Decizia nr. 3571/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 150/D din 31 mai 2012, Tribunalul Bacău a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul L.G. din 2 infracțiuni din rechizitoriul nr. 42/P/2009, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 C. pen. și a infracțiunii prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din rechizitoriul nr. 3/P/2010, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul că pentru acest inculpat s-au reținut următoarele infracțiuni:

- art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpata G.N., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din 2 infracțiuni din rechizitoriul 42/P/2009, prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost condamnați inculpații:

1. L.G. cu cetățenie română, studii gimnaziale, căsătorit, administrator la SC T.C. SRL Bacău, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor:

- dare de mită prevăzută prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 37 lit. b) C. pen.,la pedeapsa de 3 ani închisoare

În baza art. 33 lit. a), art, 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 4 ani închisoare

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore din data de 21 octombrie 2009.

2. A.A.C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare.

3. S.R. cetățean român și israelian, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare.

4. G.N. cu cetățenie română, studii liceale, căsătorită, administrator la SC V.N. SRL Bacău, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită prevăzute și pedepsite de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea de 24 ore din data de 21 octombrie 2009.

5. C.S.G. cu cetățenie română, studii superioare, căsătorit, arhitect, liber profesionist, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare

Conform art. 71 alin. (1). și 2 din C. pen. s-a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G. a următoarelor sume de bani:

- suma de 11. 287 RON;

- 20.000 euro;

- 700 euro consemnată la B.C.R. - Sucursala Județeană Bacău potrivit ordinului de încasare numerar nr. xxx din 10 aprilie 2009.

S-a menținut sechestrul asigurator dispus prin ordonanța din 04 decembrie 2009, potrivit procesului-verbal din 07 decembrie 2009, asupra unui teren al inculpatului L.G. din municipiul Bacău;

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 5 000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

P.N.O. - secretarul municipiului Bacău, a formulat, la data de 30 martie 2009, o sesizare cu privire la faptul că începând din luna martie 2009, L.G. și G.N., în mod direct ori prin intermediari, i-au promis darea sumei de 100.000 euro, suplimentată apoi la suma de 200.000 euro, în vederea soluționării favorabile a unei cereri privind retrocedarea unor imobile de pe raza municipiului Bacău în baza Legii nr. 10/2001.

De asemenea, denunțătorul a sesizat că în ziua de 13 februarie 2009 a primit o cutie cu bijuterii din aur de la C.S.G., bunuri care proveneau de la inculpatul L.G. și pe care denunțătorul le-a restituit acestuia din urmă, întrucât erau date în același scop.

La data de 06 aprilie 2009, G.C., Șef Serviciu juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău a formulat denunț, sesizând faptul că la începutul anului 2009 a primit suma de 700 euro de la A.A.C., funcționar public în cadrul Serviciului cadastru al primăriei, sumă care, așa cum i-a relatat A.A.C. provine de la L.G. și era dată pentru soluționarea dosarului de retrocedare în care era implicat.

S-a reținut că inculpații L.G. și G.N. au dobândit drepturile asupra imobilelor situate în Bacău pe str. O și str. O.6 în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu cedenții F.C., F.C.1 și F.V. la data de 20 august 2008 și autentificat sub nr. aaa din 20 august 2008 la Biroul Notarului Public N. din București, contra sumei de 220.000 euro.

Pentru aceste imobile cedenții formulaseră notificare în vederea retrocedării către Primăria municipiului Bacău la data de 10 iulie 2001, înregistrată sub nr. 22944/2001.

Imobilul din str. O. consta într-o construcție cu 7 camere și teren în suprafață de 691 m2, iar imobilul din str. O.6 era compus dintr-o construcție cu mai multe camere și dependințe și teren în suprafață de 3403,54 m2.

În urma acțiunii civile promovate de notificatori, prin Sentința civilă nr. 953/D/2008 pronunțată la data de 05 noiembrie 2008 de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6122/110/2007, primarul municipiului Bacău a fost obligat să răspundă la notificarea formulată de F.C., F.C.1 și F.V.

Inculpații L.G. și G.N. au comunicat la data de 15 septembrie 2008 Primăriei municipiului Bacău că s-au subrogat în drepturile moștenitorilor și au solicitat ca dispoziția de restituire să fie emisă pe numele lor.

După cum s-a stabilit din cercetările efectuate, oportunitatea dobândirii drepturilor litigioase le-a fost prezentată inculpaților de F.I., persoană împuternicită de reprezentanții familiei F. în efectuarea demersurilor legate de soluționarea notificării.

Inculpații, care vizau revânzarea imobilelor ce făceau obiectul notificării cu profit substanțial, au achiziționat drepturile litigioase asupra acestora și în baza informațiilor obținute de la funcționari publici din cadrul Primăriei municipiului Bacău, din cercul lor de cunoștințe.

Astfel, inculpatul C.S.G. i-a asigurat că stadiul soluționării notificării era avansat, iar emiterea dispoziției administrative de restituire urma să aibă loc în scurt timp, întrucât se discutase deja într-o ședință a Comisiei interne de analiză a notificărilor depuse conform Legii nr. 10/2001.

Atât de la procuratorul F.I. cât și pe baza informațiilor solicitate de la Primăria municipiului Bacău, cei doi inculpați au aflat că restituirea nu se putea realiza decât parțial în natură, întrucât clădirea și 120 m2 teren de pe str. O. erau deținute de SC T. SA Bacău și de o persoană fizică, iar suprafața de 1563,54 m2, teren de pe str. O.6 era ocupată de rețele edilitare, de un bloc de locuințe și de alte terenuri private.

Cu privire la imobilele ce nu puteau fi restituite în natură, exista posibilitatea legală în baza art. 10 din Legea nr. 10/2001 de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv compensarea cu alte terenuri.

În baza aceluiași cerc de cunoștințe, din care făceau parte și inculpatul A.A.C. și martora B.L., funcționari în cadrul Serviciului cadastru (actual Serviciul de restituire proprietăți) al Primăriei municipiului Bacău inculpații au obținut informații despre terenuri în poziții centrale ale municipiului Bacău, de valoare însemnată, aflate în proprietatea privată a municipalității și concesionate de aceasta unor persoane fizice sau juridice.

Aceste informații, deși nu sunt interzise accesului public, nu sunt la îndemâna oricărei persoane, ci sunt cunoscute numai la nivelul funcționarilor administrației publice locale iar pe baza lor, inculpații au prefigurat posibilitatea unor câștiguri însemnate și au acționat în scopul ca astfel de terenuri să le fie acordate în compensare odată ce s-au subrogat în drepturile membrilor familiei F. Totodată, au vizat rezolvarea cu celeritate a intereselor lor, având în vedere că doreau câștiguri imediate și în plus, inculpatul L.G. luase credite cu camătă.

Inițial, inculpatul L.G. și-a asumat sarcina de a continua și pentru G.N. demersurile legate de soluționarea notificării. În acest sens, s-a prezentat la Primăria municipiului Bacău și a depus la dosar lista cu locațiile unor terenuri ale Consiliului Local Bacău, concesionate, precum și fotografii ale acelor terenuri, cu adnotări olografe ale inculpatului L.G. referitor la amplasamentul lor.

Inculpații au urmărit de asemenea ca dispoziția de restituire să le fie direct opozabilă, în condițiile în care nu câștigaseră această vocație în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase.

Prin Dispozițiile primarului municipiului Bacău nr. 3858 și 3859 din 18 august 2009, moștenitorilor F.C., F.C.1 și F.V. le-au fost restituite în natură suprafețele de 583 m2 în Bacău, str. O. și suprafața de 1840 m2 în str. O.6 (în 3 loturi), iar pentru restul suprafeței de teren, cât și pentru clădirea solicitată s-a respins cererea de restituire în natură, întrucât erau deținute legal de alte persoane ori erau ocupate de rețele de utilități publice și s-a propus acordarea de despăgubiri potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Această soluție, care presupune practic, acordarea unor titluri de valoare emise de Ministerul Finanțelor Publice pentru partea de imobile ce nu s-au putut restitui în natură, nu a convenit inculpaților, întrucât implica prelungirea în timp a rezolvării intereselor lor financiare și imposibilitatea de a specula un profit substanțial.

Din aceste motive, inculpații au contestat aceste dispoziții, în numele notificatorilor F.C.1, F.C. și F.V. la Tribunalul Bacău, secția civilă, în Dosarul nr. 6155/110/2009, solicitând anularea lor parțială și obligarea municipalității la restituirea în natură a întregii suprafețe disponibile pe vechiul amplasament și acordarea de măsurii reparatorii prin echivalent, prin compensarea cu alte bunuri, susținând că au făcut dovada existenței acestor bunuri ce pot fi acordate în compensare.

După comunicarea, în luna septembrie 2008, către Primăria municipiului Bacău a subrogării în drepturile reprezentanților familiei F., în vederea scopului urmărit, respectiv de a fi soluționată operativ notificarea, prin restituirea în natură dar și prin compensare cu terenuri centrale, iar soluția să le fie direct opozabilă inculpaților, inculpatul L.G. a promis, a oferit și chiar a dat sume de bani ori bunuri unor funcționari ai Primăriei municipiului Bacău, direct ori prin intermediari.

Dacă inițial, prin aceste acțiuni a vizat coruperea funcționarilor cu care se află în relații mai apropiate, pe parcurs a realizat importanța redusă a acestora și a urmărit să ajungă la denunțătorul P.N.O., ca factor de decizie specializat și esențial în ierarhia personalului ce participa la elaborarea actului administrativ prin care se soluționa o notificare la Legea nr. 10/2001. Acesta, în calitatea sa, de secretar al Primăriei municipiului Bacău viza pentru legalitate dispozițiile în această materie, concepute de funcționarii serviciului juridic pe baza verificărilor și referatelor funcționarilor serviciului de cadastru, iar după semnătura sa urma cea a primarului.

Întrucât prin aceste manopere inculpatul L.G. nu și-a asigurat realizarea scopului propus, acesta a amenințat că va sesiza D.N.A. și că deține înregistrări ce dovedesc coruperea unor funcționari, determinând o atitudine circumspectă ori chiar reacții de respingere ale funcționarilor primăriei.

Pentru aceste motive, începând din luna aprilie 2009, inculpata G.N. și-a asumat rolul de a continua demersurile, inclusiv prin săvârșirea unor acte de corupție, cerând totodată inculpatului L.G. să nu se mai implice, pentru a nu amplifica reacțiile funcționarilor.

În acest sens inculpata G.N. a avut mai multe întâlniri cu denunțătorul P.N.O. căruia i-a promis sume de bani pentru rezolvarea notificării în modul dorit.

Pe parcursul discuțiilor legate de notificarea familiei F., inculpata G.N., considerând că a câștigat încrederea și cooperarea denunțătorului, i-a expus situația altor notificări, formulate în baza Legii nr. 10/2001 de cetățenii israelieni A.E. și A.C., în care era interesată și i-a promis de asemenea sume de bani pentru soluționarea favorabilă a acestor notificări.

Această nouă infracțiune a determinat înregistrarea Dosarului penal nr. 63/P/2009, care, prin rezoluția procurorului din data de 21 octombrie 2009 a fost conexat la Dosarul nr. 42/P/2009.

Componența Comisiei de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 constituită la nivelul Primăriei municipiului Bacău este stabilită prin dispoziția primarului municipiului nr. 725 din 31 ianuarie 2007. Potrivit acestei dispoziții denunțătorul P.N.O., inculpatul A.A.C. și martora B.L. fac parte din această comisie.

Metodologia de lucru a acestei comisii este prevăzută în anexa la Dispoziția nr. 725/2007 a primarului.

1. Promisiunea sumei de 50.000 euro și oferirea a 20.000 euro de către inculpatul L.G. către inculpatul C.S.G.

În perioada de după notificarea adresată Primăriei municipiului Bacău cu privire la subrogarea în drepturile moștenitorilor din familia F. și până la sfârșitul anului 2008, inculpatul L.G. s-a prezentat frecvent la sediul primăriei, întâlnindu-se cu inculpatul C.S.G. în biroul acestuia.

În cadrul acestor întâlniri, inculpatul L.G. i-a declarat, în repetate rânduri inculpatului C.S.G., că este dispus să dea suma de 50.000 euro pentru soluționarea în sensul dorit de el a notificării familiei F.

Cu ocazia altor asemenea întâlniri, inculpatul L.G. a arătat, în mod repetat, inculpatului C.S.G. un teanc de bancnote euro, precizând că are asupra sa suma de 20.000 euro, pe care i-a oferit-o efectiv în același scop.

Potrivit inculpatului C.S.G. aceste fapte s-au săvârșit în luna noiembrie 2008.

Inculpatul a adus la cunoștință inculpatului că, în calitatea sa de arhitect șef nu are atribuții în soluționarea notificărilor la Legea nr. 10/2001, astfel încât promisiunile și oferta inculpatului au fost realizate fie pentru inculpatului C.S.G. fie pentru funcționarul competent să îndeplinească actul în folosul inculpatului.

Deși acest funcționar nu a fost nominalizat de inculpatul L.G., s-a apreciat că este evident că acesta s-a adresat inculpatului C.S.G., întrucât în virtutea funcției sale, avea o influență cu atât mai calificată, astfel încât să poată determina din poziția sa funcționarul competent. De altfel din acțiunile ulterioare ale inculpatului L.G. și inculpatului C.S.G. rezultă că inculpatul a solicitat inculpatului să-și exercite influența asupra secretarului primăriei, P.N.O., la care inculpatul nu a avut acces în alt mod.

Faptele descrise au fost probate prin declarațiile inculpatului C.S.G., dar și din cele făcute în cadrul dialogului ambiental ce a fost interceptat și înregistrat autorizat la data de 02 aprilie 2009 și care s-a purtat în biroul denunțătorului P.N.O., între acesta și învinuiții C.S.G. și A.A.C. (proces-verbal de redare scrisă).

Din aceeași înregistrare a rezultat că inculpatul L.G. a obținut informațiile despre locația unor terenuri concesionate din interiorul instituției și i-a cerut inculpatului C.S.G. să-i confirme, din punct de vedere al competențelor sale dacă pe anumite amplasamente din acestea pot fi edificate clădiri.

De asemenea, a rezultat că inculpatul L.G. a promis și oferit banii în contextul în care l-a rugat pe inculpatul C.S.G. să vorbească cu secretarul Primăriei municipiului Bacău, inculpatul făcându-i și o vizită la domiciliu inculpatului.

În același context, în cadrul dialogului înregistrat, s-a afirmat despre împrejurarea că atât inculpatul C.S.G. cât și inculpatul A.A.C. l-au introdus pe inculpatul L.G. în audiență la denunțătorul P.N.O., căruia i-au expus solicitările inculpatului.

Din înregistrarea altui dialog ambiental, purtat la data de 18 septembrie 2009 între denunțătorul P.N.O. și inculpata G.N. la ieșirea din cofetăria "A." din municipiul Bacău, a rezultat că aceasta din urmă a împrumutat inculpatului L.G. suma de 100.000 euro, din care cel din urmă intenționa să dea 50.000 euro drept mită pentru a asigura soluționarea favorabilă a notificării, însă în final inculpatul i-a cheltuit cu dobânzile ce curgeau la alte împrumuturi luate cu camătă.

Cu privire la învinuirea adusă lui C.S.G., despre care au existat indicii că ar fi primit suma de 20.000 euro de la inculpatul L.G. pentru a-și trafica influența aspra denunțătorului P.N.O., probele administrate în cauză nu au confirmat săvârșirea faptei prevăzute de art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către învinuit, și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

2. Darea de către inculpatul L.G. de sume de bani inculpatului A.A.C. și darea prin intermediul acestuia a sumei de 700 euro către denunțătorul G.C.

Potrivit denunțului formulat de G.C. și a declarației acestuia, (la începutul anului 2009, a primit de la inculpatul A.A.C. suma de 700 euro ce provenea de la inculpatul L.G., astfel încât în virtutea atribuțiilor sale de șef al Serviciului juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău și membru în Comisia de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 să asigure soluționarea notificării familiei F. conform intereselor inculpatului.

Cu ocazia formulării denunțului, G.C. a predat organelor de urmărire penală suma de 700 euro primită de la inculpatul A.A.C.

În declarația dată în instanță, denunțătorul G.C. a arătat că lucrează în cadrul Primăriei mun. Bacău ca șef serviciu contencios, calitate în care avea va atribuții de servicii și aceea de a verifica legalitatea documentelor pentru dosarele privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 10/2001.

Arată denunțătorul că inculpatul A.A.C. i-ar fi pus într-un pachet de țigări suma de 700 euro pe care a găsit-o după câteva zile și întrebându-l pe acesta ce reprezintă suma de bani, A. i-a spus că îi va spune altădată.

Ulterior, aflând că inculpatul L.G. a corupt mai mulți funcționari din primărie l-a întrebat pe inculpatul A.A.C. ce reprezintă suma de 200 euro iar acesta i-a spus că este primită de la inculpatul L.G.

Arată denunțătorul că a discutat cu secretarul Primăriei P.O. despre cele întâmplate, acesta îndemnându-l să formuleze denunț la poliție.

3. Darea de către inculpatul L.G. a unor bijuterii de aur în cantitate de 267,88 g și în valoare de 11.287 RON către denunțătorul P.N.O. prin intermediul inculpatului C.S.G.

La data de 13 februarie 2009, inculpatul L.G. a dat, prin intermediul inculpatului C.S.G., bijuterii confecționate din aur denunțătorului P.N.O., în scopul precizat anterior, bunurile fiind restituite de denunțător către inculpatul L.G. în ziua de 16 februarie 2009, în prezența inculpatului C.S.G.

Potrivit denunțului și declarațiilor denunțătorului P.N.O., la data de 13 februarie 2009, o zi de vineri, spre sfârșitul programului de lucru, în timp ce se pregătea să plece de la serviciu, în biroul său a intrat inculpatului C.S.G. care i-a lăsat pe un scaun o sacoșă în care se afla o cutie de culoare roșie, declarându-i că reprezentau o "atenție de Crăciun", venită mai târziu.

Denunțătorul a părăsit biroul împreună cu inculpatul și a verificat conținutul cutiei în prima zi lucrătoare după week-end, respectiv luni, 16 februarie 2009, când a revenit la serviciu, constatând că în ea se află bijuterii din aur, de genul lanțurilor, brățărilor, inelelor, etc.

Denunțătorul a chemat pe inculpatul C.S.G. de la acesta aflând că bunurile provin de la inculpatul L.G.. La cererea denunțătorului, inculpatul C.S.G. a invitat pe inculpatul L.G., ce se afla în sediul primăriei, în biroul denunțătorului P.N.O., acesta din urmă restituind direct inculpatului cutia cu bijuterii.

Denunțătorul a dedus scopul în care i-au fost date bunurile din contextul doleanțelor exprimate de inculpat, ce solicita cu insistență atribuirea unor terenuri concesionate de primărie.

Inculpatul L.G. și inculpatul C.S.G. au recunoscut darea bijuteriilor, însă, cu privire la titlul cu care acestea au fost remise denunțătorului, au dat declarații contradictorii.

Astfel, deși atât inculpatul L.G. cât și inculpatul C.S.G. au susținut că bijuteriile au fost prezentate denunțătorului în ideea că denunțătorul să-și aleagă una sau mai multe din ele, pentru a cumpăra, înainte de perioada sărbătorilor de iarnă de la sfârșitul anului 2008, când în general se fac cadouri, s-au contrazis cu privire la alte împrejurări.

Astfel, în timp ce inculpatul L.G. a susținut că inițiativa în acest sens a aparținut inculpatului C.S.G., care i-a solicitat să îi prezinte o ofertă de bijuterii, pentru a fi arătate și altor colegi de serviciu, pentru a fi cumpărate drept cadouri de sărbători, cunoscând că inculpatul deținuse un magazin de profil, inculpatul C.S.G. a susținut că, dimpotrivă inculpatul a făcut oferta din proprie inițiativă.

Cu privire la momentul restituirii bunurilor de către denunțător, inculpatul L.G. a arătat că acesta s-a consumat după o lună sau chiar două de la darea bijuteriilor către inculpatului C.S.G. în timp ce acesta din urmă a susținut că a dat imediat ce le-a primit de la inculpat, bijuteriile către denunțător, care le-a restituit după câteva zile, întrucât niciuna nu a prezentat interes pentru el pentru a o cumpăra.

Ulterior, cu ocazia confruntării cu denunțătorul inculpatul C.S.G. a achiesat la declarațiile denunțătorului în sensul că data la care i-a dat acestuia bijuteriile putea fi 13 februarie 2009 și a declarat că, de fapt, oferta de vânzare a bunurilor viza zilele de 1 și 8 martie și nu sărbătorile de iarnă.

Inculpatul C.S.G. a susținut în declarațiile sale că denunțătorul a fost avizat cu privire la titlul cu care îi dădea bijuteriile și i-au fost restituite întrucât nu au fost pe gustul denunțătorului. În declarația dată în instanță inculpatul a arătat că "L-am cunoscut pe inc. L.G., acesta s-a prezentat de mai multe ori la biroul la care lucram și mi-a spus că are niște probleme litigioase la nivelul Primăriei Bacău, în sensul că a formulat mai multe cereri în care solicita anumite drepturi, am înțeles că priveau retrocedarea anumitor drepturi din dosarul de restituire întocmit de numiții F. Aceste aspecte mi-au fost relatate de către inc. L. deoarece eu aveam biroul în cadrul sediului Primăriei la parter, unde veneau mai multe persoane care aveau de rezolvat tot felul de cereri și în aceste condiții inculpatul L.G. mi-a relatat de problema sa cu Primăria.

Este adevărat că la un moment dat inc. L.G. a venit la biroul la care lucram, știam că acesta are o situație familială deosebită cu copii, și că locuiau în clădirea unui cinema dezafectat, și pentru a da dovadă de umanitate am acceptat ca acesta să-mi prezinte mai multe bijuterii, care erau într-o cutie, nu pot preciza numărul acestora întrucât nu m-a interesat ca să cumpăr deși, inculpatul mi-a sugerat că aș putea să-i iau un cadou soției mele. Rețin că acest aspect s-a produs într-o zi de vineri, la sfârșitul programului, deși nu pot preciza exact perioada când s-a întâmplat acest lucru, consider că s-a întâmplat în primăvară, fie înainte de 8 Martie, fie înainte de Sărbătorea de Paști, în nici într-un caz înaintea sărbătorilor de Crăciun.

Am luat cutia cu bijuterii, am mers la etaj la biroul secretarului Primăriei, respectiv la denunțătorul P.O., i-am relatat acestuia că s-a prezentat la mine inc. L.G., care dorește să înstrăineze bijuteriile respective.

Fac precizarea că eu nu l-am întrebat pe inc. L.G. cu cât vinde gramul de aur al bijuteriilor prezentate spre vânzare, și nici denunțătorului P.O. nu i-am spus care este prețul acestora.

Știam că problemele pe care le avea inc. L.G. urmau a fi soluționate și erau de competența secretarului Primăriei, respectiv a denunțătorului P.O. I-am spus secretarului ce bunuri conține cutia, acesta era grăbit, mi-a spus să-i las cutia pe un scaun de la birou după care a plecat din sediu.

Luni dimineață în birou la mine a venit inc. L.G., rețin că l-am sunat pe secretarul P.O., i-am relatat acestuia că sunt cu inc. L.G., acesta mi-a solicitat să urcăm împreună în biroul său, aici secretarul i-a remis caseta cu bijuterii inc. L.G., acesta și-a luat bijuteriile, moment în care eu am plecat din birou.

