Inadmissibility of appeal against final judgment on prosecutor’s complaint under amended Article 2781 of the Code of Criminal Procedure

Prin Sentința penală nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul G.C., împotriva Rezoluției nr. 1837/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 12 decembrie 2011, ca nefondată.

A fost obligat petentul la 10 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 923/P/2011 din data de 17 noiembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul M.V. pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., întrucât faptele nu există.

În motivarea rezoluției, s-au reținut următoarele:

La data de 17 octombrie 2011, persoana vătămată G.C. a formulat o plângere, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului M.V. pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.

În motivarea plângerii petentul G.C. a susținut că magistratul M.V. având funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării Dosarului nr. 381/P/2009 al acestui unități de parchet.

Conform pretențiilor persoanei vătămate, defectuozitatea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către magistratul M.V., a constat în faptul că prin ordonanța din 02 iunie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror B.I.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și nu a luat măsurile prevăzute de lege, pentru tragerea la răspundere penală a expertului V.V. și a lucrătorilor de poliție de la secția nr. 5 a Poliției Municipiului Craiova, favorizându-i pe aceștia.

S-a constatat că actele premergătoare efectuate, nu au confirmat săvârșirea de către magistratul M.V. a pretinselor fapte penale sesizate de persoanele vătămate.

Astfel, prin Ordonanța nr. 381/P/2009 din 2 iunie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror B.I.D. și inspectorul de poliție judiciară R.F. cu privire la infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 260 C. pen. și art. 264 C. pen.

De asemenea, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței față de expertul V.V. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru continuarea cercetărilor penale cu privire la infracțiunile prev. de art. 260 și 289 C. pen.

Așa fiind, chiar dacă soluția pronunțată de către magistratul M.V. a produs nemulțumiri persoanei vătămate, totuși valorificarea lor s-a realizat conform procedurii prev. de art. 278 și 2781 C. proc. pen. și nu prin sesizarea organelor de urmărire penală.

Cum din conținutul plângerii, în afară de nemulțumirile persoanei vătămate nu au rezultat alte indicii cu privire la săvârșirea pretinselor fapte penale sesizate de aceasta, în cauză nu este realizat conținutul constitutiv al acestora, astfel că potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul M.V. pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., întrucât nu există.

Având în vedere că prin Ordonanța nr. 381/P/2009 s-a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova pentru efectuarea urmăririi penale față de expertul V.V., nu s-a mai impus luarea acestei măsuri.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Rezoluția nr. 1837/II/2/2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Petentul a formulat plângere potrivit dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 58/54/2012.

În plângerea formulată împotriva Rezoluției nr. 1827/II/2/2011 din data de 12 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova petentul a arătat că la data de 13 aprilie 2009 a sesizat Direcția Națională Anticorupție în privința expertului contabil V.V., arătând că acesta, cu complicitatea procurorului și a polițiștilor de la secția 5 de Poliție Craiova a falsificat expertiza contabilă.

A arătat că din dosar au fost sustrase documente și că au fost influențați atât expertul contabil M. cât și instanța de judecată în soluționarea Dosarului nr. 4114/215/2009.

Comitetul Asociației de Proprietari nr. x C.B. a falsificat procesul-verbal din 7 aprilie 2008 pentru că au sustras peste 15 miliarde RON în cadrul asociației.

În vederea soluționării plângerii s-a dispus atașarea Dosarului nr. 381/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a apreciat că plângerea formulată de petentul G.C. este nefondată. Reținând că în Dosarul nr. 381/P/2009 magistratul procuror a analizat plângerea formulată de același petent față de un alt magistrat procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova precum și față de un inspector de poliție apreciind că în raport cu actele și lucrările dosarului nu s-au comis fapte susceptibile de a fi încadrate în dispozițiile art. 26 rap. la art. 260 și art. 264 C. pen.

De asemenea, s-a reținut și faptul că petentul nu a formulat plângere potrivit dispozițiilor art. 278 și art. 2781 C. proc. pen. și că în cauză nu există elemente noi ce nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.

Totodată, instanța de fond a apreciat că modul în care au fost efectuate cercetările penale de către inspectorul de poliție precum și în care a fost supravegheată urmărirea penală de către procuror au fost analizate și în raport cu actele și lucrările dosarului respectiv procesul-verbal din 2 februarie 2006 întocmit cu ocazia efectuării controlului la Asociația de locatari nr. x C.N., raportul de expertiză contabilă întocmit de expert V.V.

Prima instanță a constatat că prin Rezoluția nr. 923/P/2011 din 17 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale față de intimata M.V., privind infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii care să confirme existența faptelor reclamate de petent.

Împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul G.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 aprilie 2012.

La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, respectiv 19 septembrie 2012, a fost pusă în discuție, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), rap. la art. 3851 art. 38515 lit. a) teza a II-a și la art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., excepția inadmisibilității recursului declarat de petentul G.C.

Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută de C. proc. pen. și în legi speciale.

Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, precum și cazurile de casare.

Dispozițiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs, sentința atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Raportat la cauza dedusă judecății, se constată că dispozițiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, privind accelerarea soluționării proceselor publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, au modificat prevederile art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., stabilind că hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Potrivit art. XXIV alin. (1) din aceeași lege, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Per a contrario, hotărârile pronunțate după intrarea în vigoare a legii menționate sunt supuse căilor de atac reglementate de legea nouă.

Prin urmare, prin această modificare legislativă, hotărârile pronunțate în fond în procedura prevăzută de 2781 C. proc. pen. au fost excluse din categoria hotărârilor susceptibile a fi atacate cu recurs, prevăzute de art. 3851 C. proc. pen.

În aceste condiții, se constată că Sentința penală nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată sub imperiul modificărilor legislative instituite prin Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, astfel încât recursul declarat de petentul G.C. împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Ca urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.C. împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul G.C. împotriva Sentinței penale nr. 75 din data de 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS