Judicial review of refusal to initiate criminal proceedings for abuse of office and assisting a criminal offender: insufficiency of evidence and procedural stage limitations

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția nr. 940/II/2/2011 din 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de subcomisarul C.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. și față de comisarul șef de poliție D.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

În considerentele acestei rezoluții s-au reținut următoarele:

La data de 22 martie 2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înregistrată sub nr. 940/P/2010 plângerea formulată de petentul G.E.D. împotriva subcomisarului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de "favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen., constând în aceea că acesta și-a manifestat nemulțumirea cu privire la cercetările efectuate în mai multe dosare penale instrumentate de lucrătorii I.P.G Giurgiu, sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu. Acesta a mai arătat că C.S. i-a ajutat pe numiții N.S. și P.N. să se sustragă răspunderii penale în dosarele în care au fost cercetați.

În ceea ce privește plângerea formulată de petent împotriva comisarului șef de poliție D.N. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constă în aceea că acesta este acuzat că aspectele consemnate în rezoluție constituie o imixtiune în activitatea organului de cercetare penală, fiind blocat accesul la probatoriul care trebuia administrat în dosar.

Plângerea petentului, formulată conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin Rezoluția nr. 940/P/2010 din 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei soluții de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin Rezoluția nr. 3029/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a admis în parte plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr. 940/P/2010 din 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București doar sub aspectul încadrării juridice a faptelor subcomisarului C.S. și a dispus neînceperea urmăririi penale față de același subcomisar sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prev. de art. 246 și art. 264 C. pen., deoarece faptele nu există.

Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Rezoluția nr. 2394/1/2011 din 12 decembrie 2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea ca neîntemeiată, sens în care a reținut în esență că soluția adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, neexistând indicii în sensul săvârșirii vreunei infracțiuni de către intimații. A mai arătat că nu există indicii că aceștia și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, care să fi cauzat petentului o vătămare a intereselor legale.

De asemenea, împotriva Rezoluției nr. 3029/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul a mai formulat o nouă plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv la prim-adjunctul Procurorului General care, prin Rezoluția nr. 378/C2/2013 din 8 martie 2013, a respins plângerea ca neîntemeiată.

Ca urmare a respingerii plângerilor formulate, petentul G.E.D. s-a adresat cu plângere la instanță care prin Sentința penală nr. 333/F din 1 august 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2448/2/2013, a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva Rezoluției din data de 12 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 940/P/2010 și a Rezoluției nr. 3029/II/2/2011 din 11 noiembrie 2011, a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, hotărâre care este definitivă.

Nemulțumit de soluțiile adoptate în cauză, petentul G.E.D. s-a adresat cu plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, conform prevederilor art. 2781 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului parchetului, față de criticile formulate de petent.

Din analiza multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza rezoluției atacate date în Dosarul nr. 940/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului, ce a fost examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de subcomisarului C.S. pentru săvârșirea infracțiunii de "favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen., iar față de D.N. comisar șef de poliție, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, în contextul cauzei, a constatat că nu rezultă existența faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute în art. 246 C. pen. și a faptelor de favorizare a infractorului prevăzute în art. 264 C. pen. în sarcina intimaților, deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, prin soluțiile dispuse motivat, în rezoluțiile date, toate soluțiile criticate de petentul G.E.D. fiind examinate pe căile prevăzute în art. 278 - 2781 C. proc. pen. și menținute ca atare sau infirmate, dar menținute pe fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petent în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen. adresată instanței supreme, referitoare la faptul că subcomisarul C.S. a procedat în mod abuziv atunci când a avut de instrumentat Dosarul nr. 3511/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, deoarece prin măsurile dispuse de procuror, în limitele competenței sale, nu atrag în vreun mod răspunderea intimaților.

Invocarea de către petent a încălcării dreptului administrării probelor de către procuror, conform art. 63 - 64 C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

Mai constată Curtea faptul că din actele și lucrările dosarului a rezultat indubitabil că subcomisarul C.S., în instrumentarea Dosarului nr. 3511/2007, nu a făcut abuzuri în serviciu, deoarece măsurile dispuse de acesta, în limitele competenței sale, măsuri care au făcut și obiectul controlului realizat prin intermediul căilor de atac consacrate de lege, să poată fi considerate ca fiind fapte care ar avea caracter penal care să atragă în vreun mod răspunderea acestuia.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că rezoluțiile atacate în cauză și care au fost conexate în Lucrarea 505/II/2/2013 atacată de petent date în Dosarele nr. 940/P/2010 și 3029/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.E.D. împotriva rezoluțiilor date în Dosarele nr. 940/P/2010 și 3029/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, conexate în Lucrarea 505/II/2/2013, atacată de acesta.

Împrejurarea că petentul invocă existența anumitor împrejurări care i-ar fi cauzat anumite nemulțumiri nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.E.D. împotriva Rezoluției nr. 505/II/2/2013, dispusă în Dosarul nr. 940/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care a menținut-o.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.E.D. împotriva Rezoluției nr. 505/II/2/2013, dispusă în Dosarul nr. 940/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AZ