Cassation rejecting organized crime and card skimming convictions: existence of structured group and individualization of custodial sentences for electronic payment fraud.

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 430 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. 13439/63/2010, a fost respinsă cererea formulată de inculpații N.B.I., S.I.S. și B.C.M., privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

I. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul D.O.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 46 alin. (2), raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.O.R. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv de la 01 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv și s-a menținut măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova.

II. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul N.B.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 01 iunie 2010 și de la 04 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv și s-a menținut măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova.

III. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C.M. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 10 luni.

În baza art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 luni.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.C.M. perioada reținerii de la 01 iunie 2010 și a arestului preventiv de la 04 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, cu privire la inculpații S.I.S. și S.L., din infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, pentru fiecare dintre inculpați.

IV. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul S.I.S. la pedeapsa închisorii de 5 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.I.S. să execute pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 01 iunie 2010 până la 28 ianuarie 2011 inclusiv și a fost menținută măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă prin Decizia nr. 121 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova din art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, în art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, cu privire la inculpatul T.A.G..

V. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul T.A.G. la pedeapsa închisorii de 5 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpate la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.A.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea, aceea de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv de la 09 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv și s-a menținut măsura obligării acestui inculpat de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul București dispusă prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova.

VI. În baza art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, cu modificările ulterioare și cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.L. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpate la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003, cu modificările ulterioare, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare. În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.L. perioada arestului preventiv de la 09 iunie 2010 la 28 ianuarie 2011 inclusiv.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 139 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1451 C. proc. pen., a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul Craiova, dispusă de Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 121 din 28 ianuarie 2011 față de inculpații B.C.M. și S.L., cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a dispus ca pe durata măsurii obligării inculpaților B.C.M. și S.L. de a nu părăsi țara, fiecare dintre aceștia să respecte următoarele obligații, conform dispozițiilor art. 1451, raportat la art. 145 alin. (11) și alin. (12) C. proc. pen.:

- să se prezinte la organele de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori vor fi chemați;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv Poliția municipiului Craiova, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu folosească carduri bancare sau alte instrumente de plată electronică; să nu se apropie și să folosească bancomate (bancare - ATM);

- să nu se apropie de martorii A.S.E., P.V., M.A., S.R.C. și U.V.T. și să nu comunice cu acești martori.

S-a atras atenția inculpaților B.C.M. și S.L. asupra dispozițiilor art. 1451 pct. 2 raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., privind încălcarea cu rea-credință a măsurilor și a obligațiilor impuse.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, raportat la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,05 grame de cannabis, ridicată de la inculpatul B.C.M.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unui pistol marca E calibru de 8 mm, seria E1, ridicat de la inculpatul T.A.G.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul S.I.S. a unui laptop marca T, cu seria T1.

În baza art. 118 lit. c) și lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea unui hard-disk marca „WD", cu seria WM capacitate 80 Gb și a unui CD de culoare galbenă, marca „E", de la inculpatul D.O.R., a unui hard-disk marca „Mx", seria 9Q, capacitate 500 Gb și a trei suporturi optice, marca „T", „Ml" și „Mr", de la inculpatul T.A.G., precum și a unui număr de cinci carduri, ridicate de la inculpatul T.A.G., individualizate conform proceselor-verbale.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul S.L. a două baghete din plastic, în formă de L.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 15 octombrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 13439/63/2010, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. 33/D/P/2010 din 15 octombrie 2010, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților S.I.S., D.O.R., B.C.M., N.B.I., S.L., T.A.G., astfel:

D.O.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea 39/2003,

- deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronica, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventive și pentru infracțiunea de:

- deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.,

N.B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv și pentru infracțiunea de:

- deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.,

B.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronica, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventive și pentru infracțiunile de:

- complicitate la deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prev. la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45,faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III și

- deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.,

S.I.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv și pentru infracțiunea de:

- complicitate la deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.,

T.A.G. zis „Gh." pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronica, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv și pentru infracțiunile de:

- complicitate la deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea 161/2003, Titlul III,

- falsificarea instrumentului de plată electronică în modalitatea deținerii în vederea punerii în circulație, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 și

- nerespectarea regimului armelor și munițiilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) din C. pen., toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. și

S.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003;

- deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv și pentru infracțiunea de:

- complicitate la deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea 161/2003, Titlul III, toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În esență, în fapt, s-a reținut că, la data de 11 februarie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a fost sesizat de către structurile specializate, cu privire la faptul că S.I.S., împreună cu T.M.C., zis „P." și D.I., zis „J.H.", sunt liderii unei grupări infracționale specializate în falsificarea cardurilor bancare și a altor mijloace de plată electronică.

Din sesizarea înaintată la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a rezultat faptul că în cadrul grupării infracționale condusă de cele trei persoane menționate anterior, au mai fost identificați D.O.R. și B.M.S., aceștia ocupându-se de montarea în țări, precum Germania, Franța și Italia, a unor dispozitive de tip „s" (copiator) și camere video, cu care se copiau datele cardurilor introduse în bancomat, precum și codul PIN aferent.

Ulterior, informațiile obținute erau utilizate pentru donarea cardurilor originale, folosindu-se dispozitive de inscripționat banda magnetică.

În finalul sesizării înaintate la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a arătat că aparatura folosită în activitatea infracțională fusese achiziționată de la S.V. zis „J." sau „B.", precum și de la un anume T.M.C. din București.

Urmare acestei sesizări, la data de 12 februarie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat și obținut de la Tribunalul Dolj autorizația cu nr. 10 din 12 februarie 2010, pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, înregistrări audio-video în mediu ambiental și localizare, pentru posturile telefonice cu nr. ........., utilizat de inculpatul S.I.S. și ........., utilizat de numitul T.M.C., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 februarie 2010, dispusă de instanță prin încheierea cu același număr din aceeași dată

Datele informaționale furnizate ulterior de către structurile operative, au relevat faptul că activitățile infracționale de extragere de numerar cu carduri clonate, desfășurate pe teritoriul Italiei, de către membrii grupului infracțional organizat, coordonat de către inculpatul S.I.S. aveau loc în zilele de 25, 26, 27 și 28 ale fiecărei luni, seara și dimineața, deoarece în acele zile erau alimentate cardurile cu retribuțiile salariale ale cetățenilor italieni.

Totodată, în cadrul grupului infracțional organizat, a fost identificat inculpatul N.B., persoană aflată într-o strânsă legătură cu inculpatul S.I.S., prin prisma faptului că acesta îi este naș, dar și alte persoane, unele neidentificate, prin intermediul cărora membrii grupului intenționau să cumpere din nou aparatură din Municipiul București.

În aceste condiții, la data de 23 februarie 2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a solicitat și obținut de la Tribunalul Dolj autorizația cu nr. 10A din 23 februarie 2010 pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, înregistrări audio-video în mediu ambiental și localizare, pentru posturile cu nr. ........., ......... și ......... utilizat de numitul L.R., ......... utilizat de C.C.F., ......... și ........., ambele utilizate de inculpatul S.I.S., ......... utilizat de Ț.A.I. și ........., ........., ........., ........., ........., ......... și ........., utilizate de persoane neidentificate din cadrul grupului infracțional organizat, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 24 februarie 2010.

Datele de anchetă strânse ulterior ca urmare a activităților specific desfășurate, au stabilit faptul că la sfârșitul lunii februarie 2010, autoritățile italiene procedaseră la reținerea inculpatului D.O.R. pentru activități infracționale desfășurate pe teritoriul Italiei.

Urmare situației de mai sus, inculpatul S.I.S. discutase cu numitul N.B.I., pentru ca acesta să o convingă pe numita „S.", identificată ca fiind A.S.E., pentru ca aceasta să-i găsească un avocat lui D.O.R., care să-l reprezinte în fața autorităților judiciare italiene.

S-a arătat în actul de sesizare că informațiile prezentate anterior, cu privire la activitatea infracțională desfășurată de D.O.R. pe teritoriul Italiei, sunt confirmate fără echivoc de către Oficiul Interpol - București, care la data de 22 iulie 2010, a comunicat că: „în data de 03 mai 2010 carabinierii din Bitonto (Bari) i-au făcut raport penal către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bari și l-au înscris în anchetă penală pentru infracțiune de fraudă informatică împotriva aparaturii bancomatului Băncii MPS, împreună cu alte persoane. La data de 15 iunie 2010, Comisariatul de Poliție din Canosa di Puglia (Bari) i-au făcut raport penal către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bari și l-au înscris în anchetă penală pentru infracțiuni de utilizare ilegală de carte de credit împotriva aparatelor bancomatelor Băncii MPS și CE dar și pentru infracțiunea de instalare ilegală a aparaturii pentru a intercepta telecomunicații, anchetele aflându-se în stadiul de investigații preliminarii".

Faptul că inculpatul D.O.R. desfășurase activități infracționale pe teritoriul Italiei, în domeniul infracțiunilor de criminalitate informatică, precum și legătura sa cu persoane din cadrul grupului infracțional organizat menționat anterior, a rezultat și din comunicarea adresată B.C.C.O. Craiova, din care a reieșit că M.V.V. fusese arestat de către „Nucleul Operativ al Companiei de Carabinieri" din Napoli, la data de 24 aprilie 2010 și depus la Penitenciarul Napoli, pentru infracțiunea de distrugere de aparatură informatică, telematică și bancomatică, fiind inițial arestat în penitenciar iar, ulterior, la data de 06 mai 2010, s-a dispus cu privire la el măsura arestului domiciliar.

În aceeași comunicare, s-a mai arătat că învinuita P.V. a fost arestată în flagrant pentru aceeași infracțiune ca și M.V.V., alături de numitul T.M.C., care fusese arestat domiciliar în localitatea italiană Fiumidno pentru infracțiunea de distrugere de aparatură informatică, telematică și bancomatică.

Totodată, din conținutul comunicării a rezultat în mod explicit că inculpatul D.O.R. participase la activitatea infracțională împreună cu învinuita P.V. și că privitor la toți se luase în final, măsura îndepărtării din teritoriul Italian, pentru motive imperative de ordine publică.

În cuprinsul actului de sesizare s-a arătat că, în mod cert, la activitatea infracțională desfășurată participaseră persoanele prezentate anterior.

Astfel, din relatarea învinuitei P.V. rezultă că înainte de Crăciunul anului 2009, aceasta 1-a cunoscut pe inculpatul S.I.S., prin intermediul lui T.M.C., zis „P.". Din prezentarea învinuitei, rezultă că inculpatul S.I.S. și T.M.C., zis „P." i-au cerut acesteia să-i însoțească în Italia, deoarece „..aveau acolo un român care se ocupa cu activități de skimming (copiere)..".

Deoarece învinuita P.V. nu era prea convinsă să facă acest lucru, cei doi au menționat că activitatea ei consta în aceea că îl însoțea pe cel care monta aparatura și trebuia să distragă atenția pentru a nu fi observat în timp ce umbla la bancomate. Până la urmă, învinuita P.V. a acceptat propunerea celor doi, astfel că s-a deplasat în Italia și l-a cunoscut pe inculpatul D.O.R., el fiind persoana care se ocupa cu montarea aparaturii de copiere la ATM-uri.

S-a reținut, astfel, că la câteva zile după ce l-a cunoscut pe D.O.R., învinuita l-a însoțit pe acesta la un ATM, unde inculpatul a montat o gură de bancomat și o cameră video miniaturală.

Ulterior, spre sfârșitul lunii ianuarie, începutul lunii februarie 2010, învinuita l-a mai însoțit de două ori pe D.O.R. pentru a monta aparatura de copiere, iar a doua oară, când cei doi au mers pentru a recupera dispozitivele, au fost prinși de către carabinierii din Barleta și arestați preventiv.

Totodată, s-a reținut că din relatarea învinuitei P.V. rezultă în mod expres faptul că dispozitivele de skimming (copiere) folosite în Italia fuseseră achiziționate de către inculpatul S.I.S. și T.M.C., zis „P." de la o persoană din municipiul București pe care învinuita nu o cunoștea.

S-a mai arătat că preocupările infracționale ale inculpaților S.I.S. și D.O.R. sunt dezvoltate și de martora A.S.E., care, în declarația dată, prezintă împrejurările în care i-a cunoscut pe cei doi, faptul că D.O.R. și P.V. au fost prinși de autoritățile italiene cu dispozitive de skimming (copiere) la bancomat, precum și interesul inculpatului S.I.S. de a-i proteja pe cei doi, cu privire la eventuala răspundere în fața autorităților italiene.

Nu în ultimul rând, din relatarea martorei A.E.S. rezultă că, deplasându-se în Italia pentru a discuta cu un avocat, a cunoscut-o pe mama inculpatului D.O.R., numita „C.", soră a inculpatului S.I.S., ocazie cu care, la insistențele inculpatului N.B.I., aceasta a trebuit să ascundă la sutien, pentru a fi scoasă din țară, o gură de bancomat care rămăsese nerecuperată de autoritățile italiene.

Din actele administrate în cauză, respectiv autorizații pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice, precum și perchezițiile domiciliare efectuate, a rezultat modul în care inculpatul S.I.S. conducea întreaga activitate infracțională, depunând diligentele pentru procurarea de aparatură electronică performantă utilizată la copierea cardurilor bancare, acesta aflându-se în strânsă legătură cu persoanele menționate anterior.

În aceste împrejurări, la sfârșitul lunii mai 2010, datele informative deținute au reliefat faptul că inculpatul S.I.S. intenționa să se deplaseze în Germania, pentru a continua activitatea infracțională, deoarece, urmare împrejurărilor prezentate în paginile anterioare, desfășurarea de acțiuni infracționale în Italia era cel puțin riscantă.

Urmare acestei situații, în seara de 31 mai 2010, inculpații S.I.S., D.O.R. și N.B.I. s-au deplasat cu autoturismul marca CL, cu nr. de înmatriculare "X" spre punctul de trecere a frontierei Cenad, pentru a se deplasa în Germania, urmând ca aparatura să fie transportată în alte împrejurări de către alte persoane.

La data de 01 iunie 2010, în jurul orei 03:30, autoturismul marca CL cu nr. de înmatriculare "X", a fost oprit în punctul de trecere a frontierei Cenad, ocazie cu care s-a constatat că în autoturism se aflau inculpații S.I.S., N.B.I. și D.O.R.

Fiind efectuată o percheziție a autoturismului, au fost descoperite și ridicate mai multe sisteme informatice și mijloace de stocare a datelor, printre care și un laptop marca T.

În dimineața de 01 iunie 2010, la domiciliul inculpaților S.I.S., N.B.I., D.O.R. și B.C.M. au fost efectuate percheziții domiciliare, ocazie cu care, de la unele dintre aceste imobile au fost ridicate dispozitive folosite în activitatea de skimming (copiere) precum și suporturi informatice și mijloace de stocare a datelor cu privire la care, ulterior, au fost efectuate expertize tehnico-științifice sau percheziții informatice pentru a se stabili dacă puteau fi utilizate în activitatea de skimming (copiere), ori dacă, conțineau programe specifice acestor activități.

De asemenea, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatul T.A.G. din municipiul B., au fost descoperite și ridicate mai multe sisteme informatice și mijloace de stocare a datelor dar și un skimmer (copiator) inscripționat PMR 600, asemănător dispozitivelor de citire/scriere a benzilor magnetice a cardurilor bancare, un dispozitiv POS, un display asemănător celor integrate în POS-uri precum și numeroase instrumente ajutătoare în activitatea de skimming (copiere), fiind descoperite și ridicate mai multe carduri bancare.

În urma efectuării percheziției domiciliare la data de 08 iunie 2010 la domiciliul inculpatului S.L., din procesul-verbal de percheziție domiciliară rezultă că inculpatul a încercat să facă în așa fel încât, organul de cercetare penală să nu poată efectua percheziția domiciliară datorită lipsei vreunui membru de familie, sens în care, în perioada în care a stat ascuns în domiciliul său, a distrus ireversibil mijloace de probă și le-a abandonat aruncându-le peste un geam de la baia apartamentului său.

Cu toate acestea, în urma efectuării percheziției domiciliare au fost descoperite și ridicate numeroase mijloace informatice și sisteme de stocare a datelor, precum și alte bunuri folosite în activitatea infracțională.

Situația de fapt expusă și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procese-verbale, interceptări convorbiri telefonice și comunicări efectuate în baza autorizațiilor Tribunalului Dolj, procese-verbale de supraveghere operativă, percheziții domiciliare, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor A.S.E., P.V., M.A., S.R.C., U.V.T. și C.M.R., precum și declarațiile inculpaților care nu s-au prevalat de dreptul la tăcere, astfel cum acestea se află menționate în rechizitoriu, fiind atașate la dosarul cauzei.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații B.C.M., T.A.G., S.I.S., S.L., N.B.I., D.O.R., martorii C.M.R., P.V., S.R.C., M.A., A.S.E., precum și martorii în circumstanțiere B.V.C., M.G., D.E.A. și V.M.

În drept: sub aspect constitutiv, s-a arătat că, având în vedere organizarea activității infracționale în sensul că inculpatul S.I.S. coordona acțiunile infracționale desfășurate de către inculpații D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.L. și T.A.G., inculpații D.O.R. și T.A.G. ocupându-se în principal de confecționarea și montarea aparaturii, faptelor celor 6 inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003.

S-a apreciat că în raport de materialul probator administrat în cauză, faptele inculpatului S.I.S. întrunesc și elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și complicitate la deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

De asemenea, faptele inculpatului D.O.R. s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Sub aspect constitutiv, s-a apreciat că faptele inculpatului N.B.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Cu privire la inculpatul B.C.M., s-a considerat că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Percheziția domiciliară efectuată la inculpatul B.C.M. a evidențiat, conform Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor (constatarea tehnico-științifică cu nr. 91808771/2010), că resturile vegetale descoperite conțin 0,05 g cannabis, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis care face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

Ca atare, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 cu modificările ulterioare, astfel că având în vedere cantitatea mică de cannabis descoperită la domiciliul său, sa apreciat că fapta sa întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.

Cu privire la inculpatul S.L., s-a apreciat că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și complicitate la deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prev. la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.

Cu privire la inculpatul T.A.G., s-a apreciat că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind Comerțul Electronic și complicitate la deținere, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prev. la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 42 - 45, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, falsificarea instrumentelor de plată electronică în modalitatea deținerii în vederea punerii în circulație, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002.

Percheziția domiciliară a evidențiat găsirea la domiciliul inculpatului T.A.G. a unui pistol marca EW, calibrul 8 mm, seria E1, pistol ce a fost ridicat de către organele de cercetare penală, iar conform Adresei cu nr. de 107,218 din 13 septembrie 2010 a IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi, Substanțe periculoase - Registrul Național al Armelor, inculpatul „nu figurează în evidențele Registrului Național al Armelor ca deținător legal de arme letale sau neletale. De asemenea, pistolul marca EW, calibru 8 mm, seria E1 nu figurează în evidențele noastre înregistrat, pierdut sau furat".

Fapta inculpatului de a deține nelegal arma marca EW cu caracteristicile precizate de către organul abilitat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. ce are denumirea marginală de „nerespectarea regimului armelor și munițiilor", de fapt pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

Raportat la probatoriul administrat la urmărirea penală, reluat o parte în ancheta judiciară, Tribunalul a reținut ca întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova cu privire la inculpații S.I.S. și S.L. din art. 25 din Legea nr. 365/2002 în art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2003.

Deși la urmărirea penală martora A.S.E. a dat declarații menite să circumscrie vinovăția inculpatului S.I.S. în sensul reținerii participației penale sub forma autoratului privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu ocazia audierii în ședință publică, martora și-a retractat declarația dată în fața procurorului de caz precizând că nu a avut nicio discuție cu inculpatul S.I.S. cu referire la acel laptop care ar fi conținut aplicații informatice menite să ducă la falsificarea de instrumente de plată electronice, sau echipamente necesare în cadrul acestei activități de falsificare.

Raportat la perchezițiile domiciliare și informatice ce au fost efectuate la mijloacele de stocare a datelor, sisteme informatice deținute de coinculpatul S.I.S., probatoriul de la urmărirea penală a confirmat că nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că ar fi deținut vreun program informatic folosit în activitatea de criminalitate informatică.

Coroborând aceste probe tehnico-științifice cu declarația martorei A.S.E., oscilantă pe parcursul procesului penal, instanța a dat eficiență probelor științifice, înlăturând declarația martorei de la urmărirea penală, subliniind în acest fel îndoiala cu privire la obiectivitatea martorei, îndoială care profită inculpatului.

Față de acest aspect, s-a reținut participația penală a inculpatului S.I.S. în modalitatea complicității, participație ce rezidă, de altfel, din întreg materialul probator, respectiv supravegherea operativă, transcrierile interceptărilor telefonice.

Raportat la aceleași probe ce au fost administrate, respectiv concluziile constatărilor tehnico-științifice, dar și supravegherea operativă și interceptările telefonice, probele au condus spre reținerea aceleiași forme de participație și pentru inculpatul S.L., îndoiala cu privire la reținerea autoratului la infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 fiind redată chiar în conținutul constatării tehnico-științifice cu nr. 780303/2010 în care se reține „nu se poate preciza dacă cele două bucăți de plastic de formă dreptunghiulară ar fi putut fi utilizate la comiterea de infracțiuni skimming". De asemenea, tribunalul nu a putut reține simpla deducție logică făcută de către organul de urmărire penală prin găsirea unor bunuri deteriorate la același inculpat, acesta a încercat, de fapt, să distrugă anumite dispozitive, programe informatice ce ar fi putut fi utilizate în activitatea infracțională.

Ca atare, reținând și în acest caz un dubiu cu privire la actele materiale specifice activității de coautorat, s-a reținut participația penală sub forma complicității.

Supravegherea operativă concretizată și în fotografii judiciare efectuate, dar și în interceptările telefonice au confirmat o complicitate atât morală, cât și materială a acestui inculpat, susținută de altfel și de o abilitate deosebită a inculpatului S.L. în utilizarea mijloacelor informatice, percheziția domiciliară efectuată atestând ridicarea de numeroase mijloace informatice și sisteme de stocare a datelor.

Reținând vinovăția sub forma intenției directe, tribunalul l-a condamnat pe inculpatul S.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 138 din 18 aprilie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de inculpații D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. și T.A.G. împotriva Sentinței penale nr. 430 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul penal nr. 13439/63/2010, ca nefondate, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs inculpații D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. și T.A.G.

Inculpatul D.O.R., prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că recursul declarat vizează două motive de casare și anume dispozițiile art. 3859 pct. 12 și 14 C. proc. pen.

Pentru primul motiv de casare, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere apărările pe care le-a făcut atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, în sensul că nu a făcut parte dintr-un grup organizat așa cum prevede textul de lege, iar faptul că între el și inculpatul S. există un grad de rudenie, nu înseamnă că a făcut parte dintr-un grup organizat, lipsind astfel unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, și anume, latura subiectivă.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat pentru cea de-a doua și a treia infracțiune, așa cum acesta a cerut și la instanța de apel, redozarea pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale, și anume, că a fost la primul contact cu legea penală română, a avut o atitudine procesuală sinceră și este o persoană tânără, apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Inculpatul N.B.I. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 3859 pct. 172, pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

În esență, cu privire la primul caz de casare susținut, a invocat neclaritatea acuzării și a condamnării, respectiv nerespectarea legii care obligă la o prezentare amănunțită a învinuirii, iar din încadrarea juridică nu rezultă care dintre art. 42 - 45, 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost stabilit ca temei al condamnării sale pentru o infracțiune informatică.

A solicitat instanței casarea și trimiterea spre rejudecare a deciziei și chiar a sentinței pentru ca să își poată face apărările necesare prin raportare la o faptă nu numai descrisă, dar și încadrată cu exactitate.

Astfel, în motivele scrise aflate la dosarul cauzei, a arătat că nu s-a precizat cu suficientă claritate ce acțiune dintre cele incriminate, respectiv deținerea unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date informatice i se impută, apreciind că din descrierea faptelor în rechizitoriu și în cele două hotărâri judecătorești, se pare că acuzația constă în deținerea unui dispozitiv și a două programe informatice ale căror denumiri ar fi fost depistate în stick-ul aflat asupra sa sau numai în deținerea a două programe informatice.

În situația în care se acceptă ideea că actele materiale constau în deținerea unui dispozitiv și (sau numai) a 2 programe informatice necesare pentru scrierea și citirea cardurilor magnetice bancare, respectiv pentru descărcarea și prelucrarea datelor de pe cardurile bancare, era absolut necesar să se precizeze în care dintre ipotezele normative de la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 se încadrează activitatea de skimming, determinarea cu precizie a faptei penale fiind o cerință a procesului echitabil impusă de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar un prim efect concret al acestei încălcări constând în aceea că inculpatul nu a putut să aducă în discuția instanței natura cardului bancar în raport de care se putea stabili încadrarea juridică și limitele de pedeapsă pentru fapta prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește grava eroare de fapt, a arătat că au fost avute în vedere înscrisuri care nu pot să constituie probe și contrazic realitatea, făcând trimitere la procesul-verbal încheiat de către procuror și care nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege potrivit art. 91 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru că este practic imposibil de verificat o aserțiune a procurorului și care nu este confirmată de probe, respectiv faptul că ar fi deținut pentru inculpatul S.I.S. un dispozitiv folosit în activitatea de skimming.

De asemenea, a mai arătat că nu este probată nici deținerea a două programe informatice utile copierii de date informatice, citirii de carduri bancare, transferării de date de pe carduri bancare pe carduri contrafăcute.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a precizat că s-a reținut cu totul eronat că relațiile sale ar fi fost de natură infracțională, că ar fi fost component al unui grup infracțional organizat. Relațiile cu inculpații D. și S. erau de natură familială, ceea ce explică pe deplin implicarea sa (fin al lui S.) în ajutarea inculpatului D. (nepot de soră al lui S.) și în efectuarea altor servicii pentru inculpatul S. Simpla alăturare a sa de persoane care ar fi săvârșit infracțiuni informatice, fără ca personal să fi săvârșit vreuna - chiar și în forma tentativei - nu poate conduce la ideea că este membru al unui grup infracțional organizat.

O altă dovadă a încadrării dreptului la un proces echitabil o constituie dezinteresul, refuzul de a verifica cine era „B." și ce sumă a ridicat el (N.) de la un bancomat, în timpul supravegherii operative, în Craiova.

Concluzionând, a arătat că nu este vinovat de niciuna din acuzații, nu a deținut echipamente sub nicio formă în niciun moment, existând o singură legătură de rudenie între el și inculpatul D. A mai precizat că nu a aderat la niciun grup infracțional, singura sa acțiune fiind aceea de a merge împreună cu mama lui D. la acesta când este arestat în Italia.

În ceea ce privește pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. a solicitat să se observe că întreaga sa atitudine, în afară de faptele descrise greșit, în opinia sa, în actul de acuzare și în cele două hotărâri criticate, este una a unei persoane integrate în societate care a avut și are loc de muncă, ce a primit recomandări inclusiv de la locul de muncă, care are preocupări intelectuale și studii superioare, împrejurări în raport de care apreciază pedeapsa aplicată mult prea mare, considerând că scopul acesteia poate fi atins și prin reducerea cuantumului și aplicarea unei modalități de executare neprivative de libertate.

Inculpatul B.C.M., prin apărător ales, a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând să fie avută în vedere doar modalitatea de executare a pedepsei și să se facă aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

De asemenea, a solicitat să se țină cont de faptul că a executat 10 luni din pedeapsă și de ceea ce s-a depus în scris la dosar, ca și circumstanțiere, respectiv acte doveditoare că mama sa este grav bolnavă, fiind singurul care o îngrijește și este întreținător de familie.

Inculpatul S.I.S. a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătând că a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru trei infracțiuni: grup organizat, respectiv complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată și complicitate la deținere de programe informatice.

În concret, în sarcina sa nu s-a reținut că ar fi falsificat instrumente de plată, că ar fi accesat programe informatice în scopul săvârșirii de criminalitate informatică și ar fi făcut demersuri pentru ca nepotul său, coinculpatul D., să aibă posibilitatea să acceseze astfel de programe și eventual să dețină echipamente cu care într-o perspectivă să obțină beneficii materiale.

La dosarul cauzei, pe lângă anumite elemente probaționale care dovedesc implicarea sa în măsura complicității, există și alte chestiuni care îi sunt favorabile și care pot duce la admiterea recursului, respectiv împrejurarea că nu a desfășurat efectiv o activitate infracțională de falsificare de carduri bancare sau alte mijloace de plată străină, nu a efectuat activități de extragere de numerar cu carduri clonate, nu a deținut niciun fel de echipamente destinate falsificării instrumentelor de plată, iar cu ocazia percheziției domiciliare și informatice făcute pe 01 iunie 2010 au fost descoperite mijloace de stocare, anumite programe informatice, dar s-a stabilit de către organele judiciare specializate că nu au nicio legătură cu criminalitatea informatică. Nu s-a făcut dovada că a obținut foloase materiale în urma desfășurării activității de complicitate și nu s-a reținut nici în cuprinsul rechizitoriului sau hotărârii.

A solicitat ca toate aceste împrejurări care țin de situația de fapt să fie reținute ca și circumstanțe atenuante conform disp. art. 74 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește situația sa personală, a depus la dosarul cauzei dovezi ale unei activități profesionale și a unei vieți de familie extrem de pozitive, din care rezultă că de-a lungul activității sale a fost implicat, ca administrator și asociat, la mai multe societăți comerciale, având mai multe sute de salariați care și-au desfășurat activitatea într-o fabrică de confecții, o societate de televiziune prin cablu și alte firme în orașul Craiova, iar în planul vieții de familie a arătat că are doi copii minori, o fată de 16 ani, care se află în București și ar suporta greu situația în care se află tatăl său, iar cu actuala soție are un copil de 2 ani.

A mai precizat că a regretat săvârșirea faptelor și a recunoscut convorbirile telefonice purtate, dar care nu au fost concretizate, precizând că niciodată nu a vândut sau cumpărat echipamente pentru a-l sprijini pe D., iar așa-zisul grup infracțional s-a format din persoana sa, D. și din trei persoane care nu există.

Concluzionând, a solicitat aprecierea asupra tuturor elementelor amintite care pot fi reținute, în opinia sa, ca circumstanțe atenuante personale conform disp. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și să se coboare pedeapsa într-un cuantum care să poată permite aplicarea unei sancțiuni a închisorii cu suspendarea condiționată sub supraveghere, apreciind că toate aceste elemente, coroborate cu perioada în care s-a aflat în arest preventiv, în opinia sa, îi permit să se poată îndrepta fără a fi nevoit să execute pe mai departe restul de pedeapsă în regim de detenție.

Inculpatul S.L. a arătat că își întemeiază recursul, într-o primă teză, pe disp. art. 3859 pct. 12, iar în teză subsidiară art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce privește primul motiv, a solicitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa întrucât apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, referitor la infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, din probatoriul administrat reiese o neconcordanță evidentă între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al faptelor săvârșite.

A mai solicitat să fie avut în vedere că singurele probe invocate prin rechizitoriu sunt anumite convorbiri telefonie. Din actele dosarului nu reiese că există vreo convorbire telefonică între persoana sa și ceilalți inculpați, singura prietenie pe care o avea fiind doar cu inculpatul B.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 a arătat că la perchezițiile desfășurate la domiciliul său nu au fost descoperite dispozitive de schimb, programe informatice, parole sau coduri de acces, nu s-au extras sume de bani, astfel încât, în opinia sa, nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce privește această infracțiune.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs din teza subsidiară, și anume disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei și să fie stabilită o pedeapsă orientată spre minim cu aplicarea disp. art. 81 C. pen., în raport de actele în circumstanțiere depuse, de faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră, a fost și este angajat în continuare, este administrator al unei societăți comerciale și nu a avut antecedente penale.

Inculpatul T.A.G., prin apărătorul ales, a arătat că, în principal, față de două dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, și anume cea prevăzută de art. 279 C. pen., nerespectarea regimului armelor și munițiilor și cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a produs o gravă eroare de fapt în condițiile în care referitor la prima infracțiune, la dosarul cauzei există declarația constantă a sa în sensul că acea armă nu era funcțională, avea piese componente lipsă și era lăsată în casă ca o armă de panoplie, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice asupra acestei arme, singurul lucru care s-a stabilit până în acest moment fiind că era de calibru de 8 mm și nimeni nu a demonstrat că acea armă era funcțională.

Ca atare, în ceea ce privește această infracțiune, invocând disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare,să se pronunțe o hotărâre de achitare, ca temei de drept a invocat disp. art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a criticat lipsa structurii grupului infracțional, arătând că încă de la urmărirea penală nu s-a arătat structura acestui grup, iar cele două instanțe care s-au pronunțat anterior, au constatat că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fără a se preciza în ce punct al acestei piramide era locul său și fără a se arăta în vreun singur document din prezenta cauză că ar fi obținut vreun beneficiu în urma săvârșirii vreunei infracțiuni.

Față de cele învederate a pus concluzii de admitere a recursului, de casare a celor două hotărâri pronunțate anterior și pronunțarea unei soluții de achitare În baza art. 10 lit. a), în principal, respectiv lit. d) C. proc. pen. în subsidiar.

În ceea ce privește celelalte infracțiuni care sunt reținute în sarcina sa și în cazul în care instanța de recurs va trece de concluziile formulate anterior, a solicitat aplicarea disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. ca și motiv de casare, să se observe că în cauză instanțele anterioare au pronunțat soluții greșit individualizate, în raport de împrejurarea că nu s-au reținut circumstanțe atenuante în condițiile în care s-a constatat că activitatea sa infracțională a fost minimală.

A mai solicitat să se aibă în vedere poziția procesuală de recunoaștere a sa în raport de care a apreciat că se pot reține disp. art. 74 lit. a) și alin. (2) art. 76, ca singurul instrument juridic pe calea căruia instanța de recurs poate să coboare pedeapsa sub minimul său pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa și să facă aplicarea disp. art. 861 C. pen. Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată, prin care s-a menținut hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenții inculpați D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. și T.A.G., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică, fiind bine reținută situația de fapt, corect stabilită încadrarea juridică a faptelor cu privire la toți inculpații și just individualizate pedepsele aplicate acestora ca și cuantum și modalitate de executare.

Mai mult, motivele invocate în recurs au fost inițial susținute în fața instanței de prim control judiciar, care le-a analizat temeinic și judicios, motivând pertinent respingerea acestora.

Astfel, Înalta Curte constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel, la stabilirea situației de fapt și la dovedirea vinovăției inculpaților D.O.R., N.B.I., T.A.G. și S.L. cu privire la săvârșirea faptei prevăzută și pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 au avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, din care a rezultat fără putință de tăgadă că fapta există în cazul inculpatului T.A.G. și sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia în ceea ce-i privește pe inculpații D.O.R., T.A.G. și S.L., iar fapta a fost săvârșită cu certitudine de către inculpatul N.B.I.

În această succesiune logico-juridică, fără a mai relua motivarea ambelor instanțe, Înalta Curte reține că relațiile foarte apropiate între inculpatul D.O.R. și coinculpații S.I.S. și B.O.R. care la rândul lor aveau legături cu alte persoane care desfășurau activități de aceeași natură (declarația inculpatului T.A.G. conform căreia îl cunoștea de numitul S.R., care acesta din urmă îl cunoștea pe inculpatul S.I.S.) au determinat sub aspect subiectiv, mai exact al încrederii pe care persoanele respective o aveau unii în alții, desfășurarea unei activități infracționale ce era circumscrisă chiar încă din faza actelor premergătoare atenției organelor de cercetare penală.

Așa după cum prima instanța a reținut, iar cea de prim control judiciar și-a însușit, fără a exclude obiectivitatea declarațiilor unor inculpați cu privire la faptul că nu se cunoșteau între ei în totalitate (declarația inculpatului N.B.: „o cunosc pe martora A.S. de la D."; „n-o cunosc pe P."; „nu l-am cunoscut niciodată pe T.A. și nici pe S.") s-a demonstrat că acest aspect nu are nicio semnificație din punct de vedere probatoriu la reținerea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece chiar din declarațiile celorlalți inculpați rezultă că activitatea infracțională a grupului era posibilă datorită faptului că legătura dintre aceștia se făcea prin persoane care erau cunoscute de cel puțin un membru al grupului, persoană de altfel care în grup avea o anumită ierarhie.

Spre exemplificare, așa cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe, inculpatul T.A.G. a declarat în cadrul cercetării judecătorești că-l cunoaște pe S.R.C. din copilărie și că acesta din urmă îl cunoștea pe S. Pornind de la declarația pe care a dat-o acest inculpat, dar și declarațiile celorlalți inculpați cu privire la aceste aspecte, legăturile dintre membrii grupului infracțional sunt foarte ușor de stabilit, putându-se observa cu ușurință două aspecte: că cel puțin două persoane din grup se cunoșteau efectiv, aspect ce avea menirea să facă legătura între diferiți alți membri ai grupului și totodată să transmită unii de la alții mesaje, practic să se realizeze o comunicare efectivă și nu în ultimul rând, chiar dacă nu exista o convenție scrisă între aceștia sau alte reguli care aveau menirea de a întări gruparea infracțională, relațiile îndelungate fie de prietenie, fie de rudenie erau suficiente pentru a asigura suportul moral al încrederii pe care fiecare o acorda unul altuia.

Astfel, sub aspectul vinovăției penale, împrejurarea că inculpatul D. nu-i cunoștea pe T.A.G., S.L. și alte persoane care în prezent sunt în atenția organelor de urmărire penală nu are relevanță juridică. Pentru a sublinia și mai puternic acest lucru s-a evidențiat împrejurarea că, de exemplu, inculpatul N.B.I. a spus că a cunoscut-o în 2009 pe A.S., dar nu o cunoaște pe P.V., aspect ce nu are nicio relevanță, deoarece legăturile dintre cele două martore sunt evidente în speță, ele având drept legătură de altfel alte două nume: D.O.R. și S.I.S.

Relațiile de rudenie între inculpatul D.O.R. și alți membri ai grupului (inculpatul S.I.S.), coroborat cu desfășurarea unei activități infracționale în domeniul infracțiunilor de criminalitate informatică reprezintă în cazul de speță elemente esențiale pentru atragerea și menținerea în interiorul grupului infracțional a inculpatului. De altfel, interesul de a-i proteja pe cei prinși ca săvârșind asemenea fapte este justificat pe de o parte de aceste relații, iar pe de altă parte de autoprotecția fiecăruia dintre membrii grupului.

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, constituie „grup infracțional organizat" grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Potrivit textului de lege, nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că asocierea în vederea unor infracțiuni grave, definită de art. 2 din Legea nr. 39/2003, ca și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen., presupune o existență independentă, cu o durată de timp și o anumită organizare a activității infracționale, fără ca aceasta să implice o organizare în cele mai mici detalii, reguli bine determinate sau o ierarhie precisă în cadrul grupului.

Esențial este ca o astfel de grupare infracțională să se distingă de simpla participație penală, care presupune doar coeziunea psihică a mai multor persoane, în vederea săvârșirii de infracțiuni, legătură care, în plan subiectiv, poate fi una spontană sau premeditată, putând include o anumită întindere în timp sau activități de pregătire.

În împrejurările expuse, grupul infracțional organizat, definit de Legea nr. 39/2003, în mod asemănător celui prev. art. 323 C. pen., poate presupune a anumită ierarhie, anumite reguli de funcționare, o anumită repartizare a rolurilor membrilor săi, bazate pe încrederea și cunoașterea reciprocă, menite a asigura îndeplinirea obiectivelor propuse, fără a fi necesară însă existența unei discipline interne formale sau activități programabile în cele mai mici detalii, deoarece modalitatea de acțiune a grupului poate fi supusă unor schimbări, adaptate realităților cotidiene.

Pe de altă parte, dimensiunea grupului infracțional poate fi una mai restrânsă ori mai extinsă, astfel încât nu este necesar ca persoanele implicate în activitățile infracționale să fi militat în cadrul asociației și nici măcar să cunoască toți membrii grupului, fiind suficient ca ele să-și fi manifestat voința de a se integra în grupul constituit, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Această concluzie este susținută atât prin doctrina și practica judiciară, cât și prin disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen., de vreme ce constituie infracțiune simpla aderare sau sprijinire, sub orice formă a unui astfel de grup, distinct de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat (în acest sens, a se vedea Codul penal comentat, vol. II, Partea specială, Editura Hamangiu, 2008, pag. 999 și Curtea de Apel București, secția a doua penală, Decizia nr. 210/1996, în Revista de drept penal nr. 4/1996, pag. 143 și Revista de drept penal, Studii și practică judiciară 1994 - 2006, Ediție îngrijită de George Antoniu, Editura Hamangiu, 2006, pag. 163).

Luând în considerare toate aceste premise, Înalta Curte constată, că, în mod corect ambele instanțe au concluzionat că existența grupului infracțional organizat, în alcătuirea căruia intră și inculpații de față, nu poate fi contestată, între o parte din membrii grupului existând relații de rudenie sau prietenie, iar legătura cu alți inculpați fiind asigurată prin interpuși, care, făcând posibilă transmiterea de mesaje în legătură cu activitatea desfășurată, au dat posibilitatea inculpaților ce au sprijinit gruparea infracțională să cunoască existența acesteia, ca structură autonomă și planurile sale de acțiune.

Astfel, procesele-verbale de redare a interceptărilor audio aflate în volumul 2 al dosarului de urmărire penală sunt relevante în evidențierea preocupării inculpatului N.B. în a ascunde o gură de bancomat „la sutien", prin intermediul martorei A.S.E., obiect ce nu fusese nerecuperat de autoritățile italiene, în vreme ce transcrierile aflate în volumele 3 și 4 evidențiază preocupările inculpatului S.I.S. în obținerea de aparatură de skimming sau carduri clonate, pentru care folosește un limbaj cifrat, denumindu-le drept „capete" sau „plastice".

Preocupările inculpatului N.B.I. rezultă și din procesul-verbal întocmit de către procuror la data de 15 aprilie 2010, din care rezultă că acesta deține un dispozitiv de ultimă generație folosit în activitatea de skimming, pentru S.I.S. (care îi este naș), ambii ținând legătura cu producători din mun. București, ce comercializează dispozitive utilizate în activitatea de copierea a datelor inscripționate pe cardurile bancare.

Deși inculpatul S.I.S. a susținut că înțelesul real al acestor convorbiri telefonice ar fi fost deturnat, transcrierile discuțiilor denotă relațiile sale cu diferite persoane de legătură aflate în afara teritoriului României, care solicită trimiterea acestui tip de aparatură.

În legătură cu obiectul preocupărilor inculpatului S.I.S., este semnificativ mesajul SMS, primit de la una din persoanele de contact implicate în activitatea de falsificare de carduri, de pe numărul de telefon ..........., număr care, de altfel, apare și în interceptările, fapt ce demonstrează relațiile constante dintre persoanele implicate.

În stabilirea rolului de protecție și coordonare jucat de liderul grupului infracțional, relevante sunt procesul-verbal de sesizare, și transcrierile convorbirilor telefonice, inculpatul S.I.S. interesându-se de soarta membrilor grupului arestați în Italia și oferindu-se a sprijini financiar familiile acestora, în vederea obținerii unui tratament judiciar favorabil, cu efecte directe și asupra situației sale.

În acest sens, relevante sunt și trimiterile la notele de redare din conținutul încheierilor de ședință precum și notele de redare în completarea cărora se impun a fi evidențiate interceptările care subliniază încercarea inculpatului S.I.S. de a colabora cu cetățeni bulgari, în materie de carduri și operațiuni frauduloase.

În ceea ce privește apărarea inc. N.B.I. vizând faptul că o alta dovadă a încălcării dreptului la un proces echitabil o constituie dezinteresul, refuzul de a verifica cine era „B.", Înalta Curte constată că nu poate fi primită, întrucât analizându-se decizia penală atacată, la fila 42 se face referire la acesta persoană, de unde reiese clar că s-au făcut verificări în acest sens.

Astfel, reține instanța de apel că în mod asemănător rolului jucat de coinculpatul T.A.G., se identifică și o serie de alte persoane, respectiv S.R.C., zis „M.", C.M.R., M.A., M.F.V., D.F.C., fost B., M.V.V., zis „B.", L.L.C., C.I., zis „I." sau U.A., zis „P.", care sprijină grupul infracțional cu informații, echipamente și aparatură de skimming, preocupările acestora făcând dovada obiectului de activitate al întregii grupări infracționale.

Referitor la criticile invocate de același inc. N.B.I. cu privire la neclaritatea acuzării și a condamnării, respectiv nerespectarea legii care obligă la o prezentare amănunțită a învinuirii, iar faptul că din încadrarea juridică nu rezultă care dintre articolele 42 - 45, 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost stabilit ca temei al condamnării sale pentru o infracțiune informatică, critică în raport de care a solicitat casarea și trimiterea spre rejudecare a deciziei și chiar a sentinței pentru ca să își poată face apărările necesare prin raportare la o faptă nu numai descrisă, dar și încadrată cu exactitate, precum și aceea vizând grava eroare de fapt întrucât au fost avute în vedere înscrisuri care nu pot să constituie probe și contrazic realitatea, făcând trimitere la procesul-verbal încheiat de către procuror și care nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege potrivit art. 91 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru că este practic imposibil de verificat o aserțiune a procurorului și care nu este confirmată de probe, respectiv faptul că inculpatul N.B.I. ar fi deținut pentru inculpatul S.I.S. un dispozitiv folosit în activitatea de skimming, precum și faptul că nu este probată nici deținerea de către inculpatul N.B.I. a 2 programe informatice utile copierii de date informatice, citirii de carduri bancare, transferării de date de pe carduri bancare pe carduri contrafăcute, în raport de care a solicitat achitarea sa, Înalta Curte constată că nici aceste motive de recurs nu sunt întemeiate.

Astfel, așa după cum instanța de fond a reținut, organizarea activității infracționale viza în principal procurarea, confecționarea și montarea aparaturii necesare în vederea săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003.

Rapoartele de constatare tehnico-științifice din datele de 08 septembrie 2010 și 30 septembrie 2010, procesele-verbale de percheziție în sistemele informatice atestă că de la domiciliile inculpaților B.C.M., N.B.I., D.O.R. și T.A.G. au fost ridicate sisteme informatice și mijloace de stocare a datelor, diverse schițe care aveau rolul de a efectua operații adecvate pentru a obține dispozitive electronice sau electromecanice ori aplicații informatice necesare operațiunilor de falsificare de instrumente de plată electronică. Toate rapoartele de constatare tehnică atestă că aceste aplicații informatice create, fabricate sau deținute, după caz, erau apte de a fi utilizate în activitatea de falsificare.

Pe cale de consecință, această acțiune de deținere de echipamente, aplicații, în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, sub aspect subiectiv, raportat și la elementele cauzei impune reținerea vinovăției sub forma intenției directe, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu modificările ulterioare.

Cu titlu de exemplu, conform rapoartelor de constatare tehnico-științifice ale Institutului pentru Tehnologii Avansate București, de la inculpatul B.C.M. a fost ridicat un mini dispozitiv care are „rolul de a converti variațiile de câmp magnetic în semnal analogic, putând fi utilizat la citirea informațiilor memorate pe bandă magnetică"; de la inculpatul D.O.R. au fost descoperite „fișiere componente ale aplicației R destinată descărcării și prelucrării datelor existente pe cardurile bancare, precum și un fișier conținând informații referitoare la codurile inscripționate pe banda magnetică a cardurilor bancare; la N.B.I. au fost descoperite două fișiere executabile - aplicații informatice cu denumiri CDM, aplicații „destinate descărcării și prelucrării datelor existente pe cardurile bancare"; la coinculpatul T.A.G. au fost identificate: aplicația informatică EC, „cu ajutorul căreia pot fi citite și scrise date de pe banda magnetică a cardurilor", „un număr de 82 fișiere tip imagine cu diverse fotografii, printre care și de documente de identitate, precum și de dispozitive asemănătoare celor utilizate în falsificarea de carduri bancare."

Încă din primul grad de jurisdicție, inculpatul N.B.I. a contestat constatările tehnico-științifice cu motivarea că dispozitivele ridicate de la domiciliul său nu erau altceva decât „capete de redare care se pot regăsi în orice casetofon, camere de filmat", având și abilitatea tehnică de citire sau inscripționare a benzii magnetice.

Apărarea formulată este lipsită de relevanță juridică atâta timp cât fișierele CDM aveau „aceeași denumire ca cea a aplicației care permite instalarea de drivere de cablu de date și este folosită în relație cu dispozitive fizice de scriere și citire a cardurilor magnetice și aplicații software".

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că ambele instanțe, în mod corect, față de aspectele menționate, au reținut vinovăția inculpaților B.C.M., N.B.I., T.A.G. și D.O.R. sub forma intenției directe cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu modificările ulterioare.

