Sentencing for homicide and robbery: proportionality of accomplice liability and recidivism aggravation in coordinated residential crimes

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din 15 martie 2012, Tribunalul Bihor a respins cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice.

În baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpaților L.G. și B.L.:

- pentru inculpatul L.G. din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. și de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- pentru inculpatul B.L., din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., art. 174 - 176 lit. d) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

L-a condamnat pe inculpatul L.G. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 25 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și în temeiul art. 65 - 66 C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 20 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului L.G. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.

L-a condamnat pe inculpatul B.L. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

- 25 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen. și în temeiul art. 65 - 66 C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului B.L. pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare, în regim privativ de libertate și interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.

L-a condamnat pe inculpatul I.S. la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatului I.S. pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.

L-a condamnat pe inculpatul R.I. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.; 3 de ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., a contopit pedepsele și aplică inculpatului R.I. pedeapsa cea mai grea, de 15 de ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 17 de ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din 29 iunie 2011 la zi.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis fiecărui inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și s-au respins cererile acestora formulate în subsidiar.

Față de prevederile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad nu s-a constituit parte civilă în cauză, că partea civilă R.S. a renunțat la pretențiile civile formulate și că succesorii în drepturi ai victimei D.I., respectiv D.R., I.M. și I.C.G. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., art. 118 alin. (4) rap. la alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.L. a sumei de 437 RON, reprezentând echivalentul în RON a aparatului foto digital S.S. sustras.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.G. a sumei de 557,5 RON și de la fiecare din ceilalți inculpați a câte 237,5 RON.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea civilă a părții civile S.E. și obligă inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 1.946 RON cu titlu de daune materiale (din care suma de 242 RON reprezentând diferența nerestituită din suma de bani sustrasă și suma de 1.704 RON reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase și nerestituite) și respinge în rest celelalte pretenții ca nefondate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 133 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, s-a dispus păstrarea și conservarea mijloacelor de probă aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, respectiv: cele aflate în plicurile 1 - 10, predate conform Procesului-verbal din 28 septembrie 2011; cele aflate în plicurile nr. 4 - 6, predate conform Procesului-verbal din 21 septembrie 2011.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea: către proprietari a bunurilor aflate în plicurile nr 1 - 3, predate conform Procesului-verbal din 21 septembrie 2011 la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor, către inculpatul L.G. a cartelei telefonice și a celorlalte bunuri (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit proceselor-verbale aflate la dosar urmărire penală; către inculpatul R.I. a bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către inculpatul B.L. a bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală; către inculpatul I.S. a bunurilor (cu excepția sumelor de bani) ridicate potrivit procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

1. La data de 19 mai 2011, în jurul orelor amiezii, inculpații L.G. și B.L. au pătruns împreună în curtea locuinței părții vătămate R.S. din mun. Cluj-Napoca, str. R., jud. Cluj, după care, prin forțarea ușii, au intrat în locuință de unde au sustras mai multe bunuri (un telefon mobil, un aparat foto).

Faptele celor doi inculpați rezulta din probele legal administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul declarațiilor părții vătămate R.S. (menținute și în fața instanței, aceasta fiind audiată prin comisie rogatorie de către Tribunalul Cluj), rezultă că la data de 19 mai 2011, în jurul orei 10:30, a ieșit din locuință, iar pe aleea din curte a întâlnit un bărbat necunoscut care s-a oferit să îi repare trotuarul. Partea vătămată l-a refuzat, astfel că bărbatul a ieșit din curte, după care a ieșit și partea vătămată, asigurând cu cheia ușa locuinței, însă lăsând doar închisă și neasigurată poarta de la stradă, îndreptându-se apoi spre un taxi. În jurul orei 13:30, când a revenit la locuință, a constatat că ușa casei este întredeschisă, bunurile din interior sunt răvășite și că lipsesc bunurile menționate. Semnalmentele persoanei care a abordat-o în curtea locuinței sale, descrise de partea vătămată, au corespuns cu cele ale inculpatului B.L.

Declarația părții vătămate s-a coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, din cuprinsul căruia rezultă că ușa de acces în locuință prezenta urme de forțare, locuința fiind răvășită, fiind fixate și ridicate de la fața locului un număr de 14 urme papilare.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din 12 iulie 2011 întocmit de I.P.J. Cluj - Serviciul criminalistic rezultă că cele două urme papilare descoperite pe o cutie de breloc din camera de zi a locuinței părții vătămate (cutie care fusese mutată de către autorii furtului din locul în care era păstrată) au fost create de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului L.G.

Inculpații L.G. și B.L. au recunoscut constant comiterea acestei fapte, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, solicitând de altfel aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., cerere respinsă în raport de întreaga situație de fapt pentru care au fost trimiși în judecată, de atitudinea lor procesuală oscilantă în legătură cu celelalte infracțiuni și de pedeapsa detențiunii pe viață prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, pentru care de asemenea au fost trimiși în judecată.

Cei doi inculpați au arătat că în dimineața zilei de 19 mai 2011 s-au deplasat din orașul Săcueni - jud. Bihor, în mun. Cluj-Napoca și, ajungând pe str. R., au observat când partea vătămată R.S. a părăsit locuința, îndreptându-se spre un taxi, ocazie cu care inculpatul B.L. a intrat în vorbă cu aceasta, sub pretextul angajării unei lucrări. Văzând că partea vătămată a plecat din locuință, inculpații au pătruns în curtea locuinței părții vătămate, deschizând poarta neasigurată, după care inculpatul B.L. a forțat ușa locuinței, lovind-o cu piciorul, cei doi inculpați pătrunzând astfel în locuință, de unde inculpatul L.G. și-a însușit telefonul mobil în timp ce inculpatul B.L. și-a însușit aparatul foto digital, după care au părăsit locuința și s-au întors cu trenul în orașul Săcueni.

Telefonul mobil sustras de la partea vătămată R.S. a fost ridicat de la inculpatul L.G. la data de 25 mai 2011 și restituit părții vătămate, conform dovezilor întocmite în acest sens.

Inițial, partea vătămată R.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite. Ulterior, în cursul judecății, partea vătămată a arătat că nu mai are pretenții față de inculpați, deși i s-au recuperat doar o parte din bunurile sustrase, respectiv telefonul mobil, nu și aparatul foto.

2. La numai două zile de la săvârșirea faptei din mun Cluj *Napoca, în cursul zilei de sâmbătă, 21 mai 2011, inculpații L.G. și B.L., împreună de această dată cu inculpații I.S. (tatăl concubinei inculpatului L.G.) și R.I. (șoferul inculpatului I.S. și găzduit de acesta) se aflau în locuința inculpatului I.S., acesta din urmă spunând celorlalți că a lucrat pentru victima D.I. și că aceasta locuiește singură, că are o fată care nu locuiește cu ea, iar banii îi ține într-un sertar din dulapul din camera unde doarme.

În urma discuțiilor purtate, toți cei patru inculpați au hotărât să comită fapta din noaptea de 21/22 mai 2011. Tot atunci au stabilit că, dacă femeia îi va surprinde, să o lege și să-i pună căluș.

Potrivit înțelegerii prealabile avute, în timp ce inculpații L.G. și B.L. urmau să pătrundă în locuința victimei, inculpații I.S. și R.I. aveau rolul de a le asigura paza și de a-i prelua pe cei doi inculpați în autoturism după comiterea faptelor, inculpatul R.I. având și rolul de a-i transporta pe inculpați la și de la locul faptei, fiind singurul deținător al unui permis de conducere.

Pentru verificarea locului faptei, în cursul serii (zilei de 21 mai 2011, în jurul orei 18:00 - 19:00), cei patru s-au deplasat din orașul Săcueni în mun. Marghita, cu autoturismul F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX condus de inculpatul R.I.

Ajunși în Marghita, inculpații L.G., B.L. și I.S. au plecat pe jos în recunoaștere spre locuința victimei situată pe str. A.J. (inculpatul R.I., fiind șofer, a rămas în autoturism), observând că în apropierea locuinței sunt camere de supraveghere video, după care cu toții s-au reîntors în orașul Săcueni.

În cursul nopții, cei patru inculpați s-au reîntors în Marghita și, conform rolurilor stabilite, inculpații L.G. și B.L. au pătruns, prin escaladare, prin dislocarea unor țigle de pe acoperiș și prin podul casei, în locuința victimei D.I.

În timp ce căutau bunuri în casă, cei doi inculpați au fost surprinși de victimă, situație în care cei doi i-au aplicat acesteia mai multe lovituri, i-au smuls de pe degete inelele, i-au luat din urechi cerceii, după care au ucis-o prin sugrumare (deși, potrivit înțelegerii inițiale, violențele ar fi trebuit să se limiteze doar la legarea victimei și punerea unui căluș), pentru a-și asigura reușita faptei de tâlhărie, astfel cum au plănuit.

După comiterea faptelor, cei doi inculpați au părăsit locuința victimei, anunțându-i telefonic pe inculpații I.S. și R.I. că pot să vină să-i ia, condiții în care, după ce au fost preluați de aceștia din urmă, cu toții s-au întors în orașul Săcueni.

A doua zi, cei patru inculpați, însoțiți și de I.M., soția inculpatului I.S., s-au deplasat în mun. Oradea cu scopul valorificării bijuteriilor sustrase.

La data de 22 mai 2011, inculpatul R.I. a vândut la casa de amanet aparținând SC B.C. IFN SRL, situată în Oradea, un ghiul, un inel și 2 cercei, toate din aur, pentru suma de 950 RON, bani pe care i-a împărțit cu ceilalți trei inculpați.

Această stare de fapt rezultă din probele legal administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.

Potrivit declarațiilor părții civile D.R. (date în cursul urmăririi penale și menținute și în fața instanței), ultima dată a discutat telefonic cu victima în ziua de sâmbătă, 21 mai 2011, în jurul orelor 18:00 - 19:00, iar a doua zi, duminică, 22 mai 2011, în jurul orei 12:00, a resunat-o pe victimă, dar aceasta nu a răspuns.

Întrucât a apelat-o în mod repetat ulterior pe mama sa pe parcursul zilelor de duminică și luni, în dimineața zilei de luni, 23 mai 2011, partea civilă s-a deplasat cu un taxi din mun. Cărei, jud. Satu Mare, în mun. Marghita, însoțită de cei doi copii și de concubin.

Ajunși în fața locuinței victimei, au constatat că ușa de la stradă și poarta sunt închise prin interior, iar victima nu răspundea la apelurile telefonice. Ca atare, concubinul părții civile, martorul P.Z.G., a escaladat gardul din stânga ușii, a pătruns în curte, a deschis poarta, după care s-au îndreptat toți patru spre locuință, constatând că geamul bucătăriei este deschis, ceea ce li s-a părut anormal întrucât nu mai fusese niciodată văzut deschis. De asemenea, au constatat că grilajul metalic este închis cu lacătul pe interior, iar în lacăt era introdusă o cheie aflată pe o legătură de chei pe care se afla și cheia adevărată, iar ușa din lemn a locuinței era întredeschisă. Concubinul părții civile a deschis lacătul, iar partea civilă a intrat în bucătărie, constatând că în locuință lucrurile sunt răvășite, iar victima este căzută lângă pat, fără să prezinte semne vitale, astfel că au anunțat imediat Poliția Municipiului Marghita.

Toate aceste aspecte au fost confirmate și de martorul P.Z.G. atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.

Partea civilă D.R. a mai descris, în detaliu, bijuteriile lipsă ale victimei, precizând că aceasta purta o verighetă simplă, un inel cu piatră roșie, o pereche de cercei rotunzi și un inel de aur care avea gravate în centru inițialele victimei, D.I., cu litere mari de mână, suprapuse.

Fiind sesizate organele de poliție, s-a deplasat la fața locului o echipă complexă de specialiști.

Din cuprinsul Procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 23 mai 2011 și din planșele fotografice întocmite cu aceeași ocazie, au rezultat următoarele aspecte relevante: ușa de acces în curte era închisă și asigurată, fără urme de forțare; pe porțiunea de acoperiș de deasupra intrării în locuință s-au observat câteva țigle dislocate; în prima încăpere a locuinței, între patul din dreapta și masă, pe covor, se afla cadavrul victimei, îmbrăcat sumar, fiind prezente urme de violență la nivelul feței (ochii tumefiați, excoriații la nivelul bărbiei, buzelor și nasului), gâtului (echimoze și excoriații), urechilor și membrelor superioare (echimoze și excoriații pe fața anterioară). Asupra victimei nu au fost găsite niciun fel de bijuterii, respectiv cercei, inele, brățări ori lănțișoare. S-a constatat că din cămară se poate face accesul în pod, capacul de la intrarea în pod fiind lipsă, sub gura podului fiind evidențiate urme dinamice de de stratificare. În podul locuinței a fost descoperit lângă intrarea în pod capacul de lemn, mișcat de la locul său, iar în apropierea acestuia a fost descoperit, imprimat în praful și pământul bătătorit care acoperă podul, un fragment de urmă de încălțăminte. În zona corespunzătoare acoperișului bucătăriei s-a constatat că 3 țigle sunt dislocate, iar în acoperiș este un orificiu cu dimensiunile de cca. 20 x 25 cm. Sub acest orificiu, pe jos se afla o țiglă acoperită parțial cu mușchi și praf pe partea expusă exteriorului, ale cărei margini erau relativ curate, în contrast cu alte țigle găsite în pod, care erau acoperite în totalitate cu praf.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 23 iunie 2011 al Serviciului de Medicină Legală al Județului Bihor, moartea victimei D.I. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, moartea datând din 22 mai 2011.

