Recusal of cassation for failure to lodge specific grounds; scope of review post-Law No. 2/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Mureș s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului U.B.J., din infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului U.B.J., din infracțiunea de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J., aflat în Penitenciarul Tg. Mureș la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., art. 109 alin. (3) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 109 alin. (4) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 109 alin. (4) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J. la pedeapsa de 300 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu art. 99 și urm. C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen., cu art. 63 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și, în consecință, în baza art. 34 lit. e) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 109 alin. (4) C. pen.

S-a dispus, conform prevederilor art. 1101 alin. (1) C. pen. și art. 863 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 5 ani (din care 3 ani reprezintă pedeapsa și 2 ani termen fixat de instanță) și conform prevederilor art. 1101 alin. (2) C. pen., raportat la art. 103 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83-84 C. pen., privind condițiile și consecințele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 1101 alin. (1), (3) C. pen., s-a dispus că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar în baza dispozițiilor art. 863 alin. (1), (3) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani și pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, inculpatul trebuie respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune - instituție căreia i se încredințează supravegherea - la datele fixate conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să urmeze în continuare cursurile de învățământ liceale;

f) să nu frecventeze baruri, discoteci, restaurante sau alte asemenea localuri;

g) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, in scopul îmbunătățirii și consolidării abilităților de gestionare nonviolentă a situațiilor de conflict (terapia mâniei).

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 863 alin. (4) C. pen., s-a desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, ca serviciu de supraveghere a executării obligațiilor stabilite.

În baza dispozițiilor art. 1101 alin. (3) C. pen., art. 864 C. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de sustragere de la îndeplinire a obligațiilor ori de neîndeplinire a măsurilor de supraveghere dispuse sau a obligațiilor care îi revin, se va dispune revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului, de la 30 iunie 2012 la zi; în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b), alin. (4), (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 27 din data de 30 iunie 2012, emis de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Mureș, în baza încheierii penale nr. 62/C din 30 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5462/102/2012.

S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 3, art. 5 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 și pct. 2 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunându-se prelevarea de la inculpat de probe biologice și a fost încunoștințat acesta că respectivele probe vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

S-a dispus, conform prevederilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea specială a corpului delict - un briceag cu lungimea totală de 18 cm, având lama de cca. 8 cm lungime, aflat în plicul nr. 3, depus în camera de corpuri delicte a instanței și înregistrat în registrul special.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus ca bunurile depuse în coletele, la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrate în registrul special, să rămână atașate dosarului, urmând ca plicul să fie restituit inculpatului.

S-a admis, în parte, conform prevederilor art. 14 alin. (1), (3) lit. b) C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată de părțile civile A.A. și A.N. și a fost obligat inculpatul minor U.B.J., în solidar cu părțile responsabile civilmente U.E. și U.M.A., să le plătească acestora, în comun, suma de 15.266,74 RON daune materiale, precum și să le plătească la fiecare suma de câte 60.000 euro daune morale pentru fiecare dintre părțile civile; au fost respinse celelalte pretenții civile.

S-a admis, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal Reghin „D.E.N." și, conform prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 219,29 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale și spitalizării acordate victimei A.S.

S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență TG. Mureș și, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 169.067,82 RON cu dobânda legală (rata de scont a B.N.R.) aferentă de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a sumei, în contul deschis la Trezoreria Tg. Mureș sau la casieria unității, cu titlu de daune materiale.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 556/P/2012 din data de 11 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, inculpatul U.B.J. - minor, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., respectiv a infracțiunii de port, fără drept, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 C. pen. și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., toate cele trei infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În considerentele rechizitoriului s-a reținut că, față de sus-numitul, s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la data de 30 iunie 2012, dată la care s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale, iar prin încheierea penală nr. 62/C pronunțată în Dosarul penal cu nr. 5462/102/2012 al Tribunalului Mureș, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului-minor, până la data de 18 iulie 2012, inclusiv.

Ulterior, prin ordonanța din data de 9 iulie 2012, procurorul a dispus extinderea urmăririi și a cercetărilor penale față de inculpat și în ce privește săvârșirea infracțiunilor de port, fără drept, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 C. pen. și a infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., toate cele trei infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 30 iunie 2012, lucrătorii din cadrul Poliției mun. Reghin s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 04:00, inculpatul U.B.J. a înjunghiat victima A.S.

În urma efectuării actelor de urmărire penală în cauză s-a reținut următoarea stare de fapt: potrivit martorilor C.N.M., P.G.A., T.C. și O.P., la 30 iunie 2012, atât inculpatul U.B.J., cât și victima A.S. se aflau în localul „J." din mun. Reghin. Cei doi au consumat băuturi alcoolice, potrivit inculpatului U.B.J., acesta consumând 100 ml de rachiu J.A., alături de alte băuturi. Potrivit martorului T.C., în jurul orelor 03:00, o persoană despre care ulterior a aflat că este inculpatul s-a comportat agresiv în interiorul clubului, cerându-i persoanei care se ocupa cu difuzarea muzicii în local să schimbe piesa de la acel moment, angajatul respectiv refuzând. Potrivit acestui martor, după cererea respinsă, inculpatul a început să devină recalcitrant și i s-a cerut să iasă din club.

În jurul orelor 04:00, inculpatul U.B.J. a ieșit pe trotuarul din fața localului „Club J." și a avut o altercație cu numitul C.N.M. Altercația a fost văzută de martorii P.G.A., G.N. și a ajuns la cunoștința martorului O.P. Martorul P.G.A. a arătat că la momentul în care s-a implicat în altercația cu martorul C.N.M., inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag cu mâner de culoare maro. Instrumentul respectiv a fost văzut și de martora G.N. care, în jurul orelor 04:00, a văzut că inculpatul i se adresa martorului C.N.M. susținând că „nu dorește să fie luat de fraier", iar la momentul când martora a ajuns în dreptul lor, U.B.J. a scos un briceag din buzunar și a spus martorei să aibă grijă cum va acționa.

Martorii C.N.M., P.G.A. și O.P. au mai arătat că respectivul conflict a fost aplanat de martorul O.P., precum și de agenții de pază ai clubului. Potrivit martorului O.P., acesta a ieșit în fața localului în jurul orelor 04:00 - 04:30 și a văzut că martorul C.N.M. îi reproșa inculpatului că îl lovise. O.P. i-a cerut socoteală inculpatului despre comportamentul său necorespunzător, iar acesta din urmă a scos din buzunar un briceag, iar la solicitarea acestui martor, inculpatul a depus din nou instrumentul în buzunar.

De asemenea, martorul O.P. a mai declarat că în timp ce discuta cu inculpatul U.B.J., acesta din urmă a fost abordat de victima A.S., care i-a cerut să bea sau să meargă împreună. Inculpatul s-a arătat agasat de intervenția lui A. și i-a cerut să-l lase în pace, însă victima A. a continuat să încerce să intre în discuție cu U.B.J. Iritat de insistențele victimei, inculpatul l-a lovit cu piciorul pe A. în zona posteriorului, iar victima a început să-i ceară socoteală în legătură cu lovitura aplicată, iar inculpatul i-a replicat „vrei să-ți dau somn?", victima a răspuns afirmativ, iar inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona feței. La acel moment, victima a început la rândul ei să lovească inculpatul. Cei doi s-au lovit reciproc și au ajuns în mijlocul carosabilului, pe str. M.V. În cursul altercației, având în vedere intoxicația cu alcool, victima încerca să lovească cu pumnii în direcția inculpatului, dar pentru că acesta din urmă se ferea, victima s-a dezechilibrat și a căzut la pământ de două ori. La momentul când victima se ridicase după ce căzuse a doua oară, inculpatul aflându-se chiar lângă victimă, folosind briceagul pe care îl avea asupra sa, a aplicat victimei mai multe lovituri, proiectându-și mâna rapid de sus în jos.

Loviturile aplicate cu briceagul au vizat zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă și subcostală dreaptă ale corpului victimei. În urma loviturii aplicate în zona supraclaviculară dreaptă a corpului victimei, vena jugulară internă a acestuia a fost secționată astfel că victima a început să sângereze abundent. Martorul O.P. a arătat că a auzit în timpul altercației dintre inculpat și victimă că o persoană dintre cei de la fața locului a strigat „a scos cuțitul", astfel că la acel moment, l-a prins în brațe pe A.S. spre a-l despărți de inculpat. La acel moment, martorul O.P. a văzut că din zona pieptului lui A.S. sângele țâșnea cu putere.

Momentul altercației dintre victimă și inculpat a fost văzut și de martorii C.N.M., P.G.A., iar martorul L.V.O. a arătat că a văzut numai momentul când inculpatul care avea un cuțit în mână și îi amenința cu bătaia pe cei aflați în fața clubului, a lovit cu piciorul victima A.S. Martorul a văzut că manifestările inculpatului fuseseră curmate de intervenția martorului O.P., astfel că L.V.O. s-a întors în barul J. După circa 2 minute, a fost anunțat că scandalul izbucnise din nou în fața clubului.

După ce a înjunghiat victima, inculpatul a rămas la fața locului, iar A.S., ținându-și mâna în dreptul plăgii înjunghiate de la nivelul gâtului, a reușit prin semne să oprească autoturismul în care se aflau martorii C.B.R.D., G.C. și M.R.B. Acest autoturism era condus de martorul C.B.R.D. și se deplasa pe str. M.V. în direcția ieșirii spre loc. B. Autoturismul a oprit în dreptul victimei care le-a cerut ocupanților autovehiculului să-l ducă la spital. Ocupanții autoturismului au arătat că au văzut că victima era murdară de sânge în zona pieptului și că sângera abundent din zona gâtului unde își ținea mâna. Martorul M.R.B. a coborât din mașină și l-a așezat pe A.S. pe bancheta din spate a autoturismului. Potrivit martorului M.R.B., la acel moment, victima i-a spus că a fost înjunghiat de numitul „B.", aceasta fiind porecla inculpatului. Martorul M.R.B. a rămas la fața locului, în timp ce martorii C.B.R.D. și G.C. au rămas în autoturism, transportându-l la Spitalul Municipal Reghin pe A.S.

Martorul G.C. a arătat că, în timp ce se deplasa către spital, A.S. a afirmat că a fost înjunghiat de cel poreclit „B.".

Martorul M.R.B. care a rămas la fața locului, a arătat că i-a văzut pe trotuar în apropiere de localul J. pe inculpatul U.B.J. și pe martorii C.N.M., P.G.A., precum și pe numiții O.P. și mai mulți agenți de pază, dintre care l-a recunoscut pe numitul L.V.O. Potrivit martorului M.R.B., U.B.J. avea în mâna dreaptă un cuțit tip briceag pe care îl ținea deasupra capului și inculpatul i s-a adresat martorului M.R.B. (martorul fiind elev la o școală de agenți de poliție și desfășurându-și stagiul practic pe raza mun. Reghin) spunându-i „ce, mă, milițianule, ai venit să mă duci". Martorul M.R.B. a mai arătat că i-a cerut de mai multe ori lui U.B.J. să lase cuțitul jos, acesta ignorându-i cererea și proferând cuvinte obscene. Martorul a cerut agentului de pază L.V.O. un telefon și a intrat în Clubul J. spre a apela organele de poliție. Înainte de a intra în club, martorul a arătat că l-a auzit pe P.G.A. spunându-i lui U.B.J. să arunce cuțitul pentru că vine poliția și pentru că U.B.J. făcuse o prostie și înțepase victima.

Martorul L.V.O. a arătat că după ce victima a oprit autoturismul care l-a transportat la spital, inculpatul a venit spre el având în mână un cuțit cu lama de aproximativ 6-7 cm, inculpatul spunând că nu-i e frică de nimeni și că o să-i bată pe toți cei de față. În același sens a declarat și martorul T.C. care nu a asistat la altercația dintre victimă și inculpat, însă la momentul când a ieșit din club a văzut că inculpatul agita un cuțit și amenința cu bătaia pe cei de față. Martorul O.P. a arătat că inculpatul se afla pe trotuar, în fața clubului J., urlând în timp ce ținea cuțitul deasupra capului.

Martorul P.G.A. a susținut că după ce victima A.S. a fost luat de autoturismul care l-a transportat la spital, inculpatul a rămas la fața locului, proferând amenințări la adresa acestui martor și a numitului C.N.M. Potrivit martorului P.G.A., U.B.J. a intrat în gangul discotecii D.C., de asemenea, aflat pe str. M.V. și a aruncat cuțitul într-un canal pluvial. Martorul L.V.O. a arătat că i-a văzut pe inculpat și pe martorul P.G.A. discutând despre posibilitatea de a arunca briceagul folosit la înjunghierea victimei și intrând în curtea discotecii D.C.

Așa cum s-a consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 30 iunie 2012, lucrătorii din cadrul Poliției Mun. Reghin, însoțiți de martorul P.G.A., s-au deplasat la imobilul indicat de acesta, situat pe str. M.V., nr. 5 și în curtea interioară a imobilului, într-o gură de canal prevăzută cu un capac confecționat special pentru a permite scurgerea apelor pluviale, au identificat briceagul cu plasele de culoare maro, fixat în planșele foto anexate procesului-verbal, briceag pe care martorul P.G.A. l-a recunoscut fără rezerve ca fiind același cu acela abandonat de U.B.J., după agresarea victimei A.S. Cuțitul respectiv are o lungime totală de aproximativ 18 cm depliat și este prevăzut cu o lamă cu o lungime de circa 8 cm. Cuțitul se află ambalat în plicul nr. 3 atașat dosarului.

Potrivit martorului C.M.C., conducător taxi, acesta i-a transportat în noaptea respectivă pe inculpat și pe martorul P.G.A. de la stația de taxi „D." din mun. Reghin până la intersecția străzilor T. și G.D., unde a coborât inculpatul și apoi până în cartierul U. unde a coborât martorul P.G.A. Martorul C.M.C. a auzit că inculpatul și martorul P.G.A. se adresau unul celuilalt după porecle, „J." și „B." și a descris semnalmentele inculpatului. Martorul a remarcat că la momentul când inculpatul a coborât, martorul P.G.A. i-a oferit numărul său de telefon, iar inculpatul a fost apt să introducă rapid acest număr în agenda telefonului său după dictarea martorului P.G.A. și să apeleze acest număr.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 03 iulie 2012, în urma agresiunii săvârșite de către inculpat asupra victimei, acesteia din urmă i-au fost provocate patru plăgi înjunghiate în zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă și subcostală dreaptă. Lovitura aplicată la nivelul zonei supraclaviculare drepte a cauzat secționarea venei jugulare interne drepte, secționarea pachetului vascular subclavicular drept, lovitura aplicată la nivel subscapular drept a provocat o plagă penetrantă în hemitorace cu leziune pulmonară, cu lezarea pleurei viscerale, în timp ce plăgile provocate de loviturile aplicate în zonele subdeltoidiană stângă și subcostală dreaptă au fost nepetrante, respectiv superficiale. Victima a fost inițial examinată la data de 30 iunie 2012, iar cu ocazia reexaminării din data de 3 iulie 2012, medicul legist a constatat că victima prezintă o stare după amputație membru superior drept de la nivelul treimii superioare a brațului, bont de amputație sub pansament. S-a constatat că amputația a fost necesară pe fondul ischemiei acute a membrului superior drept prin ligatură de arteră și venă subclaviculară. S-a reținut că sus-menționatele leziuni s-au putut produce la 30 iunie 2012 prin lovituri directe repetate cu instrument tăietor-înțepător de tipul cuțitului sau briceagului, iar pentru vindecare, în caz de evoluție favorabilă, victima ar necesita 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile descrise mai sus au pus în primejdie viața victimei, salvarea ei datorându-se intervenției chirurgicale de urgență, victima rămânând cu infirmitate permanentă în urma agresiunii.

Având în vedere multitudinea de lovituri aplicate persoanei vătămate în zone vitale ale corpului, coroborat cu folosirea unui instrument vulnerant apt să producă decesul și anume un instrument tăietor-înțepător de tipul briceag sau cuțit, cu faptul că au fost vizate prin aplicarea loviturilor zone vitale ale corpului, cum ar fi gâtul sau toracele victimei, procurorul a reținut că aceste aspecte de fapt sunt suficiente să ducă la concluzia că inculpatul a prevăzut și a acceptat producerea urmării imediate: decesul victimei - rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voința autorului, acesta fiind transportat de îndată după săvârșirea infracțiunii la Spitalul Municipal Reghin, și apoi la Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș, unde a primit îngrijiri medicale de urgență, fiind supus unei intervenții chirurgicale complexe.

În ceea ce privește apărările inculpatului - în sensul că nu își mai aduce aminte de nimic ce s-a întâmplat în noaptea respectivă, procurorul a apreciat că nu se poate reține că, la momentul săvârșirii faptei, acesta nu și-ar fi putut da seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau că nu putea fi stăpân pe ele. A fost avut în vedere că este adevărat că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub influența băuturilor alcoolice, însă din probele administrate în dosar a reieșit, fără îndoială, că ingestia de alcool a fost voluntară și în nici un caz acesta nu a ajuns într-o stare de beție de natură să îi abolească abilitățile de a realiza consecințele acțiunilor sale sau de a și le putea controla. Astfel, inculpatul a arătat că nu suferă de nici o boală psihică, iar din declarațiile martorilor M.R.B., P.G.A. și C.M.C. a reieșit că, imediat după săvârșirea agresiunii asupra victimei, inculpatul a făcut afirmații și a săvârșit acțiuni de natură să ducă la concluzia că era capabil să efectueze fără nici o problemă raționamente și operațiuni logice, în deplină concordanță cu starea de fapt. Astfel, a putut identifica corect faptul că martorul M.R.B. era într-un fel, lucrător de poliție și că era posibil că acesta venise să „îl ridice" pentru fapta săvârșită, iar împrejurarea că inculpatul a aruncat cuțitul folosit la agresiune în gaura de canal dovedește, fără dubiu, că acesta era apt să planifice și să execute acțiuni în favoarea sa -abandonarea într-o gaură de canalizare a instrumentului folosit la săvârșirea agresiunii - acte de natură să îngreuneze cercetările ce urmau a se desfășura împotriva lui și de a-i crea inculpatului o situație mai bună. De asemenea, martorul C.M.C. care l-a transportat cu taxiul pe inculpat, a remarcat că, deși inculpatul părea beat, nu părea a avea probleme în a înțelege ce se întâmplă cu el, având în vedere că inculpatul a reușit fără dificultăți să introducă în agenda telefonului său nr. de telefon al lui P.G.A. după dictarea acestuia din urmă și să apeleze acest număr. De asemenea, procurorul a apreciat că nu se poate reține, raportat la fapta inculpatului, nici incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. a), b) C. pen. deoarece, așa cum reiese din probele administrate mai sus, altercația dintre inculpat și victimă a fost inițiată de către U.B.J.

Totodată, s-a reținut că inculpatul U.B.J. a săvârșit tentativa la omor asupra victimei A.S. folosind un instrument înțepător-tăietor, și anume un briceag pliabil în lungime totală de aproximativ 18 cm, prevăzut cu o lamă în lungime de cca. 8 cm. După cum au declarat martorii G.N., P.G.A., O.P. și M.R.B., inculpatul U.B.J. a purtat asupra sa instrumentul pe care l-a folosit apoi, spre a înjunghia victima A.S. Instrumentul a fost scos din buzunar și folosit de inculpat și anterior agresării lui A.S., respectiv la momentul conflictului cu martorul C.N.M. După înjunghierea victimei, martorii M.R.B. și O.P. au văzut că inculpatul se afla pe trotuar, în dreptul localului „J.", proferând cuvinte insultătoare și ținând cuțitul deasupra capului.

Având în vedere aceste elemente de fapt, procurorul a considerat că inculpatul U.B.J. a săvârșit la 30 iunie 2012 și infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, având în vedere că, la această dată, inculpatul a purtat asupra sa un briceag, instrument anume confecționat pentru taiere și impungere, în împrejurări de natură să primejduiască viața și integritatea corporală a persoanelor, și anume la un eveniment public, o discotecă organizată într-un local public unde alături de inculpat se aflau un număr mare de clienți, pericolul generat de fapta inculpatului materializându-se prin folosirea respectivului instrument la agresarea victimei A.S.

Totodată, s-a mai reținut și că agresiunea prin care a primejduit viața victimei A.S., a fost săvârșită de către inculpat într-un loc care prin natura și destinația lui este întotdeauna accesibil publicului - în sensul prevăzut de art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen., și anume pe strada M.V.l, din mun. Reghin, în dreptul localului „J.". După agresarea victimei, inculpatul a rămas pe trotuarul din dreptul sus-menționatului local proferând cuvinte provocatoare și insultătoare și ținând deasupra capului instrumentul pe care îl folosise spre a înjunghia victima.

Despre faptele inculpatului sau despre urmarea acestor fapte asupra victimei au luat cunoștință nemijlocit martorii M.R.B., P.G.A., G.C., faptele ajungând la cunoștința martorilor L.Z., S.M.L., aceștia declarându-se indignați cu privire la posibilitatea săvârșirii unor asemenea acte în centrul municipiului în care locuiesc. Martorul O.P. s-a arătat de asemenea „șocat" văzând că victima sângerează abundent în urma agresiunii inculpatului.

Având în vedere gravitatea faptei comise, locul public al săvârșirii acesteia, precum și reacția provocată de manifestările inculpatului în rândul persoanelor care au asistat sau au luat cunoștință de aceste manifestări, procurorul a considerat că înjunghierea victimei, proferarea de cuvinte insultătoare și „afișarea" prin ținerea în mână deasupra capului a instrumentului folosit la agresarea victimei au reprezentat manifestări prin care inculpatul a adus atingere bunelor moravuri și a tulburat liniștea publică pe raza municipiului Reghin, săvârșind și fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este minor și elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „A.P.I." din mun. Tg. Mureș.

Inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezența apărătorului ales, la data de 11 iulie 2012.

În ceea ce privește latura civilă, în cauză, la momentul trimiterii in judecată, partea vătămată A.S. nu a putut fi audiată în cursul urmăririi penale datorită stării sale de sănătate. Având în vedere că această parte nu era în măsură să-și poată face singură apărarea, a fost desemnat în beneficiul acesteia un apărător din oficiu, d-na av. C.S.R.

Instanța, primind cauza spre soluționare, a dispus citarea părților, iar în ceea ce privește pe partea vătămată, de asemenea, a dispus - date fiind condițiile neschimbate reținute și de procuror, desemnarea unui apărător din oficiu.

La data de 4 august 2012, victima A.S. a decedat la Clinica A. Tg. Mureș, sens în care instanța, a dispus prin încheierea din data de 7 august 2012, efectuarea autopsiei medico-legală, cu următoarele obiective: dacă victima A.S. a suferit leziuni, de ce natură și în ce parte a corpului; care este mecanismul de producere a acestor leziuni; care este obiectul cu care s-au putut produce leziunile evidențiate inițial; evoluția stadiului de sănătate a victimei de la momentul agresiunii până la deces; dacă între leziunile constatate inițial -prin actul medico-legal întocmit la data de 3 iulie 2012 și deces, există vreo legătură de cauzalitate.

Raportul de autopsie medico-legală a fost întocmit la data de 4 septembrie 2012, iar concluziile acestuia au fost că: „moartea numitului A.S. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute produse pe fondul anemiei post-hemoragice - survenită ca urmare a pierderilor de sânge interne trenante, greu controlabile terapeutic, consecutiv leziunilor traumatice inițiale cu șoc hemoragie și coagulopatie de consum - și a bronhopneumoniei bilaterale dezvoltate pe parcursul spitalizării.

Leziunile traumatice se puteau produce la data de 30 iunie 2012 prin loviri directe repetate cu instrument tăietor-înțepător de tipul cuțitului sau briceagului.

Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate indirectă, secundară prin complicații survenite în evoluția leziunilor traumatice inițiale."

La dosarul cauzei s-au mai depus următoarele acte: cererea de necropsie formulată de Spitalul Clinic Județean Tg. Mureș - Clinica A. unde a decedat victima, cererea de necropsie formulată de apărătorul desemnat pentru victimă, planșele fotografice efectuate cu ocazia realizării raportului de autopsie medico-legală, raportul de autopsie medico-legală.

În fața instanței de fond, ca urmare a decesului victimei, părinții acesteia - A.A. și A.N. - s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpatului minor U.B.J., în solidar cu părțile responsabile civilmente U.E. și U.M.A., la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro fiecare, iar împreună au solicitat, în aceleași condiții de solidaritate, și obligarea inculpatului la plata de daune materiale în cuantum de 15.266,74 RON reprezentând cheltuielile făcute pe perioada spitalizării victimei și apoi pentru înmormântarea acesteia, precum și pentru pomenirile conform tradiției, sens în care au depus la dosar și actele doveditoare; de asemenea, la dosarul cauzei, părțile civile au mai depus și mai multe fotografii ale victimei, caracterizări din partea prietenilor acesteia, un necrolog, precum și înscrisuri vizând o campanie demarată ca urmare a acestui incident, de prevenire a violenței în rândul tinerilor, precum și concluzii scrise.

În cauză, Spitalul Municipal Reghin „D.E.N." s-a constituit parte civilă întrucât a acordat victimei îngrijiri medicale în data de 30 iunie 2012, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 219,29 RON și a dobânzilor aferente, depunând și dovada efectuării acestor cheltuieli.

De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș s-a constituit parte civilă în cauză întrucât a acordat victimei îngrijiri medicale în perioada spitalizării, între 1 iulie 2012 - 4 august 2012, ocazie cu care aceasta a fost supusă și unor intervenții chirurgicale, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 169.067,82 RON și a dobânzilor aferente, depunând și dovada efectuării acestor cheltuieli.

Totodată, în cauză, având în vedere și starea de minoritate a inculpatului, s-a dispus întocmirea unui referat de evaluare a posibilităților de reintegrare socială a inculpatului, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În circumstanțiere, apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar o serie de înscrisuri vizând situația școlară a acestuia din urmă, caracterizări din partea colegilor și prietenilor, date privind familia, precum și preocupările sale intelectuale.

Urmare a decesului părții vătămate și având în vedere concluziile medico-legale, la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2012 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu art. 99 și urm. C. pen.

Totodată, inculpatul a arătat în fața instanței de judecată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul recunoașterii faptelor așa cum au fost ele descrise în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că dorește să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită alte probe și că este de acord cu pretențiile civile - daunele materiale - ale părților civile, chiar dacă este vorba de sume de bani foarte mari, iar referitor la daunele morale a lăsat la aprecierea instanței stabilirea cuantumului lor; totodată, a regretat cele întâmplate și a arătat că este de acord și cu schimbarea de încadrare juridică a faptei solicitată de apărătorul său ales.

S-a reținut că procedura recunoașterii vinovăției de care s-a prevalat inculpatul este admisibilă în prezenta speță, raportat la toate cele trei acuze aduse inculpatului prin rechizitoriu - aceea de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. - cu precizarea că este admisibilă și prin prisma încadrărilor juridice solicitate a fi reținute ca urmare a decesului victimei, respectiv de omor calificat sau de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum și prin prisma celorlalte învinuiri, respectiv a infracțiunilor de port, fără drept, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În ceea ce privește cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei cu urmările cele mai grave - decesul victimei, instanța a reținut, așa cum a apreciat și reprezentantul parchetului - că, în speță, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, iar nu pe cele ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Astfel, s-a reținut că, în incidentul dintre cele două părți, în care acestea s-au lovit cu pumnii și picioarele - ambele fiind sub influența băuturilor alcoolice, la un moment dat, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag pe care l-a și folosit, aplicându-i victimei mai multe lovituri de sus în jos; loviturile aplicate cu briceagul au vizat zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă și subcostală dreaptă ale corpului victimei (aspecte constatate ulterior, la momentul spitalizării victimei). La acel moment, o persoană dintre cei de la fața locului și care au asistat la bătaia dintre cele două părți, a strigat „a scos cuțitul", astfel că la acel moment, martorul O.P. a prins-o în brațe pe victima A.S. spre a-l despărți de inculpat și a văzut că din zona pieptului lui A.S. sângele țâșnea cu putere. În urma loviturii aplicate în zona supraclaviculară dreaptă a corpului victimei, vena jugulară internă a acestuia a fost secționată, astfel că victima a început să sângereze abundent.

Victima a fost transportată la spitalul din Reghin, de către martorul C.B.R.D. cu autoturismul său, în care se mai aflau și martorii G.C. și M.R.B. care au văzut că victima era murdară de sânge în zona pieptului și că sângera abundent din zona gâtului unde își ținea mâna; martorul M.R.B. a fost cel care a coborât din mașină și l-a așezat pe A.S. pe bancheta din spate a autoturismului și căruia victima i-a spus că a fost înjunghiat de numitul „B.", aceasta fiind porecla inculpatului.

Primele îngrijiri medicale i-au fost acordate victimei la Spitalul Municipal Reghin, iar apoi a fost trimisă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, unde a rămas internată în perioada 30 iunie 2012 - 4 august 2012.

S-a reținut că, potrivit raportului de constatare din 03 iulie 2012, în urma agresiunii săvârșite de către inculpat asupra victimei, acesteia din urmă i-au fost provocate patru plăgi înjunghiate în zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă și subcostală dreaptă. Lovitura aplicată la nivelul zonei supraclaviculare drepte a cauzat secționarea venei jugulare interne drepte, secționarea pachetului vascular subclavicular drept, lovitura aplicată la nivel subscapular drept a provocat o plagă penetrantă în hemitorace cu leziune pulmonară, cu lezarea pleurei viscerale, în timp ce plăgile provocate de loviturile aplicate în zonele subdeltoidiană stângă și subcostală dreaptă au fost nepetrante, respectiv superficiale. Victima a fost inițial examinată la data de 30 iunie 2012, iar cu ocazia reexaminării din data de 3 iulie 2012, medicul legist a constatat că victima prezintă o stare după amputație membru superior drept de la nivelul treimii superioare a brațului, bont de amputație sub pansament. S-a constatat că amputația a fost necesară pe fondul ischemiei acute a membrului superior drept prin ligatură de arteră și venă subclaviculară. S-a reținut că sus-menționatele leziuni s-au putut produce la 30 iunie 2012 prin lovituri directe repetate cu instrument tăietor-înțepător de tipul cuțitului sau briceagului, iar pentru vindecare, în caz de evoluție favorabilă, victima ar necesita 25-30 de zile de îngrijiri medicale. S-a mai arătat și că leziunile descrise mai sus au pus în primejdie viața victimei, salvarea ei datorându-se intervenției chirurgicale de urgență, victima rămânând cu infirmitate permanentă în urma agresiunii.

Ulterior, victima a decedat, la data de 4 august 2012, iar potrivit raportului de autopsie medico-legală, din data de 4 septembrie 2012, concluziile acestuia au fost că: „moartea numitului A.S. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute produse pe fondul anemiei post-hemoragice - survenită ca urmare a pierderilor de sânge interne trenante, greu controlabile terapeutic, consecutiv leziunilor traumatice inițiale cu șoc hemoragie și coagulopatie de consum - și a bronhopneumoniei bilaterale dezvoltate pe parcursul spitalizării.

Leziunile traumatice se puteau produce la data de 30 iunie 2012 prin loviri directe repetate cu instrument tăietor-înțepător de tipul cuțitului sau briceagului.

Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate indirectă, secundară prin complicații survenite în evoluția leziunilor traumatice inițiale.

S-a conchis că, având în vedere multitudinea de lovituri aplicate persoanei vătămate în zone vitale ale corpului, coroborat cu folosirea unui instrument vulnerant apt să producă decesul și anume un instrument tăietor-înțepător de tipul briceag sau cuțit, cu faptul că au fost vizate prin aplicarea loviturilor zone vitale ale corpului, cum ar fi gâtul sau toracele victimei, în mod just s-a reținut că aceste aspecte de fapt sunt suficiente să ducă la concluzia că inculpatul a prevăzut și a acceptat producerea urmării imediate: decesul victimei.

Susținerile apărătorului inculpatului în sensul că în speță ar fi vorba de o infracțiune praeterintenționată de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., nu au fost primite, deoarece chiar dacă inculpatul nu putea prevedea exact locul unde au ajuns loviturile, poziția părților în momentul agresiunii, împrejurarea că a scos acel briceag din buzunar în timpul altercației cu victima, zonele unde a aplicat loviturile, toate acestea duc indubitabil la concluzia că inculpatul a dorit agresarea victimei și, chiar dacă nu a urmărit să producă leziunile descrise în actele medico-legale, a acceptat totuși producerea lor.

Din acest punct de vedere, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., a fost admisă, potrivit prevederilor art. 334 C. proc. pen. și, pe cale de consecință, cererea formulată de apărătorul inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., a fost apreciată ca nefondată și a fost respinsă ca atare, conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.

Starea de fapt mai sus descrisă s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto; procesul-verbal de ridicare a articolelor vestimentare purtate de către inculpat la data de 30 iunie 2012; procesul-verbal de identificare și ridicare a corpului delict - cuțit și planșă foto; declarațiile inculpatului U.B.J.; declarațiile de martori: C.N.M.; M.R.B., C.B.R.D.; P.G.A.; G.N.; G.C.; T.C.; L.V.O.; L.Z.; S.M.L.; O.P.; C.M.C.; raportul de constatare medico-legală din 03 iulie 2012 și planșă foto a victimei.

În faza de judecată, în prima instanță, s-au mai administrat următoarele mijloace de probă: cererea de necropsie formulată de Spitalul Clinic Județean Tg. Mureș - Clinica A. unde a decedat victima; cererea de necropsie formulată de apărătorul desemnat pentru victimă; planșele fotografice efectuate cu ocazia realizării raportului de autopsie medico-legală; raportul de autopsie medico-legală din 4 septembrie 2012, realizat de I.M.L. Tg. Mureș; constituirea de parte civilă a părinților victimei, însoțită de actele doveditoare, precum și mai multe fotografii ale victimei, caracterizări din partea prietenilor acesteia, un necrolog, precum și înscrisuri vizând o campanie demarată ca urmare a acestui incident, de prevenire a violenței în rândul tinerilor, precum și concluzii scrise; constituirile de parte civilă ale celor două spitale care au acordat îngrijiri medicale victimei până la data decesului acesteia; înscrisuri vizând situația școlară a inculpatului, caracterizări din partea colegilor și prietenilor, date privind familia acestuia, precum și preocupările intelectuale; referatul de evaluare a posibilităților de reintegrare socială a inculpatului, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

În atare context, prima instanță a apreciat că, din concluziile actelor științifice, coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal, vinovăția inculpatului, în privința săvârșirii infracțiunilor sub aspectul comiterii cărora acesta a fost deferit justiției, este pe deplin dovedită și, de altfel, acuzatul a recunoscut comiterea faptelor, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

În raport cu afirmațiile constante ale inculpatului și ale martorilor, dar și cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii asupra victimei și cu zonele vizate și lezate, instanța a apreciat că, în drept, fapta inculpatului U.B.J. comisă la data de 30 iunie 2012, în jurul orelor 04:30, într-un loc public, și anume pe carosabilul străzii M.V. din mun. Reghin, în fața localului public, club „J.", folosind un instrument tăietor-înțepător - un briceag, de a aplica mai multe lovituri victimei A.S. vizând zone vitale - umăr, gât, torace - ale corpului victimei, prevăzând posibilitatea ca actele sale să provoace decesul victimei și acceptând acest rezultat -aspect dedus din împrejurarea că au fost aplicate lovituri multiple părții vătămate în zone vitale ale corpului, coroborat cu folosirea unui instrument vulnerant apt să producă decesul și anume un instrument tăietor-înțepător de tipul briceag sau cuțit, cu faptul că au fost vizate prin aplicarea loviturilor inclusiv zone vitale, cum ar fi gâtul și toracele victimei - rezultatul prevăzut și acceptat fiind inițial evitat din cauze independente de voința inculpatului (faptul că victima a fost transportată deîndată la o unitate spitalicească unde a fost supusă unor îngrijiri medicale adecvate), dar care s-a produs apoi la data de 4 august 2012, toate acestea cu intenția, chiar și indirectă, de a-i suprima viața, urmare care s-a și produs ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

De asemenea, s-a stabilit că fapta inculpatului U.B.J. care, la aceeași dată, de 30 iunie 2012, în locuri publice și anume în localul club „J." de pe raza mun. Reghin, local în care fusese organizată o discotecă la care participau un număr mare de clienți, precum și pe str. M.V. din aceeași localitate, a purtat asupra sa un briceag în lungime totală de aproximativ 18 cm prevăzut cu o lamă în lungime de aproximativ 8 cm, instrument anume confecționat pentru tăiere sau împungere, în împrejurări de natură să pună în primejdie viața și integritatea corporală a persoanelor, pericol care s-a materializat prin utilizarea acestui instrument în agresarea victimei A.S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port, fără drept, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., iar fapta aceluiași inculpat care, la data de 30 iunie 2012, în jurul orelor 04:00-04:30, într-un loc public, respectiv pe trotuarul și pe carosabilul străzii M.V. de pe raza mun. Reghin, în fața localului public club „J.", a înjunghiat în mod repetat victima A.S., a proferat amenințări și cuvinte insultătoare la adresa celor prezenți și a afișat, ținând în mână, deasupra capului, briceagul pe care îl folosise la înjunghierea victimei, manifestări care au atras indignarea persoanelor ce au luat cunoștință în mod nemijlocit de ele și a persoanelor ce au aflat despre aceste fapte, aducându-se astfel atingere bunelor moravuri și tulburându-se liniștea publică pe raza municipiului Reghin, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm C. pen.

La individualizarea fiecărei pedepse aplicate inculpatului minor, în condițiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracțiunilor pe care le-a comis cu vinovăție și că răspunde din punct de vedere penal - în condițiile prevăzute de art. 99 alin. (3) C. pen., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conținutul constitutiv al fiecăreia din infracțiunile de omor calificat, de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și de port ilegal al briceagului, dar și extrinseci acestora, cum sunt, în esență, acțiunile inculpatului, natura intenției sale în realizarea rezultatului dorit și urmările efectiv produse, locul și timpul comiterii activității infracționale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unor drepturi fundamentale - dreptul la viață al victimei, dreptul la siguranță și liniște al martorilor prezenți la locul incidentului, la integritatea lor corporală - toate acestea imprimând acțiunii sale un anumit grad de pericol social.

De asemenea, s-a ținut cont și de persoana inculpatului care era un cunoscut al victimei, de împrejurarea că ambii erau sub influența băuturilor alcoolice, context în care evident că reacțiile lor erau diferite, toate acestea putând contura personalitatea și comportamentul obișnuit al inculpatului și al victimei, de faptul că agresiunea reciprocă inițială a avut loc în public, în prezența martorilor care, deși asistaseră la o altercație a inculpatului cu C.N.M. cu câteva minute înainte, în același loc, nu au intervenit în niciun fel atunci când inculpatul, agasat și agresat fiind de victimă, a lovit-o pe aceasta cu pumnul, după care s-au lovit reciproc, moment în care inculpatul a scos acel briceag și a înjunghiat victima.

În aceeași ordine de idei, s-a ținut seama și de persoana inculpatului care este minor, de împrejurarea că nu are antecedente penale - aspect relevat de fișa de cazier judiciar, de faptul că provine dintr-o familie organizată, cu modele pozitive de comportament, aspecte care pot duce la concluzia că această conduită antisocială a inculpatului este una accidentală, relevante din acest punct de vedere fiind referatul de evaluare, precum și actele depuse de inculpat în circumstanțiere.

Din referatul de evaluare s-a reținut împrejurarea că inculpatul minor a avut până la momentul comiterii prezentelor infracțiuni un comportament adecvat, în general conformându-se normelor de conduită socială, cu unele derapaje, fără urmări semnificative; astfel, s-a reținut că inculpatul se bucură de sprijinul familiei sale, în cadrul căreia este integrat corespunzător, că părinții săi și-au oferit toată disponibilitatea de a-l sprijini și în viitor, nu doar material, ci și din punct de vedere afectiv; că modelul parental este unul pozitiv, părinții săi încercând să îi ofere condiții de educație și de trai care să îi deschidă perspective mai bune, pozitive în viitor, toate acestea cu consecințe corespunzătoare, cel puțin până la momentul comiterii faptelor pentru care el a fost trimis în judecată.

Totodată, s-a reținut că inculpatul era la momentul respectiv elev în clasa a Xl-a la un colegiu de prestigiu din mun. Tg. Mureș, avănd rezultate foarte bune la învățătură, fiind chiar olimpic la limba germană, că în mediul școlar avea un comportament corespunzător, atât cu colegii săi, cât și față de profesori, iar niciuna din acțiunile sale în respectivul mediu nu a avut caracter violent, de indisciplină sau de natură a contura vreo astfel de implicare comportamentală negativă.

S-a mai reținut că, în plan personal, s-a relevat tendința inculpatului minor spre studiu, dar și aceea de a-și depăși condiția fizică, sens în care prin practicarea unor sporturi specifice, și-a modelat corpul și și-a dezvoltat masa musculară, inclusiv prin ingerarea unor anabolizante steroidiene care, în mod evident presupuneau evitarea consumului de alcool; datorită acestui fapt, era perceput de unele persoane ca fiind violent, deși persoanele din anturajul său, inclusiv colegii de clasă, l-au caracterizat ca fiind o fire retrasă, chiar introvertită și care nu avea conflicte cu nimeni, nu era provocator și nu avusese vreun comportament violent până la acel moment. Dimpotrivă, agresiunea asupra victimei, a fost percepută de către cei din anturajul său ca fiind un accident, o întâmplare nefericită, mai ales că inculpatul și victima se cunoșteau; de altfel, nici inculpatul nu a putut preciza sau identifica motivația clară a acțiunii sale agresive, chiar dacă a menționat că, anterior, victima făcuse la adresa lui unele afirmații deranjante (grasule, năsosule etc), dar pe care nu le-a băgat în seamă. Cu toate acestea, s-au relevat unele tendințe spre agresivitate, în special datorită anturajului pe care-l avusese în ultima perioadă -aspecte care au rezultat din afirmațiile martorilor, dar și unele specifice vârstei - fiind vorba de un minor de 17 ani, cu o personalitate în plină formare, instabil din punct de vedere emoțional, pe de o parte liniștit, introvertit - așa cum l-au caracterizat colegii, pe de altă parte, cu gesturi teribiliste (purtarea acelui briceag), cu preocupări pentru felul în care arată din punct de vedere fizic, cu frustrări și toleranță redusă la unele aprecieri negative sau critici la adresa lui, cu prieteni mai mari ca el și care, în mod evident, aveau alte preocupări și repere. în plus, a fost avut în vedere că, deși consumul de alcool nu s-a dovedit a fi unul constant, totuși, în situația dată, el a avut un rol determinant, sporind tendințele spre agresivitate ale inculpatului care, a doua zi, declara că nu își mai aduce nimic aminte din cele petrecute cu o seară înainte.

În acest context, perspectivele de reintegrare în societate a inculpatului au fost apreciat ca fiind reale, în condițiile în care se bucură, în mod necondiționat, de suportul afectiv și material al familiei sale, și-a manifestat în repetate rânduri regretul pentru cele petrecute - comportament care denotă faptul că acuzatul a înțeles consecințele gravității acțiunii sale agresive îndreptată împotriva victimei și este conștient de implicațiile rezultatelor celor întâmplate, a relevat impactul pe care detenția l-a avut asupra sa, dar și disponibilitatea de a-și urma planurile de viitor, mai ales pe cele care vizează pregătirea școlară, inclusiv completarea studiilor cu cele universitare; în plus, s-a mai menționat că această reintegrare este posibilă și în condițiile în care inculpatul minor va adopta un comportament dezirabil, după reevaluarea sistemului său de valori, al revizuirii anturajului și al maturizării efective, al consolidării abilităților de gestionare nonviolentă a unei situații conflictuale.

Relevantă a fost și atitudinea sa în raport de infracțiunea săvârșită, faptul că a recunoscut și a regretat profund și constant cele petrecute, fiind de acord și cu plata daunelor materiale pretinse de părțile civile și obligandu-se să aibă, pe viitor, un comportament corespunzător, dar și comportamentul său de pe parcursul desfășurării procesului penal; Elementele de ordin personal ale inculpatului, respectiv cele care țin de vârsta sa, de mediul social și de cel familial, de relațiile sale cu victima, de felul în care este perceput de către comunitatea din care face parte, toate acestea fiind conturate de probele cauzei, în speță declarațiile martorilor, au fost avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, apreciindu-se că se justifică reducerea sub minimul special a pedepselor aplicate inculpatului, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen.

S-a reținut că toate aceste probe ale cauzei constituie, potrivit prevederilor art. 72 C. pen., circumstanțe în procesul individualizării judiciare a pedepsei, instanța apreciind că, chiar dacă infracțiunile pentru care inculpatul a fost deferit justiției - sau cel puțin una dintre ele - cea de omor calificat, prezintă o gravitate ridicată, prin prisma existenței acestor circumstanțe mai sus-amintite, se poate pronunța și o pedeapsă orientată spre minimul special, după aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Evident că, în raport cu gravitatea faptelor, în special cu cea ale cărei consecințe au fost ireversibile -suprimarea vieții unei persoane - aplicarea unei măsuri educative a apărut ca fiind neadecvată, sens în care instanța s-a orientat înspre o pedeapsă, potrivit prevederilor art. 100 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, dată fiind împrejurarea că inculpatul este minor, instanța a pornit, în stabilirea pedepselor, de la această circumstanță și care, potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) C. proc. pen., reduce limitele pedepselor aplicabile minorului la jumătatea celor prevăzute pentru major, iar în nici un caz, minimul astfel redus nu va putea depăși 5 ani. Așadar, s-a reținut că prin pedeapsă prevăzută de lege, în cazul inculpatului minor, se înțelege acea pedeapsă rezultată în urma aplicării dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen., astfel cum a stabilit și Curtea Supremă de Justiție, în decizia de principiu nr. IV din 19 octombrie 1998, prin care s-a statuat că "în cazul minorilor, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa rezultată în urma aplicării dispozițiilor art. 109 alin. (1) C. pen. la pedeapsa prevăzută în partea specială pentru infracțiunea săvârșită" , dispoziții care mai apoi, într-adevăr, se coroborează cu textul art. 144 C. pen., după care se face aplicațiunea, eventual, a prevederilor art. 81 alin. (3) sau ale art. 861 alin. (3) C. pen. (a se vedea lucrarea colectivă „Justiția pentru minori" - Studii și Jurisprudență. Analiza modificărilor legislative în domeniu - publicată sub coordonarea I.N.M., Ed. U.J.).

S-a reținut că minoritatea, în sistemul legii penale, nu constituie o cauză de atenuare a pedepsei, ci este o cauză specială de diferențiere a regimului sancționator pentru această categorie distinctă - din punct de vedere uman și social - a inculpaților minori și doar pentru simplificarea reglementării limitele de pedeapsă au fost fixate în mod derivat, din limitele prevăzute pentru inculpații majori (a se vedea V. Dongoroz "Explicații teoretice ale codului penal român", E.A.); în aceeași ordine de idei, s-a reținut că, într-o speță recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat în cuprinsul deciziei penale nr. 421 din 15 februarie 2012 care este ordinea operațiunilor de individualizare a pedepsei în cazul aplicării concomitente a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu cele ale art. 20 C. pen.

S-a arătat că și C. pen. prevede pentru minorii care răspund penal un regim sancționator special și care corespunde specificului combaterii criminalității juvenile și impune recurgerea la alte mijloace de constrângere juridică decât cele destinate infractorilor majori. Pornind de la această concepție, în art. 109 alin. (1) C. pen. se prevede că pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, limitele pedepselor reducându-se la jumătate, iar potrivit art. 109 alin. (2) C. pen., când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani, intenția legiuitorului fiind aceea de a stabili o limită maximă a pedepsei închisorii, de 20 de ani, care poate fi aplicată minorului.

Prin urmare, instanța nu putea lipsi de efecte prevederile art. 109 alin. (1) C. pen., prin aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., sens în care a și procedat.

Așadar, în raport de toate aceste aspecte, la individualizarea pedepselor, prima instanță a procedat în doi pași, astfel: în primul rând, instanța a plecat de la limitele de pedeapsă stabilite în cazul infracțiunilor deduse judecății, în forma consumată, deci așa cum sunt ele prevăzute în C. pen., dar cu aplicațiunea prevederilor art. 109 alin. (1) C. pen., astfel că pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art 99 și urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul-minor sunt de 5 ani închisoare - 12,6 ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul-minor sunt de 6 luni închisoare - 2,6 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de port ilegal al briceagului prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu art. 99 și urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul-minor sunt de la o lună și jumătate închisoare la 1 an închisoare sau amendă.

Apoi, al doilea pas s-a raportat și la prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. care stipulează în mod expres faptul că, în situația aplicării judecății după procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Aplicând acest raționament de calcul matematic în speța de față, în condițiile mai-sus arătate, a rezultat că limita minimă și maximă specială a pedepselor pentru fiecare din cele trei infracțiuni este următoarea: - pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., limitele de pedeapsă astfel reduse sunt de la 3 ani și 4 luni închisoare la 8 ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., limitele de pedeapsă astfel reduse sunt de la 4 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de port ilegal al briceagului prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu art. 99 și urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul minor sunt de la o lună închisoare la 8 luni închisoare sau amendă.

Pe lângă acestea, instanța a avut în vedere - cu titlu de circumstanțe atenuate judiciare din cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. - și împrejurarea că inculpatul este o persoană tânără, minoră, care până la acest moment nu a mai avut nici un contact cu legea penală, în cazierul său judiciar nefiind înscrisă nicio mențiune de acest fel, faptul că a regretat profund și constant cele petrecute, fiind de acord și cu plata daunelor materiale pretinse de părțile civile - din care a și achitat o sumă modică de 1.000 RON, că s-a obligat ca, pe viitor, să aibă un comportament corespunzător, conform cerințelor sociale, dar și familiale - de suportul căreia se bucură, celor care țin de vârsta sa, de mediul social și de cel familial. Astfel, s-a apreciat că toate aceste aspecte ar justifica reducerea sub minimul special a pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante judiciare, date de art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei stabilite, s-a reținut că, în condițiile în care minorul nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea penală, văzând și atitudinea de căință și regret manifestată de inculpat pe parcursul desfășurării procesului penal și care conduce la ideea că reeducarea acestuia a și început, coroborat cu faptul că, în aprecierea primei instanțe, scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în temeiul art. 861 C. pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev. de art. 1101 alin. (1) C. pen. raportat la art. 863 C. pen., și anume acela de 5 ani, termen care se compune din durata pedepsei rezultante aplicate - de 3 ani închisoare, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, durata maximă a termenului de încercare, prevăzut pentru minori.

S-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pe un termen maxim de 5 ani, corespunde pe deplin scopului, dar și funcțiilor pedepsei și, deși aparent creează o situație relativ ușoară pentru inculpat, ea presupune o mai bună realizare a acestor funcții și a scopului menționat, în condițiile în care, pe durata celor 5 ani de zile, el va fi supus permanent controlului stabilit ca efect al instituirii obligațiilor menționate în hotărâre și de a căror îndeplinire este ținut sub rezerva revocării suspendării și încarcerării lui.

În această ordine de idei, s-a menționat că obiectivul pedepsei este stabilirea acelei sancțiuni apte să producă reeducarea inculpatului, în sensul restructurării și remodelării personalității minorului, îndrumării și supravegherii lui, dar și însușirii unei conduite conforme cu ansamblul de norme socio-morale și penale, iar apoi, trebuie urmărită și posibilitatea menținerii unui cadru firesc, familial, de dezvoltare a minorului prin adaptarea sancțiunii la personalitatea acestuia, în condițiile în care încarcerarea ar putea avea consecințe negative asupra modelării personalității sale, aspecte care se regăsesc și în Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990, convenție care recomandă aplicarea unui tratament adecvat vârstei, nevoii de reeducare, pe cât posibil fără să se recurgă la privarea de libertate.

Or, în ceea ce privește pe inculpatul minor, s-a avut în vedere că, din datele referatului de evaluare, s-a reținut că acesta nu are antecedente penale, că este la primul contact cu legea penală, se confruntă cu anumite probleme de comportament, pornind de la cele specifice vârstei, la lipsa unui sistem de valori consolidat, căutarea de sine și autodeterminare, la teribilism și chiar o tendință de minimalizare a faptelor și de justificare a acestora, de manifestări relativ violente în condițiile unei stări conflictuale, manifestări agresive verbale și fizice, dar toate acestea, doar într-un anumit mediu social - în prezența unor prieteni mai mari, pe fondul consumului de alcool ocazional în diferite localuri, iar adoptarea acelei atitudinii agresive mai sus descrisă a fost în mare măsură influențată de lipsa lui de experiență de viață și cele întâmplate s-au datorat unor impulsuri instinctuale de moment, pe fondul consumului de alcool și chiar a unei minime provocări.

Pe de altă parte, în mediul familial, cât și în cel școlar, cu cei de vârsta lui și relativ cu aceleași preocupări, s-a reținut că inculpatul are un alt comportament, un program de viață adecvat vârstei sale, cu preocupări pentru studiu și cu rezultate evidente în acest sens, cu eforturi personale în vederea autorealizării, chiar și din punct de vedere al aspectului fizic, bucurându-se de aprecierea colegilor, de sprijinul total al familiei sale, în special în ceea ce privește pe părinți, care și-au dovedit disponibilitatea implicării în modelarea personalității minorului și s-a relevat și împrejurarea că, după intrarea în sfera ilicitului penal, inclusiv după perioada de detenție de aproximativ 4 luni de zile, minorul a conștientizat gravitatea faptelor sale, și-a manifestat dorința și disponibilitatea de a-și continua studiile liceale și chiar de a obține o calificare profesională, având și suportul afectiv și material al familiei sale.

Ținând cont de toate aceste circumstanțe, în opinia primei instanțe, trimiterea inculpatului într-un mediu carceral, respectiv executarea pedepsei în mediul penitenciar, nu se justifică și la fel, stabilirea unei pedepse aspre și cu executare în regim de detenție, nu ar mai avea efectul așteptat, în condițiile în care inculpatul ar fi scos din mediul familial și școlar, ci dimpotrivă, perspectivele sale de reintegrare socială sunt reale, evidente, dar condiționate de adoptarea unui comportament corespunzător, după reevaluarea sistemului său de valori, a revizuirii anturajului și a maturizării.

În acest context, s-a apreciat că stabilirea acestei modalități de executare a pedepsei, sub un control strict, dat în sarcina Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, cu obligații anume stabilite, inclusiv din cele de natură a-l determina să-și consolideze abilitățile școlare, lingvistice, dar și cele ce țin de conturarea și dezvoltarea personalității sale, alături de un control parental efectiv și eficient - în special în ceea ce privește anturajul și preocupările inculpatului pentru aspectul său fizic cu toate consecințele derivate, pe lângă suportul afectiv al familiei, pot contribui la reeducarea inculpatului-minor.

Totodată, instanța a procedat la stabilirea unui termen de încercare mai îndelungat, deoarece infracțiunile de omor - mai ales, dar și cea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prin natura lor, prezintă un grad apreciabil de pericol social, astfel că în vederea realizării scopului sancțiunii penale, instanța a apreciat că se impune ca, asupra conduitei inculpatului, să fie exercitată o supraveghere mai îndelungată de către organele desemnate în acest sens.

S-a mai reținut, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, pe parcursul desfășurării procesului penal, respectiv după trimiterea inculpatului în judecată, ca urmare a decesului victimei A.S., că părinții acesteia - A.A. și A.N. - s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpatului minor U.B.J., în solidar cu părțile responsabile civilmente U.E. și U.M.A., la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro fiecare, iar împreună au solicitat, în aceleași condiții de solidaritate, și obligarea inculpatului la plata de daune materiale în cuantum de 15.266,74 RON, reprezentând cheltuielile făcute pe perioada spitalizării victimei și apoi pentru înmormântarea acesteia, precum și pentru pomenirile conform tradiției, sens în care au depus la dosar și actele doveditoare; de asemenea, la dosarul cauzei, părțile civile au mai depus și mai multe fotografii ale victimei, caracterizări din partea prietenilor acesteia, un necrolog, precum și înscrisuri vizând o campanie demarată ca urmare a acestui incident, de prevenire a violenței în rândul tinerilor, precum și concluzii scrise.

S-a arătat că inculpatul, în declarația sa de recunoaștere a acuzelor și de solicitare a aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen., a achiesat în totalitate la pretențiile constând în daunele materiale solicitate de părinții victimei, în sumă de 15.266,74 RON, iar în ceea ce privește daunele morale, a lăsat la aprecierea instanței cuantumul acestora, cu precizarea că este de acord și cu acordarea de astfel de daune. De asemenea, părțile responsabile civilmente - părinții săi, U.E. și U.M.A., au menționat în fața instanței că sunt și ei de acord cu aceste pretenții, pe care, de altfel, părțile civile le-au și dovedit.

În ceea ce privește daunele morale, s-a menționat faptul că prejudiciul moral înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestuia pe toate planurile vieții sociale ale celui vătămat; astfel, s-a reținut că trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional și familial în ceea ce ar însemna o viață normală pentru aceasta, în momentul săvârșirii faptei penale, dar și în viitor. De asemenea, în ceea ce privește cuantumul acestor daune, s-a reținut că, în legislația actuală nefiind prevăzut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operațiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție atât de suferințele psihice îndurate de părți, cât și de faptul că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogățire nejustificată a părților civile și nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului.

În speță, în cauza de față, a fost evident că suferințele psihice îndurate de părți - concretizate în prejudiciul psihic și moral suportat, argumentat de suferințele și prejudiciul afectiv la care au fost supuse părțile civile prin pierderea în mod violent a fiului lor, un tânăr de doar 22 de ani - sunt de neimaginat, incomensurabile chiar, părțile traversând o perioadă deosebit de dificilă de la data decesului, mai ales că acesta a survenit la o lună de zile de la data agresiunii, perioadă în care aceștia și-au pus speranțele într-o posibilă revenire din punct de vedere medical și chiar o însănătoșire a victimei, astfel că s-a apreciat că ele sunt îndreptățite a primi acele daune morale care trebuie să aibă un caracter reparatoriu. De altfel, s-a constatat că nu doar părinții victimei au fost afectați de această pierdere, ci și prietenii victimei A.S., dovadă fiind zecile de mesaje și caracterizări depuse la dosarul cauzei de părțile civile. În plus, remarcabilă a fost și mobilizarea acestor tineri, în demararea unei campanii, inițial de presă, iar apoi și în școli, prin intermediul autorităților competente, pe prezentare a consecințelor unui astfel de comportament teribilist, violent, dar și de prevenire a unor asemenea comportamente în rândul elevilor și tinerilor, în general.

S-a arătat că acest prejudiciu de afecțiuni se impune a fi reparat, astfel că suma stabilită de către instanță cu titlu de daune morale, a fost de 60.030 euro pentru fiecare dintre părțile civile A.A. și A.N. Cuantumul respectiv fiind considerat o compensație justă și echitabilă pentru toate părțile, aceasta cu atât mai mult cu cât, practic, nicio sumă de bani nu poate compensa pierderea bruscă a unei persoane dragi, mai ales când e vorba de un copil, un fiu.

Pe cale de consecință, dată fiind disponibilitatea inculpatului și a părților responsabile civilmente de a acoperi în totalitate aceste daune materiale pretinse de părțile civile, dar și de a plăti daunele morale în cuantumul stabilit de instanță, au fost admise, în parte, acțiunile civile exercitate de părțile civile A.A. și A.N.

În cauză, Spitalul Municipal Reghin „D.E.N." s-a constituit parte civilă întrucât a acordat victimei îngrijiri medicale în data de 30 iunie 2012, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 219,29 RON și a dobânzilor aferente, depunând și dovada efectuării acestor cheltuieli.

De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș s-a constituit parte civilă în cauză întrucât a acordat victimei îngrijiri medicale în perioada spitalizării, între 1 iulie 2012 - 4 august 2012, ocazie cu care aceasta a fost supusă și unor intervenții chirurgicale, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 169.067,82 RON și a dobânzilor aferente, depunând și dovada efectuării acestor cheltuieli.

Așadar, instanța, constatând că cele două unități spitalicești au făcut dovada daunelor materiale pretinse, prin probele depuse la dosarul cauzei, de asemenea, conform prevederilor art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal Reghin „D.E.N." și, conform prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 219,29 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale și spitalizării acordate victimei A.S.

