Human trafficking convictions quashed and remanded for three, reduced sentences applied to six after retroactive guilty-plea reduction.

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A. și D.G. împotriva Deciziei penale nr. 39/A din 15 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 982/F din 15 noiembrie 2012, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât:

1. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V. zis "S.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 12 ani închisoare, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pe care în baza art. 78 alin. (1) C. pen. a sporit-o cu 1 an, în final 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care l-a contopit cu această pedeapsă, și a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 20 ani închisoare, care a fost sporită în baza art. 78 alin. (1) C. pen. cu 1 an, în final 21 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, care a fost contopit cu această pedeapsă și i-a fost aplicată pedeapsa de 21 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe perioada de 10 ani.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate și pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final inculpatul executând pedeapsa de 23 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și emiterea unui nou mandat.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 8 decembrie 2010 la zi.

2. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata S.F. zisă "Z.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care îl contopește cu prezenta, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 15 ani închisoare, pe care în baza art. 78 alin. (1) C. pen. o sporește cu un an, în final aplicând pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care l-a contopit cu prezenta, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 20 de ani închisoare pe care, în baza art. 78 alin. (1) C. pen., o sporește cu 1 an, în final aplicând pedeapsa de 21 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care l-a contopit cu prezenta, și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare. S-a constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 21 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final inculpata executând pedeapsa de 23 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 8 decembrie 2010 la zi.

3. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.P. zis "P.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 18 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1239 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea în pedepsele concurente, de câte 1 an închisoare pentru trei infracțiuni de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea și aplică pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an, în final inculpatul executând pedeapsa de 19 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus prevenția de 24 de ore din 19 aprilie 2010 și de la 10 august 2011 la zi.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. zis "M.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 11 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 11 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 15 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentințele penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea și 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentința penală nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 15 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 1 an, în final inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A fost dispusă anularea mandatelor de executare emise în baza Sentințelor penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea și 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București și emiterea unui nou mandat conform prezentei. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă prevenția de 24 de ore din data de 25 ianuarie 2011 și de la 31 martie 2011 la zi.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A. zis "R.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 20 decembrie 2011 la zi.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul U.C. zis "M.A.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 20 decembrie 2011 la zi.

7. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. zis "S.A.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas de executat de 896 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe care l-a contopit cu prezenta, și a aplicat pedeapsa mai grea, de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas de executat de 896 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe care îl contopește cu prezenta, și aplică pedeapsa mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, în final inculpatul executând 15 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția de la 20 decembrie 2011 la zi.

8. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.G. zis "B.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentințele penale nr. 255 din 2 august 2010 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1515 din 12 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012, și nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 260 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel București.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012 în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 175/2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București;

- pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și (21) lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicate prin Sentința penală nr. 255 din 2 august 2010 a Judecătoriei Buftea;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2000, aplicată prin Sentința penală nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de mai sus, astfel cum au fost descontopite, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul executând 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 și 36 alin. (3) C. pen., a fost dedusă prevenția de la 3 mai 2007 la 4 mai 2007, de la 5 februarie 2008 la 14 aprilie 2008, de la 5 august 2010 la 17 august 2010, de la 15 februarie 2011 la zi.

9. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a fost condamnată Inculpata C.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M. și C.G. la plata către partea civilă N.M. a sumelor de 400 RON, daune materiale, și 25.000 euro echivalent RON la data plății, daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații M.V. și S.F. la plata către partea civilă N.F. a sumei de 25.000 euro în echivalent RON la data plății, daune morale.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații M.V., C.I.P., D.G. și C.G. la plata către parte civilă B.I.C. a sumei de 800 RON, daune materiale, și 25.000 euro echivalent RON la data plății, daune morale.

În baza art. 17 și 346 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., C.A., U.C., D.I., D.G., la plata către partea civilă B.A.M., prin reprezentant legal, a sumei de 100.000 euro echivalent RON la data plății, daune morale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate telefoanele mobile aparținând inculpaților și depuse la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar.

În baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate imobilele situate în str. M.B., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, și din Str. A.M., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, reședințele inculpaților M.V. și S.F., și imobilul din str. D., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, reședința inculpaților C.I.P. și C.G.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra acestor 3 imobile, în vederea confiscării.

În baza art. 1182 C. pen., s-au confiscat de la fiecare dintre inculpați câte 50.000 euro.

În baza art. 163 C. proc. pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra oricăror alte bunuri imobile și mobile ale inculpatului M.V. până la concurența sumei de 225.000 euro și 1.200 RON, asupra oricăror alte bunuri mobile sau imobile ale inculpatei S.F. până la concurența sumei de 200.000 euro și 400 RON, asupra oricăror alte bunuri mobile sau imobile ale inculpatului C.I.P. până la concurența sumei de 200.000 euro și 1.200 RON, asupra oricăror alte bunuri mobile sau imobile ale inculpatei C.G. până la concurența sumelor de 100.000 euro și 400 RON, și asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C.A., U.C. și D.I. - până la concurența sumei de 150.000 euro, ale inculpatului M.M. - până la concurența sumei de 175.000 euro și 400 RON, și ale inculpatului D.G., până la concurența sumelor de 175.000 euro și 800 RON.

Instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București nr. 2125D/P/2010 din 15 martie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

1. M.V. zis "S.", pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

2. S.F. zisă "Z.", pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și de trafic de persoane și trafic de minori, fapte prevăzute și pedepsite de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.;

3. C.I.P., zis "P.", pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

4. M.M., zis "M.", pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. C.A., zis "R.", pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

6. U.C., zis "M.A.", pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

7. D.I., zis "S.A.", pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

8. D.G., zis "B.", pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. și de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare și sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, și de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare, s-a reținut că în anul 2010, inculpații M.V. zis "S.", S.F. zisă "Z.", C.I.P. zis "P.", C.G., M.M. zis "M.", C.A. zis "R.", U.C. zis "M.A.", D.I. zis "S.A." și D.G., zis "B.", le-au recrutat pe părțile vătămate N.F., B.I.C. (minoră), N.M., B.A.M. (minoră) prin răpire și folosirea unor mijloace de constrângere (violențe, amenințări), pe care ulterior le-au transportat, cazat și găzduit, în imobilele de domiciliu sau de reședință din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției pe raza comunei Tunari, jud. Ilfov și în zona Șoselei de Centură a mun. București. De asemenea, inculpații au deposedat părțile vătămate răpite de bunurile deținute, în special de telefoanele mobile pentru a nu avea posibilitatea de a anunța organele de poliție sau rudele.

Tribunalul a constatat că în actul de sesizare s-a reținut că:

1. În dimineața de 10 august 2010, inculpații M.V., zis "S." și concubina sa, S.F., zisă "Z.", împreună cu alte persoane neidentificate, prin folosirea forței, au răpit-o pe partea vătămată majoră N.F., din zona intersecției B-dul Carol I - Calea Moșilor din mun. București, pe care apoi au transportat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov la reședința inculpaților M.V., zis "S.", și S.F., zisă "Z.", din Str. M.B.

În această locuință, partea vătămată a fost cazată, iar prin folosirea unor mijloace de constrângere (amenințări cu moartea), a fost obligată să practice prostituția în folosul celor doi inculpați, în zona Șoselei de Centură a mun. București - bariera CFR de la intrarea în satul Tunari, comuna Tunari.

În zona respectivă, partea vătămată N.F. a fost transportată, însoțită și supravegheată în permanență de inculpații M.V. și S.F., iar sumele obținute de la clienți, care variau între 30 și 50 RON, au fost însușite de aceștia.

În seara zilei de 11 august 2010, partea vătămată N.F. a reușit să fugă cu ajutorul unui taximetrist, mai multe bunuri (printre care și telefonul mobil), documente de identitate și alte înscrisuri personale de care fusese deposedată anterior rămânând la reședința inculpaților M.V. și S.F.

2. La data de 2 septembrie 2010, inculpații M.V., zis "S.", C.I.P., zis "Pică" și D.G., zis "B.", au răpit-o pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, în timp ce se afla pe Șoseaua de centură a mun. București în dreptul intrării în comuna Cernica, după care au deposedat-o de suma de 200 RON și telefonul mobil.

În continuare, partea vătămată B.I.C. a fost transportată în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la reședința inculpatului C.I.P., zis "P.", și a inculpatei C.G.

În această locație, partea vătămată a fost lipsită de libertate de inculpatul C.I.P., zis "P.", și inculpata C.G., încuiată într-o cameră și determinată, prin amenințări și violențe, să practice prostituția în folosul acestora.

În acest scop, partea vătămată minoră B.I.C., a fost transportată de inculpatul C.I.P., zis "P.", pe Șoseaua de centură a mun. București, unde a fost obligată de acesta să practice prostituția cu mai mulți clienți, fiind în permanență supravegheată și păzită de inculpat.

Banii obținuți ca urmare a exploatării prin obligarea la practicarea prostituției erau însușiți în totalitate de inculpatul C.I.P., zis "P.".

După două zile, partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, a reușit să fugă cu ajutorul unui client și a sesizat organele de poliție.

3. În ziua de 11 noiembrie 2010, inculpații M.V., zis "S.", C.I.P., zis "P.", și M.M., zis "M.", au răpit-o pe partea vătămată majoră N.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a Șoselei de Centură a Mun. Ploiești, pe care au amenințat-o cu moartea, au lovit-o și au electrocutat-o cu un dispozitiv cu electroșocuri, după care au transportat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la reședința inculpaților M.V. și S.F., din str. M.B.

În această locuință, inculpații M.V., C.I.P., M.M. și S.F., zisă "Z.", au deposedat-o pe partea vătămată N.M. de haine și de alte bunuri personale (telefon mobil, chei de la casă, etc.), au îmbrăcat-o cu alte haine și apoi au încuiat-o într-o cameră în care se mai afla o altă tânără, minoră, ținută împotriva voinței ei.

După câteva ore, partea vătămată N.M. a fost transportată de inculpați la locuința inculpatului C.I.P., zis "P.", și a inculpatei C.G., unde a fost, de asemenea, încuiată într-o cameră.

În cursul aceleiași nopți, părții vătămate N.M. i-au fost aduși clienți "la cameră" de către inculpatul C.I.P. și inculpata C.G., aceasta fiind obligată să întrețină relații sexuale în schimbul unor sume de bani.

Inculpatul C.I.P., zis "P.", și inculpata C.G. au obligat-o pe partea vătămată N.M. să practice prostituția cu aproximativ 15 clienți pe zi, aduși de inculpatul C.I.P. la locuința unde partea vătămată era lipsită de libertate, în restul timpului fiind încuiată într-o cameră.

S-a stabilit, totodată, că din încasările obținute de inculpatul C.I.P. ca urmare a obligării părții vătămate N.M. la practicarea prostituției, inculpatul M.V., zis "S.", beneficia de un procent de 25%.

La data de 16 noiembrie 2010, partea vătămată N.M. a fost transportată de inculpații C.I.P., zis "P.", și M.M., zis "M.", pe Șoseaua de Centură pentru a practica prostituția cu șoferii autoturismelor care circulau în această zonă.

De asemenea, în aceeași zi și în aceeași locație, au fost aduse de către inculpatul M.V., zis "S.", în scopul practicării prostituției, și partea vătămată B.A.M. împreună cu alte două tinere.

În cursul aceleiași zile, partea vătămată N.M. a reușit să fugă cu ajutorul unui șofer de tir, a sesizat organele de poliție, iar în data de 18 noiembrie 2010, ca urmare a examinării medico-legale efectuate de Serviciul Medico-Legal Ploiești, Jud. Prahova, a obținut Certificatul medico-legal din 18 noiembrie 2010, concluziile fiind că "numita N.M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pot data din 11 noiembrie 2010 și necesită 1 - 2 (una - două) zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, dacă nu survin complicații".

4. În toamna anului 2010, inculpații M.V., zis "S.", C.I.P., zis "P.", și M.M., zis "M.", au răpit-o pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din Mun. București, după care au transportat-o și cazat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la locuința inculpaților M.V., zis "S.", și S.F., zisă "Z.".

Partea vătămată minoră B.A.M. a fost împiedicată să părăsească locuința și obligată de inculpații M.V., zis "S.", și S.F., zisă "Z.", prin folosirea de mijloace de constrângere (amenințări și violențe) să practice prostituția în folosul lor, pe Șoseaua de centură a Mun. București, în zona barierei Tunari.

În această zonă, partea vătămată a fost transportată și supravegheată dintr-o mașină, de inculpatul M.V., zis "S.", banii obținuți din practicarea prostituției fiind în totalitate însușiți de acesta.

Într-una din zile, profitând de neatenția inculpatului M.V., zis "S.", partea vătămată minoră B.A.M. a reușit să fugă cu ajutorul unui client, care a dus-o pe aceasta în mun. București, la o prietenă, în zona Lizeanu. În această locație partea vătămată a fost găsită de inculpatul M.V., zis "S.". Acesta împreună cu inculpații C.A., zis "R.", U.C., zis "M.A.", D.I., zis "S.A.", și D.G., zis "B.", au răpit-o din nou și au dus-o cu forța la locuința inculpatului M.V., zis "S.", din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov.

În această locuință, partea vătămată minoră B.A.M. a fost bătută de inculpatul M.V., zis "S.", pentru că a îndrăznit să fugă și în următoarea perioadă a fost lipsită de libertate și ținută numai în locuință, unde îi erau aduși clienți ocazional, cu care era obligată de inculpat sau concubina sa să întrețină raporturi sexuale.

Ulterior, partea vătămată minoră B.A.M. a fost din nou transportată și obligată de inculpatul M.V., zis "S.", să practice prostituția pe șoseaua de centură, iar a doua zi, în data de 15 noiembrie 2010, partea vătămată a fost depistată de organele de poliție, dusă la sediul poliției și ulterior instituționalizată într-un centru de plasament pentru minori.

Inculpații M.V., zis "S.", C.I.P., zis "P.", și S.F., zisă "Z.", au făcut presiuni atât la sediul poliției, cât și la sediul centrului de plasament pentru minori pentru a o "recupera" pe partea vătămată minoră B.A.M., adresând amenințări angajaților și directorului centrului pentru protecția minorilor.

Situația de fapt expusă în actul de sesizare a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile părților vătămate N.F., N.M. și a părților vătămate minore B.A.M., B.I.C.; recunoașteri din planșe fotografice; declarația martorului B.M.D.; declarația martorei C.F.A.; certificat medico-legal emis pe numele N.M.; procese-verbale de cercetare la fața locului; procese-verbale întocmite ca urmare a emiterii de către Judecătoria Sectorului 1 a Autorizației din 15 octombrie 2010, pentru accesul și supravegherea mijloacelor de comunicații telefonice pentru cartela SIM utilizată de inculpatul C.I.P.; procesul-verbal de conducere în teren; proces-verbal de transcriere a înregistrării convorbirilor telefonice între inculpatul M.V. și concubinul părții vătămate N.F., declarațiile inculpaților M.V., S.F., C.I.P., M.M., D.I., D.G., C.A. și U.C. și C.G.

În cursul cercetării judecătorești, inculpații C.I.P., M.M., M.V., S.F., U.C., și C.G. au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 3201 alin. (2) C. proc. pen., judecata poate avea loc în condițiile procedurii prescurtate și cu reținerea beneficiului reducerii cu o treime a pedepselor "numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere (...)".

Din declarațiile inculpaților care au solicitat aplicarea acestei proceduri a rezultat că aceștia nu au recunoscut învinuirile astfel cum au fost expuse în actul de sesizare. Inclusiv în cazul inculpaților C., niciunul dintre inculpații menționați mai sus nu a recunoscut săvârșirea actelor de amenințare și violență împotriva părților vătămate, teza acestora fiind că victimele au ales să se prostitueze din proprie voință, iar inculpații nu au comis niciun act de agresiune morală sau fizică împotriva acestora, ci dimpotrivă, pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp le-au oferit protecție.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele esențiale ale aplicării procedurii prescurtate, respectiv recunoașterea învinuirilor așa cum au fost expuse în actul de sesizare și recunoașterea și asumarea probelor administrate în cursul urmăririi penale, prin apărările expuse de fiecare dintre inculpați cu ocazia audierii fiind evident că aceștia combat în realitate declarațiile părților vătămate. Ca atare, tribunalul a respins cererile de aplicare a procedurii prescurtate conform art. 3201 C. proc. pen., cereri formulate de inculpații C.I.P., M.M., M.V., S.F., U.C., și C.G. la primul termen de judecată.

Pentru argumentele mai sus expuse s-a procedat la administrarea cauzei conform procedurii obișnuite față de toți inculpații. În privința administrării probatoriului, tribunalul a optat pentru audierea atât a părților vătămate și civile, cât și a martorilor, în condițiile art. 862 C. pen., procedură care asigură posibilitatea ca părțile vătămate și martorii să fie audiați fără a se afla în sala de judecată și fără a avea astfel contact direct cu inculpații prezenți în sală.

Tribunalul a avut în vedere pentru a stabili această modalitate de audiere atât natura cauzei - trafic de persoane și de minori în scopul exploatării sexuale - cauze care prin natura lor au ca specific o poziție de vulnerabilitate a persoanelor ce se presupun a fi victimele acestor infracțiuni, cât și împrejurări ajunse la cunoștința președintelui de complet în ședință publică cu ocazia ședințelor de judecată desfășurate înainte de citirea actului de sesizare.

La termenul de judecată din 2 mai 2012 s-a adus la cunoștința instanței de către reprezentantul Centrului de plasament în care la data respectivă se afla cazată minora B.A.M., că minora este abordată și amenințată de minorul M.R., care s-a prezentat minorei ca fiind nepotul unora din inculpații din cauză în scopul de a o determina pe partea vătămată minoră să își schimbe declarațiile. Aceste împrejurări nu pot fi separate ca semnificație și relevanță de aspectele relevate în actul de sesizare și la care inculpații M.V. și S.F. au achiesat cu multe nuanțări, în sensul că aceeași minoră a fost căutată de acești inculpați la Centrul de plasament S., unde a fost cazată o perioadă.

La următorul termen de judecată, din 30 mai 2012, inculpații D.I. și C.I.P. au fost sancționați cu amendă administrativă, evacuarea din sala de ședință, întocmirea de rapoarte de incident și sesizare sub aspectul săvârșirii art. 272 C. proc. pen. pentru comportamentul verbal extrem de agresiv în sala de judecată. Pentru a justifica acest comportament inculpații au invocat faptul că au fost aduși foarte târziu în sala de ședință. Indiferent de motiv și indiferent de poziția ulterioară a acestor inculpați, care au manifestat regret față de atitudinea lor procesuală, caracteristicile de personalitate ale acestor doi inculpați, pe care un astfel de comportament le evidențiază, coroborate și cu aspectele relevate anterior cu privire la inculpații M. și S. au fost considerate de instanță motive suficiente pentru a proceda la administrarea probatoriului constând în audierea de părți vătămate și martori într-o modalitate care să garanteze că poziția acestora nu este afectată, în nicio măsură, de factori exteriori, precum comportamentul persoanelor aflate în sala de ședință.

Tribunalul a mai avut în vedere reglementările speciale în materia traficului de persoane, ce prin spiritul și litera lor impun organelor judiciare o precauție sporită în administrarea probatoriului și în special a declarațiilor potențialelor victime. Astfel de dispoziții se regăsesc în Legea nr. 678/2001 nu numai în Cap. IV referitor la procedura judiciară, dar și în cadrul Cap. V dedicat protecției și asistenței victimelor traficului de persoane, în special dispozițiile art. 26 din acest capitol.

Chiar dacă la momentul administrării probatoriului, cauza nefiind soluționată pe fond, părțile vătămate au doar calitatea de potențiale victime ale infracțiunilor de trafic de persoane, acordarea unei atenții sporite modului de administrare a probatoriului are ca unic scop asigurarea bunei administrări a cauzei și asigurarea condițiilor ca persoanele audiate să dea declarații corespunzătoare adevărului, indiferent că susțin sau infirmă acuzele organelor de urmărire penală.

De altfel, audierea părților vătămate și a martorilor în aceste condiții nu prejudiciază în nicio măsură pe inculpați, care au posibilitatea de a adresa întrebări acestora prin intermediul apărătorilor, iar identitatea persoanelor audiate, verificată de instanța de judecată, este de asemenea cunoscută de inculpați. Sigurul scop și efect al acestei măsuri este separarea persoanelor audiate de celelalte persoane aflate în cauză, ori astfel de măsuri sunt comune și uzuale în cazul oricăror infracțiuni de violență la nivelul tuturor sistemelor juridice din Uniunea Europeană.

Cu privire la martorii indicați în citativul actului de sesizare, tribunalul a dispus audierea prin mijloace tehnice speciale și fără ca aceștia să se afle în sala de ședință, pentru următoarele motive: martorul B.M.D., directorul Centrului maternal S., a fost audiat în cursul urmăririi penale cu privire la împrejurarea privind venirea inculpaților M.V. și S.F. la acest centru în scopul luării de aici a părții vătămate minore B.A.M., ce a fost cazată aici după ce a fost preluată din zona Șoselei de centură, unde conform actului de sesizare ar fi practicat prostituția constrânsă de cei doi inculpați. Întrucât conform rechizitoriului și declarațiilor martorului din cursul urmăririi penale cu ocazia/prezentării celor doi inculpați la Centrul S. a rezultat o altercație și au fost chemate organele de poliție, având în vedere și incidentele survenite în timpul ședințelor de judecată și cauzate de inculpați, tribunalul a apreciat că această modalitate de audiere este cea mai utilă în scopul unei bune administrări a probatoriului.

La aceeași concluzie a ajuns instanța și cu privire la martorele C.F.A., U.F. și G.C.D. întrucât prima dintre acestea a relatat în cursul urmăririi penale că ar fi fost amenințată de inculpatul M.V., iar celelalte două martore au dat în cursul urmăririi penale declarații cu privire la împrejurările în care ar fi practicat prostituția în beneficiul inculpaților M.V. și C.I.P. Au fost audiați inculpații. Au fost audiați prin mijloace tehnice speciale partea civilă B.A.M. și martorul B.M.D.

Partea vătămată N.M. nu a putut fi audiată în cursul cercetării judecătorești. Din verificările efectuate de organele de poliție însărcinate cu supravegherea deplasării acesteia, la toate adresele ce au fost identificate de organele de poliție din cadrul I.P.J. Prahova a fost înaintată declarația acesteia prin care a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 25.000 euro și a precizat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și nu dorește să se prezinte pentru o noua audiere în fața tribunalului.

Partea vătămată B.I.C. nu a putut fi audiată. Din verificări similare a reieșit că și-a schimbat locuința, fiind citată la noua adresă cunoscută. Din verificările efectuate de organele de poliție a reieșit că partea vătămată nu locuiește nici la această adresă, iar din verificări nu a putut fi stabilit un alt domiciliu al acesteia. Partea vătămată a fost citată în continuarea procedurii prin afișare în condițiile art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

Partea vătămată N.F. a transmis instanței prin intermediul organelor de poliție însărcinate cu supravegherea deplasării acestei părți la sediul instanței mai multe declarații în care a precizat că nu dorește să se prezinte în fața tribunalului în vederea audierii și își menține declarațiile date la urmărirea penală.

Având în vedere calitatea procesuală a numitelor N.M. și N.F., de părți vătămate, tribunalul a luat act de poziția acestora. S-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. față de martorele C.F.A., U.F. și G.C.D., întrucât din verificările efectuate de organele de poliție însărcinate cu conducerea supravegheată a acestora la sediul tribunalului în vederea audierii a reieșit că niciuna din aceste trei martore nu mai locuiește la domiciliile cunoscute și nu au putut fi identificate alte adrese. Au fost atașate copii ale fișelor de cazier ale tuturor inculpaților și copii ale sentințelor penale relevante pentru situația antecedentelor penale ale acestora. A fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

În urma aspectelor învederate de directorului Centrului de plasament cu privire la amenințările aduse minorei B.A.M., s-a dispus în temeiul art. 865 C. proc. pen. supravegherea Centrului de plasament și a minorei de către organele de poliție.

Partea vătămată minoră a formulat plângere penală sub aspectul infracțiunii de amenințare, plângere înregistrată inițial pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin adresa acestui parchet fiind înaintată tribunalului plângerea penală în copie și încunoștințat cu privire la declinarea plângerii în favoarea unității de parchet competente material.

Părțile vătămate au fost asistate și respectiv reprezentate de apărători din oficiu. Prin apărătorul din oficiu, partea vătămată N.M. a depus la dosar înscrisuri - raport de constatare I.N.M.L. și scrisoare medicală privind leziunile suferite în urma actelor de violență comise asupra ei de inculpați. Prin apărători din oficiu părțile vătămate s-au constituit părți civile cu daune morale și/sau materiale.

Este de subliniat că în cursul cercetării judecătorești, urmare a altor incidente survenite în cursul ședințelor de judecată și cauzate de comportamentul unora dintre inculpații prezenți - C.I.P. și D.I. - tribunalul a procedat la înlocuirea apărătorului din oficiu desemnat inițial pentru părțile vătămate.

În fapt, analizând materialul probator administrat în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești, tribunalul a reținut următoarele:

1. În ceea ce privește acuzațiile de traficare a părții vătămate N.F., majoră, tribunalul a reținut în fapt că în data de 10 august 2010 aceasta a fost răpită de inculpații M.V. și S.F., împreună cu alte persoane ce nu au putut fi identificate până în prezent, din zona intersecției Bd. Carol - Calea Moșilor, București, și transportată la reședința celor doi inculpați din com. Tunari, jud. Ilfov, str. M.B.

Partea vătămată a fost amenințată cu violențe fizice și constrânsă astfel să practice prostituția în favoarea celor doi inculpați în zona șoselei de centură a mun. București, la bariera CFR de la intrarea în satul Tunari, sub supravegherea permanentă a inculpaților M.V. și S.F.

După o zi, partea vătămată a fugit, ajutată de un taximetrist abordat inițial pentru oferirea de servicii sexuale contra cost.

Tribunalul a reținut această situație de fapt în baza declarațiilor părții vătămate date în cursul urmăririi penale, a interceptărilor telefonice efectuate privind convorbirile telefonice ale inculpatului M.V. cu concubinul părții vătămate, recunoașterea de pe planșă foto efectuată cu această parte vătămată.

Partea vătămată N.F. a formulat plângere penală cu privire la răpirea sa de cei doi inculpați la un interval foarte scurt după consumarea faptelor, plângerea penală fiind depusă la Secția 2 Poliție, ce a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. Instanța de judecată a reținut că aceste aspecte subliniază sinceritatea, dar și acuratețea relatărilor părții vătămate.

Partea vătămată a relatat în plângere că în data de 10 august 2010, în timp ce se întorcea spre casă, a fost abordată de 5 persoane, femei și bărbați, care au luat-o de pe stradă cu forța și cu o mașină au transportat-o în com. Tunari, unde i-au vopsit părul, i-au confiscat telefonul mobil și a doua zi au deplasat-o pe șoseaua de centură unde sub strictă supraveghere au obligat-o să practice prostituția.

În ceea ce privește identitatea persoanelor ce au obligat-o la întreținerea de relații sexuale, partea vătămată a indicat în momentul formulării plângerii poreclele a trei dintre persoanele care au răpit-o - S., nume sub care e cunoscut inculpatul M.V., "Z.", nume sub care e cunoscută inculpata S.F., concubina primului, M.B. și P.A., neputând fi identificate până în prezent ultimele două persoane.

Partea vătămată a relatat că a fost amenințată de "Z.", "S." și "M.B." că o vor omorî dacă nu este de acord să se prostitueze pentru aceștia. Partea vătămată a relatat că după o zi, în cursul serii, deci în data de 11 august 2010, a avut o "combinație cu un taximetrist" și l-a convins pe acesta să o ajute să plece de sub supravegherea inculpaților.

În declarațiile detaliate date în fața organelor de poliție după formularea plângerii, declarații consemnate în proces-verbal ca urmare a faptului că partea vătămată nu știe a scrie, că se prostituează de 12 ani, iar timp de 3 sau 4 ani s-a prostituat în folosul inculpaților pe care i-a indicat cu porecle - "Z." - S.F., și "S." - M.V., iar din luna mai 2009 a refuzat să mai practice prostituția pentru aceștia întrucât începuse o relație de concubinaj cu numitul C.S.

Partea vătămată a relatat că din momentul în care a luat această hotărâre și până în data răpirii sale de inculpații menționați anterior a fost amenințată constant de numita "M.C." (mătușa concubinului său C.S.) cunoscută ca proxenetă, care era împotriva relației sale de concubinaj cu nepotul său, că va "pune țiganii pe ea" și va determina pe membrii clanului "S.A." să o răpească. În declarațiile date, partea vătămată a menționat exact locul de unde a fost răpită - intersecția Calea Moșilor - Bd. Carol I, numărul persoanelor - 5, dintre care 2 femei și 3 bărbați, precum și faptul că de la început a recunoscut între aceștia pe "S." (M.V.), "Z." (S.F.) și P.A. (persoană ce nu a fost identificată).

Partea vătămată a relatat că inculpata S.F. i-a acoperit gura cu mâna pentru a o împiedica să țipe, în timp ce ceilalți i-au imobilizat mâinile și picioarele, a fost introdusă într-o mașină de culoare albă, cu geamuri fumurii, tip autoutilitară, care a parcurs un drum de aproximativ 30 min. - 45 min. Partea vătămată a fost în stare să indice exact și locul unde a fost sechestrată - com. Tunari, str. M.B., locație pe care o cunoștea întrucât anterior practicase prostituția pentru aceiași inculpați.

Partea vătămată N.F. a confirmat că în această locație s-au mai aflat patru tinere, minore, cu vârste între 12 și 14 ani, despre care a dedus că practică prostituția pentru cei doi inculpați, și care de altfel a doua zi au și mers pe șoseaua de centură în acest scop.

În ceea ce privește presiunile exercitate asupra sa, partea vătămată a precizat că inițial inculpata S.F. a intenționat să o sechestreze în beci și să o drogheze pentru a o împiedica să fugă, însă inculpatul M.V., care o cunoștea ca urmare a faptului că anterior se prostituase pentru acesta, nu a drogat-o și nici nu a închis-o în beci, amenințând-o însă cu moartea dacă nu este de acord să se prostitueze pentru ei. Partea vătămată a relatat că a fost amenințată de inculpații S.F. și M.V., dar și de ceilalți membri ai familiei prezenți în casă cu bâte, cuțite și săbii pentru a o determina să fie de acord cu practicarea prostituției în folosul lor.

Partea vătămată a relatat că a doua zi, pe data de 11 august 2010, în jurul orelor 18:00, i s-au dat haine adecvate și a fost dusă împreună cu cele patru minore pe șoseaua de centură la bariera CFR - intrarea în com. Tunari, și obligată, sub permanenta supraveghere a inculpaților S. și M., ambii prezenți în zonă, să racoleze clienți pentru servicii sexuale.

Din declarațiile părții vătămate, tribunalul a reținut că după câteva ore, profitând de faptul că inculpata S.F. și minorele s-au deplasat într-o zonă mai ferită pentru a-și lua doza de heroină (ambii inculpați, M. și S., au condamnări multiple pentru infracțiuni de trafic de droguri și au recunoscut și cu ocazia audierii că vindeau constant droguri, chiar în curtea locuinței lor), a oprit un taximetrist care a fost de acord să o ducă la locuința concubinului ei. Partea vătămată a precizat că în perioada cât s-a aflat pe Șoseaua de centură nu a întreținut relații sexuale cu niciun client, întrucât a reușit să fugă suficient de repede. Instanța de fond reține că declarațiile părții vătămate sunt logice și veridice, neidentificând niciun aspect contradictoriu sau aparent nesincer de natură a pune sub semnul întrebării veridicitatea relatărilor sale.

Faptul că a fost răpită de inculpații S.F. și M.V. este explicabil prin aceea că aceștia cunoșteau că și anterior practicase prostituția, în folosul lor o perioadă, astfel încât era plauzibil pentru aceștia că ar fi putut-o determina să facă acest lucru din nou, iar pe de altă parte starea de dușmănie cu numita M.C., care realiza de asemenea acte de proxenetism, explică în mod logic de ce partea vătămată a devenit victima violențelor inculpaților în scopul exploatării sexuale.

Tribunalul mai reține că și expunerea evenimentelor, astfel cum a fost făcută de partea vătămată, este întru totul logică prin prisma aceluiași context - partea vătămată era cunoscută de mai mult timp de inculpații S. și M., ca prostituată, și locuise anterior în casa acestora pentru o perioadă îndelungată, ceea ce explică atât detaliile exacte date de această parte vătămată cu privire la adresa unde a fost dusă (spre deosebire de celelalte părți vătămate), locul exact unde a fost dusă pentru a racola clienți, și faptul că în cazul ei nu au apelat la injectarea de droguri, cum au făcut însă în cazul celorlalte părți vătămate din prezenta cauză.

Versiunea părții vătămate a fost susținută și de conținutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul M. cu concubinul părții vătămate, C.S., din care rezultă că exista într-adevăr o stare de conflict între victimă și numita M.C., fapt la care inculpatul M. face referire insistent în această discuție, inculpatul M. solicitând practic numitului C.S. să o determine pe partea vătămată să își retragă sesizarea făcută la organele de poliție cu privire la răpirea sa. Relevant este că aceste convorbiri au fost înregistrate personal de numitul C.S., ceea ce confirmă faptul că după revenirea la domiciliul său a părții vătămate N.F., aceasta i-a relatat împrejurările răpirii sale, iar numitul C.S. a prevăzut faptul că vor exista presiuni și amenințări din partea persoanelor implicate în răpirea concubinei sale.

Partea vătămată a indicat pe planșă foto pe inculpatul M.V. ca fiind numitul "S.", despre care relatează în plângere și declarații. Inculpații S.F. și M.V. au negat constant că ar fi răpit pe partea vătămată N.F. și că ar fi obligat-o să se prostitueze în folosul lor.

Ambii au relatat similar că partea vătămată N.F. nu a locuit cu ei, nu a practicat prostituția pentru ei, nu au obținut nicio sumă de bani de la aceasta în calitate de proxeneți, nu i-au adus clienți și o cunosc pe aceasta întrucât timp de 7 ani a locuit la o femeie cu numele de L. și venea în locuința lor doar în vizită.

Inculpata S.F. a susținut chiar în cursul urmăririi penale că a alungat-o pe partea vătămată N.F. din casa ei întrucât îi era "greață" să o vadă pe aceasta bând din cănile sale, după ce a aflat cu ce se ocupă. O atare susținere se integrează de altfel firesc în comportamentul procesual al inculpatei S.F., care a fost constant în cursul cercetării judecătorești caracterizat prin bravadă și ignorarea constantă a relevanței faptelor de care este acuzată, ironizarea directă sau indirectă a organelor judiciare - în special a procurorului de caz.

Tribunalul reține că sunt foarte relevante declarațiile inculpaților M.V. și S.F. date în cursul cercetării judecătorești cu privire la această parte vătămată - din modul de relatare al celor doi inculpați rezultă cu evidență atât intenția de a discredita credibilitatea acestei părți prin prisma faptului că este prostituată (deși inculpații recunosc indirect că nu sunt străini cel puțin de activitatea de proxenetism) și încercarea de a acredita ideea că motivul pentru care partea vătămată a dat declarații incriminatoare ar fi acela că ar fi fost atrasă de inculpatul M.V. (sau, în concepția inculpatei S.F., partea vătămată este "nebună").

Dincolo de faptul că declarațiile celor doi inculpați apar, prin motivare și modul de expunere a faptelor și apărărilor, ca vădit nesincere, ele sunt infirmate de materialul probator analizat anterior. Concluzia nesincerității declarațiilor acestor doi inculpați se impune și ca urmare a analizei poziției lor în raport de învinuirile aduse cu privire la celelalte părți vătămate, analiză ce va fi făcută mai jos.

2. În ceea ce privește actele de trafic săvârșite de inculpații M.V., C.I.P. și D.G. împotriva părții vătămate B.I.C., minoră la data faptei, tribunalul a reținut următoarele:

În data de 2 septembrie 2010, inculpații M.V., C.I.P., zis "P.", și D.G. au răpit-o pe partea vătămată B.I.C., în vârstă de 17 de ani la data faptei, în timp ce se afla pe Șoseaua de centură a mun. București, în dreptul intrării în comuna Cernica, după care au condus-o la reședința inculpatului C.I.P., zis "P.", din comuna Tunari, unde a fost sechestrată și supravegheată strict de inculpații C.I.P. și C.G., soția acestuia, și determinată prin violență și amenințări să accepte să practice prostituția în folosul celor doi inculpați. Partea vătămată B.I.C. a fost dusă de inculpatul C.I.P. a doua zi după răpirea ei pe șoseaua de centură, unde a practicat prostituția sub supravegherea permanentă a inculpatului C.I.P. Partea vătămată a oferit servicii sexuale în aceste condiții două zile, sumele de bani remise de clienți fiind luate în totalitate de inculpatul C.I.P. După două zile partea vătămată a reușit să scape din supravegherea inculpatului C.I.P. cu ajutorul unui șofer de autoturism abordat ca posibil client. Tribunalul a reținut această situație de fapt în baza declarațiilor părții vătămate B.I.C., date în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile martorei C.F.A., date în cursul urmăririi penale și avute în vedere în condițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., elemente de fapt reieșite din declarațiile inculpaților C.I.P. și C.G., și recunoașterile de pe planșe foto efectuate cu partea vătămată B.I.C.

Din declarațiile detaliate date de partea civilă în cursul urmăririi penale, tribunalul a reținut în fapt că în data de 9 septembrie 2010, partea vătămată B.I.C. împreună cu martora C.F.A. se aflau pe șoseaua de centură a mun. București, în apropierea unei stații de benzină R. cu scopul de a se prostitua.

În momentul în care martora C.F.A. a plecat împreună cu o persoană căreia îi oferise servicii sexuale, în timp ce partea vătămată a rămas singură în zona în care își racola clienții, lângă ea a oprit un autoturism de culoare neagră și a văzut că șoferul, persoana care conducea mașina, a coborât, pretinzând inițial că verifică ceva lângă mașină. Oprirea autoturismului respectiv nu a alarmat, firesc, pe partea vătămată, aceasta considerând că pot fi clienți. Șoferul, persoana care a coborât din mașină, a prins brusc pe partea vătămată de haină și a introdus-o (partea vătămată folosește expresia "m-a aruncat") în mașină pe bancheta din spate, unde se mai afla un bărbat, după care autoturismul a pornit, partea vătămată fiind imobilizată pe podeaua din spate a mașinii, bărbatul aflat pe banchetă ținându-i mâna la gură pentru a o împiedica să nu țipe. Partea vătămată relatează că a observat că pe locul din dreapta față se mai afla un bărbat, care i-a cerut să tacă și i-a spus că în continuare va practica prostituția pentru ei. Partea vătămată a precizat că acest al treilea bărbat i-a luat telefonul mobil și o sumă de 200 RON, pe care o avea asupra sa.

Din declarațiile părții vătămate tribunalul a reținut că aceasta a fost dusă în com. Tunari, imobil despre care a realizat ulterior că este locuința șoferului mașinii. În casă, așa cum relatează partea vătămată, se aflau și soția șoferului mașinii și copilul acesteia, în vârstă de aproximativ 2 ani. Din discuțiile purtate între cei trei bărbați în curtea imobilului unde a fost dusă partea vătămată a reținut poreclele acestora - "P." și "S." fiind inculpații din față, iar cel din spate - "B.". Partea vătămată cunoștea deja porecla de "S.", întrucât anterior acestui moment cunoscuse două tinere care au afirmat că practică prostituția pentru "S." - sunt "fetele lui". Relevant este că aceste tinere erau consumatoare de droguri, modalitate folosită uzual de inculpatul M.V. pentru a înfrânge rezistența tinerelor pe care le exploata sexual.

Partea vătămată relatează că a fost introdusă într-o cameră, iar după jumătate de oră a fost scoasă în curte și "S." și "P." i-au spus că i-au mai adus o "colegă". Cu privire la aceasta, partea vătămată B.I.C. relatează că a văzut când "S." a lovit-o peste față și a avut reprezentarea că aceasta se află aici împotriva voinței sale. Această tânără, de aproximativ 26 de ani conform relatării părții vătămate B.I.C., nu a rămas la locuința lui P., ci a fost luată în scurt timp de "S.", fără a cunoaște locul unde a fost dusă.

Partea vătămată B.I.C. a fost sechestrată peste noapte într-una din camerele imobilului lui "P." (inculpatul C.I.P.), iar a doua zi a fost dusă de ambii soți în piață, unde s-au deplasat cu un autoturism marca N., în tot acest timp partea vătămată fiind ținută de braț de soția lui "P." și amenințată de acesta să nu fugă.

Cei doi i-au cumpărat o bluză de la o tarabă și au întrebat pe vânzătoarea de la taraba respectivă dacă le poate pune la dispoziție o cameră unde să îi poată aduce clienți părții vătămate, întrucât "nu este bine" ca aceasta să fie dusă să se prostitueze pe stradă.

Partea vătămată a precizat că unul din motivele pentru care cei doi au fost nevoiți să meargă la piață a fost acela că cei doi urmau să devină nași. Partea vătămată a arătat că soții C. au amenințat-o că dacă nu este de acord să practice prostituția pentru ei, o va vinde altor proxeneți din zona Gării de Nord, iar a doua zi, în momentul în care a fost dusă la piață, a amenințat-o că dacă va încerca să scape sau va striga după ajutor o va tăia cu cuțitul.

Partea vătămată a relatat că după ce s-au întors de la piață a fost dusă de "P." pe șoseaua de centură în zona comunei Tunari, unde s-a prostituat sub supravegherea strictă a lui "P." (inculpatul C.I.P.), care a rămas în mașină pentru a o urmări îndeaproape și venea pentru a-i lua sumele de bani date de fiecare client, imediat ce era adusă înapoi de aceștia. Partea vătămată a cerut ajutorul mai multor dintre clienți, care au refuzat-o.

În ceea ce privește modul în care a reușit să se sustragă supravegherii inculpatului și să fugă, partea vătămată a relatat că a profitat de faptul că un TIR a oprit la o distanță mai mare de locul unde se aflau ea și inculpatul, a fugit spre camion și a cerut șoferului să o ajute să scape, acesta fiind de acord - "acestuia nu i-a fost frică " este expresia folosită de partea vătămată.

TIR-ul respectiv a transportat-o pe partea vătămată până în apropierea comunei Pantelimon, de unde partea vătămată s-a deplasat cu taxiul până la locuința pe care o folosea împreună cu martora C.F.A., a doua zi formulând plângere la Poliția Orașului Otopeni.

Declarațiile părții vătămate B.I.C. s-au coroborat cu cele ale martorei C.F.A. Din relatările martorei, tribunalul a reținut că aceasta locuia în anul 2010 împreună cu partea vătămată B.I.C. și practicau prostituția împreună în zona Caldarâm lângă benzinăria R. pe autostrada A1. Martora a arătat că în data de 2 septembrie 2010, aflându-se împreună cu partea vătămată B.I.C. în această zonă în scopul arătat, la un moment dat a plecat împreună cu un client în mașina acestuia. Când a fost adusă de client înapoi, în momentul în care mașina acestuia se apropia de locul unde o lăsase pe partea vătămată, a văzut că lângă aceasta oprește un autoturism de culoare neagră din care a coborât un bărbat de aproximativ 30 de ani, care a forțat pe partea vătămată să intre în autoturism pe bancheta din spate, după care autoturismul a plecat în viteză. A relatat martora că a sunat-o pe partea vătămată pe telefonul mobil însă aceasta nu a răspuns. Arată martora că a doua zi, în jurul orelor 11 noaptea, partea vătămată a revenit la locuința comună, arătând foarte speriată și traumatizată și povestind martorei că a fost luată cu forța de o persoană cu porecla de "S.", proxenet din zona Tunari, de șoferul acestuia "P." și un al treilea bărbat cu porecla "B.". Partea vătămată i-a relatat și martorei amănuntele referitoare la sechestrarea sa și modul în care a fost obligată să se prostitueze.

Tribunalul reține că este relevant faptul că martora a relatat că în urmă cu aproximativ 3 săptămâni înainte de răpirea părții vătămate, în timp ce se afla în aceeași zonă pe șoseaua de centură a fost abordată de un bărbat de aproximativ 45 de ani care i-a spus că dacă intenționează să practice prostituția în acest loc, va trebui să îi plătească o taxă de protecție.

Cu privire la această persoană s-a efectuat o recunoaștere de pe planșă foto, din persoanele prezentate martora indicând pe inculpatul M.V. ca fiind persoana care a abordat-o pentru a-i cere taxă de protecție.

Martora a identificat de pe planșă foto și pe inculpatul C.I.P. ca fiind persoana pe care a văzut-o coborând din mașină și luând cu forța pe partea vătămată.

Aceste declarații s-au coroborat și cu recunoașterile făcute de partea vătămată B.I.C. din sistemul Image Track, aceasta indicând pe inculpatul C.I.P. ca fiind persoana care a introdus-o cu forța în mașină, pe inculpatul M.V. ca fiind persoana ce a răpit-o, pe inculpata C.G. (G.) ca fiind persoana ce a supravegheat-o după ce a fost dusă în imobilul din com. Tunari și pe inculpatul D.G. ca fiind a treia persoană ce a răpit-o de pe șoseaua de centură în data de 2 septembrie 2012.

Relevant este și faptul că partea vătămată a fost în măsură să indice și fotografiile altor inculpați din grupul procesual de față, respectiv U.C. - M.A. și C.A. (R.), în privința acestora partea vătămată precizând că în timpul cât a practicat prostituția a cunoscut fete care practicau această activitate în folosul celor doi inculpați.

Inculpatul M.V. a susținut în cursul urmăririi penale că nu o cunoaște pe partea vătămată B.I.C., la un moment dat a primit un telefon de la inculpatul C., care i-a spus că este amenințat de niște țigani pentru că găzduiește o tânără, însă nu știe dacă este vorba de aceeași persoană. Însă, cu ocazia cercetării judecătorești revine și relatează că o cunoaște pe această parte vătămată, că era împreună cu inculpatul C. când acesta a coborât din mașină și a luat-o pe aceasta în mașină, nu a amenințat-o sau lovit-o pe această parte vătămată după ce a fost urcată în mașină, partea vătămată a fost dusă acasă la C.I.P., unde știe că a băut o cafea și a plecat (amănunt pe care îl preia din declarațiile inculpatei C.G. din faza de urmărire penală fără a remarca că acest amănunt de fapt este prezentat de inculpată cu privire la o altă parte vătămată, N.M.), însă el personal a plecat înainte ca partea vătămată să fie "servită" cu cafea, nu știe dacă a fost obligată de inculpatul C. să practice prostituția.

Din modul de expunere adoptat de acest inculpat, dar și compararea versiunii sale cu celelalte probe administrate și dezvoltate mai sus, tribunalul a constatat evidentă lipsa acestuia de sinceritate. Recunoașterea faptului că se afla împreună cu inculpatul C. când partea vătămată a fost luată din stradă este determinată de faptul că după sesizarea instanței inculpatul cunoaște toate probele administrate cu privire la această faptă, inclusiv împrejurarea că a fost recunoscut de pe planșă foto, iar amănuntul cu privire la faptul că partea vătămată a stat în casa inculpatului C. doar pentru a bea o cafea este adăugat pentru a susține varianta acestui din urmă inculpat. Pentru aceste argumente tribunalul a înlăturat apărările inculpatului M.V. invocate în raport de actele de trafic săvârșite asupra părții vătămate B.I.C.

Inculpatul C.I.P. a avut de asemenea o poziție oscilantă cu privire la această învinuire. În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că s-a aflat împreună cu inculpatul M.V. în momentul când partea vătămată B.I.C. a fost luată de pe șoseaua de centură, însă îl indică pe inculpatul M.V. ca fiind persoana care a introdus pe partea vătămată cu forța în mașină. Inculpatul a arătat în versiunea prezentată în cursul urmăririi penale că această fată a fost dusă la locuința sa din Tunari, unde au stat numai 2 ore, iar apoi împreună cu M.V. au dus pe această fată în zona de centură, după care el personal a plecat.

Câteva din amănuntele prezentate de inculpatul C. cu ocazia acestei audieri sunt însă reale și se coroborează și cu declarațiile părții vătămate și ale martorei, aceste amănunte relevând lipsa de sinceritate a versiunii de ansamblu prezentate de inculpat încă din această fază procesuală. Inculpatul a arătat că în mod obișnuit practica pentru inculpatul M.V. servicii în calitate de șofer, în contul sumei de bani împrumutate de acesta pentru a-și putea cumpăra o mașină, motivul fiind acela că inculpatul M.V. nu avea carnet. Acest element susține versiunea părții vătămate și a martorei care îl indică pe inculpatul C.I.P. ca fiind șoferul mașinii în cauză. Și descrierea făcută de inculpat autoturismului folosit la comiterea faptei coincide cu cea a părții vătămate și martorei - un autoturism negru cu geamuri fumurii (autoturism ce aparține inculpatului M.). De asemenea, pentru a justifica deplasarea răspunderii răpirii în sarcina inculpatului M., inculpatul C. arată că după ce a fost liberat condiționat acesta a impus o taxă de protecție tuturor prostituatelor de pe șoseaua de centură, iar motivul pentru care a răpit pe partea vătămată B.I.C. a fost că aceasta a refuzat să îi plătească taxa de protecție. Aceste amănunte sunt reale, și declarațiile martorei C.F.A. fiind în același sens - aceasta relatează că a fost abordată de inculpatul M.V. anterior, care i-a cerut taxă de protecție. Motivul răpirii părții vătămate B.I.C. are mai multă susținere logică în acest context - răpirea și forțarea tinerei la practicarea prostituției fiind agreată de inculpatul M.V., care nu era principalul beneficiar al foloaselor astfel obținute și pentru faptul că astfel era cunoscut ca aplicând măsuri severe de pedeapsă tinerelor care refuzau să îi plătească respectiva taxă de protecție.

Inculpatul C.I.P. l-a indicat pe inculpatul C.A. - "R." ca fiind a treia persoană care a participat la răpirea părții vătămate B.I.C., element ce nu corespunde adevărului întrucât partea vătămată l-a indicat cu certitudine pe inculpatul D.G. atât de pe planșă foto, cât și după poreclă, însă această confuzie este explicabilă prin prisma faptului că cele patru părți vătămate din cauză nu sunt singurele supuse la astfel de presiuni de inculpați, și este posibil să fi fost comise alte acte de trafic la care să fi participat inculpatul C.A. Tribunalul constată că este evident că inculpații fac deseori confuzie între persoanele de sex feminin cu privire la care sunt întrebați și le identifică nu după nume, ci după locul de unde au fost luate (acest element este vizibil și evident în privința mai multor inculpați), astfel încât indicarea eronată a numelor altor inculpați decât cei ce au participat în mod real la aceste acte particulare de trafic să fie determinată de faptul că acest tip de activitate a avut o amploare mai mare în perioada anului 2010.

Tribunalul reține ca relevant faptul că în cursul cercetării judecătorești poziția inculpatului C. devine mult mai evazivă, acesta nu îl mai implică pe inculpatul M. ca autor al amenințărilor, ci pretinde ca a invitat pe partea vătămată B.I.C. să urce în mașină, a condus-o la el acasă, unde soția a servit-o cu o cafea, partea vătămată a stat aici 2 ore și apoi a condus-o pe șoseaua de centură, unde "i-a dat drumul".

În condițiile în care este evident că nu exista o relație de orice fel între această parte vătămată și inculpat, însăși teza invitării acasă pentru a bea o cafea este lipsită de susținere logică. Ca atare, și în cazul acestui inculpat, apărările formulate cu privire la acest act de trafic sunt nesincere și infirmate de materialul probator, urmând a fi înlăturate.

Inculpata C.G. a susținut versiunea inculpatului C.I.P. De altfel, cu ocazia audierii acestei inculpate, s-a dispus evacuarea inculpatului C.I.P. din sala de ședință ca urmare a faptului că din boxă încerca să șoptească inculpatei anumite elemente de fapt cu privire la care aceasta era întrebată. Inculpata C.G. a susținut în cursul urmăririi penale că această parte vătămată a fost adusă în locuința sa de inculpatul M.V. împreună cu inculpatul C.I.P., nu a discutat deloc cu aceasta, după 2 ore această tânără a plecat împreună cu ambii inculpați într-o direcție pe care nu o cunoaște. Relevant este că în cursul cercetării judecătorești inculpata adaugă amănuntul că în acest interval de 2 ore a servit-o pe această parte vătămată cu o cafea, amănunt pe care în cursul urmăririi îl relatează cu privire la o altă parte vătămată, N.M., această confuzie subliniind încă o dată lipsa de sinceritate a declarațiilor acestei inculpate.

Versiunea acestei inculpate este infirmată de declarațiile detaliate ale părții vătămate, amănuntele precise furnizate de partea vătămată cu privire la amenințările aduse ei de inculpata C. fiind relevante pentru adevărata natură a acțiunilor acestei inculpate vizavi de partea vătămată B.I.C.

Tribunalul a înlăturat și declarațiile inculpatului D.G., reținând că, dacă în cursul urmăririi penale acesta a susținut că nu cunoaște pe această parte vătămată, în cursul cercetării a arătat că o cunoștea pe această tânără cu o lună jumătate înaintea arestării sale, partea vătămată stătea în Tunari, unde se prostitua și consuma droguri din zona Lizeanu, unde se și prostitua.

Inculpatul încearcă să justifice prin aceste susțineri faptul că partea vătămată l-a recunoscut de pe planșă foto, apărările sale fiind însă înlăturate de declarațiile detaliate ale victimei B.I.C. Având în vedere și relatările părții vătămate, dar și declarațiile inculpatului C.I.P. date în cursul urmăririi penale, care recunoaște că în mașină se mai afla un bărbat (indicându-l însă eronat pe inculpatul C.A.), tribunalul a reținut că inculpatul D.G. - "B." a fost cel care a imobilizat-o pe bancheta din spate pe partea vătămată B.I.C., contribuția sa limitându-se la momentul răpirii și a transportului până în comuna Tunari, partea vătămată relatând că acest inculpat a plecat după ce a fost adusă la locuința inculpatului C.I.P. și nu a mai participat la actele de amenințare săvârșite asupra ei după acest moment.

3. În ceea ce privește actele de trafic săvârșite împotriva părții vătămate N.M. de către inculpații M.V., C.I.P., M.M. și S.F., tribunalul a reținut următoarele:

În data de 11 noiembrie 2010, în timp ce se afla pe varianta de vest a Șoselei de centură a mun. Ploiești, unde practica prostituția, partea vătămată N.M. a fost răpită într-o manieră similară celei descrise mai sus, de inculpații M.V., C.I.P. și M.M., zis M., care circulau cu mașina neagră cu geamuri fumurii ce aparține inculpatului M.V. și condusă de inculpatul C.I.P. Partea vătămată a fost lovită în stomac după ce a fost obligată să urce în mașină, i s-au aplicat șocuri electrice, a fost amenințată cu moartea. Partea vătămată a fost transportată la imobilul locuit de inculpații M.V. și S.F. din comuna Tunari, unde inculpata S.F. i-a luat hainele, geanta conținând suma de 120 RON, telefonul mobil și cheile de la locuință, i-a dat o fustă și un maiou pentru a purta și a încuiat-o într-o cameră din imobil, unde se mai afla o altă tânără, minoră. Pentru a o împiedica să reacționeze, inculpata S.F. a încercat să o drogheze prin injectare.

Partea vătămată a fost dusă în imobilul inculpatului C.I.P., unde a fost supravegheată și de inculpata C.G., și obligată să accepte să se prostitueze ca urmare a violențelor exercitate asupra sa de inculpatul C.I.P. și alți doi bărbați, și a actelor de viol comise de aceștia trei asupra ei.

Partea vătămată a fost exploatată sexual inițial în imobilul deținut de inculpatul C.I.P., fiind aduși aici mai mulți clienți care remiteau sumele de bani direct acestui inculpat. Un sfert din sumele primite reveneau inculpatului M.V.

Ulterior, pentru a găsi o posibilitate de a scăpa, partea vătămată a pretins că este de acord să practice prostituția pentru inculpatul C.I.P., determinându-l pe acesta să accepte să o ducă pe șoseaua de centură pentru a racola clienți, de aici reușind să fugă cu ajutorul unui conducător auto.

Tribunalul a reținut această situație de fapt în temeiul declarațiilor părții vătămate, coroborate cu recunoașterile de pe planșe foto efectuate în cursul urmăririi penale și elemente de fapt rezultate din declarațiile oscilante ale inculpaților. Astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate, în data de 11 noiembrie 2010, în jurul prânzului, în timp ce se afla pe partea de vest a centurii mun. Ploiești la intersecția cu localitatea Nedelea, unde practica prostituția, lângă aceasta s-a oprit un autoturism culoare neagră cu geamuri fumurii pe spate. Din mașină au coborât doi bărbați, robuști, în jur de 1,70, unul în jur de 40 de ani, al doilea în jur de 20 de ani, care au luat-o cu forța și au obligat-o să intre în mașină, cel mai tânăr lovind-o cu pumnul în stomac.