Potrivit raportului, pe corpul victimei au fost evidențiate multiple leziuni corporale, la nivelul extremității cefalice (echimoze, excoriații și hematoame) produse prin lovire cu corp dur și comprimare cu mâna și degetele, precum și prin tracțiune; la nivelul gâtului (echimoze și excoriații) produse prin comprimare cu mâna și zgâriere cu unghiile; la nivelul membrelor (echimoze și excoriații) produse prin comprimare cu mâinile și zgâriere de corp dur; la nivelul toracelui (echimoze) care s-au produs prin comprimare între planuri dure.

Potrivit aceluiași raport, cel mai probabil, poziția victimă-agresor a fost față în față. În ceea ce privește succesiunea loviturilor, s-a apreciat că victima a fost întâi lovită la nivelul extremității cefalice, apoi imobilizată și comprimată cu mâinile în regiunea gâtului.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut, nuanțat, implicarea lor în săvârșirea faptei din noaptea de 21/22 mai 2011, asupra victimei D.I., descriind modul în care a fost concepută și săvârșită această faptă.

Astfel, inculpații L.G. (constant în cursul urmăririi penale), B.L. (inclusiv în fața instanței) și I.S. (inițial) confirmă discuțiile prealabile avute în legătură cu fapta din noaptea de 21/22 mai 2011 și confirmă, inclusiv în fața instanței, că hotărârea de a săvârși fapta a fost luată de toți cei patru după ce inculpatul I.S. le-a relatat date despre victimă (a lucrat anterior pentru victimă și știa că locuiește singură, aceste ultime aspecte retractate ulterior).

Ulterior și inculpatul R.I. a recunoscut că, împreună cu ceilalți, a luat hotărârea de a participa la săvârșirea acestei fapte, dar a arătat că aceasta viza doar un furt.

Aceste susțineri au fost preluate ulterior și de ceilalți inculpați, care în fața instanței au încercat să acrediteze ideea că nu au cunoscut prezența victimei în locuință și nu au discutat în prealabil despre modul în care se va proceda dacă victima îi va surprinde, susțineri ale inculpaților care vor fi înlăturate de instanță, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Astfel, schimbarea atitudinii procesuale a inculpaților L.G. și B.L. nu a avut o motivație plauzibilă, este în totală contradicție cu declarațiile lor anterioare, date în prezența apărătorilor (și în prezența traducătorului autorizat, în cazul inculpatului B.L.) și nu poate fi avută în vedere de instanță, cât timp și alte elemente ale cauzei contrazic aceste explicații ulterioare.

Potrivit declarațiilor inițiale ale inculpatului L.G., în cadrul acelei discuții prealabile din ziua de sâmbătă, la care au participat toți cei patru inculpați, I.S. le-a relatat celorlalți și că știe că "bătrâna locuiește singură, că are o fată care nu locuiește cu ea". De asemenea, același inculpat a mai arătat că "Tot atunci am discutat ca, dacă femeia va fi acasă și ne va surprinde, să o legăm și să-i punem căluș. Înțelegerea era ca eu cu B.A. să intrăm în casa pe la acoperiș și S. și I. să ne aștepte la mașină."

Potrivit declarațiilor inițiale ale inculpatului B.L., "pe drum S. (inculpatul I.S.) mi-a spus că femeia locuiește singură și că nu are familie. Doresc să precizez că, întrucât știam că bătrâna va fi în locuință, eu cu G. am discutat înainte de a pleca de acasă, dar și în mașină, că dacă femeia se va trezi și ne va surprinde, să o legăm de mâini și picioare și să o închidem într-o cameră, chiar dacă exista riscul să fim recunoscuți. De altfel, și S. (inculpatul I.S.) ne-a spus în mașină să procedăm în același fel în cazul în care femeia s-ar fi trezit".

Din cuprinsul declarațiilor inițiale ale celor doi inculpați rezultă neechivoc că I.S. le-a spus că victima locuia acolo singură, discuții la care au asistat toți cei patru inculpați, discuții purtate înainte de comiterea faptei atât în locuința inculpatului I.S., cât și în autoturismul condus de inculpatul R.I., discuții care se purtau de fiecare dată în limba maghiară.

De asemenea, numai cunoașterea faptului că victima se află în locuință explică modul de operare, respectiv pătrunderea ambilor prin escaladarea terasei, prin dislocarea unor țigle din acoperiș, prin deschiderea capacului de la pod, prin coborârea prin cămară pe un raft și un frigider (astfel cum rezultă atât din explicațiile constante ale inculpaților L.G. și B.L., cât și din procesele-verbale de reconstituire, inclusiv de suporturile video ale acestor reconstituiri), explicațiile ulterioare ale inculpaților în legătură cu acest mod de operare (în sensul că au dorit ca astfel să nu fie văzuți, eventual, de vecini) fiind neplauzibile (modalitatea de pătrundere aleasă de inculpați fiind una mult mai complexă și dificilă, cu mai multe riscuri de a fi văzuți/auziți de vecini).

Dovada faptului că această modalitate de pătrundere a fost prestabilită, fiind determinată de prezența victimei în locuință, rezultă și din faptul că ei nu au încercat în prealabil o modalitate mai facilă de pătrundere în locuință.

De altfel, chiar inculpatul L.G. a arătat că după pătrunderea în locuință împreună cu B.L., a intrat în prima cameră, în care știau că doarme victima, aceasta trezindu-se.

Cunoașterea, de către toți inculpații, a împrejurării că victima se afla în locuință rezultă și din discuțiile avute imediat după săvârșirea faptei, la întoarcerea în autoturism.

Potrivit susținerilor inculpatului L.G., pe drum, inculpații au discutat că se impune să își distrugă hainele prin incendiere, pentru a nu putea fi identificați.

De asemenea, potrivit inculpatului B.L., pe drumul de întoarcere, el și L.G. au povestit celorlalți doi inculpați ce s-a întâmplat cu femeia, inculpatul B.L. spunându-i inculpatului I.S. că nu știe dacă femeia va trăi deoarece sângera tare, acesta din urmă spunându-i că nu era cazul să o bată.

Această din urmă afirmație a inculpatului I. a fost făcută în condițiile în care anterior, potrivit înțelegerii prealabile, trebuiau doar să lege victima de mâini și picioare și să o închidă într-o cameră, modalitate sugerată inclusiv de inculpatul I. (potrivit declarației inculpatului B.L.: "De altfel, și S. ne-a spus în mașină să procedăm în același fel în cazul în care femeia s-ar fi trezit").

Potrivit inculpatului I.S., când inculpații L.G. și B.L. s-au urcat în autoturism, aceștia i-au spus "să fugim pentru că este bai". I-a întrebat ce s-a întâmplat, dar cei doi i-au spus să nu pună întrebări, însă a auzit că B.L. i-a spus lui L.G. că s-ar putea ca bătrâna să fi murit. În fața instanței, inculpatul I.S. a arătat că după ce s-au întors cei doi din locuința victimei, B.L. i-a spus inculpatului R.I. că e posibil ca victima să fi murit.

Din cuprinsul discuțiilor purtate de inculpați în autoturism, imediat după comiterea faptei, astfel cum acestea au fost relatate de L.G., B.L. și I.S., rezultă că niciunul dintre ei nu a fost surprins de prezența victimei în locuință, astfel cum ar fi fost firesc dacă înțelegerea lor nu ar fi avut în vedere această ipoteză, inculpații discutând mai degrabă de caracterul exagerat al reacției inculpaților L.G. și B.L.

Inculpatul R.I. a fost singurul dintre inculpați care a arătat, contrar tuturor celorlalți, că L.G. și B.L. nu au spus unde au fost și ce au făcut și că pe drumul de întoarcere înspre Săcueni nu s-a discutat nimic, afirmații care nu pot fi luate în considerare.

Din cuprinsul tuturor acestor probe coroborate rezultă că inculpații au cunoscut prezența victimei în locuință, au avut în vedere această prezență la stabilirea modalității de pătrundere în locuință (modalitate de altfel similară și în cazul faptei descrise la pct. III din rechizitoriu), au discutat inclusiv despre modul de acțiune în cazul în care aceasta se va trezi și îi va surprinde în locuință și, în aceste condiții și-au împărțit rolurile.

În continuare, în declarațiile date, toți cei patru inculpați confirmă că în seara de 21 mai 2011, au plecat toți din Săcueni în Marghita cu autoturismul F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX condus de R.I. și că, ajunși în Marghita, L.G., B.L. și I.S. au plecat pe jos în recunoaștere spre locuința victimei, observând că în apropierea locuinței sunt camere de supraveghere video.

Inculpatul R.I. a fost singurul dintre inculpați care a arătat (în fața instanței) că plecarea lor în Marghita, din seara zilei de 21 mai 2011, s-a făcut pentru a căuta de lucru, susținere total nesinceră, luând în considerare contradicția evidentă cu declarațiile celorlalți, dar și că era sâmbătă seara.

Prezența inculpaților în Marghita, pentru verificare prealabilă și recunoașterea locului faptei, rezultă și din înregistrările camerelor de supraveghere video aparținând celor două societăți comerciale, amplasate la distanțe mici de o parte și alta a locuinței victimei.

Potrivit înregistrărilor acestor camere, la data de 21 mai 2011, au fost observate la ora 20:27:31, venind dinspre Marghita spre Petreu pe trotuar trei persoane de sex masculin, care au traversat strada înainte de locuința victimei, au trecut apoi prin fața casei acesteia după care au revenit spre centrul orașului, comportamentul acestora fiind unul specific unei acțiuni de recunoaștere, unul din cei trei vorbind la telefonul mobil.

De altfel, obiecte de îmbrăcăminte (tricouri, pantaloni) dintre cele care au fost purtate de inculpați în seara de 21 mai 2011, când au fost surprinși de camerele de supraveghere trecând prin fața locuinței victimei, au fost descoperite la locuințele inculpaților cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 29 iunie 2011.

Potrivit înregistrărilor acelorași camere, la ora 20:39:29, se observă circulând dinspre Marghita spre Petreu un autoturism de culoare verde închis, an de fabricație 1992 - 1996, având luminile de drum aprinse, farul din dreapta luminând mai puternic, geamul din dreapta față având un paravânt, autoturismul având și trapă în plafon, caracteristici, dotări și defecțiuni similare cu cele ale autoturismului F.M. cu numărul de înmatriculare XXXX, condus de inculpatul R.I. la acea dată.

De asemenea, toți cei patru inculpați confirmă că în cursul nopții, în jurul orei 24:00 împreună au revenit în Marghita cu același autoturism, au trecut de casa victimei spre centrul mun. Marghita și au revenit spre Petreu, oprind inițial în apropierea locuinței victimei, după care au mers la o distanță mai mare întrucât câinii de la fabrica de fier forjat i-au simțit și au început să latre.

Și aceste declarații ale inculpaților sunt susținute de înregistrările acelorași camere din care rezultă că în noaptea de 21/22 mai 2011, la ora 00:50:00, un autoturism de culoare închisă circulă din direcția Petreu spre Marghita, având luminile de drum aprinse, farul stânga funcționând foarte slab, lumina farului dreapta formând pe carosabil un fascicul de lumină în forma literei "Y".

La ora 00:52:07, se observă circulând dinspre Marghita spre Petreu același autoturism cu aceleași defecțiuni la sistemul de iluminare, deplasându-se cu viteză redusă, autoturism care, după ce parcurge circa 100 m, luminile spate se sting, fiind posibil ca acesta să fi oprit pe partea dreaptă în direcția de deplasare.

Inculpații L.G. și B.L. au descris cum au coborât din autoturism și cum s-au întors pe jos la locuința victimei, cum au pătruns în curte prin escaladarea gardului de la stradă, cum au mers pe terasă și au urcat pe acoperișul terasei ajungând la acoperiș, în zona de deasupra intrării în locuință, cum au dislocat câteva țigle și au intrat în pod și cum apoi au coborât în cămară, unde nu exista o scară, astfel că au escaladat un raft și un frigider.

Aceste declarații ale inculpaților au fost menținute și susținute în cadrul reconstituirilor efectuate la data de 6 iulie 2011 de către aceiași inculpați, aspecte rezultate atât din procesul-verbal de cercetare la fața locului, cât și din procesele-verbale de reconstituire întocmite și din înregistrările video ale acestora.

Descrierile inculpaților L.G. și B.L. cu privire la modul în care au acționat în locuință sunt diferite.

Astfel, potrivit inculpatului L.G., după pătrunderea în locuință împreună cu B.L., a intrat în prima cameră, în care știau că doarme victima, aceasta trezindu-se ca urmare a zgomotului produs atunci când inculpații au deschis ușa care făcea legătura între cămară și bucătărie. Potrivit aceluiași inculpat, amândoi s-au îndreptat imediat spre victimă, el lovind-o primul cu pumnul în față și punându-i mâna pe gură pentru a nu striga, după care inculpatul B.L. a prins-o de mâini și a imobilizat-o, timp în care L.G. i-a luat victimei cele trei inele de pe degete și cerceii din urechi. Întrucât victima a reușit să scape din strânsoare, inculpatul B.L. a lovit-o cu pumnul în ceafă, inculpatul L.G. lovind-o apoi și el cu pumnii în cap. Inculpatul B.L. i-a pus apoi victimei mâna la gură pentru a nu striga și a tras-o jos lângă pat, după care inculpatul L.G. a început să caute banii în dulapul din cameră, trăgând sertarele, fără însă să găsească bani. L.G. a continuat să caute bani sau bunuri de valoare în hol și în celelalte două camere ale locuinței, iar la un moment dat a venit și inculpatul B.L. care, întrebat fiind dacă victima nu va striga, a afirmat că nu mai are cum să strige. Ce doi inculpați nu au mai găsit bani sau bunuri de valoare, astfel că au revenit după un timp în camera în care se afla victima, care nu era decedată, dar horcăia și era plină de sânge pe față.

În privința împrejurărilor în care a fost lovită victima, inculpatul B.L. a prezentat o altă stare de fapt.

Potrivit acestuia, în timp ce căuta bunuri în locuință împreună cu L.G., femeia s-a trezit, împrejurare în care acesta din urmă a lovit-o cu pumnul de mai multe ori în față, victima căzând lângă pat, L.G. continuând să o lovească și după ce aceasta a căzut. A arătat că după ce L.G. a încetat cu loviturile, s-a apropiat și el de victimă, a ținut-o de mână și i-a pus mâna pe gât pentru a vedea în ce stare este, observând că era plină de sânge pe față, inculpatul L.G. continuând să caute după bani. Văzând că victima mai e în viață și gemea, i-a spus lui G. să o scoată din casă și să o ducă la spital, deoarece s-a gândit că în starea în care este poate să moară din cauza hemoragiei, dar G. nu a fost de acord.

Analizând cele două declarații, instanța a reținut că inculpatul L.G. nu a negat propria lui contribuție la lovirea victimei, la luarea cerceilor din urechile victimei și la smulgerea inelelor de pe degetele acesteia, după aplicarea loviturilor, în timp ce inculpatul B.L., prin explicațiile sale a încercat să înlăture orice implicare a sa în lovirea și uciderea victimei, dar a recunoscut că a asistat la toate acțiunile lui L.G., inclusiv la momentul în care, urmare a loviturilor aplicate, inculpatul L. i-a luat cerceii din urechi și inelele de pe degete.

De altfel, modalitatea descrisă de inculpatul L.G. și contribuția efectivă și a inculpatului B.L. la lovirea și curmarea vieții victimei este confirmată și de rezultatul raportului de constatare medico-legală, de multitudinea traumatismelor suferite de partea vătămată, dar și de explicațiile neplauzibile ale inculpatului B.L.

Acesta, deși recunoaște el însuși că a auzit când victima s-a trezit și a început să strige "ajutor", arată doar că a asistat la toată activitatea infracțională a inculpatului L.G., că a văzut loviturile pe care inculpatul G. i le aplica victimei, a văzut victima plină de sânge și doar s-a gândit că în starea în care este victima poate să moară.

De asemenea, ca să explice echimozele și excoriațiile de la nivelul gâtului victimei, dar și de la nivelul membrelor, descrise în raportul de constatare medico-legală, inculpatul B.L. recunoaște că a prins-o pe victimă de mână și de gât dar doar pentru a vedea dacă mai trăiește (raportul de constatare medico-legală stabilind că sugrumarea victimei a determinat decesul acesteia), însă, în prezența tuturor acestor explicații, nu a făcut nimic de natură a împiedica rezultatul produs - curmarea vieții victimei.

Ori toate aceste elemente configurează participația și a inculpatului B.L. la uciderea victimei, fiind lipsit de relevanță sub aspectul răspunderii penale a coinculpaților, modalitatea de împărțire (chiar spontană) a rolurilor în ceea ce privește lovirea victimei - uciderea ei - sustragerea de bunuri/smulgerea bijuteriilor, cât timp din cuprinsul activităților infracționale desfășurate de fiecare și din atitudinea fiecăruia rezultă neechivoc urmărirea sau cel puțin acceptarea rezultatului final (curmarea vieții victimei), rezultat necesar desăvârșirii activității lor infracționale (de sustragere, prin violență, de bunuri/bijuterii din locuința victimei).

Nesinceritatea inculpatului B.L. este confirmată de rezultatul autopsiei victimei și de cauza decesului acesteia, care, concluzionând că moartea victimei D.I. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, înlătură ipoteza (prezentată și de inculpatul L.), în sensul că victima ar fi decedat la un moment ulterior.

Imediat după tâlhărirea victimei și curmarea vieții acesteia, în scopul părăsirii locului faptei, inculpatul B.L. a luat o legătură de chei de pe masă și a încercat să deschidă lacătul cu o cheie, dar nu a reușit și a lăsat cheia introdusă în lacăt.

În continuare, inculpatul B.L. a deschis geamul bucătăriei dinspre terasă și, după ce s-a urcat pe o canapea de lângă geam, a ieșit pe terasă, urmat de inculpatul L.G.

Aceste aspecte sunt confirmate și de martorul P.Z.G., partea civilă D.R., dar și de procesul-verbal de cercetare la fața locului, din care rezultă că ușa de acces în locuință era dublată de un grilaj metalic spre exterior, grilaj metalic găsit în poziție închisă și asigurat cu un lacăt pe interior, lacăt în care a fost găsită o cheie introdusă pe jumătate, cheie ce se afla pe o legătură de chei pe care era și cheia adevărată a lacătului.

Din cuprinsul declarațiilor inculpaților L.G. și B.L. rezultă că, după comiterea faptei, ajunși în curtea locuinței victimei, acesta din urmă a discutat telefonic cu inculpatul I.S. căruia i-a spus să vină după ei cu autoturismul (aspect confirmat și de listingul convorbirilor telefonice din noaptea de 21/22 mai 2011), după care cei doi inculpați au sărit gardul în stradă, au urcat în autoturismul condus de inculpatul R.I. și s-au întors cu toții în Săcueni.

Preluarea, în condițiile expuse, a celor doi inculpați, este confirmată și de camerele de supraveghere video aparținând celor două societăți comerciale, din înregistrările cărora se observă că începând cu ora 02:06:15, autoturismul cu aceleași defecțiuni la sistemul de iluminare își continuă deplasarea, la ora 02:06:29 oprește pe partea dreaptă în direcția sa de deplasare, iar la 02:06:31, se observă cum prin spatele acestuia trece o persoană, urmată la foarte scurt timp de o alta, iar imediat autovehiculul se pune în mișcare. În tot acest timp, cei doi câini care se observă în curtea imobilului cu nr. A, sunt foarte agitați și privesc înspre locul unde a oprit autoturismul respectiv.

În privința discuțiilor avute pe drum, instanța a făcut referire anterior la acestea.

Inculpații, în declarațiile date, au recunoscut că a doua zi dimineață, duminică, 22 mai 2011, toți patru și soția inculpatului I.S. s-au deplasat în municipiul Oradea, unde au căutat o casă de amanet deschisă și astfel au ajuns pe str. A.E. din Oradea, unde au intrat doar inculpatul R.I. și soția lui I., primul vânzând bijuteriile, prezentând și cartea sa de identitate maghiară.

Vânzarea bijuteriilor de către inculpatul R.I. este confirmată și de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, potrivit borderoului de achiziție întocmit, semnat de inculpat, la care a fost atașată xerocopia cărții maghiare de identitate a acestuia, casa de amanet din Oradea, str. A.E., aparținând SC B.C. IFN SRL, a achiziționat în data de 22 mai 2011 un ghiul, un inel și 2 cercei (lipsea astfel un inel), toate din aur, pentru prețul de 950 RON, de la inculpatul R.I.

Martorul B.N.D., administratorul societății de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale (declarație menținută și în fața instanței) că personal a examinat bijuteriile vândute de inculpat și își amintește clar că ghiulul avea formă ovală, iar pe acesta erau gravate două inițiale, cu majuscule de mână, respectiv "ID".

Și martora T.R.T., angajata casei de amanet, a declarat în cursul urmăririi penale (declarație menținută și în fața instanței) că acele bijuterii au fost vândute de un bărbat însoțit de o femeie în cursul dimineții de duminică, 22 mai 2011, înainte de orele amiezii.

La rândul ei, martora I.M., soția inculpatului I.S. (audiată în fața instanței cu respectarea art. 80 C. proc. pen.) a recunoscut că în cursul dimineții de duminică, 22 mai 2011, a plecat cu cei patru inculpați în Oradea (în cursul nopții de 21/22 mai 2011, inculpații L. și R. dormind la locuința sa și a inculpatului I.), că l-a însoțit pe inculpatul R.I. în casa de amanet, unde acesta a vândut niște bijuterii cu suma de cea 900 RON și că această sumă a fost imediat împărțită de cei patru inculpați, însă nu a dat detalii legate de proveniența bijuteriilor și de înțelegerea dintre inculpați (de altfel, în mare parte declarația acestei martore a fost una nesinceră, în vădită contradicție chiar cu declarațiile date de inculpați în legătură cu celelalte aspecte pentru care a fost audiată).

Toți inculpații au confirmat împărțirea sumei de bani obținută din vânzarea bijuteriilor (R.I. arătând că a primit circa 200 - 250 RON, L.G. arătând că fiecare inculpat a primit circa 225 RON, B.L. și I.S. arătând că suma s-a împărțit în mod egal, deși sumele indicate de cei doi diferă).

Inculpatul L.G. a mai declarat că la comiterea infracțiunilor din noaptea de 21/22 mai 2011, el și coinculpatul B.L. au purtat mănuși și că imediat după comiterea infracțiunilor unii dintre ei și-au incendiat hainele, iar alții și le-au aruncat la gunoi ori pe marginea șoselei care face legătura între Oradea și Săcueni.

Același inculpat a mai arătat că unul dintre inelele victimei (o verighetă) a rămas asupra sa și l-a vândut în următoarea zi, luni, 23 mai 2011, la o casă de amanet de pe str. R. din Oradea.

Această susținere a inculpatului se coroborează și cu procesul-verbal de reconstituire din 4 iulie 2011, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatului L.G., în prezența apărătorului, a condus organele de urmărire penală la imobilul situat în Oradea, str. R., după care a pătruns în curtea interioară și, urcând o scară din partea stângă, a ajuns la etajul I, unde s-a constatat că se află o casă de amanet aparținând SC H. IFN SRL Oradea.

Conform Contractului de amanet din 23 mai 2011 identificat la sediul societății de angajata M.D.C.F. și administratorul F.M., L.G. a vândut o verighetă cu greutatea de 3,90 grame pentru prețul de 273 RON, contractul fiind semnat de către inculpat și de o angajată a SC H. IFN SRL, respectiv H.E.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut, cu privire la fapta din noaptea de 21/22 mai 2011, asupra victimei D.I., că toți inculpații au formulat cereri de aplicare a procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., (recunoscând B.L., I.S. și R.I., într-o variantă menită să le atenueze răspunderea penală și L.G. într-o formă menită să sprijine explicațiile celorlalți), cereri respinse față de toți inculpații: față de inculpații L.G. și B.L. prin prisma faptului că față de pedeapsa detențiunii pe viață prevăzută de lege pentru infracțiunile de omor deosebit de grav erau aplicabile prev. art. 3201 alin. (7) teza finală C. proc. pen., conform cărora în cazul unor astfel de infracțiuni procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. nu este admisibilă, dar și prin prisma faptului că aceștia și-au schimbat declarațiile în legătură cu limitele înțelegerii prealabile avute cu ceilalți doi inculpați; față de inculpații I.S. și R.I., deoarece aceștia au negat faptul că înțelegerea prealabilă ar fi vizat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, negând faptul că ar fi cunoscut și discutat despre prezența victimei în locuință.

3. În cursul zilei de 28 iunie 2011, aceiași inculpați (L.G., B.L., I.S. și R.I.), aflându-se în Arad, urmare a faptului că inculpatul I.S. le-a relatat celorlalți despre faptul că a lucrat pentru partea vătămată S.E., toți au luat hotărârea de a sustrage bunuri din locuința acesteia.

În acest scop, au hotărât să-l trimită pe inculpatul R.I. pentru a verifica informațiile primite de la inculpatul I.S., respectiv dacă partea vătămată S.E. este acasă și locuiește singură.

Inculpatul R.I. a sunat la soneria de la stradă a locuinței, întrebând-o pe S.E. (care nu-i deschisese poarta) dacă nu cunoaște un atelier auto, partea vătămată spunându-i că nu știe, după care inculpatul a plecat, întorcându-se în locul în care se aflau ceilalți coinculpați și spunându-le că partea vătămată este singură.

Imediat ulterior, după ce s-au întors cu toții la mașină (pe care au parcat-o lângă o benzinărie), au luat hotărârea de a pătrunde în cursul nopții în locuința părții vătămate, inculpatul I.S. spunându-le că aceasta își ține banii într-un dulap din prima cameră de la intrarea în curte.

Cu aceeași ocazie, inculpații au stabilit rolurile, modul de pătrundere și ce vor face dacă partea vătămată îi va surprinde: astfel, L.G. și B.L. urmau să pătrundă în locuința părții vătămate prin acoperiș, în timp ce I.S. și R.I. urmau să-i aștepte în mașină, iar dacă partea vătămată îi va surprinde o vor imobiliza și îi vor pune un căluș.

În jurul orei 01:00, inculpații s-au deplasat cu autoturismul din locul în care așteptaseră noaptea (lângă stația Peco de la baza podului de la intrarea în mun. Arad dinspre Oradea) până spre locuința părții vătămate, dar rămânând fără benzină, inculpații L.G. și B.L. au continuat deplasarea pe jos, în timp ce inculpații I.S. și R.I. au rămas în autoturism.

La fel ca în cazul victimei D.I., inculpații L.G. și B.L., purtând mănuși, au escaladat gardul de la stradă, au pătruns în curte, au escaladat acoperișul casei, au dislocat câteva țigle și au intrat în podul casei, au deschis ușa podului, prin forțarea unui belciug, după care au pătruns în locuința părții vătămate prin cămară.

Întrucât aceasta s-a trezit și i-a surprins, cei doi au lovit-o, au doborât-o la pământ în hol, au legat-o cu mâinile la spate și i-au aplicat un căluș, după care au căutat bani și bunuri prin camere, sustrăgând dintr-o cameră suma de 3.260 RON, doi cercei și un lanț de aur.

Inculpații au revenit apoi la autoturism și i-au dat inculpatului R.I. suma de 50 RON pentru a cumpăra benzină.