Totodată, s-a admis și acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență TG. Mureș și, conform prevederilor art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 169.067,82 RON cu dobânda legală (rata de scont a BNR) aferentă de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a sumei, în contul deschis la Trezoreria Tg. Mureș sau la casieria unității), cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale și spitalizării acordate victimei A.S.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și părțile civile A.A. și A.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, reindividualizarea pedepselor în limitele impuse de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., înlăturarea beneficiului acordat inculpatului în baza art. 861 C. pen. și menținerea restului dispozițiilor sentinței atacate.

Părțile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 321 alin. (1) în fapta prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., deoarece liniștea publică a fost tulburată foarte grav. De asemenea, părțile civile au mai solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepselor și înlăturarea aplicării art. 861 C. pen.

Prin decizia penală nr. 7/A din 4 martie 2013 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și de părțile civile A.A. și A.N., împotriva sentinței penale nr. 129 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Mureș, care a fost desființată, în parte, și, în rejudecare:

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului U.B.J. din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J., aflat în Penitenciarul Tg. Mureș la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., art. 109 alin. (3) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 7 luni (un an și șapte luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În baza dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracțiunile comise de inculpat sunt concurente și, în consecință, în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 10 (zece) ani închisoare.

I s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 109 alin. (4) C. pen.

Au fost majorate daunele morale acordate părților civile A.A. și A.N., la care au fost obligați inculpatul minor U.B.J., în solidar cu părțile responsabile civilmente U.E. și U.M.A., de la 60.000 euro daune morale pentru fiecare dintre părțile civile, la câte 100.000 euro pentru fiecare dintre părțile civile menționate.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința atacată care nu contravin deciziei.

A fost obligat inculpatul minor U.B.J., în solidar cu părțile responsabile civilmente U.E. și U.M.A., la plata sumei de 4.216 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către părțile civile A.A. și A.N.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în integralitatea sa, instanța de control judiciar a constatat că starea de fapt, astfel cum a fost reținută și dovedită, este corectă, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultând că inculpatul U.B.J., la data de 30 iunie 2012, în jurul orelor 04:30, într-un loc public, respectiv pe carosabilul străzii M.V. din municipiul Reghin, în fața localului public (Club J.), folosindu-se de un briceag, a aplicat mai multe lovituri victimei A.S. (6 lovituri) în zone vitale (gât, torace) ale corpului.

S-a constatat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, prevalându-se de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și, dat fiind faptul că prima instanță a făcut o amplă prezentare a stării de fapt reținând cu meticulozitate probele care dovedesc faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, s-a apreciat că nu se impune reluarea prezentării acestora.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului U.B.J., s-a apreciat că prima instanță a făcut o încadrare juridică corectă.

Ca atare, a fost privită ca fiind neîntemeiată susținerea părților civile de schimbare a încadrării juridice a faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice din prevederile art. 321 alin. (1) C. pen. în art. 321 alin. (2) C. pen. Astfel, faptul că ulterior, respectiv după o perioadă de timp de la producerea acestui eveniment, s-au mediatizat în mod intens consecințele faptelor inculpatului, respectiv s-a produs o reacție foarte importantă din partea elevilor din liceele din Reghin, s-a apreciat că nu întrunește elementele constitutive ale agravantei infracțiunii prev. de art. 321 C. pen. De asemenea, s-a considerat că manifestările inculpatului înainte, în timpul și după săvârșirea agresiunii față de victimă nu pot fi încadrate la forma agravantă a infracțiunii prev. de art. 321 C. pen. pentru că la acea faptă au participat un număr redus de persoane, aproximativ 4-5 persoane, fapta nu s-a petrecut în clubul J., astfel încât să fie văzută de un număr mare de persoane, iar din modul în care s-a manifestat inculpatul nu rezultă intenția acestuia de a atrage atenția asupra faptelor sale în fața unui număr cât mai mare de persoane în fața cărora să braveze și să dorească să fie cunoscute faptele sale.

Hotărârea primei instanțe a fost însă apreciată ca fiind criticabilă din punct de vedere al individualizării pedepselor și al modalității de executare a pedepsei rezultante.

Astfel, a fost avut în vedere că, în efectuarea operațiunii de individualizare judiciară a unei pedepse, punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecvență, posibilitate de prevenire, mod de săvârșire, urmări etc), punctul final fiind situația personală a infractorului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia (forma și gravitatea vinovăției, starea psihofizică, antecedente), această ordine avându-și baza legală în prevederile art. 72 C. pen., care - enumerând criteriile de individualizare - indică mai întâi gradul de pericol social al faptei săvârșire și după aceea persoana infractorului.

Ca atare, s-a apreciat că este firesc să înceapă operațiunea de stabilire a pedepsei prin luarea în considerare a infracțiunii săvârșite și a gradului de pericol social concret, odată acest lucru realizat, urmând a fi avută în vedere persoana inculpatului, pentru că, deși își are cauza în infracțiunea săvârșită, pedeapsa se adresează unui anume infractor, pe care este menită să-l reeduce și a cărui readaptabilitate socială diferă de a celorlalți infractori.

Astfel, în ceea ce privește gravitatea și modul de săvârșire a infracțiunilor deduse judecății, s-a reținut că acest criteriu relevă periculozitatea inculpatului, determinată - pe de o parte - de relațiile sociale încălcate cu aceeași ocazie de U.B.J. (cele referitoare la dreptul la viață, la integritate fizică, la siguranță și liniște în locurile publice), iar pe de altă parte, s-a făcut referire la împrejurările concrete în care a acționat inculpatul.

În primul rând, s-a remarcat comportamentul agresiv și recalcitrant pe care l-a avut acesta pe toată perioada cât s-a aflat în clubul „J.". A avut altercații în jurul orelor 03:00 a.m. cu persoana responsabilă în club cu difuzarea muzicii, căreia i-a solicitat agresiv să schimbe piesa. Devenind recalcitrant pentru că a fost refuzat, i s-a cerut să părăsească localul.

S-a mai reținut că, în jurul orelor 04:00 a.m., a avut o altă altercație cu martorul C.N.M., în fața clubului, când a și scos briceagul din buzunarul pantalonilor, briceag cu care l-a amenințat pe martor, probabil pentru a demonstra efectiv că „nu dorește să fie luat de fraier". Această împrejurare este relatată de martorii P.G.A., G.N., ultima fiind cea care a și înștiințat agenții de pază (aflați în club) despre comportamentul agresiv al inculpatului. Martora G.N. a confirmat că și dânsa a fost amenințată în acel moment de către inculpat cu briceagul, fiind atenționată să aibă grijă ce face întrucât el știe unde lucrează.

A fost avut în vedere și faptul că, în ceea ce privește comportamentul agresiv al inculpatului, acesta a fost confirmat și de martorul O.P., care a relatat că a ajuns la discoteca organizată în Clubul J. în jurul orelor 01:00 - 01:30 a.m., fiind însoțit de C.N.M., M.C., P.G.A. și de o persoană cunoscută de dânsul doar ca „N." și, încă de la intrare, a observat că U.B.J. se lega de diverși clienți ai localului; mai apoi inculpatul a venit chiar și la masa ocupată de el și prietenii săi și a avut un comportament necivilizat, fiind pus la punct chiar de către martor.

S-a mai reținut că același martor descrie și incidentul fatal la care a fost martor ocular, fără a face vreo referire la vreun cuvânt sau gest insultător, provocator adresat de victimă inculpatului, care să fi avut un efect determinant asupra comportamentului lui U.B.J. Potrivit celor relatate de martor, A.S. l-a abordat pe U.B.J. imediat după incidentul separat avut de inculpat cu C.N.M., solicitându-i să bea cu el. Insistențele lui A.S. l-au determinat pe inculpat să reacționeze agresiv, aplicându-i o lovitură cu piciorul în zona posteriorului. Pentru că A.S. insista în continuare să afle motivul pentru care a fost lovit, cei doi au ajuns să se lovească, prima lovitură cu pumnul fiind aplicată de inculpat victimei în zona feței. În momentul în care A.S., ratând loviturile, dezechilibrându-se și căzând la pământ, a încercat să se ridice, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu briceagul, lovind de sus în jos.

După transportarea victimei la spital, inculpatul a reacționat violent în continuare, strigând că intenționa să se bată cu polițiștii; fiind pus în continuare pe scandal, nu s-a oprit decât în momentul în care a observat că martorul era cel care îi striga să plece acasă.

S-a constatat că, despre comportamentul agresiv și insultător avut de inculpat după transportarea victimei la spital, au relatat și martorii M.R.B., L.V.O. și T.C., care au confirmat că U.B.J. striga tuturor celor prezenți în fața clubului că o să-i bată, agitând briceagul în acest sens.

Atenționările privind agresivitatea sa, manifestată față de clienții și angajații localului, repetate pe parcursul intervalului orar cuprins între 01:00 -04:30 a.m. de către martorii O.P. și T.C., nu au avut relevanță pentru inculpat.

A fost avut în vedere că inculpatul - minor fiind - se afla în stare de ebrietate voluntară la momentul săvârșirii faptelor. Înainte de a pleca spre club a consumat la el acasă cu prietenul său - martorul C.T. - o butelie de vin, iar în club a consumat numai băuturi alcoolice tari.

Instanța de apel a mai reținut că loviturile aplicate victimei de către inculpat au fost rapide și de intensitate puternică și au vizat în exclusivitate zone vitale: supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană - stângă și subcostală dreaptă, producând secționarea venei jugulare interne, iar obiectul vulnerant folosit este un briceag, pe care inculpatul îl avea asupra sa încă de acasă și pe care l-a folosit în repetate rânduri în intervalul orar critic pentru a amenința și alte persoane care se aflau în club, punând în pericol viața, integritatea corporală a celor care au fost prezenți.

De asemenea, s-a reținut că urmările produse prin activitatea inculpatului sunt grave, actele materiale ale acestuia ducând - în final - la decesul victimei, cu toate eforturile făcute, prin intervențiile chirurgicale (incluzând amputarea brațului drept), de a i se salva viața.

