Human trafficking and forgery conviction quashed and remanded for lack of reasoned judgment

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 443 din 2 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureș în Dosarul nr. 2107/100/2009, au fost condamnați inculpații:

1. M.V.M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23 septembrie 2009-21 octombrie 2010.

A fost menținută față de inculpatul M.V.M. măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

2. I.C.M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzut de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus, inculpata va executa pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a fost menținută în continuare arestarea preventivă a inculpatei I.C.M. și a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 4 decembrie 2010 la zi.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar să plătească despăgubiri civile, cu titlu de daune morale, în cuantum de câte 7.000 de euro sau echivalentul în RON la data plății către fiecare parte civilă, respectiv părților civile: L.A.A., W.A., G.A.M., R.M.L., G.G., S.A.L., și în cuantum de câte 2.000 de euro sau echivalentul în RON la data plății către părțile civile C.S.I. și I.M.E.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile R.M.L. suma de 184 euro cu titlu de despăgubiri materiale.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 8 aprilie 2009 din Dosarul nr. 157-D/P/2009.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 10.000 Ron, fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 900 Ron, onorariul domnului avocat R.V., 900 RON, onorariul doamnei avocat B.R., 900 RON onorariul doamnei avocat M.A., 600 RON doamnei avocat F.M., 600 RON doamnei avocat B.A., sumele reprezentând onorariile se vor vira în avans din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Maramureș.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul M.V.M. avea o relație de concubinaj cu inculpata I.C.M. și în cursul anului 2007 au cumpărat împreună societatea comercială cipriotă D.M. LTD cu sediul în Limasol. I.C.M. a devenit administrator al acestei societăți, având o cotă de participație de 99%, iar inculpatul, asociat cu o cotă de 1%. Obiectul de activitate al acestei societăți l-a reprezentat activitatea comercială desfășurată în localul de noapte H.B., care avea program de lucru între orele 19:00-2:00. Pornind de la pretextul că aveau nevoie de personal care să lucreze în acest bar în calitate de animatoare sau ajutori de barmani-ospătari, inculpații au inițiat și desfășurat o adevărată activitate de recrutare a unor tinere aduse din România, cărora li se promitea că vor fi angajate în meseriile menționate, dar care în realitate erau obligate să desfășoare activități de prostituție cu clienții barului respectiv în beneficiul inculpaților, după orele de program.

Astfel, inculpații au recurs, ca și modalitate de racolare a părților vătămate, ademenirea tinerelor cu promisiuni false privind angajarea în Cipru, la barul lor, în locuri de muncă onorabile, în meserii decente precum cea de barman-ospătari și ajutor în aceste meserii, afirmând totodată că vor fi bine remunerate. În realitate însă, deși în discuțiile cu părțile vătămate inculpații specificau expres că activitatea pe care o vor desfășura persoanele ce urmează să le angajeze nu va avea nicio legătură cu practicarea prostituției, fetele recrutate, odată ajunse în Cipru, erau obligate să se prostitueze. Pentru a crea aparența de legalitate și veridicitate, inculpații au publicat anunțuri cu privire la ofertele de muncă în presa locală, furnizând ca și număr de contact cel aparținând telefonului mobil al inculpatului. Fiind contactați de către persoanele care doreau să fie angajate pe locurile de muncă anunțate de către inculpați, aceștia se întâlneau personal cu victimele, cărora le prezentau albume foto și alte documente ale localului respectiv, pentru a li se întări convingerea despre seriozitatea ofertei. Și mai mult chiar, le prezentau înscrisuri intitulate „Contract individual de muncă” în care inculpații menționaseră expres, în scris, că practicarea prostituției este interzisă. Evident, această manieră de recrutare crea victimelor convingerea că activitățile pe care urmau să le desfășoare erau decente, înlăturându-le astfel orice suspiciune în legătură cu activitățile ce urmau să le desfășoare. În aceeași direcție de inducere în eroare a părților vătămate, inculpații au recurs și la postarea pe site-ul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă a unor anunțuri privind oferta lor de muncă la barul din Cipru, inculpații mizând pe faptul că autoritățile române din cadrul ministerului de profil nu au posibilitatea să verifice la destinație realitatea susținerilor lor. Totodată, în scopul recrutării tinerelor, inculpații au desfășurat insistent și o activitate de convingere a părinților victimelor, profitând de situația dificilă în care se găseau familiile acestora și descriind părinților perspectiva unui loc de muncă sigur și profitabil material.

În realitate, persoanele recrutate pentru locul de muncă din Cipru erau obligate să practice prostituția, strategia exploatării sexuale materializate de inculpați presupunând aservirea victimelor prin aducerea acestora în stare de dependență financiară față de ei, întrucât ele nu aveau nicio sursă de venit, inculpații spunându-le în mod direct că dacă refuză să practice prostituția nu vor putea supraviețui. De asemenea, inculpații au stabilit un sistem de sancționare a părților vătămate, așa numitele „penalty-uri”, menite să sporească în permanență dependența financiară a victimelor față de ei. Inculpații exercitau astfel un control constant și ferm asupra victimelor, folosindu-se atât de violențe verbale cât și fizice. Astfel, inculpații le obligau pe victime să practice prostituția cu clienții barului, înafara localului însă, pentru a nu atrage atenția autorităților. Clienții erau instruiți și respectau un sistem elaborat, menit să confere discreție, mai exact alegeau câte o fată din bar, iar după orele de program plecau înafara localului în vederea întreținerii de relații sexuale, tarifele pentru prestațiile sexuale fiind achitate inculpatei I.C.M.

În concret, activitatea infracțională a celor doi inculpați s-a desfășurat în următoarele împrejurări:

1. În cursul lunii iulie 2008, inculpatul M.V.M. împreună cu concubina sa, inculpata I.C.M., au venit în România și au locuit în apartamentul situat în Baia Mare. În vederea recrutării de tinere pentru activitățile din Cipru, inculpatul M.V.M. a luat legătura cu martorul R.S.T., o persoană pe care o cunoștea de mai mulți ani și căreia i-a propus să lucreze personal în Cipru ca și barman și de asemenea l-a întrebat dacă nu are posibilitatea să-i găsească fete dispuse să lucreze în Cipru la barul său, în meseria de barman-ospătar.

Inculpatul a explicat totodată că el și concubina sa vor suporta costurile transportului fetelor până în Cipru precum și alte cheltuieli, promițând martorului un comision în cazul în care îl va ajuta să găsească tinere. În contextul acelorași discuții inculpatul i-a cerut martorului R.S.T. să dea anunțuri în presa locală cu privire la ofertele de muncă din Cipru. În cursul aceleiași luni, inculpatul M.V.M. l-a contactat din nou pe martorul R.S.T. și chiar l-a vizitat la domiciliu împreună cu coinculpata. Cei doi au povestit martorului despre afacerea lor din Cipru, prezentându-i un album cu fotografii din localul deschis în Limasol, încercând să-l convingă astfel pe acesta despre seriozitatea afacerii lor și despre oportunitatea pe care ar avea-o martorului angajându-se în Cipru.

În zilele următoare, inculpații l-au rugat pe martor să-i ajute să dea din nou anunțuri despre locurile de muncă din Cipru în Moldova și Baia Mare, martorul ajutându-i doar la amplasarea în diverse locuri publice din Baia Mare a unor afișe aduse de cei doi inculpați, prin care ofereau locuri de muncă în Cipru în calitate de ospătar, ajutor ospătar, bar-woman, ajutor bar-woman, cu contracte de muncă, salariu „deosebit” și cazare. În cuprinsul acelorași anunțuri era indicat și un număr de telefon mobil, de fapt numărul inculpatului.

În discuțiile purtate cu martorul, inculpatul i-a explicat acestuia că salariul urma să fie de 600 euro lunar, că va încheia cu tinerele pe care le va recruta contracte de muncă, că acestea nu vor fi obligate să practice prostituția, asigurându-le totodată fetelor cazarea. În urma discuțiilor avute cu inculpatul, martorul R.S.T. a luat legătura cu sora sa și i-a expus acesteia oportunitatea pe care ar fi avut-o nepoata sa W.A. de a lucra la barul inculpatului în Cipru. Trebuie menționat că în perioada respectivă W.A. și soțul ei lucrau în Cehia, nefiind însă mulțumiți de condițiile de muncă și salarizarea de acolo.

Astfel, în cursul anului 2008, prin intermediul mamei sale C.V. și a unchiului său R.S.T., partea vătămată W.A. i-a cunoscut pe cei doi inculpați, întorcându-se de la locul de muncă din Cehia tocmai pentru a avea o discuție cu aceștia pentru oferta de lucru din Cipru. Astfel, întâlnindu-se cu cei doi inculpați, aceștia i-au prezentat părții vătămate posibilitatea angajării ca și ospătar în barul pe care aceștia îl dețineau, având un salariu de 600 euro și precizând că se exclude total practicarea prostituției. Totodată inculpații au spus victimei că ei vor suporta costul cazării în Cipru și al transportului.

Fiind convinsă de ofertă, partea vătămată a semnat așa-zisul contract de muncă. W.A. a plecat în Cipru împreună cu o prietenă a sa, pe nume A.M., care a fost abordată exact în aceeași manieră de către inculpați. Ajunsă în Cipru, partea vătămată a fost așteptată de un cetățean cipriot, prieten al inculpaților, care a dus-o a doua zi la casa ce aparținea inculpatei I.C.M. În cursul serii, partea vătămată fiind dusă la locul de muncă, în barul respectiv, a fost anunțată de una din fetele care lucrau acolo că de fapt va trebui să practice prostituția, aceasta fiind singura modalitate prin care va putea obține bani pentru a supraviețui, tot atunci, partea vătămată aflând și despre faptul că va trebui să plătească biletul de avion, lucru pe care nu l-a cunoscut în momentul plecării din țară.

Așa cum a rezultat din declarațiile părții vătămate, date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței, coroborate cu celelalte probe administrate, victima W.A. a fost obligată să practice prostituția, neavând nicio altă sursă de venit pentru trai. Totodată, în perioada respectivă, inculpații au impus o serie de sancțiuni părții vătămate, datoriile acesteia crescând considerabil, singura modalitate în care aceasta putea obține bani rămânând practicarea prostituției. În situația în care partea vătămată refuza practicarea prostituției, ambii inculpați i-au adresat o serie de jigniri, culminând chiar cu sechestrarea și amenințarea acesteia.