După ce acesta a alimentat autoturismul cu benzină, inculpații s-au îndreptat spre Oradea pentru valorificarea bijuteriilor, pe care le-au vândut în dimineața zilei de 29 iunie 2011 la casa de amanet aparținând SC B.C. IFN SRL din Oradea, str. A.E. (aceeași la care au fost vândute și bijuteriile sustrase victimei D.I.), pentru prețul de 1.080 RON, din care au dat inculpatului R.I. suma de 200 RON, restul fiind împărțit între ceilalți inculpați în mod egal. Tot în Oradea, inculpatul I.S. a aruncat pantalonii inculpatului L.G. într-un tomberon, iar inculpații L.G. și B.L. și-au cumpărat noi perechi de încălțăminte.

Din Oradea, inculpații și-au continuat deplasarea spre locuințele lor din orașul Săcueni, aruncându-și pe drum încălțămintea veche, în Săcueni fiind prinși de organele de poliție, care îi așteptau pentru efectuarea perchezițiilor domiciliare în legătură cu fapta acelorași inculpați din Marghita, din noaptea de 21/22 mai 2011.

Faptele celor patru inculpați au rezultat din probele legal administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, din cuprinsul declarațiilor martorului I.M. (date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței), în dimineața zilei de 29 iunie 2011, la solicitarea a două persoane care erau îngrijorate de situația vecinei S.E. ale cărei țipete se auzeau din stradă, a sărit gardul și a intrat în locuința părții vătămate pe ușa din spate, constatând că acea ușă era larg deschisă, iar S.E. era căzută la pământ într-o stare de nedescris.

Martorul I.M. a arătat că partea vătămată avea fața plină de sânge, prezenta urme de violență în zona gâtului, avea ochii aproape ieșiți din orbite și mâinile legate cu o cârpă în față atât de strâns încât i se umflaseră din cauza circulației greoaie a sângelui, iar când a încercat să o ridice se plângea că o dor toate oasele. Din cauza stării degradate în care se afla, martorul a arătat că nu a reușit să o ridice de pe jos, anunțând ambulanța prin Serviciul 112. Din cauza stării degradate în care se afla, S.E. nu a putut să discute nici cu cei de la ambulanță și nici cu organele de poliție sosite la fața locului. Imediat ulterior au mai venit la locuința părții vătămate S.E. și alte două vecine care împreună cu personalul ambulanței au reușit să o ridice și să o ducă până la baie pentru a o spăla întrucât victima își făcuse necesitățile pe ea de frică. La un moment dat, s-a reușit transportarea victimei la spital. Din discuțiile purtate la fața locului cu partea vătămată, martorul a înțeles că aceasta în cursul acelei nopți ar fi auzit un zgomot în bucătărie, însă nu i-a dat importanță, dar că imediat după, s-a dus la baie însă în momentul în care a ajuns pe culoarul dinspre baie a fost atacată, spunându-i că au fost doi bărbați, care i-au sustras cca. 3.600 RON și unele bijuterii.

Declarațiile martorului I.M. s-au coroborat cu declarațiile date de partea vătămată S.E. în cursul urmăririi penale (menținute în totalitate în fața Tribunalului Arad, în cadrul audierii ei prin comisiei rogatorie, datorită stării sale de sănătate), din cuprinsul cărora rezultă că în noaptea de 28/29 iunie 2011, în jurul orei 02:00, s-a trezit pentru a merge la baie, moment în care a observat în bucătărie doi bărbați necunoscuți, de statură medie. Aceștia au observat-o, au atacat-o amândoi și au lovit-o cu pumnii în față, după care au legat-o cu mâinile la spate și i-au aplicat un căluș, cei doi continuând să o lovească cu pumnii și după ce au imobilizat-o. Cei doi bărbați i-au sustras apoi din dulapul din camera în care dormea suma de 3.200 RON, cerceii din urechi și două inele dintr-o scrumieră din aceeași cameră.

În fața instanței, partea vătămată a mai arătat că cei doi au pătruns în locuință prin pod, prin cămara de alimente.

Potrivit declarațiilor aceleiași părți vătămate, în cursul zilei ce a precedat fapta, respectiv în 28 iunie 2011, a sunat la poartă un bărbat care a întrebat-o dacă nu știe vreun atelier auto.

Declarațiile martorului și părții vătămate se coroborează cu datele rezultate din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 29 iunie 2011, din cuprinsul căruia rezultă că: în dreptul ușii locuinței se află o perdea de culoare albă, pătată în partea inferioară cu sânge; în bucătărie, pe podeaua căreia erau multiple pete de sânge; din cămară se face accesul în pod, pe o scară de lemn, belciugul de la cârligul cu care era asigurată ușa podului fiind smuls și aruncat pe prag; în holul mic, se află un aparat telefonic fix, al cărui fir este smuls din perete; ușile și sertarele corpurilor de mobilier din prima cameră erau deschise, iar bunurile din interior răvășite, din acesta reclamându-se furtul sumei de 3.260 RON; în pod a fost descoperită o cărare de urme de încălțăminte, fără elemente de identificare certă, care ducea înspre partea din spate a acoperișului casei, zonă în care se observa că țiglele sunt mișcate de la loc.

Conform Raportului de constatare medico-legală cu examinarea persoanei din 12 iulie 2011 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad, partea vătămată a fost internată la Secția Chirurgie generală a Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad în intervalul 29 iunie - 6 iulie 2011, prezentând multiple leziuni corporale, respectiv: plagă contuză, suturată, suprasprâncenos dreapta; tumefacție în regiunea nazală și periorbitar bilateral, cu hemoragie subconjunctivală unghi extern ochi drept; multiple echimoze și plăgi, inclusiv la nivelul gâtului; luxație umăr drept; echimoză în zona delto-pectorală, claviculară și subclaviculară stângă; echimoză cu multiple excoriații pe mâna dreaptă; excoriație pe mâna stângă, fața dorsală; placard excoriat pe genunchiul drept, anterior; echimoză de 3/4 cm la genunchiul stâng.

S-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 29 iulie 2011 prin lovire cu și de corp dur, că leziunile necesită pentru vindecare un nr. de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale și că acestea nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

În acest context, audiați în legătură cu fapta din mun. Marghita și, fiind întrebați în legătură cu scopul deplasării lor la Arad, inculpații R.I. și L.G. au recunoscut că au fost implicați și în săvârșirea faptelor din Arad.

În ceea ce privește fapta descrisă la pct. III, atitudinea inculpaților a fost una oscilantă, recunoscând, în cursul urmăririi penale, cu unele nuanțări, implicarea lor în săvârșirea acesteia, nuanțări menite să atenueze răspunderea penală a inculpaților I.S. și R.I. (încercându-se acreditarea tezei că aceștia nu au cunoscut și faptul că ceilalți au utilizat violențe asupra părții vătămate pentru sustragerea bunurilor), după care, în fața instanței, în mod coordonat, inculpații și-au modificat declarațiile, urmărind acreditarea tezei că inculpații I.S. și R.I. nu au fost deloc implicați în săvârșirea faptei din Arad și că rezoluția infracțională de săvârșire a acesteia a aparținut exclusiv inculpaților L.G. și B.L.

De aceea, instanța, luând în considerare caracterul divizibil al declarațiilor date de inculpați în cursul procesului penal, prev. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., dar și prev. art. 69 C. proc. pen., a avut în vedere din declarațiile date de aceștia doar aspectele prezentate în diferitele declarații succesive, care se coroborează cu celelalte fapte și împrejurări ale cauzei.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul R.I. a arătat că la data de 27 iunie 2011 a plecat cu ceilalți inculpați din Săcueni la Timișoara cu autoturismul cu numărul de înmatriculare unguresc XXXX, pentru a căuta de lucru, însă întrucât nu au găsit, s-au deplasat la Arad, unde a oprit autoturismul la o stație P. de lângă podul de la intrarea în oraș, după care au continuat toți patru să se deplaseze pe jos.

La un moment dat, inculpatul L.G. i-a indicat o casă și i-a spus să meargă să sune la sonerie și să întrebe dacă nu este de lucru, fără să-i spună altceva, inculpatul conformându-se în timp ce ceilalți trei l-au așteptat la circa 200 metri de casă. A sunat și i-a deschis o femeie în vârstă, care i-a spus că nu are și că locuiește singură. Le-a spus celorlalți inculpați că nu este nimic deosebit de lucru și s-au întors la mașină, după care el și cu I. s-au culcat în autoturism, în timp ce ceilalți doi au spus că pleacă să mai caute de lucru. În jurul orei 0:45, au fost treziți de L.G. și B.L., care i-au spus lui I. să plece la Oradea și au pornit, însă la primul semafor mașina s-a oprit, întrucât nu mai avea benzină, moment în care L.G. a spus că va aduce el bani.

În jurul orei 01:10 L.G. și cu B.L. au plecat pe jos, el și cu I.S. culcându-se din nou, iar la ora 02:30 au fost treziți din nou din somn de cei doi.

L.G. le-a spus că el și B.L. au intrat în locuința femeii la care sunase, că au căutat bani și au fost surprinși de partea vătămată, că au legat-o și i-au pus un căluș.

Apoi L.G. i-a dat dintr-un plic o bancnotă de 50 RON, iar el s-a dus pe jos până la stația P. și a cumpărat benzină.

S-au deplasat toți spre Oradea, iar pe drum L.G. și B.L. și-au aruncat din mers hainele, mănușile și încălțămintea. Recunoaște că el a primit suma de 200 RON.

În fața instanței, inculpatul R.I. a arătat că la inițiativa inculpatului I.S. a sunat la locuința acesteia, dar nu este adevărat că s-ar fi dus la aceasta pentru a verifica dacă este singură cu scopul de a-i sustrage bani sau bunuri din locuință, că întrucât nu au găsit de lucru a discutat cu ceilalți coinculpați despre posibilitatea pătrunderii în locuința părții vătămate S.E. pentru a-i sustrage bani sau bunuri însă nici inculpatul I.S. și nici el nu au fost de acord.

A mai arătat că, întorcându-se la mașină împreună cu inculpatul I.S. au rămas acolo, în timp ce inculpații L.G. și B.L. au plecat spunându-le că merg după țigări, el și inculpatul I. adormind în mașină și că la întoarcerea acestora, a văzut că inculpatul L.G. avea o sumă de bani din care i-a dat 50 RON pentru a alimenta cu benzină, însă acesta a refuzat să le spună de unde avea acea sumă de bani, arătând că nu a văzut asupra sa bijuterii. Pe lângă acea sumă de bani a mai primit încă 200 RON pentru că el a fost cel care a condus autoturismul. Nu a știut că atunci când inculpații L.G. și B.L. merg după țigări, au mers de fapt să fure sau să tâlhărească partea vătămată, despre tâlhărie aflând abia la sediul poliției. A arătat că la organele de poliție a relatat despre fapta din Arad în condițiile în care inițial s-au înțeles să fure, iar ulterior a văzut că inculpatul L.G. avea acea sumă de bani.

A menționat că același autoturism a fost condus de el și în cazul faptei de la Marghita, că a fost el trimis la locuința părții vătămate deoarece nu era sigur că inculpatul I.S. ar fi fost acceptat la lucru chiar dacă mai lucrase la partea vătămată și că la rândul său s-a împotrivit la săvârșirea faptei din Arad, fiind de acord cu ce a spus la acel moment inculpatul I.S., cu care era prieten bun.

Din cuprinsul declarațiilor inculpatului R.I., instanța a reținut următoarele elemente importante, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: că a verificat dacă partea vătămată locuiește singură, în timp ce ceilalți trei l-au așteptat la circa 200 metri de casă; că în jurul orei 01:10, autoturismul rămânând în pană de benzină, L.G. și cu B.L. au plecat pe jos pentru a face rost de bani; că la întoarcerea acestora, în jurul orei 02:30, L.G. le-a spus că el și B.L. au intrat în locuința femeii la care sunase, că au căutat bani și au fost surprinși de partea vătămată, că au legat-o și i-au pus un căluș; că a primit de la L.G. dintr-un plic o bancnotă de 50 RON, pentru benzină și ulterior 200 RON; că pe drum L.G. și B.L. și-au aruncat hainele, mănușile și încălțămintea.

O atitudine procesuală oscilantă a avut-o și inculpatul I.S., care deși inițial a recunoscut implicarea tuturor celor patru inculpați în săvârșirea faptei din Arad, a adus aceleași precizări în fața instanței ca și cele expuse de inculpatul R.I., deși niciuna din aceste precizări nu se regăsesc în declarațiile inițiale ale vreunuia din inculpați, explicând caracterul coordonat al acestor modificări în declarațiile date.

În cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. a declarat că în după-amiaza zilei de 27 iunie 2011, i-a condus pe ceilalți inculpați la locuința părții vătămate, la care a lucrat anterior, având deja intenția de a verifica dacă femeia este singură acasă pentru ca apoi să pătrundă cu ceilalți inculpați în locuință și să fure bunuri.

Potrivit acestuia, înainte de a ajunge la locuința părții vătămate, toți patru au discutat de intenția lor de a sustrage bani din locuință.

Odată ajunși lângă locuința părții vătămate le-a arătat celorlalți casa, L.G. spunându-i lui R.I. să meargă să sune pentru a verifica dacă partea vătămată este singură acasă.

Potrivit aceluiași I.S., R.I. s-a dus să sune la ușă, timp în care ceilalți s-au retras la o distanță de 200 metri, după care, întorcându-se, le-a spus celorlalți că femeia a deschis ușa, astfel încât, aflând informația care îi interesa, L.G. și B.L. au spus că ei vor intra în locuința femeii și vor sustrage banii, cei doi spunând că vor acționa noaptea. Noaptea târziu au pornit toți patru cu mașina spre casa părții vătămate, însă întrucât au rămas în pană de benzină, L.G. și B.L. și-au continuat deplasarea pe jos.

