Expropriation compensation: Enforceability of payment obligation and passive procedural standing under Law No. 255/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta SC C.C.I. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.T.C.T., C.N.A.D.N.R., Comisia Locală pentru Aplicarea Legea nr. 198/2004 și C.L. Popești Leordeni obligarea pârâtei să pună în aplicare hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 14 din 10 august 2010 prin care s-a hotărât ca suma de 139.400 euro să fie consemnată pe numele expropriatului reclamant și a creditorilor menționați în termen de 30 de zile de la data când hotărârea devine definitivă.

Până la data plății sumei de bani ce reprezintă valoarea suprafeței de teren expropriată de 697 mp. ce aparținea societății reclamante să fie obligată pârâta să plătească daune cominatorii de 100 euro pe zi de întârziere până la plata efectivă a contravalorii mai sus indicate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 10 august 2010 a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor în baza Legii nr. 198/2004 prin care suprafața de teren de 697 mp. situată în com. Popești - Leordeni, Jud. Ilfov, cu nr. cadastral, și C.F., a fost expropriată.

În baza acestei legi a fost stabilită contravaloarea terenului expropriat la suma de 139,400 euro pentru suprafața de 697 mp.

Prin Sentința nr. 1541 din 20 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se că reclamanta nu a dovedit că s-a adresat expropriatorului în termenul prevăzut la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 198/2004 cu cerere de plata însoțită de actele doveditoare. Numai după parcurgerea procedurii stabilite prin lege reclamanta poate invoca și dovedi neîndeplinirea obligațiilor legale stabilite de legiuitor în sarcina expropriatorului, în speță C.N.A.D.N.R.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta arătând că a depus cererea și actele doveditoare și, ca urmare a îndeplinirii acestei obligații a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor din data de 10 august 2010.

Dacă reclamanta nu depunea cererea și actele doveditoare nu se putea emite această hotărâre, deci condiția a fost îndeplinită așa că argumentul instanței trebuie înlăturat.

Pe parcursul derulării procesului în apel, intimatul pârât Ministerul Transporturilor a depus o precizare, la termenul din 6 februarie 2013, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. La același termen, reprezentantul Ministerului Transporturilor a și susținut verbal excepția, iar cauza s-a amânat la 27 februarie 2013 pentru a se discuta calificarea căii de atac și a se comunica precizarea. Prin încheierea de la 27 februarie 2013 instanța a calificat calea de atac ca fiind apel și a amânat pronunțarea la 6 martie 2013.

Prin Decizia civilă nr. 79/ A din 6 martie 2012 Curtea de Apel București a admis apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților să pună în aplicare hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 14/2010 și să fie consemnată suma stabilită prin hotărâre pe numele expropriatului conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 255/2010. A respins cererea de acordare a daunelor cominatorii, ca prematur formulată.

Analizând dispozițiile Legii nr. 255 din 14 decembrie 2010, instanța a constatat că potrivit art. 19 alin. (2), cererea pentru plata despăgubirilor va conține numele și prenumele titularilor drepturilor reale adresa de domiciliu și actele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat.

Cererea, împreună cu documentele doveditoare originale sau copii legalizate, va fi depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștința publică, prin afișare la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul.

Conform alin. (5) din același articol, în cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea sau documentele doveditoare potrivit prevederilor alin. (1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului și vor fi eliberate în condițiile acestei legi.

Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condițiile acestei legi, se comunică solicitantului conform art. 20, iar în termen de cel mult, 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilirea cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi.

În această situație, instanța a constatat că și în situația în care titularii drepturilor reale nu depun cererea sau documentele doveditoare, expropriatorul are obligația de a notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și a le consemna într-un cont bancar, conform art. 19 din Legea nr. 255/2010, iar după emiterea hotărârii cuantumului despăgubirilor, trebuie să efectueze plata acestora, către titularii drepturilor de proprietate, prin transfer bancar sau numerar.

În prezenta cauză, a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor pentru suprafața de 697 mp, situată în com. Popești Leordeni, Jud. Ilfov, fiind stabilit cuantumul despăgubirii cuvenită apelantei-reclamante, iar în situația în care acesta nu a depus cererea și documentele doveditoare, expropriatul are obligația de a consemna într-un cont bancar, deschis pe numele expropriatului suma stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor în sumă de 139.400 euro și să efectueze plata conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 255/2010.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând excepția inadmisibilității acțiunii. În argumentare, a susținut că legea 198/2004 prevede la art. 9 numai situația în care expropriatul poate contesta doar cuantumul despăgubirii acordate. Intrucât legea specială stabilește întreaga procedură ce trebuie urmată, a apreciat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă. A mai susținut că instanța a aplicat greșit prevederile Legii nr. 255/2010.