Partea vătămată a menționat că șoferul mașinii era un bărbat în jur de 30 de ani, slab, în jur de 1,80 m, care i-a aplicat un șoc electric în momentul când a fost obligată să urce în mașină și a amenințat-o că îi va tăia gâtul și cu moartea dacă țipă după ajutor. A fost imobilizată pe bancheta de spate, cu capul între scaune, flancată de cei doi bărbați care o luaseră de pe stradă, și a văzut că între scaunele din față erau un pistol, o sabie și un electroșoc.

Partea vătămată a fost transportată în loc. Tunari. În cursul deplasării aceasta a putut observa că mașina virează din DN1 pe șoseaua de centură a Bucureștiului, iar drumul a durat aproximativ 3 ore, ceea ce confirmă locul răpirii ei și destinația.

Inițial, partea vătămată a fost dusă în imobilul locuit de inculpații M.V. și S.F., unde a fost deposedată de toate hainele pe care le purta, geantă, care conținea suma de 120 RON, telefonul mobil și cheile de la garsoniera unde locuia - victima relatează că soția individului de 40 de ani i-a luat hainele și celelalte bunuri și apoi i-a dat să poarte o fustă de blugi și un maiou. Partea vătămată a fost încuiată într-o cameră unde se mai afla o tânără, minoră.

Tribunalul a reținut ca relevant faptul că, potrivit relatărilor părții vătămate, inculpații care au adus-o aici au plecat pentru a aduce o altă fată, aspect pe care partea vătămată l-a reținut din discuțiile purtate de aceștia. De altfel, și din declarațiile celorlalte părți vătămate, dar și ale celor două martore, U.F. și G.C.D., cât și din recunoașterile evazive ale inculpaților rezultă că aceștia desfășurau o activitate mult mai largă, ce îmbracă cel puțin forma proxenetismului, indicii existând că și alte tinere au fost traficate de aceștia, aspect asupra căruia tribunalul va reveni.

Din declarațiile părții vătămate, tribunalul a reținut că după câteva ore aceasta a fost mutată de inculpatul C.I.P. și inculpatul M.M. în imobilul locuit de inculpații C.I.P. și C.G., fără ca inculpatul M.M. să îi mai însoțească.

Partea vătămată a fost încuiată într-o cameră unde a venit și inculpata C.G., însoțită de copilul său de 1 an jumătate, care a examinat de la distanță pe partea vătămată și și-a exprimat aprobarea cu privire la înfățișarea acesteia. După câteva ore, în camera părții vătămate au venit inculpatul C.I.P. și alți doi indivizi, dintre care unul se afla conform declarațiilor părții vătămate sub influența drogurilor, care i-au comunicat că urmează să practice prostituția în folosul lor "la cameră" (ceea ce însemna că clienții erau aduși în imobil) pentru următoarele două săptămâni, urmând ca apoi să fie dusă pe șoseaua de centură dacă vor căpăta încredere în ea.

Întrucât partea vătămată a refuzat să practice prostituția și să întrețină relații sexuale cu cei trei bărbați, a fost lovită cu pumnul în zona nazală de inculpatul C.I.P. (șoferul mașinii cu care fusese răpită), ceea ce a făcut-o să leșine, iar după ce și-a recăpătat cunoștința a fost violată de fiecare dintre aceștia. Ulterior, au fost aduși în camera părții vătămate cinci bărbați care au întreținut relații sexuale cu aceasta după ce au înmânat sume de bani direct șoferului mașinii, inculpatul C.I.P. În cursul nopții în camera în care se afla partea vătămată a fost adusă o tânără, din discuțiile cu aceasta aflând poreclele bărbaților care o răpiseră - "P." - șoferul mașinii și "S." - bărbatul de 40 de ani în casa căruia fusese dusă prima dată. A aflat numele tinerei - B.A.M. (a patra parte vătămată din cauză), care i-a mai relatat că fusese luată de la un centru de plasament, că are 14 ani și practică prostituția pentru "S." (M.V.) de 1 an.

Partea vătămată B.A.M. i-a relatat mai multe amănunte cu privire la grupul inculpaților, precizându-i că sunt un grup de proxeneți foarte periculoși care au răpit mai multe fete, atât majore cât și minore, pe care le-au obligat să practice prostituția în folosul lor.

Partea vătămată N.M. a relatat că în zilele următoare, partea vătămată B.A.M. era luată de dimineață și dusă pe șoseaua de centură, unde era supravegheată în permanență de inculpatul M.V. - "S.", care ia toți banii rezultați din practicarea de relații sexuale de către minoră.

În timpul zilei, partea vătămată N.M. era obligată să întrețină relații sexuale cu circa 15 clienți în fiecare zi, care erau aduși de inculpatul C.I.P., care lua toți banii remiși de clienți, partea vătămată precizând că are cunoștință de faptul că un sfert din aceste sume reveneau inculpatului M.V.

Din declarațiile părții vătămate N.M., tribunalul a reținut că și inculpata C.G. era însărcinată cu supravegherea permanentă a victimei - partea vătămată a relatat că în aceste zile a cunoscut pe soția lui "P." și a aflat că se numește G., a rugat-o pe aceasta să o lase să plece însă inculpata C. i-a spus că va rămâne să practice prostituția pentru ei. Inculpata îi aducea mâncare după care încuia ușa camerei.

Partea vătămată N.M. a fost sfătuită de minora B.A.M. să pară obedientă, aceasta fiind sigura modalitate în care ar fi putut convinge pe inculpați să o ducă pe șoseaua de centură, singura modalitate în care ar fi avut posibilitatea să fugă. În data de 16 noiembrie 2010 partea vătămată N.M. a fost transportată de inculpatul C.I.P. și un al doilea individ care o păzea în timp ce se afla în casă și pe care îl indică cu porecla de M.D., pe șoseaua de centură.

În cursul aceleiași zile partea vătămată a profitat de faptul că unul dintre șoferii de tir care oprise pentru a-i solicita servicii sexuale a fost de acord să o ajute să fugă. În acest TIR partea vătămată a ajuns în comuna Bărcănești, lângă Ploiești, de unde partea vătămată a plătit un taxi pentru a ajunge în locuința sa. În aceeași zi, de 16 noiembrie 2010, a depus plângere la Poliția Ploiești, iar în data de 18 noiembrie 2010 s-a deplasat la serviciul medico-legal local unde i s-a eliberat certificat medico-legal constatator. Tribunalul a reținut din mențiunile acestui act medio-legal depus atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești o dată cu constituirea de parte civilă, prin intermediul apărătorului din oficiu, că la data de 18 noiembrie 2010 partea vătămată, în vârstă de 19 ani, prezenta echimoze la nivelul coapsei stângi și o echimoză la nivelul gambei stângi, acuza dureri în zona piramidei nazale și sângerare nazală oprită după agresiune, în actul medico-legal precizându-se că aceste leziuni necesită 1 - 2 zile îngrijiri medicale, pot data din 11 noiembrie 2010 și se puteau produce prin lovire cu corp dur. Aceste constatări confirmă susținerile părții vătămate cu privire atât la zonele unde a fost lovită, cât și la cauza acestora, leziunile existente în zona coapselor și gambelor fiind specifice faptelor de viol.

Al doilea act medical depus de partea vătămată este un bilet de internare la maternitatea Ploiești, din data de 8 decembrie 2010, motivul internării fiind sângerare vaginală abundentă. Și acest act medical confirmă relatările părții vătămate, în sensul că datorită violențelor la care a fost supusă între 11 și 16 noiembrie 2010, ulterior depunerii plângerii și obținerii constatării medico-legale a suferit un avort spontan, ceea ce a necesitat internarea sa în spitalul de maternitate Ploiești.

Tribunalul reține ca relevante amănuntele percepute de partea vătămată în timp ce s-a aflat sechestrată de inculpați, cu privire la activitatea de trafic de persoane și proxenetism desfășurată de aceștia, o parte din detalii fiind aflate de partea vătămată și de la minora B.A.M., care era închisă în aceeași cameră în timpul nopții. Partea vătămată N.M. a relatat astfel că inculpatul M.V. "avea" mai multe fete care practicau prostituția pentru el, pe care le supraveghea și cu ajutorul unor tinere care practicau prostituția și în care avea încredere întrucât erau dependente de droguri. Or, acest aspect se coroborează atât cu declarația părții vătămate B.I.C., care a relatat că a cunoscut personal tinere care se prostituau pentru același inculpat pentru că erau dependente de droguri, cât și cu declarațiile părții vătămate N.M., care a relatat că inculpata S.F. a intenționat să o drogheze. De altfel, toți inculpații din grupul procesual recunosc că achiziționau droguri de la inculpații S. și M.V., faptul că dețineau permanent cantități de droguri spre vânzare fiind recunoscut cu aplomb de altfel și de cei doi inculpați în cauză. Și în cazul părții vătămate N.M. au fost exercitate amenințări pentru a o împiedica să sesizeze organele de poliție, partea vătămată relatând că soțul său a primit un telefon chiar în momentul în care se aflau în sediul Poliției Ploiești pentru a depune plângere, inculpatul C.I.P. amenințându-l că "până la urmă soția sa va ajunge tot la ei".

Cu ocazia prezentării pentru recunoaștere de pe planșe foto partea vătămată N.M. recunoscut pe inculpatul M.V. ca fiind persoana care a răpit-o în data de 11 noiembrie 2010 și pe care o cunoștea cu porecla de "S.", pe inculpatul C.I.P., ca fiind persoana pe care o cunoștea cu apelativul de "P.", șoferul mașinii cu care a fost răpită și persoana care a sechestrat-o și obligat-o prin amenințări, violențe și viol să se prostitueze, pe inculpatul M.M. - "M.", ca fiind cel de-al treilea bărbat care a răpit-o în data de 11 noiembrie 2010, pe inculpata C.G., ca fiind soția lui "P." și persoana care o supraveghea permanent în timp ce se afla în locuința acestuia. Partea vătămată a recunoscut de asemenea și pe inculpata S.F., ca fiind soția inculpatului M.V. și persoana care a deposedat-o de bunuri în momentul în care a fost adusă în locuința acesteia, înainte de a fi sechestrată în casa inculpatului C.I.P.

Tribunalul reține ca relevant faptul că partea vătămată a indicat cu ocazia aceleiași activități și pe minora B.A.M. ca fiind persoana care a fost sechestrată în aceeași cameră cu ea. N.M. a indicat de pe planșă foto și pe numitele L.V., indicată și de partea vătămată B.I.C. ca fiind una din persoanele de încredere ale inc. S., și pe G.C.D., ca fiind altă persoană ce practica prostituția pentru inculpați. Cu ocazia audierii în calitate de martoră, G.C.N. a relatat că practica prostituția pentru inculpatul M.M., în timp ce numita L.V. practica prostituția pentru inculpatul M.V. Declarațiile acestei martore și recunoașterile de pe planșe foto confirmă realitatea susținerilor părții vătămate N.M.

Relevant este și că declarațiile părții vătămate s-au coroborat și cu declarațiile de recunoaștere parțială date de inculpatul C.I.P. în cursul urmăririi penale (declarațiile acestuia din această fază se coroborează sub toate aspectele cu relatările părții vătămate, până la momentul în care partea vătămată ajunge în imobilul său, punct din care inculpatul nu mai recunoaște vreo implicare personală). Inculpatul M.V. a negat faptul că ar fi avut vreo implicare în răpirea sau traficarea acestei tinere și a susținut, cu privire la această parte vătămată, în declarația dată în cursul urmăririi penale, că spre sfârșitul anului 2010 l-a rugat pe inculpatul C.I.P. să îl ducă la Ploiești unde urma să "prezideze" ca judecător un stabor (atât calitatea, cât și autoritatea inculpatului sunt recunoscute de ceilalți inculpați din prezenta cauză), iar când a fost luat din acea locație de inculpatul C., a văzut că pe bancheta din spate se afla o tânără despre care inculpatul C. i-a spus că ar fi prietena sa. Mai susține inculpatul M.V. în această fază că a fost dus de inculpatul C.I.P. acasă și a rămas aici pentru că i se făcuse rău, în cursul cercetării judecătorești adăugând amănuntul că motivul stării de rău a fost o supradoză de droguri.

În cursul cercetării judecătorești nuanțează aceste susțineri și arată că s-a aflat în mașina inculpatului C.I.P. când a fost luată tânăra din Ploiești, dar nu cunoaște amănuntele întrucât a fost drogat în tot acest răstimp și este posibil ca inculpatul C.I.P. să o fi determinat pe tânără să urce în mașină păcălind-o că îi va da o sumă de bani. A fost dus acasă unde a rămas pentru că i s-a făcut rău de la o doză de droguri și soția sa l-a stropit cu apă. Nu cunoaște unde a fost dusă tânăra și ce s-a întâmplat ulterior cu aceasta.

Dincolo de contradicțiile evidente dintre versiunile expuse succesiv, declarațiile inculpatului sunt contrazise inclusiv de declarațiile inculpaților M.M. și C.I.P. date tot în faza urmăririi penale, cât și de declarațiile părții vătămate, recunoașterile de pe planșe foto, material probator ce a fost analizat pe larg mai sus, apărările inculpatului M.V. fiind înlăturate de tribunal, ca neavând susținere probatorie.

Inculpata S.F. susține la rândul său, constant, varianta că partea vătămată N.M. ar fi venit doar în trecere la ei în curte, însoțită de inculpatul C.I.P. Declarațiile acestei inculpate sunt infirmate de declarațiile părții vătămate și recunoașterile de pe planșe foto efectuate de aceasta, motiv pentru care de asemenea vor fi înlăturate.

Inculpatul M.M. a susținut constant că nu este implicat în niciun mod în răpirea părții vătămate N.M. din localitatea Ploiești și relatează că cunoaște că inculpații M.V., C.I.P. și C.A. - "R." au răpit o tânără din localitatea Ploiești, ulterior aflând că aceasta se numește N.M., iar C.A. i-ar fi aplicat un electroșoc după care cei trei ar fi adus-o pe tânără în Tunari.

Versiunea inculpatului C.I.P. din cursul urmăririi penale, foarte interesantă prin modalitatea de expunere, susține consistent acuzațiile aduse inculpaților M.V. și S.F.

În această fază, și inculpatul C.I.P. a arătat că partea vătămată a fost răpită din Ploiești de inculpatul M.V., că a condus mașina folosită în acest scop, iar al treilea bărbat era R. (C.A.), care a aplicat părții vătămate un electroșoc în timp ce se deplasau spre Tunari, pentru a o împiedica să țipe și să atragă atenția polițiștilor în momentul în care au trecut pe lângă un sediu de poliție. În această fază procesuală inculpatul C. a relatat că tânăra a fost dusă inițial la imobilul inculpaților M.V. și S.F., unde cea din urmă a dezbrăcat-o pe tânără și i-a luat toate obiectele pe care le avea cu ea (geantă, haine, suma de bani, telefonul mobil, i-a dat o fustă și o bluză și a încercat să o drogheze prin injectare, însă nu a reușit pentru că tânăra țipa și se agita prea mult. Inculpatul a mai arătat că apoi inculpatul M.V. i-a cerut să o țină pe tânără în locuința sa din com. Tunari pentru două zile. Din acest punct declarațiile inculpatului devin foarte evazive și ilogice, acesta susținând că tânăra a acceptat propunerea lui M.V. de a se prostitua pentru acesta, aspect greu de crezut având în vedere că din chiar declarațiile acestui inculpat rezultă că partea vătămată s-a împotrivit constant acestei cereri, motiv pentru care a fost și electrocutată și s-a încercat drogarea ei. De asemenea, este dificil de acceptat din punct de vedere logic că partea vătămată ar fi stat fără împotrivire în locuința inculpatului C. timp de două zile, așa cum acesta încearcă să susțină. Cu atât mai dificil de acceptat este teza susținută (de o manieră amuzantă) de acest inculpat în finalul declarației date în cursul urmăririi penale, în sensul că personal ar fi sfătuit și ajutat pe partea vătămată N.M. să scape.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. susține aceeași variantă, păstrând în plus aceeași modalitate neplauzibilă de expunere în ceea ce privește propria implicare. Inculpatul a susținut că după ce a fost adusă în locuința sa, partea vătămată N.M. a rămas aici de bunăvoie și a practicat prostituția pentru inculpatul M.V. până în momentul în care a fost luată de pe șoseaua de centură de organele de poliție din secția Otopeni. Un element de noutate, prin care încercă să justifice telefonul dat soțului părții vătămate N.M. (element de probatoriu de care a luat cunoștință la momentul prezentării materialului de urmărire penală), este că inculpatul pretinde că a dat telefon numitului M.E., care este proxenetul părții vătămate, pentru a media un conflict între cei doi, numitul M.E. amenințând pe partea vătămată că îi va duce copilul minor de 2 ani la orfelinat pentru că aceasta a ales să se prostitueze pentru inculpatul M.V.

Tribunalul a înlăturat apărările inculpaților M.M. și C.I.P., ambele fiind infirmate de declarațiile părții vătămate și recunoașterile de pe planșe foto efectuate, în plus în cazul inculpatului C.I.P. tribunalul reținând o evidentă inconsistență de ordin logic ce pune în evidență lipsa de sinceritate în declarații.

În ceea ce privește implicarea inculpatului M.M. în aceste act materiale, aceasta rezultă din declarațiile părții vătămate, care a identificat pe inculpat atât după poreclă, cât și după fizionomie. Faptul că inculpatul C.I.P. îl indică pe C.A. ca participant la această faptă (ca și în cazul părții vătămate B.I.C.) este rezultatul unei stări de animozitate cu inculpatul C.A. (întrucât îl indică tot pe C.A. și în cazul părții vătămate B.I.C., deși această parte îl indică cu certitudine pe inculpatul D.G.) ori unei confuzii cu alte acte de trafic săvârșite, probele administrate în cauză conturând în mod concludent concluzia că activitatea inculpaților de trafic de persoane nu s-a limitat la aceste patru părți vătămate. Fizionomiile inculpaților C.A. și M.M. sunt în mod evident distincte, fiind exclusă posibilitatea unei confuzii a părții vătămate cu ocazia recunoașterii de pe planșe foto. Ca atare, apărările inculpatului M.M. vor fi de asemenea înlăturate.

În ceea ce privește declarațiile inculpatei C.G., contradicții evidente rezultă din declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale și cele date în faza cercetării judecătorești, apărând evident că apărările acesteia tind să urmeze evoluția declarațiilor inculpatului C.I.P., semnificativ fiind și faptul că unul din elementele date de această inculpată în cursul urmăririi penale - versiunea oferirii unei cafele uneia din părțile vătămate N.M. - este preluată în faza cercetării judecătorești de inculpații C.I.P. și M.V., dar în legătură cu altă parte vătămată - B.I.C., ceea ce este de natură a sublinia și nesinceritatea apărărilor formulate de aceștia.