Procesele-verbale de percheziție informatică efectuate în urma percheziției domiciliare la domiciliile inculpaților N.B.I. și D.O.R. au evidențiat dispozitive, programe informatice special concepute, adaptate în scopul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003.

Tot acest probatoriu tehnico-științific a scos în evidență operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice care au menirea de alterare a integrității datelor informatice, afectând în acest fel relațiile sociale referitoare la încrederea în datele, programele informatice, în sensul utilizării corecte și legale a acestora, precum și în desfășurarea corectă și legală a operațiunilor comerciale în legătură cu acestea.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut intenția directă calificată prin scopul precizat mai sus, aspect ce conduce la stabilirea vinovăției inculpaților D.O.R. și N.B.I. privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003.

De altfel, preocupările inculpaților în procurarea de instrumente apte a servi la falsificarea de carduri și obținerea de date confidențiale, aflate în sistemele informatice bancare, sunt dovedite și prin procesul-verbal care cuprinde posturile telefonice utilizate de persoanele aflate sub supraveghere operativă și care se coroborează cu notele de redare aflate în același dosar.

În această succesiune logico-juridică Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpatul N.B.I. este stabilită cu exactitate, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 46 pct. 2 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 42 - 45 din aceeași lege.

Astfel, potrivit textului de lege, respectiv a art. 46 alin. (2) „cu aceeași pedeapsă se sancționează și deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42 - 45, text în raport de care se constată că norma incriminatoare este cea prevăzută de acest articol, prin raportare la una, respectiv oricare, din infracțiunile prevăzute de disp. art. 42, 43, 44 sau 45 din aceeași lege.

Ca atare, legiuitorul nu a obligat ca la încadrarea juridică dată faptei să fie explicitată în mod expres pentru care din săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 42 - 45, era deținut fără drept, un dispozitiv, program informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1), ci a incriminat cu o normă distinctă împrejurarea ca simpla deținere, în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile enumerate mai sus să fie considerată infracțiune și pedepsită în consecință.

În aceeași ordine de idei, Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici apărarea formulată de inculpatul S.L. vizând achitarea sa în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 motivat de faptul că la perchezițiile desfășurate la domiciliul său nu au fost descoperite dispozitive de schimb, programe informatice, parole sau coduri de acces, nu s-au extras sume de bani, astfel încât, în opinia sa, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, după cum prima instanță a reținut, în urma efectuării percheziției domiciliare la data de 08 iunie 2010 la domiciliul inculpatului S.L., din procesul-verbal de percheziție domiciliară a rezultat că inculpatul a încercat să facă în așa fel încât, organul de cercetare penală să nu poată efectua percheziția domiciliară datorită lipsei vreunui membru de familie, sens în care, în perioada în care a stat ascuns în domiciliul său, a distrus ireversibil mijloace de probă și le-a abandonat aruncându-le peste un geam de la baia apartamentului său.

Cu toate acestea, în urma efectuării percheziției domiciliare au fost descoperite și ridicate numeroase mijloace informatice și sisteme de stocare a datelor, precum și alte bunuri folosite în activitatea infracțională.

Raportat la aceleași probe ce au fost administrate, respectiv concluziile constatărilor tehnico-științifice, dar și supravegherea operativă și interceptările telefonice, probele au condus spre reținerea aceleiași forme de participație și pentru inculpatul S.L., ca și pentru coinculpatul S.I.S., respectiv aceea a complicității, îndoiala cu privire la reținerea autoratului la infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 fiind redată chiar în conținutul constatării tehnico-științifice cu nr. 780303/2010 în care se reține „nu se poate preciza dacă cele două bucăți de plastic de formă dreptunghiulară ar fi putut fi utilizate la comiterea de infracțiuni skimming", însă se arată că potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 780313 din 31 august 2010 rezultă că „date fiind dimensiunile, forma, caracteristicile și modul de confecționare a celor două baghete de plastic în formă de L, precum și diametrele celor două orificii prezentate pe aceste baghete, acestea ar fi putut fi utilizate la comiterea de infracțiuni de skimming (copiere) prin montarea lor în partea superioară a unui bancomat, deasupra tastaturii, pentru mascarea amplasării, în dreptul orificiilor de pe bucățile de plastic respective, a unui dispozitiv destinat înregistrării video a PIN-ului introdus de către utilizatorii bancomatului".

În același timp, prima instanță nu a putut reține simpla deducție logică făcută de către organul de urmărire penală că prin găsirea unor bunuri deteriorate la același inculpat acesta a încercat, de fapt, să distrugă anumite dispozitive, programe informatice ce ar fi putut fi utilizate în activitatea infracțională.

Supravegherea operativă concretizată și în fotografii judiciare efectuate, dar și în interceptările telefonice a confirmat o complicitate atât morală, cât și materială a acestui inculpat susținută de altfel și de o abilitate deosebită a inculpatului S.L. în utilizarea mijloacelor informatice, percheziția domiciliară efectuată atestând ridicarea de numeroase mijloace informatice și sisteme de stocare a datelor.

În considerarea tuturor argumentelor anterior prezentate, reținând și în acest caz un dubiu cu privire la actele materiale specifice activității de coautorat, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut participația penală sub forma complicității, încadrarea însușită și menținută de instanța de prim control judiciar, inculpatul S.L. fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Analizând motivul de recurs invocat de inculpatul T.A.G., prin apărătorul ales, vizând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. cu privire la reținerea în sarcina sa a infracțiunii prevăzută de art. 279 C. pen., întrucât la dosarul cauzei există declarația sa constantă în sensul că acea armă nu era funcțională, avea piese componente lipsă și era lăsată în casă ca o armă de panoplie, fără a se demonstra până la acest moment că acea armă era funcțională, Înalta Curte constată ca este nefondat.

Astfel, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului T.A.G. s-a găsit un pistol marca EW, calibrul 8 mm, seria E1, pistol ce a fost ridicat de către organele de cercetare penală, iar conform Adresei cu nr. de 107,218 din 13 septembrie 2010 a IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi, Substanțe Periculoase - Registrul Național al Armelor, inculpatul „nu figurează în evidențele Registrului Național al Armelor ca deținător legal de arme letale sau neletale. De asemenea, pistolul marca EW, calibru 8 mm, seria E1 nu figurează în evidențele noastre înregistrat, pierdut sau furat."

Cum disp. art. 279 C. pen. vizând nerespectarea regimului armelor și munițiilor incriminează „deținerea, portul, confecționarea, transportul, precum și orice operațiune privind circulația armelor și munițiilor (..), fără drept „, fără a face nici un fel de distincție dacă arma deținută este sau nu funcțională, ci se referă numai la deținerea fără drept a unei arme, în mod corect prima instanță a constatat, iar instanța de prim control judiciar și-a însușit concluzia că fapta inculpatului de a deține nelegal arma marca EW cu caracteristicile precizate de către organul abilitat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (1) C. pen. ce are denumirea marginală de „nerespectarea regimului armelor și munițiilor", infracțiune pentru care s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.

În ceea ce privește motivul de recurs vizând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpații D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. și T.A.G., Înalta Curte constată că în raport de considerentele referitoare la criteriile generale de individualizarea a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., raportat la disp. art. 52 C. pen. privind pedeapsa și scopul acesteia, acestea sunt nefondate.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că pedepsele astfel cum au fost inițial stabilite de către prima instanța ca și cuantum și modalitate de executare și menținute ulterior de către instanța de prim control judiciar, sunt corespunzătoare în raport de criteriile generale de individualizarea a pedepselor potrivit textelor de lege anterior menționate referitoare la pedeapsa și scopul acesteia.

Astfel, ambele instanțe au avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât și intervalul de timp scurs de la comiterea faptelor, precum și persoana și conduita inculpaților.

În privința pedepselor aplicate, solicitările unora dintre inculpați de a le fi reduse pedepsele, nu pot fi primite, având în vedere că sancțiunile cu închisoarea au fost corect dozate, prin prisma criteriilor art. 72 C. pen., ce impun evaluarea prin coroborare a datelor ce caracterizează persoana autorilor și a împrejurărilor ce conturează pericolul social al faptelor, ce determină, implicit, modalitatea de antrenare a răspunderii penale.

