Inadmissibility of cancellation appeal based on refusal to testify during appellate hearing
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania rejected as inadmissible the cancellation appeal filed by the defendant against a final criminal decision, ordering the applicant to pay 200 RON in judicial costs to the state, thereby leaving the original appellate ruling in force. The dispute arose from the defendant's argument that he had not been heard during the cassation hearing, alleging a violation of his right to be present and heard in a mandatory hearing context. The court found the claim factually unsupported because the case file demonstrated that the defendant had explicitly declined to give a statement at the scheduled hearing; consequently, the statutory ground for cancellation was not met. The decision was based on Article 386(lit. e) of the Code of Criminal Procedure, which requires proof that the accused was not heard despite the obligation to do so, and Article 391, which mandates an initial examination of admissibility, confirming that a voluntary refusal to testify does not constitute a procedural violation warranting annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. e) C. proc. pen, art. 388 C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 391 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of cancellation appeal based on refusal to testify during appellate hearing: În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă, dovezi existente la dosar.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de contestație în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 19 noiembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale nr. 3232 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 617/105/2009*.
În motivarea demersului său contestatorul, a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. potrivit căruia „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 385 16 alin. (1), însă Înalta Curte nu a procedat la ascultarea contestatorului”.
Examinând în principiu contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă.
Din examinarea Dosarului de recurs nr. 617/105/2009*, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 3232/2012 din 10 octombrie 2012, Înalta Curte a constatat că la termenul stabilit pentru soluționarea recursului, contestatorul a arătat că nu dorește să dea declarație.
În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă, dovezi existente la dosar.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, și în cazul prevăzut de lit. e) în care „partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1)”.
Înalta Curte, cu privire la admisibilitatea în principiu, conform art. 391 C. proc. pen., reținând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul legal, potrivit art. 388 C. proc. pen., și, în raport de invocarea dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., constată că, formal, motivul invocat de contestator este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., însă, din verificarea lucrărilor din dosarul de recurs se reține că, contestatorul a arătat că nu dorește să dea declarație.
Prin urmare, contestația va fi inadmisibilă pe aspectul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. și va fi respinsă ca atare.
Așa fiind, cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale nr. 3232 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 617/105/2009*
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 9 aprilie 2013.