Preventive detention for organized crime fraud: when public danger subsides and detention is replaced by a ban on leaving the country
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal of one defendant, quashing the lower court’s decision in part to replace his preventive detention with the non-custodial measure of a ban on leaving the country, while dismissing the appeals of six other defendants and upholding their continued preventive detention. The dispute concerned the legality and necessity of preventive detention for eight individuals charged with organized crime group activities, fraud, money laundering, and forgery, involving the fraudulent acquisition of real estate in Galați County between 2006 and 2010 through the use of falsified judicial decisions, arbitration awards, and official documents. The ICCJ found that for the six rejected appellants, the grounds for detention under Articles 148(a) and (f) of the Code of Criminal Procedure persisted, citing the severity of the offenses, the risk to public order, and for one defendant, evidence of prior evasion of justice; however, for the successful appellant, the court determined that his limited contribution to the criminal scheme and the passage of time meant that preventive detention was no longer necessary, rendering the alternative measure of restricting travel to the country sufficient to ensure his presence during the trial.
Legislator headnote
AI generatedart. 3002 C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 25 C. pen, art. 288 alin. (1) C. pen; Preventive detention for organized crime fraud: when public danger subsides and detention is replaced by a ban on leaving the country: The dispute concerned the legality and necessity of preventive detention for eight individuals charged with organized crime group activities, fraud, money laundering, and forgery, involving the fraudulent acquisition of real estate in Galați County between 2006 and 2010 through the use of falsified judicial decisions, arbitration awards, and official documents. The ICCJ found that for the six rejected appellants, the grounds for detention under Articles 148(a) and (f) of the Code of Criminal Procedure persisted, citing the severity of the offenses, the risk to public order, and for one defendant, evidence of prior evasion of justice; however, for the successful appellant, the court determined that his limited contribution to the criminal scheme and the passage of time meant that preventive detention was no longer necessary, rendering the alternative measure of restricting travel to the country sufficient to ensure his presence during the trial.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for replacing the preventive detention of defendant B.B.A. with the non-custodial measure of a ban on leaving the country.
Prescribes the specific obligations imposed on the defendant under the ban on leaving the country measure.
Cited to inform the defendant of the legal consequences and procedures regarding the compliance with the alternative measure.
Full text
Asupra recursurilor declarate de inculpații B.M., B.B.A., V.T., L.A.M., M.C., M.S.L. și P.E., constată următoarele:
Prin încheierea din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
În baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților B.M., P.E., L.A., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. și L.Ș.
A respins ca nefondate cererile privind revocarea măsurii arestării preventive formulate de inculpații L.A. și B.M.
A respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații L.A. și V.T.
A respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. și L.Ș.
Instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galați din 27 iunie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților L.A., V.T., B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. și L.Ș.
I. în sarcina inculpatului B.M. s-a reținut săvârșirea în perioada 2006 - 2008 a infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 291 teza 1 și 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 264 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat s-a reținut săvârșirea în cursul anului 2010 a infracțiunilor prevăzute de:
- art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.
1. S-a reținut în esență că începând cu anul 2006, inculpatul B.M. ar fi constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații P.E., T.P. și L.A., grup care a acționat pe perioada 2006 - 2008 și la care au aderat și alte persoane, printre care și inculpata B.M.C., în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, prin dobândirea în mod fraudulos a proprietății asupra unui număr de 9 imobile pe raza mun. Galați prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 895.000 RON și 747.000 euro.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, cu intenție, ha determinat, pe martorul L.M. să inducă în eroare, asupra calității sale de proprietar, pe reprezentantul legal al părții vătămate SC A.S.C. SRL Galați, prin folosirea unei hotărâri judecătorești și a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii la data de 04 octombrie 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părții vătămate imobilul din Galați, strada T., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 de euro, precum și că i-a determinat pe inculpații T.P. și P.E. să-l ajute pe martorul L.M. la inducerea în eroare a reprezentantului părții vătămate SC A.S.C. SRL Galați prin falsificarea hotărârii judecătorești și a raportului de expertiză;
Că, a indus-o, în mod direct, în eroare pe martora B.A. cu privire la calitatea de proprietar a făptuitorului M.M.G., prin folosirea unei hotărâri arbitrale prin care acesta a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului din Galați, str. O., cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv, autentificat din 01 iunie 2006, contra sumei de 70.000 RON;
Că, în cursul lunii septembrie 2008 i-a determinat pe martorii C.C., H.M. și B.G.V., la încercarea acestora de o induce în eroare pe partea vătămată R.G. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Galați, str. M., contra sumei de 230.000 euro, prin utilizarea unei procuri obținute în mod fraudulos prin care martorul B.G.V. era împuternicit să vândă, sens în care a efectuat și personal anumite manevre de inducere în eroare a părții vătămate, oferindu-i acestuia spre vânzare imobilul;
Că, i-a ajutat pe inculpații M.S.L. și M.C., la inducerea în eroare asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase -încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești false - a părților vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului din Galați, str. C.L. încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producândude acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON;
Că, l-a determinat pe martorul B.M.G., prin intermediul martorei G.L.G., să inducă în eroare asupra calității sale de proprietar, fără vinovăție, pe părțile vătămate T.V.G. și T.V., cu ocazia încheierii la data de 09 august 2007 a unui contract în formă autentică prin care vindea părților vătămate apartamentul situat în Galați, cauzându-le acestora un prejudiciu de 175.000 RON.
3.Că acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, cu intenție, ha determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 1020 din data de 06 aprilie 2006, pretins pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 3201/2005 asupra imobilului din Galați, strada T. în materialitatea sa, precum și la aplicarea prin scanare și imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ștampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanța de judecată precum și a raportului de expertiză tehnică judiciară din data de 15 februarie 2006, pretins întocmit de către martora R.C.
în calitatea sa de expert tehnic judiciar și a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 125 din data de 11 ianuarie 2006, pretins pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 52041/2005 asupra imobilului din Galați, strada T. în materialitatea sa, precum și la aplicarea prin scanare și imprimare cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală a ștampilelor care ar fi trebuit să emane de la instanța de judecată și a raportului de expertiză tehnică judiciară din data de 18 octombrie 2005, pretins întocmit de către martora R.C.
în calitatea sa de expert tehnic judiciar, precum și a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.P. la falsificarea certificatului din 23 septembrie 2008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului - Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, document având ca obiect imobilul din Galați, str. M., pretins semnat de martorul P.A.
în calitate de director și de numita S.V. în calitate de referent de specialitate precum și la falsificarea chitanței din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galați prin care învinuitul B.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON; i-a determinat pe inculpatul T.P. și învinuita V.A.C. la falsificarea a cărților de identitate pe numele fictive de M.V. și M.I. și l-a determinat pe inculpatul T.P. la falsificarea copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv de M.P., a copiei legalizate după certificatul de deces pe numele fictiv, a copiei legalizate după certificatul de naștere pe numele fictiv de M.V.
și a copiei legalizate după certificatul de naștere pe numele fictiv de M.I., documente utilizate în încercarea de dobândire frauduloasă a imobilului din Galați, str. D.; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice, prin plăsmuirea documentelor și a ștampilelor de pe acestea, două înscrisuri oficiale - adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria mun. Galați prin care se atesta în fals că imobilul din Galați, str. A.I.C. nu figura în evidentele respectivelor instituții; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 29/CC din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați în Dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galați, str.
