Material jurisdiction for contesting budgetary claims arising from European fund irregularities

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, a solicitat suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-94705 din 22 decembrie 2011, emisă de către pârât, până la soluționarea pe fond a cererii privind anularea înscrisului menționat anterior.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat asupra procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractului de lucrări de reabilitare și modernizare a Căminului pentru persoane vârstnice Constanța, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului prin Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare stabilit în sarcina reclamantei, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-94705 din 22 decembrie 2011, un debit în valoare de 444.329,20 RON, cu titlu de corecții financiare.

Reclamanta a mai arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la suspendarea executării actului administrativ atacat, respectiv atât cazul bine justificat, cât și prevenirea unei pagube iminente.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 236 din 10 mai 2012, Curtea de Apel Constanța a admis cererea reclamantei Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-94705 din 22 decembrie 2011, emisă de către pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat, având în vedere că procedura de achiziție adoptată în anul 2009 a fost verificata de către M.A.D.R. din prisma dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 care a fost adoptată cu mult după finalizarea procedurii și începerea lucrărilor astfel cum au fost stabilite în contractul încheiat.

De asemenea, s-a constatat că în cauză suma pe care reclamanta a fost obligată să o restituie cu titlu de corecție de 25% ar genera, în contextul economic actual, un blocaj funcțional la nivelul autorității administrative, așa încât condiția pagubei iminente este pe deplin dovedita.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul formulat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind sesizată cu recursul declarat, a constatat faptul că pricina dedusă judecății a fost soluționată de o instanță necompetentă material.

Conform celor expuse anterior, litigiul are ca obiect suspendarea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-94705 din 22 decembrie 2011 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, prin care s-a dispus aplicarea unei corecții de 444.329,20 RON.

Temeiul legal al controlului efectuat îl constituie O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al legii rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ-fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii, și anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilite de actul administrativ atacat de până la 500.000 RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Soluția adoptată în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva Sentinței civile nr. 236/CA din 10 mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013.

Procesat de GGC - AZ