Pension challenge time-barred; appeal rejected as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 6 ianuarie 2011, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Iași, anularea Hotărârii nr. 4389/ R din 30 septembrie 2010 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este îndreptățit la recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 întrucât, împreună cu părinții săi, a fost deportat din jud. Iași, în jud. Mehedinți în perioada 23 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

Pârâta a invocat, în apărare, excepția tardivității formulării contestației motivată de faptul că hotărârea emisă nu a fost contestată în termenul de 30 de prevăzut de lege.

Prin Sentința nr. 71 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității introducerii acțiunii și a respins-o ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantului i s-a comunicat hotărârea Comisiei pentru Aplicarea Legii 189/2000, pe care o contestă în prezenta cauză, la data de 14 octombrie 2010, conform ștampilei poștale aplicată pe plicul în care s-a expediat hotărârea, iar contestația a fost depusă la instanță în data de 6 ianuarie 2011, peste termenul de 30 de zile prevăzut în lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul R.I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că a înțeles să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care a primit răspuns la data de 14 decembrie 2010, din acest moment putând fi calculat termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 189/2000 nu a avut cunoștință de conținutul prevederilor legale referitoare la termenul în care putea introduce contestație.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000, împotriva hotărârii emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, cel interesat poate face contestație la Curtea de Apel în „termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii”.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că pârâta a depus printre alte înscrisuri și dovada comunicării hotărârii contestate, respectiv confirmarea de primire ( fila 31 dosar fond), din care reiese că reclamantul a intrat în posesia actului atacat la data de 14 octombrie 2010. Pe de altă parte, în cuprinsul Hotărârii Comisiei s-a indicat în ultimul alineat termenul de 30 de zile în care se poate contesta hotărârea în instanța de contencios administrativ.

Reclamantul R.I. s-a adresat cu o contestație împotriva hotărârii menționate, pe care a expediat-o tot autorității emitente, deși Legea nr. 189/2000 nu prevedea această cale de atac, necunoașterea legii neputând fi invocată în susținerea pretențiilor sale (nemo censetur ignorare legem).

Având în vedere că prin răspunsul dat contestației administrative, autoritatea pârâtă nu a emis o nouă hotărâre producătoare de efecte juridice, care să poată fi atacată separat, rezultă că actul apreciat ca vătămător de către reclamant și atacat în prezenta cauză este Hotărârea nr. 4389/ R din 30 septembrie 2010, comunicată recurentului la data de 14 octombrie 2010.

Calculând termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000 de la momentul comunicării hotărârii, respectiv 14 octombrie 2010, rezultă cu evidență că acțiunea introdusă la data de 06 ianuarie 2011 este tardiv formulată, instanța de fond pronunțând o soluție legală și temeinică.

În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.I., împotriva Sentinței civile nr. 71 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.