Inculpata C.G. a susținut că la sfârșitul lunii octombrie sau începutul lunii noiembrie 2010 s-a certat cu soțul său, timp în care inculpatul C.I.P. a adus în imobil o tânără de aproximativ 32 de ani, fapt despre care i-a relatat soției sale. Inculpata C.G. a afirmat că a venit să o vadă pe tânără, i-a oferit o cafea, și a fost asigurată că va pleca după două zile, ceea ce s-ar fi și întâmplat, inculpatul C.I.P. relatându-i că aceasta a fost luată după două zile de inculpatul M.V. pentru care tânăra practica prostituția. De remarcat este că niciuna din cele trei părți vătămate cu privire la care se presupune că ar fi stat pentru o perioadă în imobilul inculpatului C.I.P. nu are vârsta de 32 de ani, două fiind minore și una având 19 ani.

În cursul cercetării judecătorești inculpata a relatat despre o tânără venită din Ploiești, pe care a văzut-o o sigură dată, pentru că l-a însoțit pe soțul său la o petrecere la care ar fi participat amândoi, venind separat (inculpata face referire la perioada în care au locuit separat). Nu cunoaște ce s-a întâmplat cu această parte vătămată.

Interesant este că însăși inculpata face confuzie cu privire la amănuntul legat de servirea unei cafele, pe care de această dată îl raportează la a doua parte vătămată cu privire la care a fost audiată - B.I.C. (în cursul declarației date în cursul cercetării judecătorești inculpata confundă numele celor două tinere, dar le identifică după vârstă - B.I.C. este minoră) și după localitatea de unde provin (N.M. provine din Ploiești). Declarațiile inculpatei au fost înlăturate în totalitate, întrucât implicarea sa în traficarea părții vătămate N.M. rezultă cu certitudine din declarațiile detaliate date de victimă și recunoașterile de pe planșă foto, ocazie cu care de asemenea partea vătămată nu a avut niciun dubiu cu privire la fizionomia inculpatei.

4. În ceea ce privește actele de trafic de persoane săvârșite împotriva părții vătămate în vârstă de 14 ani, B.A.M., tribunalul a reținut în fapt următoarele:

a. În toamna anului 2010 inculpații M.V., C.I.P. și M.M. au răpit pe partea vătămată minoră B.A.M. în timp ce se afla pe Bd. Magheru, mun. București, unde practica prostituția, și a fost transportată la locuința inculpaților M.V. și S.F. din loc. Tunari, unde a fost obligată să practice prostituția pentru aceștia. Mai exact, partea vătămată a fost sechestrată timp de 2 săptămâni și supravegheată în permanență, amenințată cu moartea și agresată fizic de ambii inculpați M.V. și S.F., în final acceptând să se prostitueze în folosul acestora. Partea vătămată a fost exploatată sexual de cei doi inculpați, fiind transportată în fiecare zi pe șoseaua de centură a mun. București unde era supravegheată în permanență dintr-o mașină de inculpatul M.V. Toate sumele de bani primite de la clienți erau remise acestui inculpat.

b. Partea vătămată a reușit să scape în final cu ajutorul unui client, ca și celelalte părți vătămate, refugiindu-se la locuința unei prietene, în zona Lizeanu. Din cauza faptului că zona respectivă este dedicată nu numai traficului de droguri, dar și prostituției (aspect de notorietate locală de altfel), iar în zonă una dintre tinerele care se prostitua era exploatată de inculpatul M.M., locul unde se afla partea vătămată a fost identificat de inculpatul M.V. Pentru a o recupera pe minoră și a o reintroduce în activitatea de exploatare sexuală pe care o desfășura pe o scară mult mai amplă, inculpatul M.V. s-a deplasat în locul din zona Lizeanu împreună cu inculpatul U.C. (M.A.), care a condus mașina cu care cei doi s-au deplasat aici. În paralel, la solicitarea inculpatului M.V., au venit în același loc cu o a doua mașină inculpații D.I. "S.A.", D.G. "B." și C.A. "R.".

Inculpații au amenințat pe părinții prietenei părții vătămate și au forțat-o pe partea vătămată să urce în mașina în care se afla inculpatul M.V., după care aceasta a fost transportată din nou în Tunari, unde a fost lovită de inculpatul M.V. Partea vătămată a fost din nou exploatată sexual, pentru un interval de aproximativ 2 săptămâni, clienții fiindu-i aduși ocazional în cameră, iar ulterior a fost transportată pe șoseaua de centură unde a fost obligată sub aceeași supraveghere strictă să se prostitueze. Partea vătămată a fost depistată de un echipaj de poliție cu ocazia unei razii și condusă inițial la Secția de poliție a Orașului Otopeni. Și aici, inculpatul M.V. a încercat să o "recupereze" pe partea vătămată, venind aici însoțit de inculpatul C.I.P. și provocând scandal. De aici partea vătămată a fost dusă la Centrul maternal S. Încercările inculpatului M.V. de a o lua înapoi au continuat, acesta venind și în acest loc, însoțit de inculpata S.F., și au solicitat reprezentanților centrului să le încredințeze minora, sens în care au pretins că este nepoata lor. Maniera în care au insistat cei doi inculpați i-au determinat pe angajații centrului să solicite intervenția organelor de poliție.

Tribunalul a reținut această situație de fapt în baza declarațiilor date de partea vătămată B.A.M. în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, ce se coroborează cu recunoașterile de pe planșă foto efectuate de aceasta, cu declarațiile inculpatei N.M. și cu cele ale martorului B.M.D., directorul Centrului maternal S.

Din probele administrate în cauză a reieșit că partea vătămată B.A.M. provine dintr-o familie destrămată, în prezent mama sa executând o pedeapsă privativă de libertate, periodic aflându-se în îngrijirea bunicii materne care nu exercită o supraveghere corespunzătoare a minorei. Inclusiv din declarațiile inculpaților reiese că aceasta îi cunoaște și ulterior începerii urmăriri penale a fost abordată de inculpații M.V. și S.F., indirect, fiindu-i făcute promisiuni de căsătorie pentru minoră cu unul din tinerii din familie și dăruirea de bijuterii și alte bunuri dacă minora își retrage declarațiile. În acest context în lipsa unei supravegheri corespunzătoare este ușor explicabil faptul că partea vătămată a început să practice prostituția la vârsta de 13 ani.

Tribunalul a reținut din declarațiile părții vătămate că în toamna anului 2010 se afla pe Bd. Magheru, în fața cinematografului S.A. împreună cu o prietenă în scopul practicării prostituției.

Partea vătămată a fost abordată de inculpații M.V. și C.I.P., care i-au solicitat servicii sexuale, determinându-o să îi urmeze în parcarea din apropiere unde partea vătămată a urcat într-o mașină de culoare verzuie și i s-a remis o sumă de bani. Pentru că aceasta a intenționat să se ducă să își ia poșeta lăsată pe trotuar, un al treilea bărbat, pe care îl identifică atât după poreclă, cât și după planșa foto ca fiind M.M., i-a pus mâna la gură pentru a o împiedica să țipe și a forțat-o să rămână în mașină.

Tribunalul a mai arătat că partea vătămată, din cauza faptului că s-a aflat în locuința inculpatului M.V. o perioadă mai mare de timp, la momentul audierii deja cunoștea pe inculpații din cauză după porecle, fiind în măsură să asocieze poreclele acestora cu fizionomiile lor, întrucât, așa cum recunosc și toți inculpații, aceștia veneau frecvent în casa inculpaților M.V. și S.F. pentru a cumpăra droguri.

Partea vătămată a fost inițial dusă în imobilul deținut de inculpatul C.I.P. unde nu a stat însă decât jumătate de oră după care a fost transportată cu un alt autoturism, marca S., care urmărise autoturismul de culoare verzuie tot drumul până în Tunari, fiind dusă în imobilul inculpatului M.V. Partea vătămată a fost ținută sub strictă supraveghere timp de 2 sau 3 săptămâni, dormind în aceeași cameră cu inculpații M.V. și S.F., și supravegheată îndeaproape de aceasta din urmă chiar și în momentele în care folosea toaleta din curte.

Ambii inculpați cât și L.V. (despre care și celelalte părți vătămate au menționat că beneficia de încredere din partea inculpaților și se prostitua în folosul acestora) au făcut presiuni asupra minorei pentru a o determina să practice prostituția în folosul celor doi inculpați. Refuzul părții vătămate a determinat pe inculpatul M.V. să o lovească în mai multe rânduri. În cele din urmă partea vătămată a acceptat să practice prostituția în folosul celor doi inculpați, decizie luată în condițiile în care a perceput clar că nu există o modalitate eficientă de a fugi. Partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în aceste condiții pe șoseaua de centură, sub supravegherea permanentă a inculpatului M.V., sumele de bani revenind în totalitate acestuia. După o perioadă partea vătămată a cerut ajutorul unui client - taximetrist, cu ajutorul căruia a fugit din locul unde era supravegheată. Partea vătămată a recunoscut de pe planșe foto în cursul urmăririi penale pe inculpații M.V. și S.F., care au exploatat-o sexual în maniera expusă mai sus, și pe inculpații C.I.P. și M.M., ca fiind bărbații care împreună cu inculpatul M.V. au răpit-o din zona Bd. Magheru.

Inculpatul M.V. a susținut constant că partea vătămată practica prostituția de bunăvoie pe șoseaua de centură, fiind prietenă cu L.V. și U.N., nu a răpit-o, nu a forțat-o în niciun fel să practice prostituția, singura legătură cu partea vătămată fiind legată de faptul că aceasta venea să cumpere droguri de la soția sa. Aceeași versiune este susținută și de inculpata S.F.

Versiunile celor doi inculpați sunt vădit nesincere și vor fi înlăturate. Contradicțiile existente între declarațiile acestora sunt manifeste în special în ceea ce privește împrejurările legate de eforturile acestora de a lua înapoi pe această parte vătămată de la secția de poliție și centrul S. și vor fi analizate pe larg mai jos.

În ceea ce privește implicarea inculpaților C.I.P. și M.M. în răpirea părții vătămate din zona Magheru, rezultă cu claritate din declarațiile părții vătămate și recunoașterile de pe planșă foto.

Partea vătămată a relatat faptele în aceeași manieră și cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești, în mod firesc însă, având în vedere atât perioada de timp scursă, cât și vârsta sa, partea vătămată oferind mai puține detalii.

Acești factori perturbă în mod evident și capacitatea părții vătămate de a reproduce cu exactitate detalii legate de poreclele inculpaților, motiv pentru care cu privire la acest act a menționat în fața instanței că al treilea bărbat care a însoțit pe M.V. și C.I.P. în momentul în care a fost răpită din fața cinematografului S.A. este M.A., care este porecla altui inculpat, respectiv U.C. Partea vătămată a menționat însă și cu acest prilej că a avut siguranță deplină cu privire la fizionomiile persoanelor pe care le-a recunoscut de pe planșe foto în cursul urmăririi penale, ori persoana pe care a indicat-o cu acest prilej este M.M. Confuzia este ușor explicabilă întrucât poreclele celor doi inculpați sunt asemănătoare, iar memoria părții vătămate cu privire la nume poate fi ușor afectată datorită factorului timp.

Cei doi inculpați au negat orice implicare în această răpire, declarațiile lor urmând a fi înlăturate, fiind infirmate de relatările părții vătămate, analizate mai sus. Interesant este de altfel și faptul că inculpatul M.M., deși nu recunoaște participarea la această răpire, relatează despre împrejurări legate de răpirea părții vătămate din zona Lizeanu, aspect cu privire la care nu a fost trimis în judecată, însă numele său este menționat nu de partea vătămată, ci de alți inculpați cu privire la această împrejurare.

b. Partea vătămată a locuit în continuare împreună cu o prietenă - A., în zona Lizeanu. Locul unde se afla partea vătămată a fost identificat prin intermediul inculpatului M.M., una din tinerele care se prostitua în folosul acestuia în zonă cunoscând pe partea vătămată și transmițând această informație inculpaților. Pentru a o recupera de aici inculpatul M.V. s-a deplasat aici împreună cu inculpatul U.C., care a condus mașina. Acesta din urmă recunoaște de altfel că practica servicii de șofer pentru inculpatul M.V., aspect confirmat și de inculpatul M.V. și de inculpatul C.I.P.

Inculpatul M.V. i-a solicitat și pe inculpații D.G., D.I., C.A., care s-au deplasat aici cu o a doua mașină. Ajunși în fața curții locuinței unde se afla partea vătămată, inculpații au coborât din mașini și au început să adreseze amenințări părinților A., prietena părții vătămate B.A.M., pentru faptul că o adăposteau pe aceasta din urmă. Partea vătămată a ieșit în curte pentru a evita continuarea scandalului. Aici a fost luată cu forța de inculpați, urcată în mașină și dusă la locuința inculpatului M.V. din Tunari, unde în continuare a fost obligată să practice prostituția, în maniera expusă mai sus.

Partea vătămată a recunoscut la urmărirea penală, de pe planșă foto, pe fiecare dintre inculpații M.M., U.C., D.G., D.I. și C.A., ca fiind persoanele care au răpit-o din zona Lizeanu, și a menționat pe fiecare dintre aceștia, după porecle, și cu ocazia audierii în fața tribunalului. Este firesc ca partea vătămată să îi indice pe inculpați numai după porecle, și nu cu numele întregi, deoarece aceasta este modalitatea în care partea vătămată i-a cunoscut și i-a identificat pe tot parcursul procedurii, iar această manieră relevă de altfel și credibilitatea declarațiilor părții vătămate. Relatările părții vătămate sunt susținute de altfel și de declarațiile inculpatului C.I.P. din cursul urmăririi penale, acesta relatând că a aflat de la M. că B.A.M., care era exploatată de inculpatul M.V., a reușit să fugă, iar acesta din urmă, împreună cu "R." (C.A.) și "M.A." (U.C. ) s-a dus să o recupereze, și pentru că izbucnise un scandal i-a chemat și pe S.A. (D.I. ) și "B." (D.G.).

Versiunile inculpaților cu privire la acest act material sunt foarte variate. Inculpatul M.V. recunoaște că a luat contact cu partea vătămată B.A.M. la locuința acesteia din zona Lizeanu, însă pentru că una din fiicele sale i-ar fi spus că partea vătămată îi furase o brățară. Pentru a rezolva această neînțelegere însă inculpatul U.C., care condusese mașina până aici, îi cheamă, conform declarațiilor inculpatului M.V., și pe D.G. și pe inculpatul M.M., un număr mare de persoane, pentru a soluționa o astfel de neînțelegere, inculpatul pretinzând - în mod neplauzibil - că motivul chemării acestora era că țiganii din zonă începuseră să facă scandal. Lipsită de susținere logică este și aserțiunea inculpatului că ar fi cunoscut locul unde stătea partea vătămată pentru că fiica sa cumpăra droguri de la dealerii din zonă, în condițiile în care inculpatul însuși vindea heroină și tribunalul reține motivul logic pentru care fiica sa (și este evident că inculpatul nu vede consumul de heroină de către copii săi ca un lucru negativ) s-ar fi "aprovizionat" cu droguri din altă parte.

Tribunalul reține că fără explicație rămâne, conform versiunii inculpatului, și motivul pentru care partea vătămată B.A.M. s-ar fi decis brusc să se urce de bunăvoie în mașina inculpatului și să plece cu acesta. Inculpatul nu a putut da nicio explicație nici cu privire la brățara în cauză, dacă a fost recuperată sau nu.

Versiunea inculpatului U.C. este la fel de ilogică. Conform acestuia, s-ar fi deplasat cu inculpatul M.V. în zona Lizeanu, partea vătămată B.A.M. s-a urcat de bunăvoie în mașină și abia apoi inculpatul M.V. ar fi chemat prin telefon alte persoane. La rândul său, inculpatul M.V. a încercat să transfere răspunderea chemării celorlalți inculpați în sarcina inculpatului U.C., pretinzând că acesta este cel care i-a chemat la fața locului, fără un motiv legat de partea vătămată, pe alți inculpați.

Inculpatul C.A. a negat orice implicare în incidentul de la Lizeanu și arată că nu s-a aflat în Tunari în ziua respectivă, dar a aflat de incident de la tatăl său după ce s-a reîntors. Versiunea acestui inculpat va fi de asemenea înlăturată, acesta fiind indicat de partea vătămată cu certitudine ca fiind una din persoanele ce au luat-o din această zonă.

Inculpatul D.G. recunoaște parțial participarea sa la acest act material, susținând că se afla împreună cu inculpatul M.M. în mașină în acea zi, acesta a fost sunat de către cineva și solicitat să se deplaseze în zona Lizeanu unde avea loc un scandal, însă după câteva minute a fost sunat de aceeași persoană și i s-a comunicat că nu mai este necesară prezența lor în acea zonă. Inculpatul M.M. are aceeași versiune, deși nu este acuzat de implicarea în incidentul din zona Lizeanu. Și declarațiile acestui inculpat au fost înlăturate pentru aceleași argumente, relatările și recunoașterile de pe planșe foto efectuate de partea vătămată fiind mai mult decât concludente.

Inculpatul D.I. la rândul său neagă orice implicare în răpirea părții vătămate din locuința din Lizeanu. Însă, declarațiile sale sunt infirmate atât de declarațiile părții vătămate, care l-a indicat pe acest inculpat atât după poreclă, cât și din planșa foto, dar și de declarațiile inculpatului C.I.P. date în cursul urmăririi penale, în care acesta specifică clar că și inculpatul D.I. - "S.A." s-a dus în zona Lizeanu să îl ajute pe inculpatul M.V. să o recupereze pe partea vătămată B.A.M.

După ce a fost constrânsă să se urce în mașina inculpaților, partea vătămată a fost dusă din nou în Tunari la locuința inculpatului M.V. și obligată să se prostitueze în maniera arătată mai sus, până în momentul în care cu ocazia unei razii a organelor de poliție din orașul Otopeni, în data de 15 noiembrie 2010, a fost preluată de pe șoseaua de centură și condusă inițial la secție și apoi la centrul S.

Tenacitatea inculpaților M.V. și S.F. în demersurile lor de a obține beneficii prin exploatarea minorei este remarcabilă. În pofida faptului că partea vătămată se afla în sediul organelor judiciare, inculpatul M.V., însoțit și de inculpatul C.I.P., s-a deplasat aici cu intenția de a o lua pe partea vătămată după ce ar fi fost lăsată să plece de organele de poliție, inculpatul anticipând că părții vătămate i se va aplica cel mult o amendă. Și inculpatul C.I.P. confirmă această împrejurare, afirmă că aici au discutat cu un agent de poliție - Ș., care le-a spus că partea vătămată va fi dusă la un centru de copii după ce i se va da o amendă. Motivul deplasării la sediu ar fi însă acela de a-i duce bani și mâncare părții vătămate, inculpații susținând că aceasta ar fi fost cea care ar fi chemat prin telefon pe inculpatul M.V.

Această versiune este infirmată nu numai de argumente de ordin logic, dar și de relatările detaliate ale părții vătămate, care, evident neobișnuită cu eforturile altor persoane de a o ajuta, a fost impresionată de faptul că "o doamnă polițist" a insistat să fie dusă într-un centru de copii.