Potrivit inculpatului I.S., L.G. și B.L. au revenit la mașină după circa o oră și jumătate, L.G. dându-i lui R.I. 50 RON dintr-un plic, acesta mergând să cumpere benzină într-un flacon. Pe drum cei doi i-au spus doar că nu trebuie să vadă nimeni banii pe care i-au sustras.

În Oradea, s-au deplasat la o casă de amanet pentru ca L.G. și B.L. să vândă un lanț și unul sau două inele din aur pe care L.G. i le arătase pe drum spunându-i că le-a sustras din locuința femeii. Toți trei (I.S., L.G. și B.L.) au intrat în casa de amanet, unde bijuteriile au fost vândute cu suma de 1.000 - 1.500 RON, din care I.S. a primit 250 RON, iar R.I. 200 RON.

Potrivit inculpatului I.S., după vânzarea bijuteriilor, L.G. și B.L. și-au cumpărat încălțăminte din Piața R. din Oradea, după care s-au îndreptat spre Săcueni, pe drum cei doi aruncându-și încălțămintea pe care au purtat-o, la rândul său, I.S. aruncând într-un tomberon de lângă gara Oradea pantalonii de culoare neagră pe care-i purtase G.

Acest aspect a fost confirmat de Procesul-verbal de conducere în teren din 29 iunie 2011 și de planșa fotografică întocmită cu aceeași ocazie.

Inculpatul I.S. a arătat că anterior pătrunderii în locuința părții vătămate S.E., inculpații nu au discutat cum se va proceda în cazul în care partea vătămată se va trezi și îi va surprinde și că el nu a știut, la momentul săvârșirii faptei din Arad, că în cazul faptei din Marghita, L.G. și B.L. au lovit-o pe victima D.I.

Acest aspect a fost contrazis de propriile sale susțineri din cursul urmăririi penale, în sensul că nu întâmplător au ales să comită faptele în locuințele persoanelor în vârstă și singure, dar și de declarațiile inculpatului L.G., date în fața instanței.

În fața instanței, inculpatul I.S. și-a schimbat în parte declarația arătând că nu l-a trimis pe inculpatul R.I. la locuința părții vătămate S.E. cu scopul de a verifica dacă este singură sau nu în vederea sustragerii de bunuri, ci pentru a o întreba dacă are de lucru. A mai arătat că după ce inculpatul R.I. s-a întors, toți patru au discutat despre o eventuală pătrundere în locuința acesteia pentru a sustrage bunuri, însă el nu a fost de acord cu săvârșirea acestei fapte, motiv pentru care au renunțat. Ulterior însă, fără ca el sau inculpatul R.I. să fi știut, inculpații L.G. și B.L., sub pretextul că merg să caute țigări, au plecat, el și R.I. adormind în mașină. Când ceilalți doi s-au întors în timpul nopții, ei s-au trezit, inculpatul L.G. i-a dat inculpatului R.I. 50 RON pentru benzină. Este adevărat că banii sustrași și cei obținuți din vânzarea bijuteriilor au fost împărțiți între ei însă cei doi inculpați nu le-au spus de unde sunt acești bani.

Din declarațiile inculpatului I.S., instanța a reținut următoarele elemente esențiale, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: el i-a condus pe ceilalți inculpați la locuința părții vătămate, având intenția de a verifica dacă femeia este singură acasă pentru ca apoi să pătrundă cu ceilalți inculpați în locuință și să fure bunuri; toți patru au discutat de intenția lor de a sustrage bani din locuință înainte de a ajunge la partea vătămată; după ce R.I. le-a spus rezultatul verificării, L.G. și B.L. au stabilit că ei vor intra în locuință și vor sustrage banii, noaptea; în acest scop, au pornit toți patru cu mașina spre casa părții vătămate, însă întrucât au rămas în pană de benzină, L.G. și B.L. și-au continuat deplasarea pe jos, ceilalți doi au așteptat în mașină; la întoarcere, L.G. i-a dat inculpatului R.I. 50 RON pentru benzină, celelalte sume de bani sustrase și cele obținute din vânzarea bijuteriilor au fost împărțite între inculpați.

Aceste elemente s-au coroborat și cu declarațiile inculpatului L.G., care și acesta și-a schimbat declarațiile date inițial.

Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului L.G., din cursul urmăririi penale, în ziua de luni 27 iunie 2011, cei patru s-au deplasat din Săcueni în Timișoara cu autoturismul pentru a-și căuta de lucru, însă întrucât nu și-au găsit, a doua zi s-au deplasat la Arad și au parcat mașina lângă un peco, de lângă podul de la ieșire din Arad spre Oradea, în apropierea catedralei noi.

S-au deplasat apoi toți patru pe jos, ajungând în jurul orelor 15 - 16 pe o stradă, conduși de către I.S., acesta spunându-le că el cunoaște o femeie la care a mai lucrat, acest inculpat fiind și cel care l-a trimis pe R.I. la acea femeie să o întrebe dacă nu cunoaște un service auto, pentru a putea verifica dacă femeia este singură acasă.

Potrivit inculpatului L.G., R.I. s-a dus la locuința indicată și a sunat la sonerie, în timp ce ceilalți trei au rămas la colțul străzii, după care când s-a întors, le-a spus că femeia este singură acasă, mai exact că a întrebat-o dacă nu cunoaște un service auto și să trimită pe cineva din casă să-i dea această informație, iar ea a spus că nu are pe cine să trimită întrucât este singură, și să întrebe la vecini.

S-au dus apoi toți patru la mașină și acolo au discutat să se întoarcă noaptea la locuința femeii întrucât I.S. a spus că știe unde aceasta își ține banii, mai exact într-un dulap din prima cameră de la intrarea din curte.

Potrivit inculpatului L.G., planul era ca în cursul nopții să se deplaseze toți patru până în fața casei femeii, după-care el cu B.L. urmau să intre în locuință prin acoperiș, în timp ce I.S. și R.I. urmau să îi aștepte în mașină.

Potrivit aceluiași inculpat, au fost de acord toți patru cu acest plan, astfel încât în jurul orei 24:30 au pornit toți patru cu mașina spre locuința femeii, însă la jumătatea drumului s-a golit rezervorul de benzină, iar din acel loc el cu B.L. s-au deplasat pe jos, ceilalți doi rămânând la mașină.

Ajunși la locuința părții vătămate, au sărit gardul prin partea dreaptă a porții, apoi au escaladat toaleta din curte și au ajuns pe acoperișul casei, unde B.L. a dislocat trei țigle și astfel au pătruns amândoi în pod, punând țiglele la loc. Ușa podului fiind închisă cu lacăt, B.L. l-a forțat după care au coborât în cămară cu ajutorul unei scări, iar din cămară în bucătărie.

Cei doi au început să caute prin locuință, iar atunci s-a trezit partea vătămată și i-a surprins. S-au îndreptat amândoi spre ea, L.G. prinzând-o de gură, având intenția să o ducă înspre cameră, însă a alunecat și a rămas în hol. Femeia a început să strige ajutor și atunci el a lovit-o de două ori cu pumnul în frunte. Aici B.L. a legat-o la gură cu un batic, iar el a intrat în prima cameră, din dulap luând un plic cu bani, două inele și un lanț de aur.

În timpul în care era în această cameră a auzit că femeia în încercat să strige și a auzit când B.L. a lovit-o pe femeie de mai multe ori.

În acele momente B.L. l-a strigat să-i aducă s-o lege de mâini pe femeie, L.G. luând din aceeași cameră, o pereche de pantaloni de pijama, pe care i-a dat-o lui B.L., iar acesta a legat mâinile femeii.

După ce au legat-o, au lăsat-o în hol și au ieșit din casă în curte prin bucătărie, ușa fiind deschisă cu cheia aflată în ușă, chiar de către B.L., după care au sărit gardul înapoi în stradă și s-au deplasat pe jos până la mașină, bunurile sustrase rămânând asupra sa.

Ajunși la mașină, a scos din plic o bancnotă de 50 RON, pe care i-a dat-o lui R.I. pentru a cumpăra benzină, el mergând pe jos până la stația Peco. S-au îndreptat apoi toți patru spre Oradea.

Potrivit declarațiilor inculpatului L.G. din cursul urmăririi penale, pe drumul spre Oradea le-a spus lui I.S. și R.I. că au luat banii din locuința femeii, dar nu și că au lovit-o și au imobilizat-o. A mai arătat că înainte de a fi surprinși de femeie, nu au luat nimic din locuință și că înainte de a săvârși această faptă, nu au discutat cu cei doi ce vor face dacă se va trezi proprietara casei și îi va surprinde, așa cum au discutat în cazul de la Marghita, respectiv că trebuia să o imobilizeze și să o închidă într-o cameră pe proprietară.

A mai arătat că hainele pe care le-au purtat în aceea noapte în Arad au fost aruncate în cursul dimineții de către socrul său (I.S.) într-un tomberon din Oradea, iar încălțămintea a aruncat-o din autoturism în timp ce se deplasau de la Oradea la Săcueni, fiind descoperite în data de 6 iulie 2011 cu ocazia reconstituirii.

În Oradea a numărat banii, care fuseseră în total 3.260 RON, împărțindu-i, câte 1.000 RON lui, inculpatului I.S. și inculpatului B.L., R.I. primind 200 RON, după vânzarea bijuteriilor, restul banilor obținuți din vânzarea bijuteriilor (suma de circa 1.100 RON) fiind împărțită în mod egal între ceilalți inculpați.

Din bijuteriile sustrase din Arad lui i-a mai rămas un cercel, pe care l-a aruncat în ziua de 29 iunie 2011, lângă trotuar în curtea locuinței socrului său, cu ocazia percheziției domiciliare.

Aceste susțineri sunt confirmate de Procesul-verbal întocmit la data de 30 iunie 2011 și planșa fotografică, din care rezultă că organele de poliție au descoperit aruncat în curtea locuinței din orașul Săcueni, str. D.N., jud. Bihor, un cercel de aur care a fost ulterior recunoscut și restituit părții vătămate S.E.

A mai arătat inculpatul L.G. că la comiterea acestei fapte el și cu B.L. au purtat mănuși, care au fost aruncate de socrul său în timp ce se deplasau de la Arad spre Oradea.

Ca și ceilalți inculpați, în declarația dată în fața instanței, inculpatul L.G. revine în parte asupra declarațiilor date anterior, aducând, spre deosebire de ceilalți, și precizări suplimentare importante.

Astfel, în fața instanței, inculpatul L.G. a arătat că inițial la solicitarea inculpatului I.S., inculpatul R.I. a sunat la poarta acelei locuințe pentru a verifica dacă femeia este acasă.

În fața instanței, inculpatul L.G. a arătat două aspecte importante: că toți patru în cursul acelei zile au luat hotărârea de a sustrage bani sau bunuri din locuința părții vătămate S.E. și că au discutat inclusiv aspectele referitoare la posibilitatea ca victima să fie în locuință, convenind ca în acest caz să o imobilizeze și să-i pună un căluș (precizând însă că această înțelegere ar fi avut-o pentru situația în care ar fi săvârșit furtul în timpul zilei).

A arătat că independent de această discuție, el împreună cu inculpatul B.L. a luat hotărârea să sustragă bunuri din locuința părții vătămate, aceasta în timp ce inculpații I.S. și R.I. au adormit în mașină, împrejurare în care împreună cu inculpatul B.L. s-au deplasat la locuința părții vătămate S.E., au pătruns în curte prin escaladarea gardului și de acolo prin escaladarea acoperișului, prin dislocarea unor țigle și prin forțarea unui lacăt au pătruns în locuință, acolo fiind surprinși de partea vătămată, au imobilizat-o și au legat-o cu un căluș pentru a-i sustrage bunuri, lucru pe care l-au făcut după care au plecat. Întorcându-se la autoturism ce doi, i-a dat inculpatului R.I. 50 RON pentru a alimenta mașina cu benzină, iar din totalul sumei sustrase din locuința părții vătămate și bijuterii a dat inculpatului R.I. 200 RON, restul împărțindu-i cu ceilalți trei inculpați în trei părți egale. Bijuteriile le-au vândut toți trei inculpații, cu excepția inculpatului R.I., în Oradea, banii obținuți împărțindu-i în mod egal cu inculpații I.S. și B.L.

În fața instanței, inculpatul L.G. a mai arătat alte două aspecte importante: că a dat inculpaților I. și R. sumele de bani respective ca urmare a faptului că le-a povestit ce au făcut și că și inculpatul R.I. a participat la înțelegerea lor în legătură cu modul de sustragere a bunurilor din locuința părții vătămate S.E. din Arad, însă i-a dat acestuia doar 200 RON, având în vedere că acesta era doar șofer.

Din cuprinsul declarațiilor inculpatului L.G., instanța reține următoarele elemente care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză: inițiativa săvârșirii faptei a avut-o inculpatul I.S.; R.I. a fost trimis la partea vătămată, pentru a putea verifica dacă femeia este singură acasă; toți patru au discutat să se întoarcă noaptea la locuința femeii întrucât I.S. a spus că știe unde aceasta își ține banii; planul era ca în cursul nopții să se deplaseze toți patru până în fața casei femeii, după care el cu B.L. urmau să intre în locuință prin acoperiș, în timp ce I.S. și R.I. urmau să îi aștepte în mașină; au fost de acord toți patru cu acest plan și de aceea au pornit toți patru cu mașina spre locuința femeii, însă rămânând fără benzină, ceilalți doi au rămas la mașină; toți patru au luat hotărârea de a sustrage bani sau bunuri din locuința părții vătămate și au discutat inclusiv aspectele referitoare la posibilitatea ca victima să fie în locuință, convenind ca în acest caz să o imobilizeze și să-i pună un căluș; după săvârșirea faptei, hainele au fost aruncate de către socrul său, iar încălțămintea au aruncat-o din autoturism; a dat inculpaților I. și R. sumele de bani respective ca urmare a faptului că le-a povestit ce au făcut; și inculpatul R.I. a participat la înțelegerea lor în legătură cu modul de sustragere a bunurilor din locuința părții vătămate din Arad, însă i-a dat acestuia doar 200 RON având în vedere că acesta era doar șofer; banii sustrași și cei obținuți din vânzarea bijuteriilor, au fost împărțiți între inculpați.

Inculpatul B.L. a avut pe tot parcursul procesului penal o atitudine oscilantă, negând chiar și aspecte recunoscute de ceilalți inculpați. Cu toate acestea, a recunoscut că imediat ce au ajuns în Arad nu au mers să-și caute de lucru, ci s-au dus toți patru pe jos până la locuința părții vătămate, I.S. și L.G. trimițându-l pe R.I. să sune la ușa locuinței părții vătămate, ceea ce acesta a și făcut, în timp ce ceilalți trei s-au îndepărtat rapid după colțul străzii.

După scurt timp R.I. a revenit și le-a spus că nu a fost nimeni acasă. Atunci I.S. și L.G. au stabilit un plan, plan discutat inclusiv cu șoferul (R.I.), în sensul ca el cu L.G. să intre în locuință și să sustragă bunuri, el fiind de acord.

În jurul orei 23:00, împreună cu L.G. a plecat pe jos la locuința femeii, o porțiune de drum fiind însoțiți și de I.S.

Ajunși la locuința părții vătămate, au sărit gardul în curte, văzând că ușa casei era asigurată cu un grilaj metalic, pe care era aplicat un lacăt în exterior, au urcat pe acoperișul casei după ce au escaladat o cămară mai mică și au ajuns în pod printr-o gură de aerisire. S-au deplasat apoi prin pod până la ușa podului, L.G. forțând ușa podului cu o bucată de fier, ușa fiind închisă cu un lacăt. Același inculpat a coborât, el auzind un zgomot în cămara în care se afla L.G., care i-a spus însă să nu se teamă pentru că nu era nimeni. Gândindu-se că ar putea să fie totuși cineva în casă și că ar putea să se întâmple ca și la Marghita, inculpatul B.L. a arătat că s-a întors și a ieșit pe acoperiș prin gura de aerisire, după care a ieșit în stradă, unde l-a așteptat circa 15 minute pe G., acesta din urmă spunându-i la întoarcerea din locuința părții vătămate că a găsit 1.000 RON. S-au deplasat amândoi până la mașină unde ceilalți doi inculpați îi așteptau treji. A arătat că au împărțit banii în mod egal.

Inculpatul B.L. a negat că la întoarcere s-ar fi oprit la o casă de amanet, că ar fi văzut și alte bunuri asupra lui G. în afara banilor. Recunoaște însă că pe drum spre Săcueni, el și L.G. și-au aruncat din mașină pantofii, înlocuindu-i fiecare cu încălțăminte cumpărată în acea dimineață.

În fața instanței, inculpatul B.L. și-a schimbat și el declarațiile date anterior, și acelea oscilante (inclusiv în cadrul reconstituirii efectuate în legătură cu fapta de la Arad, acesta și-a schimbat succesiv modul de prezentare a faptei).

În fața instanței a arătat că recunoaște în totalitate săvârșirea acesteia în noaptea de 28/29 iunie 2011, inițiativa săvârșirii acestei fapte având-o inculpatul I.S.

A precizat însă și el (ca și ceilalți, în fața instanței) că inițial s-au înțeles toți patru să săvârșească acea faptă, însă inculpații I.S. și R.I. nu au fost de acord să pătrundă în locuință dacă victima este acasă, motiv pentru care ulterior doar el și inculpatul L.G. au hotărât să pătrundă în acea locuință chiar dacă victima ar fi acasă.

Ca atare, numai cu L.G. s-a înțeles ca în cazul în care victima va fi în locuință să o lege pentru a-i sustrage bunuri și bani, motiv pentru care în momentul în care cei doi s-au deplasat spre locuința părții vătămate, ceilalți doi inculpați nu au știut acest lucru. După săvârșirea faptei s-au întors la mașina în care se aflau inculpații I. și R., inculpatul L.G. dându-i acestuia din urmă bani pentru a alimenta mașina cu benzină, după care s-au întors cu mașina la Oradea. Din suma de bani sustrasă, circa 3.500 RON, 200 RON au fost dați inculpatului R.I., restul împărțindu-i ceilalți trei în părți egale.

Revine asupra declarațiilor date anterior și arată că banii obținuți din vânzarea bijuteriilor i-a împărțit cu inculpații I.S. și L.G. în părți egale.

Din cuprinsul declarațiilor succesive ale inculpatului B.L., instanța reține următoarele elemente importante: recunoaște în totalitate săvârșirea acesteia în noaptea de 28/29 iunie 2011; inițiativa săvârșirii acestei fapte a avut-o inculpatul I.S.; I.S. și L.G. l-au trimis pe R.I. să sune la ușa locuinței părții vătămate, ceea ce acesta a și făcut, în timp cei ceilalți trei s-au îndepărtat rapid după colțul străzii; planul a fost discutat inclusiv cu șoferul (R.I.); după săvârșirea faptei, el și L.G. și-au aruncat pantofii; banii sustrași și cei obținuți din vânzarea bijuteriilor au fost împărțiți între toți inculpații.

Declarațiile inculpaților în legătură cu modul de vânzare a bijuteriilor sustrase de la partea vătămată S.E. se coroborează și cu borderoul întocmit în data de 29 iunie 2011 pe numele L.G., din cuprinsul căruia rezultă că acesta a vândut casei de amanet aparținând SC B.C. IFN SRL din Oradea, str. A.E. (aceeași la care se vânduseră și bijuteriile sustrase victimei D.I. din Marghita), în respectiva zi două inele și un lanț de aur pentru prețul de 1.080 RON, la acest borderou fiind atașată xerocopia cărții de identitate a inculpatului L.G.

Prezența cu acea ocazie, la casa de amanet a tuturor celor trei inculpați (L.G., însoțit de B.L. și I.S.) este confirmată și de imaginile video surprinse de camerele de supraveghere ale casei de amanet, care surprind prezența celor trei inculpați la data de 29 iunie 2011, ora 08:21.

Aspectele reținute de instanță ca fiind relevante din cuprinsul declarațiilor date de inculpați, față de prevederile art. 69 C. proc. pen., s-a coroborat și cu procesele-verbale de reconstituire ale acelorași inculpați.

Cuprinsul acestora este confirmat de martorii asistenți P.D.C., B.N. și S.R.V., audiați în fața instanței.

În legătură cu aceștia din urmă, s-a invocat în apărare caracterul nelegal al proceselor-verbale de reconstituire, caracter determinat de faptul că martorii asistenți erau studenți în practică, la procurorul de caz. Instanța a apreciat nefondate aceste susțineri.

În primul rând, instanța de fond a reținut că în raport de calitatea martorilor asistenți, invocată de apărători, aceștia nu erau incompatibili, neregăsindu-se în niciuna din situațiile prev. art. 92 C. proc. pen.

În al doilea rând, aceștia au fost audiați în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața instanței, iar din cuprinsul declarațiilor lor nu rezultă să se fi consemnat greșit date în aceste procese-verbale.

În al treilea rând, inculpații înșiși nu au contestat veridicitatea datelor expuse în procesele-verbale de reconstituire la care au participat (procese-verbale însoțite de altfel de planșe fotografice) asistați de interpret și apărători din oficiu.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut că înregistrările video ale reconstituirilor efectuate, redate în cursul cercetării judecătorești, la cererea apărătorilor, confirmă și ele veridicitatea datelor consemnate în procesul-verbal de reconstituire.

Față de toate aceste probe analizate anterior, instanța a reținut ca dovedită săvârșirea cu vinovăție a faptelor inculpaților descrise la punctele I - III.

În drept,

I. Faptele inculpaților L.G. și B.L., care în data de 19 mai 2011, în jurul orelor amiezii, au pătruns împreună în curtea locuinței părții vătămate R.S. din mun. Cluj-Napoca, după care au pătruns în locuință prin forțarea ușii și au sustras din interior bunuri, împărțind bunurile dobândite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., fiecare cu reținerea stării de recidivă postexecutorie pentru inculpatul L.G.

II. Faptele inculpaților L.G. și B.L., care în noaptea de 21/22 mai 2011, în baza unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat împreună cu inculpații I.S. și R.I. la locuința victimei D.I. din mun. Marghita cu scopul de a o tâlhări, după care inculpații L.G. și B.L. au pătruns prin escaladare în curtea, apoi în locuința victimei, exercitând asupra acesteia violențe cu scopul de a-i sustrage bunuri, urmate de smulgerea inelelor de pe degete și luarea cerceilor din urechi și de uciderea spontană a victimei (prin sugrumare), cu scopul ascunderii tâlhăriei, urmată de împărțirea sumelor de bani obținute din vânzarea bijuteriilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., fiecare cu reținerea stării de recidivă postexecutorie pentru inculpatul L.G.

Faptele inculpaților I.S. și R.I., care, în baza unei înțelegeri prealabile, au ajutat la comiterea, în noaptea de 21/22 mai 2011, a infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie de către inculpații L.G. și B.L., primul dând informații legate de victimă, verificând împreună cu ceilalți în prealabil locul faptei, deplasându-se ulterior împreună cu inculpații L.G. și B.L. la locuința victimei D.I. cu scopul de a sustrage bunuri din locuința acesteia, chiar prin violență, asigurând transportul acestora la locul faptei, asigurând paza și preluându-i pe cei doi inculpați în autoturism după comiterea faptelor, urmate de valorificarea bijuteriilor sustrase prin tâlhărie de la victimă și împărțirea sumelor de bani astfel obținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la violare de domiciliu, prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

III. Faptele inculpaților L.G. și B.L., care, în baza unei înțelegeri prealabile, în noaptea de 28/29 iunie 2011, s-au deplasat împreună cu inculpații I.S. și R.I. la locuința părții vătămate S.E. din mun. Arad, au pătruns prin escaladare și efracție în locuința părții vătămate, unde, prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate (loviri repetate cu pumnii, aplicarea unui căluș și legarea de mâini), și-au însușit suma de 3.260 RON și bijuterii, sumele de bani sustrase și cele obținute din valorificarea bijuteriilor fiind împărțite între toți inculpații, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., fiecare cu reținerea stării de recidivă postexecutorie pentru inculpatul L.G.

Faptele inculpaților I.S. și R.I., care în baza unei înțelegeri prealabile, au ajutat la comiterea, în noaptea de 28/29 iunie 2011 a infracțiunilor de violare de domiciliu și tâlhărie de către inculpații L.G. și B.L., I.S. prin oferirea informațiilor legate de partea vătămată și R.I. prin verificarea în prealabil a informațiilor primite și prin asigurarea transportului celorlalți inculpați, deplasându-se împreună cu inculpații L.G. și B.L. la locuința părții vătămate S.E. din mun. Arad, cu scopul de a sustrage bunuri din locuința acesteia, chiar prin violență, urmată de preluarea acestora după săvârșirea faptei și împărțirea folosului obținut întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la violare de domiciliu, prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen., și complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

În legătură cu încadrările juridice reținute în dispozitivul actului de sesizare, se impune schimbarea încadrării juridice dată tuturor faptelor inculpatului L.G., în sensul reținerii stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., dar și în sensul reținerii față de inculpații L.G. și B.L. și a agravantei prev. de alin. (21) lit. a) a art. 211 C. pen. alături de celelalte agravante reținute, pentru fapta de tâlhărie descrisă la pct. III.

Reținerea stării de recidivă postexecutorie față de inculpatul L.G., pentru fiecare faptă, se impune având în vedere că din cuprinsul cazierului său judiciar rezultă că acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 194 din 9 iunie 2006 a Tribunalului Bihor la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, liberându-se condiționat la data de 18 noiembrie 2008, cu un rest neexecutat de 696 zile, rest de pedeapsă care s-a împlinit la data săvârșirii fiecărei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Reținerea și a agravantei prev. de alin. (21) lit. a) a art. 211 C. pen. pentru inculpații L.G. și B.L. în cazul faptei de la pct. III, s-a impus în condițiile în care la săvârșirea tâlhăriei asupra părții vătămate S.E. din Arad au participat patru inculpați, doi în calitate de coautori și doi în calitate de complici.

Tot în legătură cu încadrările juridice, instanța a reținut că inculpații L.G. și B.L. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav, în infracțiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, iar pentru inculpații I.S. și R.I., din infracțiunile de complicitate la violare de domiciliu și tâlhărie, pentru care au fost trimiși în judecată, în infracțiunile de complicitate la furt calificat.

Instanța a apreciat că ansamblul probatoriului administrat în cauză nu susține schimbarea încadrărilor juridice în sensul expus de inculpați, prin apărători.

Astfel, instanța a reținut că din punct de vedere obiectiv, participația inculpaților I.S. și R.I. în calitate de complici, la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu din Marghita și Arad a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, analizate anterior.

Deși au avut o atitudine oscilantă, din coroborarea declarațiilor succesive ale inculpaților - expuse și analizate pe larg de instanță anterior - rezultă că toți inculpații au cunoscut atât în cazul faptei de la Marghita, cât și în cazul celei din Arad, faptul că victimele sunt femei în vârstă, care locuiesc singure în locuințe, elemente de altfel esențiale pentru comiterea faptelor (aspect recunoscut chiar de către inculpatul I.S.); că în ambele situații, inculpatul I.S. a fost cel care a dat informațiile legate de victime; că toți inculpații au participat atât la Marghita, cât și la Arad, la recunoașterea locului faptei; că în ambele situații inculpatul R.I. a asigurat transportul, inclusiv la verificarea locului faptei (la Arad, discutând chiar cu partea vătămată pentru a verifica dacă este acasă); că planul infracțional a fost stabilit de către toți inculpații, care și-au stabilit rolurile, discutând în prealabil și despre eventualitatea surprinderii lor de către victime și despre modul de acțiune într-o astfel de ipoteză; că în cazul faptei de la Marghita I.S. și R.I. au asigurat transportul celorlalți doi inculpați la locul faptei, au asigurat paza, preluarea de la locul faptei, transportul lor din Marghita în Săcueni și ulterior în Oradea pentru valorificarea bijuteriilor sustrase; că în cazul faptei din Arad, I.S. și R.I. au încercat să asigure transportul celorlalți doi inculpați până la locul faptei, rămânând însă pe drum fără benzină, asigurând preluarea acestora ulterior faptei și transportul inculpaților în Oradea, apoi în Săcueni; că atât în cazul faptei de la Marghita, cât și în cazul faptei din Arad, după comiterea faptelor, inculpații au discutat despre ceea ce s-a întâmplat și în ambele situații au participat inclusiv la valorificarea bijuteriilor (în cazul faptei de la Marghita, R.I. însuși vânzând la casa de amanet bijuteriile, în cazul faptei din Arad bijuteriile fiind vândute de ceilalți trei) și la împărțirea folosului.

Toate aceste elemente dovedesc neechivoc participarea, din punct de vedere obiectiv, a inculpaților I.S. și R.I., în calitate de complici la aceste fapte.

Și sub aspectul laturii subiective sunt îndeplinite față de inculpații I.S. și R.I. condițiile complicității la infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu, și nu doar la infracțiunea de furt calificat, astfel cum s-a invocat în apărare.

Participația sub forma complicității se poate realiza, din punct de vedere subiectiv și cu intenție indirectă, existând complicitate nu numai când rezultatul acțiunii autorilor - întrebuințarea de violențe pentru sustragerea bunurilor - este prevăzut ca fiind cert, ci și atunci când acesta este prevăzut ca fiind eventual - în ipoteza, discutată de toți, în care victima îi va surprinde în locuință pe coautori.

De asemenea, pentru existența complicității nu este necesar ca cei care ajută sau înlesnesc comiterea faptelor să dorească (sub forma intenției directe) să coopereze la săvârșirea acestora, fiind suficient să accepte (sub forma intenției indirecte) că prin activitatea lor contribuie la comiterea acelor infracțiuni.

Intenția cu care inculpații I.S. și R.I. au ajutat la la comiterea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu și nu doar la infracțiunea de furt calificat a fost dovedită în cauză, în cazul faptelor de la pct. II și III, din moment ce încă din momentul stabilirii planului infracțional toți cei patru inculpați au cunoscut faptul că victimele sunt femei în vârstă care se află în locuințe (chiar dacă acest aspect a fost ulterior contestat de inculpați) singure, elemente care de altfel au fost determinante pentru comiterea faptelor, din moment ce, în aceste condiții, toți inculpații au fost de acord să participe la sustragerea de bani, bunuri sau bijuterii din locuințele acestora, în modalitatea rezultată din probe (adică prin escaladarea gardului, prin escaladarea acoperișurilor și, după îndepărtarea unor țigle, prin podul caselor), din moment ce subsecvent luării hotărârii infracționale toți inculpații au plecat în Marghita pentru verificarea și recunoașterea locului faptei, respectiv în Arad, la locuința părții vătămate, pentru verificarea informațiilor primite, din moment ce toți inculpații au prevăzut posibilitatea ca victimele să-i surprindă în locuințe, discuțiile legate de modul de acțiune într-o astfel de ipoteză purtându-se în prezența tuturor (în cazul faptei din Arad, mai mult decât previzibilă în condițiile în care aceiași inculpați au săvârșit o tâlhărie similară în Marghita cu circa o lună în urmă), din moment ce inculpații I.S. și R.I. și-au asumat rolul de a asigura, subsecvent tuturor acestor pregătiri, paza locului faptelor și transportul inculpaților L.G. și B.L. la și de la locul faptei, din moment ce riscul eventual (întrebuințarea de violențe) s-a concretizat prin tâlhărirea victimelor (urmată, în cazul victimei D.I., de curmarea vieții acesteia de către inculpații L.G. și B.L., în baza unei rezoluții spontane a acestora), din moment ce, după comiterea faptelor, inculpații I.S. și R.I. au fost încunoștințați despre aplicarea violențelor asupra victimelor și din moment ce, în prezența tuturor acestor împrejurări, toți cei patru inculpați au împărțit între ei sumele de bani obținute din sustragerea, în aceste condiții, a bijuteriilor.

Contrar celor susținute în apărare, față de inculpații L.G. și B.L. sunt îndeplinite condițiile reținerii agravantei săvârșirii omorului pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării, prev. de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen.

Din probele expuse anterior, a rezultat că inculpații au cunoscut că victima D.I. din Marghita locuiește singură, au acceptat posibilitatea ca aceasta să îi surprindă în timpul sustragerii bunurilor și au discutat în prealabil despre posibilitatea întrebuințării de violențe în acest scop.

În aceste condiții, inculpații L.G. și B.L. aflându-se în locuință și fiind surprinși de victimă, i-au aplicat acesteia multiple lovituri, urmate de smulgerea inelelor de pe deget, luarea cerceilor din urechi și căutarea și a altor bunuri sau bani, violențe finalizate cu sugrumarea victimei și decesul acesteia.

Față de această stare de fapt și succesiune a acțiunilor infracționale, este evident că scopul urmărit de inculpații L.G. și B.L. prin uciderea victimei a fost acela al ascunderii tâlhăriei săvârșite, violențele utilizate realizând obiectiv și subiectiv elementele omorului comis în scopul ascunderii săvârșirii unei tâlhării.

De asemenea, în condițiile în care inculpații L.G. și B.L. au lovit victima de mai multe ori și cu putere, în scopul sustragerii de bani, bunuri și bijuterii din locuința acesteia, violențe urmate de smulgerea inelelor de pe deget (și acestea reprezintă acte de violență), luarea cerceilor din urechi și căutarea și a altor bunuri sau bani, în final sugrumând victima, având în vedere disproporția vădită de forțe între victimă și inculpați și multiplele leziuni traumatice evidențiate în raportul de constatare medico-legală, moartea victimei survenită în aceste împrejurări reprezintă un rezultat pe care inculpații l-au prevăzut și urmărit, poziție subiectivă rezultată și din reacția inculpaților ulterioară comiterii faptei (când inculpații L.G. și B.L. au comunicat inculpaților I.S. și R.I. că e posibil ca victima să fi murit).

Față de aceste elemente, care dovedesc caracterul intenționat al curmării vieții victimei față de inculpații L.G. și B.L., este exclus în prezenta cauză ca moartea acesteia să fi fost o consecință praeterintenționată (astfel cum s-a invocat în apărare).

În raport de multitudinea loviturilor, natura acestora și disproporția de forțe dintre victimă și agresori, dar mai ales de cauza decesului determinat de sugrumarea victimei, poziția subiectivă a inculpaților L.G. și B.L. a fost una de prevedere și urmărire a rezultatului final, specifică art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., și nu una de prevedere dar neacceptare (socotind fără temei că nu se va produce) ori una de neprevedere (deși puteau și trebuiau să-l prevadă) a rezultatului agravat, specifice art. 211 alin. (3) C. pen.

Tot contrar celor reținute în apărare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu în concurs cu cele de furt calificat (pct. I), respectiv tâlhărie (punctele II și III) cât timp inculpații au pătruns pe poarta neasigurată (în cazul de la pct. I) ori prin escaladarea gardului împrejmuitor (în cazurile de la punctele II și III) în curțile locuințelor persoanelor vătămate/victimei, după care, prin efracție (în cazul de la pct. I), respectiv prin escaladare/efracție (în cazurile de la punctele II și III) în locuințe, de unde au sustras bunuri, bijuterii sau bani (prin întrebuințarea de violențe în cazurile de la punctele II și III).

În toate cele trei cazuri (punctele I - III), efracția (care constituie un mijloc de îndepărtare a oricărui obstacol, nu doar a celui care împiedică pătrunderea în locuință) a lipsit cu desăvârșire și nu a servit inculpaților la momentul pătrunderii în curțile locuințelor persoanelor vătămate/victimei, servind numai la pătrunderea în locuințele acestora, locuri de unde s-a realizat sustragerea de bunuri.

Altfel spus, în prezenta cauză, infracțiunile de violare de domiciliu s-au săvârșit anterior furtului (respectiv anterior forțării ușii de acces în locuință - pct. I) și anterior tâlhăriilor (respectiv anterior înlăturării țiglelor de pe acoperișuri, capacelor de pod ori belciugului - punctele II și III).

În fine, prin Decizia nr. 31/2007 a secțiilor unite, pronunțată în interesul legii, cu privire la raporturile dintre infracțiunea de violare de domiciliu și tâlhărie, s-a stabilit că "Fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 C. pen. și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) din C. pen.".

Prin urmare, în prezenta cauză, infracțiunile de violare de domiciliu și-au păstrat autonomia, alături de infracțiunile de furt calificat respectiv tâlhărie, în acest din urmă caz sub forma complicității în cazul inculpaților I.S. și R.I., considerentele anterioare - analizate și prin prisma atitudinii oscilante a inculpaților, inclusiv în fața instanței -confirmând caracterul nefondat al cererilor acestor inculpați de aplicare a prev. art. 3201 C. proc. pen.

La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere numărul și intervalul scurt de timp în care s-au săvârșit infracțiunile, faptul că determinante pentru alegerea locațiilor de sustragere a bunurilor au fost calitatea și situația victimelor (femei în vârstă, care locuiesc singure), caracterul premeditat și organizat al activităților infracționale și prestabilit, al rolurilor fiecărui inculpat, dar și faptul că aceștia își alegeau locațiile departe de localitatea de domiciliu (Cluj-Napoca, Marghita, Arad), pentru a îngreuna descoperirea faptelor, săvârșind tâlhăriile în timpul nopții.

Instanța a avut în vedere, de asemenea, ferocitatea de care inculpații au dat dovadă (L.G. și B.L. susținuți prin ajutorul acordat și de inculpații I.S. și R.I.), inculpați care în ciuda disproporției vădite de forțe cu victimele, nu s-au sfiit să aplice lovituri intense, puternice, multiple, de o gravitate extremă asupra unor femei în vârstă, în locuințele acestora, în timpul nopții (inclusiv sugrumarea uneia din victime ori legarea celeilalte și aplicarea unui căluș la gură), pentru a-și asigura reușita sustragerii de bunuri, fapte care au dus la decesul uneia din victime și la internarea într-o stare gravă a alteia, al cărei deces numai datorită hazardului nu s-a produs (partea vătămată S.E. a fost bătută cu cruzime de cei doi inculpați, legată strâns de mâini, i s-a aplicat un căluș la gură, după care a continuat să fie bătută, lăsată astfel, plină de sânge, în tot cursul nopții, până când a fost descoperită, dimineața, de vecini, într-o stare fizică și psihică precară, stare datorită căreia a fost imposibilă orice colaborare, inclusiv a organelor de anchetă, cu aceasta, o perioadă apreciabilă de timp).

Instanța a avut în vedere scopul urmărit de toți inculpații - obținerea de bani, în mod ilicit -, faptul că aceștia au acceptat să recurgă la cele mai extreme forme de violență pentru atingerea acestuia, faptul că niciunul din aceștia nu aveau alte surse licite de venit și că astfel de activități infracționale au reprezentat pentru inculpați și familiile lor principala sursă de existență.

Deopotrivă, instanța a avut în vedere legăturile dintre inculpați (L. are o relație de concubinaj cu fiica inculpatului I., trăind în locuința acestuia; B. este un prieten de familie al acestora; R. a venit din Ungaria, special pentru a-și pune la dispoziție calitatea de conducător auto), legături care au sporit încrederea inculpaților în reușita, perseverența, ascunderea și nedescoperirea faptelor lor, legături care de altfel au determinat și permanenta schimbare a atitudinii procesuale a inculpaților, în speranța stabilirii de către organele judiciare a unor încadrări juridice mai ușoare pentru faptele lor, cu toții solicitând, în aceste condiții, aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, niciunul din aceștia neavând loc de muncă și nici surse licite de obținere a veniturilor, inculpatul L.G. fiind multiplu recidivist (pentru infracțiuni de tâlhărie), iar inculpatul R.I. cunoscut cu multiple antecedente penale pe teritoriul Ungariei (pentru infracțiuni de furt, viol, vătămare corporală, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fals, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice).

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere complexitatea investigațiilor efectuate pentru descoperirea inculpaților, faptul că numai datorită depistării inculpaților, activitatea infracțională a acestora nu a mai continuat, dar și faptul că în lipsa unor pedepse ferme, astfel de fapte pot leza grav sentimentul de siguranță al colectivității în ceea ce privește viața, integritatea corporală, inviolabilitatea domiciliului și patrimoniul persoanelor.

Raportat la toate aceste circumstanțe reale și personale, dar și la atitudinea oscilantă a inculpaților, niciuna din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. nu este aplicabilă vreunuia dintre inculpați, astfel cum s-a solicitat în apărare.

Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că numai aplicarea unor pedepse cu închisoarea, îndreptate spre maximul special, în cazul infracțiunilor de violență pentru care au fost trimiși în judecată, ar răspunde scopului pedepsei avut în vedere de legiuitor în art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpații L.G., B.L., I.S. și R.I.