C.L. în materialitatea, precum și a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc"; l-a determinat pe inculpatul T.P. să falsifice o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați în Dosarul civil nr. 5327/233/2006, asupra imobilului din Galați, str. A.I., în materialitatea sa și a determinat-o pe inculpata P.E. să falsifice prin plastrografiere însemnările de pe această hotărâre - respectiv „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.
4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, cu intenție, l-a determinat pe făptuitorul M.M.G. la falsificarea antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galați, str, O. pretins încheiat între făptuitor și persoana decedată N.V., document fals ce a fost ulterior la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați; l-a determinat pe învinuitul B.S. la falsificarea, fără vinovăție a antecontractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galați, str. M., pretins încheiat între partea vătămată B.G. și învinuitul B.S., document fals, ce a fost ulterior prezentat instanței de judecată, prin intermediul martorului M.T.C., precum și a determinat-o pe inculpata P.E. să întocmească o cerere în numele învinuitului B.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefă, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea notării litigiului dintre învinuit și partea vătămată B.G. și să redacteze un înscris, în numele învinuitului B.S., depus la dosarul cauzei prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.G.; l-a determinat pe făptuitorul C.C. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galați, b-dul G.C., pretins încheiat între partea vătămată M.M. și făptuitor, document fals, ce a fost ulterior utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați și la Judecătoria Galați; l-a determinat pe inculpatul L.Ș. la falsificarea antecontractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului din Galați, str. C.L., pretins încheiat între inculpat și numitul T.A.M., document fals, ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.
5. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite metode și acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul numitei M.I., un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al învinuitului D.F. asupra imobilului situat în Galați, str. T. precum și a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul numitului C.D., un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului situat în Galați, str.
T., a determinat-o pe inculpata L.A. să întocmească o hotărâre arbitrală, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în mun. Galați, str. O.; a determinat, mediat, cu intenție, notarii publici G.E., S.T. și M.C. să întocmească, în fals, fără vinovăție, declarația autentică din 04 decembrie 2007, procura din 12 decembrie 2007 și declarația autentică din 18 decembrie 2007, în condițiile în care s-a stabilit că persoanele înscrise în documentele respective - numiții M.V.
și M.I. - nu există pentru a dezbate succesiunea asupra imobilului situat în Galați, strada D.; a determinat, cu intenție, pe judecătorul D.M.O., să pronunțe, fără vinovăție, o hotărâre judecătorească conform unei situații juridice și de fapt nereale -sentința civilă nr. 6323 din 28 august 2007 în Dosarul nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați,; a determinat-o, cu intenție, pe inculpata L.A. să întocmească hotărârea arbitrală din 01 august 2006, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al făptuitorului C.C. asupra imobilului situat în Galați, b-dul G.C.; a determinat-o cu intenție, pe inculpata L.A. să întocmească hotărârea arbitrală, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos, dreptul de proprietate al numitului T.A.M. asupra imobilului situat în Galați str.
C.L., precum și a determinat, mediat, cu intenție, un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, să înscrie, în fals, dreptul de proprietate al făptuitorului M.R., asupra imobilului situat în Galați, str. A.I., drept intabulat din 12 iulie 2007.
6.Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, a determinat-o pe martora M.I. să utilizeze, fără vinovăție, o sentință civilă falsificată și un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, str. T., l-a determinat pe numitul C.D. să utilizeze o sentință civilă falsificată și un raport de expertiză tehnică judiciară falsificat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, str.
T.; i-a determinat pe învinuitul C.C. și martorii H.M. și B.G.V. să utilizeze din 23 septembrie 2008, pretins emis de Ministerul de Interne - Direcția Generală a Arhivelor Statului – Direcția Județeană Galați a Arhivelor Naționale, documentul fiind încredințat, în acest sens martorilor H.M. și B.G.V. l-au determinat pe martorul M.T.C. să depună, fără vinovăție, la dosarul instanței de judecată chitanța falsificată din 31 decembrie 2008, pretins emisă de Trezoreria Municipiului Galați prin care învinuitul B.S. ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.000 RON precum și să depună, fără vinovăție, la dosarul cauzei a antecontractului de vânzare-cumpărare fals, pretins încheiat între partea vătămată B.G.
și învinuitul B.S.: le-a încredințat cărțile de identitate, copia legalizată după certificatul de deces al numitei M.G., copia legalizată după certificatul de naștere al numitului M.V., copia legalizată după certificatul de naștere al numitului M.V., copia legalizată după certificatul de naștere al numitului M.I., făptuitorilor ce s-au prezentat sub numele de M.V. și M.I., documente false ce au fost utilizate la Biroul Notarului Public M.C. în vederea deschiderii procedurii succesorale a numitului M.P., asupra imobilului situat în Galați, strada D.; l-a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul făptuitorului M.R., pe av.
C.L. să folosească, fără vinovăție, în fața instanței de judecată o întâmpinare pretins întocmită de decedata B.L.; a folosit în fața instanței de judecată, în acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C. – Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, la termene succesive, a unui înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare și a două înscrisuri oficiale falsificate - adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria mun. Galați; a încredințat sentința judecătorească falsificată din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați, inculpatului M.S.L., care a utilizat-o, la data de 10 septembrie 2007, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului din Galați, str.
C.L., și l-a determinat pe făptuitorul M.R. să utilizeze o sentință civilă falsificată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Galați, str. A.I.
7. Că, i-a sprijinit, prin sfaturi, indicații și susținere morală, pe inculpatul C.C. și martorul H.M., care l-au racolat și determinat pe învinuitului D.I. să facă afirmații și declarații mincinoase la datele de 01 septembrie 2008 și 05 septembrie 2008 în fața notarului public – B.N.P. B.Z., jud. Galați, acesta din urmă substituindu-se în persoana părții vătămate B.G. în demersul infracțional legat de vânzarea imobilului situat în Galați, str. M.
8. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, i-a sprijinit prin sfaturi, indicații și susținere morală, pe inculpatul C.C. și martorii H.M. și B.G.V. să-l racoleze și să-l determine pe învinuitului D.I. să se prezinte drept partea vătămată B.G. la datele de 01 septembrie 2008 și 05 septembrie 2008 în fața notarului public – B.N.P. B.Z., jud. Galați și a determinat doi făptuitori, rămași neidentificați, să se prezinte sub identitățile false de M.V. și M.I. în fața notarului public, cu ocazia solicitării dezbaterii succesiunii defunctului M.P.
9. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada mai 2006 -septembrie 2008, i-a determinat, cu intenție, pe învinuiții B.S. și P.E. să facă afirmații mincinoase referitor la împrejurările esențiale ale cauzei, cu ocazia audierii în calitate de martori, într-o cauză privind procedura succesorală notarială asupra imobilului din Galați, strada D. deschisă la B.N.P. M.C.S.V.A.L. Galați; în cursul anului 2007, i-a determinat pe făptuitorul A.M. și pe învinuitul A.N. să facă afirmații mincinoase, fiind ascultați ca martori într-o cauză civilă - acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C. -Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați și l-a determinat pe învinuitul A.N. să facă declarații neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în Dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galați, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat,
10. Că, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul L.Ș. în a-și păstra folosul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea, respectiv în ajutorul dat în vederea radierii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Galați str. C.L. - fostă B. și ulterior în vederea valorificării acestuia.
11. Că, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul L.Ș. să schimbe și să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galați, b-dul G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea de infracțiuni de trafic de ființe umane de genul infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienței ilicite a acestuia.
12. Că, în anul 2010, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.B.A. și B.M.C., grup care a acționat pe parcursul anului respectiv, în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.
13. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, anterior datei de 18 iunie 2010 a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între inculpatul B.B.A. și partea vătămată SC A. SA la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care, ulterior, l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în fața instanțelor de judecată.
14. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanțele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 ai Tribunalului Galați, prin folosirea unui contract falsificat și a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești definitive prin care partea vătămată SC A. SA să fie obligată la plata sumei trecute în contract - 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa.
II. În sarcina inculpatei P.E. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.
1. S-a reținut în esență că începând cu anul 2006, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.M., T.P. și L.A., grup care a acționat pe perioada 2006 - 2008 și la care au aderat și alte persoane, printre care și inculpata B.M.C., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prin dobândire în mod fraudulos a proprietății unui număr de 5 imobile pe raza mun. Galați prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat de membrii grupului infracțional fiind de peste 895.000 RON și 747.000 euro.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2007, a participat, prin înscrierea pe un document, plăsmuit anterior, a mențiunilor olografe „definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc.", la falsificarea sentinței civile nr. 1020 din 06 aprilie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galați prin care se constituia dreptul de proprietate al învinuitului D.F. asupra imobilului situat în Galați, str. T., nr. 95; în cursul aceluiași an, a participat, prin înscrierea pe un document plăsmuit anterior a „mențiunilor olografe definitivă și irevocabilă, achitat taxă de timbru, etc", la falsificarea sentinței civile nr. 125 din 11 ianuarie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galați prin care se constituia dreptul de proprietate al numitului C.D. asupra imobilului din Galați, str. T.; a participat, prin înscrierea pe un document, plăsmuit anterior, a mențiunilor olografe „Achitat tt" și „11 ianuarie 2007 definitivă și irevocabilă prin neapelare", la falsificarea sentinței civile nr. 29/CC din 09 aprilie 2007 pretins emisă de Judecătoria Galați în Dosarul civil nr. 5327/233/20062905 din 11 mai 2007, prin care se admitea plângerea formulată de petentul L.Ș. și se dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător, instituit asupra imobilului din Galați, str. C.L., precum și a participat, prin înscrierea pe un document plăsmuit anterior a mențiunilor olografe „Achitat tt" și „01 iunie 2007 definitivă și irevocabilă prin neapelare", la falsificarea sentinței civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați prin care se constituia dreptul de proprietate al făptuitorului M.R. asupra imobilului din Galați, str. A.I.
3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii iunie 2007, a participat la completarea mențiunilor olografe de pe adeverința din 08 august 2007, pretins emisă de Asociația de locatari Galați, prin care se atesta în fals că numitul B.M.G. nu figura cu datorii la întreținere ca proprietar al imobilului din Galați, str. A.I. și în cursul anului 2008, a întocmit în fals, în mod succesiv, acțiunea de chemare în judecată în numele învinuitului B.S. în contradictoriu cu partea vătămată B.G., înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 11550/233/2008 având ca obiect perfectarea contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului din Galați, str. M. și o cerere în numele învinuitului B.S. prin care se solicita eliberarea unui certificat de grefa, document ce a fost apoi utilizat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea notării litigiului dintre învinuit și partea vătămată B.G. precum și a redactat un înscris, în numele învinuitului B.S., depus la dosarul cauzei, prin care se arăta că acesta ar fi pierdut originalul antecontractului pretins încheiat cu partea vătămată B.G.
4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, împreună cu membrii acestuia, prin acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul B.M., prin participarea la falsificarea sentinței civile nr. 125 din 11 ianuarie 2006, pretins emisă de Judecătoria Galați, la inducerea în eroare, prin intermediul martorului L.M., asupra calității de proprietar a acestuia din urmă, a părții vătămate SC A.S.C. SRL Galați, prin folosirea unei hotărâri judecătorești și a unui raport de expertiză false, cu ocazia încheierii, la data de 04 octombrie 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părții vătămate imobilul din Galați, strada T., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 300.000 euro; i-a ajutat, cu intenție, prin falsificarea unei hotărâri judecătorești, pe inculpații M.S.L. și M.C., la inducerea în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, situat în Galați, strada C.L., prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de C.F. obținută în baza unei hotărâri judecătorești false - a părților vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON, precum și l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul B.M., prin falsificarea sentinței civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați și a adeverinței din 08 august 2007, pretins emisă de Asociația de locatari Galați, la determinarea de către acesta a numitului B.M.G. să inducă în eroare asupra calității sale de proprietar, fără vinovăție, pe părțile vătămate T.V.G. și T.V., cu ocazia încheierii, la data de 09 august 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părților vătămate apartamentul situat în Galați, str. A.I., cauzându-le acestora un prejudiciu în valoare de 175.000 RON.
5. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, împreună cu membrii acestuia, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul B.M., prin falsificarea sentinței civile nr. 2905 din 11 mai 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați și a adeverinței din 08 august 2007, pretins emisă de Asociația de locatari Galați, la determinarea de către acesta a numitului B.M.G. să inducă în eroare asupra calității sale de proprietar, fără vinovăție, pe părțile vătămate T.V.G. și T.V., cu ocazia încheierii, la data de 09 august 2007, a unui contract în formă autentică prin care vindea părților vătămate apartamentul situat în Galați, str. A.I., cauzându-le acestora un prejudiciu în valoare de 175.000 RON.
III. În sarcina inculpatei L.A. sa reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 289 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,
art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
1. În esență, s-a reținut că începând cu anul 2006, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.M., P.E. și T.P., grup la care au aderat și alte persoane, printre care și inculpata B.M.C., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prin dobândire în mod fraudulos a proprietății unui număr de 3 imobile pe raza mun. Galați prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro și 160.000 RON.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2006, a întocmit hotărârea arbitrală din 23 mai 2006, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului M.M.G. asupra imobilului situat în Galați, str. O.; a întocmit hotărârea arbitrală din 01 august 2006, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului C.C. asupra imobilului situat în Galați, b-dul G.C. și a întocmit hotărârea arbitrală din 06 iulie 2006, ce conținea mențiuni false, prin care se constata, în mod fraudulos dreptul de proprietate al făptuitorului T.A.M. asupra imobilului situat în Galați str. C.L.
3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul B.M., prin emiterea unei hotărâri arbitrale prin care făptuitorul M.M.G. a dobândit în mod fraudulos proprietatea asupra imobilului Galați, str. O., ulterior inducând în eroare persoana vătămată B.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000 RON.
IV. În sarcina inculpatului B.B.A. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.,
art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen.,
1. În esență s-a reținut că în anul 2010, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații B.M. și B.M.C., grup care a acționat pe parcursul anului respectiv, în scopul obținerii de importante beneficii materiale prin inducerea în eroare a organelor judiciare.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, anterior datei de 18 iunie 2010, a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între el și partea vătămată SC A. SA la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care ulterior l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în fața instanțelor de judecată.
3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, începând cu data de 18 iunie 2010, împreună cu membrii grupului, a încercat să inducă în eroare instanțele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galați, prin folosirea unui contract falsificat și a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești definitive prin care partea vătămată SC A. SA să fie obligată la plata sumei trecute în contract - 4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa.
V. În sarcina inculpatului V.T. sa reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 291 teza I și II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
1. S-a reținut, în esență, s-a reținut că începând cu anul 2006, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune, prin dobândire, în mod fraudulos, a proprietății unui număr de 2 imobile pe raza mun. Galați prin intermediul unor persoane interpuse, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 50.000 euro și 224.000 RON.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în cursul anului 2006, l-a determinat, cu intenție, pe făptuitorul M.M.G. să participe la falsificarea, prin plăsmuire, a unui antecontract de vânzare cumpărare, pretins încheiat la data de 03 noiembrie 1998 între făptuitorul M.M.G. și persoana decedată N.V., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați, str. O. și pe care l-a utilizat, ulterior, la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.
3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în cursul anului 2006, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul B.M., prin determinarea făptuitorului M.M.G. să participe la obținerea unei hotărâri arbitrale prin care a dobândit, în mod fraudulos, proprietatea asupra imobilului Galați, str. O. și să emită o procură prin care inculpatul B.M. era împuternicit să vândă imobilul respectiv, la inducerea în eroare a persoanei vătămate B.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv contra sumei de 70.000 RON.
4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a determinat, cu intenție mediată, prin intermediul fratelui său V.M., pe făptuitorul P.T., socrul acestuia, să folosească în fața instanței de judecată, în acțiunea având ca obiect uzucapiunea imobilului din Galați, str. A.I.C., Dosar nr. 2538/233/2007 al Judecătoriei Galați, la termene succesive, un înscris sub semnătură privată fals - contract de vânzare-cumpărare și două înscrisuri oficiale falsificate - adrese pretins emise de Consiliul Județean Galați și Primăria mun. Galați.
VI. În sarcina inculpatului L.Ș. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 290 alin. (1) C. pen.,
art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
1. În esență, s-a reținut că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietății a două imobile situate pe raza mun. Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înstrăinat, în mod repetat, prin intermediul unor interpuși,„imobilul situat în municipiul Galați, b-dul G.C., cunoscând că provine din săvârșirea de infracțiuni legate de traficul de ființe umane, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestui bun și în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provine bunul să se sustragă de la executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale.
3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, i-a determinat, cu intenție, pe inculpații M.S.L. și M.C., să inducă în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de carte funciară obținută în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare -cumpărare încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora o pagubă în cuantum de 120.000 RON.
4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, a falsificat, prin plăsmuire, antecontractul de vânzare- cumpărare, pretins încheiat la data de 02 decembrie 2003, între învinuitul L.Ș. și făptuitorul T.A.M., prin care se promitea vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Galați, str. B. (actualmente str. C.L.), ce a fost, ulterior, utilizat la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Galați.
VII. În sarcina inculpatei M.C. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen.,
art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
1. S-a reținut, în esență că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea de infracțiuni de înșelăciune și spălare de bani, ce a condus la dobândirea, în mod fraudulos, a proprietății a două imobile situate pe raza mun. Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 196.000 RON.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, prin diferite acțiuni desfășurate în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat, cu intenție, pe inculpatul L.Ș. să schimbe și să transfere, în mod repetat, proprietatea asupra imobilului situat în Galați, b-dul G.C., cunoscând că acesta provine din comiterea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în scopul ascunderii provenienței ilicite a acestuia și în scopul de a-l ajuta să se sustragă de la măsura de siguranță a confiscării speciale.
3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, a indus în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de C.F. obținută în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare —cumpărare, încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON.
4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, l-a determinat, cu intenție, pe inculpatul A.N. să facă declarații neconforme cu realitatea cu ocazia audierii acestuia, la data de 30 mai 2007, în calitate de martor în Dosarul civil nr. 452/233/2007 al Judecătoriei Galați, cu privire la aspectele esențiale ale cauzei asupra cărora acesta a fost întrebat.
VIII. În sarcina inculpatului M.S.L. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,
art. 291 alin. (1) teza I C. pen.,
art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.,
art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
l. În esență s-a reținut că în luna septembrie 2007, a aderat la grupul infracțional organizat constituit de către inculpații B.M., P.E., T.P. și L.A., în vedere obținerii de importante beneficii materiale prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, ce a condus la dobândire în mod fraudulos a proprietății unui imobil situat pe în mun. Galați, str. C.L. (fostă str. B.), jud. Galați, folosindu-se de diverse înscrisuri sub semnătură privată și oficiale falsificate, inclusiv hotărâri judecătorești, ori prin obținerea de hotărâri arbitrale ori judecătorești neconforme cu realitatea faptică și juridică, prejudiciul total cauzat fiind de peste 160.000 RON.
2. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, a indus în eroare, asupra calității de liber de sarcini a imobilului vândut, prin utilizare de mijloace frauduloase - încheiere de C.F. obținută în baza unei hotărâri judecătorești false, părțile vătămate S.I. și S.M. cu ocazia încheierii contractului de vânzare -cumpărare, încheiat la data de 25 septembrie 2007, autentificat de B.N.P. C.A., producându-le acestora un prejudiciu în cuantum de 120.000 RON.
3. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, a determinat, cu intenție, un lucrător de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară - J.K.R. - să radieze, în mod nelegal, din C.F., fără vinovăție, la data de 11 septembrie 2007, sechestrul asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați asupra imobilului din Galați, str. C.L.
4. Că, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, a utilizat, cu intenție, la data de 10 septembrie 2007, sentința judecătorească falsificată din 09 aprilie 2007, pretins emisă de Judecătoria Galați, la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați în vederea radierii sechestrului asigurător legal aplicat asupra imobilului din Galați, str. C.L.
Prin același rechizitoriu au mai fost trimiși în judecată alți 11 inculpați.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4767/1/2012, competența specială fiind atrasă de calitatea de deputat a inculpatului B.M., primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 2 noiembrie 2012, termen preschimbat pentru data de 26 septembrie 2012.
Prin sentința penală nr. 1291 din 26 septembrie 2012 pronunțată de I.C.C.J. în Dosarul nr. 4767/1/2012 s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Galați, reținându-se că prin pierderea calității de deputat a inculpatului B.M., competența soluționării cauzei revine Curții de Apel Galați, pe de o parte pentru că faptele reținute în sarcina sa nu au legătură cu îndatoririle de serviciu aferente funcției de deputat și pe de altă parte că acesta și inculpata B.M.C., fiind avocați în cadrul Baroului Galați, operează competența specială determinată de dispozițiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
La data de 3 octombrie 2012 cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, fixându-se în mod aleatoriu primul termen de judecată la data de 13 noiembrie 2012.
Curtea de Apel Galați, având în vedere dispozițiile art. 160b alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora în cursul judecății instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și ținând cont că în cauza de față, ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații B.M., P.E., L.A., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. și L.Ș. s-a desfășurat în fața I.C.C.J. la data de 16 august 2012, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive vizându-i pe cei 8 inculpați arestați în cauză, fixând în acest sens un termen intermediar.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Potrivit art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În fine, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În cauza de față, temeiurile juridice care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților le-au constituit dispozițiile art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) și lit. f) (pentru toți inculpații) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, că există date că inculpatul B.M. s-a sustras de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, că infracțiunile pentru care toți inculpații au fost cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest moment procesual cerințele art. 148 lit. a) (pentru inculpatul B.M.) și f) (pentru toți inculpații) C. proc. pen. se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care există probe temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.
Este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul existenței a suficiente probe temeinice, care justifică presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, relevante fiind declarațiile/adresele părților vătămate Primăria Municipiului Galați, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C. SRL Galați, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.I., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., transcrierile convorbirilor telefonice și pe internet dintre inculpatul B.M. și alți membri ai grupului infracțional, actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de Ia domiciliile inculpaților, respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătorești, expertize judiciare, acte emise de autorități publice locale sau alte entități fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpații, membri ai unor grupuri infracționale și alte persoane trimise în judecată, în această cauză, au desfășurat activități frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile, cum este în cazul SC A.C. SRL Galați.
Ca atare, în cauză există motive reale de a se crede că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Raportat la sensul art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, din actele cauzei și probatoriul administrat rezultă suficiente date și informații menite a convinge instanța că inculpații ar fi desfășurat activitățile infracționale pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care, la acest moment s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurilor preventive.
Astfel, referitor la temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (pentru inculpatul B.M.), din probele administrate până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
Împrejurarea că, inculpatul B.M. s-a predat organelor judiciare, după ce a aflat că s-a emis mandatul de arestare în lipsă sau faptul că, deși aflase că era urmărit internațional, nu a fost adus în țară prin intervenția autoritățile străine sau române, că a revenit în țară din proprie inițiativă, constituie temeiuri suficiente pentru a duce la concluzia că, prin părăsirea teritoriului României, imediat după ce a cunoscut că împotriva sa se derulează o anchetă, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
Pe de altă parte, nu pot fi reținute susținerile inculpatului, în sensul că ar fi plecat legal din țară sau că ar fi anunțat procurorul ce efectua urmărirea penală, ori că respectivul procuror ar fi cunoscut ceea ce urma să facă.
Din declarațiile martorului A.A., din verificările efectuate prin reprezentanții S. Turcia rezultă că, după 16 martie 2012, când inculpatului i s-a adus la cunoștință că s-a început urmărirea penală, acesta a efectuat diligente, personal, în vederea părăsirii teritoriului țării, fapt ce s-a și întâmplat la 17 martie 2012.
Astfel, din declarația martorului menționat și din documentele remise de reprezentanții S. s-a reținut că inculpatul s-a deplasat în Republica Moldova, a alimentat cu combustibil autoturismul, s-a asigurat personal că respectivul martor, conducător al autoturismului, avea pașaport valabil, iar din Turcia, pe calea aerului, a trecut frontiera cu destinația Kenya, că inculpatul i-a cerut să i se permită accesul la căsuța de e-mail, de aici transmițând mesaje membrilor grupului infracțional și colaboratorilor de la cabinetul de avocatură în legătură cu ștergerea unor date din memoria calculatorului de la biroul avocațial și de la cel parlamentar, ștergerea mesajelor de pe blogul personal, convorbirile telefonice purtate cu ceilalți membri ai grupului și cu familia sa, în acestea el indicând ca fiind posibile țări de destinație Kenya sau Somalia, în unele dintre acestea relatând că are nevoie de acte de studii, pentru că urma să-și dea niște examene de diferență pentru a practica avocatura în Somalia, contul bancar în care a solicitat să i se facă transfer de cont, respectiv pe numele unui anume S.A.A., susținerea că se va stabili în acele „posibile țări până se liniștesc apele", cumpărarea și folosirea de cartele telefonice de pe teritoriul țărilor tranzitate sunt elemente din care se poate trage concluzia că acesta a intenționat să se sustragă urmăririi penale, din transcrierea convorbirilor telefonice rezultând că el cunoștea stadiul procesual al anchetei derulate, situația unora dintre coinculpați, pe care, în aceleași convorbiri, îi și sfătuia care să le fie comportamentul procesual.
În aceste condiții, nu se poate susține că temeiul prevăzut de dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu ar subzista, inculpatul B.M. sustrăgându-se urmăririi penale.
Cât privește temeiul înscris în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. (reținut pentru toți inculpații), Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest text, respectiv, legea prevede pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel cum a statuat jurisprudența în materie, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai datele legate de persoana inculpatului, ci și datele referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, sentimentul că cei care concură la înfăptuirea justiției nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Așa fiind, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
La aprecierea pericolului pentru ordinea publică, în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, doctrina și jurisprudența au stabilit că se vor avea în vedere unele criterii complementare cum sunt: infracțiunile săvârșite, gravitatea acestora, urmările produse, persoana inculpatului, calitatea în care au săvârșit faptele, cu consecințe asupra ordinii de drept.
În acest sens, în jurisprudența Curții Europene s-a statuat că, uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, pe o perioadă de timp. Instanța europeană a admis astfel că, în cauze complexe, autoritățile naționale sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei.
Or, în raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpații sunt acuzați de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, creând inclusiv prin numărul participanților, o stare de insecuritate socială, modalitatea în care acestea au fost comise, toate acestea justificând pe deplin, temerea că odată puși în libertate, inculpații vor săvârși și alte fapte de același gen.
În aceeași ordine de idei, raportat la infracțiunile presupus săvârșite (grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave), toate implicând o adevărată pregătire a activităților infracționale, în care fiecare participant avea un rol stabilit (implicarea acestora fiind probabil cea stabilită până la acest moment), natura actelor falsificate sau obținute fraudulos (hotărâri judecătorești, hotărâri arbitrale, expertize judiciare. adrese susținut a fi provenite de la autorități publice locale sau fiscale), consecințele juridice produse de toate acestea, în principal, aproprierea unui drept de proprietate nereal asupra unor imobile (case, terenuri) sau încercarea de a dobândi o sumă considerabilă de bani, valoarea pagubelor încercate sau care s-ar fi putut produce, calitățile inculpaților (inculpatul B.M. - deputat și avocat), justifică detenția în continuare, măsura fiind corespunzătoare și scopului măsurii preventive înscris în art. 136 C. proc. pen.
În egală măsură, prin lăsarea în libertate a inculpaților există și posibilitatea apariției unui ecou negativ în societate cu privire la capacitatea de reacție a autorităților în asemenea situații și, în plus, un risc de influențare negativă a modului de derulare a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind încă declanșată.
Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. privind interpretarea art. 5 parag. 1 lit. c), pentru justificarea arestării sau deținerii preventive nu se poate pretinde să fie deja stabilite realitatea și natura infracțiunii de care cel interesat este bănuit că a săvârșit-o, pentru că acestea reprezintă scopul fazei de instrucție, adică de urmărire penală, iar detenția permite desfășurarea ei normală (cauza Ciraklar vs Turcia, 19 ianuarie 1995, cauza Contradi vs Italia, 14 ianuarie 1997).
Așa cum a statuat instanța europeană, faptele ce au dat naștere la bănuielile concrete, care au justificat arestarea unei persoane, nu trebuie să fie de același nivel cu acelea necesare pentru justificarea unei condamnări și pentru ca bănuielile să fie apreciate drept plauzibile ori legitime, trebuie să existe fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune (cauza Murray vs Regatul Unit, 28 octombrie 1994).
Or, așa cum s-a reținut mai sus, din actele cauzei și probatoriul administrat rezultă suficiente date și informații menite a convinge instanța că inculpații ar fi desfășurat activitățile infracționale pentru care au fost trimiși în judecată.
Așa fiind, prima instanță, constatând că detenția preventivă a celor 8 inculpați este legală, fiind respectate, atât exigențele cerute de legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a apreciat că cererile inculpaților B.M. și L.A. apar ca neîntemeiate.
De asemenea, constatând că alte măsuri preventive (obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara) nu sunt suficiente și nici eficiente pentru a proteja în mod just interesul public, având în vedere și împrejurarea că prin conotațiile particulare ale cauzei, s-a produs o stare de tulburare socială, de natură a justifica detenția preventivă, inclusiv prin raportare la necesitatea restabilirii și menținerii încrederii opiniei publice în promptitudinea și fermitatea reacției autorităților statului la săvârșirea unor astfel de infracțiuni, Curtea de Apel a respins cererile inculpaților L.A. și V.T. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara și nici cele formulate de inculpații B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. și L.Ș., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe de altă parte, în raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaților care au acționat ca o structură organizată, precum și de numărul mare de părți, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea dată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în fața organelor judiciare.
În ceea ce privește susținerile tuturor inculpaților, în sensul că, lăsarea lor în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, neexistând vreo probă concretă în acest sens, Curtea de Apel le-a apreciat ca nefondate, având în vedere că, așa cum s-a mai arătat, acest pericol rezidă din împrejurările săvârșirii presupuselor fapte, din perioada infracțională îndelungată (anii 2006 - 2010), din valorile presupus lezate, toate acestea denotând că starea de pericol este prezentă, astfel că măsura preventivă este necesară.
Referitor la circumstanțele personale ale fiecărui inculpat (calitățile profesionale, conduita anterioară și ulterioară acuzărilor, situațiile de familie grave sau considerate dificile, vârsta) deși nu pot fi ignorate, s-a reținut că nu poate să le acorda o pondere superioară naturii și gravității activității infracționale a acestora, condițiilor concrete în care au acționat, astfel că, apreciază că acestea nu au influență determinantă asupra oportunității menținerii măsurii privative de libertate, temeiurile de drept și de fapt avute în vedere inițial nemodificându-se și pe considerentul că de la data arestării lor preventive nu s-a depășit termenul considerat rezonabil, în condițiile în care cauza instrumentată se apreciază a fi deosebit de complexă.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar privarea de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen., Curtea de Apel Galați a menținut starea de arest a inculpaților L.A., V.T., B.M., P.E., B.B.A., M.S.L., M.C. și L.Ș.
Totodată, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 C. proc. pen., a respins ca nefondate cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii sus-menționate, au declarat recurs, în termen legal, inculpații B.M., B.B.A., V.T., L.A.M., M.C., M.S.L. și P.E.
În motivarea orală a recursurilor, recurenții inculpați au criticat încheierea atacată, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, acestea din urmă fiind comune tuturor inculpaților, respectiv:
Inadmisibilitatea verificării legalității și arestării preventive în cadrul instituției prevăzute de art. 3002 C. proc. pen., motivând că aceste prevederi instituie două condiții fără de care nu se poate proceda la verificarea legalității arestării preventive, și anume: instanța să fie legal sesizată și verificarea să aibă loc în cursul judecății. A solicitat să se constate că, din perspectiva apărării, instanța nu a fost legal sesizată, în măsura în care nu s-a verificat acest aspect, conform art. 300 C. proc. pen. și nu s-a pus în discuție regularitatea sesizării instanței. Mai mult, nici judecata n-a putut debuta, nefiind parcursă această etapă.
Instanța nu a avut în vedere schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, în sensul că între timp inculpatul B.M. a făcut dovada disponibilității legale de a-i fi aplicate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 16 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, a apărut un element nou, ce reliefează următoarele modificări: limitele de pedeapsă sunt potențial reduse la jumătate, și chiar dacă acest aspect vizează fondul cauzei, instanța trebuie să îl aibă în vedere. în același sens, a arătat că inculpatul are calitatea de martor, potrivit Legii nr. 682/2002, iar din această perspectivă, a identificării unor fapte reale de către organele de urmărire penală, una din măsuri ar fi protejarea sa, prin împiedicarea eventualelor ingerințe sau influențe în mediul în care se află și luarea unei măsuri care să înlocuiască lipsa de reacție a organelor de urmărire penală.
Nelegalitatea încheierii atacate, care a fost motivată generic și nu face referire la situația particulară a fiecărui inculpat, care are importanță, întrucât chiar din construcția acuzării, rezultă că sunt două grupuri infracționale organizate, astfel încât activitățile acestora nu au legătură. Or, nu se motivează de ce la acest moment este necesară menținerea arestării preventive și în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică.
Netemeinicia menținerii măsurii arestării preventive pentru toți inculpații, dat fiind că temeiurile care au determinat inițial luarea și prelungirea măsurii s-au schimbat și nu mai subzistă.
În privința celor două temeiuri avute în vedere la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B.M., prevăzute de art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., s-a arătat că, pe lângă faptul că a făcut dovada că nu s-a sustras, inculpatul s-a prezentat voluntar, neavând nicio interdicție de părăsire a teritoriului țării. Acest temei se consumă la momentul luării măsurii arestării preventive, astfel că la acest moment procesual scopul măsurii a fost atins și acest indiciu a încetat.
Cu privire la cel de-al doilea temei, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținut pentru toți inculpații, s-a susținut că nu există pericol concret pentru ordinea publică și perioada de arest preventiv poate duce la concluzia că posibilele ecouri ale faptelor s-au stins sau nu sunt atât de pregnante pentru a justifica menținerea arestării preventive.
Examinând recursurile declarate de inculpați, prin prisma, criticilor de nelegalitate și netemeinicie invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul inculpatului B.B.A., urmând ca recursurile inculpaților B.M., V.T., L.A.M., M.C., M.S.L. și P.E., să fie respinse, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
1. În ce privește critica formulată de inculpații B.M. și B.B.A., prin apărătorii aleși, referitoare la inadmisibilitatea verificării legalității și arestării preventive în cadrul instituției prevăzute de art. 3002 C. proc. pen., întrucât instanța nu a fost legal sesizată, conform art. 300 C. proc. pen. și nu s-a pus în discuție regularitatea sesizării instanței, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.
Analizând criticile invocate și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect, că, raportat la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații B.M., P.E., L.A., B.B.A., V.T., M.S.L., M.C. care a avut loc la data de 16 august 2012, se impune o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive vizându-i pe cei 8 inculpați arestați în cauză, fixând în acest sens un termen intermediar.
În acest sens, a verificat dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Cât privește temeiul legal în baza căruia a realizat această verificare, se constată, într-adevăr, că nu erau incidente dispozițiile menționate de instanța de fond, respectiv art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dar nu mai târziu de 60 de zile. în cauză, instanța se afla în situația înregistrării dosarului la instanță, după trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriu - ca urmare a trimiterii spre competentă soluționare a cauzei prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție -, astfel că se impunea să efectueze verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în baza art. 3001 C. proc. pen. însă, deși temeiul legal în baza căruia a efectuat această verificare este greșit, nu este incidență sancțiunea nulității absolute întrucât nu suntem în prezența cazurilor limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dar nici cea a nulității relative în condițiile în care nu a fost invocată în termenul legal, respectiv în ședința în care s-a pus în discuție verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive înainte de primul termen de judecată. Chiar dacă încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 3001 C. proc. pen. s-ar fi făcut în termenul legal, inculpații erau datori să dovedească existența vătămării care le-a fost produsă, însă în cauză, dat fiind caracterul similar al celor două instituții care presupun verificarea acelorași aspecte, nu s-ar putea reține o asemenea vătămare.
Se constată că în ipoteza reglementată de art. 3001 C. proc. pen., legiuitorul permite verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive înainte de prima înfățișare când, în condițiile art. 300 C. proc. pen., instanța este obligată să examineze din oficiu regularitatea actului de sesizare.