În perioada cât a locuit în casa inculpaților și a desfășurat activități pentru aceștia, partea vătămată W.A. nu a primit salariul promis de inculpați, singurii bani pe care-i obținea fiind cei dați de către clienți pentru întreținerea unor relații intime, dar și aceia trebuiau predați inculpaților, pentru că aceștia stabileau în mod constant datorii în sarcina fetelor. Așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate coroborate cu restul probațiunii administrate în cauză, inculpații au exercitat o constrângere directă asupra acesteia și a celorlalte victime, în acest sens fiind deosebit de relevant episodul în care victimele au fost duse într-o parcare de către o cunoștință a inculpatei, în vederea alegerii acestora de către clienți pentru a practica prostituția.

Presiunea psihică exercitată de inculpați asupra victimelor era sporită de faptul că acestea nu erau vorbitoare de limbă greacă, pe de o parte, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate, mulți din clienții barului erau polițiști iar acest lucru le-a descurajat pe fete să se adreseze autorităților cipriote. Trebuie arătat de asemenea că actul de identitate al victimei W.A. i-a fost restituit de către cei doi inculpați doar în luna noiembrie 2008, când W.A. a invocat pretextul că ar putea avea nevoie de acest act în fața autorităților, pe perioada cât inculpații urmau să revină în România.

2. În cursul anului 2008, partea vătămată R.M.L. a primit din partea inculpaților, în mod repetat, mai multe oferte de a se angaja în calitate de manager la localul lor din Cipru, urmând să i se dea un salariu în procent de 60% din profitul barului. Partea vătămată R.M.L. îl cunoștea pe inculpatul M.V.M. de aproximativ 10 ani, acesta fiind o cunoștință a soțului părții vătămate. Fiind convinsă de oferta făcută de inculpați, partea vătămată a acceptat să lucreze în Cipru și pentru că avea nevoie de bani. Odată ajunsă în Cipru, partea vătămată a constatat însă că nu a fost angajată ca și manager ci a fost dusă în barul pe care îl dețineau inculpații, fiind obligată să stea cu clienții pentru a-i determina să facă consumație, iar ulterior pentru a întreține relații sexuale cu ei, exact așa cum erau obligate și celelalte fete.

Înțelegerea inițială cu inculpații a fost de asemenea ca imediat ce partea vătămată ajunge în Cipru, să îl ajute și pe soțul acesteia să își găsească loc de muncă în acea țară. Din probațiunea administrată a rezultat că partea vătămată a plecat în Cipru, fiind însoțită de numitele G.A.M. și G.E.E., ambele recrutate de inculpați prin intermediul anunțurilor la mica publicitate. Așa cum a rezultat din declarația părții vătămate, aceasta împreună cu celelalte fete care lucrau în bar erau obligate să practice prostituția, iar banii pe care uneori îi primeau direct de la clienți nu erau păstrați de către victime pentru că, sub diverse pretexte, aceștia se întorceau la inculpați, care le impuneau tot felul de obligații.

Deși inițial partea vătămată R.M.L. a refuzat să se prostitueze; în cele din ură, datorită circumstanțelor concrete aceasta a fost silită să cedeze condițiilor impuse de cei doi inculpați și să se prostitueze. Din acest motiv inculpații au șantajat-o și amenințat-o că-i vor povesti soțului ei varianta pe care o vor dori ei, creându-i astfel și probleme în căsnicie. Potrivit declarației părții vătămate R.M.L., în întreaga perioadă în care s-a aflat în Cipru a fost constrânsă de inculpați să întrețină relații sexuale cu aproximativ 50 de bărbați, unii dintre ei supunând-o inclusiv unor acte de violență și perversiuni sexuale.

În cursul lunii decembrie 2008, datorită faptului că nu aveau bani și nici altă posibilitate de a se întoarce în țară, R.M.L. a apelat la ajutorul unui client care i-a facilitat ei și soțului ei cazarea la un hotel. Cu ajutorul aceluiași client, soții R.S.T. au reușit să ajungă în țară la 31 decembrie 2008, cetățeanul cipriot cumpărându-le și biletul de avion. Soții R.S.T. au formulat denunț la poliția din Limasol, inculpații fiind chemați în fața autorităților cipriote pentru a da declarații.

3. În cursul lunii iulie 2008, partea vătămată S.A.L., căutându-și un loc de muncă, a găsit un anunț într-un ziar local din Baia Mare, în legătură cu o ofertă de lucru în Cipru. Contactând persoana al cărui număr de telefon era indicat în anunț, partea vătămată a constatat că era vorba despre inculpatul M.V.M., cu care s-a și întâlnit, de altfel, la o terasă din Baia Mare. La întâlnirea respectivă inculpatul a venit însoțit de coinculpata I.C.M., ambii prezentându-i părții vătămate oferta de lucru în Cipru la un bar, ca și ospătar.

Inculpații au convins-o pe partea vătămată de seriozitatea ofertei lor și au determinat-o să semneze un contract de muncă în care se menționa expres că este exclusă practicarea prostituției. Partea vătămată a acceptat oferta și a plecat imediat în Cipru, și datorită unor neînțelegeri avute în perioada respectivă cu părinții. Ajunsă în Cipru, S.A.L. a fost așteptată de un cetățean cipriot, care a cazat-o două zile la un hotel, după aceea ducând-o la casa pe care o dețineau inculpații. De la același cetățean cipriot partea vătămată a aflat că cerințele inculpaților erau ca ea să presteze activități de damă de companie, respectiv după orele de program să întrețină relații sexuale cu clienții barului, contra cost, în locații alese de către aceștia.

Același lucru partea vătămată l-a aflat și de la o altă tânără, care lucra în barul respectiv. Inițial partea vătămată a refuzat însă după revenirea din țară a inculpaților aceștia au constrâns-o să se prostitueze, inculpata I.C.M., spunându-i că este singura modalitate prin care își va putea achita datoriile pe care le are față de ei. Partea vătămată a fost nevoită în cele din urmă să cedeze presiunilor inculpaților și a declarat că s-a prostituat cu un număr de peste 10 bărbați. Din declarația părții vătămate a rezultat cu precizie modalitățile umilitoare prin care părțile vătămate erau constrânse să practice prostituția, aceasta relatând, asemenea celorlalte, cum au fost duse într-o parcare unde mai mulți clienți își alegeau fetele cu care doreau ulterior să întrețină relații sexuale.

În cursul lunii noiembrie 2008 partea vătămată S.A.L., împreună cu G.A.M., au fugit de la barul inculpaților, profitând că aceștia se aflau în România în perioada respectivă, însă persoana care s-a oferit că le ajută s-a dovedit a fi un proxenet care intenționa să le vândă altui traficant de persoane, astfel încât părțile vătămate au fost nevoite să se întoarcă la locația inculpaților deoarece nu aveau altă posibilitate. Din probațiunea administrată a reieșit că inculpații exercitau, în mod continuu, presiuni psihice asupra părților vătămate, adresându-se cu un limbaj plin cu expresii vulgare.

De altfel, tatăl părții vătămate, martorul S.A., a declarat că a observat de fiecare dată atunci când vorbea cu fiica sa la telefon că aceasta nu se exprima liber deoarece era supravegheată sau atunci când conversa cu ea prin internet, folosind camera web, a observat de asemenea că partea vătămată era supravegheată de un bărbat mai brunet care stătea în spatele ei și îi privea. S.A.L., în cursul lunii februarie 2009 a fugit din nou de la inculpați împreună cu L.A.A., G.A.M. și C.S.I., însă a fost ademenită de inculpată să se întoarcă din nou promițându-i că o ajută să facă un avort, ceea ce nu s-a întâmplat.

Inculpata a profitat de faptul că S.A.L. era mai naivă decât celelalte fete, încercând astfel să o manipuleze. În cele din urmă, partea vătămată a reușit să se întoarcă în România în cursul lunii martie 2009.

4. În cursul lunii august 2008, numita G.A.M. i-a contactat și ea telefonic pe inculpați, în urma unui anunț în legătură cu o ofertă de lucru. Vorbind cu persoana al cărei număr de telefon figura în anunțul respectiv, a aflat că aceasta are prenumele M. și și-au fixat o întâlnire la o terasă din Baia Mare. La întâlnirea respectivă au sosit cei doi inculpați, care i-au prezentat oferta de lucru, respectiv un post de ospătar la un bar în Cipru. Inculpații au încercat să devină foarte convingători, prezentându-i posibilitățile de câștig și precizând în mod expres că nu va fi vorba despre practicarea prostituției, arătându-i chiar un contract de muncă în care era prevăzută o clauză privind interdicția practicării prostituției.

Peste câteva zile, partea vătămată a luat hotărârea de a pleca la muncă în Cipru, inculpatul cumpărându-i biletul de avion, al cărui preț victima urma să-l restituie după prima lună de muncă în Cipru. Ajunsă acolo, după ce a fost dusă la casa unde urma să locuiască împreună cu celelalte fete, partea vătămată a aflat chiar de la inculpata I.C.M. că urma să practice prostituția. Inculpata a îndemnat-o direct să se prostitueze conform regulilor impuse de aceasta, respectiv după orele de program, în oraș, în locațiile alese de clienți, spunându-i că nu are altă posibilitate să-și achite datoria față de ea și inculpatul M.V.M.

Inițial partea vătămată nu a vrut să cedeze presiunilor, însă neavând bani și cumulând o datorie de 600 euro față de inculpați, a fost constrânsă practic să întrețină relații sexuale contra cost. Acest fapt a determinat-o pe inculpata I.C.M. să-i ia victimei cartea de identitate pentru a o împiedica să fugă și astfel să-și recupereze sumele de bani pe care considera că i le datorează numita G.A.M. Din declarația părții vătămate a reieșit maniera în care inculpații le exploatau pe părțile vătămate, aplicându-le sancțiuni pecuniare stabilite la modul arbitrar de către inculpatul M.V.M.

De altfel, acesta a adresat în mod repetat jigniri victimelor, fiind și situații în care părțile vătămate erau bruscate fizic. Victima a declarat de asemenea că au existat zile la rând în care nu a mâncat nimic, deoarece inculpații urmăreau intenționat să nu aibă nicio sursă de venit, refuzând să-i dea de mâncare pentru a o sili astfel să cedeze și să se prostitueze în favoarea lor, aceasta fiind privită ca singura cale de a face bani. Întrucât actul de identitate al părții vătămate fusese reținut de către inculpata I.C.M., G.A.M. a fost constrânsă să întrețină relații sexuale cu diverși clienți, în beneficiul inculpaților, declarând că a cedat din cauza disperării și cu speranța că o va face doar atât cât să-și economisească bani măcar pentru a-și achiziționa un bilet de avion ca să se întoarcă acasă.

Partea vătămată G.A.M., la fel ca și victimele L.A.A. și C.S.I. a fost repatriată doar în urma eforturilor autorităților naționale române, care au procurat biletele necesare întoarcerii în România a acestor părți vătămate, la data de 5 martie 2009. Partea vătămată a confirmat și depozițiile celorlalte victime, arătând că erau disperate și că nu întrezăreau nicio salvare, confirmând de asemenea faptul că au fost trimise de inculpați cu clienți, fiind efectiv vândute acestora, sentimentul creat fiind acela „de vite duse la târg”.

5. În cursul lunii noiembrie 2008, partea vătămată G.G., a găsit în ziarul local G.M. din Baia Mare, un anunț dintre cele publicate de inculpați privind oferta de muncă în Cipru. Sunând la numărul din anunțul respectiv, a răspuns inculpata I.C.M., cu care de altfel s-a și întâlnit, în aceeași zi. La întâlnirea respectivă inculpata I.C.M. a venit însoțită de inculpatul M.V.M., iar din discuțiile purtate cu aceștia partea vătămată G.G. a aflat că dețin un bar în localitatea L. din Cipru și că intenționează să o angajeze în calitate de ospătar, cu un salariu lunar de 600 de euro, asigurându-i transportul la destinație și cazarea.

Pentru că nu a dat un răspuns pe loc, partea vătămată s-a întâlnit din nou cu cei doi inculpați, fiind sunată de către inculpata I.C.M., care i-a solicitat să ia o decizie mai repede și să aibă în vedere că va pleca încă o fată împreună cu ea. Acest amănunt prezentat de către inculpată a fost hotărâtor, partea vătămată fiind de acord să plece la lucru în Cipru. Ajungând acolo, victima a fost așteptată de un cetățean cipriot, care în perioada aceea lucra la barul inculpaților și care a și condus-o la localul respectiv din Limasol.

Ajunsă acolo, numita B.M.F. a fost cea care s-a ocupat de cazarea părții vătămate și care a forțat-o să meargă la cumpărături și la coafor pentru a putea lucra în barul respectiv. Trebuie precizat că toți banii pe care partea vătămată îi cheltuia pentru îmbrăcăminte trebuiau restituiți inculpaților. Chiar în aceeași zi partea vătămată a aflat de la R.M.L. că în realitate inculpații au adus-o în Cipru pentru a practica prostituția și dacă va refuza să se prostitueze nu va avea bani pentru supraviețuire. În aceeași seară partea vătămată a aflat că în barul respectiv trebuia să meargă la masa clientului, să-i țină companie, după care trebuia să meargă cu acesta direct la un hotel pentru a întreține relații sexuale.

Din declarația părții vătămate rezultă că toate fetele care lucrau în bar au confirmat cele spuse de R.M.L. Partea vătămată a refuzat inițial să iasă cu clienții și să întrețină cu aceștia relații intime, moment în care numita B.M.F. a amenințat-o, dându-i de înțeles că inculpații se vor supăra pentru atitudinea ei. În cele din urmă, B.M.F. i-a spus expres că dacă refuză să se prostitueze nu va avea ce mânca. Partea vătămată a refuzat în continuare să se prostitueze, mai precis o săptămână, până la sosirea în Cipru a inculpaților.

În tot acest interval de timp, așa cum rezultă din declarațiile părții vătămate, au fost chiar și 3 zile în care nu a avut banii necesari pentru a-și procura mâncarea, fiind silită să mănânce doar un sandviș. Întorși în Cipru, inculpații au aflat de la numita B.M.F. că partea vătămată G.G. refuză să se prostitueze, moment în care inculpatul M.V.M. a agresat-o pe aceasta, încercând să-i ia buletinul, adresându-i totodată cuvinte jignitoare, sechestrând-o în casă și supraveghind-o îndeaproape în momentul în care reușea să iasă în oraș.

În acest sens este relevantă declarația dată în fața instanței de către partea vătămată G.G., care confirmă umilința la care a fost supusă prin comportamentul inculpaților, partea vătămată arătând „m-am pus în genunchi în fața acelui client în bar pentru a-i cere milă și să-mi plătească biletul de avion; am prestat servicii sexuale pentru faptul că mi-a cumpărat acest bilet de avion”. În cele din urmă, victima a reușit să fugă după 3 săptămâni, rămânând pe străzi în Limasol, cerșind efectiv ajutorul cetățenilor precum și al unui client cunoscut în local care a acceptat să o ajute și în final a convins-o să sesizeze organele de poliție.

În aceleași împrejurări s-a întâlnit și cu soții R., toți trei formulând denunțuri la poliție.

6. În luna noiembrie 2008, au luat cunoștință de anunțurile postate de inculpați în presa locală din Baia Mare și părțile vătămate L.A.A. și S.A.G. Partea vătămată L.A.A. era studentă la Facultatea V.G. și își căuta un loc de muncă având nevoie de bani pentru a-și putea achita taxele de școlarizare. Sunând la numărul de telefon din anunț, partea vătămată L.A.A. a vorbit cu o persoană de sex feminin, care s-a recomandat M. și care i-a adus la cunoștință faptul că era vorba despre un post de ospătar la un bar din Cipru.

În urma discuției partea vătămată a stabilit o întâlnire cu inculpații la terasa de la magazinul M1 din Baia Mare, unde a mers împreună cu prietena sa S.A.G. Cei doi inculpați au prezentat celor două tinere mape cu poze din localul respectiv și le-au dat detalii despre oferta de muncă, care părea foarte tentantă, un salariu de 600 euro într-un loc exotic. La acea întâlnire S.A.G. a adresat întrebări celor doi inculpați în legătură cu activitatea ce urmau să o desfășoare, întrebând în mod expres dacă nu vor fi obligate să practice prostituția, chestiune la care inculpatul a devenit extrem de iritat și, pentru a le convinge pe cele două fete de intențiile sale „oneste”, le-a prezentat un contract individual de muncă în care se menționa expres că este exclusă practicarea prostituției.

Cele două tinere au semnat câte un exemplar al contractului iar cei doi inculpați au inițiat imediat demersuri pentru a le cumpăra biletul de avion. În zilele următoare, partea vătămată L.A.A. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpații, inculpata I.C.M., solicitându-i să-i prezinte și alte fete care ar fi dornice să lucreze în aceleași condiții ca și ea. Pentru că inculpații au afirmat că au nevoie și de o menajeră, partea vătămată L.A.A. a convins-o și pe mama sa, C.S.I., să lucreze în Cipru, fiindu-i promis un salariu de 900 de euro.

Așa cum a rezultat din declarația dată de partea vătămată în cursul judecății a văzut acest lucru ca „pe o oportunitate de a câștiga bani și de a ieși din datorii”. La scurt timp însă, S.A.G., care era studentă la Universitatea B.B. din Cluj Napoca, având unele suspiciuni în legătură cu oferta făcută de inculpați, s-a răzgândit, refuzând să mei plece în Cipru. Aflând acest lucru, inculpatul M.V.M. s-a enervat foarte tare, și inițial a refuzat să restituie numitei S.A.G. actul de identitate pe care i-l dăduse pentru procurarea biletului de avion.

La data de 3 decembrie 2008, inculpații, însoțiți de părțile vătămate L.A.A. și C.S.I. au plecat spre Cipru. Odată ajunși acolo, partea vătămată L.A.A. a aflat că la barul din Limasol nu era vorba de a desfășura o muncă de ospătar, așa cum i se promisese, întrucât inculpata i-a explicat că în realitate trebuie să stea cu clienții și să se ducă cu aceștia după orele de program pentru a întreține relații intime. Din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile celorlalte victime a rezultat că inculpatul M.V.M. nu era mulțumit de faptul că partea vătămată L.A.A. petrecea prea mult timp cu mama sa, C.S.I., situație în care aceasta din urmă a fost dusă într-o altă locație, respectiv în apartamentul numitei B.M.F., pentru a-l îngriji pe copilul minor al acesteia.

La un moment dat, L.A.A. a cunoscut, printre clienții barului, un cetățean român care s-a recomandat A. și care a avertizat-o că munca respectivă nu este pentru ea și că cel mai bun lucru ar fi să fugă de acolo, pentru că se practică prostituția și acesta este scopul pentru care a fost adusă ea în Cipru, adăugând că el știe foarte bine ce înseamnă Cipru. Partea vătămată L.A.A. a început să aibă încredere în acel bărbat, care la data de 8 decembrie 2008 i-a plătit inculpatei suma de 100 de euro pentru a obține permisiunea de a ieși în oraș cu victima, însă în realitate acei bani au fost plătiți pentru a întreține relații sexuale cu partea vătămată, ceea ce de altfel s-a și întâmplat, într-un hotel din Limasol.

Profitând de naivitatea victimei, acea persoană pe nume A. a dus-o în hotelul V. din Limasol, unde a bătut-o și a forțat-o să întrețină relații intime cu el. Fiind în stare de șoc, victima a ascuns inițial mamei sale ceea ce i se întâmplase, iar inculpata a insistat ca partea vătămată să nu depună plângere la poliție. În data de 9 decembrie 2008, partea vătămată Lungu a trimis un SMS prietenei sale, S.A.G., cu următorul conținut: „dacă ți-ai putea imagina prin cel mai teribil coșmar al tău calvarul, iadul și infernul în care sunt, ai alege, ca și mine, ori să fii omorâtă ori să te omori; sper să înveți lecția de la mine”.

În perioada următoare inculpații au încercat din nou să o determine pe partea vătămată L.A.A. să accepte să iasă cu clienții însă aceasta a refuzat în mod categoric, iar în cele din urmă partea vătămată a povestit mamei sale ceea ce pățise, precum și tratamentul la care inculpații o supuneau în mod constant, adresându-i injurii și amenințări. În cursul lunii februarie 2009, partea vătămată L.A.A. împreună cu mama sa au fugit de la inculpați, în urma unui scandal petrecut în bar. Așa cum a rezultat din declarația părții vătămate, pe perioada în care s-a aflat în Cipru a fost nevoită de multe ori să fure mâncare din bar întrucât inculpații refuzau să-i dea, încercând să o determine să se prostitueze.

În martie 2009, cu ajutorul fundației umanitare R., organele de urmărire penală și Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, Centrul Regional Cluj, părțile vătămate L.A.A., C.S.I. și G.A.M. au reușit să se întoarcă în țară, achiziționându-li-se biletele de avion.

