notarial Public T.V.;

- procesul-verbal de punere în posesie emis la 19 iunie 2007 de primăria Brașov;

- declarația de revocare a mandatului, autentificată din 8 martie 2007 de Biroul Notarial Public C.E.;

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M.A., D.R., F.A., A.M.A., D.G.M., A.G.D., T.V. și B.A.M. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenții intimați inculpați la plata sumei de câte 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 21 mai 2013.

Cu opinie separată, numai în sensul admiterii recursului declarat de inculpatul T.V., casării sentinței și, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.

OPINIE SEPARATĂ

Se apreciază în opinia separată că se impune achitarea inculpatului T.V. sub aspectul infracțiunii de complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul T.V., notar public în circumscripția Curții de Apel Brașov, s-a reținut că la data de 12 martie 2007, cu intenție l-a ajutat pe inculpatul M.A., prin activități specifice complicității morale să constrângă partea vătămată B.H.I., prin violență și amenințare, să revină asupra declarației autentificate la Biroul Notarial Public C.E. prin care în data de 8 martie 2007 revocase mandatul dat inculpatului M.A. prin procura autentificată din 23 februarie 2007, pentru ca inculpatul M.A. să dobândească în mod injust, un folos.

Analizând actele dosarului se constată că activitățile desfășurate de inculpatul T.V. la data de 12 martie 2007 și care au condus la condamnarea sa la 7 ani închisoare pentru complicitate la șantaj, au constat în 5 convorbiri telefonice avute cu inculpatul M.A., dintre care numai trei sunt relevante.

Din cuprinsul acestora au reieșit în esență următoarele: inculpatul T.V., notar, primind adresa Biroului Notarului Public C.E. îl anunță telefonic pe inculpatul M.A. că partea vătămată i-a revocat procura specială ce o autentificase în notariatul său și prin urmare suma de 45.000 euro achitată ca preț al contractului a pierdut-o „ai aruncat pe apa sâmbetei 45.000 dolari”. T.V. îi explică inculpatului M.A. că în aceste condiții nu mai poate întocmi vreun act „facem repede un act domn notar? (...) nu mai fac nimic” (...) „nu-ți fac, pentru că e greu, ceea ce ai cumpărat tu de la el e foarte greu”. Totodată îl sfătuiește să-i ceară părții vătămate să-i restituie banii, formulând Ia adresa acesteia invective de genul „nenorocitul (...) nemernicu (...) un prost” și precizând că „i-aș trage una peste bot să-i sară măselele”.

Totodată, M.A. îi relatează inculpatului T.V. că partea vătămată a căzut, s-a lovit când ieșea din notariat și o duc la un notar „acum băiatul s-a lovit săracii (...) a căzut (...) îl ducem la notar”.

În opinia acuzării și instanței de fond replica inculpatului T.V. „duceti-l, să revoce revocarea (...) săracu să mai cadă o dată (...) să fie mai atent” constituie ajutorul moral dat de inculpatul T.V. în comiterea infracțiunii de șantaj de către inculpatul M.A.

În cauză nu s-a dovedit că inculpatul T.V. a cunoscut acțiunile infracționale desfășurate de inculpați la 12 martie 2007. Nu există nici o probă din care să reiasă că inculpatul M.A. l-a încunoștințat pe T.V. că împreună cu inculpații D.R., D.G.M., A.G.D., F.A., A.M.A. s-au deplasat la biroul notarial, au lovit victima cu pumnii și picioarele și au urcat-o cu forța într-un autoturism, lipsind-o de libertate pe parcursul a două ore pentru a revoca un act.

Interceptările convorbirilor telefonice dintre M.A. și T.V. nu fac o asemenea dovadă, iar interpretarea pe care instanța de fond o dă convorbirilor telefonice, în lipsa altor probe nu poate constitui temei pentru condamnarea inculpatului T.V.

Complicitatea morală constă în acte de sprijin moral în vederea realizării laturii subiective a infracțiunii ca: procurarea de date, informații cu privire la locul, timpul unde urmează să fie săvârșită infracțiunea, întărirea și menținerea hotărârii infracționale, ș.a.

În cazul inculpatului T.V., vorbele sale nu au semnificația unor acte de sprijin moral în săvârșirea infracțiunii de șantaj de către M.A. și nu dovedesc că l-a ajutat cu intenție la constrângerea părții vătămate.

Acțiunile desfășurate de inculpați au fost necunoscute inculpatului T.V. care nu a avut știință de hotărârea infracțională a inculpatului M.A. și de conduita sa ulterioară.

Sub acest aspect, cele trei convorbiri telefonice considerate de prima instanță edificatoare în dovedirea vinovăției inculpatului, se apreciază în opinie separată irelevante pentru o soluție de condamnare care trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție iar nu pe supoziții, suspiciuni, indicii extrase din conținutul a trei interceptări.