În ceea ce privește forma de vinovăție, s-a considerat că inculpatul a acționat cu intenție - cel puțin indirectă, prevăzând și acceptând producerea urmării socialmente periculoase: decesul victimei. Nu a fost de neglijat nici împrejurarea că, imediat după înjunghierea victimei, a săvârșit și acte de natură a îngreuna cercetările penale ce urmau a se desfășura împotriva sa (pe care le-a conștientizat imediat și pe deplin - conform declarației martorului M.R.B.) și de a-și crea o situație favorabilă: a aruncat briceagul într-o gură de canal aflată în curtea interioară a imobilului cu nr. 5 de pe strada M.V., găsirea armei datorându-se martorului P.G.A. și nu inculpatului.

S-a mai reținut că în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș s-a constatat că inculpatul nu-și asumă responsabilitatea faptelor sale, existând o tendință de minimalizare a gravității faptelor și de justificare a acestora, că are o imaturitate afectivă ce determină o slabă toleranță la frustrare și o gestionare inadecvată a stărilor conflictuale. Tot consilierul de probațiune a mai constatat că inculpatul a făcut pe parcursul celor două interviuri ale sale - afirmații nereale, legate de antecedentele sale, de anturajul său sau evazive (cu privire la portul cuțitului). S-a apreciat, astfel, de către instanța de apel că tocmai această atitudine oscilantă a inculpatului, de negare a unor evidențe ușor de probat (și care, evident, nu-i erau favorabile) nu a permis consilierului de probațiune să identifice motivația clară a acțiunilor sale, putându-se prezuma doar că toleranța scăzută la frustrare, firea introvertită a inculpatului sunt cauze care au provocat nervozitatea și reacția violentă a acestuia.

A fost avut în vedere și faptul că, din cazierul inculpatului, reiese că acesta a mai avut antecedente penale. Astfel, la 18 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus în Dosarul nr. 1655/P/2011 scoaterea sa de sub urmărire penală pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere (art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.). I s-a aplicat și sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 RON, în condițiile în care s-a apreciat că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Ulterior, la 15 martie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus în Dosarul nr. 101/P/2012 neînceperea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.), ca efect al retragerii plângerii penale prealabile de către partea vătămată P.P.A. S-a remarcat că această faptă a fost săvârșită de către inculpat în fața unei discoteci în jurul orelor 03:00 a.m., dând cu pumnul în stopul autoturismului condus de persoana vătămată P.P.A. cu scopul de a-și face dreptate.

Toate aceste argumente - care au vizat periculozitatea socială a faptelor penale săvârșite și situația personală a inculpatului - au conturat opinia necesității aplicării unor pedepse inculpatului (ca măsură de constrângere) al căror cuantum să nu fie orientat sub minimul lor special, pentru a putea asigura reeducarea inculpatului și a se atinge scopul propus: acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

De asemenea, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. și de art. 74 alin. (2) C. pen. s-a apreciat că nu este întemeiată.

Chiar daca inculpatul a fost de acord cu plata daunelor materiale solicitate de părinții victimei și de unitățile spitalicești ce au acordat asistență medicală decedatului, precum și cu plata, de principiu, a daunelor morale cerute de A.A. și A.M., cu scopul de a „repara paguba pricinuită", s-a considerat că acest acord nu este suficient pentru a acoperi pierderea suferită de către părinții victimei și nu poate avea - nici prin sine însuși și nici asociat cu celelalte criterii invocate de prima instanță - un caracter suficient de ușurător pentru a justifica stabilirea pedepselor sub minimul special.

Antecedentele sale au fost descrise și analizate în raportul de evaluare aflat la dosar, în care se consemnează și că inculpatul a negat că ar obișnui să iasă cu persoane cunoscute pentru un comportament infracțional, deși la momentul în care a condus pe drumurile publice fără permis (la vârsta de 16 ani și 8 luni) era însoțit de H.S.A., cunoscut cu antecedente penale (Dosarul nr. 1655/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin).

La fel a procedat și în legătură cu infracțiunea de distrugere, pe care a recunoscut că a săvârșit-o numai după ce a fost confruntat cu cele relatate de către tatăl său (Dosarul nr. 101/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin).

Totodată, s-a reținut că Poliția Municipiului Reghin, la solicitarea consilierului de probațiune, și-a exprimat punctul de vedere privind persoana și comportamentul inculpatului, punct de vedere citat. S-a subliniat de către această instituție că inculpatul este consumator de băuturi alcoolice, provocând și participând în repetate rânduri la scandaluri, din anturajul său făcând parte recidiviști și persoane predispuse la fapte antisociale.

Faptul că este consumator de băuturi alcoolice a reieșit și din declarațiile martorilor C.T., O.P. și din cele relatate de C.I.A. în fața consilierului de probațiune. Cu toate că a fost indicată o cantitate mare de alcool ca fiind consumată de către inculpat în noaptea crimei (o jumătate de butelie de vin, 6 pahare de whisky), neobișnuită pentru un minor de 17 ani, toți martorii l-au descris pe acesta ca fiind capabil - imediat după săvârșirea faptei - să efectueze raționamente logice în deplină concordanță cu starea de fapt și chiar să execute acțiuni în favoarea sa.

S-a apreciat că nici comportamentul avut de inculpat după înjunghierea victimei și nici cel avut în fața consilierului de probațiune, nu dovedesc un regret sincer.

A fost avută în vedere și împrejurarea că, imediat după săvârșirea faptei, nu a avut nicio reacție care să dovedească preocupare față de starea victimei, ci dimpotrivă, și-a continuat comportamentul agresiv, amenințând că o să se bată cu polițiștii și cu toți ceilalți prezenți în fața clubului. Mai mult, a urmărit să îngreuneze aflarea adevărului, ascunzând într-un loc ferit briceagul folosit la înjunghierea victimei.

De asemenea, s-a reținut că, în fața consilierului de probațiune, nu și-a asumat în mod onest toate împrejurările care îl caracterizează, chiar și în mod nefavorabil, în condițiile în care interviul a avut loc la o distanță în timp suficientă pentru reflecție și a fost nevoie să fie pus în fața rezultatului verificărilor făcute în paralel de către consilierul de probațiune pentru a recunoaște - măcar parțial - realitatea (despre antecedentele sale, anturajul avut, arma crimei, consumul de alcool etc).

În concluzie, s-a apreciat că nu este întemeiată această recunoaștere a împrejurărilor enumerate de prima instanță sub puterea art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., ca fiind circumstanțe atenuante întrucât acestea nu reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblul lor și nici nu caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, astfel încât numai prin aplicarea unor pedepse sub minimul special ar fi satisfăcut imperativul justei individualizări a pedepsei.

Pe de altă parte, s-a apreciat că echilibrul ce ar trebui să existe între prevenția specială și prevenția generală, ca efect al stabilirii pedepsei și modalității de executare a acesteia, a fost afectat, în prezenta cauză prevenția generală nefiind realizată, eficiența pedepselor aplicate fiind minimă prin stabilirea lor într-o formă atenuată și neefectivă.

S-a reținut că acest echilibru a fost afectat și dacă ne raportăm la persoana victimei, conturată cel puțin la fel de favorabil ca și inculpatul prin declarațiile martorilor și prin înscrisurile aflate la dosar, și la familia sa îndreptățită să primească o reparație, nu numai sub aspectul acțiunii civile, cât și sub aspectul modului de soluționare a acțiunii penale.

Însumând toate argumentele prezentate anterior, s-a apreciat că reducerea cu o treime a pedepselor prevăzute de lege pentru faptele săvârșite de inculpat, ca efect al aplicării art. 3201 C. proc. pen., este suficientă pentru ca scopul acestora să fie atins.

Cu privire la individualizarea modului de executare a pedepselor aplicate inculpatului, s-a reținut că, pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatului, trebuie îndeplinite o serie de condiții, unele referitoare la pedepse, altele la persoana inculpatului. Cele care vizează persoana infractorului sunt prevăzute de art. 861 alin. (1) lit. b), c) C. pen., dintre acestea relevant pentru analiza de față fiind cel prevăzut de art. 861 lit. c) C. pen., ce face trimitere la aptitudinea celui condamnat de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei.

A fost avut în vedere că literatura juridică - într-o asemenea ipoteză - face referire la necesitatea examinării în mod temeinic a tuturor elementelor obiective și subiective, de natură să contribuie la formarea unei convingeri corecte cu privire la atitudinea condamnatului de a avea, în viitor, o comportare bună chiar fără executarea pedepsei. S-a reținut că instanța trebuie să țină seama de gravitatea faptelor, de trecutul făptuitorului, de modul în care se comportă în familie, în societate și numai atunci când din toate aceste împrejurări ar rezulta că făptuitorul a avut tot timpul o viață onestă, îndeplinindu-și îndatoririle sociale, dar a ajuns să săvârșească o infracțiune, fie ca urmare a slăbirii momentane a exigenței față de sine, fie din cauza unui concurs de împrejurări nedorite, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apare ca legitimă.

Toate criteriile, dezvoltate deja mai sus au îndreptățit instanța de apel să aprecieze că suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, stabilite ca efect al aplicării regulilor concursului de infracțiuni, nu este suficientă pentru ca scopul pedepsei să fie atins, nici atitudinea concretă a inculpatului de a se îndrepta fără executarea pedepsei nerezultând în prezenta cauză din datele, împrejurările, stările ce se pot deduce din motivele prezentate anterior.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.B.J., în motivele scrise depuse la dosar fiind indicat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se pe această cale admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate și menținerea sentinței instanței de fond.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței de recurs, apărătorul ales al recurentului inculpat a precizat că înțelege să invoce cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticile vizând cuantumul pedepsei stabilite de către instanța de apel, aplicarea sporului de 2 ani închisoare și modalitatea de executare a pedepsei.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21) că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 4 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege -referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de apărătorul recurentului inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că recurentul inculpat și-a motivat recursul în termenul prevăzut de lege numai pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. fiind invocat numai oral, în ziua judecății, fiind încălcată, astfel, obligația ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul inculpat a dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurentul inculpat a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată de către instanța de prim control judiciar, considerată prea mare în raport cu circumstanțele sale personale, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.B.J.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

Totodată, având în vedere și împrejurarea că instanța are posibilitatea de a spori ori de a diminua cheltuielile judiciare acordate părților din proces, ținând seama de actele aflate la dosar, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatele părți civile A.A. și A.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.B.J. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 4 martie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare pentru intimatele părți civile A.A. și A.N. și a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.