Recusal of judges: failure to prove personal interest in case under Art. 48(d) CPP
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the defendant’s appeal as unfounded, upholding the appellate court’s earlier dismissal of the defendant’s recusal requests against three judges. The dispute concerned a procedural challenge in a criminal case where the defendant, challenging the legality of successive preventive detention extensions and alleging judicial misconduct, sought the removal of specific magistrates for bias. The court ruled that no circumstances existed to demonstrate a personal interest by the judges, their spouses, or close relatives in the case, noting that mere complaints to the Ministry of Justice or the Superior Council of Magistrates regarding alleged abuses in detention orders do not constitute the requisite "interest" under the law, particularly given the judges' tenure and the availability of standard appeals to review their decisions. Applying Article 48(d) of the Code of Criminal Procedure, the court ordered the appellant to pay 1,300,000 lei in judicial costs to the state, with the official counsel’s honorarium of 200,000 lei advanced by the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 48 lit. d) C. proc. pen; Recusal of judges: failure to prove personal interest in case under Art. 48(d) CPP: Din chiar modul eliptic în care au fost redactate cererile de recuzare, rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 48 lit. d) C. proc. pen. care impun existența unor împrejurări din care să rezulte că judecătorul, soțul sau vreo rudă apropiată ar fi interesați sub orice formă în cauza respectivă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea nr. 5/PI din 6 februarie 2004, a respins ca nefondate cererile de recuzare a judecătorilor D.I., D.D. și D.M., formulate de inculpatul I.I.
S-a motivat că aceste cereri nu sunt întemeiate, întrucât nu există nici un argument sau probă din care să rezulte vreo împrejurare ce ar contura un interes al unuia din magistrații recuzați, cerință impusă de textul art. 48 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri inculpatul petiționar a declarat recurs, avocatul desemnat din oficiu lăsând soluția la aprecierea Curții.
Recursul nu este întemeiat.
Din chiar modul eliptic în care au fost redactate cererile de recuzare, rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 48 lit. d) C. proc. pen. care impun existența unor împrejurări din care să rezulte că judecătorul, soțul sau vreo rudă apropiată ar fi interesați sub orice formă în cauza respectivă.
Împrejurarea că petiționarul ar fi înaintat memorii Ministerului Justiției sau Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a plâns că magistrații menționați ar fi comis nelegalități sau abuzuri cu ocazia prelungirii succesive a măsurii arestării sale preventive nu poate fi apreciată în sensul existenței unor împrejurări care să ateste vreun „interes” în cauză, de vreme ce acești magistrați sunt inamovibili și au responsabilitatea soluțiilor pronunțate, care pot fi cenzurate în căile de atac prevăzute de lege, reaua lor credință în soluțiile pronunțate neputând fi nici măcar intuită.
În consecință, recursul petiționarului este nefondat și va fi respins ca atare, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva încheierii nr.5 pronunțată în data de 6 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara în dosarul nr. 1318/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie 2004.