Fac precizarea că înainte de a merge la secretar inc. L.G. mi-a relatat din nou cu privire la problemele litigioase pe care le avea în Primărie.

Precizez că inc. L.G. a venit în dimineața zilei de luni pentru a se interesa de bijuteriile pe care mi le lăsase în ziua de vineri.

Eu nu aveam ca atribuțiuni de serviciu rezolvarea problemelor pe care inc. L.G. le avea la nivelul Primăriei, la data respectivă având calitatea de arhitect șef.

Rețin că înainte cu două săptămâni de episodul cu caseta cu bijuterii am fost chemat în birou de către secretarul P., acesta mi-a solicitat să găsesc un teren în compensare față de solicitările inc. L.G., i-am spus secretarului că nu este de competența mea, față de atribuțiile serviciu pe care le aveam, să fac acest lucru, motiv pentru care rețin că secretarul P. l-a sunat de dl. A.L. și i-a trasat sarcinile în sensul menționat.

Nu este adevărat că aceste discuții ar fi fost purtate în momentul în care secretarul P. ar fi remis caseta cu bijuterii inc. L.G.

Consider că secretarul Primăriei a apelat la mine pentru a rezolva problema inc. L.G. deoarece și în alte împrejurări am acordat clemență și înțelegere unor persoane care aveau probleme la nivelul Primăriei deși aceste aspecte nu intrau în competența mea.

Deși așa cum am arătat în declarația de la u.p., inc. L.G. a spus la un moment dat că este dispus să dea o sumă foarte mare de euro, respectiv 50.000 euro, așa cum am arătat în declarații către persoana care îi va rezolva problema și că deși la un moment dat acesta mi-a prezentat mai multe bancnote în euro spunând că este dispus să le dea tot persoanei care va rezolva problema pe care o avea la primărie, eu totuși l-am perceput pe inculpat L. ca fiind o persoană cu probleme financiare și familiale deosebite, așa cum am arătat și mai sus.

L-am perceput pe inc. L.G. ca fiind o persoană necăjită cu probleme financiare deoarece acesta locuia într-un cinematograf vechi, știu că își construia și un spațiu la Piața Centrală și consider că avea într-adevăr probleme materiale față de acesta, aspecte relatate.

Nu cunoșteam în amănunt în ce calitate se interesa inc. L.G. de revendicările familiei F., am înțeles de la acesta că este îndreptățit să facă acest lucru.

Precizez că eu am fost cu inc. L.G. la secretarul Primăriei în trei rânduri: prima dată în momentul în care i-am expus secretarului primăriei despre probleme inc. L.G., acest lucru s-a întâmplat cu mult timp înainte de remiterea bijuteriilor; a doua oară am fost la secretarul primăriei împreună cu inc. L.G. în momentul în care secretarul mi-a solicitat să-i găsesc acestuia un teren în compensare; iar a treia oară, am fost la secretar împreună cu inc. L.G. în momentul în care i-a restituit acestuia caseta cu bijuterii.

Fac precizarea că prima dată când am fost cu inculpatul L. la secretar, inculpatul a fost cel care i-a expus secretarului probleme litigioase.

L-am cunoscut pe inc. L.G. prin toamna anului 2008 și prima dată când am discutat cu acesta a fost când am discutat cu privire la spațiul comercial pe care îl construia la Piața Centrală, iar problemele discutate cu privire la acest spațiu era de competența mea.

Deși în declarațiile date la u.p. am menționat că sumele de 50.000 euro și 20.000 euro, așa cum au fost consemnate, ar fi fost oferite de către inc. L.G. pentru soluționarea drepturilor sale litigioase privind terenurile, reanalizând astăzi modul în care s-au desfășurat lucrurile și față de surescitarea nervoasă în care eram când am dat declarație, consider că aceste sume de bani ar fi privit rezolvarea drepturilor cu privire la spațiul pe care inculpatul îl construia în Piața Centrală Bacău.

Știu că, pentru rezolvarea problemelor la Legea nr. 10/2001 existau anumite comisii la nivelul Primăriei Bacău care aveau competență în acest sens, însă eu personal nu am făcut parte din aceste comisii."

Inculpatul L.G. a declarat însă că, în momentul în care denunțătorul i-a restituit bunurile, acesta a afirmat că "nu vrea probleme", iar inculpatul i-a replicat că el nu îi dăduse lui bijuteriile, fără a se discuta altceva.

Din declarațiile diferiților funcționari ai primăriei audiați în cauză, (s-a reținut că inculpatul C.S.G. nu a prezentat oferta de bijuterii și altor persoane în afara denunțătorului, fapt recunoscut chiar de către învinuit, care a motivat aceasta prin împrejurarea că, atunci când a primit bijuteriile de la inculpat, fiind o zi de vineri, spre sfârșitul programului de lucru, a prezentat oferta numai denunțătorului, deplasându-se în biroul său întrucât cunoștea că numai acesta obișnuia să mai întârzie la serviciu la sfârșitul săptămânii.

Alte motivații invocate de inculpatului C.S.G. precum aceea că a prezentat denunțătorului oferta făcută de inculpat, pentru a scăpa de insistențele acestuia din urmă, cu ocazia frecventelor deplasări la sediul primăriei, sunt evident nerealiste, având în vedere și faptul că inculpatul se confruntase deja cu promisiunea și oferta inculpatului de dare a unor sume de bani pentru a-i fi satisfăcute interesele.

Astfel, din declarațiile coroborate ale denunțătorului P.N.O., inculpatului L.G. și inculpatului C.S.G. s-a reținut cu certitudine că bunurile au fost date de inculpatul L.G. inculpatului C.S.G. înainte de sărbătorile de iarnă de la sfârșitul anului 2008 și au rămas în posesia acestuia din urmă până în ziua de 13 februarie 2009, când le-a dat denunțătorului, fără ca în acest timp să le prezinte altor salariați ai primăriei.

Aceste împrejurări, precum și titlul cu care au fost date aceste bijuterii, au rezultat cert și din înregistrări ambientale autorizate efectuate în cauză.

Astfel din convorbirile purtate de denunțătorul P.N.O. cu învinuiții C.S.G. și A.A.C. în ziua de 02 aprilie 2009 în biroul denunțătorului, care, în contextul întregului dialog, redat în din dosar, dovedesc și săvârșirea faptelor:

……………………………………………………………………………………

"P.N.O.: Bă! L-am luat pe C. la împins vagoane (...)

C.S.G.: Așa!

P.N.O.: Că-s cam supărat pe voi. Băi, când o apărut situația cu L.G.?

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Pân’ la urmă ăsta la cine a venit, la tine sau la ăsta a venit?

C.S.G.: C. întâi s-a dus jos și a verificat cum stau documentele. Și de aicea a plecat ideea.

A.A.C.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)

P.N.O.: C. a zis că tu i-ai chemat pe ei și le-ai spus.

C.S.G.: Nu! El a venit la mine.

P.N.O.: Cine?

C.S.G.: G.

P.N.O.: Așa!

C.S.G.: O zis. În primul rând a venit în audiență. Da! Hai ca s-o discutăm pe clar, da!

……………………………………………………………………………………

C.S.G.: Deci, acest personaj a venit în audiență. A precizat faptul (...)

P.N.O.: Când a venit?

C.S.G.: Când a venit, acu’ cinci luni, șase luni (...)

A.A.C.: Prin vară, toamnă.

C.S.G.: (...) cum vine oricine, da. A intrat în audiență.

P.N.O.: La primar sau la cine?

C.S.G.: Nu domnule (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil -n.n ] (...)

P.N.O.: Aa! La tine.

C.S.G.: Eu vă spun, eu îți povestesc situația mea...

P.N.O.: Păi da, da (...)

C.S.G.: (...) ca să știi de la a la z, da?

P.N.O.: Corect.

C.S.G.:A venit în audiență, A spus domnu’ (...) arhitect, de doi ani de zile trebuia să se recupereze aceste terenuri de care sânt îndreptățit să fac (...) ăă (...) să am beneficiu, să le pot avea. Sânt într-o situație disperată, locuiesc într-un cinematograf, fecioră-mi-u a pierdut casa în care locuiam la cărți, sânt nenorocit. Eu l-am înțeles ca și conjunctură, cum înțeleg pe toată lumea că-s carne de tun în coridoru’ ăla unde intră cine vrea și cum vrea și-am zis așa: domnu’ G., cu toată dragostea, că tre’ să scapi și de-o cioară din asta care-ți vine și îți stă pe lângă ușă așa. Zic: uitați o să verificăm dacă este (...) ăă (...) treaba legală, dacă sânteți îndreptățit sau nu. Ce să-i spun: du-te dom’le, nu mă interesează problemele dumitale, trebuia să verific, nu? Că de-aia vine omul să discute. Și-am zis: Ăă (...) ăă (...) dumneavoastră ce știți, cu cine ați discutat și vi s-au verificat documentele? Cică da! Uitați, doamna B. știe, a verificat documentele, sânt îndreptățit, am totul pregătit, totul este ok. Bun. Doamna B. Am sunat: Doamna B., ce-i cu domnu’ respectiv, are dreptu’ își obține și le (...) rezolvă problema, uite îi într-un necaz. Da domnu’ C., e-ndreptățit trebuie numai să intre în comisie să i se rezolve sau ceva de genul ăsta.

A.A.C.: Probabil o fi aranjat (...) actele în dosar, s-o fi uitat prin el (...)

C.S.G.: Bun, bun.

A.A.C.: (...) și probabil (...) [vorbește concomitent cu C.S.G., neinteligibil-n.n.] (...)

C.S.G.: Ce s-a întâmplat în continuare: O revenit în audiență, zic: Domnu’ G.! Am înțeles situația. Deci trebuie să considerați că cine poate să hotărască orice în comisie și cine are puterea și autoritatea este numai domnu’ secretar.

P.N.O.: Da’ când asta, băi G.?

C.S.G.: Acu’ cinci luni sau (...) cât era.

A.A.C.: Eu zic în vară, în toamnă, septembrie, august.

C.S.G.: Da! Au (...) Nu! Noiembrie cred că era.

A.A.C.: Nu știu! În fine!

C.S.G.: Fii atent! Nu! Că n-am (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n.] (...)

P.N.O.: De ce te-ntreb chestia asta (...)

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Că eu i-am spus lui când o venit. I-am zis: Băi! Dacă acuma zici că eu sunt (...) ăă (...) dracu pe comoară și eu hotărăsc. Bun! Dar (...) nu era normal ca înainte de a face pasul ăsta să vii băi atunci băi? Și să spui: Domnu secretar! Pot (...)? Uite! Am în cap tâmpenia asta!

A.A.C.: Da! Da înainte se fac cesiuni.

……………………………………………………………………………………

C.S.G.: Așa! Iar din punct de vedere al (...) ăă (...) atitudinii, dacă nu se-nțelege că noi facem tot ce putem de ani de zile ca să menținem un echilibru și se interpretează cu cine? Cu-n nenorocit? Care mi-o venit de două ori cu douășdemii în mână în birou și l-am dat afară? Ăă (...) at (...) O.!

P.N.O.: Cine mă o venit?

C.S.G.: Acest personaj! Domnul G.!

P.N.O.: Cum bă? O venit cu bani la tine?

C.S.G.: Domnul (...) domnule! Da’ eu îți spun prostii?

A.A.C.: (...) [ neinteligibil] (...)

C.S.G.: Domnule! O venit în birou la un moment dat, deci, (...) ăă (...) nu că (...) lasă-mă să-ți spun tot!

P.N.O.: Da! Păi zii!

C.S.G.: Bun!

P.N.O.: Păi iar că vreau să dețin și eu toate elementele.

C.S.G.: (...) [ neinteligibil] (...)

P.N.O.: Că ăsta va face scandal.

C.S.G.: Ascultă-mă puțin că tre’ să știi de la a la z.

P.N.O.: Da!

C.S.G.: Toată conjunctura. Da? Ăă (...) după chestia asta, bineînțeles că (...)ăă (...)a început să caute (...) a, a venit cu prima informație, asta nu știu de unde (...) Cică: Domnu’ arhitect! Am înțeles că dacă eu nu pot să-mi primesc drepturile, am posibilitatea să primesc concesionări. Zic: Domnule, eu nu știu. Nu știu, asta (...) nu mă pricep (...) eu am înțeles că ești (...) ai dreptul și ești ok, cu plăcere (...) Cum să-l tratezi pe unu din ăsta? Încă nu venise cu (...) cu bani. Da? Așa! O venit la un moment dat de jos și avea o (...) o listă cu (...) nu știu. Cu douăzeci, cu cincizeci, adunase el o sumă de concesionări sub formă de listă. Da?

(...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de un telefon iar P.N.O., timp de 15 secunde, poartă un dialog ce nu are legătură cu prezenta cauză penală - n.n.] (...)

C.S.G.: Bun! Asta era înainte de Sărbători oricum. Și de ce spun asta, că știu. Da?

P.N.O.: Văleu! Da!

C.S.G.: Deci (...)

C.S.G.: Ascultă-mă ca să-mi termin povestea.

P.N.O.: Așa!

C.S.G.: Da! Bun (...) [ neinteligibil] (...) Ăă (...) o venit cu (...) concesionările (...)

P.N.O.: Da!

C.S.G.: Zic: Dom’le astea trebuie discutate la oameni care pot decide. Că astea nu sânt (...) În primul rând tre’ să ții cont că e proprietatea adiacentă a altei proprietăți, e deja proprietate pe concesionare, e-o decizie (...) Să știți că am să fac precontracte. Zic: Dom’le, dumneata vinzi blana ursului din pădure.

A.A.C.: Normal!

C.S.G.: Cum să faci precontracte pe documente care nu (...) nu ai nici o certitudine (...) cum să faci precontractele. Deci a fost prima discuție care pe mine m-a uimit. Și imediat am chemat-o pe doamna B. de jos și i-am zis: Doamna B., nu mă interesează cine, opriți (...) ăă (...) mârșăvia asta cu (...) ce faceți cu (...) Nu știu cum, zic: cine i-o dat, cum i-o dat, nu știu, nu mă interesează.

P.N.O.: Bun. Și cine, cine ți-a spus, cine i-a dat?

C.S.G.: Nu, nu știu dacă mi-a răs (...) chiar nu știu dacă mi-a răspuns (...)

P.N.O.: Aa!

C.S.G.: (...) ideea este că (...)

P.N.O.: Da’ uite, are listă de concesionare la dosar. Uite acolo!

C.S.G.: Bun. Fii atent! Deci e vorba de listă.

P.N.O.: Așa! Bun.

C.S.G.: E vorba de lista de concesionări.

P.N.O.: Corect.

C.S.G.: Da! Bun. Așa! Ăă (...) pe urmă ce semnal am avut (...) Aa! Bun. O (...) ăă (...) că-și caută (...) terenuri.

P.N.O.: Așa!

C.S.G.: Că dacă (...) c-o primit indicații de la (...) cadastru că dacă el nu primește sau nu poate primi decât parțial, o auzit el că se poate da în compensare (...) cum îi dă concesionările. Zic: Dom’le, găsește-ți, caută-ți, treaba ta, eu ce să-i spun O. când îți intră unul din ăsta, el unde să intre. Intră unde are (...) ăă (...) loc (...)

A.A.C.: Așa este!

C.S.G.: (...) unde poa’ să deschidă o ușă. Păi asta-i ideea, că asta-i înnebunitor la un cioroi din ăsta. Bun. Ce face, (...) ăă (...) vine la un moment dat și-mi arată: Uitați domnu’ arhitect, am găsit (...) ăă (...) în centru aicea la A. Zic: Dom’le, niciodată aicea n-ai să poți construi.

P.N.O.: Da! Da’ a venit C. cu el, cu do (...) , cu terenu’ ăsta de la A.

A.A.C.: (...) [ neinteligibil] (...)

P.N.O.: A venit C. la mine în birou și i-am spus și-atunci. Cum naiba, când ai venit cu pozele și ți-am arătat, erai cu el mă. Și ți-am spus: Băi C., tu ești sănătos la cap (...)

A.A.C.: Nu! (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) astea de la rețele.

P.N.O.: Băă! Bă băiete, băi! Erau pozele de la A.

A.A.C.: Erau pozele, da, da, da! Da!

P.N.O.: Păi bun. Și nu ți-am spus (...)

A.A.C.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)

P.N.O.: (...) da zic: Băi, ești sănătos la cap, de ce-ți bați joc de ăsta aici?

C.S.G.: Vreau să (...)

P.N.O.: (...) [vorbește concomitent cu C.S.G., neinteligibil - n.n] (...) băi?

C.S.G.: Vreau să-nțelegi o singură conjunctură. Pe chestia în care el aduna informații pe treabă de (...) terenuri, venea, făcea presiuni pe partea asta: Dom’le, pot construi, nu pot construi? Zic: Dom’le! Legea să-ți emit eu documente (...)

P.N.O.: Corect!

C.S.G.: (...) că poți sau nu po (...) poți construi, decât în momentul în care ești proprietar, începi demersul legal, nimeni nu-ți poate spune dinainte. Eu i-am explicat ca la proști. Și i-am mai spus: Vezi că dumneata nu ești de azi, de ieri. Deci știi asta că doar nu ești la prima (...) construcție făcută. Adică, tot tre’ să știi niște (...) demersuri. Nu mă lua cu (...)

P.N.O.: Da!

C.S.G.: Așa! Bun. Și la un moment dat (...) ăă (...) vine și spune așa: Domnu’ C.! Haideți vă rog, ajutați-mă, faceți (...) Avea un șomoiog de (...) ăă (...) euroi, nu știu că n-am (...) nici măcar n-am (...) vrut să mă uit de ce face (...) Așa! La mine, inclusiv ieri, unu’ T. și la (...) inclusiv de opt ani jumătate (...) ăă (...) ori trimiși ori puși ori nepuși ori de nesimțiți ce sunt și needucați, vin oameni cu plicuri, cu câ (...) .i (...) [folosește un cuvânt vulgar - n.n.] (...) , nu știu ce, niciodată n-am pus mâna pe vreun ban de la nimeni.

P.N.O.: Eu am mai avut discuția asta, ar fi (...)

C.S.G.: Șefu’, m-asculți?

P.N.O.: (...) a, ai fi nesimțit să iei bani, băi! Ai o meserie (...) [ râde-n.n.] (...)

C.S.G.: Este cea mai rușinoasă (...) Aa! Știi cum le spun: Ți se pare că n-am ce mânca? Îs gunoier sau ce-s? Dom’le, eu îs arhitect. Deci, textul pe care-l foloseam (...)

C.S.G.: Așa! Și (...) vin (...) zic (...) ăă (...): G., ia-ții, nici să nu-i văd. Mi-i băga pe-acolo. Zic: ia-ți de-aicea (...) Șefu, douăjdemii și (...) [ vorbește în șoaptă, neinteligibil-n.n.] (...) Zic: Băi! Ia-ți de-aicea mizeria! Te rog frumos! Deci, te rog frumos, i-am zis. Nu știi nici ce să faci. Că-ți dai seama. Nu mai pun problema să te uiți sau să te-atingi de ei. I-o luat. A plecat. Pe urmă vine, cică: Zic: Domnu’ C. (...) m-ajutați, că uitați: am găsit pe (...) ăă (...) nu știu pe unde, pe la (...) ăă (...) doamna (...) asta, sportiva. Cum o cheamă?

P.N.O.: Da! D.M.

C.S.G.: M. Așa!

P.N.O.: Culmea (...)

C.S.G.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)

P.N.O.: (...) culmea-n fața blocului la mine. Știi?

C.S.G.: O. (...)

P.N.O.: Bă (...) [ râde-n.n.] (...) bă!

C.S.G.: Și-i zic: Dom’le, nu știu. Deci, treaba dumitale (...)

A.A.C.: Da’ a făcut la Biserica Sfântu Neculai una.

C.S.G.: O.!

P.N.O.: I-o plăcut acolo. Nu-i plac la ăștia.

C.S.G.: Deci înțelegi ce-ți vreau să-ți spun?

P.N.O.: Da, da!

C.S.G.: Deci omu’ s-o interesat, s-a uitat, zic: Dom’le mai du-te și vezi-ți, uită-te, alegeți, fă ce vrei tu!

P.N.O.: Așa! Da’ stai jos, băi!

C.S.G.: Bun. Hai! Și (...) a trecut chestia asta, o mai venit odată cu (...) ăă (...) cu banii. Da! O mai venit odată cu banii. Și-am zis: Bă, da’ tu chiar nu ai înțeles? De-acuma, deci, ne supărăm!

P.N.O.: Cu ace (...) erau aceeași?

C.S.G.: Probabil că aceeași. Ori (...) oricum tot forma, formula aceea de șomoiog (...) ăă (...) de (...) de bani..ăă (...) învârtiți și pe-același text: Hai șefu! Nu mi-a mai zis că-mi dă douăjdemii, o zis hai ia (...) Zic: Băi, dispari că (...) te rog frumos. Oricum, cine vrea să facă o treabă urâtă, atât timp cât eu nu pun mâna, nu cer, deci n-ai să-auzi de la mine vreodată din gură că am cerut eu ceva. E foarte important pentru oricine. Și (...) d (...) de promisiuni nu mai discutăm. Aa! Că se folosesc alții de noi și vin cu diversiuni de tipul ăsta și tu de bună credința îl asculți și că-l primești și că (...) nu știi cum să reacționezi. Că noi tre’ să ne-mpăcăm cu toată lumea. Că (...) hai să fim serioși. Nimeni nu-i veșnic în scaun, te-ntâlnești cu ei și pe stradă

C.S.G.: Pe urmă îți pui problema, firește, ce reacții ai față de un om din ăsta care (...) când toată lumea de sărbători o venit cu un parfum, cu un (...) așa, ce să-i zici, că pe urmă zice că-i ești dușman și că (...) tu-i faci rău. Deci, zice că nu îl primești, dar îl pui piedici, că asta-i reacția. Bine-nțeles, că în conjunctura tâmpită care îi o (...) ăă (...) un Crăciun, când toată lumea primește câte o sticlă, câte un (...) o atenție (...)

P.N.O.: Corect! Ceva tradițional.

C.S.G.: (...) în contextul ăsta și în contextul în care (...) ăă (...) personal m-a rugat foarte mult: Domnu’ arhitect, n-ați luat nimic, făceți-o măcar să-nțeleg că nu-mi sunteți potrivnic. Zic: Da dom’le, nu sânt! Un parfum, un gest (...) Da dom’le de sărbători, cât (...) o-i primi cadoul cu mâna pe inimă (...)

P.N.O.: Corect!

C.S.G.: Nu zic că am primit orice (...) nenorocit, că nu se discută, da’ cine-o venit, ca o atitudine no (...) de normalitate într-un moment din ăla, am făcut-o. Da!

P.N.O.: Automat. Normal! Bun!

C.S.G.: Bun. Ăă (...) și în contextul ăsta am venit și eu la dumneavoastră, da?

P.N.O.: Stai oleacă, că aicea (...)

C.S.G.: Da!

P.N.O.: (...) să lămuresc o chestie. Fii atent, c-o venit prietenul lui, la mine (...)

C.S.G.: Da!

P.N.O.: (...) și mi-o zis: Domnu’ (...) secretar, vedeți că (...) ăă (...) mi-o spus (...) ăă (...) G. că domnu’ C. când lua parfumul, cică: Mai dați-mi două și pentru domnul secretar!

C.S.G.: Niciodată!

P.N.O.: Băi, eu ți-am spus ca să spun ce spune L.G.!

C.S.G.: Niciodată!

P.N.O.: Mie de-asta mi-i, că se duce la primar (...)

C.S.G.: Domnu’ secretar (...)

P.N.O.: Fii atent!

