Confusion over the administrative-law standing of private universities and the material competence threshold for jurisdiction in administrative litigation.

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea SH - Facultatea de Drept și Administrație Publică București, obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență, la plata de daune cominatorii în sumă de 100 de RON pe zi din momentul introducerii acțiunii până la eliberarea diplomei, precum și la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că a urmat și absolvit cursurile Facultății de Drept și Administrație Publică din cadrul Universității SH București, specializarea Drept, că a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea februarie 2010, obținând Titlul de Licențiat în Drept, fiindu-i eliberată Adeverința nr. 426 și că, în aceste condiții, are dreptul la eliberarea diplomei de licență, diplomă pe care pârâta a refuzat să i-o elibereze până la momentul introducerii acțiunii.

Prin Sentința nr. 3360 din 19 septembrie 2012, Tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a dispus declinarea cauzei, spre competentă soluționare, către Curtea de Apel Suceava.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că în speță se contestă refuzul unei autorități publice centrale de a emite un act administrativ, referindu-se și la faptul că în cauză s-a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, condiții în care sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența curții de apel.

La rândul său, prin Sentința nr. 10 din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a apreciat, în esență, că Universitatea SH se încadrează în ipoteza unei autorități publice locale, reprezentând o instituție de drept privat acreditată/autorizată să presteze un serviciu public local, iar cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are natura unei cereri accesorii a cărei soluționare depinde de rezolvarea cererii principale, condiții în care sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competența tribunalului.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Suceava a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal, la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență, către reclamant, absolvent al unui examen de licență.

Pârâta poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „SH” din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

În mod evident, Universitatea „SH” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Pentru a aprecia astfel, se are în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2012, în sensul că instituțiile de învățământ superior pot fi asimilate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorități publice locale, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Suceava.

În speța de față, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.”

Pentru stabilirea competenței materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu sus-menționat, iar, având în vedere rangul instituției pârâte, de autoritate publică locală, așa cum s-a statuat anterior, tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul P.I.I. în contradictoriu cu pârâta Universitatea SH București - Facultatea de Drept și Administrație Publică în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM