Violation of the right to defense by failure to communicate the defendant’s answer in a civil case judged in absentia

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta O.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Iași și U.N.B. din România, ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 188 din 9 iunie 2011 emisă de Consiliul U.N.B.R. și a Deciziei nr. 310 din 23 decembrie 2010 emisă de Baroul Iași și să dispună obligarea celor doi pârâți să o înscrie pe reclamantă pe Tabloul avocaților incompatibili ai Baroului Iași.

În motivarea cererii, se susține de către reclamantă că prin Decizia nr. 150 din 23 septembrie 2010 emisă de Baroul Iași s-a admis, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Anterior emiterii deciziei de primire în profesie, la data de 22 septembrie 2010, aceasta a susținut un interviu în fața membrilor Consiliului Baroului Iași cu privire la cunoașterea prevederilor Legii nr. 51/1995, ale Statutului profesiei de avocat și ale Codului deontologic al profesiei de avocat.

Precizează reclamanta că la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, precum și la data emiterii Deciziei de primire în profesia de avocat era judecător la Curtea de Apel Iași, funcție pe care o deține și în prezent.

Primirea în profesie s-a făcut în baza unor criterii stricte prevăzute de Legea nr. 51/1995 și de Statutul profesiei de avocat examinate de Consiliul Baroului Iași, decizia de primire în profesie producând efecte de la data comunicării ei către reclamantă. Prin comunicarea Deciziei nr. 150 din 23 septembrie 2010 aceasta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice pentru beneficiar, reclamanta dobândind calitatea de avocat și vocația de a fi înscrisă pe un Tablou al avocaților, putând solicita ulterior emiterii acestei decizii fie înscrierea (trecerea) conform art. 44 și 46 din Statutul profesiei de avocat în Tabloul exercitării profesiei de avocat sau, daca exista o incompatibilitate, înscrierea (trecerea) pe Tabloul avocaților incompatibili.

A mai susținut reclamanta că operațiunea administrativă a înscrierii sau a trecerii pe un Tablou al avocaților nu afectează conținutul Deciziei nr. 150 din 23 septembrie 2010 de primire în avocatură cât timp această decizie nu a fost desființată de instanța de judecata.

În opinia sa, reclamanta nu se află în nici una din acele situații prevăzute expres de lege pentru a-i înceta calitatea de avocat și ca atare Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011 a C.U.N.B. din România, precum și Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 a Baroului Iași de respingere a cererii sale de înscriere (trecere) pe tabloul avocaților incompatibili sunt nelegale.

În conformitate cu textul mai sus menționat, decizia de primire în profesie produce efecte în sensul exercitării profesiei de avocat numai la încetarea stării de incompatibilitate, în opinia sa, termenul de doua luni prevăzut pentru rezolvarea stării de incompatibilitate și de care s-a prevalat atât U.N.B.R., cât și Baroul Iași este un termen de recomandare, nu unul imperativ, absolut și care nu prevede nici o sancțiune.

Reclamanta a mai susținut că există o discriminare vădită și disproporționată în raport de dispozițiile art. 14 C.E.D.O., un abuz de drept în condițiile art. 17 C.E.D.O. și o restrângere a unui drept deja recunoscut (calitatea de avocat definitiv) de Baroul Iași în conformitate cu art. 18 C.E.D.O., a reclamantei ca judecător în raport de alte categorii sociale cum sunt: primar, parlamentar, viceprimar, președinte de consiliu județean, vicepreședinte de consiliu județean.

A mai arătat că potrivit motivării Deciziei C.U.N.B. din România nr. 188 din 9 iunie 2011, un judecător are o activitate "salarizată" în cadrul altei profesii decât cea de avocat și ca atare reprezintă un caz de incompatibilitate pentru dobândirea și exercitarea profesiei de avocat, existând temei pentru înscrierea sa pe Tabloul avocaților incompatibili.

Pârâta U.N.B. din România a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca nefondată.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința civilă nr. 4913 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de O.V., în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul Iași, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 150 din 23 septembrie 2010 emisă de Baroul Iași, a fost admisă cererea formulată de reclamantă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 51/1995 de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Prin aceeași decizie, comunicată reclamantei la data de 22 octombrie 2010, i s-a adus la cunoștință acesteia că, potrivit art. 19 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 și art. 47 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de avocat, înscrierea pe tabloul de avocaților definitivi se poate realiza, la cerere, numai după depunerea jurământului și condiționat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Prin Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010, Baroul Iași a respins cererea reclamantei de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, reținând că aceasta nu a făcut dovada încetării calității sale de judecător, calitate pe care aceasta o avea la data înregistrării cererii de primire în profesie cu scutire de examen, dar și la data soluționării cererii de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, fiind astfel aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cu care „activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat" reprezintă unul din cazurile de incompatibilitate cu dobândirea și cu exercitarea profesiei de avocat.