Datorită însă și informațiilor date de agentul menționat în declarații de inculpatul C.I.P., inculpatul M.V. a fost în măsură a identifica centrul de plasament unde minora a fost condusă, S., unde s-a deplasat împreună cu inculpata S.F. și alte persoane care au rămas în mașină și astfel nu au putut fi văzute de angajații centrului. Cei doi s-au prezentat ca fiind unchiul și mătușa minorei și au solicitat reprezentantului centrului, martorului B.M.D., fiind foarte nemulțumiți și insistând, și în momentul în care acesta, văzând că cei doi nu au acte pentru a dovedi legătura de rudenie cu minora, i-a îndrumat la Direcția de ocrotire a copilului pentru a face o cerere scrisă acolo.

Tribunalul a reținut că comportamentul inculpaților a fost unul agresiv, ceea ce explică de ce angajații centrului au chemat poliția, fapt ce i-a și determinat pe inculpați să plece. Chiar dacă martorul B.M.D. a fost reținut în declarațiile date în cursul cercetării judecătorești cu privire la caracterizarea comportamentului inculpaților ca fiind agresiv, starea de temere în care s-a aflat chiar în condițiile în care a fost audiat fără a fi prezent în sala de judecată a fost evidentă. Acesta a recunoscut și în timpul urmăririi penale și în instanță pe inculpații M.V. și S.F. ca fiind persoanele ce s-au prezentat ca fiind mătușa și unchiul părții vătămate.

Relevant pentru evoluția ulterioară a minorei și mai ales pentru modul în care au putut fi alterate declarațiile acesteia, este faptul că după câteva zile, partea vătămată a fugit din centru deoarece - conform propriilor declarații - unul dintre polițiștii care a audiat-o s-a purtat urât cu ea. Este evident că lipsa de tact a unora din membrii organelor judiciare care au luat contact cu partea vătămată în acest stadiu au creat minorei în vârstă de 13 ani un sentiment de insecuritate, aceasta s-a simțit desconsiderată, suficient pentru a o determina să fugă din acest centru. Astfel cum rezultă din actele cauzei, abia după o perioadă mai mare de timp aceasta a fost identificată încă o dată ca victimă a traficului de persoane și audiată și în prezenta cauză.

Pentru argumentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că probatoriul administrat în cele două faze procesuale dovedește cu temeinicie învinuirile aduse inculpaților prin rechizitoriu.

În ceea ce privește infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, tribunalul a reținut că această învinuire adusă tuturor inculpaților din grupul procesual este temeinică. Din modalitatea de comitere a faptelor, expusă detaliat anterior, reiese că inculpații au acționat cu coeziune și într-o manieră coordonată în scopul obținerii de beneficii din exploatarea sexuală a părților vătămate. Inculpatul M.V. este văzut ca un coordonator al acestui grup, datorită atât vechimii sale în activități ilicite - faptele din prezenta cauză au fost comise după ce acest inculpat, liberat condiționat dintr-o condamnare anterioară pentru trafic de droguri, a "decis" să perceapă taxă de protecție tuturor prostituatelor din zona pe care o considera sub influența sa, și ceilalți inculpați recunoscându-i autoritatea de "judecător în stabor" și prestând servicii pentru acesta - inculpații C.I.P. și U.C. erau șoferii inculpatului M.V. atunci când acesta le solicita acest lucru.

Tribunalul reține că poziția inculpatului M.V. este oarecum egală cu cea a inculpatului D.I., ceea ce explică și maniera în care acesta s-a implicat în faptele de față, la solicitarea inculpatului M.V. inculpatul D.I. i-a venit în ajutor acestuia pentru a finaliza cu succes acțiunea de recuperare a părții vătămate B.A.M. din zona Lizeanu. Inculpații M.M., C.A., D.G., ca și U.C., C.I.P. obțin beneficii din exploatarea sexuală a unor tinere, dar un procent îl remit inculpatului M.V., iar inculpatele S.F. și C.G. își aduc contribuția la activitatea de ansamblu a grupului prin supravegherea tinerelor sechestrate în imobilele unde locuiesc împreună cu soții lor.

Ca o precizare preliminară valabilă în privința tuturor inculpaților, tribunalul a constatat că în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, în privința tuturor este aplicabilă ca încadrare juridică în raport de situația de fapt reținută de parchet teza finală a alin. (3) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât faptele au fost întotdeauna comise de mai multe persoane împreună.

Sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reținut următoarele:

1. Faptele inculpatului M.V., zis S., care:

a. la data de 10 august 2010, împreună cu inculpata S.F., zisă Z., au răpit-o din zona intersecției B-dul Carol I - Calea Moșilor din Mun. București, pe partea vătămată majoră N.F. pe care apoi au transportat-o și cazat-o la locuința lor din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției;

b. în ziua de 2 septembrie 2010, împreună cu inculpații C.I.P. (P.) și D.G. (B.) au răpit-o și au folosit violențe împotriva părții vătămate minore B.I.C. și au transportat-o la locuința inculpaților C.I.P. și C.G. în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției;

c. în ziua de 11 noiembrie 2010, împreună cu inculpații C.I.P. și M.M., zis M., au răpit-o și au exercitat violențe împotriva părții vătămate majore N.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a șoselei de centură a mun. Ploiești, pe care au amenințat-o cu moartea, lovit-o și electrocutat-o cu un dispozitiv cu electroșocuri, au transportat-o inițial la locuința inculpatului M.V. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, unde a fost deposedată de haine și de alte bunuri personale (telefon mobil, chei de la casă, etc) și încuiată într-o cameră, după care au transportat-o la locuința inculpaților C.I.P. și C.G. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției;

d. în toamna anului 2010, împreună cu inculpații C.I.P., zis P., și M.M., zis M., au răpit-o și au folosit violențe împotriva părții vătămate minore B.A.M., în vârstă de 13 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. București, după care au transportat-o și cazat-o în locuința inculpatului M.V. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, și au exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției, pe care ulterior au recuperat-o din zona Lizeanu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale privind persoanele vătămate majore N.F. și N.M.) și trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale privind pe părțile vătămate minore B.A.M. și B.I.C.)

În cazul ambelor infracțiuni se justifică reținerea formei continuate, întrucât actele materiale de trafic au fost comise la intervale reduse de timp și în manieră similară, ceea ce indică unicitatea rezoluției infracționale.

Faptele inculpatului M.V., care a constituit împreună cu ceilalți inculpați un grup în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de majori și minori, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 3 9/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Faptele au fost comise de inculpat în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul mai are și alte condamnări.

2. În ceea ce privește pe inculpata S.F., tribunalul a reținut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele inculpatei care:

a. la data de 10 august 2010, împreună cu inculpatul M.V. au răpit-o din zona intersecției B-dul Carol I - Calea Moșilor din mun. București, pe partea vătămată N.F., pe care apoi au transportat-o și cazat-o la locuința lor din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției;

b. la data de 11 noiembrie 2010, a cazat-o pentru câteva ore pe partea vătămată N.M. și a exercitat presiuni asupra acesteia, prin luarea tuturor obiectelor de îmbrăcăminte și alte bunuri, având intenția de a o droga, parte vătămată care în cursul aceleiași zile fusese răpită de inculpații M.V., C.I.P. și M.M., de unde victima a fost apoi transportată la locuința inculpaților C.I.P. și C.G., în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției;

c. în toamna anului 2010, a cazat-o în locuința sa din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov și a exercitat amenințări, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției împotriva părții vătămate minore B.A.M., în vârstă de 14 ani, care fusese răpită de inculpatul M.V. împreună cu inculpații C.I.P. și M.M., în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. București

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Se impune reținerea formei continuate în cazul infracțiunii de trafic de persoane întrucât actele materiale au fost comise împotriva a două persoane majore, iar prin intervalul de timp scurt și modalitatea similară de comitere se reliefează caracterul unic al rezoluției infracționale.

Fapta inculpatei de a adera și sprijini un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Faptele au fost comise de inculpată în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpata mai are și alte condamnări.

3. În ceea ce privește pe inculpatul C.I.P., tribunalul a reținut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele acestui inculpat care:

a. începând cu data de 2 septembrie 2010, a cazat-o la locuința sa și a inculpatei C.G., din comuna Tunari, pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, pe care anterior a răpit-o împreună cu inculpații M.V. și D.G., în timp ce aceasta se afla pe Șoseaua de centură a municipiului București în dreptul intrării în comuna Cernica, și a exercitat violențe și amenințări împotriva acesteia cu scopul de a o exploata prin obligarea la practicarea prostituției;

b. la data de 11 noiembrie 2010, a cazat-o la locuința sa și a inculpatei C.G., din comuna Tunari, pe partea vătămată majoră N.M., pe care anterior a răpit-o împreună cu inculpații M.V. și M.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a Șoselei de centură a mun. Ploiești, prin amenințare cu moartea, lovire și electrocutare cu un dispozitiv cu electroșocuri, amenințări și violențe ce au fost exercitate și în continuare în scopul exploatării părții vătămate prin obligarea la practicarea prostituției;

c. în toamna anului 2010, împreună cu inculpații M.V. și M.M. au răpit-o, prin violență, pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 13 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. București, după care au transportat-o și cazat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la locuința inculpaților M.V. și S.F., unde aceasta a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituției întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Forma continuată a infracțiunii de trafic de minori este atrasă de faptul că acțiunile s-au îndreptat împotriva a două minore, iar actele materiale de răpire, violență, exploatare au fost comise la intervale scurte de timp și în manieră asemănătoare, ceea ce relevă unicitatea rezoluției infracționale.

Fapta inculpatului de a adera și sprijini un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul a săvârșit aceste fapte în concurs real și în stare de recidivă mare postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., din fișa de cazier judiciar rezultând că mai are și alte condamnări.

4. În ceea ce privește pe inculpatul M.M., sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reținut următoarele:

Faptele inculpatului care:

a. în ziua de 11 noiembrie 2010, împreună cu inculpații M.V. și C.I.P. au răpit-o pe partea vătămată majoră N.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a Șoselei de centură a municipiului Ploiești, prin amenințare cu moartea, lovire și electrocutare cu un dispozitiv cu electroșocuri, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, după care au transportat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la reședința inculpaților M.V. și S.F., din Str. M.B. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și

b. în toamna anului 2010, împreună cu inculpații M.V. și C.I.P. au răpit-o, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 13 ani, în timp ce se afla pe Bd. Magheru din mun. București, după care au transportat-o și cazat-o în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, la locuința inculpaților M.V., și S.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului de a adera și sprijini un grup infracțional în scopul săvârșirii acestor infracțiuni întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., toate în concurs real. Faptele au fost săvârșite în termenul de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, urmând a revoca beneficiul suspendării condiționate și a adăuga la fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta, în temeiul art. 83 C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Întrucât această faptă a fost comisă în minorat inculpatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la recidivă.

S-a mai reținut că faptele din prezenta cauză au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, și Sentinței penale nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

5. În privința inculpatului C.A., sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reținut următoarele:

Faptele inculpatului C.A., care în toamna anului 2010, împreună cu inculpații M.V., U.C., D.I. și D.G. au racolat-o prin folosirea amenințărilor pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuința prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, București, pe care au transportat-o cu forța la locuința inculpatului M.V., din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului, care a aderat și sprijinit un grup infracțional în vederea comiterii infracțiunii de trafic de minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

6. În ceea ce privește pe inculpatul U.C., sub aspectul încadrării juridice tribunalul a reținut următoarele:

Faptele inculpatului U.C., zis M.A., care în toamna anului 2010, împreună cu inculpații M.V., C.A., D.G. și D.I. au racolat-o prin folosirea amenințărilor, pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuința prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, București, după care au transportat-o cu forța la locuința inculpatului M.V., din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului de a adera și sprijini un grup infracțional în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de minori întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

7. În ceea ce privește pe inculpatul D.I., zis S.A., tribunalul a reținut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele inculpatului, care în toamna anului 2010, împreună cu inculpații M.V., C.A., U.C., și D.G. au racolat-o prin folosirea amenințărilor pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuința prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, București, pe care au transportat-o cu forța la locuința inculpatului M.V. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului de a adera și sprijini un grup infracțional în vederea comiterii infracțiunii de trafic de minori întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Faptele au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., din fișa de cazier judiciar rezultând că inculpatul a mai fost condamnat.

8. În ceea ce privește pe inculpatul D.G., sub aspectul încadrării juridice, tribunalul a reținut următoarele:

Faptele inculpatului D.G. care:

- la data de 2 septembrie 2010, împreună cu inculpații M.V. și C.I.P. au răpit-o pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, pe care apoi au transportat-o la locuința inculpatei C.G. și a inculpatului C.I.P. din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov și care

- în toamna anului 2010, împreună cu inculpații M.V., C.A., U.C., și D.I. au racolat-o prin folosirea amenințărilor pe partea vătămată minoră B.A.M., în vârstă de 14 ani, care se ascunsese la locuința prietenei ei situată pe str. Lizeanu, sector 2, București, pe care au transportat-o cu forța la locuința inculpatului M.V., din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, în vederea obligării la practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Forma continuată a infracțiunii este impusă de faptul că actele materiale au vizat două părți vătămate minore și s-au succedat la intervale scurte de timp și au îmbrăcat aceeași modalitate de săvârșire, ceea ce relevă caracterul unic al rezoluției infracționale.

Fapta inculpatului care a aderat și sprijinit activitatea unui grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

Cu privire la acest inculpat s-a făcut aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., din fișa de cazier judiciar rezultând că a mai fost condamnat anterior pentru comiterea altor fapte penale.

9. În ceea ce privește pe inculpata C.G., tribunalul a reținut sub aspectul încadrării juridice următoarele:

Faptele inculpatei C.G. care:

- începând cu data de 2 septembrie 2010, a cazat-o în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției, pe partea vătămată minoră B.I.C., în vârstă de 17 ani, la locuința sa din satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, unde domiciliază împreună cu inculpatul C.I.P., după ce aceasta a fost răpită, în cursul aceleiași zile, de inculpații M.V., D.G. și inculpatul C.I.P., și care

- de asemenea, în cursul lunii noiembrie a anului 2010, a găzduit-o pe partea vătămată majoră N.M., care în ziua de 11 noiembrie 2010, a fost răpită de inculpații C.I.P., M.V. și M.M., în timp ce aceasta se afla pe varianta de vest a șoselei de centură a municipiului Ploiești, transportată în satul Tunari, comuna Tunari, jud. Ilfov, și care a fost aici exploatată sexual de inculpații C.G. și C.I.P. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- trafic de minori (partea vătămată B.I.C.), prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001

- și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatei de a sprijini un grup infracțional în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cele trei infracțiuni fiind comise în concurs real.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor comise, gravitatea deosebită a acestora, modalitatea de acționare a inculpaților, scopul urmărit de aceștia, atitudinea lor procesuală, comportamentul pe timpul anchetei și al cercetării judecătorești, circumstanțele lor personale, starea de recidivă, violența de care au dat dovadă, faptul că sunt cunoscuți ca inculpați deosebit de periculoși, care mai au condamnări și pentru trafic de droguri.

Pe latură civilă, instanța de fond a acordat despăgubiri morale părților civile în raport de sumele solicitate de către acestea și ținând cont de traumele fizice și psihice îndurate.

De asemenea, instanța de fond, în baza art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea imobilelor unde au fost cazate părțile vătămate și obligate să se prostitueze.

În baza art. 1182 C. pen., a confiscat de la inculpați câte 50.000 euro, sume obținute prin comiterea de infracțiuni.

Împotriva Sentinței penale nr. 982/F din 15 noiembrie 2012 au declarat apel inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. Și C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpații U.C., M.M., S.F., C.I.P., M.V. și C.G. au solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și redozarea pedepselor stabilite de instanța de fond.

Apelantul-inculpat D.I. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 39/2003, apelantul-inculpat C.A. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001 a solicitat redozarea și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, apelantul-inculpat D.G. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. deoarece în cauză nu sunt probe din care să rezulte că el a comis aceste infracțiuni, în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei și reducerea acesteia sub minimul prevăzut de lege. De asemenea, apelanții-inculpați au solicitat reducerea daunelor la care au fost obligați și înlăturarea măsurii confiscării imobilelor.

Prin Decizia penală nr. 39 din 15 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. și C.G. împotriva Sentinței penale nr. 982/F din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pe care a desființat-o în parte și, rejudecând:

A descontopit pedepsele aplicate inculpaților și le-a repus în individualitatea lor.

1. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V. zis "S.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care l-a contopit cu pedeapsa de 12 ani închisoare, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care l-a contopit cu această pedeapsă, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 17 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care l-a contopit cu această pedeapsă și a aplicat pedeapsa de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe perioada de 10 ani.

A constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 8 decembrie 2010 la zi.

2. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata S.F., zisă "Z.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care l-a contopit cu prezenta, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care l-a contopit cu prezenta, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 75 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa de 17 de ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care l-a contopit cu prezenta și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare.

A constatat că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 8 decembrie 2010 la zi.

3. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.P., zis "P.", la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. A constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1239 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea în pedepsele concurente, de câte 1 an închisoare pentru trei infracțiuni de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus prevenția de 24 de ore din 19 aprilie 2010 și de la 10 august 2011 la zi.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.M., zis "M.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 11 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 11 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care a adăugat-o la prezenta, în final 12 ani și 6 luni închisoare.

A constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentințele penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea și 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentința penală nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A dispus anularea mandatelor de executare emise în baza Sentințelor penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea și 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. și 36 alin. (3) C. pen., a dedus prevenția de 24 de ore din data de 25 ianuarie 2011 și de la 31 martie 2011 la zi.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.A., zis "R.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 decembrie 2011 la zi.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul U.C. zis "M.A." la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 decembrie 2011 la zi.

7. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I., zis "S.A.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas de executat de 896 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe care l-a contopit cu prezenta, și a aplicat pedeapsa mai grea, de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas de executat de 896 zile închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2522 din 10 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe care l-a contopit cu prezenta, și a aplicat pedeapsa mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 20 decembrie 2011 la zi.

8. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G., zis "B.", la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A constatat că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentințele penale nr. 255 din 2 august 2010 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1515 din 12 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012, și nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 260 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel București.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 175 din 28 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin nerecurare la 20 martie 2012 în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen. aplicată prin Sentința penală nr. 175/2012 a Judecătoriei Sectorului 2 București;

- pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., 8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și (21) lit. a) C. pen. și 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicate prin Sentința penală nr. 255 din 2 august 2010 a Judecătoriei Buftea;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2000, aplicată prin Sentința penală nr. 154 din 10 februarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de mai sus, astfel cum au fost descontopite, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. A dispus anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței penale nr. 175 din 28 februarie 2012 de Judecătoria Sectorului 2 București și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 și 36 alin. (3) C. pen., a dedus prevenția de la 3 mai 2007 la 4 mai 2007, de la 5 februarie 2008 la 14 aprilie 2008, de la 5 august 2010 la 17 august 2010, de la 15 februarie 2011 la zi.

9. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpata C.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a prezentei.

A înlăturat confiscarea imobilului situat în str. M.B., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, și a imobilului din str. A.M., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, reședințele inculpaților M.V. și S.F., și a imobilului din str. D., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, reședința inculpaților C.I.P. și C.G.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 300 RON, pentru inculpații care au avut asistență din oficiu, a stabilit a fi suportate din fondul Ministerului Justiției.

Analizând apelurile declarate în cauză, Curtea a reținut următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, motivând pe larg în fapt și în drept, astfel că și instanța de apel și-a însușit argumentația instanței de fond, apreciind că nu se mai impune reluarea acesteia.

S-a apreciat că situația de fapt este confirmată și cu declarațiile inculpaților M.V., S.F., C.I.P., C.G., M.M. și U.C., care în faza apelului au recunoscut în totalitate faptele comise și au solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Referitor la solicitarea inculpaților M.V., S.F., C.I.P., C.G., M.M. și U.C. de a li se aplica dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., a constatat că nu este întemeiată, deoarece inculpații nu au recunoscut faptele înaintea începerii cercetării judecătorești, iar în cauză au fost administrate probe.

În legătură cu solicitarea inculpaților D.I., C.A. și . D.G. de a fi achitați, instanța a constatat că nu este fondată.

A apreciat că susținerile inculpatului D.I. că nu a participat la răpirea minorei B.A.M. sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Fără a relua situația de fapt, s-a subliniat faptul că partea vătămată l-a indicat pe inculpatul D.I. după poreclă, "S.A.", cât și după planșa foto ca participând la răpirea sa din zona Lizeanu.

Și inculpatul C.I.P. a relatat în cursul urmăririi penale că inculpatul D.I. s-a dus în zona Lizeanu să-l ajute pe inculpatul M.V. să o recupereze pe partea vătămată B.A.M. La aceste aspecte se adaugă și declarația inculpatului M.V. dată în faza de apel, când a recunoscut faptele așa cum sunt descrise în rechizitoriu.

Din cele menționate, rezultă fără niciun dubiu că inculpatul D.I. făcea parte din grupul infracțional organizat de inculpatul M.V., astfel că nu sunt motive pentru a se dispune achitarea inculpatului D.I. în baza art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen.

Nici solicitarea inculpatului C.A. de a fi achitat în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, din probele administrate rezultând participarea acestuia la comiterea faptelor.

Partea vătămată B.A.M. în declarațiile date a arătat că și inculpatul C.A. a participat la răpirea sa din zona Lizeanu, recunoscându-l și din planșa foto. La acest aspect se adaugă și declarația inculpatul M.V. de recunoaștere a acuzațiilor așa cum sunt descrise în rechizitoriu, declarație dată în faza de apel. În acest sens sunt și declarațiile inculpatului C.I.P.

Inculpatul M.M. a relatat că inculpatul C.A. a participat și la răpirea părții vătămate N.M., când i-ar fi aplicat un electroșoc.

În privința aplicării art. 86 C. pen. și suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului C.A. s-a observat că această solicitare nu se încadrează în dispozițiile legale, deoarece pedeapsa este mai mare de 3 ani, fiind vorba de un concurs de infracțiuni.

Nici solicitarea inculpatului D.G. de a fi achitat în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu a fost primită, din probele administrate rezultând că acesta a participat la comiterea faptelor. Partea vătămată B.I.C. a declarat că inculpatul D.G. a participat la răpirea sa de pe Șoseaua de centură a Bucureștiului și de asemenea l-a recunoscut din sistemul Image Track.

Inculpatul D.G. a participat și la răpirea părții vătămate B.A.M. din zona Lizeanu, în acest sens fiind declarațiile părții vătămate și recunoașterea de pe planșa foto. În acest sens sunt și declarațiile inculpatului C.I.P., care a arătat că și inculpatul D.G. a participat la răpirea părții vătămate B.A.M. La aceste aspecte se adaugă declarațiile inculpatului M.V. care în faza apelului a recunoscut faptele așa cum sunt descrise în rechizitoriu.

În legătură cu solicitarea inculpaților de a fi reduse daunele la care au fost obligați, instanța a constatat că nu este întemeiată, având în vedere traumele suferite de părțile vătămate, suferințele fizice și psihice la care au fost supuse, vârsta părților vătămate. Instanța de apel a apreciat că toate aceste aspecte duc la concluzia că daunele morale acordate părților civile sunt justificate.

Referitor la afirmația apărătorului inculpatului D.I., că judecătorul fondului ar fi trebuit să se abțină, s-a observat că în cauză nu există niciun motiv din cele prevăzute de art. 47 și urm. C. proc. pen. pentru ca magistratul să se abțină. Instanța a apreciat întemeiată solicitarea inculpaților de a nu se confisca imobilele situate în str. M.B., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, și a imobilului din str. A.M., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, România, reședințele inculpaților M.V. și S.F., și a imobilului din str. D., sat Tunari, com. Tunari, jud. Ilfov, reședința inculpaților C.I.P. și C.G. Potrivit art. 118 alin. (5) C. pen., instanța poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte din mijloacele de existență, ceea ce este cazul cu imobilele menționate anterior.

De asemenea, instanța a apreciat întemeiate și solicitările inculpaților de reducere a pedepselor ce le-au fost aplicate.

S-a mai arătat că este adevărat că faptele inculpaților sunt foarte grave, au un pericol social ridicat, că inculpații au antecedente penale și sunt cunoscuți ca fiind persoane cu un comportament antisocial, dar totuși pedepsele aplicate sunt exagerat de mari. S-au redus pedepsele aplicate inculpaților, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gravitatea faptelor comise, de atitudinea procesuală a inculpaților, de antecedentele penale ale acestora. Deși nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., s-au avut în vedere și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților M.V., S.F., C.I.P., C.G., M.M. și U.C., chiar dacă acestea au fost date în faza apelului. Instanța a apreciat că față de pedepsele stabilite inculpaților nu se mai impune aplicarea niciunui spor de pedeapsă. De asemenea, tot în raport de pedepsele aplicate, nu se mai impune reținerea art. 78 C. pen. privind efectele circumstanțelor agravante.

S-a apreciat că nu sunt motive care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, având în vedere gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale acestora, iar în raport de pedepsele stabilite pentru fiecare inculpat, nu se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere, având în vedere limitele de pedeapsă care condiționează aplicarea art. 861 C. pen., dar și starea de recidivă a majorității inculpaților.

Împotriva Deciziei penale nr. 39 din 15 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A. și D.G.

M.V. și S.F. au solicitat admiterea, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, în temeiul pentru că lipsește motivarea în puncte esențiale (înlăturarea măsurii confiscării dispuse cu privire la cele două imobile).

Se invocă în drept art. 3859 alin. (1) pct. 10 și 14 C. proc. pen., deoarece recurenții-inculpați M.V. și S.F. au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina lor, pe care le-au regretat, colaborând în timpul cercetării judecătorești cu organele judiciare.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, se arată că apartenența inculpatului M.V. la un grup infracțional organizat nu este caracterizată de continuitate, inculpatul cunoscând anumiți inculpați, însă pe alții nu i-a cunoscut. În susținerea criticii se arată că înregistrările convorbirilor telefonice nu relevă relațiile recurenților cu toți inculpații din prezenta cauză, în ciuda faptului că sunt considerați de către acuzare conducătorii unei grupări infracționale.

Stabilirea cuantumurilor de 225.000 euro, respectiv de 200.000 euro nu este susținută, în opinia apărării, de probatoriul existent la dosarul cauzei, care constă doar într-o planșă fotografică cu exteriorul imobilelor, fără a exista și imagini din interior, respectiv cu pivnița la care se face referire în materialul de urmărire penală și în cuprinsul rechizitoriului.

Acuzarea a reținut că părțile vătămate erau cazate în respectiva pivniță, iar partea vătămată N.M. a declarat că fiecare dintre aceste imobile avea pivniță și beci. Se apreciază că realizarea planșei fotografice a urmărit crearea imaginii unor imobile aparținând unor proxeneți, deși acestea nu au fost edificate de cei doi inculpați, ci de antecesorii lor.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, calitatea de recidivist a recurentului-inculpat M.V., care mai avea de executat 954 de zile, nu reprezintă temei a aplicării unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege pentru fiecare faptă reținută în sarcina sa.

Totodată, se mai arată că instanța de fond, la primul termen de judecată, a adresat tuturor inculpaților, generic, întrebarea dacă recunosc faptele așa cum au fost reținute în cuprinsul rechizitoriului, în vederea aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., fără însă a se reveni asupra acestei întrebări pentru fiecare inculpat în parte, la acel termen sau ulterior, cu ocazia luării declarațiilor.

În subsidiar, apărătorul solicită reindividualizarea pedepselor, stabilindu-se un cuantum mai redus.

C.I.P. a solicitat admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 2/2013. În susținerea recursului, apărătorul solicită a se reindividualiza pedeapsa, luându-se în considerare că inculpatul are doi copii minori în întreținere, are grave probleme de sănătate, necesitând de urgență o intervenție chirurgicală, așa cum reiese și din cuprinsul actelor medicale depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, apărarea consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că a formulat o asemenea solicitare și în fața instanței de fond. Se mai arată că recurentul-inculpat C.I.P. consideră că victimele au ales să se prostitueze din proprie voință, fără a fi exercitată niciun fel de agresiune fizică sau morală din partea inculpaților.

M.M. solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., precizând că aceeași solicitare a fost formulată și în fața instanței de apel. Se apreciază că în mod greșit, atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, în fața instanței de fond, în momentul în care a fost întrebat cu privire la acest aspect.

U.C. solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și aplicarea art. 3201 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei de 11 ani închisoare, luându-se în considerare lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul are trei copii minori în întreținere, iar pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră și cooperantă.

D.I. solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa. Instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond, fără a analiza probatoriului administrat. În acest sens, se arată că inculpatul M.V. a contactat telefonic un alt inculpat, care se afla întâmplător în autovehicul cu inculpatul D.I., așa cum de altfel reiese și din înregistrările convorbirilor telefonice, pentru a-i solicita să vină în zona Lizeanu, unde era implicat într-un scandal. Apărătorul ales subliniază faptul că în momentul în care cei doi au ajuns în cartierul Lizeanu, incidentul era deja aplanat. Un alt argument este reprezentat de întemeierea condamnării, în opinia apărării, exclusiv pe declarațiile părții vătămate B.A.M. și a inculpatului C.I.P., în sensul că inculpatul D.I. ar fi venit în sprijinul inculpatului M.V., însă, așa cum stabilesc dispozițiile art. 69 și 75 C. proc. pen., declarațiile pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Totodată, se mai arată că în timpul urmăririi penale s-a încuviințat apărării administrarea probei cu martori, audiindu-se martorii A.E. și A.L., tată și fiică, în locuința cărora s-a reținut că s-ar fi aflat partea vătămată la momentul răpirii, însă cei doi martori nu au declarat nimic cu privire participarea inculpatului D.I. și nici la producerea unui scandal. Cu privire la această probă, apărătorul precizează faptul că atât instanța de fond, cât și cea de apel au respins nemotivat cererea apărării de a fi audiați martorii A.E. și A.L.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, din chiar cuprinsul rechizitoriului se menționează că inculpatul D.I. a fost supravegheat operativ și i-au fost interceptate convorbirile, fără ca din administrarea acestor mijloace de probă să rezulte date cu privire la săvârșirea respectivelor infracțiuni.

De asemenea, apărarea consideră că nu există absolut nicio probă care să îl alăture pe inculpatul D.I. grupării conduse de inculpatul M.V. sau de alți inculpați, cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. Deși s-a reținut că partea vătămată B.A.M. a fost răpită de două ori, respectiv din zona Lizeanu și din zona Magheru, declarațiile sale fac referire la un singur incident în care ar fi fost implicat inculpatul D.I.

Apărarea consideră că, pentru existența infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat ar fi îndeplinită condiția numărului de participanți, însă ar rămâne neîndeplinită condiția funcționării grupului pe o anumită durată într-un mod coordonat, condiții care au fost dezvoltate pe larg în cuprinsul motivelor scrise de recurs.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv cea de trafic de minori, se consideră că nu a fost administrată nicio probă pe care se poate întemeia soluția de condamnare a inculpatului D.I.

În concluzie, în baza art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., se solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul București în vederea administrării probelor în condiții de contradictorialitate, iar în subsidiar, se solicită admiterea recursului în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate, luându-se în considerare participarea singulară a inculpatului D.I. la activitatea infracțională, fără a cunoaște ce se întâmplă, motivele scandalului, vârsta persoanelor participante.

C.A. solicită admiterea recursului, formulat în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., invocând în subsidiar ca temei dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. În susținerea recursului, apărătorul apreciază hotărârile pronunțate ca nelegale, întrucât nu au luat în considerare atitudinea procesuală a inculpatului, faptul că a fost trimis în judecată pentru un singur act material, săvârșit fără folosirea de violențe, în condițiile în care nu există date sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei.

Se solicită să se ia în considerare lipsa antecedentelor penale, precum și lipsa probelor care să susțină vinovăția acestuia, fiind arestat exclusiv în baza unei declarații de martor. În ceea ce privește circumstanțele personale, apărătorul arată că inculpatul C.A. are doi copii minori, fiind singurul întreținător al acestora, urmare a plecării soției sale în Anglia, iar tatăl său a fost diagnosticat cu o afecțiune oncologică.

Apreciază, de asemenea, despăgubirile stabilite în soluționarea laturii civile ca fiind prea mari, lipsind totodată și modalitatea de calcul a acestora.

Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

D.G. solicită admiterea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., iar în subsidiar pct. 14, respectiv dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în situația în care Înalta Curte constată aplicabile dispozițiile Legii nr. 2/2013.

Se solicită achitarea inculpatului, motivat de faptul că din probele administrate nu reiese faptul că inculpatul D.G. ar fi autorul faptelor centru care a fost trimis în judecată, existând o singură declarație de martor, care nu se coroborează cu celelalte probe. Se precizează faptul că inculpatul a învederat instanțelor de judecată în numeroase rânduri că nu a săvârșit faptele de care este acuzat.

În subsidiar, în ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, se apreciază că este aspră, chiar ulterior reducerii de către instanța de apel de la 16 ani de închisoare la 12 ani, contravenind dispozițiilor art. 72 C. pen.

C.G. arată că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 2/2013, având în vedere că rămânerea în pronunțare a avut loc în data de 14 februarie 2013, astfel încât solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, se apreciază că la dosarul cauzei nu există nicio probă, iar interpretarea declarațiilor celorlalți coinculpați nu ar putea conduce la convingerea instanțelor că inculpata C.G. a săvârșit această infracțiune, deoarece niciunul nu face mențiune că ar fi existat un ajutor dat de aceasta în activitatea infracțională. Se mai arată, de asemenea, că inculpata C.G. conviețuia sub constrângere cu soțul său, ceea ce ar fi exclus posibilitatea exprimării vreunui acord pentru a ajuta sau nu o activitate infracțională, neavând nici posibilitatea de a-și sfătui în vreun fel soțul.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, apărătorul consideră că s-a dispus condamnarea inculpatei exclusiv în baza a două declarații, respectiv declarația lui B.I.C. și a lui C.A.F., în condițiile în care doar prima dintre acestea a declarat că s-a aflat în locuința inculpatei pentru o perioadă de două ore și ar fi fost amenințată de inculpată.

Apărarea solicită, în temeiul dispozițiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., în considerarea lipsei intenției de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 678/2001, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât partea vătămată nu s-a aflat în locuința respectivă doar cu inculpata C.G., ci întotdeauna s-a aflat și soțul acesteia, căruia i-a aparținut exclusiv interacțiunea cu partea vătămată.

În subsidiar, sunt invocate dispozițiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen., apreciindu-se că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea aspră, în raport de limitele stabilite de lege, pentru faptul că partea vătămată a stat 2 ore în locuința inculpatei, fără a fi agresată în vreun fel de către inculpată.

În recurs au fost administrate probe cu privire la formularea unor denunțuri de natură a influența incidența art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de U.C., M.V. și S.F. Răspunsurile primite de la autorități au exclus aplicarea acestui text de lege.

Analizând recursurile declarate de M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. și C.G., reține următoarele:

O chestiune prealabilă analizării cazurilor de casare are în vedere cadrul procesual, respectiv dacă urmează să fie examinate motivele de recurs în formularea anterioară Legii nr. 2/2013 sau motivele de recurs astfel cum au fost modificate prin respectiva lege. Data pronunțării deciziei recurate, 15 februarie 2013, coincide cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013. Cauza de față nu reprezintă o situație tranzitorie care să permită aplicarea cazurilor de casare anterioare modificării Codului de procedură penală. Dreptul la recurs nu s-a născut sub incidența Codului de procedură penală anterior modificării prin Legea nr. 2/2013, astfel ca să fie aplicabile vechile motive de casare. Intrarea în vigoare a legii care schimbă cazurile de casare în aceeași zi în care s-a născut dreptul la recurs face ca prezenta cale de atac să fie guvernată de Legea nr. 2/2013 și implicit să poată fi invocate doar cazurile de casare prevăzute de legea menționată. În consecință, recursul poate avea în vedere critici ce țin de aplicarea dreptului, și nu mai poate avea în vedere critici care țin de reevaluarea situației de fapt, care au fost examinate de instanța de fond și de cea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., când s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare, invocat de către D.I., D.G., C.G., nu mai poate fi analizat ca urmare a schimbării legislative. Pot fi examinate doar acele critici ce țin aplicarea legii referitoare la modul în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească (contradictorialitate, drept la apărare, procedura echitabilă, probe), dar instanța de recurs nu poate da ea însăși o altă interpretare faptelor.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., invocat de către M.V., S.F., D.I. poate fi examinat în condițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., respectiv cu privire la modul de aplicare a legii care stabilește consecințele în drept cu privire la situația de fapt reținută de către instanța de fond și cea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., invocat de către C.G., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, poate fi examinat având în vedere faptul că Legea nr. 2/2013 nu a abrogat norma de drept.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de către M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., C.A., C.G., are în vedere aplicarea legii cu privire la procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. și astfel poate fi examinat, din perspectiva aplicării procedurii recunoașterii vinovăției, conform art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Criticile referitoare la modalitatea de individualizare a sancțiunii și criteriile de individualizare nu pot fi examinate având în vedere modificarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013 care a dat posibilitatea instanței de recurs de a examina dacă pedeapsa este în alte limite decât cele prevăzute de lege înlăturând posibilitatea examinării cauzei în ceea ce privește aplicarea art. 72 C. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a fost invocat de către M.V. și S.F. cu privire la confiscare, C.A. cu privire la concordanța dintre acuzație și obiectul judecății, D.G. cu privire la modul de administrare a probelor și lipsa contradictorialității procedurii.

În consecință, instanța de recurs va verifica modul în care legea a fost aplicată la situația de fapt reținută concordant atât de instanța de fond, cât și de cea de apel, în ceea ce privește procedura prevăzută cu art. 3201 C. proc. pen., art. 1182 C. pen., confiscarea extinsă; desfășurarea cercetării judecătorești referitoare la acei recurenți care nu au solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen. (conform art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.), precum și în ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunilor (conform art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.).

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii

Procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

Atât la tribunal, la judecarea apelului, respectiv în motivele de recurs, a fost solicitată aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. de către M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., C.G. Instanțele de fond și de apel au respins aplicarea procedurii cu motivarea că inculpații nu au recunoscut faptele conform actului de sesizare (considerentele instanței de fond), respectiv că s-au administrat probe în cercetarea judecătorească la fond (considerentele instanței de apel).

Argumentul ce decurge din faptul că s-au administrat probe în cadrul cercetării judecătorești, nu poate prin el însuși să conducă la respingerea cererii de aplicare a procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen. Administrarea de probe este consecința opțiunii instanței cu privire la procedura de urmat. Administrarea de probe este deci efectul procedurii de urmat și nu situația premisă a procedurii. Administrarea de probe nu reprezintă condiția de aplicare a respectivei proceduri, condiție care decurge din conținutul declarației inculpaților. Corectitudinea cercetării judecătorești depinde de interpretarea declarațiilor inculpaților ca fiind conforme cu procedura recunoașterii vinovăției (caz în care nu are relevanță administrarea de probe cu privire la situația de fapt, deoarece acestea nu erau prevăzute de lege) sau fiind contrare acestei proceduri (caz în care administrarea de probe cu privire la situația de fapt este obligatorie).

În ceea ce privește declarațiile inculpaților care au solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., instanța constată că legea cere ca inculpații să recunoască vinovăția proprie conform situației de fapt reținute în rechizitoriu. Nu ar putea fi opuse inculpaților, drept criterii de evaluare a incidenței procedurii simplificate, elemente ce țin de negarea vinovăției altor acuzați, sau refuzul de a oferi date de natură să suplinească elemente de fapt asupra cărora rechizitoriul păstrează tăcerea.

Negarea participării altor participanți ar putea fi temei de respingere a procedurii simplificate atunci când participarea acestora intră în conținutul acuzației, ca de exemplu în cazul reținerii circumstanței agravante a săvârșirii faptei împreună cu un minor sau în cazul omorului săvârșit pentru a sustrage pe altul de la urmărire penală sau arestare ori de la executarea unei pedepse, aspecte care nu se regăsesc în speță.

Având ca titlu marginal judecata în cazul recunoașterii vinovăției, art. 3201 C. proc. pen. prevede că până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În cazul aplicării acestei proceduri instanța pronunță condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, introdusă prin Legea nr. 202/2010, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată cu condiția ca inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu. Inculpatul trebuie să declare înainte de începerea cercetării judecătorești că recunoaște în totalitate fapta/faptele reținute în actul de sesizare a instanței și că nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acel termen de judecată. Inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În ceea ce privește aplicarea textelor de lege cu privire la procedura simplificată, se constată că instanța de fond a precizat în Încheierea de ședință de la 20 iunie 2012 următoarele: "La interpelarea instanței, următorii inculpați au arătat personal că înțeleg să solicite aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.: S.F., M.V., M.M., C.I.P., C.G., U.C.

Inculpații D.I., D.G., C.A. solicită aplicarea procedurii de judecată în primă instanță de drept comun.

Tribunalul ia act de cererile formulate de către inculpații S.F. M.V., M.M., C.I.P., C.G., U.C. de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

Apreciază că nu se justifică o eventuală disjungere a cauzei, având în vedere că probatoriul față de inculpații care au solicitat aplicarea acestui text de lege și cei care nu recunosc învinuirile este comun.

Apreciază că față de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., care impun audierea inculpaților înainte de admiterea cererii, va pune în discuție admisibilitatea acestor cereri după administrarea probatoriului, soluție care este îmbrățișată de o parte a practicii judiciare.

Se procedează la citirea actului de sesizare.

Modalitatea în care a procedat instanța de fond nu decurge din art. 3201 C. proc. pen. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, înainte de citirea actului de sesizare, astfel cum au procedat și inculpații S.F., M.V., M.M., C.I.P., C.G., U.C. După ce instanța a luat act de solicitarea inculpaților nu putea trece la citirea actului de sesizare față de aceștia decât dacă ar fi respins procedura simplificată. Legea nu prevede prorogarea admiterii cererii de aplicare a procedurii simplificate după citirea actului de sesizare.

În cauza de față critica referitoare la aplicarea legii este fondată având în vedere că inculpații au recunoscut faptele pentru care au fost acuzați înainte de citirea actului de sesizare, iar instanța a luat act de cererile formulate și nu le-a respins. De altfel, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut sinceritatea unora dintre declarațiile inculpaților cu privire la vinovăție în fundamentarea situației de fapt.

Audiați la instanța de apel, la 14 februarie 2013, toți acești inculpați au arătat, de asemenea, că recunosc faptele așa cum sunt descrise în rechizitoriu și solicită aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

În consecință, apreciind critica fondată, va face aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce privește efectele asupra limitelor de pedeapsă, care vor fi reduse cu o treime față de sancțiunile stabilite de curtea de apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. cu privire la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor, față de cele ce preced, acceptând critica referitoare la respingerea cererii de aplicare a procedurii simplificate, instanța de recurs constată că încadrarea juridică dată faptelor corespunde cu situația de fapt reținută de instanța de fond și de recurs.

Confiscarea extinsă, art. 1182 C. pen.

În ceea ce privește incidența legii ce a reglementat confiscarea extinsă se constată că infracțiunile pentru care sunt acuzați sunt comise în vara și toamna anului 2010, anterior intrării în vigoare a art. 1182 C. pen., introdus în Codul penal prin Legea nr. 63/2012. Doar după momentul intrării în vigoare a acestui text a devenit previzibil, pentru orice persoană, faptul că săvârșirea unei infracțiuni sub incidența noii Legii nr. 63/2012 o va supune exigențelor acestei legi, în sensul că va crea un cadru pentru verificarea bunurilor dobândite într-o perioadă de cinci ani înainte (chiar anterior Legii nr. 63/2012) și după momentul săvârșirii infracțiunii. Pentru a fi incidentă confiscarea extinsă trebuie însă ca acea infracțiune, care dă naștere dreptului statului de a investiga veniturile anterioare pe o perioadă de cinci ani, să fie comisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012, ceea ce nu este cazul în speță.

Dispozițiile art. 12 alin. (2) C. pen., care prevăd că legea care cuprinde măsuri de siguranță se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi se interpretează conform principiului constituțional legea prevede pentru viitor cu excepția legii penale său contravenționale mai favorabile. Introducând o ingerință în dreptul de proprietate, Legea nr. 63/2012 nu poate fi considerată ca fiind o lege mai favorabilă astfel încât nu poate retroactiva și nu poate permite ca o infracțiune comisă anterior intrării sale în vigoare să conducă la investigarea veniturilor anterioare pe o perioadă de cinci ani.

Instanța de recurs nu ar putea nici să constate că în speță sunt întrunite condițiile confiscării simple și să schimbe temeiul de drept pentru preluarea de către stat a sumelor de 50.000 de euro având în vedere că nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru care ar putea fi incidentă măsura de siguranță a confiscării simple. Tribunalul trebuia să explice modalitatea în care a determinat cuantumul sumelor confiscate, câte 50.000 euro de la inculpați, fără să fie administrate probe cu privire la aceste sume sau cu privire la profilul financiar al inculpaților nici în faza urmăririi penale, nici în faza cercetării judecătorești.

Cercetarea judecătorească referitoare la D.I., C.A., D.G., recurenți care nu au solicitat aplicarea art. 320 C. proc. pen.

Modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013 exclud posibilitatea reevaluării situației de fapt de către instanța de recurs. Examinarea faptelor rămâne așadar, începând cu 15 februarie 2013, doar în competența instanței de fond și a celei de apel. După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, instanța de recurs examinează cauza în drept, iar atunci când constată că există o greșită aplicare a legii sau că hotărârea este nelegală pentru considerente care influențează stabilirea faptelor, administrarea probelor cu privire la situația de fapt este atributul instanțelor care au în competență analiza și stabilirea corectă a situației de fapt, respectiv instanța de fond și cea de apel.

Instanța de recurs apreciază că omisiunea administrării nemijlocite a probelor pe care o instanță de apel își întemeiază soluția neagă caracterul devolutiv al căii de atac. Menținerea unei soluții de condamnare în apel fără administrarea de probe care să înlăture apărările persoanelor care își susțin nevinovăția contravine rolului acestei căi de atac, dar și principiului egalității armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil în materie penală. Instanța de recurs apreciază că egalitatea în fața legii presupune și dreptul acuzatului de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării și exclude posibilitatea ca o instanță să își întemeieze soluția pe probe administrate exclusiv în cursul urmării penale.

Proba exclusivă și determinantă, proba de asemenea relevanță și importanță încât să determine soluția cauzei, nu poate sta la baza soluției de condamnare în condițiile în care aceasta nu a fost administrată în condiții de contradictorialitate. Pentru pronunțarea unei condamnări în baza mărturiilor unor martori care nu se înfățișează în instanță trebuie să existe suficiente elemente de contrabalansare (garanții și măsuri prevăzute de lege care dau posibilitatea realizării unei aprecieri corecte și echitabile a fiabilității probei), dar și o motivare din partea instanței, relativă la cauza ce justifică lipsă martorilor și omisiunea audierii martorilor respectivi.

Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o soluție de condamnare pentru D.I., C.A. și D.G. fără să existe un suport probator, administrat nemijlocit, cu privire la înlăturarea apărărilor acestora.

C.A. a declarat: "Nu recunosc niciuna dintre învinuirile aduse prin rechizitoriu. Pe M.V. îl cunosc de când m-am născut. Pe C.I.P. îl cunosc din com. Tunari de cam 1 an de zile. Pe B.A.M. am cunoscut-o în curtea inculpaților M.V. și S.F. des pentru că venea să își cumpere droguri. Eu sunt vecin cu M.V., stăm pe aceeași stradă. Nu m-am dus după partea vătămată B.A.M. în Lizeanu. Nu am avut nicio legătură cu incidentul din Lizeanu. Despre incidentul din Lizeanu am aflat de la tatăl meu ptr. că în ziua când ar fi avut loc scandalul eu nu eram în comuna Tunari. Am aflat ulterior că M.V. ar fi avut problemă cu o fată însă nu știam că este vorba despre B.A.M. Nu o cunosc pe B.I.C. Nu am avut relații apropiate cu C.I.P. l-am văzut în curte la inculpații M. și S. Precizez că nu este adevărat că aș fi aflat de la tatăl meu despre incidentul din comuna Lizeanu. S-a consemnat prost în declarație, despre incidentul din Lizeanu am aflat de la M.V. nu mi-a spus despre ce scandal este vorba mi-a spus că este vorba despre o fată nu mi-a spus despre ce fată și m-a întrebat de ce nu am fost în comuna Tunari în acea zi. Nu sunt adevărate învinuirile aduse de C.I.P. în legătură cu B.I.C. și N.M. Este posibil ca M.V. și C.I.P. să fi avut fete de produs nu știu sigur sunt de 6 luni în arest. Probabil că C.I.P. mă învinuiește ptr. că eram mai des acasă la M.V. Cred că îmi purta dușmănie ptr. că eram mai apropiat de M.V. decât el. Nu știu dacă U.C. a avut și el femei la produs."

D.G. a declarat: "Nu recunosc învinuirile care mi se aduc. Pe B.I.C. o cunosc din comuna Tunari cu 1,6 luni înainte de arestare, în Tunari stătea și se prostitua. Nu știu ptr. cine se prostitua am văzut-o în mai multe locuri inclusiv la Lizeanu. Am văzut că cumpăra droguri din zona Lizeanu de la mai multe persoane. Nu am răpit-o de pe centura pe B.I.C. Nu o cunosc pe B.A.M. nu știu cine este. În ziua când a avut loc scandalul eram în mașină cu M.M. eu conduceam M.M. a fost sunat de cineva că este un scandal în Lizeanu și să mergem acolo. Nu știu cine l-a sunat, M.V. sau o altă persoană. După 5 minute a fost sunat să nu mai venim. După ce ne-am întors acasă M.V. a zis că s-a certat cu niște țigani în legătura cu niște bani."

D.I. a declarat: "Nu recunosc învinuirile care mi se aduc. ÎI știu pe M.V. de când era mic, este băiatul unei sore vitrege de-a mea. Îi știu și pe ceilalți țigani din dosar ptr. că noi suntem neamuri și ne știm toți.

Nu am avut nicio legătură cu incidentul din Lizeanu. Eu personal nu știu să fi fost la un scandal de la Lizeanu. Am citit declarațiile date de ceilalți inculpați care au spus că eu am fost cu ei în mașina însă eu nu știu să fi fost, urmează să aprecieze judecătorul și poliția.

Îmi cer scuze de incidentul de la termenul anterior a fost din cauză că era ora înaintată și sunt bolnav de inimă și nu doresc decât să fiu adus la ora stabilită dacă dosarul meu este luat mai după-amiaza."

Posibilitatea de a folosi declarațiile altor inculpați care au recunoscut fapta pentru fundamentarea acuzației formulate împotriva acelora care au negat comiterea infracțiunii este condiționată de conținutul declarației, respectiv conținutul acuzației.

Audierea sumară a altor inculpați, de către instanța de apel, în procedura recunoașterii vinovăției (prin ipoteză strict cu privire la propria acuzație) nu poate produce efecte cu privire la acuzațiile formulate împotriva altora, dacă instanța nu a clarificat în cadrul audierii și acea chestiune și dacă nu a dat posibilitatea celor care nu au solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen. să conteste credibilitatea respectivei declarații. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. Instanța de judecată, atunci când apreciază asupra incidenței procedurii recunoașterii vinovăției, verifică existența unei concordanțe depline între acuzațiile formulate și declarațiile inculpaților. Deși instanța nu se rezumă la a verifica dacă inculpații recunosc încadrarea juridică dată faptei, verificarea instanței presupune doar o analiză a acuzației persoanei respective, care a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen, respectiv a faptelor susceptibile să producă consecințe juridice asupra situației acelei persoanei, și nu a altora, față de care cercetarea judecătorească urmează să stabilească dacă sunt vinovați.

De altfel, odată cu modificarea cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, instanța de recurs nu poate da o nouă apreciere faptelor, administrarea probelor fiind legată strict de utilitatea acestora în rezolvarea unor probleme de drept. Chiar dacă instanța de recurs a încercat să procedeze la rejudecarea cauzei, prin audierea celorlalți inculpați M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. și C.G. și a părților vătămate, pentru a complini probatoriul cu privire la inculpații C.A., D.G. și D.I., coinculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. și C.G. se pot prevala de dreptul la tăcere. Impedimentul audierii acestora în recurs (când exista dreptul de a nu se autoincrimina) nu subzistă în cazul rejudecării. Inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. și C.G. vor putea fi audiați la rejudecarea de către instanța de apel, în calitate de martori, alături de părțile vătămate, fără a se prevala de dreptul de a nu se autoincrimina, în condițiile în care hotărârea de condamnare față de aceștia rămâne definitivă.

Față de cele ce preced va casa decizia cu privire la C.A., D.G., și D.I. și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, iar față de inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. și C.G. va face aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

În ceea ce privește măsura preventivă față de inculpații C.A., D.G., și D.I., instanța constată că prelungirea arestării preventive după casarea cu trimitere a cauzei la instanța de apel nu se mai impune, iar scopul bunei desfășurări a procesului penal poate fi atins prin obligarea inculpaților să nu părăsească țara.

Va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C., D.I., C.A., D.G. și C.G. împotriva Deciziei penale nr. 39A din 15 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 982/F din 15 noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând:

Descontopește pedepsele aplicate inculpaților și le repune în individualitatea lor.

1. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. și art. 320 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul. M.V. ,zis "S", la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care îl contopește cu pedeapsa de 8 ani închisoare, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen. revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care îl contopește cu această pedeapsă, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 954 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1879 din 31 iulie 2006 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin Decizia penală nr. 1555 din 10 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care îl contopește cu această pedeapsă și aplică pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen., pe perioada de 10 ani.

Constată că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopește pedepsele aplicate și pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplică pedeapsa cea mai grea, de 11 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Dispune anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

2. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), 75 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpata S.F., zisă "Z.", la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care îl contopește cu prezenta, și aplică pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. și art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care îl contopește cu prezenta, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 75 alin. (2) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aplică inculpatei pedeapsa de 11 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., revocă beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat de 838 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 383 din 13 februarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel București, pe care îl contopește cu prezenta, și aplică pedeapsa cea mai grea de 11 ani și 4 luni închisoare. Constată că faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 847 din 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 11 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. Dispune anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 293 din 31 martie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

3. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea ari 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul C.I.P., zis "P.", la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza ari 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea ari 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen. și art. 320 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. Constată că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin Decizia penală nr. 1239 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea în pedepsele concurente, de câte 1 an închisoare pentru trei infracțiuni de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea și aplică pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Dispune anularea mandatului de executare emis în baza Sentinței nr. 184 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei Buftea și emiterea unui nou mandat conform prezentei. Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

4. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă inculpatul M.M., zis "M.", la pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 7 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani. În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 7 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 267 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 25 iunie 2008, pe care o adaugă la prezenta, în final 8 ani și 6 luni închisoare.

Constată că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentințele penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea și 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. prin Sentința penală nr. 885 din 23 septembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Dispune anularea mandatelor de executare emise în baza Sentințelor penale nr. 117 din 4 martie 2011 a Judecătoriei Buftea și 885 din 6 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

5. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C .proc. pen., condamnă pe inculpatul U.C. zis "M.A.", la pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

6. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpata C.G. la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpată la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpată la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (2) C. pen., aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe perioada de 10 ani.

Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Înlătură măsura confiscării sumei de câte 50.000 euro de la fiecare dintre inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. și C.G.

Trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de inculpații D.I., C.A. și D.G. la aceeași instanță.

Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților D.I., C.A. și D.G. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată sau la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție în raza căruia locuiesc, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau de câte ori sunt chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați să respecte și următoarea obligație:

- să nu comunice sau să ia legătura în mod direct sau indirect cu inculpații M.V., S.F., C.I.P., M.M., U.C. și C.G., cu părțile vătămate și cu martorii din prezenta cauză.

În temeiul art. 1451 raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării, cu rea-credință, a obligațiilor impuse.

Face aplicarea art. 145 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (21) și (22) C. proc. pen.

Deduce din pedepsele aplicate inculpatului M.V., timpul reținerii și arestării preventive de la 8 decembrie 2010 la 1 octombrie 2013, respectiv inculpatei S.F., de la 8 decembrie 2010 la 1 octombrie 2013, inculpatului C.I.P., timpul reținerii de 24 de ore din 19 aprilie 2010 și al arestării preventive de la 10 august 2011 la 1 octombrie 2013, inculpatului M.M., timpul reținerii de 24 de ore din 25 ianuarie 2011 și al arestării preventive, de la de la 31 martie 2011 la 1 octombrie 2013, inculpatului U.C., timpul prevenției de la 20 decembrie 2011 la 1 octombrie 2013.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale și sentinței penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților-inculpați C.I.P., M.M., U.C., C.A. și D.G., în sumă de câte 200 RON, respectiv pentru apărarea din oficiu a recurentei-inculpate S.F. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AZ