Inculpatul L.G. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de grav în cea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen. și drept urmare, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.

Inculpatul B.L. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie, întrucât faptele nu au fost comise de către acesta. În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Inculpatul I.S. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante reale și personale. Totodată, a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Inculpatul R.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la tâlhărie în sensul înlăturării agravantei, și drept urmare reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.

Prin Decizia penală nr. 65/A din 17 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile penale declarate de inculpații L.G., B.L., I.S. și R.I. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 15 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.

A obligat inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare și, în baza art. 160b C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și a dedus din pedepse arestul preventiv până la zi.

A constatat instanța că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul L.G., din infracțiunea de omor deosebit de grav în cea de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, este nefondată, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză, precum și din recunoașterea inculpatului în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, solicitând de altfel a se face aplicarea în ceea ce-l privește a prevederilor art. 3201 C. proc. pen., încadrările juridice reținute de către instanța de fond sunt legale, în cauză întrunindu-se în ceea ce-l privește pe inculpat elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., și faptele fiind în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fapta de la pct. 1, violare de domiciliu și furt calificat, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., și faptele fiind în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru fapta de la pct. 2.

Instanța a considerat de asemenea că, și în ce privește fapta săvârșită de către inculpat în noaptea de 21/22 mai 2011, când s-a deplasat împreună cu inculpații B.L., I.S. și R.I. la locuința victimei D.I. din localitatea Marghita, județul Bihor, iar apoi a pătruns împreună cu inculpatul B.L. în locuință și a ucis-o prin sugrumare pe victimă, aplicându-i acesteia alternativ și lovituri cu pumnul și cu alte corpuri contondente, după care și-a însușit pe nedrept bijuterii de aur, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211, alin. (1) alin. (2) lit. b), și alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen., și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind în concurs real și pe cale de consecință criticile formulate de către inculpat din acest punct de vedere sunt nefondate.

În ceea ce privește temeinicia pedepsei aplicate, a constatat faptul că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana acestuia, neîncadrat în muncă, aflat în stare de recidivă postexecutorie, faptele, și mai ales gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite. Corelativ, instanța de fond a făcut aplicarea art. 52 C. pen., considerând că scopul pedepsei în ce-l privește pe inculpat este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, iar prin numărul mare de ani aplicat, instanța de fond a avut în vedere ca prin executarea acestei pedepse să se urmărească și formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

În ceea ce privește critica inculpatului B.L. prin care a solicitat achitarea, a reținut că din toate actele și probele administrate în cauză rezultă în mod indubitabil vinovăția acestuia, pentru toate faptele reținute în sarcina sa. Pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești în primă instanță inculpatul a recunoscut faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu, iar această recunoaștere a sa este întărită și de către depoziția inculpatului L.G., cu care acesta a săvârșit faptele, aspecte care coroborate cu celelalte acte și lucrări ale dosarului relevă în mod indubitabil vinovăția inculpatului, și faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa. Cât privește solicitarea referitoare le reducerea pedepsei, a constatat că în cauză au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, fără ocupație, cu trecut nepedepsit, dar și faptele și gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite. Și în ce-l privește pe inculpat instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., respectiv pedeapsa ca o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a lui și mai ales scopul acestei pedepse, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat. Prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond s-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială de către inculpat.

Cu privire la criticile formulate de către inculpatul I.S., ce vizează în special temeinicia pedepsei aplicate solicitând în ceea ce-l privește reținerea de circumstanțe atenuante reale și personale, alături de aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., a constatat instanța de apel că așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în ce-l privește pe inculpat au fost avute în vedere la aplicarea pedepselor criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, fără ocupație și loc de muncă, cu trecut nepedepsit, dar și faptele, și mai ales gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor reținute în sarcina lui.

În raport de gravitatea faptelor săvârșire de către acesta, a apreciat că în cauză nu este posibilă reținerea de circumstanțe atenuante personale.

De remarcat faptul că și în ceea ce-l privește pe acest inculpat instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., respectiv aplicarea unei pedepse drept măsură de constrângere și mijloc de reeducare a acestuia, alături de scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Cât privește cererea de a-i fi aplicate dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., a constatat că în faza de cercetare judecătorească inculpatul I.S. și-a schimbat în parte declarația, arătând că nu l-a trimis pe R.I. la locuința părți vătămate S.E. cu scopul de a verifica dacă este singură sau nu în vederea sustragerii de bunuri, ci pentru a o întreba dacă are sau nu de lucru.

A mai arătat de asemenea că nu ar fi fost de acord cu pătrunderea în locuințe pentru a sustrage bani câtă vreme din probele administrate în cauză rezultă în mod indubitabil că cei patru inculpați au discutat în prealabil despre o eventuală pătrundere în locuința părții vătămate, toate aceste elemente sunt de natură a-l considera pe inculpat nesincer și a nu-i fi aplicate dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce-l privește.

Cu privire la criticile formulate de către inculpatul R.I. ce vizează schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de complicitate la tâlhărie în sensul înlăturării agravantei prevăzute de art. 211 alin. (3) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, a reținut instanța de apel că așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, cei patru s-au înțeles în prealabil pentru a sustrage bunuri și bani de la diferite persoane, iar cele întâmplate ulterior sunt consecințe pe care inculpatul ar fi trebuit să le prevadă și a sperat în mod ușuratic că asemenea consecințe nu se pot întâmpla, dar nu a făcut nimic pentru a înlătura producerea unei atare consecințe, așa că din acest punct de vedere criticile formulate de către inculpat sunt nefondate. De altfel, a participat alături de ceilalți inculpați la a se împărți pe bunurile și bijuteriile sustrase victimei D.l.

Cât privește critica formulată de același inculpat legată de reducerea pedepsei, a constatat instanța de apel că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere în ceea ce-l privește pe inculpat criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatului, cu antecedente penale în Ungaria, fără ocupație și loc de muncă, faptele și mai ales gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor săvârșite.

De asemenea, și în ceea ce îl privește pe inculpatul R.I., a constatat că instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., socotind pedeapsa aplicată ca o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al acesteia, alături de scopul acestei pedepse, respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpații L.G., B.L. și I.S.

Inculpatul L.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și reducerea pedepsei, arătând că se impune reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul B.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și aplicarea art. 3201 C. proc. pen., arătând că se impune reindividualizarea pedepsei solicitând și aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Inculpatul I.S. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului și aplicarea unei pedepse orientate spre minim.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții-inculpați L.G., B.L. și I.S., dar și din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul I.S. este fondat, iar recursurile declarate de inculpații L.G., B.L. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce privește recursul inculpatului I.S., prin care s-a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea unei pedepse orientate spre minim, Înalta Curte, în urma analizei situației faptice ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, apreciază că pedeapsa principală de 17 ani închisoare aplicată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel este prea severă, având în vedere elementele care configurează participația inculpatului la săvârșirea faptelor.

În vederea realizării funcțiilor sale, pedeapsa trebuie să fie adaptată la nevoile de îndreptare ale infractorului, cu luarea în considerare a împrejurărilor de fapt în care infracțiunea a fost săvârșită, precum și a circumstanțelor personale ale acestuia. Executarea pedepsei în mediul penitenciar pe o perioadă de 14 ani închisoare este de natură să asigure scopul educativ și preventiv al pedepsei, să îl determine pe inculpat să înțeleagă semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduită în societate și de a avea o comportare onestă și morală. Din actele dosarului rezultă participația inculpatului I.S. în calitate de complice la săvârșirea infracțiunilor comise de inculpații L.G. și B.L. Astfel, inculpatul I.S. a asigurat transportul celor doi inculpați la locul faptei din localitatea Marghita, a asigurat paza împreună cu inculpatul R.I., i-a preluat pe cei doi inculpați L.G. și B.L. și i-a transportat din localitatea Marghita în localitatea Săcueni și ulterior în municipiul Oradea, pentru valorificarea bijuteriilor sustrase de aceștia. Cu privire la fapta din Arad, de asemenea, inculpatul I.S. împreună cu inculpatul R.I. au asigurat transportul celorlalți doi inculpați până la locul faptei, i-au preluat după săvârșirea faptei și i-au transportat în Oradea și ulterior în localitatea Săcueni, participând la valorificarea bijuteriilor sustrase și împărțirea foloaselor.

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat sunt împrejurările în care s-au produs actele, indiferent de materialitatea acestora, iar relevant în cauză este că pentru încadrarea juridică a faptelor inculpatului, s-a reținut complicitatea acestuia prev. de art. 26 C. pen., acesta neparticipând în mod direct la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie.

Inculpatul I.S. a adoptat o poziție relativ sinceră pe parcursul procesului penal și a colaborat cu organele de cercetare, manifestând totodată regret pentru activitatea sa infracțională, declarație instanța de fond, declarație dosar urmărire penală ("ar trebui să mergem să furăm, lucru cu care toți patru am fost de acord (...) nu am discutat nimic despre cazul în care femeia s-ar fi trezit și i-ar fi surprins în casă iar eu nu știam că femeia este în casă sau nu") și ultimul cuvânt în fața instanței de recurs (a recunoscut că a participat, nu a tâlhărit pe nimeni, ci a așteptat în mașină).

Rejudecând cauza prin reaprecierea probelor administrate, ținând seama de împrejurările comiterii faptelor, participația inculpatului I.S., contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, atitudinea sinceră a inculpatului, regretarea faptelor, lipsa antecedentelor penale și datele care circumstanțiază inculpatul - Înalta Curte va reduce pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. și pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. la pedepse de câte 12 ani închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

Astfel, aplicarea unei pedepse rezultante de 14 ani închisoare și modalitatea de executare a acesteia cu executare în regim de detenție sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., reprezentând un tratament penal corespunzător pericolului social al faptelor și persoanei inculpatului.

Cu privire la recursurile inculpaților L.G. și B.L., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul pedepsei fiind de prevenire a săvârșirii de noi fapte penale.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedepsele, astfel cum au fost individualizate în ceea ce îi privește pe inculpații L.G. și B.L., răspund atât principiului proporționalității între gravitatea faptei, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunile săvârșite - violare de domiciliu prev. art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. I din rechizitoriu), - tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., - omor deosebit de grav prev. art. 174 - 176 lit. d) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (pct. II din rechizitoriu) și tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., și furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. (pct. III din rechizitoriu.)

De asemenea, Înalta Curte are în vedere natura faptelor pentru care sunt cercetați inculpații care nu numai generic, dar și în special, prin modalitatea concretă în care au fost săvârșite, prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, cât și urmările produse concretizate în lezarea drepturilor patrimoniale ale părților vătămate, a dreptului la viață al victimei D.I., care așa cum rezultă din Raportul de constatare medico legală din 23 iunie 2011 al S.M.L. Bihor, moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare și respectiv dreptul la integritate corporală al părților vătămate R.S. și S.E., în cazul celei din urmă, conform Raportului de constatare medico legală din 12 iulie 2011 al S.M.L. Arad s-a concluzionat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile îngrijiri medicale.

Înalta Curte are în vedere și faptul că inculpatul L.G. a săvârșit fapta în condițiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât acesta a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 194 din 9 iunie 2006 a Tribunalului Bihor la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, de unde rezultă perseverența infracțională a acestuia.

Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică reducerea pedepselor, iar pedepsele rezultante stabilite în sarcina inculpaților L.G. și B.L., de câte 27 ani închisoare, corespund scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică, constatându-se că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv pedepsele aplicate inculpaților sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului B.L. de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că poziția de recunoaștere a faptelor nu putut fi valorificată prin prisma dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât astfel cum în mod corect a constatat instanța de fond, acțiunea penală vizează o infracțiune care este pedepsită cu detențiunea pe viață. De asemenea, în ceea ce privește solicitarea aceluiași inculpat de aplicare a disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen., Înalta Curte apreciază că acestea nu pot fi reținute în cauză, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, cât și modul de săvârșire al faptelor, instanța având obligația conform art. 72, art. 52 C. pen., să țină seama nu numai de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, ci de toate împrejurările în care s-au comis faptele.

Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaților L.G. și B.L., avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale acestora, întrucât pedepsele rezultante aplicate inculpaților, de câte 27 ani închisoare, astfel cum au fost individualizate de către instanța de fond și menținute de instanța de apel, față de dispozițiile art. 72 C. pen., sunt necesare realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări, precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 61 din 15 martie 2012 a Tribunalului Bihor, secția penală, și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, prin sentința penală, în următoarele pedepse componente:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

- sporul de 2 ani.

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa 12 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., va contopi pedepsele aplicate cu pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, la care se adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 de ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii.

Va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G. și B.L. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților I.S., L.G. și B.L. timpul reținerii și arestării preventive de la 29 iunie 2011 la 16 august 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții-inculpați L.G. și B.L. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat I.S., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba maghiară, desemnat pentru recurenții-inculpați, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 61 din 15 martie 2012 a Tribunalului Bihor, secția penală, și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, prin sentința penală, în următoarele pedepse componente:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen.

- 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

- sporul de 2 ani.

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., condamnă inculpat la pedeapsa 12 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. condamnă inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. - art. 34 C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 192 alin. (2) C. pen. și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, la care se adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 14 de ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedepse accesorii.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G. și B.L. împotriva Deciziei penale nr. 65/A din 17 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților I.S., L.G. și B.L. timpul reținerii și arestării preventive, de la 29 iunie 2011 la 16 august 2012.

Obligă recurenții-inculpați L.G. și B.L. la plata sumei de câte 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat I.S., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba maghiară, desemnat pentru recurenții-inculpați, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 august 2012.

Procesat de GGC - AZ