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă de U.N.B.R. ca neîntemeiată prin Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011.

A constatat prima instanță, în ce privește situația de fapt, că atât la data emiterii deciziei de primire în profesie, cât și la cea la care a fost soluționată cererea sa de trecere pe tabloul avocaților incompatibili (ca de altfel și în prezent), reclamanta avea calitatea de judecător la Curtea de Apel lași, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 republicată, referitoare la starea de incompatibilitate, potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.

A mai apreciat că nu pot fi primite susținerile pe care reclamanta le face sub acest aspect, în sensul că nu se încadrează în situația de incompatibilitate invocată de pârâți, dat fiind că în calitatea sa judecător nu desfășoară activitate salarizată (primind o indemnizație și nu salariu pentru activitatea sa). În opinia Curții, este evident că legiuitorul a folosit noțiunea de „activitate salarizată" pentru a descrie o activitate ce nu este liberală, iar referirea la salariu nu privește noțiunea de salariu stricto sensu, ci este folosită în mod generic pentru a desemna o sumă de bani plătită pentru munca prestată.

Așa fiind, în ceea ce o privește pe reclamantă deveneau aplicabile dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată potrivit cu care încetarea stării de incompatibilitate trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, efectele acestei decizii urmând a se produce numai de la încetarea incompatibilității.

De asemenea, curtea de apel a considerat că nu pot fi primite susținerile reclamantei potrivit cu care nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de avocat nu cuprind dispoziții care să prevadă că după primirea în profesia de avocat, persoana respectivă trebuie să fie obligată să exercite profesia numai pentru a fi înscrisă pe unul dintre tablouri. Existența unor astfel de prevederi ar fi fost superfluă în situația de față, câtă vreme norma legală la care s-a făcut referire anterior, respectiv, art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 prevede expres că „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.

3. Recursul declarat de către O.V.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O.V., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta și-a structurat criticile formulate după cum urmează:

3.1. s-a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, prin aceea că nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de U.N.B.R. ale cărei argumente se regăsesc în considerentele sentinței;

3.2. hotărârea este sumar motivată, nu răspunde la problemele de drept care au fost invocate în acțiune sau cuprinde considerente străine de cauză;

3.3. Nu s-a avut în vedere situația altor categorii sociale (parlamentari, președinte consiliu județean) ori chiar a unor colegi judecători care în perioada 2007 - 2010 au fost primiți în profesie și au fost trecuți pe tabloul avocaților incompatibili, recurenta invocând discriminarea.

3.4. Pe fondul cauzei, recurenta invocă aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

4. Apărările formulate de U.N.B.R.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 septembrie 2012, intimata U.N.B.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că criticile recurentei sunt lipsite de suport, câtă vreme, chiar prin acțiune se solicitase judecarea cauzei în lipsă. În condițiile în care întâmpinarea se depusese la dosar cu 28 de zile înaintea termenului de judecată, cu minime diligențe, recurenta se putea prezenta la arhivă pentru a studia dosarul.

Și pe fondul cauzei, U.N.B.R. afirmă că prima instanță a dezlegat corect problema de drept, conchizând în sensul că este de neconceput trecerea unei persoane pe Tabloul avocaților incompatibili fără ca anterior să fi fost trecută pe Tabloul avocaților activi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din întâmpinarea U.N.B.R., cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru argumentele expuse în continuare

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Recurenta-reclamantă O.V. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011 prin care intimata - pârâtă U.N.B.R. i-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 310 din 23 decembrie 2010 a intimatului - pârât Baroul Iași, de respingere a cererii de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili ai Baroului Iași.

Prin acțiunea judiciară s-a solicitat ca în temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ., cauza să se judece și în lipsa reclamantei iar prima instanță nu a mai considerat necesară comunicarea întâmpinării formulate în termen legal de către U.N.B.R., soluționând cauza la primul termen de judecată fixat: 7 septembrie 2011.

Această stare de fapt îndreptățește criticile recurentei subsumate pct. 1.3.1. din această decizie, Înalta Curte constatând că soluția curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

Din coroborarea dispozițiilor art. 116 cu cele cuprinse în art. 86 și 92 C. proc. civ. rezultă cu claritate că principiul comunicării din oficiu a actelor procedurale, în speță a întâmpinării, nu conține derogări pentru situația în care reclamantul solicitase judecarea cauzei și în lipsa sa.

Procedând în modul arătat, instanța de fond a rupt echilibrul procesual, punând-o pe reclamantă într-o situație inechitabilă care nu poate fi remediată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se va admite recursul, în sensul preconizat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de O.V., împotriva Sentinței civile nr. 4913 din 7 septembrie 2011 a Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.