2. În ce privește recursul inculpatului B.B.A., Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În urma evaluării temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea apreciază că acestea au fost corect reținute cu ocazia luării măsurii, dar la momentul procesual actual au survenit modificări și anume:
În aprecierea acestor modificări ale temeiurilor avute în vedere la menținerea măsurii preventive, Înalta Curte are în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată prin rechizitoriu cu privire la săvârșirea de către inculpatul B.B.A. a infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat la art. 281 C. pen.
Înalta Curte apreciază că, în raport de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, în contextul întregii activități infracționale, de contribuția redusă a acestuia în cadrul grupului infracțional organizat raportat la ceilalți inculpați (a participat la falsificarea unui contract pretins încheiat între el și partea vătămată SC A. SA la data de 01 noiembrie 2009, înscris fals pe care ulterior l-a folosit, în mod repetat, inclusiv în fața instanțelor de judecată, încercând să inducă în eroare instanțele de judecată în cadrul Dosarului nr. 6967/121/2010 al Tribunalului Galați, prin folosirea unui contract falsificat și a unui raport de expertiză grafică întocmit de o persoană ce nu avea calitatea de expert, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești definitive prin care partea vătămată SC A. SA să fie obligată la plata sumei trecute în contract -4.000.000 RON, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința sa), scopul măsurii preventive poate fi realizat la acest moment și prin dispunerea față de acest inculpat a unei măsuri alternative, neprivative de libertate, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pe de altă parte, natura și gravitatea acuzațiilor penale aduse inculpatului prin rechizitoriu, au putut justifica luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și menținerea acesteia o anumită perioadă de timp, însă, la acest moment, acest motiv nu mai poate fi considerat relevant și suficient, întrucât nu mai este bazat pe fapte dovedite de natură să demonstreze că punerea sa în libertate ar determina o tulburare reală a ordinii publice (cauza Letellier contra Franței, hotărârea C.E.D.O. din 26 iulie 1991).
De asemenea, raportat și la datele care caracterizează persoana inculpatului, se constată că în cauză nu sunt probe care să contureze previzibilitatea unei conduite negative a acestuia, îndreptată împotriva bunei desfășurări a procesului penal, neexistând elemente care să justifice presupunerea că, lăsat în stare de libertate, va comite alte fapte de natură penală, iar ordinea publică ar fi efectiv amenințată.
Așa fiind, în acord cu prevederile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., Curtea constată că temeiurile arestării preventive s-au schimbat și având în vedere timpul scurs de la arestarea preventivă a inculpatului, măsura arestării preventive nu mai este necesară față de scopurile urmărite prin privarea de libertate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul inculpatului și, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 C. proc. pen., pentru buna desfășurare a procesului penal, în vederea asigurării prezenței inculpatului în fața autorităților judiciare, apreciază că este necesară instituirea unei măsuri preventive din cele reglementate de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în speță, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
3. Cât privește susținerea inculpatului B.M., referitoare la schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, în sensul că între timp a făcut dovada disponibilității legale de a-i fi aplicate dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 16 din Legea nr. 143/2000:
Înalta Curte constată că prevalarea inculpatului de dispozițiile sus-menționate nu echivalează cu o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea arestării preventive, întrucât aceste stări de atenuare a pedepsei țin de fondul cauzei și de conduita inculpatului ulterior trimiterii sale în judecată, aspecte cu incidență în operația de individualizare a pedepsei, iar nu cu privire la măsurile luate în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
4. Examinând temeinicia hotărârii atacate de inculpații B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. și M.S.L., sub aspectul menținerii temeiurilor care au determinat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen. pentru inculpatul B.M. și art. 148 lit. f) pentru ceilalți inculpați, Înalta Curte constată că încheierea recurată este temeinică și corespunzător motivată cu privire la menținerea acestor temeiuri și prin raportare la criticile apărării.
În ce privește primul temei care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului B.M., prevăzut de art. 148 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte reține că subzistă, în ambele teze alternative ale reglementării sale legale.
În analiza primei cerințe legale, se constată că prima instanță a făcut o evaluare amplă și detaliată a pericolului de sustragere a inculpatului, prin raportare la comportamentul acestuia anterior prezentării în fața autorităților române și la cel viitor, care se desprinde din actele dosarului.
Sub acest aspect, faptul că inculpatul a părăsit teritoriul României, imediat după ce a cunoscut că împotriva sa s-a formulat o acuzație oficială și se derulează o anchetă, conduc la concluzia că acesta a efectuat demersuri pentru a se sustrage de la urmărirea penală.
Susținerea apărării, că acest temei s-a consumat la momentul luării măsurii arestării preventive, astfel că la acest moment procesual scopul măsurii a fost atins și acest indiciu a încetat, nu poate fi primită.
Este adevărat că acțiunea inculpatului de a fugi și de a se ascunde în scopul de a se sustrage de la urmărire s-a consumat la acel moment, însă atitudinea sa oferă date cu privire la un comportament viitor al inculpatului, care poate afecta buna desfășurare a procesului penal. Această previzibilitate asupra conduitei negative a inculpatului, îndreptată împotriva bunei desfășurări a procesului penal, este actuală și nu poate fi omisă în analiza condițiilor care justifică sau nu menținerea arestării preventive. De altfel, și legiuitorul a folosit termenii "a fugit ori s-a ascuns", ceea ce nu indică o acțiune de sustragere care trebuie să aibă loc în prezent, pentru a fi incident acest temei.
Apărările inculpatului în acest sens, că nu i s-a adus la cunoștință vreo restricție de a părăsi țara și că nu a avut reprezentarea faptului că s-ar sustrage de la o anchetă a organelor judiciare, dovadă fiind atitudinea sa, de predare către autoritățile statului în care se afla, Kenya, nu sunt confirmate de probele dosarului.
Din declarațiile martorului A.A. și din documentele remise de reprezentanții S., Curtea reține că după 16 martie 2012, când inculpatului i s-a adus la cunoștință că s-a început urmărirea penală, acesta a efectuat mai multe demersuri în vederea părăsirii teritoriului țării, fapt ce s-a și întâmplat la 17 martie 2012.
Din declarația martorului și din verificările efectuate, a rezultat că inculpatul s-a deplasat în Republica Moldova, a alimentat cu combustibil autoturismul, s-a asigurat personal că respectivul martor, conducător al autoturismului, avea pașaport valabil, iar din Turcia, pe calea aerului, a trecut frontiera cu destinația Kenya.
De asemenea, poziția inculpatului de sustragere de la urmărirea penală a fost confirmată și de diligentele întreprinse de acesta pentru a menține contactul cu ceilalți inculpați, asigurându-se că poate comunica electronic cu aceștia pentru a le transmite dispoziții de înlăturare a datelor care conțineau informații cu privire la locul unde s-ar putea afla și a conturilor sale bancare. în acest sens, din declarația martorului A.A. au rezultat preocupările și demersurile inculpatului în a avea acces la corespondența electronică, prin care indica membrilor grupului infracțional și colaboratorilor de la cabinetul de avocatură ștergerea unor date din memoria calculatorului de la biroul avocațial și de la cel parlamentar, ștergerea mesajelor de pe blogul personal. De asemenea, convorbirile telefonice purtate cu ceilalți membri ai grupului și cu familia sa, în care a indicat ca posibile țări de destinație Kenya sau Somalia, în unele dintre acestea relatând că are nevoie de actele de studii, pentru că urma să-și dea niște examene de diferență pentru a practica avocatura în Somalia, contul bancar în care a solicitat să i se facă transfer de cont, respectiv pe numele unui anume S.A.A., cumpărarea și folosirea de cartele telefonice de pe teritoriul țărilor tranzitate probează poziția subiectivă a inculpatului, de a se sustrage urmăririi penale. Acest aspect este confirmat și de conținutul convorbirilor telefonice, care fac dovada faptului că inculpatul B.M. nu numai că avea cunoștință de mersul anchetei, dar oferea și sfaturi celorlalți inculpați, cu privire la apărarea pe care să și-o creeze în fața acuzațiilor organelor judiciare.