C.S.G.: (...) asta-nseamnă (...)

P.N.O.: Stai oleacă!

C.S.G.: (...) trafic de influență.

P.N.O.: Băi, tu m-auzi?

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Nu știu ce se cheamă.

C.S.G.: Nu știu.

P.N.O.: Cert este că se duce la primar și zice: Băi ăia m-o (...) [ neinteligibil] (...) de parfumuri, știi?

A.A.C.: (...) [ râde-n.n.] (...)

C.S.G.: Nu șefu!

P.N.O.: Bun. Da’ lămurește-mă și pe mine, totuși.

C.S.G.: Da! A (...) ascultă-mă!

P.N.O.: Așa! Bun.

C.S.G.: Bun. În contextul ăsta s-o și-ntâmplat, la maniera în care, am venit și (...) am vrut să-l sprijin să (...) ăă (...) să ajungă și la tine un gest. Da’ nu în maniera în care (...)

P.N.O.: Băi da (...)

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Tu te-ai uitat în cutia aia?

C.S.G.: Nu m-am uitat șefu.

P.N.O.: Băi, eu când am deschis cutia aia, mi s-a tăiat picioarele.

C.S.G.: Am înțeles.

P.N.O.: Bă! În primul rând, prima reacție am avut-o, mi s-o (...) m-o bușit râsul.

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Bă! Că (...) îți spun eu de ce, imediat. Trei lanțuri de neam prost și cu două brățări și cu-n ghiul, eu care nu port nici verighetă.

C.S.G.: Am înțeles. Da’ șefu (...)

P.N.O.: Și te-am sunat, (...) [ neinteligibil] (...) eram în drum spre Brașov (...)

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Te-am sunat și ți-am spus: (...)

C.S.G.: Da! Da!

P.N.O.: Băi! Băi G., dă-o dracu, băi!

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Ți-am zis: Unde ești?

C.S.G.: Da!

P.N.O.: Păi am plecat șefu. Băi, îți rup gâtu’ luni. C.S.G.: Da! Corect! Așa este!

P.N.O.: Bun.

C.S.G.: Bun.

P.N.O.: Da’ știi ce-o zis țiganu’?

C.S.G.: Îî?

P.N.O.: Că cutia o rămas la tine.

C.S.G.: Nu șefu!

P.N.O.: Bă (...) !

C.S.G.: Da! Da!

P.N.O.: (...) Îți spun o chestie. Că ăsta se duce (...) ăsta știi, știi cum e primaru’? E genul de om care când aude: Ha (...)

C.S.G.: (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)

P.N.O.: (...) ați luat, bă, bă, bă (...)

C.S.G.: Nu! Nu!

P.N.O.: (...) vreau să discut cinstit cu voi.

C.S.G.: Da! Discutăm! (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)

P.N.O.: Și mai ales cu C.

C.S.G.: Vreau să (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...) Lasă-mă o secundă (...)

P.N.O.: Și i-am spus: Bă, când o-nceput rahatu’ ăsta (...)

C.S.G.: Șefu, lasă-mă o secundă (...)

P.N.O.: Zii!

C.S.G.: (...) să-ți spun ceva esențial!

P.N.O.: Zii!

C.S.G.: În contextul în care, tu, ești aici și-ai avut permanent ușa deschisă pentru toată lumea (...)

P.N.O.: Corect!

C.S.G.: (...) ai numa’ un gardian jos care nu știe iarăși ca să și cum. Eu care-s carne de tun jos, am stat în orice moment greu am fost și am pus umărul și-am știut cum să facem cum să fie corect și bine. Cum adică? Vrei să-mi spui mie (...) îți spun eu, O., în locul nostru câți nenorociți sânt (...)

(...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de deschiderea unei uși iar timp de 15 secunde, P.N.O. poartă un dialog cu o altă persoană ce nu are legătură cu prezenta cauză penală - n.n.] (...)

C.S.G.: Asta vreau să spun. Dacă se privește unilateral și nu vezi pericolul la care suntem supuși, ci facem, în mod esențial ca să ne menținem o decență, că asta-i ideea, de a nu (...) de a ne-ndepărta de mizerii, da? Păi ia spune-mi și mie O.: venea cu bani (...) ă, ă. Dacă era să fie, nu se luau bani.

P.N.O.: Băi, da’ trebuia să fii tâmpit să iei bani.

C.S.G.: Păi da (...) mă-nțele (...) băi, nu știu, da’ spun (...)

P.N.O.: Bă, G., ești arhitectul șef al județului, ai o profesiune (...)

C.S.G.: Da!

P.N.O.: (...) care-ți permite, eu ți-am mai spus ție (...)

C.S.G.: Corect!

P.N.O.: (...) îți permite în două minute să faci cincizeci de mii de euro.

C.S.G.: Corect!

P.N.O.: Legal, corect (...)

C.S.G.: Corect!

P.N.O.: (...) și (...) ca lumea.

C.S.G.: Corect!

P.N.O.: Deci, cre’ că tre’ să fii nebun.

C.S.G.: Trebuie să fii nebun (...)

P.N.O.: Problema este că nu tre’ să m-amestecați pe mine. Și în primul rând îi reproșez (...)

C.S.G.: Nu!

P.N.O.: (...) lui C. (...)

C.S.G.: Nu! (...) [vorbește concomitent cu P.N.O., neinteligibil - n.n] (...)

P.N.O.: (...) pentru că eu am crezut că-i ok treaba aia. Sincer!

C.S.G.: Vreau să-ți povestesc până la capăt, ca să știi (...)

P.N.O.: (...) dați-o naibii de treabă, băi!

C.S.G.: O (...) O., vreau să-ți povestesc până la capăt (...) [ neinteligibil] (...) Deci, în contextul ăsta, de (...) ce găsea el și cum găsea (...)

(...) [potrivit înregistrării, din mediul ambiental se aude sunetul produs de un telefon iar timp de 15 secunde, P.N.O. poartă un dialog cu o persoană - n.n.] (...) Da nea L.! C.A. e la mine (...) și care sus? O să vină C., o să vină A. Da! Dosarul e la mine în față, că vorbesc acum cu C. pe el (...) Da! Ăă (...) C., du-te tu (...) ăă (...) de fapt, lasă că vine imediat, în cinci minute C.

C.S.G.: O., fii atent! Două vorbe să-ți mai spun (...) [ neinteligibil] (...)

P.N.O.: Da!

C.S.G.: Am pățit ce-am pățit cu necazul meu. Primul om care sună în dimineața aia, după accident, ăsta. Domnu’ C., vin c-o floare, vin să v-arăt (...) Și de slăbiciune, când e-un moment de ăsta (...)

P.N.O.: Da!

C.S.G.: (...) ți-e greu să (...) nici să refuzi, nu știu ce (...) Zic: Bă, omu’ vine (...) ă. Cu mâna pe inimă că în afară de flori și de două ciocolate, fiu-miu, o fost ziua lui pe nouășpe februarie o fost ziua lui ș-o știut c-o auzit în casă. Asta se-ntâmpla pe optâșpe, eu pe șaptesprezece am pățit accidentul. El n-o venit cu altceva la mine, ca să fie foarte clar.

P.N.O.: Aa! Pe nouășpe-o fost la tine?

C.S.G.: Pe nouășpe-o și pe optâșpe (...)

P.N.O.: Și pe douăzeci o venit la mine.

C.S.G.: (...) pe urmă o început să vină, a mai fost de două ori când l-am simțit că-i odios și n-am vrut să-l fac să simtă lucrul ăsta. A-nceput să-mi propună: cincizeci de mii de euro (...) I-am zis: Bă (...) băi G. (...) am șt (...) știam, bănuiam că are, că face, că așa, că (...) e odios. Și-am zis, zice cică: Da’ nu poți să vorbești tu domnu’ arhitect cu domnu’ secretar. Zic: Domnule, uite ce este: dacă ai de vorbit ceva dumneata. Că eu știam că-i tai capu’. Deci eu am știut din momentul ăla că-i odios, mă-nțelegi? Și-am zis: Dom’le, dacă ai de discutat ceva, eu nu fac asta, n-am făcut niciodată. Deci, ca să (...) "

În cadrul acestor convorbiri, inculpatul C.S.G. a explicat denunțătorului contextul în care i-a dat bijuteriile, iar titlul cu care s-au remis este evident: "o atenție", "un gest".

Referiri concrete la darea bijuteriilor, din care rezultă cu certitudine scopul în care s-au remis, s-au regăsit și în convorbirea ambientală dintre denunțătorul P.N.O. și inculpatul L.G., la care era prezentă și soția celui din urmă, L.A., convorbire înregistrată la data de 20 martie 2009 de denunțătorul P.N.O. pe telefonul propriu, înainte de sesizarea organelor de urmărire penală.

De asemenea, este relevantă și convorbirea ambientală înregistrată autorizat la data de 02 aprilie 2009, din restaurantul "D.", dintre denunțător și inculpata G.N., din care s-a redat fragmentul referitor la această faptă:

"P.N.O.: Cu oa (...) Ai cui o fost ideea cu tâmpitu’ (...) cu cutia aia cu aur, doamnă? Eu am crezut că-i cheie.

G.N.: Nu! Vezi domnu’ ? N-ai pretenții la el. Lasă-l așa în durerea (...) Să știți că nu-i atât de periculos.

P.N.O.: Nu, da’ eu (...) eu m-am (...)

G.N.: Pe cât îi (...) el îi (...) iertați-l (...) Dacă eu (...)

P.N.O.: Nu, da eu (...) nu mi-i frică de el.

G.N.: Știam. Mie mi-o spus (...) [vorbește în șoaptă - neinteligibil - n.n. ] (...) Păi nu mai (...) Deci ați discutat cu mine, eu răspund cu capul.

P.N.O.: Am înțeles!"

Cu privire la proveniența bijuteriilor ce au făcut obiectul dării de mită a fost audiată martora B.E., care, împreună cu soțul acesteia, B.G., administrează un magazin de bijuterii în municipiul Bacău. Aceasta a declarat că bijuteriile i-au fost solicitate în luna decembrie 2008 de inculpatul L.G., fără a preciza pentru ce îi sunt necesare. Martora a individualizat bunurile, arătând că erau în greutate de aproximativ 300 g, fiind vorba de aur de 14 K.

Potrivit martorei, aceasta s-a înțeles cu inculpatul L.G. să-i restituie fie bijuteriile, fie contravaloarea lor, pe care nu au determinat-o atunci, după cum nu au determinat nici termenul de restituire, datorită relațiilor de încredere dintre ei.

Inculpatul L.G. a declarat că, datorită situației sale financiare dificile, a amanetat bijuteriile și nu a restituit până în prezent împrumutul către martora B.E.

Inculpatul a prezentat contractele de împrumut garantate cu amanet din 29 mai 2009, din 01 iunie 2009 și din 03 iunie 2009, încheiate cu SC "A." SRL Bacău, de către soția sa, L.A. și fiica sa, L.M., rezultând astfel individualizarea bijuteriilor:

- 4 lanțuri;

- 4 brățări;

- 6 inele;

- 4 cercei, în total 267,88 g aur de 14K.

Cursul unui gram de aur stabilit de BNR la data de 13 februarie 2009 era de 100,63 RON. Acest curs nu corespunde valorii de piață a aurului, care depinde de mai mulți factori, precum prelucrare, impurități, etc.

Casele de amanet oferă în general jumătate din valoarea cu care cotează aurul BNR având în vedere și profitul pe care-l urmăresc.

Potrivit estimării efectuate de inculpatul L.G., valoarea pe piață a acestor bijuterii era de 20.000 RON, însă el a obținut, conform contractelor prezentate suma de 11.287 RON, de la firma de amanet, astfel încât această din urmă sumă va fi luată în considerare pentru o evaluare certă a acestor bunuri.

Întrucât inculpatul L.G. nu a restituit împrumutul acordat de firma de amanet în termenele stabilite în contracte, în final bijuteriile au fost topite și valorificate ca aur fără impurități.

Documentele în baza cărora s-au realizat convențiile de împrumut garantate cu amanet, evidențierea bunurilor de către SC "A." SRL Bacău și predarea spre topire se regăsesc în dosar.

S-a precizat și împrejurarea că, bijuteriile au fost topite chiar în ziua de 10 noiembrie 2009, când organele de urmărire penală s-au prezentat la sediul SC "A." SRL Bacău pentru a le individualiza fizic și scriptic.

Chiar dacă documentația întocmită de această firmă atestă că expediția acestor bunuri, împreună cu altele de același gen s-a realizat cu o zi înainte, s-a apreciat ca fiind evidentă intenția de a le sustrage unor eventuale măsuri asiguratorii. Acest fapt însă nu este de natură să atragă consecințe sub aspectul răspunderii penale, având în vedere prezumția de bună-credință a dobânditorului acestor bunuri, respectiv SC "A." SRL Bacău, ci subliniază în plus atitudinea inculpatului L.G.

Cu privire la titlul cu care s-au dat aceste bijuterii denunțătorului s-a reținut și împrejurarea că, deși inculpatul și inculpatul au susținut că erau oferite spre comercializare, această ofertă nu a cuprins și elemente referitoare la prețul bijuteriilor, așa cum ar fi fost firesc, iar discuțiile dintre părți nu s-au purtat nici un moment cu privire la un preț global sau pe bucată.

Promisiunea sumei de 100.000 euro efectuată de inculpatul L.G. față de denunțătorul P.N.O.

În perioada următoare săvârșirii acestor fapte, inculpatul L.G. s-a prezentat în continuare la sediul Primăriei municipiului Bacău, fiind primit în audiențe inclusiv la denunțătorul P.N.O., unde fie a fost introdus de inculpatul A.A.C., fie s-a prezentat singur.

Cu ocazia uneia din discuțiile purtate singur cu denunțătorul P.N.O., în luna martie 2009, inculpatul L.G. i-a promis darea sumei de 100.000 euro, în scopul de a fi de acord, în limita puterii sale de decizie, cu acordarea de terenuri concesionate, în compensarea părții de terenuri ce nu se putea restitui în natură.

Potrivit denunțului și declarațiilor lui P.N.O., promisiunea a fost făcută de inculpat, astfel încât acesta să înțeleagă că vine și din partea inculpatului C.S.G.

În ziua de 20 martie 2009, inculpatul L.G., împreună cu soția sa, L.A., s-au prezentat din nou în audiență la denunțătorul P.N.O., care a înregistrat discuția cu telefonul său mobil.

Inculpatul și soția sa și-au expus situația familială, pretinzând că au probleme locative dar și de sănătate și sunt amenințați de persoanele care le-au acordat împrumuturi cu camătă, iar inculpatul L.G. a insistat în solicitarea sa de a primi terenuri concesionate.

Denunțătorul i-a adus la cunoștință că decizia în acest sens depinde în cea mai mare măsură de primarul municipiului.

În convorbirea ambientală înregistrată neautorizat de denunțător, înaintea sesizării organelor de urmărire penală, denunțătorul și inculpatul au făcut referire la o discuție purtată în ziua precedentă, cu privire la o promisiune pentru suma de 100.000 euro, în contextul în care cei doi au discutat și despre bijuteriile date de inculpat prin intermediul inculpatului C.S.G.

În cadrul discuției, inculpatul L.G. a afirmat că inculpatul C.S.G. îl asigurase că denunțătorul P.N.O., în calitatea sa de secretar al primăriei era de acord cu restituirea prin compensare și dăduse dispoziții funcționarilor din subordine să verifice terenurile concesionate propuse, astfel încât inculpatul a efectuat propria verificare a locațiilor, realizând inclusiv fotografii cu acestea și discutând cu persoanele ce dețineau acele terenuri în baza contractelor de concesiune, pentru a obține de la acestea oferte de preț în condițiile în care inculpatul, odată ce va obține decizia de restituire le va vinde acestor persoane, dacă au intenția de a deveni proprietari.

Din aceeași convorbire, a rezultat că inculpatul L.G. a promis darea unei sume de bani și inculpatului C.S.G., după ce va vinde primul din terenurile concesionate, dând de înțeles că și denunțătorul P.N.O. va primi în aceleași condiții suma promisă.

Inculpatul L.G. a afirmat că l-a vizitat pe inculpatul C.S.G. și la domiciliul său, fapt de altfel recunoscut de cel din urmă în declarațiile sale.

S-au redat în continuare fragmente din conținutul convorbirii, din care rezultă cele mai sus expuse și care se referă și la faptele descrise la punctul 3:

"P.N.O.: Ce să-i fac? Ce să-i spun lui femeia mata? Să-i spun: Îți promit că o să fie treaba, când eu nu știu despre (...) n-am știut până azi (...) zilele trecute despre ce-i vorba? Te-am chemat de atâtea ori și ți-am spus: Băi nea G., vezi că treaba nu-i bună ! Pentru ce ți-o promis omu’ ăsta și te-o băgat în c.tu ăsta? La el trebuie să te duci și să-i spui, nu la mine!

L.G.: (...) [ neinteligibil] (...) Avem OK-ul de la domnu’ secretar (...)

P.N.O.: Și te-ai lămurit că nu ai nici un OK de la mine?

L.G.: M-am lămurit. M-am lămurit, cum?

P.N.O.: Păi, ș-atunci eu cum să-i promit femeii acuma, s-o mint, să-i spun: Vezi, stai, du-te acasă liniștită că (...) Eu nu-s genul ăsta de om. Eu îți spun: Da sau Nu. Când îi da îi da, când îi nu îi nu. Acum ce să spun? Eu îți spun doar atâta: Eu nu pot să fac un pas fără primar. Primarul spune foarte clar: Nu! Acum nu! Ce vrei să fac?

L.G.: N-are primarul puterea dumneavoastră domnu’ secretar. Decizia dumneavoastră-i sfântă.

P.N.O.: Îi bun! Trebuia să faci în felul următor: Când ți-o spus că ai (...) c-o vorbit cu secretarul și treaba-i OK, trebuia să vii la mine-n birou și spuneai așa: Domnu’ secretar, uite care-i treaba: Ăștia (...) Da’ bun! Acum hai să te-ntreb altceva. Când te-am chemat și ți-am dat înapoi cutia aia cu aur care ți-am spus: Băi (...) [ neinteligibil] (...) da’ sunteți nebuni ? Nu ți-o dat prin cap, bă, da’ omu’ ăsta n-are nicio treabă? Nu ți-ai pus atunci primul semn de întrebare?

L.G.: Nici prin cap nu mi-o trecut domnu’ secretar

L.A.: Nu!

P.N.O.: Păi și?

L.G.: Eu am lăsat-o tot acolo.

P.N.O.: (...) [ tușește] (...) Păi treaba lui tată unde ai lăsat cutia.

L.G.: Nu, da’ nu (...)

P.N.O.: Da’ nu, da’ nu ți-o dat prin cap (...)

L.G.: Nu m-am gândit.

P.N.O.: Să te-ntrebi, băi omu’ ăsta de ce mi-o dat-o oare?

L.G.: Eu am crezut că nu se poate să discutăm problema (...) cum am discutat

P.N.O.: Doamne ferește!

L.G.: Cum am discutat cu el (...) eu așa am crezut problema

P.N.O.: (...) [ neinteligibil] (...)

L.G.: El chiar mi-o zis: G. spune-i secretarului că-i bine să-i spui tu

P.N.O.: Ce să-i (...)

L.G.: Ce v-am spus eu

P.N.O.: Băi nea G.

L.G.: Ce v-am zis eu ieri

P.N.O.: Nea G.! Hai să-ți spun o treabă. Mata poți să-mi spui mie că-mi dai și o sută de mii de euro

L.G.: (...) [ vorbește concomitent cu P.N.O. - n.n.] (...) [ neinteligibil] (...)

P.N.O.: Și două sute de mii iau eu (...) m-a (...) m-asculți ?

L.G.: Da!

P.N.O.: Eu fără să am aprobarea primarului nu pot să fac un pas.

L.G.: Da!

P.N.O.: De ce nu înțelegi?

L.G.: Am înțeles domnu’ secretar!

P.N.O.: Adică i-ai dat lu’ ăla teancu’ așa, i-ai dat aia, i-ai dat aia, păi băi, stai oleacă. La un moment dat mă opresc. Bă, da’ ăsta nu mă rezolvă! Cât mai dau? Cu banii ăia-ți achitai dracu datoria!

L.G.: Da’ omu’ nu mi-o luat (...) ăăă (...) banii

P.N.O.: Cum n-ai?

L.G.: Păi n-am luat eu că trebuia să le oprească la sc (...) concesionare. Tot ce v-am spus ieri.

L.A.: (...) [ neinteligibil] (...)

L.G.: Omu’ trebuia să le oprească la concesionare. Deci el. Prima concesiune, atâta rămâne aici, atâta rămâne aici.

P.N.O.: Doamne ferește!

L.A.: Așa am discutat.

L.G.: N-o luat primul banii, Doamne ferește! Și altceva, ce trebuie, zece la sută.

P.N.O.: Băi nea G.! Hai să-ți pun o întrebare.

L.A.: (...) [ neinteligibil] (...)

P.N.O.: Îi regula-i așa. Regula-i așa, ți-am spus: Dăm ceea ce putem da din cealaltă proprietate, iar celelalte se dă numai cu aprobarea primarului.

P.N.O.: Tu pe baza promisiunii lui C. (...)

L.G.: Da domnu’ secretar

P.N.O.: (...) te-ai băgat în că (...) tul ăsta

L.G.: Domnu’ secretar, dați-vă-n loc cu mine să vedeți ce spuneți, ce faceți? Când eu (...)

P.N.O.: Băi, trebuia să vii la mine, băi!

L.G.: Eu eram om de rând (...)

P.N.O.: Trebuia să vii la mine, că m-ai (...) Domnu’ secretar, vreau să vorbesc cu mata între patru ochi. Uite! Am problema asta. Poți să (...) Ce zici mata? Că mata semnezi de legalitate. Mă bag sau nu mă bag?

L.G.: Domnule da’ mi-o zis (...)

L.A.: El așa ne-o zis (...) așa o zis.

P.N.O.: Păi da băi, da’ el nu-i secretar. El semnează pe autorizații de construcție G.E.

L.G.: Așa-i domnu’ secretar

P.N.O.: Deci el semnează pe (...)

L.G.: (...) [ vorbește concomitent cu P.N.O.-n.n.] (...) [ neinteligibil] (...) așa

P.N.O.: (...) autorizații de construcție

L.G.: Da!

P.N.O.: Pe dispoziții de retrocedări semnează ăia care au competență.

L.G.: Domnu’ secretar, am fost la el acasă. Și mi-a spus-o: G., acuma termini niște (...) ai văzut că o dat dispoziție să-ți facă concesiune domnu’ secretar, ai văzut că ți-o dat avize (...) devizele pentru (...) pentru teren

L.A.: Ce terenuri mă, că nu mi-o dat nimic!

L.G.: (...) ți le-o dat. Ai văzut G. că (...) te-o ajutat domnu’ secretar?

P.N.O.: Da măi frăție! Păi normal (...)

L.G.: Apăi omu’ mi-o spus așa. Deci el mi-o spus (...)

P.N.O.: Ei au venit (...)

L.G.: Vezi că ți le-o dat".

O altă convorbire ambientală, înregistrată autorizat în cauză, respectiv cea purtată în ziua de 02 aprilie 2009 de denunțătorul P.N.O. cu inculpata G.N. în restaurantul "D.", a demonstrat la rândul ei existența acestei fapte în sarcina inculpatului L.G., respectiv a promisiunii de dare a sumei de 100.000 euro.

Denunțul și declarațiile lui P.N.O. coroborate cu mijloacele de probă expuse au dovedit săvârșirea infracțiunii de dare de mită de către inculpatul L.G., prin promisiunea dării sumei de 100.000 euro către denunțător.

5. Promisiunea sumei de 200.000 euro efectuată de inculpata G.N. față de denunțătorul P.N.O.

La sfârșitul lunii martie 2009, inculpata G.N. a intervenit la rândul ei în demersurile inculpatului L.G. pentru soluționarea notificării familiei F., conform intereselor urmărite de cei doi inculpați.

Potrivit denunțului lui P.N.O. și declarațiilor sale, inculpata G.N. s-a prezentat într-o primă audiență la denunțător în perioada 26 - 27 martie 2009, ocazie cu care și-a expus la rândul ei interesul de a primi terenuri concesionate în compensare pentru partea ce nu putea fi restituită în natură și a promis că în acest scop va da denunțătorului, împreună cu inculpatul L.G. câte 100.000 euro, în total 200.000 euro.

După această discuție, P.N.O. a formulat denunțul în cauză, la data de 30 martie 2009, astfel încât o parte a audiențelor și întâlnirilor solicitate de inculpată au fost înregistrate autorizat.

În ziua de 02 aprilie 2009 s-a întrunit în ședință Comisia de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, ce a luat în discuție notificarea formulată de familia F., la ședință participând și inculpatul L.G. O parte a discuțiilor din această ședință au fost înregistrate și redate scris conform procesului-verbal aflat la dosar.

În aceeași zi, inculpata G.N. s-a prezentat în biroul denunțătorului P.N.O., solicitându-i o întrevedere în afara sediului primăriei, întrucât așa cum a susținut, îi era teamă să vorbească în biroul denunțătorului (procesul-verbal de redare scrisă).

Cei doi au stabilit să se întâlnească în restaurantul "D.", aflat în apropierea sediului primăriei.

În cadrul discuției purtate (procesul-verbal de redare scrisă), inculpata G.N. i-a relatat denunțătorului împrejurările în care a decis să cumpere drepturile litigioase cu privire la notificarea familiei F.

Din relatarea acesteia a rezultat că inculpata a aflat inițial de existența unor terenuri centrale concesionate de primărie din discuții cu diferite persoane, în calitatea sa de administrator de agenție imobiliară. Cunoscând prețurile zonei, împreună cu L.G. a aflat de notificarea succesorilor lui F.A.

Inculpatul L.G. a fost cel care s-a interesat de stadiul dosarului de restituire, iar ambii inculpați au fost asigurați de inculpatul C.S.G. că notificarea fusese deja discutată în comisia de resort, restituirea în natură și despăgubirea prin compensarea cu terenuri concesionate fiind în principiu aprobată.

De asemenea, inculpații au fost asigurați că secretarul P.N.O. dăduse dispoziții în acest sens pentru stabilirea terenurilor ce vor fi atribuite în compensare și abia după acestea, inculpații au preluat drepturile litigioase de la succesorii lui F.A.

Intervenind în dosar, după ce au constatat că soluționarea notificării nu are cursul preconizat, inculpaților li s-a sugerat că secretarul P.N.O. nu mai e de acord cu soluția vizată de inculpați, întrucât urmărește un interes personal în legătură cu terenurile concesionate.

Inculpata a precizat că, în afară de inculpatului C.S.G. mai era implicată o persoană din primărie.

În cadrul dialogului, referitor la promisiunile inculpaților de dare a unor sume de bani, s-au înregistrat următoarele:

"G.N.: El acuma spunea: Am promis și tre’ să dau acolo și tre’ să dau pe urmă.

P.N.O.: Cum?

G.N.: Am promis și tre’ să dau pe urmă.

P.N.O.: Aa!

G.N.: Ce să fac?

P.N.O.: Păi cui o promis?

G.N.: Dumneavoastră!

P.N.O.: Deci mie (...)

G.N.: Da?

P.N.O.: Eu de asta vă spun (...)

G.N.: (...) [vorbește în același timp cu P.N.O. - n.n.] V-o promis la urmă. Eu de asta vă explic niște chestii (...)

P.N.O.: Da!

G.N.: Din punctul (...) ce-am primit eu (...)

P.N.O.: Corect!

G.N.: Deci eu vorbesc motamo.

P.N.O.: Corect!

G.N.: Ce spune el.

P.N.O.: Ce spune el.

G.N.: Bă N., știi ce tre’ să facem? Nimic n-avem, că dacă ne dă terenul și asta, până vindem nu ne-achităm. Dau pe datorie și-i rezolv și pe oamenii ăștia. Nu m-arată oamenii. Și zic: Mă, ție-ți trebuie om, de-acolo din primărie, care să se ocupe. Frumos. Uite asta, asta, asta, facem precontractele și luăm ș-ai dat. Și după aia-ți continui.

P.N.O.: Da!

G.N.: Datoriile și ce trebuie. S-a (...) concesionările era salvarea la tot.

P.N.O.: (...) [ (...) ] Și începusem să vă spun. Vine ăsta la mine și-mi zice, cică: (...) [neinteligibil] (...) O venit domnu’ C., să vă transmit, că vă dă o sută de mii de euro.

G.N.: Cine-o zis? Cin (...) cine v-a spus dumneavoastră?

P.N.O.: L.G. Că vă rămân, mi-o zis lu (...) Deci mi-o spus domnu’ C. (...)

G.N.: Eu i-am zis că-i puțin.

P.N.O.: (...) să vă transmit (...) oleacă

G.N.: Că-i puțin.

P.N.O.: Păi, eu dumneavoastră, a doua zi mi-ați spus altă sumă.

G.N.: Păi normal! Păi eu am spus în felul următor: Băi G.E, tu nu-ți dai seama că este puțin?

P.N.O.: Hm! Păi nu, unu spunea una, unu spunea alta.

G.N.: Păi da’ el (...)

P.N.O.: Și am zis (...)

G.N.: (...) săracu’ ce să facă? Și atunci o zis (...)

P.N.O.: Nu, eu m-am gândit că vrea să vă tragă în piept.

G.N.: Nu, nu, nu, nu! Da’ n-are (...)

P.N.O.: Eu la asta m-am gândit.

G.N.: G., cum cânt eu așa joacă.

G.N.: Ce-ai făcut? Am ieșit. Eram nervoasă. Eram disperată. Mi-o spus: Tu nu știi discuția care o fost? Du-te bă, că secretarul nu-ți dă nimic. Că el ia terenurile, face, ce con (...) ? Nu-ți dă! De-aicea o prins el marja de-a (...) Acuma la (...) privința asta, eu răspund cu capul. Deci eu sunt aici în Bacău, eu cunosc toată lumea. N-am avut o dată o problemă cu nimeni deci, am știut cum să pun piciorul, cum să vorbesc. Mă și apăr totodată (...)

P.N.O.: Corect!

G.N.: Fiind eu singură femeie.

P.N.O.: Corect!

G.N.: Dar, e problema că-i disperarea asta domnule. Să termine și să-și deie datoriile. Prim (...)

P.N.O.: Bun!

G.N.: Prima dată se rezolvă cu dumneavoastră.

P.N.O.: Eu cum pot să? Cum?

G.N.: Deci să știți (...) Prima dată se rezolvă cu dumneavoastră, cu concesiuni, primii. Îmi trebuie un om, să aveți dumneavoastră garanție. Poate nu credeți în ăștia.

P.N.O.: Da!

G.N.: Sau în mine. Găsiți omu’ dumneavoastră. Bă! Fii atent! Faci de-aici din primărie concesiunile și mi le bați așa! Dacă aveți dumneavoastră încredere la omul dumneavoastră. Pentru că e greu cu oamenii.

P.N.O.: Știu!

G.N.: E foarte greu.

P.N.O.: Știu! Nu-mi spuneți că știu.

G.N.: Eu am avut o problemă fără să fiu vinovată cu nimic. Ca să nu am imagine, de zece ani o am, am dat de la mine să-mi (...) sa-mi meargă agenția să nu bată la ochi.

G.N.: Nu se aude nimic. Se rezolvă tot ce s-a promis. Asta nu se întoarce că o făcut G. și alea (...) Rămâne valabil. De ce noi suntem aici? Aici. Poate să mai garanteze cineva pentru mine că poate nu mă cunoașteți. Oameni cu care-am lucrat și am bază. Bază. Deci nu numai că el pune garanție pentru mine. Pot să vă dau pe altcineva care pune garanție pentru (...)

G.N.: Domnule! El știți cum îi? Dacă îi dă cineva îi dă. Dacă nu el îi lăsător, ăsta îi felul lui. Noi știm. Da mai este o problemă. Gândiți-vă dumneavoastră la concesionările alea. Bun! Băi scrie atâta. Primim astea de aici. Că doar îi prima la vot. La precontracte, se știe suma, nu? S-o luat atâta că e verde.

P.N.O.: Da! Corect!

G.N.: Și prima dată la dumneavoastră.

P.N.O.: Am înțeles! Bine!

G.N.: Rămâne toată treaba bună, eu o să discut (...) nu azi (...) ".

La ultima parte a discuției a participat și inculpatului C.S.G. căruia inculpata G.N. i-a reproșat că a indus-o în eroare asigurând-o înainte de cesiunea de drepturi litigioase că notificarea va avea soluția dorită, decizia de restituire fiind deja discutată.

La data de 08 aprilie 2009, denunțătorul P.N.O. s-a întâlnit cu inculpata G.N. în biroul primului (proces-verbal de redare de la dosar).

Inculpata G.N. a arătat că nu vrea să-l mai implice pe i inculpatul C.S.G. și a cerut permisiunea să discute cu funcționara B.L.

Potrivit declarațiilor denunțătorului P.N.O., cu acea ocazie, inculpata G.N. i-ar fi scris pe o bucată de hârtie suma de 20.000 euro, ce ar fi reprezentat un avans, însă această acțiune a inculpatei nu a fost înregistrată video, iar inculpata a vorbit, ca de obicei în biroul denunțătorului, foarte încet, folosind propoziții eliptice.

În ziua de 27 aprilie 2009, inculpata G.N. și denunțătorul P.N.O. s-au întâlnit în restaurantul "D.", convorbirea dintre ei fiind înregistrată video și audio (proces-verbal de redare de la dosar).

Cu această ocazie, inculpata G.N. i-a relatat denunțătorului că a stabilit, împreună cu inculpatul L.G. și martorul V.I. că în primul rând trebuie să onoreze promisiunea de dare a banilor către denunțător, sens în care a sugerat ca din terenurile cuvenite, să le fie garantat unul dintre cele concesionate, astfel încât să poată obține bani prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Inculpata a sugerat și amplasamentul acelui teren, lângă biserica "Sf. Neculai" din Bacău și a cerut denunțătorului să "dea undă verde" funcționarei B.L., întrucât ea a discutat cu aceasta, dar are rezerve față de denunțător.

Cu privire la darea banilor, inculpata a propus să se realizeze printr-un intermediar, eventual V.I. (G.).

G.N.: (...) [vorbește în șoaptă - neinteligibil -n.n. ] (...) și de aia am vrut să-l chem pe G. atunci, să vadă că toată (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Cum?

G.N.: Eu mă duc în cincizeci.

P.N.O.: Cui?

G.N.: Lui. (C.S.G. - n.n.)

P.N.O.: Aha!

G.N.: Vedem. Eu tot am așteptat cu serviciul. Nu, zic: Mă, nu mă bag în discuții, îmi văd de treaba mea (...).

P.N.O.: Să mă mut lângă dumneavoastră că (...)

G.N.: (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Da. Da' îi zgomotul sonor și nu (...) Așa!

P.N.O.: (...) [ se adresează ospătarului] (...) Merci mult! G.N.: (...) [ neinteligibil ] (...)N., fii atentă! Eu nu mă bag, tu te duci și vorbești cu secretarul, nu mă interesează absolut nimica. Femeia a fost promptă.

P.N.O.: Da, da!

G.N.: (...) [vorbește în șoaptă -n.n. ] (...)El, și-a dat el seama că ceva a fost și nu discută cu domnul neinteligibil (...)] cu C. și mi-a spus: Du-te și vorbește cu omu'. Deci, nu pot eu să mă bag, i-am dat, am zis că stric treaba (...) [ neinteligibil] (...) Eu n-am putut să vă spun de la-nceput, când am vrut să-l chem, atunci, ca să fie pe față. Mă, ți-am dat? Uite! Cum n-am luat nimic. Uite! Tu spui că i-ai dat lui domnu' C. Nu? Bun! Uite! Domnu' C. e aici. Când am văzut c-ați plecat zic: Mamă! Am făcut o greșeală (...) [ neinteligibil ] (...) nu vă chem. Bun! O făcut consiliul nostru, cum ne cunoaștem (...)

P.N.O.: Da!

G.N.: (...) [vorbește în șoaptă - n.n. ] (...) noi, în felul nostru. Ei acuma, el se ferea de mine. Îi era frică. Nu discut decât cu (...) ["neinteligibil] (...) Și i-am zis: Vezi-ti de treabă! Cu mine. Bun! Acuma, eu am ajuns la următoarea concluzie. Doamna B. e cu noi, cum ar veni (...)

P.N.O.: Da!

G.N.: (...) [vorbește în șoaptă -n.n. ] (...) Și femeia (...) adevărată. [ neinteligibil ] (...)

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: (...) [ neinteligibil] (...) n-o să-i zicem lui G., știi, nu pot că iei tu (...)

P.N.O.: Da!

G.N.: Eu pot (...)

P.N.O.: Păi nu! N-are sens să mai purtăm discuții și să ne mai vedem de-o mie de ori că n-are sens.

G.N.: Eu mâine (...)

P.N.O.: Momentul (...)

G.N.: Eventual mă duc cu B. acuma (...)

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Să îl verifice, ce-a făcut până acuma. Deci, ea rezolvase problema ok.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: S-a întors c-a mai găsit dintre ele concesionări, timpul trece și știți cum e problema la mine, am nevoie de bani pentru acte oficiale.

P.N.O.: Da! Corect, corect! Corect, corect!

G.N.: [neinteligibil] (...) un singur lucru. Doamna B. Rezolv-o pe doamna în continuare. Deci, o s-o faceți. Sper.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Cred că știți ceva.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Cum ar fi (...) că eu v-am spus.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: (...) în continuare, cu concesionări, verifică-le. E un teren, nu știu ce-i cu el. Ăsta, lângă biserica Sfântu Neculai. În față. Ăsta ar merge (...) [ neinteligibil] (...)

P.N.O.: Unde lângă Sfântu Neculai?

G.N.: Alăturea. La stradă.

P.N.O.: Care?

G.N.: E biserica Sfântu Neculai.

P.N.O.: Da?

G.N.: În față, către strada principală.

P.N.O.: În parcarea aia?

G.N.: Nu e parcare. E alăturea. E (...) grăjdit, așa. Gard

P.N.O.: Lângă biserica (...)? Păi e al bisericii. I-am dat-o în proprietate de vreo (...)

G.N.: Toată.

P.N.O.: Tot!

G.N.: Tot!

P.N.O.: Îs vestigii.

S-au făcut referiri de asemenea la suma de 50.000 euro, cu privire la care, inculpatul L.G. a susținut inculpatei G.N. că o dăduse deja unor funcționari din primărie:

"G.N.: G. Eu am vrut să vă-ntreb pe dumneavoastră dacă trebuie făcut antecontract, pe banii înainte. Marja dumneavoastră.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Să nu (...) n-aș vrea să ajung după aia, știți, domnu', nu pot să scot de la G. că (...) nu vreau chestii din astea. Deci, mulțumită toată lumea. O fost cu cap pentru că (...) vă spun. Dacă dai așa ceva mi-e frică și mie. Un om de încredere. Iar dumneavoastră dacă credeți aveți pe altcineva și dau banii, ok. N-am nimic împotrivă. Problema s-a discutat. Eu, cu G. și G. Acum? Da! Deci, n-a spus nu. Nu te mai bagi, nu nimic G. Poate dumneavoastră n-aveți nicio treabă, da' ăia de jos nu-mi explic. Că vine el (...) cu prostia lui. Și-am zis, uite cum spun. Eu am cu B., nu știu ce se-ntâmplă, nu pot să insist nici prea mult (...)

P.N.O.: Da, da!

G.N.: Deci n-am spus că dau ceva, vreo două, trei, numai că n-am mai spus. Bun! Sau, ar mai fi o șansă. Să fac o chestiune de asta, bună de tot (...) [neinteligibil] (...) Poate arunc vreun teren, ceva, numai pentru ieșirea asta. Că eu dacă mă-nchid stau liniștită.

P.N.O.: Da' pân' la urmă (...)

G.N.: (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Până la urmă G. cui o dat banii ăștia?

G.N.: (...) [potrivit imaginilor video, aceasta ridică din umeri - n.n.]

P.N.O.: El io dat cuiva măcar?

G.N.: O zis că da. Da' cui?

P.N.O.: La mine n-o ajuns nimic. [râde - n.n. ] (...)

G.N.: Păi, eu știu. Pe mine m-a făcut atentă doamna B. (...) [tușește-n.n. ] (...)

P.N.O.: Eu am auzit o (...) vorbă, am auzit un zvon (...)

G.N.: Da!

P.N.O.: Că C. i-ar fi dat banii înapoi.

G.N.: (...) [potrivit imaginilor video, aceasta ridică din umeri -n.n. ] (...) Eu îi scot de-acolo. Eu, dar mie nu-mi trebuie nimic. Eu trebuie să mă achit. Prima dată eu îmi iau o marjă.

P.N.O.: Corect! Nu, nu, noi trebuie s-avem relațiile foarte clare între noi doi (...)

G.N.: Exact. Și nu după. înainte. Și atunci merge la (...) [vorbește în șoaptă - neinteligibil - n.n. ] (...) Să-l prindem înainte, să scoată banii.

P.N.O.: Da.

G.N.: Dovadă. Eu îi dau lui G. G. vi-i aduce dumneavoastră. Aveți încredere?

Cu privire la scopul vizat de inculpați, au mai fost înregistrate convorbiri video și audio, convorbiri purtate între denunțătorul P.N.O., pe de o parte și inculpații L.G. și G.N., pe de altă parte, în cadrul unor audiențe în biroul denunțătorului, în zilele de 15 mai 2009, 21 mai 2009, 02 iunie 2009, 03 iunie 2009, 04 iunie 2009, 09 iunie 2009, 10 iunie 2009 și 06 iulie 2009 (procese-verbale de redare).

De asemenea, au fost înregistrate convorbiri ambientale purtate de denunțătorul P.N.O. cu inculpatul A.A.C., în ziua de 08 aprilie 2009 (proces-verbal de redare), cu martora B.L., în ziua de 27 aprilie 2009 (proces-verbal de redare) și convorbiri ambientale între denunțătorul G.C. și inculpata G.N. în ziua de 07 aprilie 2009 (proces-verbal de redare).

Întrucât inculpata G.N. a apelat la martorul V.I., poreclit G., pentru că în virtutea faptului că este considerat un lider al comunității de etnie rromă din localitate și reprezentativ în relația acesteia cu autoritățile, pentru a o susține în fața denunțătorului P.N.O., au fost înregistrate convorbiri ambientale dintre V.I. și denunțătorul P.N.O. în zilele de 06 aprilie 2009, 08 aprilie 2009 și 27 aprilie 2009 (procese-verbale de redare). Acest martor a garantat denunțătorului faptul că inculpata G.N. este o persoană discretă și onorabilă, implicându-se temporar în problemele inculpatei, respectiv atât timp cât a avut în vedere un eventual comision.

Discuțiile în legătură cu soluționarea notificării familiei F. au continuat și în perioada în care s-a săvârșit a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatei G.N., în paralel cu demersurile pentru soluționarea notificărilor lui A.E. și A.C.

Astfel din convorbirile arătate, precum și din cele ce analizate în continuare, s-a reținut că până la data emiterii Deciziilor primarului nr. 3858 și 3859 din 18 august 2009, în legătură cu soluționarea notificării familiei F., inculpaților li s-a adus la cunoștință că restituirea nu le va fi direct opozabilă ci va fi pronunțată în raport de notificatorii inițiali și de asemenea, restituirea se va dispune în natură, pe vechiul amplasament ce putea fi retrocedat, pentru restul urmând a fi acordate despăgubiri în titluri de valoare.

Cu toate acestea, inculpații s-au manifestat insistent pentru soluționarea notificării în sensul acordării de terenuri concesionate. Inculpata G.N. a propus în acest sens noi amplasamente găsite de ea și la un moment dat, având în vedere și lipsa cunoștințelor ei juridice, a solicitat denunțătorului o ieșire din indiviziune, astfel încât interesele ei să fie rezolvate separat de ale inculpatului L.G., potrivit procentelor prevăzute în contractul de cesiune de drepturi litigioase.

Relevantă pentru probațiunea infracțiunii de dare de mită săvârșită de inculpata G.N. prin promisiunea făcută denunțătorului de dare a sumei de 200.000 euro a fost convorbirea ambientală purtată de aceasta cu denunțătorul P.N.O., în ziua de 18 septembrie 2009, în exteriorul cofetăriei A. din municipiul Bacău (proces-verbal de redare), în cadrul căreia inculpata a reiterat promisiunea de dare a sumei de 200.000 euro, însă, de data aceasta în scopul ca denunțătorul, în calitatea sa, să nu promoveze recurs la soluția ce se va da în contestația formulată la data de 24 septembrie 2009 dar și pentru ca denunțătorul să intervină la instanța de judecată în favoarea ei. În aceeași convorbire, menționată și la punctul 1 din rechizitoriu, inculpata s-a referit și la suma de bani pe care i-a dat-o inculpatului L.G. pentru ca acesta să o ofere funcționarilor primăriei:

"G.N.: (...) Eu ofer. Da! Și-atunci, cu două sute ăia. Care v-am promis. Hai să vă spun tot adevărul, acuma! Eu i-am dat o sută lu’ L. Și eu am dormit pe mine, că de corect. Aproape un an de zile, n-am verificat. Să nu stric treaba.

P.N.O.: Da!

G.N.: Eu am avut un act cu el.

P.N.O.: Și el i-o cheltuit.

G.N.: Da’ vă spun: Cincizeci a spus că dă.

P.N.O.: Da!

G.N.: Tot din banii mei.

P.N.O.: Da!

G.N.: La care, el, ce-o cheltuit și ce-o făcut, o dat dobânzile.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Ei! Acuma mie mi-a făcut cincizeci. Și-am spus: Dă-mi mie cincizeci (...) Mi-a făcut act pe cincizeci (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Da!

G.N.: Am fost la ăștia la București (...)

P.N.O.: În contul banilor ăia?

G.N.: Exact.

P.N.O.: Așa! Foarte bine.

G.N.: Așa! Acuma, eu, am să vă dau (...) Cum să fac? Nu mai vreau să știe nimeni. Vă dau cuvântul meu că ăștia habar n-au de ei. De (...) de chestia asta.

P.N.O.: Da! Da’ nici nu trebuie să știe nimeni.

G.N.: Păi, da’ eu îs proastă. Eu nu vorbesc.

P.N.O.: Da!

G.N.: Eu am făcut o afacere, acuma, la Constanța. Mi-a ieșit niște bani. Nu tre’ să știe nici L. ce fac (...)

P.N.O.: Da, da, da, da!

G.N.: C-am avut prea mari discuții. El umblă cu prostii. Reclamații (...) Vă dau cuvântul meu! Verificați! Știți! Că sânteți un om mare. El n-a făcut decât nici o reclamație.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Astea-s aberații. E prost de moare. Și nu (...) Nu face rău. Gura-i de el.

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Așa! Iar acuma, cu problema mea. Zece mii ne costă (...) Păcat! Bani aruncați. Patru mii cinci sute ăsta. Asta din București (...)

P.N.O.: Da! Da! Da!

G.N.: (...) ne ia cinci mii. Îs doi (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Nu! Da’ eu n-am înțeles în ce sens vreți să v-ajut.

G.N.: Să nu se mai facă recurs. La (...) contestație.

P.N.O.: Aha!

G.N.: Noi punem terenurile, care (...)

P.N.O.: Da’ la (...) Da’ la fond, aveți aranjată treaba? Măcar?

G.N.: Nu am nici o treabă.

P.N.O.: Păi, bun. Da’ (...)

G.N.: Nimic. Nimic.

P.N.O.: Păi, (...) păi, aicea-i problema! Că trebuie (...)

G.N.: Da’ ajutați-mă dumneavoastră! Eu vă dau să (...)

P.N.O.: Păi, nu. Da’ eu n-am cum să (...)

G.N.: (...) să (...)

P.N.O.: (...) intervin acolo, la judecătorie, la tribunal. N-am nici o influență acolo. Și nu e (...) Nu (...) nu riscă nimeni acolo.

G.N.: Asta e!

P.N.O.: La judecători nu riscă nimeni.

G.N.: Înseamnă că e (...) Cum să fac? Dacă ne-a (...) Cum s-o dau la București, îi pierdut toți banii. Acuma, eu am zis din afacerea asta (...)

P.N.O.: Bun. Da’ avocatul care-l avocatul care-l av (...) Nu l-ați întrebat?

G.N.: Nu garantează.

P.N.O.: Nu garantează.

G.N.: Doar atâta.

P.N.O.: Păi, bun. Bun. Nu garantează. Păi, atunci, pentru ce-ați dat patru mii cinci sute?

G.N.: Păi (...) ăă (...)

P.N.O.: Dacă nu garantează.

G.N.: Ăsta-i onorariu, că (...) îi sumă mare. Așa ne-a spus. Eu am iscălit. Încă n-am dat banii. Dar, vedeți dumneavoastră! Că F., vine toate adresele, să nu mai fie dera (...) deranjați, prin avocatul ăsta. Ne-a făcut ca un contract. Au făcut ei contestație în numele nostru. Și pentru ei.

P.N.O.: Păi, da’ în cazul acesta, luați un a (...)

G.N.: Ca să (...)

P.N.O.: Da’ ați luat toți banii? N-ați dat banii. Mai degrabă luați un avocat mai ieftin. Care oricum (...)

G.N.: Da’ acum nu mai contează! Dă-i încolo de bani!

P.N.O.: Păi, contează! Păi, îs șaptejdemilioane, la o adică. Diferența.

G.N.: Nu contează asta.

P.N.O.: Optzeci de milioane.

G.N.: Nu contează. Dacă (...) eu am zis. Să dorm liniștită (...)

P.N.O.: Da!

G.N.: Să-mi primiți dumneavoastră. Îmi spuneți în ce loc vin. Cu (...) Dați-mi un alt om! Dacă vă e frică (...)

P.N.O.: Bine. Vă dau (...) ! Vă spun! Până la do (...) La două, vă spun. Da?

G.N.: Sigur.

P.N.O.: Veniți pe la (...) unu la mine și vă spun! Da?

G.N.: Exact (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Vă spun omu’ și tot.

G.N.: Da!

P.N.O.: Da?

G.N.: Da!

P.N.O.: Bine.

G.N.: Ca să-i dau. Să stau liniștită. Și (...) dumneavoastră, acolo (...)

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: Dacă vă descurcați (...)

P.N.O.: Am înțeles!

G.N.: (...) cu judecătoria. Bine.

P.N.O.: (...) [neinteligibil] (...) Bine. Săru’ mâna! Săru’ mâna!"

Inculpata i-a propus denunțătorului să-și desemneze un intermediar pentru a primi banii, intermediar care a fost stabilit în persoana denunțătorului G.C., iar discuția pe această temă a continuat în aceeași zi, pentru ca în ziua de 21 septembrie 2009, inculpata să invoce inculpatului că are probleme cu retragerea banilor promiși din bancă.

Probele administrate cu confirmat astfel denunțul formulat de P.N.O., în sensul suplimentării de către inculpata G.N. la 200.000 euro a promisiunii făcute de inculpatul L.G. pentru suma de 100.000 euro.

6. Promisiunea sumei de 1.000.000 euro efectuată de inculpații G.N. și S.R. față de denunțătorul P.N.O., în legătură cu soluționarea notificărilor formulate de A.E. și A.C.

Începând din luna mai 2009, inculpata G.N. a expus denunțătorului P.N.O. situația notificărilor nr. 26797/2001, 26777/2001, 26767/2001, 26811/2001 și 34229/2001, formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Aceste notificări, formulate de cetățenii israelieni A.E. și A.C., în calitate de moștenitori ai defuncților P.A. și A.A., vizau restituirea următoarelor imobile:

- clădire și teren în municipiul Bacău, str. G.;

- clădire și teren în municipiul Bacău, str. G.;

- clădiri și terenuri în municipiul Bacău, pe str. A.;

- moșia Avrămești (situată pe Calea R. și Calea B. în Bacău), precum și clădiri pe Calea B.;

- clădiri pe str. A.;

- fabrica de cărămidă de pe str. A.

Suprafața totală de teren a cărei restituire se cerea a fost estimată de notificatori la aproximativ 28 hectare.

Pentru efectuarea demersurilor legate de strângerea și depunerea documentației la Primăria municipiului Bacău, notificatorii ce locuiesc în Israel, au împuternicit în România pe inculpatul S.R., ce are dublă cetățenie, română și israeliană, iar acesta la rândul său a împuternicit pe inculpatul S.I.

Acesta din urmă, fiind o cunoștință mai veche a inculpatei G.N., a aflat de la ea că s-ar afla în bune relații cu secretarul municipiului Bacău, P.N.O., astfel încât inculpata a câștigat încrederea ambilor învinuiți, susținând că în virtutea acestor relații a mai rezolvat favorabil astfel de notificări și le-a propus chiar învinuiților soluția cesiunii drepturilor, asumându-și și sarcina de a găsi potențiali cumpărători, prin agenția sa imobiliară.

Întrucât notificatorii aveau intenția de a vinde imobilele pe măsură ce s-ar fi dispus restituirea lor, i-au indicat inculpatului S.R. un preț minim de 7.000.000 euro pentru toate imobilele pentru care notificaseră primăria.

Învinuiții și inculpata au stabilit să caute oferte de cumpărare la prețuri maxime, astfel încât să speculeze diferența față de prețul minim urmărit de notificatorii A.E. și A.C.

În cadrul acestei asocieri, inculpatul S.R. urma să țină legătura cu notificatorii, pentru a controla informațiile cerute de aceștia despre stadiul rezolvării intereselor lor, inculpatul S.I. trebuia să obțină de la diferite autorități documente doveditoare pentru drepturile lor, iar inculpata G.N. și-a asumat determinarea denunțătorului P.N.O. de a urgenta soluționarea notificărilor, prin restituire în natură.

Denunțătorului, pe parcursul tratativelor, i s-a pretins în plus să nu comunice notificatorilor dispozițiile de restituire fără acceptul inculpatului S.R., care, fusese parte într-un contract cu notificatorii asemănător celui încheiat cu inculpata G.N., dar al cărui termen expirase în luna aprilie 2009, întrucât acesta intenționa încheierea unei noi convenții cu A.E. și A.C., prin care aceștia să fixeze un preț al vânzării astfel încât ce se obținea în plus să îi profite. Prin blocarea actelor administrative la denunțător, S.R. putea controla și limita pretențiile notificatorilor.

În acest sens, inculpata G.N., care își făcuse calculul unor prețuri exorbitante a imobilelor ce urmau a fi restituite, a promis în mod repetat denunțătorului P.N.O. că îi va da suma de 1.000.000 euro, ca parte din profitul ce se va obține din vânzare. Aceste promisiuni le-a realizat în cadrul întâlnirilor cu denunțătorul la care au participat și cei doi învinuiți ori separat de aceștia.

În cursul lunii septembrie 2009, inculpatul S.I. și inculpata G.N. au decis să acționeze separat de inculpatul S.R., întrucât considerau că prin faptul că inculpatul S.I. obținuse în general toate documentele necesare, iar inculpata G.N. se bucura de încrederea denunțătorului P.N.O. și în plus era în măsură să găsească cumpărători, dețineau toate pârghiile pentru a derula afacerea pe cont propriu, în timp ce inculpatul S.R. ar fi pretins majoritatea câștigurilor, în calitate de coordonator al afacerii.

Astfel, inculpata G.N. și inculpatul S.I. au încercat să-l convingă pe denunțătorul P.N.O. să nu mai discute cu inculpatul S.R., iar în luna august 2009 au intrat direct în legătură cu A.E.

În acest sens, inculpatul S.I. și inculpata G.N. s-au întâlnit cu A.E. în Israel, pentru a-și asuma posibilitatea de a rezolva interesele notificatorilor și a negocia termenii unei înțelegeri cu aceștia, după care au revenit împreună cu A.E. în România, pentru a încheia o convenție în formă scrisă cu acesta și pentru a-l convinge de relația privilegiată cu P.N.O.

La data de 19 octombrie 2009, între A.E., care-l reprezenta și pe A.C. și inculpata G.N. s-a încheiat contractul de prestări servicii, în formă autentică, prin care inculpata se obliga să facă demersurile necesare pentru restituirea proprietăților prevăzute în notificări, ori pentru obținerea despăgubirilor cuvenite, pe cheltuiala sa, în schimbul a 20% din proprietăți, în situația în care nu se vor vinde.

Termenul contractului a fost prevăzut la 2 ani, însă nu mai mult de 1 an, în situația în care inculpata nu va obține decizie administrativă pentru cel puțin 3 proprietăți, în acest termen.

Aceste fapte și împrejurări au rezultat din declarațiile denunțătorului P.N.O., ale inculpatului S.R. și ale martorului A.E. dar și din convorbirile ambientale și telefonice interceptate și înregistrate autorizat.

Astfel, inculpata G.N. i-a menționat denunțătorului P.N.O. problema notificărilor lui A.E. și A.C. pentru prima dată în cadrul unei întâlniri din data de 13 mai 2009 în fața agenției imobiliare a inculpatei.

Discuția dintre cei doi a fost înregistrată ambiental (proces-verbal de redare), dar inculpata a vorbit într-un mod eliptic, în timp ce îi solicita denunțătorului rezolvarea separată de inculpatul L.G. a problemei sale în legătură cu notificările familiei F., promițându-i și cu această ocazie bani.

"G.N.: Acuma, dacă vreți și aveți dumneavoastră niște obligații la dosarul meu (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Da, da, da!

G.N.: Uite aicea, ne-am întâlnit, pac, pac, vi i-am dat. De ce să dea altul?

P.N.O.: Da! Corect!

G.N.: Așa! Iar la (...) [neinteligibil] (...) ajutați-mă și pe mine să (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Eu vreau mâine să (...) Nu-i vorba de asta! Eu îl bag mâine în comisie.

G.N.: Pai da! Da’ mie separat 33-ul, care-i (...) [neinteligibil] (...) că nu mă mai complic (...) [neinteligibil] (...) După care mie îmi dați decizia separat (...) [neinteligibil] (...)

P.N.O.: Da!"

La data de 18 mai 2009, inculpata G.N., în biroul denunțătorului P.N.O. a discutat din nou cu acesta despre notificările cetățenilor evrei, însă în același mod, fără a fi explicită și propunând o întâlnire ulterioară cu "omu’ respectiv" (S.R.) (proces-verbal de redare).

La data de 19 mai 2009, inculpata G.N. s-a prezentat din nou în biroul denunțătorului și i-a precizat acestuia că vizează notificările lui A.A., de care se ocupă "omu’ de la București", "care are procura adevărată" (S.R.), arătându-i că "nu vor să dea nimic înainte" dar a menționat că de această problemă se va ocupa ea: "eu i-am zis: dăm un pic înainte" (proces-verbal de redare).

În cadrul acestei convorbiri, inculpata G.N. i-a propus pentru prima dată denunțătorului suma de un milion de euro:

(...) [potrivit imaginilor video, aceasta arată cifra unu cu degetul arătător - n.n.] (...)

"P.N.O.: Da!

G.N.: Și-am zis așa. Le dau eu înainte (...)

P.N.O.: Bun! Problema îi următoarea: Ăștia ce vor? Pe vechiul am (...) ? Ce vor să rezolv la dosarul ăsta?

G.N.: Cum credeți dumneavoastră că-i mai bine.

P.N.O.: Da?

G.N.: (...) [vorbește în șoaptă - n.n.] (...) Vă rămâne dumneavoastră (...) [potrivit imaginilor video, G.N. indică cifra unu cu degetul arătător și mimează cuvântul " milion" - n.n.] (...)

P.N.O.: Am înțeles! Bun, bun!

G.N.: Se găsesc modalități n.

P.N.O.: Eu trebuie să mă uit în dosare.

G.N.: Sunt n modalități.

P.N.O.: Am înțeles! Bine! Mă uit în dosare și stăm de vorbă (...) și vă (...) ăă (...)

P.N.O.: Da cel de la București are procură sau ce are?

G.N.: Are procură. El taie, el spânzură. Și-o spus: N., uite care-i treaba. Se ia cu ăsta. Și-am zis: Toată chestia asta, nu, unu. Și el zice: rezolvă tu. Zic: Eu dau înainte".

În ziua de 26 mai 2009 inculpata G.N. a organizat o întâlnire cu denunțătorul P.N.O. în restaurantul "C.G." din municipiul Bacău, ocazie cu care i-a prezentat denunțătorului pe învinuiții S.R. și S.I. (proces-verbal de redare).

În cadrul acestui dialog inculpatul S.R. i-a prezentat denunțătorului proprietățile solicitate, discutând modalitățile de soluționare a notificărilor și i-a expus ceea ce urmărea pentru a obține un profit de care să beneficieze toți cei implicați, așa cum s-a precizat anterior.

În același context, inculpata G.N. a estimat că afacerea vizată de ei valora 25 milioane de euro.

"S.R.: Clienții ăștia vor să cumpere. Acuma, eu trebuie să le dau lor o sumă și să vin cu o sumă. Să ne rămână și nouă un mijloc să (...) să împărțim. Eu o cunosc pe N.

G.N.: (...) [vorbește în șoaptă - n.n.] (...) E vorba de douășcinci de milioane. Douășcinci.

P.N.O.: Deci (...) ăă (...) atâta-i valoarea care (...) ?

(...) [potrivit imaginilor video, G.N. face un semn afirmativ din cap - n.n.] (...)

P.N.O.: (...) a terenurilor astea? Bun! Da’ eu întreb altceva. De la ce-am plecat. Terenurile, la care faceți referire când spuneți de averea lor?

G.N.: (...) [potrivit imaginilor video, aceasta se adresează lui S.I. - n.n.] (...) Acum scoateți!

P.N.O.: Vechile ampla (...) amplasamente? Care le-au avut proprietăți? Vechile proprietăți? Ce?

S.R.: Da!

P.N.O.: Astea faceți referire! Da?

S.R.: Bun, propri (...) proprietăți. Acuma, dacă este la unul din proprietăți care o să vă arate domnul S. Că e cel de catedrală și trebuie să ne dea schimb de terenuri. Lângă mine are schimb de terenuri. Are terenuri (...) ăă (...) am auzit, acolo, acolo. Eu nu știu. Trebuie schimb. Schimbul ăla îl vindem. Ai înțeles?

G.N.: Îl schimb da (...)

P.N.O.: Da, da’ nu-i schimb, îi o compensare, da. Bun! Am înțeles!

S.R.: În momentul când a ieșit actele, actele nu iese de la dumneavoastră, în nici un loc, până ei nu, până nu se face tranzacția. Ei semnează, vedem actele, nu știu încă, o să (...) aduc și pe avocatul meu să stați împreună, să facem, că vrem să fim asigurați.

S.R.: Noi, noi o să vedem fapte, rezultate.

P.N.O.: Am înțeles!

S.R.: (...) [râde - n.n.] (...)

P.N.O.: Am înțeles, am înțeles!

S.R.: Hai să vedem că este cumpărătorul, să le dau bani să scap de ei (...)

G.N.: Eu îi aduc, am niște italieni. Ei‚ cumpără, nu-i o problemă.

P.N.O.: Da! Bun, asta nu mă interesează pe mine. Pe mine mă interesează înțelegerea noastră.

S.R.: Domnu’ P., în momentul, în momentul când tot e acolo, o să-l aduc pe Z., sau vă invit la București (...)

P.N.O.: Așa!

S.R.: Stați cu el de vorbă (...)

P.N.O.: Am înțeles!

S.R.: E jurist și un jurist înțelege cum trebuie.

P.N.O.: Am înțeles!

S.I.: Atâta! Deci, singura chestie care trebuie s-o rețineți, noi să ducem documentele să fie beton și a doua problemă să fie măcar cât de reținută, este înțelegerea. În sens că (...)

S.R.: Înțelegerea eu o fac cu ea. Eu nu vorbesc cu domnul Domnul e (...) funcționar public, nu vorbesc.

S.I.: Înțelegerea trebuie respectată

P.N.O.: Am înțeles!

S.R.: Ok! Trebuie să am grijă de dumneavoastră.

P.N.O.: Am înțeles! Sărut mâna!

G.N.: Sănătate multă!"

Potrivit declarației inculpatului S.R., înainte de această întâlnire, inculpata G.N. i-a cerut să-i confirme denunțătorului că va primi un milion de euro, însă inculpatul a fost evaziv.

La data de 28 mai 2009, inculpata G.N. s-a prezentat în biroul denunțătorului, discutând despre notificarea familiei F. Denunțătorul i-a expus modul în care se va soluționa notificarea, în sensul că restituirea se va dispune numai pentru terenurile libere, fără compensări cu terenuri concesionate pentru terenurile ocupate și în plus nu se va pronunța pe numele inculpaților ci al notificatorilor.

Nemulțumită de această soluție, inculpata, atunci când a fost întrebată de denunțător despre milionul de euro promis, i-a răspuns că reprezintă valoarea întregii afaceri (proces-verbal de redare).

"P.N.O.: Da’ mi-ați spus o chestie, că eu eram bulversat. Mi-ați spus o chestie de un milion de euro. Ce reprezintă suma asta?

G.N.: Da! Toată afacerea lor, va ajunge la un milion.

P.N.O.: Cum? Care afacere?

G.N.: Deci, tot ce este acolo (...)

P.N.O.: Terenurile?

G.N.: Da, terenurile.

P.N.O.: Aa!

G.N.: La valoarea de un milion ajunge.

P.N.O.: Aa! Am înțeles!

G.N.: Am spus că o să fie și ei recunoscători".

În ziua de 10 iunie 2009, inculpatul S.I. s-a prezentat în biroul denunțătorului P.N.O., expunându-i stadiul în care a ajuns cu strângerea documentației pentru dovedirea vocației notificatorilor din familia A. și a proprietăților deținute (proces-verbal de redare).

O următoare întâlnire între denunțătorul P.N.O., inculpata G.N. și învinuiții S.R. și S.I., solicitată de cei din urmă, s-a realizat la data de 06 iulie 2009 în restaurantul "D." din municipiul Bacău (proces-verbal de redare).

Așa cum a reieșit din înregistrare, în cursul discuției, inculpatul S.R. a explicat denunțătorului că poate primi o parte din bani înainte de îndeplinirea actelor cerute, de această problemă urmând să se ocupe inculpata G.N.

"S.R.: Acum (...) Am înțeles că (...) eu n-am avut de unde să știu dinainte cu (...) chestia (...) niște bani înainte. Și (...) ăă (...) eu acuma sunt blocat cu proiecte în București. Înțelegi?

P.N.O.: Am înțeles!

S.R.: Nu pot! Da’ eu am un sistem (...) N.! Tu poți să rezolvi problema cu niște bani (...)

G.N.: Cât?

S.R.: Nu știu (...) că ce sumă (...)

P.N.O.: Nu! Astea-s (...) le hotărâți dumneavoastră. Vă dați (...) Eu n-am nicio primă (...) Nu pot să (...)

S.R.: Domnu’ P.! Am o rugăminte!

G.N.: (...) [neinteligibil] (...)

S.R.: Eu nu vreau (...) Ascultă-mă! Acuma noi vorbim, numai eu. Eu nu vreau să văd ce dumneavoastră ați uitat. Da? M-ai înțeles cum am vorbit?

P.N.O.: Da! Corect, corect, corect!

S.R.: Tu nu vezi ce eu am uitat?

P.N.O.: Automat!

S.R.: Atâta, doamna N. care-i (...) din partea dumneavoastră (...) Îmi pare foarte bine c-am cunoscut, că altfel nu cunoșteam pe tine!

P.N.O.: Da! Bun! Corect!

S.R.: Acum trecem (...)

S.I.: Eu când vorbesc (...)

P.N.O.: Lăsați că știu! Lăsați! Că astea-s formalisme!

S.R.: Acuma (...) acuma, eu am un sistem să asigur suma de-un milion.

S.R.: Da’ înc-un lucru. Eu trebuie cu ei să semnez toate care este acuma. De ce? În moment când ei au luat banii numai pe catedrală ș-acolo, nu mai vedem restul!

P.N.O.: Bun!

S.R.: Ai înțeles?

P.N.O.: Adică, dumneavoastră vreți să vă spun eu care sunt sigure că se rezolvă.

S.R.: Și mai bine aștept. Și ăsta e sistemul cel mai bun. Așa, aicea suntem liniștit toți, nu ne băgăm în oale, cine ia, ce, cât, nu mă interesează. Noi, asta stabilesc cu N. lucrurile și (...) dacă sunteți de-acord, ok! Acuma, suma înainte, eu-ți spun. Eu sunt blocat cu banii acuma foarte tare că am (...) [neinteligibil] (...) de sport și nu pot. Dacă doamna N. poate să ajute ceva, vorbiți cu ea și (...) E ok?

P.N.O.: Cum să nu!

G.N.: Ceva înainte, da! Se scade de-acolo.

S.R.: Da, se scade, normal, dacă ai dat ceva, nu? N.! Eu știu, aicea, procentele. Ce faci cu ele nu mă interesează. Și pentru dânsul, voi vă cunoașteți mai bine, nu mă (...) Ai înțeles?

S.I.: Pentru siguranță, pentru loialitate, pentru (...)

P.N.O.: Am înțeles!

Inculpatul S.R. a explicat denunțătorului și modul în care urmărea să controleze câștigurile din valorificarea imobilelor ce făceau obiectul notificărilor.

Această soluție, așa cum a fost prevăzută de inculpatul S.R. și care este obiectul predominant al convorbirii, constă în constituirea de către eventualii cumpărători ai terenurilor de depozite bancare de tip escrow, în care să vireze prețul convenit, preț care ar fi revenit vânzătorului numai în situația îndeplinirii unor condiții stabilite de părți (în general încheierea unor convenții, depunerea unor documentații, etc.) și a căror respectare o decidea banca.

În speță, așa cum s-a arătat anterior, un rol important îl avea denunțătorul P.N.O., ce urma să blocheze comunicarea deciziilor administrative de restituire, până când ar fi decis inculpatul S.R., acesta urmărind fie ca notificatorii să vândă "la pachet" imobilele, pentru ca inculpatul să beneficieze de procent pentru toate imobilele restituite, fie în cazul în care notificatorii ar fi dorit să vândă imobilele pe măsură ce acestea s-ar fi restituit (situația lor de fapt și de drept fiind diferită), aceștia să fie condiționați de cesiunea drepturilor asupra unor imobile, în favoarea inculpatului S.R.

Exista astfel riscul ca notificatorii să fie satisfăcuți de prețul unei vânzări parțiale și să nu mai vândă restul terenurilor, ce ar fi revenit eventual succesorilor, inculpatul nemaiavând nici un beneficiu.

S.R.: Înc-o dată. Domnu P.! (...) [neinteligibil] (...) Ei, când vine, dacă le dau catedrala și asta, eu vreau, când ei semnează ei semnează pentru (...)

P.N.O.: Pentru tot.

S.R.: Pentru toate (...)

P.N.O.: Bun!

S.R.: Și atuncea, noi vindem numai catedrala și asta.

P.N.O.: Am înțeles!

S.R.: Ai înțeles?

P.N.O.: Gata!

S.I.: Să facem un pachet (...)

P.N.O.: Atunci eu fac pachetul și pe urmă stăm de vorbă. Da?

S.R.: Că (...) în moment când ei au pus mâna pe bani nu mai vinde restul. Au copiii (...) vreau să vină copiii (...)

P.N.O.: Da!

S.R.: Să face (...) ce vreau eu spun ei.

P.N.O.: Am înțeles!

S.R.: Ș-atunci ce-am luat?

P.N.O.: Am înțeles! Așa facem!

S.R.: Atuncea nu putem să cotizăm la sumele care N. le spune".

De altfel, inculpata G.N. a preluat afacerea așa cum o prevăzuse inculpatul S.R., încheind în final contractul din 19 octombrie 2009 cu A.E. și A.C., în care erau prevăzute 2 situații: dacă proprietățile vor fi vândute sau nu, în funcție de care procentul se calcula la preț ori la proprietăți.

În perioada următoare, între învinuiții S.R. și S.I. și inculpata G.N. s-au ivit neînțelegeri determinate de modul în care fiecare dorea să-și protejeze poziția în afacerea pe care o vizau și de suspiciunea că fiecare încerca să preia controlul asupra ei, acest fapt rezultând din convorbirile telefonice interceptate și înregistrate autorizat.

Aceste neînțelegeri au determinat separarea inculpatei G.N. și a inculpatului S.I. de inculpatul S.R.

La data de 18 septembrie 2009, la solicitarea inculpatei G.N., s-a realizat o întâlnire între aceasta și denunțătorul P.N.O., la care a participat și inculpatul S.I., în cofetăria "A." din municipiul Bacău, în cadrul căreia denunțătorului i s-a sugerat că afacerea va fi continuată numai de cei doi, inculpatul S.R. urmând a fi înlăturat, întrucât își urmărea exclusiv propriile interese (proces-verbal de redare), astfel încât denunțătorului i s-a cerut să-i sprijine pe ei.

Inculpata G.N. i-a declarat denunțătorului că deși inculpatul S.R. nu a fost de acord cu promisiunea ei de a da denunțătorului un milion de euro, ea înțelege să își respecte promisiunea.

"G.N.: Este normal. Dar eu am pus prețul. Recunosc. Nu s-a vorbit niciodată, în telefon, sau ceva, absolut nimic, nimic. Dar noi trebuia să știm cât.

P.N.O.: Da!

G.N.: Făcând calcul, era o sumă cred că (...) normală. Care-am pus-o.

P.N.O.: Da!

G.N.: La e (...) El prima dată a spus, da. După aia s-a gândit. Dom’le, parcă-i prea mult. În momentul când ne-am pronunțat, nu ne mai putem întoarce sub nici o formă.

P.N.O.: Da!

G.N.: La care-i spune lui domnu’ (...) S. Îi spune în felul următor: Eu vreau să vorbesc în patru ochi cu el, să mai negociez. Că parcă ar fi prea mult. Ți-a zis așa, sau nu?

S.I.: Da!

P.N.O.: Da!

S.I.: Da!

G.N.: Așa! Eu zic: Eu nu mă bag. Dar aicea eram la mijloc. Dacă am apucat (...) Se uită așa (...) Acum

În cadrul aceleiași întâlniri, într-o discuție separată dintre inculpată și denunțător, purtată în afara localului, G.N. și-a exprimat îngrijorarea că martora B.L. aflase despre promisiunea de dare a sumei de un milion euro către denunțător și îi atrăsese atenția inculpatei că era o promisiune exagerată.

În convorbirile telefonice dintre inculpata G.N. și învinuiții S.R. și S.I., denunțătorul s-a menționat ca "domnul X", fapt care a rezultat și din declarația inculpatului S.R.

Începând din luna septembrie 2009, așa cum s-a arătat anterior și după cum a rezultat și din convorbirile telefonice interceptate, inculpata G.N. și inculpatul S.I. au luat legătura direct cu A.E., deplasându-se în Israel în prima jumătate a lunii octombrie 2009 pentru a discuta.

În cadrul discuțiilor telefonice anterioare deplasării în Israel, inculpatul S.I. i-a subliniat lui A.E. importanța inculpatei G.N. datorită relațiilor ei la nivel înalt, chiar la președintele comisiei, adresând reproșuri la adresa inculpatului S.R. care nu l-a informat pe notificator despre aceasta și nici despre demersurile și contribuția financiară a inculpatei la obținerea documentației, atrăgându-i totodată atenția lui A.E. că pentru rezolvarea intereselor sale este necesar să se dea bani înainte problemă de care se va ocupa G.N. (convorbirea telefonică din data de 03 octombrie 2009, ora 09:24 dintre S.I. și A.E.).

La data de 15 octombrie 2009, inculpata G.N. și inculpatul S.I. au revenit în România împreună cu A.E. La data de 19 octombrie 2009 s-a încheiat contractul de prestări servicii între inculpată și A.E.

Pentru a-l convinge pe A.E. de relația ei privilegiată cu denunțătorul P.N.O., inculpata a solicitat celui din urmă o întâlnire, ce s-a realizat la data de 21 octombrie 2009 în restaurantul S. din incinta complexului A. Mall din municipiul Bacău, la care au participat, pe lângă cei menționați și soția lui A.E., A.B. (proces-verbal de redare).

În cadrul discuțiilor, inculpata G.N. i-a adus la cunoștință denunțătorului că ea se va ocupa oficial de notificările lui A.E. și deține toate actele necesare.

Inculpata i-a precizat explicit denunțătorului că A.E. nu dispune de bani pentru a-i da anticipat, însă a menținut promisiunea dării sumei de un milion de euro, care reprezenta 10% din valoarea proprietăților, în schimbul acestei sume, denunțătorul urmând să accepte și o compensare pentru terenurile extravilane cu alt gen de terenuri.

În instanță inculpații L.G. și G.N., s-au prevalat de dispozițiile art 70 alin. (2) C. proc. pen. însă în cursul urmăririi penale atât aceștia cât și inculpatul C.S.G. - care a fost audiat în instanță - au dat declarații nesincere.

Astfel, inculpatul L.G. a declarat, atât organului de urmărire penală, cât și instanței de judecată care a dispus arestarea că a fost contactat de F.I. (mandatarul familiei F.), pe care nu îl cunoștea anterior, acesta propunându-i să dobândească contra-cost drepturile litigioase, întrucât ar fi cunoscut, din surse neprecizate, că inculpatul și-ar fi vândut casa și dispunea de bani.

Inculpatul s-a interesat apoi la serviciul de cadastru al primăriei, aflând de stadiul notificării familiei F. și ar fi decis să investească împreună cu inculpata G.N.

După ce au comunicat primăriei subrogarea lor în drepturile notificatorilor, inculpații ar fi fost încredințați de denunțătorul P.N.O. că pot primi terenuri concesionate în compensare și li s-a cerut să identifice singuri astfel de terenuri, inculpatul L.G. realizând fotografii cu acestea, pe care le-a prezentat funcționarilor primăriei.

Soluționarea cererii a fost tergiversată, pentru ca în final să se realizeze defavorabil pentru inculpați, în sensul arătat anterior.

Inculpatul L.G. a negat că a dat bijuteriile inculpatului C.S.G. cu scopul de a fi remise drept mită denunțătorului P.N.O., susținând că le-a dat inculpatului la solicitarea acestuia, pentru a fi comercializate colegilor salariați ai primăriei, rămânând în posesia inculpatului C.S.G. din perioada sărbătorilor de iarnă până în luna februarie sau martie 2009, când a fost surprins de faptul că i-au fost restituite de denunțător.

Din declarația martorei B.E. a rezultat că aceasta ar fi împrumutat aceste bijuterii inculpatului, fără ca acesta să-i spună la ce îi trebuie. În acest sens apare fireasca întrebare: dacă bijuteriile nu erau ale inculpatului, de ce dorea să le vândă?

Cu privire la promisiunea de dare a sumei de 100.000 euro denunțătorul P.N.O., inculpatul a susținut că, dimpotrivă, denunțătorul a fost cel care i-a pretins această sumă, negând și faptul că ar fi promis, oferit sau dat sume de bani inculpatului C.S.G. ori altui funcționar al primăriei.

Inculpata G.N. a dat o declarație la urmărirea penală numai în fața instanței de judecată, în faza judecării cererii de arestare preventivă a sa, în fața instanței invocând dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., neînțelegând să declare suplimentar.

În declarația de la urmărirea penală inculpata a negat săvârșirea faptelor ce fac obiectul inculpării sale, susținând că a continuat demersurile inculpatului L.G., după ce acesta a generat o stare conflictuală cu funcționarii primăriei amenințând cu sesizarea D.N.A.

Inculpata a declarat că denunțătorul P.N.O. a amenințat-o că va sesiza la rândul său D.NA., cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o la sediul agenției sale în luna mai 2009, în condițiile în care dialogul respectiv a fost înregistrat autorizat și prezentat la punctul 6 din rechizitoriu (dialogul ambiental din 13 mai 2009).

Inculpata a negat orice promisiune făcută denunțătorului P.N.O., ascunzând și numeroasele întâlniri solicitate acestuia și a susținut totodată că în cazul notificatorilor A.E. și A.C. a solicitat numai o îndrumare denunțătorului în scopul de a-l ajuta pe inculpatul S.I., pe care-l cunoștea.

Inculpatul C.S.G. a recunoscut că inculpatul L.G. i-a promis și oferit sumele de bani precizate în rechizitoriu, însă fără a le destina unui anume funcționar. Inculpatul nu a recunoscut că ar fi primit efectiv vreo sumă de bani, ci a susținut că ar fi respins promisiunile și oferta inculpatului, apărare care, în urma probatoriului administrat, urmează a fi reținută ca fiind corespunzătoare adevărului.

Cu privire la intermedierea dării bijuteriilor de către inculpatul L.G. către denunțătorul P.N.O., așa cum s-a arătat la punctul 3, inculpatul a avut o atitudine nesinceră susținând varianta ofertei în vederea cumpărării bijuteriilor, la solicitarea inculpatului L.G., în perioada sărbătorilor de iarnă, pentru ca apoi să susțină că oferta ar fi fost realizată în perioada zilelor de 1 - 8 martie.

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, a convorbirilor ambientale precum și înregistrările de imagini s-au efectuat în cauză în baza autorizațiilor nr. 99/2009, 106/2009, 109/2009, 116/2009, 145/2009, 141/2009, 178/2009, 198/2009, 199/2009, 200/2009, 255/2009, 256/2009, 201/2009, 242/2009, 257/2009, 293/2009, 292/2009, 328/2009, 329/2009, 385/2009, 395/2009 și 396/2009 emise de Tribunalul Bacău.

Astfel din declarația denunțătorului P.N. a rezultat că prima dată am aflat de inc. L.G. în momentul în care prin intermediul inc. C.S. acesta s-a prezentat la serviciul la care lucrez, iar inculpatul C.S. m-a rugat să mă uit pe un dosar, să constat dacă bunurile solicitate la restituire mai există, și dacă aceste bunuri puteau fi retrocedate în natură conform normelor legale.

Din câte rețin, în dosar se solicita restituirea unor terenuri, din câte îmi aduc aminte situate pe str. O., am constatat că bunurile există pe vechiul amplasament, amplasamentul era liber și se putea trece la restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001.

Fac precizarea că acest lucru s-a întâmplat la începutul anului 2008, însă nu mai rețin exact data.

Din câte cunosc pentru suprafața de teren respectivă s-a și procedat la restituirea terenului în baza Legii nr. 10, după îndeplinirea tuturor procedurilor legale.

Am înțeles că pentru suprafața de teren respectivă, inc. L.G. cumpărase drepturile litigioase de la numiții F., titularii drepturilor de proprietate, și de la data menționată, în mai multe rânduri, inc. L.G., s-a prezentat la sediul Primăriei pentru a afla care este modul de soluționare a dosarului și chiar pentru a urgenta soluționarea acestuia. Procedurile așa cum erau menționate în lege fiind puțin greoaie. Prin afirmația că inc. L.G. era insistent, înțeleg aspectul că acesta era aproape zilnic la sediul Primăriei Bacău și se interesa de dosar. Inc. L.G. venea singur să se intereseze de dosar.

Așa cum am precizat inc. L.G. a venit prima dată la mine însoțit de inc. C.S., ne-am mai întâlnit în această formulă, cred că la o perioadă de aprox. 2 - 3 luni de zile, ne-am mai întâlnit și a treia oară, la o perioadă mai îndepărtată, când am discutat despre schițele de amplasament a terenului.

Din câte rețin la data respectivă, inc. C.S. avea atribuții la Departamentul de Urbanism, respectiv cu privire la modul de amplasare a rețelelor de utilități și cred că în aceste atribuții ale sale s-a prezentat și cu inc. L.G. la mine.

Cu alte persoane inc. C.S. nu a mai venit la mine, însă s-a prezentat cu alte cazuri similare.

Cu privire la bijuteriile primite de la inc. C.S. înțeleg să fac următoarele precizări:

La începutul lunii februarie 2009, era într-o zi de vineri, la sfârșitul programului, în momentul în care în birou s-a prezentat inc. C.S. care avea o sacoșă și pe care a pus-o pe un scaun, și în momentul în care l-am întrebat despre ce este vorba, acesta mi-a spus că este "o atenție de sărbători".

Rețin că i-am atras atenția inculpatului că sărbătorile au trecut, însă nu am purtat prea multe discuții cu acesta, i-am solicitat inc. C.S. să plece din birou, însă acesta și-a exprimat nemulțumirea începând să bombăne. Nu am înțeles în ce constau afirmațiile făcute de inculpat, deoarece am plecat grăbit pe scări și nu am dat atenție vociferărilor acestuia. Cu acea ocazie nu am înțeles din partea cui reprezintă acel cadou de sărbători.

Am revenit la serviciu în următoarea zi de luni, am constatat la un moment dat că sacoșa era în același loc, m-am uitat în interiorul acestuia, am găsit o casetă, am deschis-o și înăuntru am găsit mai multe bijuterii, cred că din aur.

M-am speriat de ceea ce am văzut, am chemat pe inc. C.S. să vină la mine și acesta a venit, l-am întrebat ce este cu acele bunuri, mi-a spus că sunt de la L.G., eram într-o stare de agitație față de cele constatate și nu l-am mai întrebat pe inc. C.S. în ce scop mi-au fost date aceste bijuterii, i-am solicitat doar să îl cheme în birou pe inc. L.G., știind că acesta este frecvent în sediul Primăriei. La scurt timp inc. L.G. a venit în biroul meu, era însoțit de inc. C.S., din câte îmi aduc aminte nu l-am întrebat pe inc. L.G. în ce scop mi-a trimis acele bijuterii, însă rețin că i-am dat caseta cu tot cu bijuterii și le-am solicitat să părăsească biroul. Din câte rețin, la data respectivă nu era soluționat dosar cu drepturile litigioase solicitate de L.G.

Referitor la afirmația aflată azi în instanță precum că "inc C.S. mi-ar fi prezentat acele bijuterii, în scopul de a-mi alege vreuna care îmi place și să o cumpăr" nu pot să afirm că acesta a spus acest lucru, l-am auzit doar făcând unele discuții, așa cum am spus "bombănind", însă nu am înțeles care era sensul cuvintelor pronunțate de către acesta.

Și după acest episod inc. L.G. se prezenta la sediul Primăriei pentru a afla modul de soluționare a dosarului cu privire la suprafața de teren.

Cred că după aprox. o săptămână m-am întâlnit cu inc. C.S., i-am reproșat acestuia cu privire la primirea bijuteriilor, acesta a încercat să-mi dea unele explicații însă pe care nici până în prezent nu le-am înțeles.

Am sesizat fapta la organele competente după aprox. 1 lună și jumătate în primul rând pentru că inc. L.G. era foarte insistent în soluționarea cererii sale, și mi-a trebuit o perioadă mai lungă de timp deoarece inițial nu am vrut să fac rău nimănui.

Inițial nu am realizat că acea casetă de bijuterii mi-ar fi fost dată pentru soluționarea favorabilă a cererii formulate de inc. L.G., însă așa cum am arătat acesta a continuat să fie foarte insistent, ba chiar avea o atitudine de a mă considera obligat față de acesta și de asemenea, am realizat acest lucru și ca urmare a discuțiilor pe care le-am avut cu inc. C.S.

Este adevărat că am purtat o discuție cu inc. G.N., la restaurantul D. și că i-aș fi reproșat acesteia cui privire la primirea "cutiei alea cu aur", însă rețin că i-am făcut acesteia un reproș, deoarece am considerat că prin această modalitate mi se întinde o capcană, folosit de mine sub cuvântul "cheie".

Din câte rețin în momentul în care am purtat această discuție cu inc. G.N. era prezent și inc. C.S., însă nu rețin dacă l-am chemat eu sau nu, însă acest lucru s-a întâmplat datorită discuțiilor existente anterior între mine și inc. G.N.

Așa cum am arătat inc. C.S. s-a prezentat și cu alte cazuri în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, față de cele existente și cele arătate mai sus.

Din câte rețin discuțiile cu privire la schițe au fost cu privire la utilități și nu cu privire la amplasarea terenului în litigiu, cred că celelalte probleme excedau atribuțiilor inc. C.S.

Inc. C.S. nu mi-a spus niciodată că voi beneficia de anumite avantaje dacă voi rezolva favorabil cererea lui L.G.

Nu pot preciza în concret care era titlul în baza căruia inc. L.G. se ocupa de restituirea suprafeței de teren, i-am atras atenția acestuia că dacă se va restitui terenul acesta lucru se va face către proprietarul de drept, atrăgându-i atenția în același timp că dacă are o tranzacție cu privire la drepturile litigioase, acesta urmează să beneficieze după reconstituirea dreptului de proprietate. Nu știu dacă în momentul în care a venit la mine inculpatul cumpărase drepturile litigioase, rețin doar că anterior se prezentare la serviciul de cadastru.

Nu l-am văzut pe inc. L.G. în momentul în care inc. C.S. mi-a adus acea casetă cu bijuterii.

Inc. L.G. nu mi-a promis niciodată vreun beneficiu material pentru rezolvarea favorabilă a drepturilor sale.

Cred că după ce am făcut sesizarea, denunțul cu privire la caseta de bijuterii, rețin că la un moment dat inculpatul L.G.. s-a prezentat la mine în birou, era cu soția sa, a început să-mi spună că are o situație familială deosebită, că locuiește într-un cinematograf dezafectat, că soția este bolnavă, că i s-au făcut sugestii ca pentru soluționarea favorabilă a cererii sale să dea o sumă de bani, din câte rețin era vorba de suma de 100.000 euro, am înțeles din discuțiile avute cu inc. L.G. că această sumă i-ar fi fost sugerată de către inc. C.S., spunându-mi în același timp că totuși nu are posibilitatea materială pentru a da această sumă vehiculată. Această discuție a avut loc doar o singură dată. Nu am avut discuții niciodată cu inc. L.G. că dacă va intra în posesia dreptului de proprietate a terenului, să-mi achite suma de bani din vânzarea acestui teren.

Din câte rețin cu inc. C.S. nu am discutat niciodată cu privire la această sumă de bani. Nu am făcut acest lucru deoarece eram în relații tensionate cu inculpatul de la episodul cu caseta cu bijuterii.

În aceste condiții apar în înregistrarea ambientală că nu sunt de acord cu propunerea făcută de inc. L.G., în sensul că acestuia i s-a sugerat să-mi dea suma de 100.000 euro.

Inc. L.G. nu mi-a spus când anume a discutat cu inc. C.S.

Cred că din prin luna aprilie - mai 2009, nu mai rețin exact data, s-a prezentat la sediul Primăriei, în mai multe rânduri, inc. G.N., aceasta a cumpărat împreună cu inc. L.G., drepturile litigioase pentru suprafața de teren aparținând familiei F., și în mai multe rânduri s-a prezentat la sediul Primăriei pentru a-mi reproșa că nu este soluționată favorabil cererea sa, deși a trecut prin mai multe comisii. Nu mai rețin în ce condiții și cine a făcut propunerea însă rețin că la un moment dat m-am întâlnit cu inculpata în restaurantul D. din apropierea Primăriei.

În momentul când m-am întâlnit cu aceasta la restaurant inculpata a început să-mi reproșeze că nu i-au fost soluționate favorabil cererile și eu i-am reproșat acesteia de unde are aceste informații, că cererea sa a trecut de 3 - 4 ori pe la comisii, când de fapt la mine dosarul a fost doar o singură dată.

Față de această susținere a inculpatei, am întrebat-o cine i-a dat astfel de informații, aceasta mi-a spus că le-a primit de la inc. C.S., motiv pentru care, cred că l-am sunat, nu mai rețin dacă am făcut eu acest lucru sau inc. G.N., însă acesta a venit la fața locului.

Este adevărat că după de a venit și inc. C.S. s-au purtat discuții cu privire la aprobările pentru suprafața de teren, inc. G.N. a scris pe o bucată de hârtie o anumită sumă de bani, nu mai rețin ce cuantum s-a trecut, însă personal nu am înțeles pentru ce anume a fost consemnată această sumă de bani, e posibil să fi fost chiar valoarea terenului.

Nu pot preciza concret dacă cumva această sumă de bani a fost menționată pentru a nu promova o cale de atac, asupra unei hotărâri judecătorești, însă rețin că s-au purtat discuții și cu privire la acest aspect.

Este adevărat că de câte ori mă întâlneam cu inc. G.N., lucru ce se întâmpla și când mă întâlneam cu L.G., aceștia făceau afirmații cu privire la sumele cheltuite de aceștia pentru cumpărarea drepturilor litigioase cât și a altor cheltuieli suplimentare și în mai multe rânduri au consemnate sumele pe bucăți de hârtie.

Nu am avut niciodată impresia că inc. G.N. prin discuțiile pe care le aveam, s-ar fi referit la faptul că urmează să dea o sumă de bani pentru rezolve favorabilă a drepturilor sale litigioase, însă au fost ocazii când prin anumite gesturi, aceasta îmi dădea de înțeles că poate să facă acest lucru, dar în același timp puteau fi interpretate greșit și de mine. Direct nu am perceput acest lucru, o singură dată s-a întâmplat, am crezut că va veni cu banii, însă s-a prezentat a doua zi cu rețete medicale.

Inculpata G.N. mi s-a plâns de situația materială precară a acesteia.

În legătură cu drepturile litigioase solicitate de numiții A.E. și C., am aflat întâmplător despre acestea, prin intermediul numitului S.I., care la un moment dat s-a prezentat la mine la birou și mi-a prezentat notificările făcute de aceste persoane, în baza Legii nr. 10/2001, din câte rețin această persoană avut inițial procură de la acești proprietari cu privire la soluționarea notificărilor respective. Ulterior s-a prezentat la mine împreună cu numitul S., inc. G.N. și din câte rețin, și aceasta primise procură din partea acestor cetățeni străini. Din câte rețin la sugestia numitului S.I., ne-am întâlnit la restaurantul D. unde era prezent inc. S.R., înv. S.I. și doamna G.N. S-au purtat discuții cu privire la retrocedările față de notificările făcute de cele două persoane sus-menționate, și la un moment dat inc. S.R. a făcut o schiță cu un circuit financiar - contabil în care a menționat anumite conturi, din care am înțeles că reprezintă c/val banilor să fie rezultați în urma vânzării suprafeței de teren în baza acestor notificări, s-a trecut și o sumă de bani, respectiv un milion de euro, și de asemenea, am înțeles că urma să se deschidă un cont, care din câte am înțeles, trebuia să fie la dispoziția mea sau a lor sau a altor persoane.

Eu am fost foarte circumspect cu privire la suma menționată deoarece mi-am dat seama că de fapt banii respectivi ar trebui să intre în contul persoanei care soluționa favorabil notificările făcute de cetățenii străini.

Este adevărat că în acel moment i-am solicitat inc. S.R., care și acesta avea procură din partea celor două cetățeni A., întrucât anterior întâlnirii verificasem dosarul și constatasem că de la dosar lipsesc anumite acte.

Este adevărat că anterior discutasem cu inc. G.N., s-a vehiculat și suma de un milion de euro, însă această sumă era vehiculată ca și preț al vânzării suprafeței de teren respectivă, și nicidecum că i-aș fi solicitat acesteia suma de bani pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Este adevărat că eu am perceput inițial din discuțiile avute cu inc. G.N. că de fapt ar fi de acord să dea suma de un milion de euro, însă consideră că am înțeles greșit, deoarece acele terenuri dacă ar fi fost vândute nu valorau suma de un milion de euro.

Consideră că nu am înțeles corect de la inculpată ce dorește deoarece aceasta era incoerentă în afirmații, am văzut că lua tot timpul pastile, singurul de la care am înțeles au fost afirmațiile făcute de inc. S.R.

Nu prea am înțeles multe amănunte din discuțiile avute cu inc. S.R. deoarece acesta nu vorbea prea bine limba română, ceea ce am înțeles au fost aspectele menționate în schiță.

Rețin că s-au purtat discuții că inc. S.R. a spus că toată lumea trebuia să primească câte ceva în momentul în care se finaliza tranzacția pentru care s-au emis procuri.

Nu mai rețin dacă această afirmație a fost făcut de inc. S.R. înainte sau după ce a întocmit schița. Eu m-am simțit vizat față de această afirmație în momentul în care am văzut contul menționat de către inculpat.

Nu am înțeles exact pentru ce era acel cont escrow, însă devenea liber și puteam să am acces la el, în momentul în care se finaliza tranzacția, respectiv se emitea dispoziția și se vinde acest teren în litigiu. Așa cum am arătat acea sumă era scrisă pe schiță.

Nu mai rețin dacă am discutat cu inc. S.R. că acesta se retrage din afacere.

Din câte rețin inc. G.N. a obținut procură după ea emisă pe numele inc. S.R. Din câte rețin, cererea formulată de numiții A.E. și C. a fost soluționată favorabil.

Niciodată inc. S.R. nu mi-a promis direct o anumită sumă de bani pentru soluționarea favorabilă a cererii formulată de cetățenii israelieni.

Nu mai rețin dacă la un moment dat inc. G.N. mi-a solicitat să blochez comunicarea dispozițiilor de restituire către notificatori."

Cu privire la faptul că o parte din întâlnirile dintre denunțătorul P.N.O. și inculpata G.N., de după sesizarea organelor de urmărire penală, s-au realizat în afara sediului primăriei, în diverse localuri de alimentație publică, se reține că aceste întâlniri au fost solicitate de inculpată, care așa cum rezultă explicit din conținutul convorbirilor ambientale înregistrate a afirmat în mai multe rânduri că se simte "inhibată" în sediul primăriei și s-a manifestat cu deosebită precauție. De asemenea, inițiativa interpunerii unor persoane prin care să se realizeze darea/luarea de mită (V.I., G.C.) a aparținut inculpatei.

Pe lângă scopul inițial, ce era raportat la soluționarea notificării familiei F. a survenit un interes suplimentar al inculpatei G.N., legat de notificările lui A.E. și A.C., inculpata săvârșind o nouă infracțiune, de dare de mită în modalitatea promisiunii de dare a unei sume de bani.

Împrejurările mai sus expuse au demonstrat că inculpații au acționat în raport de denunțătorul P.N.O. din propria determinare în scopul satisfacerii intereselor lor, având din acest punct de vedere o atitudine ofensivă și nu una reactivă, de răspuns la acțiuni care să le determine chiar și tacit conduita.

S-a apreciat că în același sens trebuie interpretată și angrenarea de la început în strategia pe care și-au făcut-o inculpații, a cunoștințelor pe care le aveau în rândul funcționarilor primăriei. Din convorbirile telefonice interceptate autorizat este evidentă adresarea familiară dintre inculpatul L.G. și învinuiții C.S.G. și A.A.C. pe de o parte, și dintre inculpata G.N. și martora B.L. pe de altă parte.

Împrejurarea că P.N.O. a denunțat săvârșirea faptelor înaintea inculpaților (care de altfel nu au înțeles nici în cursul urmării penale să dea declarații sincere) indiferent de motivațiile denunțului și cu atât mai mult dacă ar constitui o reacție la avertizarea inculpatului L.G. că va sesiza D.N.A., reprezintă un indiciu în plus că sesizarea are la bază fapte reale, de care denunțătorul, funcționar public, de profesiune juridică, a înțeles să se delimiteze întrucât sunt de natură să atragă consecințe juridice grave.

Nici inculpatul A.A.C. nu a recunoscut că a dat o sumă de bani prin intermediul martorului G.C. însă, din declarația acestuia rezultă clar implicarea inculpatului. Astfel, a arătat martorul, în instanță, că "săptămânal, în special în ziua de luni, obișnuiam ca împreună cu mai mulți colegi de serviciu să mergem la un meci de fotbal, lucru care s-a întâmplat și în luna martie 2009. Meciul de fotbal se desfășura în baza sportivă G. La acel meci de fotbal au participat mai mulți colegi, nu-mi aduc aminte pe toți, însă știu că a fost și colegul meu A.A.C.

Nu mai rețin exact ce sa întâmplat, însă știu că la un moment dat, inculpatul A.A. mi-a solicitat să-i dau o țigară, deși a trecut o perioadă lungă de timp de atunci, rețin că aveam un pachet de țigări pus pe masă, din care s-a servit și inculpatul.

Mi s-a citit azi în instanță declarația dată la urmărirea penală, din care rezultă că de fapt i-aș fi spus inculpatului să meargă să ia țigările din buzunarul hainei, însă întrucât a trecut o perioadă mai lungă de timp, nu mai rețin acest amănunt, precizez doar faptul că declarația mi-a fost luată la scurt timp după ce s-au întâmplat aceste fapte, am relatat atunci exact cum s-a întâmplat, însă rețin că față de cronologia în care s-au desfășurat faptele, inculpatul A.A.C. a avut acces la hainele mele.

Nu pot să precizez dacă l-am mai trimis pe inculpat altădată să ia țigări din buzunarul hainei mele.

Mi s-au citit azi în instanță aspectele cu privire la modul în care inc. A.A.C., a luat pachetul de țigări din buzunarul gecii mele în sensul că l-am văzut când a făcut acest lucru, însă precizez că așa cum am arătat nu-mi aduc aminte în amănunt acest lucru, însă dacă l-am consemnat în declarație, e posibil să se fi întâmplat în acest mod.

Așa cum am arătat, am plecat acasă, cu geaca cu care eram îmbrăcat, era o geacă pe care nu o îmbrăcam prea des, la câteva zile după ce am luat-o din cui, am găsit într-un buzunar de la această geacă suma de 700 euro, erau două bancnote una de 500 euro și una de 200 euro.

M-a intrigat faptul că am găsit această sumă de bani în buzunarul gecii, am încercat să rememorez cele întâmplate cu câteva zile în urmă, și până la urmă mi-am adus aminte de cele întâmplate și am făcut asociere cu faptul că cel care a umblat la buzunarele gecii a fost inc. A.A.C.

După aprox. o zi sau două, după ce am găsit suma de bani, m-am întâlnit cu inc. A.A.C., care lucra împreună cu mine la Primăria Bacău, l-am întrebat de suma de bani găsită și acesta mi-a spus: "Lasă că o să vorbim altădată".

Nu am mai luat legătura cu inc. A.A.C., așteptam ca acesta să vină să-mi dea amănunte cu privire la această sumă de bani, sumă pe care am păstrat-o la mine acasă, am fost chemat de organele de urmărire penală și am fost audiat, ocazie cu care am relatat din proprie inițiativă cele întâmplate, și am predat cu acea ocazie suma de bani organelor de cercetare penală.

Cu privire la aspectele relatate față de inc. L.G., precizez că aveam cunoștință de faptul că există un dosar întocmit pe numele F., erau mai multe persoane, și că inc. L.G. avea un contract de cesiune a drepturilor de creanță de la familia F., și care privea o notificare în baza Legii nr. 10/2001, prin care așa cum rețin se solicita restituirea în natură a două imobile.

Rețin că la un moment dat a fost o discuție la o ședință de consiliu la care a participat și secretarul Primăriei numitul P.O., au participat și inc. L.G. și numitul A., însă nu rețin în concret ce s-a discutat, deoarece eu nu cunoșteam în amănunt dosarul și nu l-am văzut până în acel moment niciodată.

Fac precizarea că eu îl vedeam zilnic pe holurile Primăriei pe inc. L.G., acesta era prezent și în fața birului secretarului și arhitectului șef și așa cum am arătat în declarație exista un zvon printre funcționari că inculpatul ar fi corupt anumiți funcționari pentru a-și rezolva problemele.

Față de aceste zvonuri, l-am chemat pe inc. A.A.C. din biroul său, a ieșit pe hol, l-am întrebat din nou ce este cu suma de 700 euro găsită de mine, ocazie cu care inculpatul mi-a spus că această sumă este primită de la inc. L.G., care dorea să-i fie rezolvat favorabil dosarul.

Nu am avut nici un fel de atitudine și nu i-am restituit inc. A.A.C. suma de bani primită.

Nu am luat relații de la inc. A.A.C. în ce ar consta modul de rezolvate a problemei inc. L.G., singurul aspect pe care l-am făcut a fost acela de a-l informa pe secretarul Primăriei Munic. Bacău - P.O. de cele întâmplate, relatându-i totodată faptul că am primit și o sumă de bani.

Personal nu am discutat niciodată cu inc. L.G.

Rețin că denunțul l-am făcut în luna aprilie 2009. Rețin că în momentul în care i-am spus secretarului Primăriei cele întâmplate, acesta mi-a zis să am grijă de aceea ce fac și că ar fi bine să declar fapta la poliție.

Precizez că denunțul l-am făcut după câteva zile, după ce am aflat de la cine sunt banii, respectiv de la inc. L.G.

Nu știam că secretarul Primăriei avea făcut un denunț la poliție cu privire la aspectele legate de aceeași situație.

Precizez că nu mergeam chiar în fiecare săptămână la meciurile de fotbal, însă mergeam frecvent săptămânal.

Din câte rețin îmi lăsam geaca pe niște bănci, în sala unde ne dezbrăcam, pe care de altfel și stăteam.

Geaca a mai fost folosită și înainte de a se întâmpla aspectele sus-menționate.

Ședința la care am aflat de problema inc. L.G. la care a participat și numitul A., a fost după ce am găsit suma de bani în geacă, iar la ședința respectivă, nu am purtat nici o discuție cu L.G. și nici după ședință și nici nu am solicitat relații cu privire la dosar de la inc. A.A.C."

Și inculpatul S.R. a dat declarații contradictorii, în neconcordanță cu propriile sale susțineri dar și cu probele administrate în cauză. Astfel, a arătat inculpatul că "Așa cum am arătat am primit împuternicire de la A.C. și acesta mi-a dat procură ca să mă ocup de restituirea și reconstituirea unui drept de proprietate pentru o suprafață de teren aflată în centrul municipiului Bacău.

Prietenul meu mi-a dat și o serie de acte prin care făcea dovada dreptului de proprietate, motiv pentru care l-am contactat pe numitul S.I., și i-am dat acestuia procură ca să se ocupe de problema restituirii terenului respectiv.

Știu că acesta a depus cererea și împreună cu actele la Primăria Bacău, la o doamnă pe nume B.

Am așteptat mai mult timp să primim un răspuns de la Primărie și știu că după aprox. o lună, o lună și jumătate numitul S.I. mergea la Primărie să afle în ce stadiu este modul de soluționare a dosarului.

Am înțeles că de fiecare dată când mergea acesta la Primărie i se solicitau acte suplimentare.

Am discutat cu numitul S.I. cu privire la aflarea valorii terenului pentru care formulase cerere și în aceste condiții prin intermediul numitului S. am cunoscut-o pe inculpata G.N. I-am explicat acesteia unde se află terenul respectiv, iar inculpata mi-a spus că zona este căutată și că voi obține un preț bun și că are clienți pentru a cumpăra acest teren.

În acel moment când inculpata mi-a spus că de teren se interesează mai multe persoane, aceasta mi-a dat să înțeleg faptul că are relații la Primăria Municipiului Bacău, care ar putea să impulsioneze ca dosarul privind restituirea terenului să fie soluționat mai repede.

La un moment dat, inc. G.N. a spus că sunt clienți care și-au exprimat dorința de a cumpăra drepturile litigioase, am discutat cu un avocat la București care mi-a spus că nu există un astfel de drept, după ce au verificat actele, și că nu au ce cumpăra în acest sens.

Rețin că pe data de 26 mai 2009 așa cum am arătat și în declarații, am primit un telefon de la inc. G.N., aceasta mi-a propus să mă întâlnesc cu o persoană numită "domnul X" și mi-a cerut să vin în Bacău pentru a mă întâlni cu persoana respectivă. Ne-am întâlnit la un restaurant în zona M. din Bacău, am mers împreună cu S.I., iar din discuțiile pe care le-am avut G.N. a reieșit că trebuia să se dea suma de un milion de euro acelei persoane "domnul X", și că acesta ar fi avut pretenții ca să-i fie emisă această sumă. Precizez că eu nu am înțeles cine trebuia să emită această sumă, considerând că probabil că este probabil în urma vânzării acestui teren.

La un moment dat s-a prezentat acea persoană "domnul X", nu am știut cine este decât în momentul în care acesta s-a prezentat, mi-a dat cartea de vizită și am aflat că se numește P.

Am purtat discuții cu P., am înțeles că este secretar de Primărie, am înțeles că este și președintele Comisiei de restituire a dreptului de proprietate, l-am întrebat pe acesta de ce nu se soluționează favorabil dosarul de restituire întocmit pe numele prietenilor mei, iar acesta mi-a dat de înțeles că la dosar lipsesc anumite acte.

Nu mi s-a spus ce acte lipsesc, însă dl. P. mi-a spus că peste câteva zile să se prezinte la Primărie numitul S.I. și îi va da acestuia lista cu actele necesare. În acel moment i-am spus numitului P. că am înțeles din discuțiile cu inc. G.N. că acesta ar avea pretenții la suma de un milion de euro. Deși am repetat de 2 ori acest lucru, P.N. mi-a spus că nu are pretenții cu privire la acest lucru și în același timp i-am atras atenția că nu poate avea astfel de pretenții deoarece este funcționar public. Numitul P. nu a stat decât 5 minute după care a plecat iar ultima idee a fost aceea că numitul S.I. să se prezinte la primărie pentru a-i da lista cu actele necesare.

Este adevărat că în prezența numitului P., am făcut pe o foaie de hârtie o schiță în care am consemnat două conturi bancare, am trecut și suma de un milion, fără a indica moneda, însă am făcut acest lucru pentru a arăta cum se fac deconturile bancare. Așa sunt eu obișnuit ca să arăt în scris și întrucât nu cunoșteam prea bine limba română, și am considerat necesar ca să fiu mai bine înțeles cu privire la modul de plată a terenurilor, prin scriere.

M-am reîntâlnit în următoarea perioadă cu numitul S.I., am înțeles că acesta a mers la P.N. și a obținut lista cu actele necesare reconstituirii dreptului de proprietate. M-am reîntâlnit și cu inc. G.N. dar discuțiile au avut loc numai cu privire la clienții potențiali pentru cumpărarea terenurilor aflate în litigiu.

Din contractul pe care îl încheiasem cu numiții A., eu trebuia să primesc un comision de 8%.

Fac precizarea că înainte de a mă întâlni cu numitul P., ne-am întâlnit împreună S. cât și cu numiții A.E. și C., cu președintele Consiliului Județean care intenționa să cumpere terenul aflat în litigiu și care se afla învecinat cu o suprafață de teren pe care acesta urma să-și ridice o construcție, deja avea începută construcția, și la propunerea sa am arătat că deocamdată nu putem să-i satisfacem cererea deoarece nu ni se reconstituise dreptul de proprietate, promițându-i că îi vom vinde acestuia doar în momentul în care vom obține acte.

În baza mandatului pe care îl aveam de la numiții A., eu nu puteam să fac altceva decât să pregătesc terenul în sensul depunerii tuturor actelor pentru a se proceda ulterior la vânzare și depunerea banilor în contul ESCO.

Comisionul nu era atât de mare încât să pot plăti suma de un milion de euro, așa cum este menționat în actul de sesizare.

Fac precizarea că procura a expirat în luna aprilie 2009, mi-am dat seama că inc. G.N. și S.I. au aflat de acest lucru, le-am spus chiar eu, și ulterior am aflat că după ce au luat cunoștință de acest lucru au dorit să mă scoată din afacere, însă nu înțeleg de ce vroiau acest lucru.

În luna octombrie 2009 am discutat cu numitul P.N. telefonic, când i-am comunicat acestuia că m-am retras din afacerea privind restituirea dreptului de proprietate.

Fac precizarea că nu aveam împuternicire expresă cu privire la negocierea prețului terenului, orice negociere în acest sens trebuia să o comunic numiților A. Din câte cunosc nici până în prezent nu s-a obținut restituirea terenului respectiv. Eu i-am spus lui P. că urmează să primesc un comision pe baza procurii menționate."

Situația de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă:

1. Denunțul și declarațiile denunțătorului P.N.O;

2. Declarațiile martorilor: A.L., J.M., O.T., L.L.I., V.I., B.E., A.E., F.I., B.L., L.M., B.A., J.C., C.L., I.V.A., N.T.C., A.I.M., M.D., V.D.T. și C.V.S.;

3. Procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale și telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr. 99/2009, 106/2009, 109/2009, 116/2009, 145/2009, 141/2009, 178/2009, 198/2009, 199/2009, 200/2009, 255/2009, 256/2009, 201/2009, 242/2009, 257/2009, 293/2009, 292/2009, 328/2009, 329/2009, 385/2009, 395/2009 și 396/2009 emise de Tribunalul Bacău, pentru următoarele persoane: P.N.O., G.C., L.G., G.N., C.S.G., A.A.C., B.L., O.T., V.I., H.O., L.L., S.I., S.R., planșe fotografice, precum și suporturile magnetice, în copie, ce conțin înregistrări audio și video, atașate în colet sigilat la dosarul cauzei;

4. Procesul-verbal de redare scrisă a convorbirii ambientale înregistrate neautorizat de denunțătorul P.N.O. cu telefonul propriu la data de 20 martie 2009;

5. Înscrisuri, în copie, din dosarele întocmite de Primăria municipiului Bacău, pentru notificările lui F.C., F.C.1 și F.V. și pentru notificările lui A.E. și A.C., dispozițiile emise și alte înscrisuri referitoare la aceste notificări;

6. Înscrisuri obținute de la SC A. SRL Bacău și înscrisuri depuse de inculpatul L.G. cu privire la bijuteriile predate de acesta din urmă pentru garantarea contractelor de împrumut cu amanet;

7. Procesul-verbal de confruntare dintre denunțătorul P.N.O. și inculpatul C.S.G.;

8. Declarațiile inculpaților L.G., G.N. și ale învinuiților C.S.G., S.R., A.A.C.

9. Denunțul și declarațiile denunțătorului P.N.O.

10. Denunțul și declarațiile inculpatului G.C.

11. Proces-verbal de sesizare din oficiu.

12. Proces-verbal privind predarea de către G.C. a sumei de 700 euro, planșa fotografică și ordinul de încasare din 10 aprilie 2009 de consemnare a acestei sume la B. - Sucursala Județeană Bacău.

13. Fixarea fotografică a articolului de îmbrăcăminte în care G.C. a declarat că a găsit suma de 700 euro.

14. Schița întocmită la data de 06 iulie 2009 de inculpatul S.R. în restaurantul D. din municipiul Bacău în cadrul întâlnirii cu P.N.O., G.N. și S.I., document original.

15. Înscrisuri, în copie, din dosarele întocmite de Primăria municipiului Bacău, pentru notificările lui F.C., F.C.1 și F.V., pentru notificările lui A.E. și A.C. și D.P.R.

16. Declarațiile martorilor: P.N.O., B.A. și copii ale declarațiilor martorilor A.L., B.L., J.M., O.T., L.L.I., L.M., J.C., V.I., A.E.

17. Proces-verbal de confruntare între învinuiții G.C. și A.A.C.

18. Procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale și telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr. 99/2009, 106/2009, 109/2009, 116/2009, 145/2009, 141/2009, 178/2009, 198/2009, 199/2009, 200/2009, 255/2009, 256/2009, 201/2009, 242/2009, 257/2009, 293/2009, 292/2009, 328/2009, 329/2009, 385/2009, 395/2009 și 396/2009 emise de Tribunalul Bacău, pentru următoarele persoane: P.N.O., G.C., L.G., G.N., C.S.G., A.A.C., B.L., O.T., V.I., H.O., L.L., S.I., S.R., planșe fotografice, precum și suporturile magnetice, în copie, ce conțin înregistrări audio și video, atașate în colet sigilat la dosarul cauzei.

19. Procesul-verbal de redare scrisă a convorbirii ambientale înregistrate neautorizat de denunțătorul P.N.O. cu telefonul propriu la data de 20 martie 2009.

20. Declarațiile inculpatului L.G. și ale învinuiților, A.A.C., S.R. și S.I.

Reținând că din probele dosarului rezultă că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, instanța de prim grad a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpatul L.G., G.N., C.S.G., A.A.C. și S.R.

Apelantul inculpat L.G. a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță pentru lipsa motivării iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că faptele pentru care a fost trimis în judecată nu există.

Apelanta inculpată G.N. a solicitat în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, arătând că la termenul la care s-a dat citire actului de acuzare a fost lipsită de apărare efectivă, la termenul la care trebuie să se verifice regularitatea actului de sesizare instanța a trecut la citirea actului de sesizare fără a da posibilitatea apărătorilor să formuleze excepții iar în al treilea rând, instanța de fond nu le-a pus în vedere disp. art. 3201 C. proc. pen.

În subsidiar, solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. arătând că nu există probe la dosar care să conducă la concluzia că ar fi promis sume de bani funcționarilor din primărie.

Inculpata G.N. a formulat și critici de netemeinicie a pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.

Apelantul inculpatul S.R. a solicitat la fel ca și ceilalți inculpați trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar achitarea, arătând că elementul material al infracțiunii de dare de mită care îmbracă forma promisiunii nu există în această cauză.

Într-un subsidiar, inculpatul solicită aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Apelantul inculpat C.S.G. a solicitat, în acord cu ceilalți inculpați, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar, achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii ce i se reține în sarcină.

În situația în care nu vor fi apreciate ca pertinente aceste apărări, inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Apelantul inculpatul A.A.C. a solicitat la fel ca și ceilalți inculpați, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., arătând că fapta ce i se reține în sarcină nu există.

În final, inculpatul solicită aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 14 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bacău în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de apelanții inculpați C.S.G. și A.A.C. împotriva Sentinței penale nr. 150/D/2012 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 7638/110/2009.

A desființat sentința penală atacată în parte doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate celor doi apelanți inculpați.

A reținut cauza spre rejudecare, și ,pe fond:

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpaților C.S.G. și A.A.C.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit termen de încercare de 3 (trei) ani pentru inculpatul A.A.C. și de 4 (patru) ani pentru inculpatul C.S.G. începând cu data rămânerii definitive a sentinței apelate.

A atras atenția asupra nerespectării condițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat au rămas în sarcina acestuia.

II. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de apelanții inculpați L.G., G.N. și S.R. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanții la plata a câte 300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că sunt întemeiate doar apelurile declarate de inculpații C.S.G. și A.A.C., însă numai sub aspectul criticilor de netemeinicie și numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.

A apreciat instanța de apel că în privința acestor inculpați scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, disp. art. 81 C. pen. fiind pe deplin aplicabile în cauză.

Toate celelalte apeluri declarate în cauză au fost considerate ca nefondate și respinse ca atare, apreciind instanța de apel că nici criticile de nelegalitate și nici cele referitoare la netemeinicia soluției de condamnare nu sunt fondate.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpații C.S.G., A.A.C., L.G., G.N. și S.R.

Criticile formulate de parchet din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. vizează netemeinicia deciziei penale atacate cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților C.S.G. și A.A.C.

Parchetul solicită în raport de aceste critici casarea deciziei penale atacate și menținerea Sentinței nr. 150 din 31 mai 2012 a Tribunalului Bacău.

Recurentul intimat inculpat C.S.G. în baza cazului de casare prev. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicită casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii.

Susține apărarea inculpatului C.S.G. că pentru existența complicității este necesar ca între autor și complice să existe o înțelegere prealabilă ori, din actele dosarului nu rezultă că ar fi existat o asemenea înțelegere.

Recurentul intimat inculpat A.A.C. a formulat critici prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în raport de care solicită achitarea, arătând că probele administrate în cauză nu au făcut dovada vinovăției sale.

În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare față de împrejurarea că la termenul de judecată din 6 martie 2012 nu a beneficiat de apărare efectivă.

Se invocă de către apărarea inculpatului A.A.C. și cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum îndreptat spre minimul normei de incriminare.

Recurentul inculpat L.G. solicită restituirea cauzei la parchet în baza disp. art. 332 C. proc. pen. cu referire la art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. susținând că a fost constrâns să comită fapta.

În acest sens apărarea invocă disp. art. 46 alin. (2) C. pen. care prevăd că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită din cauza unei constrângeri morale exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului.

Susține apărarea că inculpatul L.G. a fost amenințat de către angajații primăriei că va pierde drepturile litigioase dacă nu se satisface unele pretenții și în acest sens a fost forțat să ofere foloase materiale unor funcționari pentru a-și exercita atribuții de serviciu.

În raport de toate aceste apărări, inculpatul solicită a se avea în vedere că singurul remediu îl constituie restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanțele inferioare pentru a fi administrate probe pertinente și utile aflării adevărului.

Recurenta inculpată G.N. formulează critici prin prisma cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și invocă nelegalitatea interceptării convorbirilor telefonice întrucât s-a realizat înainte de începerea urmăririi penale, i-a fost încălcat dreptul la apărare la instanțele inferioare, nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, nu i s-au pus în vedere disp. art. 3201 C. proc. pen. deși era atributul exclusiv al instanței.

În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. recurenta inculpată G.N. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât la dosar nu există probe care să pună în evidență comiterea vreunei infracțiuni.

Este invocat și cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen. în raport de care recurenta inculpată G.N. solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât la termenul din 6 decembrie 2011 nu a beneficiat de prezența apărătorului său.

Recurentul inculpat S.R. invocă în susținerea recursului cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. și solicită casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru lipsa motivării.

În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. solicită în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., susținând că probele administrate în cauză nu au evidențiat elementul material al infracțiunii de dare de mită.

În baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. recurentul inculpat S.R. solicită stabilirea unei modalități de executare a pedepsei neprivative de libertate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. reține Înalta Curte că doar recursul declarat de inculpatul L.G. este întemeiat însă numai în anumite limite, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în urma unei analize obiective și complete asupra întregului ansamblului probator, fiind analizate coroborat atât probele administrate în faza de urmărire penală cât și probele administrate în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect reținând instanța de fond că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

În urma administrării unui vast ansamblu probator a rezultat că faptele comise de inculpatul L.G. prin promisiunea dării sumei de 50.000 euro și oferirea efectivă a 20.000 euro inculpatului C.S.G., arhitect șef în cadrul Primăriei municipiului Bacău, în schimbul exercitării influenței acestuia asupra secretarului municipiului Bacău P.N.O. fapte prev de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; constând în darea prin intermediul inculpatului C.S.G. a unor bijuterii din aur în valoare de 11.287 RON către P.N.O. și în promisiunea dării sumei de 100.000 euro către același funcționar public; de a da, prin intermediul învinuitului A.A.C., suma de 700 euro învinuitului G.C., pentru ca acesta, în virtutea atribuțiilor de serviciu deținute în calitate de șef al Serviciului juridic contencios din cadrul Primăriei municipiului Bacău și membru în comisia de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 să soluționeze, notificarea formulată la Legea nr. 10/2001 de F.C.1, F.C. și F.V., pe lângă ceilalți funcționari competenți, cu prioritate și prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu terenuri aflate în poziții centrale din municipiul Bacău, în condițiile art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, faptele fiind săvârșite în stare de recidivă post executorie și de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. Fapta comisă de inculpatul C.S.G. constând în ajutorul dat inculpatului L.G. prin preluarea de la acesta a unor bijuterii de aur în valoare de 11.287 RON și darea lor către secretarul municipiului Bacău P.N.O., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită, faptă fiind prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

3. Fapta comisă de inculpata G.N., constând în promisiunea dării sumei de 200.000 euro secretarului municipiului Bacău P.N.O. în scopul soluționării notificării formulate de F.C., F.V. și F.C.1, în sensul celor mai sus arătate, promisiune repetată ulterior față de acest funcționar în schimbul neatacării cu recurs a dispozițiilor de restituire și în promisiunea dării sumei de 1.000.000 euro către același funcționar public, în scopul soluționării cu celeritate și în sensul dispunerii restituirii în natură ori prin compensare cu alte terenuri a notificărilor formulate de A.E. și A.C., precum și în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispozițiilor de restituire către notificatori astfel încât să permită inculpatei controlul asupra vânzării ulterioare a imobilelor restituite și specularea unor profituri personale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiuni de dare de mită prev de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Fapta inculpatului S.R. constând în promisiunea dării sumei de un milion de euro lui P.N.O., secretarul municipiului Bacău, în scopul soluționării cu celeritate și în sensul dispunerii restituirii în natură ori prin compensare cu alte terenuri a notificărilor formulate de A.E. și A.C., precum și în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispozițiilor de restituire către notificatori astfel încât să permită inculpatului controlul asupra vânzării ulterioare a imobilelor restituite și specularea unor profituri personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârșită în coautorat cu G.N.

5. Fapta inculpatului A.A.C. constând în ajutorul dat inculpatului L.G. prin remiterea către inculpatul G.C. a sumei de 700 euro în numele inculpatului, în scopul mai sus arătat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000

Criticile formulate de inculpați referitoare la nemotivarea hotărârii, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., sunt nefondate.

Reține Înalta Curte că atât prima instanța cât și instanța de apel au respectat toate cerințele referitoare la motivarea unei hotărâri, au expus situația de fapt, probele pe care se întemeiază, au evidențiat faptele și împrejurările în care au fost comise și au răspuns tuturor criticilor formulate de apărare.

Motivarea unei hotărâri, ca o componentă de bază a unui proces echitabil, trebuie să convingă pe cei implicați că judecătorul a analizat toate probele însă această motivare nu implică un răspuns amănunțit pentru fiecare argument, cauza Boldea c.României fiind relevantă sub acest aspect.

În cauza de față, instanța de prim control judiciar nu s-a limitat în a reda doar motivele reținute de instanța de fond ci a răspuns tuturor apărărilor formulate de inculpați, realizând propriul examen analitic a probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal, împrejurări în raport de care apreciază Înalta Curte că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. și ca atare nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau instanțe de apel.

Referitor la recursul declarat de inculpatul C.S.G. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. apreciază Înalta Curte că este nefondat și va fi respins ca atare.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influențat asupra soluției cauzei iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Verificând materialul probator administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de inculpatul C.S.G., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată susținerea inculpatului că faptei îi lipsește latura subiectivă și că a fost comisă o eroare gravă de fapt.

Din examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești rezultă indubitabil vinovăția inculpatului C.S.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la dare de mită constând în aceea că a preluat mai multe bijuterii de la inculpatul L.G. pe care le-a înmânat secretarului Primăriei mun. Bacău, P.N.O., scopul urmărit de inculpatul L.G. fiind acela de a-i atribui terenuri cesionate de primărie.

În cauză au fost administrate probe evidente de vinovăție, declarațiile denunțătorului, declarațiile inculpatului L.G., convorbirile telefonice și ambientale, declarațiile martorilor conturează elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită reținută în sarcina inculpatului C.S.G.

Apărările formulate de inculpat în sensul că a vrut să-l ajute pe inculpatul L.G. să înstrăineze bijuteriile în cadrul primăriei, frizează ridicolul, funcția pe care o deținea inculpatul C. în cadrul Primăriei Bacău de arhitect șef al Bacăului așa cum subliniază apărarea, fiind incompatibilă cu relația pe care o avea cu L.G. și chiar nejustificată.

Este greu de crezut că arhitectul șef al unui municipiu poate avea, printre alte preocupări și activități de comercializare a unor bijuterii ce aparțin tocmai unei persoane care era interesată în rezolvarea unor probleme foarte importante în cadrul Primăriei Bacău, ori rezultă din probele dosarului, că tocmai inculpatul C.S.G. i-a făcut intrarea acestuia la denunțător, aspect recunoscut chiar din inculpatul C.S.G.

Înalta Curte apreciază că vinovăția inculpatului C.S.G. a fost dovedită mai presus de orice îndoială rezonabilă, astfel că toate apărările invocate de inculpat nu reprezintă decât o încercare de a fi absolvit de răspundere penală.

Lipsa unei înțelegeri între cei doi inculpați invocată de apărare este nefondată cât timp din probele dosarului mai ales din declarația dată de inculpatul L.G. în fața Înaltei Curți, rezultă indubitabil că între cei doi a existat o înțelegere, bijuteriile fiind înmânate inculpatului C. cu un scop bine determinat și nu pentru a fi comercializate.

Nici recursul formulat de inculpatul A.A.C. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este fondat.

Nici în cazul acestui inculpat nu a fost pusă în evidență o eroare gravă de fapt, situația de fapt reținută de instanța de fond fiind în deplină concordanță cu conținutul probelor administrate în cauză.

Astfel rezultă indubitabil că inculpatul A.A.C. a remis către denunțătorul G.C., șef al Serviciului juridic contencios din cadrul Primăriei Bacău, suma de 700 euro pentru ca acesta să asigure soluționarea notificării familiei F. conform intereselor inculpatului L.G.

Deși inculpatul A.A.C. neagă comiterea infracțiunii, probele administrate în cauză fac dovada vinovăției sale mai presus de orice dubiu, denunțul numitului G.C., declarația inculpatului L.G., transcrierea convorbirilor telefonice și a celor din mediul ambiental fiind elocvente în acest sens.

Reține Înalta Curte că atât inculpatul C.S.G. cât și inculpatul A.A.C. nu pot da o explicație credibilă relațiilor cu inculpatul L.G., relații care, prin prisma funcțiilor importante pe care le dețineau în cadrul Primăriei mun. Bacău, nici nu trebuiau să existe decât din punct de vedere strict profesional.

De asemenea, apreciază Înalta Curte că nu este întemeiată nici cererea formulată de inculpat de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru că la termenul din 6 martie 2012 a fost lipsit de apărare.

Din încheierea de ședință din data de 6 martie 2012 rezultă că la acest termen inculpatul A.A.C. a fost asistat de avocat B.M. în substituirea avocatului ales A.I.

Faptul că la dosar nu s-a depus o delegație de substituire nu poate echivala cu lipsa de apărare a inculpatului pentru termenul respectiv mai ales că inculpatul însuși a învederat instanței că avocatul ales nu se poate prezenta din motive medicale însă a lăsat substituire unui alt avocat.

Recursul declarat de recurentul inculpat L.G. este întemeiat numai cu privire la reținerea incidenței disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În urma relațiilor solicitate la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău s-a comunicat Înaltei Curți că inculpatul L.G. beneficiază de disp. art. 19 din Legea nr. 628/2002 întrucât în cursul judecății a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altei persoane care ar fi săvârșit fapte de corupție.

Având în vedere aceste relații apreciate ca fiind determinante în aflarea adevărului cu privire la infracțiunile de corupție ce formează obiectul Dosarului nr. 17/P/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că se impune a fi reținute disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a le acorda eficiența necesară în sensul aplicării unei pedepse între limitele prevăzute de acest text de lege.

Numai sub acest aspect urmează a fi admis recursul declarat de inculpatul L.G., celelalte critici formulate în baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 13 C. proc. pen. nu sunt fondate și nu au consistența necesară de a determina reformarea deciziei penale recurate.

Din probele dosarului rezultă mai presus de orice dubiu că inculpatul L.G. se face vinovat de comiterea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că inculpatul a încercat să cumpere bunăvoința unor factori de decizie din cadrul Primăriei mun. Bacău prin oferirea unor sume de bani și bijuterii din aur prin intermediul inculpaților C.S.G. și A.A.C.

Inculpatul L.G. a recunoscut că a dat sau a încercat să dea aceste bunuri și sume de bani dar în fața Înaltei Curți fiind audiat a declarat că a fost constrâns de către cei doi inculpați să facă aceste favoruri, situație ce nu este probată însă în nici un mod.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul L.G. a încercat să-și rezolve toate problemele legate de notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de F.C.1, F.C. și F.V., el împreună cu soția sa dobândind drepturile asupra imobilelor situate în Bacău pe str. O. cât și str. O.6 în baza contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu cedenții sus-menționați, numai prin coruperea funcționarilor din cadrul primăriei astfel încât toate apărările formulate de inculpatul L.G. în sensul că a fost constrâns să de acele sume de bani și bijuterii nu au suport în materialul probator administrat în cauză.

Fiind întrebat de Înalta Curte de ce nu a declarat în acest mod și la celelalte instanțe, în condițiile în care a dat declarație și în fața instanței de apel, inculpatul L.G. a afirmat că a fost amenințat de P.N.O. afirmație puțin credibilă mai ales că din probele dosarului rezultă că el a fost foarte insistent în rezolvarea cererii sale fiind dispus să ofere bani și bunuri pentru obținerea unei soluții favorabile.

Dispozițiile art. 332 C. proc. pen. reglementează expres cazurile în care se dispune restituirea cauzei la parchet, aspectele invocate de inculpatul L.G. nefiind printre cele prevăzute limitativ de aceste dispoziții procedurale.

Nici solicitarea inculpatului L.G. de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanțele inferioare nu este fondată, probele administrate în cauză fiind suficiente și utile stabilirii adevărului.

Atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească a fost administrat un vast material probator fapt pentru care apreciază Înalta Curte că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recursul declarat de inculpatul G.N. nu este fondat.

Criticile formulate în baza cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu pot determina reformarea deciziei penale recurate, acestea fiind invocate și în fața instanței de prim control judiciar care a dat o dezlegare în deplin acord cu normele legale în vigoare.

Împrejurarea că interceptarea convorbirilor telefonice s-a desfășurat înainte de începerea urmăririi penale nu poate conduce la concluzia că acestea sunt nelegale întrucât legiuitorul nu condiționează emiterea autorizației de interceptare de începerea urmăririi penale așa cum o face în cazul percheziției (art. 100 C. proc. pen.).

Susținerile inculpatului G.N. în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare la instanțele inferioare, respectiv faptul că la termenul din 6 decembrie 2011 nu a beneficiat de serviciile apărătorului ales, termen la care s-a dat citire actului de sesizare și au fost audiați inculpații A.A.C. și C.S.G., nu constituie un caz de nulitate absolută ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului respectiv.

Instanța de fond având în vedere complexitatea cauzei și data înregistrării cauzei pe rolul instanței a considerat că se impune audierea inculpaților C.S.G. și A.A.C. consemnând în același timp că în cazul în care va considera necesar, sau dacă se impune, va dispune luarea unui supliment de declarație.

Față de măsurile dispuse de instanță la termenul din 6 decembrie 2011 Înalta Curte consideră că inculpatei G.N. nu i-a fost încălcat dreptul de apărare, aceasta având posibilitatea de a invoca apărări la termenele următoarele în prezența apărătorului ales.

Mai mult decât atât la termenul din 10 ianuarie 2012 inculpata G.N. fiind asistată de apărătorul ales a înțeles să uzeze de dreptul de a nu da nicio declarație reglementat de disp. art. 70 alin. (2) C. pen.

Faptul că instanța de fond nu i-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. nu are valoarea unei nulități absolute așa cum solicită apărătorul ales al inculpatei.

Potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen., instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți. Ori, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, poziția procesuală a inculpatei a fost aceea de negare a faptei.

Mai mult decât atât inculpata G.N. a fost asistată în permanență de un apărător ales, astfel că și în situația în care instanța ar fi omis să-i pună în vedere disp. art. 3201 C. proc. pen., apărătorul ales ar fi complinit această omisiune a instanței dar, așa cum am arătat anterior, inculpata nu a recunoscut fapta ce i se reține în sarcină, astfel încât apreciază Înalta Curte că această critică invocată de inculpată este pur formală, astfel că disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

Nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Situația de fapt reținută de instanța de fond corespunde conținutului probelor administrate în cauză neexistând o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință greșita condamnare a inculpatei.

Declarațiile denunțătorului, înregistrarea convorbirilor video și audio, declarațiile inculpaților sunt probe evidente de vinovăție care au stat la baza stabilirii situației factuale în sensul că inculpata G.N. a promis darea sumei de 200.000 euro secretarului mun. Bacău - P.N.O. în scopul soluționării favorabile a notificării formulate de F.C., F.V. și F.C.1 și în promisiunea dării sumei de 1.000.000 euro către același funcționar public în scopul soluționării cu celeritate și a dispunerii restituirii în natură ori prin compensare cu alte terenuri a notificărilor formulate de A.E. și A.C. precum și în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispozițiilor de restituire către notificatori astfel încât să permită inculpatei controlul asupra valorificării ulterioare a imobilelor restituite și specularea unor profituri personale.

Deși inculpata G.N. neagă comiterea faptei, nu aduce în susținerea acestei apărări nici un fel de argumente solide apte să determine adoptarea unei soluții contrare celei adoptate de instanțele inferioare fapt pentru care Înalta Curte nu poate reține incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul S.R. nu este fondat, fapt pentru care va fi respins ca atare pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Inculpatul S.R. invocă în susținerea recursului său cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitând a se reține că nu există la dosar probe care să facă dovada vinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, fapt pentru care solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Situația de fapt reținută în sarcina acestui inculpat rezultă cu prisosință din conținutul probelor administrate în cauză și constă în aceea că inculpatul S.R. a promis suma de 1.000.000 euro lui P.N.O. în scopul soluționării cu celeritate a cererilor de restituire în natură ori prin compensare cu alte terenuri formulată de A.E. și A.C. precum și în scopul ca P.N.O. să blocheze comunicarea dispozițiilor de restituire pentru a putea controla vânzarea ulterioară în scopul obținerii unui avantaj material.

Declarațiile denunțătorului P.N.O., declarațiile martorului A.E., convorbirile ambientale și telefonice interceptate și înregistrate autorizat, evidențiază vinovăția inculpatului S.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.

Recurentul inculpat S.R. împreună cu inculpata G.N. au încercat să rezolve în mod favorabil notificările formulate de A.E. și A.C. către Primăria Bacău încercând să corupă funcționarii publici cu putere de decizie din cadrul Primăriei știind că în acest mod își mai asigură și un venit propriu.

Denunțătorul P.N.O. a avut mai multe întâlniri în diferite locuri publice cu inculpata G.N., S.R. și S.I. ocazii cu care a înregistrat discuțiile purtate cu aceștia, din conținutul lor rezultând atitudinea inculpatului S.R. de a-l determina pe P.N.O. să rezolve favorabil notificările în cauză în schimbul unei sume de bani.

Față de toate argumentele prezentate, apreciază Înalta Curte că soluția dispusă de instanța de fond în privința inculpatului S.R. este legală și temeinică, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, atitudinea manifestată de inculpat, de nerecunoaștere a faptei fiind doar o încercare a acestuia de a fi absolvit de răspundere penală.

Criticile formulate deopotrivă de parchet și inculpați din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.

Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpaților C.S.G. și A.A.C. au fost bine individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare astfel încât nu se impune nici înăsprirea regimului sancționator conform solicitării Parchetului și nici stabilirea unor pedepse mai blânde conform solicitării inculpaților.

În mod corect a apreciat instanța de apel că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins, fără privare de libertate și chiar fără executarea acestora.

Natura faptelor comise, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, circumstanțele personale pozitive ce îi caracterizează pe ambii inculpați sunt împrejurări ce justifică regimul sancționator stabilit în privința inculpaților și apreciază Înalta Curte că nu se impune a fi modificat.

Criticile formulate de inculpații G.N., L.G. și S.R. de a fi modificat modul de executare a pedepselor nu sunt întemeiate.

Cu privire la inculpatul L.G., Înalta Curte va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și va reduce pedeapsa în limitele prevăzute de aceste dispoziții legale însă în privința modalității de executare, Înalta Curte va menține dispoziția instanței de fond de executare efectivă a pedepsei având în vedere modul în care acesta a comis faptele grave de corupție a unor funcționari publici ca și circumstanțele personale negative inculpatul săvârșind faptele în stare de recidivă post executorie.

Și în cazul inculpatei G.N. și S.R., Înalta Curte apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei putând fi asigurat numai prin executarea efectivă a pedepsei.

Faptul că inculpații sunt la primul conflict cu legea penală, a fost avut în vedere de instanța de fond care a aplicat inculpaților pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege însă Înalta Curte apreciază că nu se impune a se acorda o mai largă eficiență acestei circumstanțe cu consecința aplicării unei modalități de executare neprivative de libertate, existând în această situație posibilitatea aplicării unei sancțiuni penale prea blânde în cazul comiterii unor fapte grave de corupție.

Menținând modalitatea de executare a pedepselor aplicate de instanța de fond apreciază Înalta Curte că va fi atinsă și funcția de exemplaritate a pedepsei.

Față de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Va casa în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 150/D din 31 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău numai sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în favoarea inculpatului L.G. și în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate și va dispune ca în final inculpatul L.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații C.S.G., A.A.C., G.N. și S.R. împotriva aceleiași decizii penale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 14 din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează în parte decizia penală atacată și Sentința penală nr. 150/D din 31 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău numai sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în favoarea inculpatului L.G. și în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca în final inculpatul L.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și de inculpații C.S.G., A.A.C., G.N. și S.R. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenții inculpați C.S.G., A.A.C., G.N. și S.R. la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat L.G., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - NN