În cazul de față, gravitatea faptelor comise, ce se disting prin caracterul lor organizat, de amploare și transfrontalier, nu pot justifica reducerea pedepselor aplicate și nici schimbarea modalității de executare, mai cu seamă că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen., chiar și în condițiile în care poziția procesuală a unora dintre inculpați nu a fost una de recunoaștere deplină și de cooperare cu organul judiciar, ținând seama de ansamblul activității infracționale și întreaga participație penală.

Cum pedepsele aplicate se situează în cazul inculpaților B.C.M. și S.L. sub minimul special prevăzut de lege, iar în cazul celorlalți inculpați la limita prevăzută de lege, Înalta Curte apreciază aceste critici ca neîntemeiate, în contextul în care inculpații au negat constant săvârșirea infracțiunilor, au încercat să altereze probele și să îngreuneze aflarea adevărului, edificatoare fiind poziția procesuală a apelanților S.L. și S.I.S.

Nu trebuie omis nici faptul că în cazul inculpatului T.G.A., pedeapsa aplicată sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu contravine alineatului 2 al textului de lege, întrucât alin. (3) al textului de incriminare are în vedere sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, și nu sancțiunea efectiv aplicată.

Or, în această privință, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu depășește maximul pedepsei prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, care este de 6 ani și nici pe cele prevăzute de art. 24 - 25 din Legea nr. 365/2002, în condițiile în care pedeapsa pentru infracțiunea de la art. 24 alin. (1) și (2) din această lege este de la 3 la 12 ani.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârșire, caracterul organizat, de amploare și transfrontalier al infracțiunilor comise, atitudinea procesuală a inculpaților, circumstanțele personale ale acestora, aspecte față de care se apreciază că pedepsele astfel aplicate de către instanța de fond și menținute de cea de prim control judiciar au fost just individualizate, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., singura modalitate de executare a pedepselor și care poate asigura atingerea scopului educativ preventiv al acestora, fiind cea în regim de detenție, astfel că nu se impune redozarea acestora, nici reținerea de circumstanțe atenuante și nici schimbarea modalității de executare.

Conform disp. legale anterior menționate, pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsura cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic, ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ.

Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale.

Executarea pedepsei în condiții privative de libertate este o garanție a realizării scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 52 C. pen., în sensul corijării comportamentului inculpaților în societate și al atitudinii pe care aceștia trebuie să o aibă față de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În contextul arătat, reducerea pedepsei și schimbarea modalității de executare, într-una neprivativă de libertate, ar compromite scopul pentru care a fost instituită pedeapsa. În aceste condiții, nu s-ar mai atinge reeducarea inculpaților, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Chiar dacă inculpații vor executa pedeapsa în condiții de penitenciar, această dispoziție nu cauzează suferințe fizice și nici nu înjosește persoana inculpaților pentru că modalitatea de executare constituie o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a acestora.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.O.R., N.B.I., B.C.M., S.I.S., S.L. și T.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 138 din data de 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul D.O.R. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați D.O.R. și B.C.M. la plata sumei de câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați N.B.I., S.I.S., S.L. și T.A.G. la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă germană, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2013.

Cu opinie separată a doamnei judecător G.C.A. numai cu privire la recursurile declarate de inculpații B.C.M., S.L. și S.I.S., în sensul admiterii acestora, casării în parte atât a Deciziei penale 138 din data de 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, cât și a Sentinței penale nr. 430 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj, numai cu privire cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora.

1. Inculpatul B.C.M.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen. contopește pedeapsa astfel redusă cu pedepsele aplicate aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 430 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. e) C. pen. și cu pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 - 862 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Pune în vedere inculpatului dispozițiilor art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Atrage atenția asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2. Inculpatul S.L.:

Înlătură dispoziția privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. în regim de detenție și face aplicarea art. 861 - 862 C. pen., dispunând executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Pune în vedere inculpatului disp. art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Atrage atenția asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

3. S.I.S.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Lege art. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca urmare a reținerii disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 de la 3 ani și 6 luni închisoare la 10 luni închisoare cu reținerea disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 de la 3 ani închisoare la 5 luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.

Conform art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei soluții.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ

Contrar opiniei majoritare, în cazul inculpaților B.C.M., S.L. și S.I.S., apreciez că se impune admiterea recursurilor, criticile acestora, întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fiind fondate.

Motivele pentru care consider că se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate acestora (cazul inculpaților B. și S.) și schimbarea modalității de executare a pedepsei (inculpații B.C.M., S.L.) țin de atitudinea avută de aceștia pe parcursul procesului penal, cât și de conduita anterioară săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, fapt de natură să ducă la acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpaților S.L. și B.C.M. de către instanța de fond, reflectate în schimbarea cuantumului și a modalității de executare a pedepselor și reținerea în favoarea inculpatului S.I.S. de circumstanțe atenuante și ca urmare reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Așa cum rezultă din actele dosarului inculpații B.C.M. și S.L. au avut pe parcursul procesului penal o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise, fapt ce a determinat instanța să le rețină circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Înalta Curte, raportat la această conduită procesuală, apreciază, în cazul inculpatului B.C.M., se poate da o mai mare eficiență acestor circumstanțe, motiv pentru care în cazul infracțiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen. se impune reducerea pedepsei de la 3 ani și 6 luni la 3 ani închisoare, pedeapsă care va fi contopită cu pedepsele de 5 luni și respectiv 10 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen. și respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42, art. 45 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare, cu privire la cei doi inculpați S.L. și B.C.M., apreciez că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani, care reprezintă termen de încercare.

Cu privire la inculpatul S.I.S., având în vedere faptul că a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, e drept doar în faza recursului, conștientizând gravitatea acestora și asumându-și responsabilitatea lor, apreciez că se impune a se da eficiență acestei poziții procesuale de recunoaștere și regret a faptelor, fapt ce justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.

Raportat și la conduita acestuia, anterioară săvârșirii faptelor (dovadă fiind actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), care demonstrează că se bucură de buna apreciere în familie și societate, provine dintr-o familie organizată i se pot reține în favoare și circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Ca urmare a reținerii acestor circumstanțe, pedepsele vor fi reduse în mod corespunzător (pedeapsa de 5 ani aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 la 10 luni închisoare, și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 la 5 ani închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare în regim privativ de libertate.

Raportat la rolul deținut de inculpat în cadrul grupului organizat, la contribuția sa infracțională, la gravitatea faptelor pentru care a fost condamnat, apreciez că scopul pedepsei poate fi atins numai în regim privativ de libertate.

Rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea.

Necesitatea aplicării unei pedepse și evaluarea cuantumului acesteia trebuie sa se înfăptuiască sub semnul fermității care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei și persoanei făptuitorului, apt să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea educativ-preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcția constrângerii nu este o funcție a pedepselor, deoarece examenul realist al conținutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcțiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esența pedepsei, însușirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esență a pedepsei este însăși pedeapsa.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții: reeducarea și intimidarea.

Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.

Astfel, pedepsele așa cum au fost reduse, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare aleasă, sunt juste, de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpaților și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

Față de cele reținute, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. apreciez că se impune admiterea recursurilor declarate de inculpații B.C.M., S.L. și S.I.S.

Casarea în parte atât a Deciziei penale nr. 138 din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, cât și a Sentinței penale nr. 430 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj, numai cu privire cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora, motiv pentru care:

1. Inculpatul B.C.M.:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa astfel redusă cu pedepsele aplicate aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 430 din 29 septembrie 2011a Tribunalului Dolj de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a, raportat la art. 76 lit. e) C. pen. și cu pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2, raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 un interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 861 - 862 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Va atrage atenția asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2. Inculpatul S.L.:

Va înlătura dispoziția privind executarea pedepsei de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în regim de detenție și va face aplicarea art. 861 - 862 C. pen., dispunând executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o durată de 7 ani care reprezintă termen de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

Va atrage atenția asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

3. S.I.S.:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.I.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca urmare a reținerii disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 46 pct. 2 raportat la art. 42 - 45 din Legea nr. 161/2003 de la 3 ani și 6 luni închisoare la 10 luni închisoare cu reținerea disp. art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 de la 3 ani închisoare la 5 luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.

Conform art. 33 - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va face aplicarea prevederilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate cu privire la inculpații B.C.M., S.L. și S.I.S. care nu sunt contrare prezentei soluții.

Onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Procesat de GGC - LM