7. La data de 30 noiembrie 2008, partea vătămată M.D., l-a contactat pe inculpatul M.V.M., în urma unui anunț postat în ziarul G.M., privind oferte de lucru. În urma discuției telefonice, partea vătămată a stabilit o întâlnire cu inculpatul la terasa restaurantului din incinta magazinului M1 din Baia Mare, întâlnire care a avut loc și la care a participat și inculpata I.C.M. În cadrul discuțiilor purtate, inculpații au încercat să o convingă pe partea vătămată că oferta de lucru din Cipru este deosebit de serioasă, arătându-i planșe foto cu imagini din barul respectiv și documente ale firmei, prezentându-i în mod mincinos faptul că ar fi înființat în Cipru o asociație care avea ca obiect de activitate ajutorarea oamenilor fără adăpost și că dețin acolo mai multe imobile. Părții vătămate i s-a făcut propunerea de a fi angajată ca și baby-sitter pentru copilul numitei B.M.F., promițându-i-se un salariu de 900 euro, completând chiar unul din contractele pe care inculpații le aveau asupra lor. Partea vătămată a avut însă unele suspiciuni cu privire la corectitudinea inculpaților și seriozitatea ofertei făcute de aceștia, iar în urma discuțiilor purtate cu soțul său, a luat hotărârea de a nu mai pleca în Cipru. La începutul lunii februarie 2009, partea vătămată a primit un SMS de la partea vătămată C.S.I., care i-a creat din nou bănuieli, iar ulterior victima C.S.I. i-a confirmat că atunci când a expediat SMS-ul a făcut-o sub supravegherea inculpatului M.V.M. La data de 24 februarie 2009, M.D. a mai primit un SMS de la aceeași parte vătămată, în care aceasta îi mărturisea că își dorește cu disperare să se întoarcă în România.

8. În cursul lunii noiembrie 2008, inculpații i-au recrutat pe numiții R.A.L. (căsătorită C.A.L.) și C.M.C., în urma unui anunț postat în ziarul G.M. Celor doi, inculpații le-au solicitat să caute pentru ei tinere dispuse să lucreze în meseriile de ospătar, barman și ajutor în aceste meserii la barul lor din Cipru. Cu ocazia discuțiilor avute, inculpatul le-a spus celor doi că a înființat Asociația Românilor din Cipru; totodată inculpatul a spus pe loc numitei R.A.L. că este angajată în calitate de manager și i-a lăsat o mapă cu formulare de contracte pe care trebuia să le completeze în situația în care recruta persoane potrivite pentru locurile de muncă respective.

Tot în acele discuții inculpatul M.V.M. i-a spus martorei că intenționează să angajeze și persoane de sex masculin pe posturi de zidari, zugravi sau electricieni. Această variantă prezentată de inculpat martorei era însă o pistă falsă, lucru dovedit ulterior, pentru că de fiecare dată când martora găsea persoanele potrivite, inculpatul refuza angajarea sub diverse pretexte. Așa cum rezultă din declarația martorei R.A.L., actualmente C.A.L. în desfășurarea activității de recrutare a forței de muncă pentru Cipru aceasta s-a întâlnit cu mai multe fete și chiar a recrutat două dintre ele, care au plecat în Cipru; ulterior, martora a aflat de la una dintre rudele unei fete plecate (O.A.) că aceasta ar fi fost sechestrată de inculpați și obligată să practice prostituția.

Contactându-i pe inculpați în Cipru pentru a vedea ce se întâmplă acolo, aceștia au spus martorei că respectiva persoană „e nebună și că nu vrea să lucreze”. La scurt timp însă, R.A.L. și C.M.C. au început să aibă suspiciuni cu privire la buna credință a celor doi inculpați, cu atât mai mult cu cât aceștia au început să folosească un limbaj trivial la adresa fetelor care erau trimise în Cipru. De altfel, inculpații înșiși au devenit nemulțumiți de activitatea celor doi martori, care au refuzat să posteze pe Internet fotografii cu imagini din localul respectiv, fotografii care li se păreau indecente, astfel că până la urmă inculpații au decis, în ianuarie 2009, să-i concedieze pe R.A.L.

și pe C.M.C. Din declarațiile acestora a rezultat însă că în perioada cât au lucrat pentru inculpați au fost recrutate mai multe fete, unele dintre părțile vătămate. Astfel, în luna ianuarie 2009, în urma anunțurilor postate pe Internet, partea vătămată O.A. din A. județul Bihor, a contactat-o pe martora R.A.L., în legătură cu oferta de muncă la care se făcea referire în anunț. Din discuțiile purtate între martora R.A.L. și partea vătămată aceasta din urmă a aflat că era vorba despre meseria de ajutor de ospătar, într-un bar din Cipru, al cărei patroană era româncă.

Martora i-a expediat părții vătămate un set de fotografii ale barului, prin Internet, așa cum îi ceruseră inculpații să procedeze. În seara aceleiași zile, partea vătămată a fost contactată telefonic chiar de inculpata I.C.M., care i-a dat mai multe detalii despre locul de muncă din Cipru, încercând să-i ofere garanții că va fi angajată ca și ospătar și de asemenea că-i vor fi plătite cazarea și masa. În cadrul acelorași discuții inculpata i-a spus părții vătămate că în localul unde urmează să fie angajată este interzisă practicarea prostituției.

După câteva zile partea vătămată s-a întâlnit în orașul A. județul Bihor cu martorii R.A.L. și pe C.M.C. pentru a semna contractul de muncă, ceea ce s-a și întâmplat dealtfel. Tot în cursul lunii ianuarie 2009, părții vătămate i s-a rezervat bilet de avion până la Larnaca și la data convenită a plecat, întâlnindu-se pe aeroportul din București cu o altă fată, recrutată în condiții similare, R.G. din Iași, cu care a plecat înspre Cipru. Ajunse acolo, tinerele au fost așteptate de inculpatul M.V.M. și de numita B.M.F., care le-au condus la localul H.B. din Limasol, unde li s-a spus că vor lucra.

Partea vătămată O.A. a declarat că a fost surprinsă de faptul că în barul respectiv atmosfera era cu totul alta decât au descris-o inculpații, văzând o angajată care făcea strip-tease în fața clienților. Tot din declarația părții vătămate rezultă că în chiar noaptea în care au fost găzduite în casa în care locuiau toate fetele, inculpata I.C.M. i-a adus la cunoștință victimei că are posibilitatea să câștige mult mai mulți bani dacă în fiecare seară, după terminarea orelor de program ale barului, va ieși în oraș cu clienți și va întreține cu aceștia relații sexuale contra cost.

Victima a refuzat categoric, aspect adus la cunoștință și celorlalte fete, partea vătămată O.A. declarând chiar că o să anunțe ambasada României din Cipru. La auzul acestui refuz categoric al părții vătămate inculpatul M.V.M. a reacționat extrem de violent verbal, adresându-i acesteia injurii și amenințări. După aceste discuții purtate cu inculpații, partea vătămată O.A., realizând ce se întâmplă, a contactat telefonic, în aceeași noapte, o cunoștință mai veche, stabilită în Grecia, care conducea o agenție de recrutare și plasare a forței de muncă și căreia i-a solicitat ajutorul.

În dimineața zilei următoare, acea persoană i-a contactat telefonic pe inculpați, după ce anterior o contactase pe R.A.L. și aflase de la aceasta numărul de telefon din Cipru al inculpaților; aceștia s-au enervat foarte tare pe partea vătămată, inculpatul M.V.M. devenind agresiv fizic și verbal, a bruscat-o pe partea vătămată, izbind-o de pereți, a înjurat-o și a jignit-o și de asemenea i-a luat cartea de identitate. Inculpații au hotărât să nu-i permită părții vătămate să plece de la ei fără a-și recupera de la aceasta cheltuielile ocazionate cu transportul și au decis să o plaseze pe O.A. la un alt local din Limasol, pentru a-și putea recupera banii.

Cu toate că victima O.A. s-a opus și nu a fost de acord, în ziua următoare inculpații au luat-o cu bagaje cu tot și au dus-o la un local cu profil similar, aparținând unui prieten al lor, cetățean cipriot, numit C.D. Acesta a cazat-o pe partea vătămată într-un apartament împreună cu o tânără din Chișinău, inculpații aducându-i însă înainte la cunoștință părții vătămate că au făcut o înțelegere cu C.D. ca acesta să le achite suma de 470 euro reprezentând contravaloarea biletului de călătorie cu avionul din România în Cipru iar cetățeanul cipriot urma să-și recupereze această sumă din exploatarea părții vătămate.

Partea vătămată a aflat și de la fata cu care locuia că în barul respectiv urma să întrețină relații sexuale, contra cost, cu diverși clienți, lucru care care partea vătămată nu a fost de acord. În ziua următoare, O.A. s-a deplasat la Poliția din Limasol și a reclamat cele întâmplate, plângerea vizându-i pe M.V.M. și I.C.M., atât cu privire la obligarea ei de a practica prostituția cât și la faptul că inculpații îi reținuseră fără drept actul de identitate. În urma reclamației făcute, partea vătămată, ajunsă în apartamentul unde fusese cazată de C.D., a fost atacată și bătută cu pumnii și picioarele de doi bărbați necunoscuți care au încercat să o violeze și care, în timpul agresiunii, i-au spus în limba engleză „asta este pentru ca să nu-ți mai bați joc de oameni ca M.V.M.

și I.C.M.”. A doua zi dimineața victima și-a făcut bagajele și a fugit din apartamentul respectiv deoarece știa că în jurul orelor 10:00 urma să fie căutată de cei doi inculpați care o avertizaseră că o vor duce la un alt local unde o vor vinde ca să-și poată recupera datoria. În timp ce partea vătămată se deplasa pe stradă plângând, un cetățean despre care constatase ulterior că era român, a abordat-o și a sfătuit-o să se adreseze Serviciului de emigrări, ducând-o personal la acea instituție. Acolo niciunul dintre funcționari nu a dorit să stea de vorbă cu ea, astfel că partea vătămată a căutat disperată o agenție de voiaj, pentru a-și procura un bilet de călătorie cu avionul, spre țară.

A găsit în cele din urmă o agenție de voiaj, unde o persoană i-a explicat că un astfel de bilet costă 165 de euro și, făcându-i-se milă de partea vătămată, a ajutat-o cu bani pentru a-și procura biletul de întoarcere în România. Tot acea persoană a îndrumat-o să reclame situația prin care trecuse la Ambasada României din Cipru. Partea vătămată a declarat de asemenea că în toată perioada în care s-a aflat în Cipru nimeni nu a ajutat-o să-și cumpere de mâncare, arătând că nu a mâncat nimic zile la rând.

9. În cursul lunii februarie 2009, organele de urmărire penală au stabilit, pe baza unor date și informații furnizate de unele părți vătămate, că inculpatul M.V.M. urmează să vină în România, începând cu data de 16 sau 17 februarie 2009, pentru a face noi recrutări de tinere. La data de 18 februarie 2009, procurorul a dispus, în baza art. 22 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 2241, 2244 C. proc. pen. și art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004, autorizarea folosirii în cauză a unui investigator sub acoperire sub numele de cod „L.R.D.”.

Investigatorul sub acoperire a pornit în activitatea sa de la anunțurile publicate în presa locală din Baia Mare în toamna anului 2008 și, folosind numărul de telefon indicat de inculpat în acele anunțuri, l-a contactat pe acesta în perioada următoare, aflând că acesta se află în București. Din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire în perioada 20 februarie-22 februarie 2009, a rezultat că inculpatul, folosind tactica cunoscută, dăduse mai multe anunțuri la rubricile de mică publicitate, inclusiv în ziare de tiraj național, care se publicau la București, în care oferea locuri de muncă în meseriile de barman-ospătar.

Aflând că investigatorul sub acoperire este o fată care dorește să se angajeze la barul său, inculpatul i-a solicitat să se deplaseze la București, pentru a o vedea și pentru a discuta, oferindu-se ca foarte repede, la data de 23 februarie 2009 mai exact, să plece împreună în Cipru. În convorbirile telefonice purtate în perioada respectivă, inculpatul i-a prezentat investigatorului și pe numita F.A. din București, pe care a pus-o să se recomande „A.” și să poarte discuții cu „L.R.D.”, menite să o atragă pe aceasta și să o determine să plece la București.

Astfel, inculpatul a stabilit cu investigatorul sub acoperire o întâlnire la București la 22 februarie 2009, într-un local public, în Piața C. Inculpatul a venit la întâlnirea respectivă însoțit de numita F.A. În incinta patiseriei din București, inculpatul a prezentat investigatorului detalii cu privire la oferta sa de muncă, promițându-i că îi va arăta și o mapă cu fotografii, după ce va ajunge la apartamentul în care locuia el în București și care s-a dovedit ulterior că aparținea numitei F.A. Tot atunci, inculpatul a mai arătat că urmează să se întoarcă în Cipru a doua zi, împreună cu alte două fete, propunându-i lui L.R.D. să vină cu el deoarece soția lui din Cipru îi poate rezerva bilet de avion.

În acel moment însă inculpatul a fost reținut de organele de poliție din cadrul B.C.C.O. Cluj, Serviciul Maramureș în colaborare cu D.C.C.O. București.

De asemenea, potrivit declarațiilor martorilor R.A.L. și C.M.C. coroborate cu mijloacele de probă rezultate ca urmare interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților, a rezultat că aceștia au mai recrutat anterior și pe părțile vătămate F.A. și I.M.E. Mai exact la începutul lunii ianuarie 2009, F.A. și-a postat pe internet un CV, arătând că dorește să se angajeze ca informatician la nivel mediu, ospătar sau baby-sitter. În urma acestui anunț a fost contactată de numita R.A.L. care i-a prezentat oferta de muncă din Cipru a inculpaților, părțile convenind să se întâlnească în București, ceea ce s-a și întâmplat ulterior.

În urma discuțiilor purtate, M.V.M. a făcut rezervări părții vătămate la avion, pentru data de 20 ianuarie 2009, când aceasta a plecat singură în Cipru. Ajunsă în Cipru, F.A. a fost așteptată de numita B.M.F., care a condus-o la localul H.B. din Limasol, unde i-a cunoscut pe inculpați. La destinație, partea vătămată a aflat că salariul nu era cel convenit inițial cu inculpații și că de fapt, după orele de program, fetele, inclusiv ea, trebuiau să iasă cu clienții în oraș pentru a întreține relații sexuale contra cost.

F.A. a rămas în Cipru 3 săptămâni iar în acest interval inculpații i-au sugerat că ei nu se opun dacă ea dorește să iasă cu clienții în oraș și să întrețină cu aceștia relații intime contra cost. Partea vătămată a declarat că nu o interesează și, potrivit depoziției sale, în perioada următoare a fost lăsată în pace. De asemenea, din declarația părții vătămate a rezultat că victimele L.A.A. și G.A.M., precum și părțile vătămate S.A.L. și C.S.I. au fugit din localul respectiv, situație în care inculpații ar fi rămas fără fete care să le aducă profit din prostituție.

Astfel, M.V.M. a hotărât să vină personal în România și să facă recrutări pentru că era nemulțumit de activitatea martorilor R.A.L. și C.M.C. În aceste condiții, inculpații au folosit-o pe F.A. drept „ghid”, aceasta venind în România împreună cu M.V.M. Prin intermediul numitei F.A. inculpatul i-a cunoscut și pe martorii B.I., M.D.A. și I.C., pe care a încercat să-i convingă să recruteze tinere pentru el și pentru inculpată, lucru care nu s-a și concretizat, pentru că tatăl martorului M.D.A. a bănuit activitățile ilegale desfășurate de inculpat și le-a interzis martorilor să continue discuțiile cu M.V.M.

Totuși, M.V.M. a reușit să o racoleze pe numita I.M.E., chiriașa care locuia în apartamentul numitei F.A., convingând-o pe partea vătămată I.M.E. să renunțe la locul său de muncă și să accepte să lucreze în Cipru. Aceasta a fost de acord cu oferta făcută și urma să plece în Cipru împreună cu inculpatul la data de 23 februarie 2009, însă datorită intervenției organelor de urmărire penală acest lucru nu s-a mai întâmplat. I.M.E. a declarat că și în cazul ei i s-a promis un salariu de 600 euro lunar plus comisioane, cazare și masă, fiind convinsă că este vorba despre meseria de barman-ospătar.

Mai mult chiar, în contractul individual de muncă pe care inculpatul a pus-o să-l semneze, partea vătămată a constatat că era inserată clauza privind interzicerea practicării prostituției.

În drept, fapta inculpaților M.V.M. și I.C.M., care, în baza unor rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008-februarie 2009, împreună, au recrutat prin înșelăciune, un număr de 14 persoane de sex feminin, majore, în special tinere, în realitate urmărind traficarea în scopul practicării prostituției sau exploatarea prin muncă (C.S.I. și M.D.) rezultate produse efectiv (în cazul numitelor W.A., A.M., R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., G.E.E.) sau materializate în forma recrutării prin înșelăciune (cazul numitelor S.A.G., M.D., F.A. și I.M.E.), promițându-le locuri de muncă decente ca barman, ospătar sau ajutor în aceste meserii ori menajere în barul H.B. aparținând inculpaților în orașul L. din Cipru, folosindu-se de imagini și înscrisuri menite să creeze aparența legalității propunerilor făcute, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru care tribunalul i-a condamnat pe fiecare dintre inculpați la pedeapsa de câte 10 ani închisoare în regim de detenție.

În drept, fapta fiecăruia dintre inculpați, care, în aceeași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună, au redactat, au semnat și s-au folosit în fața părților vătămate și a martorilor, dar și a autorităților judiciare române de înscrisuri sub semnătură privată intitulate „Contracte individuale de muncă”, neînregistrate însă la autoritățile de profil și în care s-au inserat în mod deliberat mențiuni necorespunzătoare adevărului, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru care tribunalul i-a condamnat pe fiecare dintre inculpați la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare.

Constatând că infracțiunile comise de fiecare dintre inculpați au fost săvârșite în forma concursului real, tribunalul, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune, urmând ca aceștia să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în regim de detenție.

La reținerea vinovăției celor doi inculpați, tribunalul a avut în vedere întreaga probațiune administrată în cursul urmăririi penale precum și probațiunea administrată în cursul cercetării judecătorești; astfel, teza de nevinovăție susținută de către ambii inculpați a fost înlăturată de restul probațiunii administrate, mai exact declarațiile părților vătămate, care au prezentat elemente concrete cu privire la activitatea desfășurată de inculpați, toate declarațiile coroborându-se între ele; de asemenea, tribunalul a avut în vedere declarațiile martorilor audiați, inclusiv a investigatorului sub acoperire, audiat în condiții de contradictorialitate, respectarea însă a identității protejate.

De asemenea, elementele care au rezultat în urma interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, dar și a convorbirilor și imaginilor în mediu ambiental, autorizate în condițiile legii, au confirmat pe deplin activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați și au format convingerea instanței cu privire la vinovăția acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați și a modului de executare instanța a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de sporit al fiecăreia dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, amploarea activității infracționale desfășurate de aceștia, modalitățile concrete de săvârșire, prin inducerea în eroare a părților vătămate și exploatarea într-un mod josnic a acestora, fiind obligate la practicarea prostituției precum și numărul mare de victime.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât inculpații M.V.M. și I.C.M., cât și părțile civile W.A., G.A.M. și O.A.

Prin decizia penală nr. 177/A din 18 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de inculpații M.V.M. și I.C.M. și partea civilă O.A. împotriva sentinței penale nr. 443 din 2 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați, a deducerii arestului preventiv din pedeapsa aplicată inculpatei I.C.M. și a cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile O.A. și judecând cauza în aceste limite:

A redus pedepsele aplicate inculpatului M.V.M., de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. și de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

A redus pedepsele aplicate inculpatei I.C.M., de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. și de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpată cu consecințele prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei I.C.M. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 noiembrie 2010 până la 30 martie 2012 .

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpații în solidar să plătească despăgubiri civile cu titlu de daune morale, în cuantum de 5.000 de euro sau echivalentul în RON la data plății către partea civilă O.A.

A respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile W.A. și G.A.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

A stabilit onorariu avocațial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 750 RON ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat părțile civile W.A. și G.A.M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de câte 500 RON din care, câte 150 reprezintă onorariu avocațial, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că inculpatei I.C.M. nu i s-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, deoarece aceasta s-a sustras urmăririi penale fiind necesară emiterea unui mandat european de arestare.

S-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile privitoare la sesizarea instanței cuprinse în art. 263 C. proc. pen. cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și trafic de persoane.

Cu privire la faptul că nu a fost respectată publicitatea ședinței de judecată la termenul din 4 ianuarie 2011 și nu a fost prezentă la judecată a rezultat că în ședința publică din 4 august 2009 instanța a pus în discuția părților incidența dispozițiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., apoi a declarat ședință secretă pe tot parcursul procesului. În ședința nepublică din 4 ianuarie 2011 instanța a pus în discuție reunirea cauzelor, iar acest fapt s-a apreciat că nu atrage nulitatea absolută a hotărârii.

S-a apreciat că hotărârea instanței de fond este motivată, judecătorul nefiind obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit.

Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane din conținutul acesteia au fost înlăturate actele materiale săvârșite de părțile vătămate A.M. și G.E.E., iar în ceea ce privește actele materiale comise față de părțile vătămate W.A., R.M.L., G.G. acestea au fost pe deplin dovedite.

Astfel, în ceea ce o privește pe partea vătămată W.A., declarația acesteia a fost apreciată a fi susținută și de depoziția martorei C.V., mama acesteia, considerându-se că a reținut instanța de fond în mod corect, că partea vătămată a fost nevoită să practice prostituția, neavând nici o altă sursă de venit. Susținerile formulate în apărare, potrivit cărora partea vătămată avea posibilitatea să se adreseze poliției cipriote, că avea actul de identitate asupra sa și dispunea și de resurse financiare, încercând să se acrediteze ideea că practicarea prostituției a fost opțiunea părții vătămate au fost contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, materialul probator administrat în cauză, inclusiv notele de redare a convorbirilor telefonice, a confirmat că inculpații au reușit să-i creeze părții vătămate o dependență financiară menită să o silească să accepte condițiile. Această stare de fapt este confirmată și de declarațiile celorlalte părți vătămate respectiv R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., S.A.G., M.D., F.A. precum și de declarațiile martorilor audiați în cauză.

Starea de fapt reținută de instanța de fond a fost apreciată ca și corectă și sub aspectul reținerii vinovăției inculpaților față de părțile vătămate R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., S.A.G., M.D., F.A. și I.M.E., starea de fapt fiind reținută atât pe baza depozițiilor părților vătămate cât și pe baza declarațiilor martorilor M.V.M., S.A., R.S.T., G.I., H.H., B.M.F., G.V.L., R.A.L., C.M.C., S.M., M.D.A., B.I., M.C., I.C., L.R.D.

În consecință, vinovăția inculpaților sub aspectul reținerii celor două infracțiuni reținute în sarcina lor a fost apreciată ca fiind corect reținută, iar pronunțarea unei soluții de achitare a acestora nu s-a justificat.

Cu privire la actul material reținut față de partea vătămată R.G., s-a reținut că inculpatul M.V.M. nu a fost trimis în judecată pentru acest act material, iar din cuprinsul hotărârii instanței de fond a rezultat că nu a fost reținută vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de persoane față de această parte vătămată. Astfel, prin hotărârea instanței de fond s-a reținut vinovăția celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane față de 14 părți vătămate, fără a se face referire la partea vătămată R.G. Apărările formulate de inculpată în sensul că, în lipsa unei căi de atac promovate de parchet acest act material nu mai poate fi reținut au fost apreciate fondate astfel că, instanța a înlăturat și actul material reținut față de partea vătămată R.G.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, aplicate inculpaților, instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de sporit al fiecăreia dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, amploarea activității infracționale desfășurate de aceștia, modalitățile concrete de săvârșire, prin inducerea în eroare a părților vătămate și exploatarea într-un mod josnic a acestora, fiind obligate la practicarea prostituției precum și numărul mare de victime. Curtea a reținut că întrucât, anterior, inculpații au avut o atitudine corespunzătoare, din fișa de cazier judiciar a acestora rezultând că nu au antecedente penale, iar pe parcursul derulării procesului în fața instanței de apel au avut o conduită conformă, prezentându-se la toate termenele de judecată, motiv pentru care a redus pedeapsa aplicată inculpaților prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, astfel: de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. și de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul M.V.M. și de la de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. și de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., 74 lit. a) C. pen., 76 C. pen. în ceea ce o privește pe inculpata I.C.M.

Apelul declarat de inculpata I.C.M. a fost considerat fondat și sub aspectul deducerii perioadei arestului preventiv.

Astfel, prin încheierea penală nr. 162 din 26 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1375/100/2009 al Tribunalului Maramureș s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I.C.M. pe timp de 30 zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare ce s-a emis în baza acestei încheieri, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data de 29 noiembrie 2010 Inspectoratul General al Poliției Române, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul național Interpol a transmis prin fax instanței o adresă prin care se aduce la cunoștință faptul că inculpata I.C.M. va fi extrădată din Cipru și că urmează să ajungă în România pe data de 4 decembrie 2010.

Având în vedere că inculpata I.C.M. a fost prezentată în instanță la data de 4 decembrie 2010, prin încheierea penală din data de 4 decembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 8580/100/2010, tribunalul a dispus punerea în executare a mandatului de arestare din 26 martie 2009, emis în lipsă, în Dosarul nr. 1375/100/2009 pe numele inculpatei, măsura arestării preventive a inculpatei fiind pusă în executare pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 4 decembrie 2010 până la data de 2 ianuarie 2011 inclusiv.

În cauză s-a solicitat atât Ministerului Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară cât și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol să comunice data la care inculpata I.C.M. a fost reținută în Cipru în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă întrucât prin hotărârea pronunțată de instanța de fond s-a dedus doar perioada, începând cu data de 4 decembrie 2010. Nici una dintre instituțiile cărora li s-au solicitat aceste relații nu au fost în măsură să comunice informațiile respective, din acte rezultând doar că Interpol Nicosia Cipru a comunicat că la data de 16 noiembrie 2010 a fost aprobată extrădarea către autoritățile române. Curtea a apreciat ca fiind veridice afirmațiile inculpatei conform cărora a fost reținută de autoritățile cipriote în data de 12 noiembrie 2012 raportat la faptul că a fost aprobată extrădarea în data de 16 noiembrie 2012 și este evident că, derularea procedurii de punere în executare a mandatului de arestare, presupunea reținerea inculpatei cel puțin cu câteva zile înainte de a fi prezentată autorităților cipriote în vederea executării mandatului.

În consecință, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei I.C.M. durata perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 12 noiembrie 2010 până la 30 martie 2012.

În ceea ce privește apelurile declarate de părțile civile W.A. și G.A.M., împotriva aceleiași sentințe penale, s-a reținut că instanța de fond a dispus în mod corect obligarea în solidar a celor doi inculpați la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile în sumă de câte 7.000 euro sau echivalentul în RON la data plății efective.

Cele două părți vătămate s-au constituit părți civile în cauză în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond solicitând obligarea celor doi inculpați la plata despăgubirilor civile reprezentând daune materiale și morale. Raportat la probele existente la dosarul cauzei, soluția instanței de fond de obligare a celor doi inculpați la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale acordate părților civile a fost considerată legală și temeinică.

În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă O.A., aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro, constituire ce a fost menținută de partea civilă și cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătorești la instanța de fond, instanța apreciind justificate pretențiile civile formulate în cauză de această parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj și inculpații I.C.M. și M.V.M.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că, în mod nejustificat, s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, aceștia având o atitudine nesinceră, inculpata I.C.M. sustrăgându-se urmăririi penale, precum și gravitatea faptelor săvârșite, motiv pentru care solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și majorarea cuantumului pedepsei.

Inculpații M.V.M. și I.C.M. și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 4, 5, 9, 10, 17, 18, 14 C. proc. pen., solicitând:

- în principal, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la prima instanță pentru următoarele considerente: ambele instanțe nu au dat curs solicitărilor inculpaților de a se dispune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, întrucât au fost încălcate grav dispozițiile privind desfășurarea urmăririi penale, inclusiv dispoziții privind prezentarea materialului de urmărire penală și dreptul la apărare.

Privind pe inculpatul M.V.M. aproape toate depozițiile părților vătămate/civile au fost consemnate anterior organizării flagrantului, probele fiind preconstituite fără ca inculpatul să-și poată face apărări în cauză; cererile privind reaudierea părților vătămate, audierea unor martori, efectuarea de confruntări au fost nelegal respinse deși erau contraziceri, flagrante în declarații, iar inculpatul avea dreptul să formuleze întrebări, să explice anumite situații. Astfel s-au încălcat principiile care guvernează procesul penal, art. 202 C. proc. pen. și principiul echității și al egalității armelor.

Se arată că a fost încălcat și dreptul la apărare al inculpatului M.V.M., inclusiv la momentul prezentării materialului de urmărire penală, când la dispoziția acestuia și a apărării au fost puse două volume în care se aflau legate și numerotate actele de urmărire penală, când de fapt au existat trei volume, lucru arătat și dovedit, dar de care instanțele nu au ținut cont. Practic inculpatul și apărătorii lui nu au luat cunoștință despre întreg materialul de urmărire penală încălcându-se dispozițiile art. 250 C. proc. pen. care duc la aplicarea dispozițiilor art. 197 C. proc. pen.

Nu s-au pus la dispoziție, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, nici CD-urile privind prinderea în flagrant a inculpatului, nici materialele găsite la el, nici suporții magnetici pe care erau înregistrate convorbirile ambientale etc.

Inculpata I.C.M. arată că i-au fost încălcate toate drepturile, inclusiv dreptul la apărare, acesteia nici măcar nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală invocându-se prevederile art. 254 alin. (1) C. proc. pen., deși erau incidente dispozițiile art. 261 alin. (2) C. proc. pen. (procurorul procedează la prezentarea materialului dacă inculpatul se prezintă, este prins sau adus).

Parchetul cunoștea foarte bine faptul că inculpata a fost arestată în Cipru și urma sa fie predată autorităților române, mai mult, în rechizitoriu se arată că aceasta urmează a fi citată la Penitenciarul Gherla.

Inculpata I.C.M. a arătat că practic, oficial, nici nu a cunoscut că s-a demarat față de ea o procedură penală.

Nu a fost niciodată citată legal nici măcar în fața instanțelor de judecată în legătură cu mandatul de arestare, încălcându-se astfel drepturile acesteia, în special dreptul la apărare. Există la dosar procesul-verbal prin care Tribunalul Maramureș a constatat că nu se poate realiza telefonic procedura de citare a inculpatei.

În privința sentinței penale nr. 443 din 2 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, inculpații au arătat că există două cazuri de nulitate absolută, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 290 C. proc. pen. cu privire la publicitatea ședinței și dispozițiile art. 314 C. proc. pen. cu privire la prezența inculpatului arestat, cazuri ce atrag conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. nulitatea absolută, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, art. 3859 pct. 4 și 5 C. proc. pen.

Astfel, inculpata I.C.M. a fost trimisă în judecată în Dosarul nr. 8580/100/2010, iar la termenul din 4 ianuarie 2011 s-a pus în discuție din oficiu conexarea acestui dosar cu dosarul inculpatului M.V.M., Dosar nr. 2107/100/2009 cu toate că acest aspect nu era atributul acestei instanțe, iar la apelul nominal a fost prezentă doar inculpata, nefiind prezent inculpatul.

La termenul din 4 ianuarie 2011, de această dată în Dosarul nr. 2107/100/2011, Tribunalul Maramureș a dispus de asemenea conexarea dosarelor, la apel fiind prezent doar inculpatul M.V.M., ședința fiind nepublică.

Conform art. 35 și 36 C. proc. pen. competentă să dispună conexarea și să judece cauzele reunite este instanța mai întâi sesizată, în cazul de față instanța sesizată cu judecarea dosarului inculpatului M.V.M.

Datorită faptului că ambele dosare au avut același judecător, acesta a omis să mai respecte procedura și a hotărât reunirea cauzelor de două ori, situația nelegală, iar la fiecare cerere de conexare a fost lipsă de procedură cu unul din inculpați, iar în ceea ce privește pe inculpata I.C.M. care era arestată preventiv, acest viciu nu poate fi acoperit prezența ei fiind obligatorie conform art. 314 C. proc. pen.

În dosarul inculpatului M.V.M. a fost discutată conexarea dosarelor în ședință secretă când, ședința trebuia să fie publică.

În cazul dosarului inculpatei I.C.M., în opinia acesteia, instanța trebuia să trimită dosarul la dosarul inculpatului M.V.M., unde urma să se discute conexarea, reunirea cauzelor în prezența tuturor părților și a apărătorilor, respectându-se astfel prevederile legii.

Inculpații și-au întemeiat recursul și pe dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., considerând că hotărârea instanței de fond este practic nemotivată, cât și pe pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale făcute de inculpați de natură să le garanteze drepturile lor.

Astfel, instanța de fond nu a ținut cont de nici unul din argumentele și probele invocate de inculpați în apărarea lor, respectiv declarațiile lor, ale persoanelor audiate în Cipru, ale martorilor care au dat declarații în favoarea lor etc., instanța nefăcând nici o referire și a luat de bun numai declarațiile părților vătămate pline de contradicții.

Instanța, în opinia recurenților, era obligată să examineze efectiv argumentele invocate de inculpați și problemele esențiale care i-au fost supuse judecății și să cuprindă toate aceste analize în motivarea hotărârii, în mod detailat.

De asemenea, instanța la fel, cum au procedat și organele de urmărire penală, a respins cele mai importante cereri în probațiune formulate de inculpați. Astfel, solicitarea de audiere prin comisie rogatorie a unor persoane din Cipru a fost respinsă ca nefiind utilă, încheiere din 23 august 2011.

Această probă nu a fost considerată utilă când pretinsele infracțiuni au fost săvârșite în Cipru, iar audierea unor persoane care cunosc relațiile dintre inculpați și părțile vătămate ar putea duce la aflarea adevărului.

A fost mai ușor pentru ambele instanțe să considere adevărate declarațiile confuze și făcute procauza de așa zise părți vătămate și, caz foarte grav, să facă mereu referire la faptul că autoritățile cipriote sunt corupte.

Inculpații au considerat că sunt argumente îndestulătoare, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond, art. 38515 pct. 2 lit. c) cu referire la art. 3859 pct. 4, 5, 9, 10 C. proc. pen.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea celor doi inculpați în baza art. 3859 pct. 18 cu aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru cele două infracțiuni care se rețin în sarcina lor.

A mai solicitat inculpata achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru actul material al infracțiunii de fals, 290 C. pen., privind partea vătămată M.D. deoarece contractul nu există, astfel încât nici fapta nu există, și în baza acelorași prevederi, a solicitat achitarea pentru contractele încheiate cu părțile vătămate R.G., O.A., F.A. și I.M.E. pentru că aceste contracte nu au fost semnate de inculpată.

În privința infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. d) C. pen. s-a învederat faptul că niciunul dintre inculpați nu a săvârșit această infracțiune, lipsind latura obiectivă și subiectivă.

Incriminarea se bazează numai pe declarațiile contradictorii și vădit interesate ale părților vătămate și pe declarațiile lipsite de concludentă ale unor martori.

S-a arătat că în toate fazele procesului penal ambii inculpați au negat săvârșirea faptelor, în sensul că părțile vătămate nu au fost recrutate în scopul explorării lor, nu au fost înșelate în nici un fel cu privire la activitatea pe care o vor desfășura în Cipru, au fost remunerate pentru munca depusă în baza unor contracte legal încheiate și pentru care s-au plătit toate taxele la organele fiscale cipriote care efectuau dese controale pentru a vedea în ce condiții se desfășoară activitatea localului.

Ceea ce făceau părțile vătămate după ce terminau programul de lucru era treaba lor, acest aspect nu îi privea pe cei doi inculpați.

Cu privire la partea vătămată M.D., aceasta a luat legătura cu inculpații pentru a pleca în Cipru, dar s-a răzgândit pentru că soțul ei nu a fost de acord cu acest lucru.

La fel partea vătămată S.A.G., s-a întâlnit cu inculpații care i-au prezentat oferta de muncă, i-au cumpărat și biletul de avion, dar ea s-a răzgândit și nu a mai plecat în Cipru. Aceasta a fost audiată numai în faza de urmărire penală.

Față de aceste două părți vătămate se reține săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în forma racolării prin înșelăciune, dar în opinia recurenților această infracțiune nu subzistă și se impune achitarea inculpaților.

Inculpații arată că declarațiile celorlalte părți vătămate sunt pline de contradicții, conțin o mulțime de neadevăruri și sunt făcute procauza, sunt declarații tip, organele de cercetare penală nici măcar nu au încercat să facă o diversificare a acestor relatări: au cunoscut pe inculpați și au crezut în ceea ce aceștia relatau despre condițiile de muncă, în Cipru au fost nevoite să se prostitueze pentru că nu aveau bani, inculpații nu au exercitat violențe asupra lor, dar le amenințau și le terorizau psihic, nu au sesizat organele de poliție locală pentru că erau corupte, în contract era prevăzută o clauză că prostituția este interzisă (clauză interpretată de organele de cercetare penală în defavoarea inculpaților).

Pentru a nu fi ele inculpate pentru practicarea prostituției, părțile vătămate s-au prevalat de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 care le asigură impunitatea și incriminează pe inculpați de fapte ce nu pot fi dovedite concret și cu probe obiective.

Astfel, în rechizitoriu în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de 10 părți vătămate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prostituție.

Inculpații arată că în aceste condiții este evident faptul că așa zisele părți vătămate au tot interesul să declare împotriva inculpaților pentru a se apăra și pentru a obține și sume de bani drept „daune morale”.

Acuzele aduse inculpaților și preluate de organele de cercetare penală fără o analiză specifică și neținând cont de apărările inculpaților în opinia acestora nu se confirmă pentru următoarele considerente:

- părțile vătămate puteau oricând să anunțe organele de poliție sau rudele, prietenii din țară că sunt exploatate; toate aveau telefoane mobile pe care le puteau folosi nestingherite ceea ce au și făcut, aveau acces Ia internet, secția de poliție era lângă apartamentul unde locuiau, casa era amplasată pe o arteră foarte circulată, iar ușa era totdeauna deschisă, au avut în posesie cărțile de identitate pe care le-au și prezentat la Serviciul de imigrări, relevante fiind declarația părții vătămate G.A.M., „telefonul nu mi-a fost luat, am avut acces și la un internet-cafe”, cât și declarația părții vătămate F.A., „nu mi s-a luat buletinul, eram liberă să ies din casă oricând doream, aveam cheia de la casă”.

- părțile vătămate nu au fost obligate să practice prostituția, nu au fost amenințate nu erau obligate să iasă cu clienții, ieșeau în oraș nesupravegheate, fiecare făcea ce dorea în timpul liber.

Ele aveau posibilitatea să-și găsească în Cipru alt loc de muncă, erau multe oferte, iar în apropierea locuinței erau un oficiu pentru forțele de muncă; exista chiar un ziar care conținea oferte de lucru în limba română.

Nu au existat amenințări din partea inculpaților, iar în declarațiile din instanță părțile vătămate nu au putut să arate în ce constau acestea, nuanțând în sensul că li se adresau cuvinte jignitoare.

Inculpații arată că acuzarea, vrând neapărat condamnarea inculpaților, nu a putut invoca violența fizică, privarea de libertate, s-a pretins că acțiunea de „constrângere” s-a realizat pe plan psihic și prin lipsirea de bani, înfometarea părților vătămate.

Această variantă, în opinia inculpaților, este infirmată categoric de probele dosarului, chiar de declarațiile părților vătămate care și-au permis să-și cumpere haine, cosmetice, să trimită bani în țară, să plătească nenumăratele convorbiri telefonice pe care le efectuau.

Există la dosar și poze făcute în Cipru în perioada în discuție în care părțile vătămate numai înfometate nu apar.

Totul a pornit de la partea vătămată R.S.T. Loredana care era invidioasă pe inculpați și căuta să se erijeze în liderul acestor tinere pe care le-a instigat împotriva lor.

Dacă aceasta a practicat prostituția în Cipru este pentru că asta a fost alegerea ei nu pentru faptul că inculpații ar fi amenințat-o că îi vor spune acest lucru soțului ei.

De fapt, soțul ei a venit și el în Cipru unde nu a lucrat deloc, complăcându-se să trăiască din banii câștigați de soția chiar și prin aceste mijloace pe care le cunoștea.

Inculpații nu au mai dorit să colaboreze cu soții R.S.T. și le-au solicitat să plece, iar drept răzbunare partea vătămată R.M.L. a făcut o plângere la poliție care s-a dovedit a fi neîntemeiată.

Unele părți vătămate s-au plâns de faptul că au trebuit să-și plătească biletul de avion, cazarea și masa, hainele și cosmeticele.

În primul rând de la început au știut că trebuie să returneze banii pentru biletul de avion și să-și plătească cazarea, iar celelalte lucruri era normal să și le achite, în timp ce ele trimiteau bani acasă, declarație parte vătămată W.A.: „am trimis în România circa 200-300 euro”.

Majoritatea părților vătămate au susținut că nu au reclamat această stare de lucruri organelor de poliție cipriote pentru că acestea ar fi corupte, acuzații vădit nefondate făcute de niște persoane interesate numai să câștige cât mai mulți bani indiferent de mijloace.

S-a solicitat achitarea celor doi inculpați și în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Se reține că inculpații au redactat, semnat înscrisuri intitulate „Contracte individuale de muncă”, neînregistrate însă la autoritățile de profil și în care au înserat deliberat mențiuni necorespunzătoare adevărului.

Ambele afirmații, în opinia inculpaților, sunt eronate. În ceea ce privește neînregistrarea contractelor la autoritățile din România încă din faza de urmărire penală și chiar în cuprinsul rechizitoriului rezultă faptul că există posibilitatea încheierii contractului individual de muncă între cele două părți direct cu angajatorul în Cipru, contractele de muncă fiind supuse legislației din această țară.

Cipru nu a restricționat accesul pe piața forței de muncă a cetățenilor români după data de 1 ianuarie 2007, când România a aderată la Uniunea Europeană, iar contractele de muncă au fost încheiate între cele două părți direct cu angajatorul, firma din Cipru D.M. LTD.

Deci nu s-a încălcat nicio prevedere privind legislația muncii după cum toate clauzele înserate în contracte au fost reale nu au existat clauze, necorespunzătoare adevărului cum a susținut acuzarea.

Datele contractelor erau corecte, de asemenea datele angajatelor erau corecte, salariul era real părțile vătămate au și plătit contribuții sociale în Cipru, funcția era de ajutor ospătar, barman și prostituția era interzisă.

Toate prevederile din contracte au fost reale, deci nu subzistă infracțiunea de fals prevăzută de art. 290 C. pen. pentru care s-a solicitat achitarea celor doi inculpați.

Inculpații au solicitat respingerea cererilor de despăgubiri civile formulate de părțile vătămate, întrucât acestea nu și-au dovedit pretențiile (încercări de probațiune numai cu declarații ale rudelor), după cum nu au dovedit nici că au suferit, „daune morale”.

În terțiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin. (1), lit. d) C. pen., menținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (reținute de instanța de apel), reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special și suspendarea executării sub supraveghere, art. 86 C. pen.

Date fiind caracteristicile acestei cauze, date fiind multitudinea de elemente incerte s-a considerat că pot fi aplicate prevederile art. 861 C. pen., scopul pedepsei poate fi realizat și fără privarea de libertate a inculpaților, care de altfel au fost și în regim de detenție o bună perioadă de timp.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate, prioritar pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen.

Așa cum rezultă din conținutul motivelor de apel depuse în scris la Curtea de Apel Cluj de către inculpata I.C.M. susținute oral și de către apărătorul ales al acesteia și consemnate în practicaua încheierii de ședință din 27 septembrie 2012, cât și din concluziile scrise depuse la dosar, inculpata a formulat critici la adresa hotărârii instanței de fond, solicitând achitarea pentru infracțiunea de trafic de persoane, cât și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pe lângă alte motive care vizau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau restituirea cauzei la Parchet, cât și critici privind soluționarea laturii civile.

Din analiza conținutului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a răspuns criticilor vizând restituirea cauzei la parchet, trimiterii spre rejudecare, însă cu privire la solicitările inculpatei privind achitarea pentru infracțiunea de trafic de persoane, instanța s-a rezumat la a constata că, situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă sub aspectul vinovăției inculpatei față de părțile vătămate R.M.L., G.G., L.A.A., G.A.M., C.S.I., S.A.L., O.A., S.A.G., M.D., F.A. și I.M.E. și făcând trimitere la depozițiile părților vătămate și ale martorilor.

Or o asemenea motivare încalcă dispozițiile art. 356 C. proc. pen., conform cărora, hotărârea trebuie să cuprindă o descriere a faptei ce face obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei (nu o simplă înșiruire de probe), cât și a celor care au fost înlăturate (nu s-a explicat de ce nu au mai fost supuse analizei și declarațiile martorilor care au dat depoziții favorabile inculpaților).

Motivarea reprezintă temeiul propriu-zis al hotărârii, întrucât se arată raționamentul judecătorului, prezentându-se adoptarea sau respingerea anumitor dispoziții de drept pozitiv, se expune felul cum au fost încadrate faptele presupus a fi săvârșite în limite strict prevăzute de lege, se expun faptele deduse judecății cu argumentarea deductivă sau inductivă a judecătorului, cu silogismele sau temeiurile utilizate după cum indică normele legale.

Înalta Curte constată că, în afara acestor aprecieri generice [ce s-ar fi justificat într-o motivare în care inculpații s-ar fi prelevat de dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.], nu există nicio descriere cu privire la faptele imputate inculpaților, nu rezultă în ce constă latura obiectivă a infracțiunii, care este elementul material concret săvârșit de către aceștia, astfel încât el să corespundă elementului stabilit în abstract de norma de incriminare, cu atât mai mult cu cât inculpații învederaseră ca și critică neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel nu a arătat care sunt considerentele pentru care apărarea inculpaților, în sensul că nu au comis faptele nu poate fi primită, fără să aducă argumente care să justifice respingerea apărării acestora.

Totodată, instanța de apel nu face o analiză a probelor care ar dovedi vinovăția, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, face doar o enumerare a martorilor care au dat declarații, fără să prezinte elemente relevante din declarațiile acestora, nearătând de ce nu a luat în considerare probele propuse și administrate de inculpați în susținerea nevinovăției.

Astfel, fără a fi descrisă situația de fapt, instanța omite să prezinte raționamentul său logico-juridic care să demonstreze suprapunerea, coincidența dintre o normă de incriminare și o stare de fapt dovedită.

Fără prezentarea unui asemenea raționament logico-juridic instanța ajunge la concluzia vinovăției inculpaților prin referire la unele probe administrate care nu au fost analizate.

O asemenea motivare vine în contradicție cu principiile de drept aplicabile, cu dreptul la un proces echitabil al inculpaților.

Instanțele au obligația de a-și motiva hotărârea în vederea garantării bunei administrări a justiției, dar și a drepturilor părților la un proces echitabil, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel ca justițiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care aceste apărări i s-au respins (cauza Burg și alții c.Franței, cauza Suominen c.Finlandei).

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanței de control judiciar, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Este adevărat, așa cum se arată și în jurisprudența C.E.D.O. că nu trebuie să existe un răspuns la fiecare argument avansat de părți, însă, din conținutul hotărârii recurate reiese că instanța de apel, deși a constatat existența faptei nu a prezentat împrejurările de loc, de timp, de mod, de mijloace, de scop în care s-a săvârșit fapta, nu a făcut o analiză a probelor din care să rezulte vinovăția inculpaților, motivele pentru care au fost reținute unele probe și de ce au fost înlăturate altele, nu a analizat apărările acestora cu privire la nevinovăția lor, nu a verificat dacă împrejurările reținute de instanța de fond reprezintă adevărul material, complet și cert (Boldea vs. România), astfel încât instanța de recurs practic este în imposibilitate de a controla hotărârea instanței de apel.

Pentru a putea efectua un control al hotărârii în recurs e necesar a se cunoaște care a fost starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns la această situație. Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza unei motivări complete a hotărârii recurate.

Instanța europeană pentru drepturile omului s-a pronunțat constant că argumentele atât ale apărării, cât și ale acuzării trebuie să fie analizate în hotărâre, pentru ca cei care sunt trimiși în judecată pentru diferite fapte să fie convinși că judecătorul le-a analizat apărările și în acest sens să aprecieze și șansele de reușită ale unui recurs (cauza Hadjianastassiou c.Greciei).

De altfel și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în acest sens, pentru rațiuni identice în deciziile nr. 1328 din 4 aprilie 2011, nr. 4007 din 5 decembrie 2012, nr. 2721 din 14 iulie 2011, nr. 3018/2004, nr. 2664 din 5 septembrie 2012, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere cele expuse în legătură cu viciile hotărârii atacate, precum și identitatea între acestea și cele reținute în deciziile instanței supreme, acestea conduc la un raționament identic „Ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet”=Unde se aplică același raționament, se aplică aceeași soluție.

Mai mult, instanța de prim control judiciar a omis să analizeze și critica inculpatei cu privire la nevinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., aceasta solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru actele materiale cu privire la contractele semnate de martora R.A.L. cu părțile vătămate R.G., O.A., F.A. și de către I.C. cu I.M.E. și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru actele materiale ale infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu privire la restul contractelor, întrucât lipsește latura subiectivă.

Or, din considerentele deciziei atacate nu rezultă nicio analiză a criticii recurentei inculpate cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, instanța de apel a omis să se pronunțe pe apărările inculpatei, respectiv pe declarațiile acesteia și ale coinculpatului M.V.M., ale persoanelor audiate în Cipru, ale martorilor B.M.F., A.S., F.A., ale colaboratorului, care în opinia inculpatei demonstrau nevinovăția.

Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanțe, acestea având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă (cauza Albina c. României).

Astfel, instanța a omis să analizeze și să se pronunțe pe o serie de cereri esențiale în aflarea adevărului, așa cum impun prevederile art. 3 C. proc. pen.

Nefăcând o analiză a tuturor infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați, neîndreptându-se atenția, în considerarea prezumției de nevinovăție și în scopul aflării adevărului spre analizarea probelor din care ar putea reieși nevinovăția inculpaților, instanța a încălcat dispozițiile art. 3, art. 4, art. 6 și art. 287 C. proc. pen.

Față de cele reținute, nemotivarea laturii penale (latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii) a cauzei, motivarea în termeni generali, fără referire la particularitățile cauzei, nepronunțarea asupra unor cereri/probe esențiale pentru inculpați pune părțile în imposibilitate de a critica hotărârea în fața instanței de judecată. Astfel, hotărârea este lovită de nulitate, chiar dacă este relativă, produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile inculpaților și al parchetului și va trimite cauza spre rejudecare Curții de apel. Aceasta, prin conformare la efectul devolutiv total, în fapt și în drept, prevăzut de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., va proceda la prezentarea și analiza riguroasă din punct de vedere juridic și logico-formal a probelor ce poartă asupra existenței faptelor imputate și din care rezultă fără dubiu vinovăția inculpaților, va răspunde la totalitatea cererilor și criticilor ridicate de aceștia (inclusiv la criticile dezvoltate prin recursurile promovate de către Parchet și inculpați), iar în esență, va administra sau doar va analiza și interpreta orice alte probe prin care să se atingă scopul procesului penal pornit împotriva inculpaților recurenți, așa cum este definit prin dispozițiile art. 1 alin. (1) C. proc. pen. și pentru aflarea deplinului adevăr judiciar în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații M.V.M. și I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 177/A/2012 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, respectiv Curtea de Apel Cluj.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați M.V.M. și I.C.M., în sumă de suma de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 octombrie 2013.