Analizând în cauză subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. și M.S.L. sau incidența altor temeiuri noi, Înalta Curte constată că este îndeplinită această condiție alternativă impusă de textul de lege și se justifică în continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel cum în mod just a apreciat prima instanță.
Potrivit normei procesual penale, luarea unei măsuri preventive privative de libertate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.
Referitor la aceste temeiuri, în practica C.E.D.O., s-a stabilit că detenția este justificată atunci când se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole care trebuie apreciate in concreto pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unei noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
Totodată, jurisprudența C.E.D.O. admite că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate anterior nu a putut fi stabilită, detenția se poate justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri, când se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Raportând reglementările europene menționate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că este identificat cel puțin unul dintre pericolele care au justificat luarea și prelungirea arestării preventive a inculpaților, din punctul de vedere al dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (pericolul perturbării procesului penal), iar faptele penale de care sunt acuzați au un caracter deosebit de grav, având în vedere circumstanțele concrete în care au fost comise.
Înalta Curte apreciază că, la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin fiind reflectate de materialul probator strâns la dosar după luarea măsurii, care justifică și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, în condițiile în care există indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Edificatoare în acest sens sunt probele strânse în cursul urmăririi penale care au servit ca temei de trimitere în judecată, care oferă indicii cu privire pretinsele fapte săvârșite de inculpați, respectiv că, în perioada 2006-2010, constituiți în două grupuri infracționale organizate în scopul obținerii de importante avantaje materiale, injuste, cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare imobile, au ascuns prin mijloace frauduloase realitatea privind situația juridică a acestora sau realitatea existenței unor convenții comerciale, urmărind obținerea foloaselor materiale injuste. În acest sens, relevante sunt declarațiile părților vătămate Primăria Municipiului Galați, G.M., B.I., S.I., T.V.G., SC A.C. SRL Galați, martorilor A.I.A., M.B., P.B., G.L.G., T.I., S.G.C., G.C., M.I., B.L., Z.M.G., inculpatei V.A.C., făptuitorului C.D., transcrierile convorbirilor telefonice și pe internet dintre inculpatul B.M. și alți membri ai grupului infracțional, actele sub semnătură privată sau oficiale ridicate de la domiciliile inculpaților, respectiv înscrisurile notariale, alte înscrisuri de genul hotărâri judecătorești, expertize judiciare, acte emise de autorități publice locale sau alte entități fiscale, care oferă suficiente temeiuri de a se crede că inculpații, membri ai unor grupuri infracționale și alte persoane trimise în judecată, în această cauză, au desfășurat activități frauduloase pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor proprietatea unor persoane fizice sau juridice vătămate sau a unei sume considerabile.
În ce privește temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., comun pentru toți inculpații (excepție făcând inculpatul B.B.A.), Înalta Curte constată că este incident în continuare, fiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de textul de lege: inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, deși acesta nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Înalta Curte reține că reprezintă unul dintre criteriile indicate de C.E.D.O. la aprecierea existenței unei posibile tulburări a ordinii publice ca motiv ce poate justifica privarea de libertate a unei persoane (Letellier c. Franței). Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor care fac obiectul acuzației, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Totodată, se impune o reacție adecvată și proporțională din partea organelor judiciare în fața unor infracțiuni de o asemenea gravitate, în vederea restabilirii ordinii de drept încălcată prin lezarea valorilor sociale ocrotite de lege de persoane prin încălcarea atribuțiilor conferite de funcția publică care îi obliga la apărarea acestor valori sociale.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică a inculpaților, Înalta Curte are în vedere natura, amploarea și modalitatea de comitere a faptelor pretins săvârșite (în cadrul unui grup infracțional organizat, pe o perioadă mare de timp, în care fiecare membru avea un rol stabilit, au obținut, prin mijloace frauduloase și falsificarea mai multor documente oficiale, respectiv hotărâri judecătorești, expertize judiciare, adrese ce emanau de la Primăria Municipiului Galați, de la Arhivele Naționale sau de la Trezoreria Municipiului Galați, drepturi de proprietate asupra unor imobile (case, terenuri), cauzând un prejudiciu important evaluat la peste 1 milion de euro), a căror gravitate este de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În egală măsură, la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie avute în vedere datele care caracterizează persoana inculpaților (inculpatul B.M. -avea calitatea de deputat, avocat, inculpata L.A.M. - calitatea de arbitru, subprefect, consilier al prefectului), cu atât mai mult cu cât funcțiile deținute de aceștia presupuneau excluderea oricărei bănuieli de eludare a legii.
În consecință, gravitatea faptelor presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege și a unei aparențe de tolerare din partea sistemului judiciar a unor astfel de fapte ilicite.
Drept urmare, se constată că măsura arestării preventive a fost menținută în mod legal și temeinic, aceasta impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal, aflat la momentul terminării urmăririi penale și declanșării cercetării judecătorești.
În raport de considerentele expuse și de timpul scurs de la privarea de libertate a inculpaților B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. și M.S.L., în care organele judiciare au strâns probe într-o cauză complexă, Înalta Curte apreciază că arestarea preventivă a acestora se impune a fi menținută.
Pe de altă parte, în raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei, dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită, de numărul mare al inculpaților care au acționat ca o structură organizată, precum și de numărul mare de părți, simpla trecere a unei perioade mai mari de timp, nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților și durata procedurilor în fața organelor judiciare.
Drept urmare, menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, întrucât prin lăsarea inculpaților în libertate s-ar crea un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ce privește datele care caracterizează pozitiv persoana inculpaților, Curtea reține că nu pot determina prin ele însele o modificare a temeiurilor analizate anterior.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea, și care subzistă și în prezent, justifică în continuare privarea de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, și apreciind că, în raport de criteriile analizate anterior, la acest moment procesual nu sunt suficiente măsurile alternative neprivative de libertate pentru atingerea acestui scop, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. și M.S.L.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.B.A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012.
Va casa în parte încheierea atacată și rejudecând: în baza art. 139 alin. (2) raportat la art. 1451 C. proc. pen., va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (11) și (12) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul va respecta următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție în raza căruia locuiește, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și martorii din prezenta cauză.
Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Se va dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. și M.S.L. împotriva aceleiași încheieri, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul B.B.A. împotriva încheierii din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4767/1/2012.
Casează în parte încheierea atacată și rejudecând:
În baza art. 139 alin. (2) raportat la art. 1451 C. proc. pen., dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B.B.A. cu măsura obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1)1și (1)2 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul va respecta următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție în raza căruia locuiește, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și martorii din prezenta cauză.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M., V.T., L.A., M.C., P.E. și M.S.L. împotriva aceleiași încheieri.
Obligă recurenții inculpați V.T., M.C., P.E. și M.S.L. la plata sumei de câte 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenții inculpați B.M. și L.A. la plata sumei de câte 225 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului B.B.A. în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2012.