Jurisdictional conflict over enforcement of foreign pecuniary sanctions under EU Framework Decision 2005/214/JA

Asupra conflictului negative de competență;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 204 din 30 octombrie 2013,pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

S-a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Câmpina și Curtea de Apel Ploiești și conform art. 43 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus:

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 42 alin. (3) C. proc. pen., pentru a se pronunța asupra conflictului negativ de competentă ivit între cele două instanțe, în temeiul art. 43 alin. (7) din același cod.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 29 iulie 2013 Biroul Federal de Justiție din Bon - Germania, a solicitat instanței de judecată recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești germane privind pe Ș.A.G., care a fost obligat de instanța germană la plata unei amenzi în cuantum de 403,50 euro, pentru comiterea unei contravenții Ia data de 11 mai 2012, prevăzută de paragraful 34 alin. (3) - 69a din Regulamentul de admitere în traficul rutier, paragraful 24 din Legea privind traficul rutier.

În fapt, s-a reținut de către instanța germană că numitul Ș.A.G. a condus la data sus - arătată, un autovehicul în greutate totală de 61.325 kg, peste limita maximă admisă de 40.000 kg.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 4342/204/2013 din 08 august 2013.

Această instanță, prin sentința penală nr. 302 din 13 septembrie 2013, în temeiul art. 42 C. proc. pen., rap. la art. 132 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Ploiești, Judecătoria Câmpina neavând competența materială de soluționare a acestei cauze.

În motivarea soluției, s-a reținut că sunt aplicabile disp. art. 132 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, potrivit cărora „cererea de recunoaștere a unei hotărâri penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justiției, Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în circumscripția căreia domiciliază sau își are reședința condamnatul, instanță care va decide prin hotărâre pronunțată în camera de consiliu.

Curtea, examinând actele lucrările dosarului, a constatat că nu acestei instanțe îi revine competența materială de a soluția cauza, ci Judecătoriei Câmpina, pentru considerentele ce expuse în continuare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie recunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor pecuniare aplicate de autoritățile germane cetățeanului român Ș.A.G., în cadrul procedurii reglementate de dispozițiile Secțiunii a 4-a, Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în aplicarea Deciziei - Cadru 2005/214/JA a Consiliului din 21 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.

Potrivit disp. art. 18740 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 autoritățile române competente să execute o hotărâre, în-cadrul acestei proceduri, sunt instanțele judecătorești.

Legea nu prevede însă, în mod expres, care anume din instanțele judecătorești sunt competente material a soluționa o sesizare cu acest obiect.

Așa fiind, s-a reținut că,devin aplicabile disp. art. 25 C. proc. pen., potrivit cărora, judecătoria este instanța care are competența materială generală în materie penală, iar când voința legiuitorului a fost aceea de a atribui competența Curții de Apel, aceasta a fost prevăzută în mod expres, ceea ce nu este cazul în speță.

S-a reținut că, din actele comunicate de autoritatea germană, a rezultat că intimatul Ș.A.G., a comis pe teritoriul german o contravenție pentru care i s-a aplicat o sancțiune pecuniară.

Executarea silită a unei amenzi contravenționale în România, este reglementată prin art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care prevede că punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către instanța judecătorească, care în asemenea cazuri este judecătoria în a cărei rază de competență se desfășoară executarea silită, respectiv aceea de la domiciliul contravenientului, conform art. 172 - 174 C. proc. fisc.

În conformitate cu dispozițiile art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004 comportamentele care încalcă reglementările privind traficul rutier, dacă se pedepsesc în statul membru al Uniunii Europene emitent, dau loc Ia recunoașterea și executarea hotărârii fără a fi necesară verificarea dublei incriminări.

Prin urmare, comportamentele care încalcă reglementările privind traficul rutier incriminate în statul membru al U.E., impun recunoașterea și executarea hotărârii, conform Secțiunii a 4-a a Capitolului II din Titlul VII al Legii nr. 302/2004, chiar dacă potrivit legislației române, acestea constituie contravenții.

II. Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., va soluționa conflictul negativ ivit între cele două instanțe, stabilind competența de judecată în primă instanță a cererilor de natura aceleia în speță în favoarea judecătoriei, pentru următoarele considerente:

Cererea pendinte are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor pecuniare aplicate de autoritățile germane cetățeanului român Ș.A.G., în cadrul procedurii reglementate în dispozițiile Secția unită a 4-a, Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusă o nouă secțiune în cuprinsul Legii nr. 302/2004 (republicată,publicată în M. Of. nr. 377 din 31 mai 2011, dispozițiile art. 187 - art. 18718 se regăsesc în art. 233 - art. 247, iar dispozițiile art. 18740 alin. (1) pct. 33 se regăsesc în art. 239 alin. (1) pct. 33.), secțiune care conține dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce sancțiunilor pecuniare.

Art. 18734 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 definește „pedeapsa pecuniară” ca fiind, între altele, „obligația de a plăti o sumă de bani drept condamnare pentru o infracțiune”, aceasta fiind situația în cazul cererii privind pe intimatul Ș.A.G., iar art. 18740 alin. (1) pct. 33 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul că în cazul comportamentelor care încalcă reglementările privind traficul rutier nu este necesară verificarea dublei incriminări. Totodată, în art. 18735 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 se prevede faptul că autoritățile române competente să execute o hotărâre sunt instanțele judecătorești, fără ca textul menționat să atribuie competența unei instanțe specifice (judecătorie, tribunal sau curte de apel).

Or,în tăcerea legii, devin aplicabile dispozițiile art. 25 C. proc. pen., potrivit cărora judecătoria este instanța care are competență materială generală în materie penală.

Executarea silită a amenzii contravenționale în România este reglementată prin art. 39 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, ce prevede că punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către organul din care face parte agentul constatator ori de către instanța judecătorească. Instanța judecătorească în asemenea situații este judecătoria în a cărei rază de competență se desfășoară executarea silită, respectiv aceea de Ia domiciliul contravenientului, conform art. 172 - art. 174 C. proc. fiscală.

Cât privește dispozițiile art. 117 din legea specială privind procedura de recunoaștere a unei hotărâri penale străine la cererea unui stat străin, la care a făcut referire judecătoria în motivarea hotărârii sale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea fac parte din Titlul V al legii - „Recunoașterea si executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare”, pe când procedura prevăzută în dispozițiile art. 187 - art. 18748 este reglementată distinct și este cuprinsă în cadrul altui titlu, respectiv Titlul VII al legii, ce vizează „Asistența judiciară în materie penală.”

Ca atare, cauza va fi trimisă pentru judecare în primă instanță, potrivit competenței după materie, Judecătoriei Câmpina, pe a cărei rază teritorială își are domiciliul Ș.A.G.

În consecință Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționarea a cauzei privind pe Ș.A.G. în favoarea Judecătoriei Câmpina, instanță căreia i s-a trimis dosarul.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cauze, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe Ș.A.G., în favoarea Judecătoriei Câmpina, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2013.