Criminal revision barred by prohibition of extending evidentiary proceedings for known facts

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul-revizuient P.V. împotriva deciziei penale nr.189 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

S-a prezentat recurentul condamnat P.V., aflat în stare de detenție, asistat de avocat G.D., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a lăsat soluționarea cauzei la aprecierea instanței.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat ca neîntemeiat, întrucât motivele invocate nu se încadrează în prevederile art.394 C.proc.pen.

Condamnatul a cerut admiterea recursului în vederea reconstituirii faptei.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.140 din 8 mai 2002 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. împotriva sentinței penale nr.4 din 4 aprilie 2001 a Tribunalului Vaslui, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Condamnatul P.V. se află în executarea unei pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i C.pen.

S-a mai reținut că pe calea revizuirii penale nu se pot administra noi probe, așa cum a solicitat revizuientul prin cererea introductivă în care a propus audierea unor noi martori și reaudierea celor ascultați, pentru a i se aplica o pedeapsă mai mică.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr.189 din 18 iunie 2002, a respins apelul formulat de condamnat, apel ce a vizat reindividualizarea pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs, reiterând cererea pentru administrarea unor alte probe decât cele aflate la dosar.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea unei hotărâri penale definitive nu se poate solicita decât în condițiile prevăzute expres și limitativ prin dispozițiile art.394 C.proc.pen.

Instanța de fond a constatat în mod justificat că în cauză, cererea formulată de condamnat nu se încadrează în nici unul din textul de lege mai sus-arătat, iar instanța de apel a verificat motivul invocat de condamnat în cererea formulată și în apel, respingând apelul ca nefondat.

Împrejurarea că în dovedeirea susținerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, pe lângă reaudierea unor martori ascultați la judecarea cauzei în fond și audierea unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece, prin textul invocat (art.394 lit.a C.proc.pen.) se cere ca faptele și împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

În raport de considerentele expuse rezultă că hotărârile pronunțate sunt legale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.

Conform art.192 alin.2 din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient P.V. împotriva deciziei penale nr.189 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2003.