Împotriva acestei decizii, precum și a încheierilor de ședință din 6 februarie 2013 și 27 februarie 2013, a declarat recurs și pârâtul Ministerul Transporturilor, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive prin precizare depusă la 24 ianuarie 2013, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei excepții. În argumentare a arătat că în urma H.G. nr. 24/2013 nu mai are nici o atribuție privind exproprierile, aceste atribuții fiind preluate de D.P.I.S., iar în speță calitatea de expropriator a avut-o C.N.A.D.N.R. care a trecut sub autoritatea acestui departament.

Recursurile nu sunt fondate.

Inadmisibilitatea unei acțiuni reprezintă o sancțiune care face imposibilă analizarea fondului cauzei ce a fost greșit îndreptată, nefiind de competența instanțelor judecătorești, sau prin care reclamantul tinde la satisfacerea unor pretenții pentru care s-a ales o cale greșită de valorificare.

Acțiunea în plata despăgubirii datorate ca urmare a exproprierii formulată de reclamanta SC C.C.I. SRL are ca obiect o obligație de a face, ce derivă din neîndeplinirea obligației de a plăti despăgubirea în termenul legal. Această acțiune nu poate fi respinsă ca inadmisibilă întrucât nu este îndeplinită nici una dintre condițiile menționate. Mai mult, pentru stabilirea modalității în care pârâtul și-a executat obligațiile legale sau pentru a analiza eventualele impedimente care au survenit în neîndeplinirea acestora, este necesară analiza cauzei pe fond.

Deși hotărârea de stabilire a despăgubirilor din data de 10 august 2010 a fost emisă sub incidența Legii nr. 198/2004, iar acțiunea s-a depus după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2010, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 255/2010, care prevede expres la art. 32, că în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi.

Instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 255/2010, mai precis ale dispozițiilor art. 21, care stipulează că, în termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirii către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate. Din interpretarea acestui text legal rezultă că legiuitorul a instituit, printr-o normă cu caracter imperativ, o obligație în sarcina expropriatorului care trebuie îndeplinită în termenul expres stipulat. De remarcat este faptul că acestei obligații îi corespunde dreptul corelativ al expropriatului de a încasa despăgubirile.

În urma acestei analize, este evident că termenul de cel mult 90 zile operează în favoarea expropriatului.

Ca urmare a nerespectării acestui termen imperativ de 90 de zile, expropriatorul este de drept pus în întârziere și poate fi obligat, potrivit art. 1088 și 1079 C. civ., la plata de daune interese pentru neexecutare.

De asemenea, instanța de apel a interpretat corect și dispozițiile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 potrivit cărora și în cazul în care persoana expropriată nu depune cererea sau documentele doveditoare pentru plata despăgubirilor, expropriatorul va notifica acesteia sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului, iar despăgubirile vor fi eliberate în condițiile prezentei legi.

Prin calitatea procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă într-un raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.

În speță, exproprierea a fost realizată de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R ca reprezentant al Statului Român, astfel încât el are calitatea de expropriator și urmează să fie obligat în raportul juridic dedus judecății.

Împrejurarea că prin H.G. nr. 7/2013, C.N.A.D.N.R a trecut în subordinea D.P.I.S., nu are nici o relevanță, întrucât prin acest act normativ nu se precizează expres că noul departament înființat ar prelua și atribuțiile anterioare ale C.N.A.D.N.R. Ca atare, departamentul respectiv va avea atribuții în procedura exproprierii numai după data înființării, respectiv 15 ianuarie 2013.

Având în vedere considerentele expuse, potrivit cărora nu se poate reține nici una dintre criticile formulate, recursurile se privesc ca nefondate și vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.N.A.D.N.R S.A. prin mandatar D.A.C.M. SRL împotriva Deciziei nr. 79/ A din 6 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva aceleiași decizii, precum și a încheierilor de ședință din 6 februarie 2013 și 27 februarie 2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2013.