Challenging a "Good" professional evaluation rating for a prosecutor: Finality of Plenary CSM rulings on evaluation appeals and admissibility of a second challenge to the same rating

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 281 din 5 aprilie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins contestația formulată de doamna S.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva Hotărârii secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 26/22873/1154 din 13 martie 2012, doamna procuror S.M. a formulat contestație împotriva Hotărârii secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii și acordarea unui calificativ superior celui acordat prin raportul de evaluare a activității profesionale din perioada 1 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2010.

Plenul a reținut că prin Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a fost respinsă a doua contestație formulată de doamna procuror S.M. împotriva calificativului „Bine" acordat la evaluarea activității profesionale desfășurate în perioada 2008 - 2010, reținându-se inadmisibilitatea acesteia.

Referitor la contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că "hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță de judecată, sunt definitive și irevocabile" și ale art. 24 alin. (5) din Regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că "Hotărârea Plenului, ca instanță de judecată, este definitivă și irevocabilă".

Având în vedere că se mențin considerentele expuse de secția pentru procurori în cuprinsul hotărârii contestate, fiind parcurse toate etapele prevăzute de lege și regulament, Plenul a constatat că o nouă contestație este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca legală și temeinică Hotărârea nr. 7 din 16 ianuarie 2012 a secției pentru procurori, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna procuror S.M. ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, S.M. a declarat recurs.

Prin recursul formulat la data de 10 iulie 2012 recurenta procuror S.M. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 281/2012 pronunțată de Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva calificativului acordat pentru activitatea desfășurată în perioada 2008 - 2010.

În motivarea recursului recurenta invocă următoarele motive de fapt și de drept:

- potrivit art. 40 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 citarea magistratului la secția Consiliului Superior al Magistraturii care soluționează contestația la raportul de evaluare este obligatorie, iar această citare nu s-a făcut pentru ședința din 16 ianuarie 2012, în care s-a soluționat contestația;

- contestația soluționată prin Hotărârea nr. 7/2012 a secției pentru procurori era admisibilă pentru că era prima - și singura - contestație la raportul de evaluare, iar nu la un proiect de raport (astfel cum se întâmplase la contestația anterioară);

- Hotărârea nr. 281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost dată cu încălcarea normelor referitoare la incompatibilitatea membrilor care au pronunțat deja o hotărâre în cauză, respectiv membrii secției pentru procurori, care au pronunțat Hotărârea nr. 7/2012 (ce a făcut obiectul contestației soluționate prin Hotărârea nr. 281/2012).

În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 29 și 30 din Legea nr. 317/2004, arătând că Hotărârea nr. 281/2012 dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea atacată) vizează cariera și drepturile magistraților.

Alăturat recursului s-au depus: Hotărârile nr. 281/2012 și 730/2011 pronunțate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii; Hotărârile nr. 7/2012 și 255/2011 pronunțate de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 255/2011 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, invocând inadmisibilitatea recursului, cu motivarea că potrivit art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în materia contestării raportului de evaluare a activității profesionale a judecătorului sau procurorului întocmit de comisiile prevăzute la art. 39 alin. (3) sau (4), hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca instanță de judecată, sunt definitive și irevocabile.

Totodată, pârâtul consideră că recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece prin hotărârea atacată nu s-a statuat asupra unor probleme ce țin de drepturile și cariera judecătorilor și procurorilor, ci s-a respins ca inadmisibilă o cale de atac, deja uzitată de către recurentă (cu ocazia pronunțării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 730/2011).

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și motivele de recurs formulate în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 255 din 19 septembrie 2011 a fost respinsă contestația doamnei procuror S.M. împotriva calificativului „Bine" acordat în urma evaluării activității profesionale desfășurate în perioada 2008 - 2010, fiind analizat raportul de evaluare întocmit de comisia constituită la nivelul Direcției Naționale Anticorupție. De asemenea, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 730 din 18 octombrie 2011 a fost respinsă contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii secției pentru procurori nr. 255/2011, aceste hotărâri reprezentând acte emise în conformitate cu procedura specială privind evaluarea judecătorilor și procurorilor, reglementată imperativ prin dispozițiile art. 39 - 40 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 281 din 5 aprilie 2012, care face obiectul prezentului recurs, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca inadmisibilă contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 255/2011 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin această din urmă hotărâre a fost respinsă, tot ca inadmisibilă, contestația formulată de doamna procuror împotriva calificativului „Bine", acordat de comisia de evaluare a activității desfășurate ca procuror, pentru perioada 2008 - 2010, întrucât procedura prevăzută de lege în acest domeniu fusese deja parcursă.

Referitor la excepția inadmisibilității prezentului recurs, aceasta nu poate fi admisă, deoarece Hotărârea nr. 281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu are ca obiect contestarea evaluării recurentei, ci soluția procedurală a respingerii contestației ca inadmisibilă, pe motiv că recurenta mai contestase anterior propunerea de evaluare pentru perioada 2008 - 2010.

Prin urmare, în speță nu este întrunită ipoteza art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căreia hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (în materia contestării calificativelor acordate prin raportul de evaluare), sunt definitive și irevocabile.

Analizând criticile formulate de recurentă împotriva Hotărârii nr. 281/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, recurenta a încercat să susțină că noua contestație împotriva calificativului acordat pentru perioada 2008 - 2010, ce a stat la baza Hotărârii nr. 7/2012 și a Hotărârii nr. 281/2012, are un obiect diferit de contestația ce a stat la baza Hotărârii nr. 255/2011 și Hotărârii nr. 730/2011, în sensul că anterior (în anul 2011) contestase o „propunere de evaluare” pentru activitatea desfășurată în perioada 2008 - 2010, în timp ce în prezent contestă „raportul de evaluare” pentru aceeași perioadă.

În realitate, din hotărârile enumerate rezultă că, atât în cazul primei contestații, cât și în cazul celei de-a doua, a fost contestat calificativul bine acordat atât prin propunerea de evaluare, cât și prin raportul de evaluare. Prin Hotărârile nr. 255/2011 și 730/2011, secția pentru procurori și, respectiv, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-au pronunțat asupra contestației reclamantei, pe fondul acesteia, respingând argumentele acesteia ca neîntemeiate; aceste două hotărâri au fost pronunțate în procedura prevăzută de art. 40 din Legea nr. 303/2004 și art. 37 din Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, procedură ce se finalizează cu o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Față de existența acestor hotărâri anterioare, în mod corect secția pentru procurori și, ulterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au respins ca inadmisibilă o nouă contestație a reclamantei împotriva aceluiași calificativ „Bine”, întemeiat pe aceleași elemente ce se regăsesc atât în propunerea de evaluare, cât și în raportul de evaluare.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Hotărârii nr. 281 din 5 aprilie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - AS