Decizia nr. 2313/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 152/P din 3 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 334 C. proc. pen. s-au dispus schimbarea încadrării juridice a unei fapte reținute în sarcina inculpatului O.E., din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în infracțiunea de determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Au fost menținute celelalte încadrări juridice din rechizitoriu.

În baza art. 36 din Legea nr 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații .

În baza art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul O.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului O.E. perioada reținerii și arestării preventive, de la 2 decembrie 2008 la 23 aprilie 2009 inclusiv .

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării inculpatului O.E. de a nu părăsi țara.

S-a luat act că măsura preventivă a obligării inculpatului O.E. de a nu părăsi țara încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a unei fapte reținute în sarcina inculpatului M.P.T., din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în infracțiunea de complicitate la determinarea cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Au fost menținute celelalte încadrări juridice din rechizitoriu.

În baza art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.P.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut mandatul de arestare preventivă din 22 ianuarie 2007 emis de Tribunalul București împotriva inculpatului M.P.T. în baza încheierii de ședință din 22 ianuarie 2007 pronunțată în Dosarul penal nr. 2194/3/2007.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a unei fapte reținută în sarcina inculpatului M.L., din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., art. 8 alin. (1) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în infracțiunea de complicitate la determinarea cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

S-au menținut celelalte încadrări juridice din rechizitoriu.

În baza art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul M.L. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut mandatul de arestare preventivă din 22 ianuarie 2007 emis de Tribunalul București împotriva inculpatului M.L. în baza încheierii de ședință din 22 ianuarie 2007 pronunțată în Dosarul penal nr. 2194/3/2007.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a unei fapte reținute în sarcina inculpatului A.J.H., din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen., art. 8 alin. (1) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în infracțiunea de complicitate la determinarea cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

S-au menținut celelalte încadrări juridice din rechizitoriu .

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A.J.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

- complicitate la determinarea cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevprevăzută de art. 323 C. pen.;

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr 656/2002.

S-a luat act că inculpatul A.J.H. a fost arestat provizoriu și respectiv arestat preventiv în cauză în perioadele 25 decembrie 2006-februarie 2007 și de la 1 noiembrie 2008 la 30 ianuarie 2009 inclusiv.

S-a menținut încadrarea juridică din rechizitoriu, a faptelor reținute în sarcina inculpatului A.H.A.

În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.H.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul A.H.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul A.H.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținut mandatul de arestare preventivă din 22 ianuarie 2007 emis de Tribunalul București împotriva inculpatului A.H.A. în baza încheierii de ședință din 22 ianuarie 2007 pronunțată în Dosarul penal nr. 2194/3/2007.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate:

1. Declarațiile vamale de export nr.:

- X1 din 16 septembrie 2002; X2 din 16 septembrie 2002; X3 din 16 septembrie 2002; X4 din 18 septembrie 2002; X5 din 18 sptembrie 2002; X6 din 20 septembrie 2002; X7 din 20 septembrie 2002; X8 din 20 septembrie 2002; X9 din 4 octombrie 2002; X10 din 3 octombrie 2002; X11 din 3 octombrie 2002; X12 din 3 octombrie 2002; X13 din 1 octombrie 2002; X14 din 1 octombrie 2002; X15 din 1 octombrie 2002; X16 din 1 octombrie 2002; X17 din 10 noiembrie 2002; X18 din 20 noiembrie 2002; X19 din 20 noiembrie 2002; X20 din 18 noiembrie 2002; X21 din 18 noiembrie 2002; X22 din 14 noiembrie 2002; X23 din 14 noiembrie 2002; X24 din 14 noiembrie 2002; X25 din 16 decembrie 2002; X26 din 16 decembrie 2002; X27 din 16 decembrie 2002; X28 din 13 decembrie 2002; X29 din 13 decembrie 2002; X30 din 13 decembrie 2002;

2. Adresele emise de SC K.G.E. SRL către Banca R.I., Sucursala Moșilor, privind certificarea încasării sumelor din declarațiile de incasare valutară:

- adresa din 20 septembrie 2002; adresa din 23 septembrie 2002; adresa din 26 septembrie 2002; adresa din 9 octombrie 2002; adresa din 4 octombrie 2002; adresa din 25 noiembrie 2002; adresa din 19 noiembrie 2002; adresa din 18 decembrie 2002; adresa din 20 decembrie 2002;

3. Declarațiile de încasare valutară:

- Seria E nr. Y1; Seria E nr. Y2 ; Seria E nr. Y3; Seria E nr. Y4; Seria E nr. Y5; Seria E nr. Y6; Seria E nr. Y7; Seria E nr. Y8; Seria E nr. Y9; Seria E nr. Y10; Seria E nr. Y11; Seria E nr. Y12; Seria E nr. Y13; Seria E nr. Y14; Seria E nr. Y15; Seria E nr. Y16; Seria E nr. Y17; Seria E nr. Y18; Seria E nr. Y19; Seria E nr. Y20 ; Seria E nr. Y21; Seria E nr. Y22; Seria E nr. Y23 ; Seria E nr. Y24; Seria E nr. Y25; Seria E nr. Y26; Seria E nr. Y27; Seria E nr. Y28;

4. Facturile fiscale emise de SC T.I. SRL către SC P.S.R. SRL Constanța:

- nr. Z1 din 15 septembrie 2002, Z2 din 17 septembrie 2002, Z3 din 19 septembrie 2002, Z4 din 1 octombrie 2002, Z5 din 1 octombrie 2002, Z6 din 3 octombrie 2002, Z7 din 14 noiembrie 2002, Z8 din 18 noiembrie 2002, Z9 din 20 noiembrie 2002, Z10 din 13 decembrie 2002, Z11 din 16 decembrie 2002;

5. Contractul de export în comision din 2 septembrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL și SC K.G.E. SRL;

6. Ordinele de compensare a datoriilor încheiate între SC P.S.R. SRL, SC T.I. SRL și SC K.G.E. SRL:

-nr. A1 din 27 septembrie 2002, nr. A2 din 11 octombrie 2002, nr. A3 din 22 noiembrie 2002 și nr. A4 din 17 decembrie 2002; nr. A5 din 27 septembrie 2002, nr. A6 din 11 octombrie 2002, nr. A7 din 22 noiembrie 2002, nr. A8 din 17 decembrie 2002;

7. Contractul de comision din 10 septembrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL și societatea P.S. U.S.A. INC;

8. Facturile Invoice nr. AA, Invoice nr. BB, Invoice nr. CC, Invoice nr. DD, emise de societatea P.S. U.S.A. INC către SC P.S.R. SRL;

9. Contractul din 10 septembrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL și societatea P.S. U.S.A. INC;

10. Contractul de vânzare-cumpărare 1 octombrie 2002 încheiat între SC P.S.R. SRL și SC V.C. SRL Voluntari ;

11. Facturile emise de SC V.C. SRL Voluntari către SC P.S.R. SRL:

- nr. B1 din 30 octombrie 2002, nr. B2 din 11 noiembrie 2002, nr. B3 din 18 decembrie 2002.

12. Contractul de asociere în participațiune 1 noiembrie 2002 dintre SC P.S.R. SRL și SC A. SRL;

13. Contractul de consultanță din 30 septembrie 2002 dintre SC P.S.R. SRL și SC O.S.I.E. SRL.

14. Facturi fiscale emise de SC P.S.R. SRL către SC K.G.E. SRL:

- nr. C1 din 16 septembrie 2002, nr. C2 din 16 septembrie 2002, nr. C3 din 16 septembrie 2002, nr. C4 din 18 septembrie 2002, nr. C5 din 18 septembrie 2002, nr. C6 din 20 septembrie 2002, nr. C7 din 20 septembrie 2002, nr. C8 din 20 septembrie 2002,

- nr. C9 din 1 octombrie 2002, C10 din 1 octombrie 2002, C11 din 1 octombrie 2002, C12 din 1 octombrie 2002, C13 din 3 octombrie 2002, C14 din 3 octombrie 2002, C15 din 3 octombrie 2002, C16 din 4 octombrie 2002, C17 din 14 octombrie 2002, C18 din 14 octombrie 2002, C19 din 14 octombrie 2002, C20 din 18 octombrie 2002, C21 din 18 octombrie 2002,

- nr. C22 din 20 noiembrie 2002, C23 din 20 noiembrie 2002, C24 din 20 noiembrie 2002,

- nr. C25 din 13 decembrie 2002, C26 din 13 decembrie 2002, C27 din 13 decembrie 2002, C28 din 16 decembrie 2002, C29 din 16 decembrie 2002, C30 din 16 decembrie 2002,

15. Facturi externe (C.I.) emise de SC K.G.E. SRL către V.S. Milano:

- nr. D1 din 16 septembrie 2002, D2 din 16 septembrie 2002, D3 din 16 septembrie 2002, D4 din 18 septembrie 2002, D5 din 18 septembrie 2002, D6 din 20 septembrie 2002, D7 din 20 septembrie 2002, D8 din 20 septembrie 2002, D9 din 1 octombrie 2002, D10 din 1 octombrie 2002, D11 din 1 octombrie 2002, D12 din 1 octombrie 2002, D13 din 3 octombrie 2002, D14 din 3 octombrie 2002, D15 din 3 octombrie 2002, D16 din 4 octombrie 2002, D17 din 14 octombrie 2002, D18 din 14 octombrie 2002, D19 din 14 octombrie 2002, D20 din 18 octombrie 2002, D21 din 18 octombrie 2002, D22 din 20 noiembrie 2002, D23 din 20 noiembrie 2002, D24 din 20 noiembrie 2002, D25 din 13 decembrie 2002, D26 din 13 decembrie 2002, D27 din 13 decembrie 2002, D28 din 16 decembrie 2002, D29 din 16 decembrie 2002, D30 din 16 decembrie 2002;

16. Documentele de transport (C.M.R.) și documentele privind conținutul fiecărui transport (Packing List) referitoare la cele 30 de facturi fiscale/facturi externe emise de SC P.S.R. SRL/SC K.G.E. SRL.

17. Facturi reprezentând comision, emise de SC K.G.E. SRL către SC P.S.R. SRL:

- nr. E1 din 20 septembrie 2002, E2 din 20 septembrie 2002, E3 din 20 septembrie 2002;

- nr. E4 din 1 octombrie 2002, E5 din 1 octombrie 2002, E6 din 1 octombrie 2002, E7 din 1 octombrie 2002, E8 din 3 octombrie 2002, E9 din 3 octombrie 2002, E10 din 3 octombrie 2002, E11 din 4 octombrie 2002;

- nr. E12 din 14 noiembrie 2002, E13 din 14 noiembrie 2002, E14 din 14 noiembrie 2002, E15 din 14 noiembrie 2002, E16 din 18 noiembrie 2002, E17 din 20 noiembrie 2002, E18 din 20 noiembrie 2002, E19 din 20 noiembrie 2002;

- nr. E20 din 13 decembrie 2002, E21 din 13 decembrie 2002, E22 din 13 decembrie 2002, E23 din 16 decembrie 2002, E24 din 16 decembrie 2002, E25 din 16 decembrie 2002, E26 din 16 decembrie 2002, E27 din 16 decembrie 2002, E28 din 16 decembrie 2002, E29 din 18 decembrie 2002, E30 din 18 decembrie 2002.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998-1003 C. civ. au fost obligați, în solidar, inculpații O.E., M.P.T., M.L., A.H.A. și pe părțile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL, să plătească statului, reprezentat prin A.N.A.F., următoarele sume de bani:

- suma de 5.126.737,21 RON, precum și dobânda în materie civilă calculată la această sumă, conform O.G. nr. 9/2000, de la data de 9 octombrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.556.977,61 RON, precum și dobânda în materie civilă calculată la această sumă, conform O.G. nr. 9/2000, de la data de 11 noiembrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.816.741,45 RON, precum și dobânda în materie civilă calculată la această sumă, conform O.G. nr. 9/2000, de la data de 5 decembrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate;

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-au menținut:

- sechestrul asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului O.E., dispus prin ordonanța din 30 ianuarie 2003 a I.P.J. Constanța,

- sechestrul asigurator asupra imobilului situat în Constanța, asupra autoturismului marca C., dobândit la 20 martie 2000 de inculpatul O.E., asupra autoturismului marca A., dobândit de inculpatul O.E. la 25 ianuarie 2001;

- sechestrul asigurator asupra imobilului situat în Constanța, compus din teren și construcție, aflat în proprietatea SC A. SRL, și asupra sumei de bani încasată de SC G.I. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC A. SRL, din vânzarea la licitație publică a imobilului Vila E. situat în Eforie Sud, cu excepția sumelor de bani reprezentând echivalentul cheltuielilor de procedură a insolvenței efectuate de lichidator în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.

- sechestrul asigurator asupra autoturismului D.M.1 și asupra autoturismului D.M.2 aflate în proprietatea SC A. SRL.

- sechestrul asigurator asupra sumei de 52.200 dolari SUA aflați în căsuța de valori a Băncii P. SA Sucursala Constanța, și asupra următoarelor bunuri depuse în aceeași casetă: un ac de cravată din metal galben; un inel tip ghiul, bărbătesc, cu model dreptunghiular, din metal galben; un inel cu model pătrat cu piatră albă și striuri longitudinale pe lateral, din metal galben .

În baza art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen. au fost obligați inculpații O.E., M.P.T., M.L., A.H.A. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL , să plătească statului, câte 11.100 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus avansarea sumei de 400 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu S.E. pentru inculpatul A.H.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 527D/P/2005 din 1 februarie 2008, D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- O.E., cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 292 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- M.P.T., cetățean român, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- M.L., cetățean român, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2),

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- A.J.H., cetățean irakian, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.,

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 323 C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

- A.H.A., cetățean irakian, necunoscut cu antecedente penale, cercetat în stare de arest preventiv (în lipsă) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.,

- art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că:

Fapta inculpatului O.E., care în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni cu inculpații M.P.T., M.L., A.J.H., și în baza aceleiași rezoluții infracționale a creat un circuit documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măști gaze dar și faptul că aceste măști de gaze, au fost exportate precum și depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de TVA, cu control ulterior la Administrația Finanțelor Publice Constanța, cu consecința aprobării a 3 dintre acestea și a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată fapta inculpatului O.E. de disimula și ascunde originea ilicită a sumelor de bani obținute prin rambursarea ilegală de T.V.A întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute și pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Fapta inculpatului M.P.T., care în calitate de reprezentant al SC T.I. SRL, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni cu inculpații O.E., M.L., A.J.H., și în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat pe inculpatul O.E., prin pretinderea în fals că societatea sa a livrat măști de gaze către SC P.S.R. SRL, sprijinind crearea unui circuit documentar fals prin care s-a pretins realizarea unor exporturi de măști gaze și faptul că aceste măști de gaze au fost exportate, precum și depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de T.V.A, cu control ulterior la Administrația Finanțelor Publice Constanța, cu consecința aprobării a 3 dintre acestea și a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată, fapta inculpatului M.P.T. de disimula și ascunde originea ilicită a sumelor de bani obținute prin rambursarea ilegală de TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute și pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Fapta inculpatului M.L., care în calitate de reprezentant al SC P.S. U.S.A INC, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni cu inculpații O.E., M.P.T., A.J.H., și în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat pe inculpatul O.E., prin pretinderea în fals că societatea sa a încheiat contractul de comision din 10 septembrie 2002 cu SC P.S.R. SRL (prin acest contract se atesta faptul că societatea americană ar fi intermediat contractul de export de măști de gaze dintre SC P.S.R. SRL și societatea V.S. Milano din Italia prin intermediul SC K.G.E. SRL), în a crea un circuit documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măști gaze dar și faptul că aceste măști de gaze au fost exportate precum și depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de TVA, cu control ulterior la Administrația Finanțelor Publice Constanța, cu consecința aprobării a 3 dintre acestea și a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată, fapta inculpatului M.L. de a disimula și ascunde originea ilicită a sumelor de bani obținute prin rambursarea ilegală de TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute și pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Fapta inculpatului A.J.H., care în calitate de reprezentant al SC K.G.E. SRL, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, s-a asociat în vederea săvârșirii de infracțiuni cu inculpații O.E., M.L., M.P.T., și în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat pe inculpatul O.E., prin pretinderea în fals că societatea sa a încheiat contractul de export în comision din 2 septembrie 2002 având ca obiect livrarea la export a măștilor de gaze prin comisionar, în a crea un circuit documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măști gaze dar și faptul că aceste măști de gaze au fost exportate, precum și depunerea unui număr de 4 cereri rambursare de TVA, cu control ulterior la Administrația Finanțelor Publice Constanța, cu conam secința aprobării a 3 dintre acestea și a încasării în mod necuvenit a sumei de 165.015.158.956 ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 323 C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A.J.H. de disimula și ascunde originea ilicită a sumelor de bani obținute prin rambursarea ilegală de TVA întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute și pedepsite art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Fapta inculpatului A.H.A., care în calitate de reprezentant al SC V.C. SRL Voluntari, a încheiat în fals contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2002, prin care SC V.C. SRL se obliga să livreze SC P.S.R. SRL cantitatea de 15.000 tone șină cale ferată, iar cumpărătorul se obliga să achite contravaloarea totală a mărfii, în avans, până la data de 1 martie 2003, ulterior, SC P.S.R. SRL a efectuat plăți în avans către SC V.C. SRL deși marfa nu a fost livrată niciodată, acest contract încheindu-se doar pentru a justifica transferul sumelor obținute ca rambursare ilegală de TVA din contul SC P.S.R. SRL Constanța în contul SC V.C. SRL Voluntari cu scopul de a ascunde și disimula adevărata origine a sumelor de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 230/2005.

Din probele dosarului prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada anilor 2002-2003 inculpatul O.E. a îndeplinit funcția de administrator al SC P.S.R. SRL, cu sediul în Constanța.

În perioada anului 2002 inculpatul O.E. a îndeplinit funcția de administrator al SC A. SRL cu sediul în Constanța.

În perioada anului 2002 inculpatul O.E. a îndeplinit funcția de administrator al SC O.S.I.E. SRL cu sediul în Constanța.

În perioada anilor 2002-2003, în evidențele Oficiului Registrului Comerțului și ale băncii R.I., sucursala Moșilor București figura ca reprezentant al SC K.G.E. SRL, cu sediul în București, inculpatul A.J.H.

În perioada anului 2002 și până la data de 18 decembrie 2002, inculpatul M.P.T. a îndeplinit funcția de administrator al SC T.I. SRL, cu sediul în București.

Conform contractului de cesiune autentificat din 18 decembrie 2002 la Biroul Notarial Public O.I.M., inculpatul M.P.T. a cesionat părțile sociale ale SC T.I. SRL către doi cetățeni irakieni, A.M. și G.D. Potrivit procesului-verbal sub semnătură privată din 20 decembrie 2002, rezultă că inculpatul a predat noilor asociați ai firmei documentele de constituire și arhiva contabilă a acesteia, de la înființare și până la data cesionării.

În perioada anilor 2002-2003 inculpatul M.L. a îndeplinit funcția de administrator al societății comerciale înființate în Statele Unite ale Americii, SC P.S. U.S.A. INC, cu sediul în Florida.

În perioada anilor 2002-2003 inculpatul A.H.A. a îndeplinit funcția de administrator al SC V.C. SRL cu sediul în comuna Voluntari.

Având în vedere că s-a reținut în rechizitoriu împrejurarea că inculpații au realizat activitatea infracțională prin intermediul societăților comerciale mai sus indicate (cu excepția societății americane), acestea au fost introduse în cauză în calitate de părți responsabile civilmente.

Inculpatul O.E. a fost extrădat din Statele Unite Ale Americii și arestat preventiv în cauză până la data de 23 aprilie 2009, ulterior participând la proces la toate termenele de judecată și având termen în cunoștință, inclusiv pentru termenul din 19 aprilie 2010 când s-a judecat cauza pe fond.

Inculpatul A.J.H. a fost arestat provizoriu în Germania în baza mandatului de arestare european și apoi arestat preventiv în cauză până la data de 30 ianuarie 2009 participând la următoarele termene de judecată în stare de libertate și luând termen în cunoștință. Prin încheierea din 17 aprilie 2009 instanța a asigurat dreptul inculpatului A.J.H. de a se afla pe teritoriul României pentru a participa la proces.

Inculpatul M.P.T. a fost citat la adresa cunoscută în cursul urmăririi penale, sector 4 București, constatându-se că a vândut imobilul în care locuia. În continuare a fost citat în strada E.I.N., Parcul Băneasa, unde s-a stabilit că își are reședința și locuiește fiica sa, precum și prin afișare la sediul Consiliului local sector 5 București, în raza căruia își are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

Întrucât în dosar existat informații potrivit cărora inculpatul a părăsit teritoriul României și se află la o adresă necunoscută, pentru termenele de judecată din 8 martie 2010 și 26 martie 2010 inculpatul a fost citat și prin afișare la ușa instanței, potrivit art. 178 alin. (21) C. proc. pen., citație care a fost afișată cu 40 de zile înainte, conform art. 177 alin. (81) C. proc. pen.

Inculpatul M.L. a fost citat la adresa cunoscută în cursul urmăririi penale, din București, sector 2, unde își avea domiciliul cunoscut, rezultând că acel imobil a fost al concubinei sale, iar inculpatul nu a mai locuit la adresa respectivă pe parcursul procesului penal.

În continuare a fost citat prin afișare la sediul Consiliului local sector 5 București, în raza căruia își are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (4) teza II-a C. proc. pen.

Întrucât în dosar existau informații potrivit cărora inculpatul a părăsit teritoriul României și se află la o adresă necunoscută, pentru termenele de judecată din 8 martie 2010 și 26 aprilie 2010 inculpatul a fost citat și prin afișare la ușa instanței, potrivit art. 178 alin. (21) C. proc. pen., citație care a fost afișată cu 40 de zile înainte, conform art. 177 alin. (81) C. proc. pen.

Printr-o cerere adresată instanței la termenul de judecată din 21 aprillie 2008, inculpatul M.L. a solicitat să fie citat la adresa sa din Germania. În acest sens a depus la dosar un certificat de rezidență tradus, din care rezultă că începând cu 25 ianuarie 2002 și-a stabilit domiciliul la adresa de mai sus. Informațiile comunicate de autoritățile germane s-au bazat pe datele cunoscute despre persoană la autoritatea de înregistrare a rezidenței.

Verificările efectuate de Interpol în cursul anului 2003, spre a da informații pentru punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului au condus la concluzia că inculpatul nu a locuit și nu poate fi găsit la adresa din Munchen.

La solicitarea instanței, prin mesajul Interpol Wiesbaden a comunicat că inculpatul M.L. nu a locuit și nu a fost observat de vecini la adresa respectivă. Unul din apartamentele de la adresa respectivă este locuit de fosta soție a inculpatului, iar celălalt apartament este locuit de fiul acesteia. Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că inculpatul nu are un interes procesual real în citarea sa la adresa din Germania indicată, adresă cu care nu mai are nici o legătură, chiar dacă în baza de date, în lipsa altor informații date de inculpat sau de proprietarii imobilului, figurează în continuare ca având domiciliul; în aceeași perioadă inculpatul M.L. figura și în România , deși din cercetări a rezultat că nu mai locuiește la adresa respectivă. Ca urmare, tribunalul a apreciat că prin solicitarea de citare în Germania, inculpatul a urmărit prelungirea procedurii de judecată, ca urmare a efectuării la intervale mari de timp a procedurii de citare în străinătate. Finalitatea urmărită de art. 177 și urm. C. proc. pen. este aceea de a se asigura înștiințarea reală a părților despre proces, în acest sens fiind citați la locuința la care pot fi găsiți, sau pe care o frecventează astfel încât să poată lua la cunoștință despre termenele de judecată și actele de procedură efectuate, ceea ce nu s-a confirmat în speță cu privire la adresa indicată de inculpat, din Germania.

Inculpatul A.H.A. a fost citat la adresa societății sale din V., județul Ilfov, rezultând că nu este cunoscut la acea adresă, SC V.C. SRL nu a funcționat niciodată la adresa respectivă .

În continuare a fost citat prin afișare la sediul Consiliului local sector 5 București, în raza căruia își are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

Întrucât în dosar existau informații potrivit cărora inculpatul a părăsit teritoriul României și se află la o adresă necunoscută, pentru termenele de judecată din 8 martie 2010 și 26 aprilie 2010 inculpatul a fost citat și prin afișare la ușa instanței, potrivit art. 178 alin. (21) C. proc. pen., citație care a fost afișată cu 40 de zile înainte, conform art. 177 alin. (81) C. proc. pen.

Partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. București a luat termen în cunoștință prin consilier juridic delegat să reprezinte această instituție.

SC A. SRL Constanța a fost citat prin lichidatorul judiciar G.I. IPURL, care are drept de reprezentare a acestei societăți comerciale intrată în procedura falimentului judiciar, luând termen în cunoștință prin apărătorul ales cu drept de reprezentare.

SC K.G.E. SRL, la al cărei sediu social declarat rezultă că nu funcționează, fiind necunoscută, a fost citată prin afișare la sediul Consiliului local sector 5 București, în raza căruia își are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (9) raportat la alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

SC O.S.I.E. SRL a fost citată prin lichidatorul judiciar SC F.F. Consulting, care are drept de reprezentare a acestei societăți comerciale intrată în procedura falimentului judiciar.

SC P.S.R. SRL a fost citată prin lichidatorul judiciar SC V.V. IPURL, până la termenul când lichidatorul a înștiințat instanța că procedura falimentului față de această societate a fost închisă prin sentința comercială din 20 octombrie 2008 a Tribunalului Constanța, societatea comercială a fost radiată, iar lichidatorul descărcat de gestiune. Ca urmare, întrucât societatea comercială nu mai ființează, și nu mai poate avea personalitate juridică, tribunalul a apreciat că nu mai poate fi parte în procesul penal, și în consecință a scos-o din cauză.

SC V.C. SRL a fost citată prin afișare la sediul cunoscut din Voluntari, iar constatându-se că societatea nu a funcționat la acest sediu și nu este cunoscută, a fost citată prin afișare la sediul Consiliului local sector 5 București, în raza căruia își are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (9) raportat la alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

SC T.I. SRL a fost citată la sediul cunoscut din București, sector 3, rezultând că nu mai funcționează la sediul respectiv, fiind apoi citată prin afișare la sediul Consiliului local sector 5 București, în raza căruia își are sediul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, potrivit art. 177 alin. (9) raportat la alin. (4) teza a II-a C. proc. pen.

În cauză a fost introdusă ca terț poprit numita S.M. (fostă O.M.), având în vedere măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra imobilului deținut de aceasta în coproprietate cu inculpatul O.E. din Constanța, și asupra conținutului casetelor de valori aflate la Banca P. SA Constanța. Aceasta a fost prezentă la termenele de judecată și a luat termen în cunoștință.

Prima instanță a constatat că la termenul de judecată din 19 aprilie 2010, procedura de citare fiind completă, inculpații, partea civilă sau părțile responsabile civilmente nu au avut cereri noi de formulat în această privință, motiv pentru care tribunalul a apreciat că eventualele nulități relative referitoare la procedura de citare, de la termenele anterioare, au fost acoperite prin neinvocare, potrivit art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. Mijloacele de probă au fost administrate obiectiv, atât în defavoarea cât și în favoarea inculpaților, au fost încuviințate mijloacele de probă pertinente și posibil de administrat solicitate de inculpați, apărătorii acestora au participat la administrarea tuturor probelor, neexistând temeiuri pentru a aprecia că inculpații sau părțile responsabile civilmente reprezentate de aceștia au suferit o vătămare prin modul de derulare a procedurii în fața instanței de judecată, care să impună anularea vreunui act efectuat.

S-a reținut că din cuprinsul contractului de societate al SC C.L.T.I.E. SRL București autentificat din 11 iunie 1991 la notariatul de stat, rezultă că asociații acestei societăți comerciale cu răspundere limitată erau inculpații M.P.T. și M.L., precum și o a treia persoană, inculpatul M.L. având funcția de director general, iar M.P.T. funcția de director executiv.

De asemenea, din cuprinsul adresei Inspectoratului Teritorial de Muncă București rezultă că inculpatul M.L. a fost angajat în funcția de director la SC T.I. SRL, administrată de inculpatul M.P.T. Implicarea inculpatului M.L. în activitatea SC T.I. SRL a fost confirmată și prin declarațiile martorilor S.I. și S.V., precum și ale inculpatului O.E., care în această privință sunt susținute prin alte mijloace de probă.

Din actele transmise de banca B., la care a avut contul SC T.I. SRL a rezultat că inculpatul M.L. avea drept de semnătură în bancă, în calitate de reprezentant al SC T.I. SRL.

SC C.L.T.I.E. SRL și SC T.I. SRL au funcționat la aceeași adresă, din București sectorul 3, imobil aparținând SC C.L.T.I.E. SRL, și de asemenea, SC T.I. SRL a avut și un punct de lucru în Șoseaua O., închiriat de la SC C.L.T.I.E. SRL București.

Tribunalul a reținut, în consecință, că între acești inculpați au existat raporturi strânse de încredere, din moment ce s-au asociat în două societăți comerciale.

Din cuprinsul actelor de înființare ale P.S. USA, depuse în dovedire de către inculpați, s-a reținut că inculpații O.E. și M.L. s-au asociat în cadrul societății comerciale înființate în S.U.A., S.C. P.S. U.S.A. INC, în perioada de la înființare, anul 2001 și până în anul 2005.

Din copia buletinului de identitate al inculpatului M.L. a rezultat că acesta a locuit în perioada anterioară anului 2002 în Constanța, adică în aceeași localitate cu O.E.

Astfel fiind, tribunalul a constatat că acești doi inculpați se cunoșteau bine, între ei au existat legături strânse de încredere, de natură a-i determina să înființeze o societate comercială în străinătate.

Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 11 decembrie 2002, a reieșit că inculpatul M.P.T. a vândut fiului lui O.E., numitul O.A.I., un apartament situat în Constanța, la data de 18 octombrie 2002, pe care acesta l-a vândut mai departe la data de 11 decembrie 2002. Față de această conjunctură, precum și de relațiile dintre M.L. și M.P.T., tribunalul a reținut că toți cei trei inculpați s-au cunoscut bine între ei, anterior derulării raporturilor comerciale din 2002-2003 referitoare la exportul unor măști de gaze.

Din evidențele Oficiului Registrului Comerțului s-a constatat că inculpatul A.H.A. figura în cursul anului 2002 ca asociat într-un număr de 36 societăți comerciale cu răspundere limitată, majoritatea acestora neavând activitate. Acesta deținea permis legal de ședere în România în perioada amintită.

Cu privire la situația de fapt privind deducerea și încasarea taxei pe valoare adăugată de către SC P.S.R. SRL, în cursul lunilor septembrie-decembrie 2002 prima instanță a reținut că, în temeiul dispozițiilor Legii nr 345/2002, SC P.S.R. SRL reprezentată de inculpatul O.E. a formulat patru cereri de rambursare TVA cu control ulterior, aferent lunilor septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie 2002, invocându-se că TVA colectată și deductibilă corespunde exportului a 39.200 măști de gaze, tranzacție realizată prin comisionarul SC K.G.E. SRL București către clientul extern V.S. Milano, Italia.

Cererile au fost depuse sub semnătura inculpatul O.E., erau însoțite de declarații pe proprie răspundere ale aceluiași inculpat care atestau că operațiunile comerciale cu măști de gaze ar fi avut loc, că mărfurile au fost exportate și că operațiunile de export au generat TVA deductibilă și rambursabilă.

Astfel, inculpatul O.E. a depus la Administrația Finanțelor Publice Constanța, un număr de 4 cereri de rambursare T.V.A., după cum urmează:

- cererea nr. F1 din 2 octombrie 2002, prin care solicita rambursarea sumei de 51.227.968.305 ROL pentru TVA aferentă lunii septembrie 2002.

- cererea nr. F2 din 2 noiembrie 2002, prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 55.569.776.149 ROL pentru TVA aferentă lunii octombrie 2002.

- cererea nr. F3 din 2 decembrie 2002, prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 58.167.414.502 ROL pentru TVA aferentă lunii noiembrie 2002.

- cererea nr. F4 din 8 ianuarie 2003, prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 56.437.362.234 ROL pentru T.V.A. aferentă lunii decembrie 2002.

Pentru fiecare cerere de rambursare TVA, s-au anexat următoarele documente: copii de pe facturile externe; contract încheiat cu comisionarul SC K.G.E. SRL; copii de pe declarațiile vamale de export (D.V.E.), vizate de organul vamal pe care comisionarul a indicat proprietarul mărfii exportate, respectiv SC P.S.R. SRL; facturile fiscale emise de comitent (SC P.S.R. SRL) către comisionar (SC K.G.E. SRL) pe care este înscrisă mențiunea „scutit, cu drept de deducere-export în comision”.

Dintre cele 4 cereri, au fost aprobate și soluționate primele trei, conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 345/2002. Ca urmare, Trezoreria Constanța, prin O.P. din 9 octombrie 2002 a virat suma de 5.126.737,21 RON, prin O.P. din 11 noiembrie 2002 a virat suma de 5.556.977,61 RON iar prin O.P. din 5 decembrie 2002 a virat suma de 5.816.741,45 RON, în total virând suma de 16.500.456,27 RON (aprox șaisprezece milioane cinci sute de mii lei, adică o sută șaizeci și cinci de miliarde ROL) în contul bancar al SC P.S.R. SRL Constanța, deschis la Banca R., Sucursala Constanța.

Cu privire la cea de-a patra cerere, prin adresa din 17 ianuarie 2003 Administrația Finanțelor Publice Constanța a comunicat SC P.S.R. SRL, că urmare adresei Direcției de Control Fiscal Constanta, din 17 octombrie 2005 soluționarea acesteia a fost suspendată, întrucât au rezultat suspiciuni cu privire la realitatea operațiunilor comerciale de export raportate ca executate și a documentelor justificative prezentate pentru dovedirea acestora.

Inculpatul O.E. a recunoscut în declarația sa că el este persoana care a depus documentele pentru deducerea TVA menționate anterior.

Această situație de fapt a fost confirmată și prin declarațiile martorilor G.M. [„personal primeam de la O.E. documente pe care le verificăm să nu existe neconcordanțe și le înregistram (…) facturile pentru comision erau întocmite și semnate de O.E. (…) totul a fost coordonat de d-l O.E.”], M.S. [„am cunoștință despre relațiile comerciale dintre SC O.S.I.E. SRL, P.S. și SC K.G.E. SRL, SC V.C. SRL, numai din facturile comerciale prezentate spre înregistrare de către O.E. (…) am consemnat eu sau G.M. date privind identificarea societăților și mențiunea „Scutit cu drept de deducere”, export în comision, restul conținutului era completat de O.E.”].

La data de 16 ianuarie 2003, înainte de expirarea perioadei de 6 luni prevăzute în art. 27 alin. (2) din Legea nr. 345/2002 pentru control ulterior, Direcția de Control Fiscal Constanța a declanșat un control cu privire la legalitatea cererilor formulate de SC P.S.R. SRL și a sumelor aprobate și rambursate, datorită sumelor mari ce s-au solicitat a fi rambursate dar și datorită suspiciunilor apărute.

Controlul efectuat s-a materializat în procesul-verbal din 22 ianuarie 2003 al Direcției de Control Fiscal Constanța prin care s-a constatat că lipsește faptul comercial generator de TVA (exportul de măști de gaze complete), contrar dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 345/2002.

Cu ocazia controlului efectuat, organele fiscale au constatat că, în perioada ianuarie-august 2002 SC P.S.R. SRL Constanța nu a înregistrat venituri, singurele operațiuni taxabile fiind cele rezultate din vânzarea unor active corporale, în sumă de 48.176.583 RON, astfel că la 31 august 2002 s-a înregistrat TVA de rambursat în sumă de 9.458.775 RON.

Totodată s-a constatat că, din septembrie 2002, societatea a realizat exclusiv operațiuni de export măști de gaze complete, export derulat pe baza unui contract de comision încheiat cu comisionarul SC K.G.E. SRL București, iar din situația exporturilor raportate ca efectuate rezultă că în perioada septembrie-decembrie 2002 s-au realizat 30 operațiuni de export, toate înregistrate prin Punctul Vamal Băneasa-București.

Potrivit declarațiilor martorei G.M. și constatărilor organelor fiscale, SC P.S.R. SRL nu a avut activitate în cursul anului 2002, până în septembrie când a început să deruleze exporturile de măști de gaze, cu excepția vânzării unui imobil către martorul E.N.Y

Întrucât, cu ocazia controlului efectuat, inspectorii fiscali au constatat că pe D.V.E.-uri este înscris un comision de 0,5% despre care aceștia aveau cunoștință că nu mai este prevăzut de dispozițiile legale în materie și ca urmare nu se mai datorează, au verificat la Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, Biroul Vamal de Control și Vămuire la Frontieră Băneasa (înscris pe D.V.E.-uri ca birou unic de vămuire) realizarea efectivă a operațiunilor de export invocate pentru rambursarea TVA.

Deoarece organele vamale au comunicat prin adresa din 21 ianuarie 2003 inexistența vreunei înregistrări în baza de date informatică a biroului vamal a vreunei operațiuni de export efectuate de SC K.G.E. SRL București, organele fiscale au concluzionat că toate cele 30 operațiuni de export cu măști de gaze sunt fictive și, pe cale de consecință toate documentele aferente acestora sunt false, în ele fiind consemnate și invocate operațiuni scutite care dau drept de deducere TVA dar care nu au avut loc în realitate.

Prin adresa din 27 ianuarie 2003 autoritatea vamală a menționat expres, „combinația între numărul de declarație și data la care se presupune că aceasta a fost emisă, nu se regăsește în baza de date”. Totodată Direcția Generală a Vămilor a transmis și toate cele 30 declarații vamale înregistrate la organele vamale care aveau același număr de înregistrare cu cele identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL.

În consecință s-a procedat la compararea tuturor declarațiilor vamale de export identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL cu declarațiile vamale înregistrate în mod real, în evidența autorității vamale, identificate după numărul de înregistrare și s-a constatat că acestea se referă la alte mărfuri, alte operațiuni (importuri nu exporturi), cu alți titulari ai operațiunilor și în cele mai multe cazuri au fost înregistrate la alte date calendaristice.

De exemplu: declarația vamală (reală) înregistrată la vamă din 15 iulie 2002 se referă la o operațiune de import, titularul fiind SC A.Y.I.E. SRL, iar mărfurile ce au făcut obiectul operațiunii constând în „pepeni galbeni”, pe când declarația vamală cu același număr, este înregistrată în evidențele SC P.S.R. SRL ca fiind emisă la 4 octombrie 2002 și se referă la măști de gaze.

Tribunalul a reținut că declarațiile vamale de export G1 din 16 septembrie 2002; G2 din 16 septembrie 2002; G3 din 16 septembrie 2002; G4 din 18 septembrie 2002; G5 din 18 septembrie 2002; G6 din 20 septembrie 2002; G7 din 20 septembrie 2002; G8 din 20 septembrie 2002; G8 din 4 octombrie 2002; G10 din 3 octombrie 2002; G11 din 3 octombrie 2002; G12 din 3 octombrie 2002; G13 din 1 octombrie 2002; G14 din 1 octombrie 2002; G15 din 01 octombrie 2002; G16 din 1 octombrie 2002; G17 din 20 noiembrie 2002; G18 din 20 noiembrie 2002; G19 din 20 noiembrie 2002; G20 din 18 noiembrie 2002; G21 din 18 noiembrie 2002; G22 din 14 noiembrie 2002; G23 din 14 noiembrie 2002; G24 din 14 noiembrie 2002; G25 din 16 decembrie 2002; G26 din 16 decembrie 2002; G27 din 16 decembrie 2002; G28 din 13 decembrie 2002; G29 din 13 decembrie 2002; și G30 din 13 decembrie 2002 identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL și care au fost utilizate pentru solicitarea rambursării ilegale de TVA sunt false; pe cale de consecință, au fost apreciate ca fiind false și celelalte documente aferente celor 30 de declarații vamale de export, în sensul că ceea ce s-a consemnat în cuprinsul lor nu exprimă realitatea, deci măștile de gaze nu au fost livrate în mod real unui partener extern, contra cost, astfel cum cer dispozițiile art. 1 lit. a), art. 3 și art. 14 din Legea nr. 345/2002 privind TVA.

Ca atare, inculpatul O.E. nu putea justifica dreptul de deducere al TVA, conform art. 24 din aceeași lege, cu documentele respective, care nu exprimau o tranzacție comercială reală.

Fiecărui set de documente întocmite pentru operațiunile de export îi erau anexate: declarații vamale de export (D.V.E.), factură fiscală (care ținea loc de dovadă a livrării mărfii în vederea exportului), C.I. (care atestă că marfa a fost livrată beneficiarului extern, în cazul de față V.S. din Milano-Italia), P.L. (document obligatoriu întocmit în cazul livrărilor de mărfuri apreciate prin numărare), document de transport (C.M.R.), declarația de încasare valutară (D.I.V.).

Pe facturile interne, la rubrica „date privind expediția” s-a făcut mențiunea că persoana delegată cu predarea mărfii este inculpatul O.E., care semna în această calitate pe documentul menționat, precum și în calitate de reprezentant al furnizorului.

În același set de documente aferente operațiunii de export analizată spre exemplificare, în contabilitatea societății a fost identificată și declarația de încasare valutară (D.I.V.) seria E nr. Y29 care atestă că valoarea mărfii exportată a fost încasată la 19 septembrie 2002 în contul comisionarului SC K.G.E. SRL deschis la Banca R.I., sucursala Moșilor-București.

Tribunalul a reținut că declarația de încasare valutară este falsă, deoarece verificările efectuate la unitatea bancară au demonstrat că, încasarea valutei nu s-a realizat, fapt consemnat în procesul-verbal din 30 ianuarie 2002, semnat și de directorul sucursalei care, împreună cu organele de poliție a constatat că SC K.G.E. SRL nu a rulat sume în valută prin Banca R.I., sucursala Moșilor.

În consecință, toate declarațiile de încasare valutară, anexate tuturor seturilor de documente aferente celor 30 de operațiuni de export au fost considerate ca nereale, false, în sensul că nu exprimau realitatea celor consemnate în cuprinsul lor.

Referitor la cele 9 adrese, pretins emise de SC K.G.E. SRL și adresate Băncii R.I., sucursala Moșilor prin care „se certifică sub întreaga responsabilitate” încasarea D.I.V.-urilor s-au reținut următoarele:

Astfel, prin adresa din 20 septembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y1; seria E nr. Y30 și seria E nr. Y3, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 23 septembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 2.524.160,00 euro cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y4; seria E nr. Y5 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 26 septembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y6; seria E nr. Y7 și seria E nr. Y8 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 9 octombrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 5.048.320,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y9; seria E nr. Y10, seria E nr. Y11 și seria E nr. Y12 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 4 octombrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 5.048.320,00 euro cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y13, seria E nr. Y14, seria E nr. Y15, seria E nr. Y16 fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro;

Prin adresa din 25 noiembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y17, seria E nr. Y18, seria E nr. E nr. Y19, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 19 noiembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y20, seria E nr. Y21, seria E nr. Y22, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 18 decembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y23, seria E nr. Y24, seria E nr. Y25, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro; prin adresa din 20 decembrie 2002 s-a confirmat încasarea sumei de 3.786.240,00 euro, cu D.V.I.-urile: seria E nr. Y26, seria E nr. Y27, seria E nr. Y28, fiecare în valoare de 1.262.080,00 euro.

Întrucât în contul bancar al SC K.G.E. SRL nu s-au derulat sume în valută primite de la parteneri externi, s-a constatat că nici aceste adrese nu exprimă realitatea.

Prin întocmirea în fals a acestor adrese s-a creat dovada încasării valutei de către SC K.G.E. SRL și s-au putut justifica compensările la care s-a recurs cu SC P.S.R. SRL și SC T.I. SRL.

În sprijinul susținerii că D.I.V.-urile erau false a fost avut în vedere și răspunsul dat de Banca F. cu adresa din 7 martie 2003, în care se menționa că formularele de D.I.V., cuprinse între seriile E nr. Y12-E nr. Y28 utilizate de SC K.G.E. SRL reprezentată de inculpatul A.J.H., au fost eliberate de unitatea bancară unei alte persoane, respectiv inculpatului A.H.A., dar în calitate de reprezentant al SC D.C. SRL și nu al SC V.C. SRL Voluntari, societate ce a fost utilizată în prezentul dosar.

S-au identificat și audiat lucrători vamali T.N. și B.E., posesorii ștampilelor cu codurile de identificare „EE” și „FF” ale căror amprente de ștampilă apăreau pe declarațiile vamale identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL. Din declarațiile acestora a rezultat că semnăturile aplicate pe declarațiile vamale falsificate nu le aparțin și mai mult, au declarat că nu au participat niciodată la vămuirea unui asemenea gen de marfa, respectiv măști de gaze.

Din conținutul raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecății a rezultat că semnăturile aplicate pe declarațiile vamale respective nu aparțin lucrătorilor vamali ale căror ștampile au fost identificate pe aceste documente, T.N. și B.E. Acești martori au fost audiați și în cursul judecății, din declarațiile lor rezultând inexistența operațiunilor vamale înscrise în declarațiile vamale aferente celor 30 de exporturi de măști de gaze, pretins efectuate de către SC K.G.E. SRL.

Totodată s-au efectuat verificări la SC I.C. SA București, societate ce figura ca fiind comisionar vamal pe declarațiile de vămuire și s-a constatat că această societate comercială nu a prestat servicii de această natură pentru SC K.G.E. SRL București, nici pentru măști de gaze și nici pentru alte categorii de mărfuri.

S-a procedat, totodată, la verificarea persoanei ce figurează pe declarațiile vamale de export măști de gaze, ca reprezentant al SC K.G.E. SRL București, pe nume S.C. Fiind audiate toate persoanele care au numele de „S.” și prenumele „C.” (indiferent dacă mai au și alte prenume), s-a constatat că acestea nu au nici o legătură cu SC K.G.E. SRL București și nici nu-l cunosc pe reprezentantul acestei societăți, inculpatul A.J.H.

În consecință, tribunalul a reținut că toate actele întocmite în legătură cu exportul de măști de gaze conțin multiple consemnări nereale.

Toate livrările scriptice de „măști de gaze complete” înregistrate la SC P.S.R. SRL Constanța proveneau de la SC T.I. SRL București reprezentată de inculpatul M.P.T.

Din facturile fiscale având seriile de la nr. Z1 la nr. Z11, a rezultat că în perioada septembrie-decembrie 2002 s-au efectuat livrări de măști de gaze complete în valoare de 1.237.280.128.000 ROL, o mie două sute treizeci și șapte miliarde ROL.

Toate facturile fiscale erau semnate la rubrica furnizor de inculpatul M.P.T. ca reprezentant al SC T.I. SRL București și fiind însoțite de „note de recepție și constatare diferențe”, documente semnate de inculpatul O.E., care atestau că marfa a fost recepționată și a intrat în patrimoniul SC P.S.R. SRL Constanța. De altfel, inculpatul O.E. a semnat pe facturi și ca reprezentant al beneficiarului cumpărător (la rubrica „semnătura de primire”).

Din declarațiile inculpatului O.E., ca și din declarațiile martorilor angajați ai societății sale (G.M., G.C., M.S., M.C., T.D.) a rezultat că, în realitate, nu au fost recepționate faptic și nu au fost văzute bunurile ce făceau obiectul intrării în patrimoniu, și al facturilor emise către comisionarul exportator (măștile de gaze).

În ce privește suma deosebit de mare invocată ca și preț al măștilor de gaze, ce trebuia plătită către furnizorul SC T.I. SRL (o mie două sute treizeci și șapte de miliarde ROL) aceasta era de natură a atrage atenția inculpatului asupra realității ei, mai ales în condițiile în care inculpatul, fiind în relații de apropiere cu ceilalți doi inculpați implicați în conducerea SC T.I. SRL, putea să evalueze și puterea financiară a firmei acestora.

O astfel de tranzacție deosebit de valoroasă, care s-a dovedit că a adus în decurs de 4 luni în patrimoniul SC P.S.R. SRL, fără nici un efort financiar, 165 de miliarde ROL, nu se putea rezuma la discuții privind modalitatea și data emiterii facturilor, susținerile în acest sens ale inculpatului O.E. fiind neverosimile.

S-a apreciat că, din moment ce societatea sa era principala implicată în export, deoarece figura ca proprietară a mărfii și purta răspunderea, conform actelor întocmite, asupra exactității numărului și calității măștilor de gaze exportate, precum și asupra plății prețului către SC T.I. SRL, nu poate fi credibilă susținerea potrivit căreia inculpatul O.E. s-a implicat în derularea tranzacției fără a verifica toate consecințele ce derivau pentru sine și pentru societatea sa.

Din conținutul raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecății a rezultat că semnăturile aplicate pe facturile fiscale emise de SC T.I. SRL aparțin probabil inculpatului M.P.T. Semnăturile model de comparație ale acestui inculpat au fost preluate de pe documente anterioare semnate de el (contract de societate semnat la notar public, semnătură de pe actul de identitate) cu privire la care inculpatul nu avea interes în a executa o altă semnătură decât a sa, și nici o altă persoană nu avea interes în a semna în locul său.

Concluzia de probabilitate emisă de expertul grafoscop s-a datorat faptului că semnăturile model de comparație nu au fost examinate în original, ci în copie xerox, din acest punct de vedere unele aspecte legate de viteza de execuție, gradul de apăsare cu instrumentul scriptural, fiind mai puțin certe. Tribunalul a reținut că expertul a determinat însă numeroase elemente ce atrag concluzia că facturile emise de SC T.I. SRL au fost semnate de inculpatul M.P.T. Aceste concluzii s-au coroborat cu alte probe ale dosarului, declarația inculpatului O.E. care confirmă că facturile erau emise într-adevăr de M.P.T., administratorul societății, declarațiile martorilor S.I. și S.V. care confirmă întâlnirile dintre O.E. și M.P.T., la sediul SC T.I. SRL, în perioada emiterii facturilor legate de măștile de gaze, împrejurarea că inculpatul M.P.T., fiind administratorul societății, avea controlul asupra ștampilei și asupra emiterii facturilor și acestea nu ar fi putut fi emise fără știrea sa, multitudinea semnăturilor cu aceleași caracteristici (30 pe facturi, 8 pe ordinele de compensate a datoriilor) precum și relațiile de încredere dintre cei trei inculpați.

Pentru identificarea furnizorului măștilor de gaze livrate de SC T.I. SRL București, s-au efectuat verificări la unicul producător de măști de gaze din România, SC R. SRL București, societate care cu adresa din 7 martie 2003 a comunicat lista beneficiarilor săi în perioada 2000-2002 și din studierea acesteia s-a constatat că SC T.I. SRL București nu figurează printre beneficiari.

S-au efectuat verificări și la Direcția Generală a Vămilor, pentru eventualitatea în care mărfurile ar fi fost importate, iar prin adresa din 28 februarie 2003 autoritatea vamală a transmis pe suport magnetic lista importatorilor și exportatorilor de măști de gaze de toate tipurile. Din studierea listei se constată că SC T.I. SRL nu figura printre aceștia.

Plățile către furnizorul SC T.I. SRL s-au justificat prin prezentarea de către SC P.S.R. SRL a patru ordine de compensare datorii nr. A1 din 27 septembrie 2002 pentru suma de 322.461.440.000 ROL; nr. A2 din 11 octombrie 2002 pentru suma de 324.670.080.000 ROL; nr. A3 din 22 noiembrie 2002 pentru suma de 339.688.832.000 ROL și nr. A4 din 17 decembrie 2002 pentru suma de 250.459.776.000 ROL.

În operațiunea de compensare a fost implicată și SC K.G.E. SRL deși între această societate și SC T.I. SRL nu a fost nici o relație comercială.

În total operațiunile de compensare a datoriilor s-au referit la compensarea sumei de 1.237.280.128.000 ROL.

Aceste ordine de compensare datorii, semnate și ștampilate de inculpatul M.P.T. în calitate de administrator al SC T.I. SRL, de inculpatul O.E. în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL și de numitul H.E. (persoană inexistentă) în calitate de administrator al SC K.G.E. SRL, certificau în esență faptul că:

- SC K.G.E. SRL avea o obligație de plată către SC P.S.R. SRL, rezultată din remiterea prețului plătit de societatea italiană V.S. pe măștile de gaze;

- SC P.S.R. SRL avea o obligație de plată către SC T.I. SRL rezultată din plata prețului măștilor de gaze cumpărate de la aceasta;

-SC T.I. SRL avea o obligație de plată către SC K.G.E. SRL, pretinse din operațiuni comerciale neidentificate.

În cursul judecății s-au depus înscrisuri privind rulajul sumelor de bani ale SC T.I. SRL în cursul anului 2002, prin banca la care aceasta avea cont deschis, rezultând că SC T.I. SRL a rulat sume de bani foarte mici, incompatibile cu valoarea de achiziție a măștilor de gaze. Astfel, au fost rulate sume de ordinul a 38 milioane ROL, cea mai mare sumă rulată fiind de 130 milioane ROL.

De asemenea, în cursul judecății s-au depus înscrisuri în dovedirea deconturilor de TVA efectuate de SC T.I. SRL în perioada anului 2002, rezultând de asemenea raportări care nu se pot referi la TVA-ul aferent vânzării de măști de gaze către SC P.S.R. SRL.

Analizând aceste mijloace de probă, tribunalul a reținut următoarele:

- SC T.I. SRL nu ar fi putut achiziționa măști de gaze, atât pentru faptul că nu rezultă sursa sa de aprovizionare internă sau externă, dar și pentru faptul că nu dispunea de banii necesari, aspect rezultat din rulajul contului bancar. S-a avut în vedere că o astfel de sumă imensă de bani pretinsă a fi folosită (1.237.280.128.000 ROL) nu putea fi derulată decât prin intermediul băncii, nefiind verosimilă ipoteza deținerii ei de către SC T.I. SRL ca bani lichizi în casierie, pentru a se susține că banii au existat; deși nu sunt evidențiați în contul bancar;

- SC T.I. SRL nu a primit nici o sumă de bani ca preț al măștilor de gaze pretins vândute prin intermediul contractului și facturilor emise, deci nu ar fi putut face plata furnizorului său de la care se presupune că ar fi trebuit la rândul său să cumpere măștile de gaze –în condițiile în care SC Tescom Internațional nu confecționa el însuși astfel de bunuri;

- SC K.G.E. SRL nu a primit nici o plată externă aferentă măștilor de gaze pretins exportate; prin urmare, nu ar fi putut face nici o plată către SC P.S.R. SRL , sau direct către SC T.I. SRL, și nici nu ar fi avut vreun interes în a confirma compensarea datoriilor pretinse ale SC T.I. SRL către sine, dacă acestea ar fi fost reale, câtă vreme nu beneficiase de nici o sumă care să compenseze aceste datorii.

De altfel, din rulajul bancar al SC T.I. SRL nu a rezultat existența vreunei operațiuni comerciale, care să atragă vreo plată, între SC T.I. SRL și SC K.G.E. SRL.

În consecință, s-a reținut că facturile emise de inculpatul M.P.T. în numele SC T.I. SRL, precum și ordinele de compensare a datoriilor, nu reprezintă realitatea, acest lucru fiind cunoscut de inculpații implicați, care dețineau controlul asupra operațiunilor comerciale și financiare din cadrul societăților lor și nu puteau avea o percepție eronată asupra acestei situații.

În ceea ce privește situația de fapt referitoare la disimularea adevăratei naturi și a circulației sumelor de bani obținute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractului de comision referitor la intermedierea vânzării măștilor de gaze, și prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare de țaglă (profile din metal) încheiat cu P.S. USA administrată de inculpatul M.L. s-au reținut următoarele.

Pentru a justifica livrarea mărfii la export dar și pentru a crea un circuit documentar care să permită externalizarea sumelor obținute prin rambursarea de TVA, inculpatul O.E. în calitate de reprezentant al SC P.S.R. SRL a încheiat contractul de comision din 10 septembrie 2002 cu societatea P.S. USA INC reprezentată de inculpatul M.L. Prin acest contract se atesta faptul că societatea americană ar fi intermediat contractul de export de măști de gaze dintre SC P.S.R. SRL și societatea V.S. Milano din Italia prin intermediul SC K.G.E. SRL (indicându-se în contract că, tranzacția comercială prin comisionarul SC K.G.E. SRL a fost consimțită prin contractul din 2 septembrie 2002).

Ulterior, societatea P.S. USA INC reprezentată de inculpatul M.L. a emis factura INVOICE din 2002 prin care pretindea să-i fie plătită suma de 1.466.240 dolari SUA direct de SC P.S.R. SRL pentru intermedierea afacerii.

Inculpatul O.E. nu a contestat faptul că a încheiat și semnat contractul de comision amintit, pe acesta figurând semnătura sa și ștampila SC P.S.R. SRL asupra căreia deținea controlul.

În ceea ce privește pe inculpatul M.L., pe contract și pe facturile emise în numele societății americane era aplicată ștampila acesteia, precum și o semnătură ce reproducea numele „M.”.

Deoarece din probele dosarului a rezultat că nu a existat în realitate un export de măști de gaze și că toate înscrisurile care certifică acest export nu au la bază operațiuni reale, astfel cum prevede art. 2 și art. 3 din Legea nr. 345/2002 (livrare de bunuri, transferul dreptului de proprietate asupra acestora), tribunalul a reținut că nici contractul de intermediere a vânzării măștilor de gaze încheiat cu P.S. USA nu reflectă realitatea și adevărata voință a contractanților.

Din suma de 51.267.372.094 ROL încasată la data de 10 octombrie 2002, urmare aprobării primei cereri de rambursare TVA, SC P.S.R. SRL, concomitent cu virarea unor sume de bani în contul SC V.C. SRL, a cumpărat la 15 octombrie 2002 suma de 1.281.000 dolari SUA reprezentând 42.465.150.000 ROL. Ulterior cu dispoziția de plată valutară externă din 15 octombrie 2002, SC P.S.R. SRL prin inc. O.E., a ordonat băncii (Banca R.) efectuarea unei plăți externe în sumă de 1.280.000 dolari SUA în contul personal deschis de inculpatul M.L. la „F.U.N.B.H. Florida, S.U.A.”.

La rubrica detalii corespunzătoare, în dispoziția de plată valutară externă s-a înscris că operațiunea valutară reprezintă avans la un import din S.U.A. a 25.000 MT tagle, invocându-se un alt contract încheiat între cele două societăți, referitor la acest import .

În vederea validării operațiunii ordonate, inculpatul O.E. a prezentat unității bancare, respectiv la Banca R., Sucursala Constanța, contractul din 10 septembrie 2002 potrivit căruia S.C. P.S. USA INC reprezentată de inculpatul M.L. urma să livreze SC P.S.R. SRL Constanța reprezentată de inc. O.E. cantitatea de 25.000 MT tagle, precum și factura proformă din 1 octombrie 2002.

Ulterior, inculpatul O.E. a depus la aceeași bancă un document, prin care inculpatul M.L. solicita ca plata, în avans pentru marfa contractată să se realizeze în contul sau personal deschis la „F.U.N.B.H.”.

Fiind considerată suspectă, la 4 februarie 2003 tranzacția a fost raportată Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care a solicitat relații de la Banca R. și ulterior Banca Națională a României, Direcția de Supraveghere a efectuat un control.

Suma a fost restituită în două etape către SC P.S.R. SRL. Astfel, inspecția Banca Națională a României a constatat că, ulterior suma a fost restituită parțial, 1.203.000 dolari SUA prin Banca H.S.B.C. S.U.A., bancă corespondentă a Băncii R., fiind creditat contul SC P.S.R. SRL Constanța la data de 21 octombrie 2002 iar diferența de 76.990 dolari SUA a fost restituită la 6 noiembrie 2002, cu ordinul de plată, în contul SC P.S.R. SRL.

S-a constatat că această din urmă restituire s-a realizat de către numitul T.A.T., originar din A., Iordania, plata fiind făcută de la o bancă din Arabia Saudită, și nu din contul inculpatului M.L., prima instanță apreciind că se confirmă cu certitudine implicarea inculpatului M.L. în operațiunile de restituire ilegală de TVA efectuate de O.E. și în cele de disimulare a naturii și circulației sumelor de bani astfel obținute.

S-a motivat că în dosar există o serie de mijloace de probă care indică implicarea inculpatului M.L. în activitatea infracțională reținută, respectiv:

- înscrisurile referitoare la înființarea și componența personalului din societățile comerciale SC C.L.T.I.E. SRL și SC T.I. SRL, din care rezultă că M.L. avea putere de decizie în acestea, prin natura funcției și a relațiilor de parteneriat fiind informat cu privire la operațiunile comerciale în curs; în același sens au fost avute în vedere, înscrisurile din care rezultă parteneriatul dintre M.L. și O.E.;

- declarația martorului S.V. prin care arată că l-a perceput pe M.L. ca fiind un șef, și că acesta le-a comunicat angajaților că SC C.L.T.I.E. SRL își va înceta activitatea.

- declarația inculpatului O.E. din cursul judecății prin care arată că persoana care s-a ocupat personal de preluarea facturilor SC P.S.R. SRL și de înmânarea facturilor externe emise de SC K.G.E. SRL, a D.V.E.-urilor, a D.I.V.-urilor, a C.M.R.-urilor și packing list, a adreselor de confirmare a primirii plăților externe, este inculpatul M.L.

S-a apreciat că toate aceste aspecte conjuncturale, care individual separat nu au forța de a proba vinovăția inculpatului M.L., sunt alăturate probei certe din care rezultă că inculpatul O.E. a trimis în contul personal al inculpatului M.L., deschis în S.U.A., o sumă importantă de bani (1.281.000 dolari SUA), deși rezultă că nu există nici o justificare reală a acestei plăți, nici către P.S. USA și cu atât mai puțin către M.L. ca persoană fizică. Inculpatul M.L. a operat în contul respectiv din S.U.A., și a dispus de suma de bani virată, în sensul că o parte din aceasta a returnat-o către SC P.S.R. SRL iar o parte a luat o destinație necunoscută, însă a fost restituită către Banca R. prin plată de către un cetățean iordanian, plata fiind făcută din Arabia Saudită.

Inculpatul M.L. nu a putut returna din contul său întreaga sumă, deoarece dispusese deja de o parte din aceasta (77.000 dolari SUA) , care apoi a fost returnată în numele său.

Așadar, tribunalul a reținut că inculpatul O.E. nu ar fi avut nici un motiv de a trimite banii respectivi în contul personal al lui M.L., dacă nu ar fi fost o înțelegere între ei în acest sens și dacă M.L. nu ar fi fost în realitate implicat în imaginarea circuitului documentar ce a condus la obținerea restituirii TVA.

S-a arătat că nu se poate aprecia că M.L. nu a cunoscut despre contractele și facturile semnate și ștampilate în numele P.S. USA, câtă vreme acestea au produs un beneficiu direct substanțial în patrimoniul său; împrejurarea că ulterior suma de bani a fost restituită către SC P.S.R. SRL s-a datorat sesizării organelor competente române în domeniul combaterii spălării banilor, despre care inculpatul O.E. a luat cunoștință, fiind de asemenea verosimil că organele competente americane au sesizat virarea nejustificată a unei sume mari de bani în contul unei persoane fizice, impunând restituirea acesteia.

S-a constatat, de asemenea, că nu se poate aprecia că inculpatul M.L. s-a implicat cu bună credință în tranzacția de măști de gaze, câtă vreme aceasta nu a existat în realitate; prin contractul de comision încheiat în numele P.S. USA, ar rezulta că însuși M.L. este persoana intermediară dintre societatea V.S. Milano și societățile române, și deci el trebuia să cunoască cel mai bine, din contactul cu societatea italiană, dacă exportul se desfășura sau nu, plățile efectuate, comisionul ce-i revenea din aceasta, etc. Exportul, astfel cum este conturat din acte, s-a desfășurat prin 30 de transporturi diferite, pe parcursul lunilor septembrie-decembrie 2002, astfel încât, dacă M.L. era de bună credință în ce privește contractele încheiate și facturile emise, ar fi avut posibilitatea de a sesiza inexistența operațiunilor reale de export.

Față de aceste elemente de probă, tribunalul a reținut că mijlocul de probă constând în raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecății nu este de natură a exclude participația penală a inculpatului M.L.; acest raport de expertiză a concluzionat că semnăturile în litigiu de pe contractele și facturile semnate în numele P.S. USA nu au fost executate de M.L. Semnăturile model de comparație ale acestui inculpat au fost extrase, ca și în cazul lui M.P.T., din înscrisuri anterioare pe care inculpatul rezultă că le-a semnat personal.

Tribunalul a reținut că, în esență, concluzia expertului grafoscop s-a bazat pe diferența dintre cele două tipuri de semnături, constând în inexistența literei „L” la semnătura în litigiu, și la executarea diferită a minusculei „z”. În același timp, expertul a concluzionat că semnăturile în litigiu se aseamănă din punct de vedere morfologic, al caracteristicilor grafice generale și individuale, fiind specifice unui singur autor. Semnăturile sunt realizate cu viteză, dimensiune mare, din două depuneri ale instrumentului scriptural. Față de aceste elemente, și având în vedere celelalte probe administrate, tribunalul a reținut că explicația diferenței de semnături poate fi aceea că în perioada respectivă inculpatul M.L. își modificase, în elemente care nu sunt esențiale, semnătura, sau că în mod deliberat și-a autofalsificat propria semnătură, eventual chiar fără știința celorlalți inculpați, ca o măsură de prevedere în cazul în care infracțiunile ar fi descoperite .

În cursul judecății s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii internaționale în S.U.A., prin care să se lămurească pe deplin, și prin intermediul acesteia, existența societății P.S. USA INC, amprenta ștampilei, persoana care avea dreptul de a opera și care a operat în contul deschis de inculpatul M.L. la „F.U.N.B.H. Florida-S.U.A.”. Autoritățile americane nu au dat curs acestei cereri, însă lipsa informațiilor respective a fost complinită de probele dosarului, care au certificat faptul că inculpatul M.L. a săvârșit actele materiale pentru care a fost trimis în judecată și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor indicate în rechizitoriu.

Referitor la situația de fapt privind la disimularea adevăratei naturi și a circulației sumelor de bani obținute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare de șină de cale ferată încheiat cu SC V.C. SRL administrată de inculpatul A.H.A. s-a arătat că după intrarea în contul SC P.S.R. SRL a celor două tranșe de restituire, suma de 1.279.990 dolari SUA a fost convertită în ROL de inculpatul O.E. și utilizată pentru efectuarea unor plăți interne, majoritatea în beneficiul SC V.C. SRL Voluntari, ca de altfel și majoritatea sumelor dobândite ulterior prin aprobarea următoarelor două cereri de rambursare T.V.A.

Din verificările efectuate asupra contului bancar deschis de SC P.S.R. SRL Constanța la Banca R., Sucursala Constanța, dar și din verificările efectuate de Banca Națională Română, Direcția Supraveghere, a rezultat că în perioada 14 octombrie 2002-19 decembrie 2002, din contul SC P.S.R. SRL Constanța s-a plătit în contul SC V.C. SRL Voluntari suma de 149.071.298.630 ROL.

Situația transferurilor bancare din contul SC P.S.R. SRL în contul SC V.C. SRL Voluntari a rezultat și din situația documentelor bancare (ordine de plata) identificate în contabilitatea SC P.S.R. SRL, depuse la dosarul cauzei.

Între SC P.S.R. SRL reprezentată de inculpatul O.E. și SC V.C. SRL Voluntari reprezentată de inculpatul A.H.A., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2002, prin care SC V.C. SRL se obliga să livreze SC P.S.R. SRL cantitatea de 15.000 tone șină cale ferată, iar cumpărătorul se obliga să achite contravaloarea totală a mărfii, în avans, până la data de 1 martie 2003.

SC V.C. SRL Voluntari a emis către SC P.S.R. SRL un număr de trei facturi fiscale în valoare totală de 149.071.298.630 ROL cu explicația „Avans marfa” după cum urmează: nr. B1 din 30 octombrie 2002 în sumă totală de 22.707.000.000 ROL; nr. B2 din 11 noiembrie 2002 în sumă totală de 20.957.000.000 ROL; nr. B3 din 18 decembrie 2002 în sumă totală de 105.407.298.630 ROL.

Inculpatul O.E. a dispus transferuri bancare succesive, în cuantum de până la 500.000.000 ROL/operațiune, existând mai multe transferuri în aceeași zi, acest mod de lucru neputând fi justificat decât din perspectiva evitării atragerii atenției asupra sa a autorităților în domeniul prevenirii spălării banilor.

Potrivit documentelor contabile ale SC P.S.R. SRL, în realitate, SC V.C. SRL Voluntari nu a livrat nici o cantitate de șină de cale ferată, astfel încât aceste operațiuni s-au consemnat în mod nereal în documentele întocmite (contract și facturi); pentru efectuarea plăților către SC V.C. SRL Voluntari, plăți ordonate de inculpatul O.E., acesta a invocat motivația „avans marfa”, justificare neverosimilă având în vedere experiența în afaceri a inculpatului, care determina prudență în plata în avans a unei sume deosebit de mari, mai ales când această plată a sumei de 149.071.298.630 ROL s-a efectuat la un interval relativ mare de timp (octombrie-decembrie 2002) fără ca în același interval societatea administrată de O.E. să fi primit fie și numai o singură livrare din marfa achitată, deci inculpatul ar fi avut posibilitatea de a stopa plata sumelor reprezentând avans, până când se convingea de realitatea livrării șinei de cale ferată.

De altfel și Banca R., Sucursala Constanța, prin care s-au derulat plățile a considerat suspecte aceste tranzacții și a solicitat explicații plătitorului respectiv SC P.S.R. SRL.

Prin adresa din 25 octombrie 2002 înregistrată la Banca R., Sucursala Constanța din 25 octombrie 2002, inc. O.E. a oferit băncii o explicație a acestui fapt, arătând ca plățile în avans s-au ordonat în tandem cu livrarea eșalonată a mărfurilor, în adresa precizându-se expres că „societatea noastră face plăți pe parcursul procurării mărfii”, aspect nereal deoarece SC P.S.R. SRL nu a primit de la SC V.C. SRL Voluntari nici o cantitate de șina de cale ferată, nefiind identificate în contabilitatea societății documente de livrare și de transport.

Această situație a fost confirmată indirect și de soția inculpatului care, la data de 11 iunie 2003 a solicitat fotocopii de pe documentele financiar, contabile ridicate în cursul cercetărilor de către organele de urmărire penala, și care atestau realizarea plaților, cu motivația că intenționează să acționeze în instanță SC V.C. SRL Voluntari pentru recuperarea sumelor plătite ca avans pentru o marfă nelivrată.

Pe de altă parte, în declarația din cursul judecății inculpatul O.E. a arătat că nu l-a cunoscut niciodată pe reprezentantul SC V.C. SRL, fiind cu atât mai puțin verosimilă apărarea inculpatului potrivit căreia a încheiat cu bună credință contractul de vânzare-cumpărare de șină de cale ferată și a efectuat plăți în avans în considerarea livrării acestor bunuri.

Totodată, inculpatul O.E. pe parcursul derulării plăților, a ascuns față de bancă faptul că plățile nu sunt însoțite de contraprestația corespunzătoare.

În ceea ce privește implicarea inculpatului A.H.A. în activitatea de disimulare a naturii și circulației sumelor de bani obținute ilegal de O.E. drept rambursare de TVA, tribunalul a reținut că din cuprinsul ordinelor de plată emise în numele SC V.C. SRL, având ca obiect, printre altele, transferul sumelor de bani primite de la SC P.S.R. SRL către diverse alte societăți comerciale, în general patronate de cetățeni arabi, a rezultat că toate acestea au aceeași semnătură indescifrabilă a reprezentantului SC V.C. SRL.

Această societate este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului ca fiind administrată de inculpatul A.H.A.

Tribunalul a identificat pe actul constitutiv al SC V.C. SRL semnătura inculpatului A.H.A. și a apreciat că nu există elemente a se presupune că la data respectivă semnătura a fost executată de o altă persoană.

De asemenea, din înscrisul aflat la dosar fișa depusă la bancă cu specimenul de semnătură al inculpatului A.H.A., a rezultat că este executată de aceeași persoană cu cea care a semnat contractul de societate.

Din cuprinsul raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cursul judecății s-a constatat că semnăturile efectuate pe ordinele de plată emise de SC V.C. SRL au fost probabil executate de inculpatul A.H.A. Concluzia de probabilitate a reprezentat ca și în precedent, o cerință de acuratețe determinată de faptul că semnăturile puse la dispoziția expertului nu au fost originale, ci xerografiate, și astfel unele caracteristici ale scrisului nu au putut fi pe deplin examinate. A rezultat însă că au existat elemente suficiente de natură a determina autorul semnăturilor și, în consecință, tribunalul a reținut că mijlocul de probă administrat face dovada faptului că inculpatul A.H.A. este persoana care a dispus de sumele de bani virate de O.E. în contul SC V.C. SRL.

În sensul arătat tribunalul a reținut și un alt aspect și anume faptul că facturile utilizate de SC K.G.E. SRL au fost în realitate emise către societatea comercială SC D.C. SRL, administrată de inculpatul A.H.A. Astfel fiind, folosirea acestor facturi în circuitul documentar care a condus la rambursarea nelegală de TVA poate fi explicată veridic prin aceea că însuși inculpatul A.H.A. le-a pus la dispoziție, și deci evident a avut un interes pentru aceasta, interes concretizat în sumele deosebit de mari primite de la O.E.

Un alt mijloc de probă care conturează indirect implicarea inculpatului A.H.A. în activitatea infracțională prin intermediul unei societăți comerciale a fost reprezentat de evidența Oficiului Registrului Comerțului care a stabilitcă acest inculpat este administrator sau asociat într-un număr deosebit de mare de societăți comerciale înființate pe teritoriul mai multor județe, și având o mare diversitate de obiecte de activitate. Acest aspect a condus la concluzia că inculpatul a urmărit scopuri ilicite prin înființarea acestor numeroase societăți comerciale, concluzia fiind întărită și de împrejurarea că, spre exemplu, s-a stabilit că SC V.C. SRL nu a funcționat niciodată la sediul declarat din Voluntari, conform declarațiilor proprietarei imobilului declarat ca sediu, deci organele fiscale nu puteau face verificarea firmei la această adresă.

SC V.C. SRL Voluntari reprezentată de inculpatul A.H.A. a transferat toate sumele încasate de la SC P.S.R. SRL în conturile deschise la Banca R.I., Sucursalele Voluntari și Moșilor București aparținând SC A.I. SRL, SC L.C. SRL, SC C.L. SRL, SC X.I. SRL, SC L.B. SRL, SC L.S SRL, SC C.C. SRL, SC E.T.I. SRL, SC D.G. SRL și în contul deschis la Banca F. SA București de către SC A.S.I. SRL.

Banca Națională a României, Direcția Supraveghere a constatat în urma controlului efectuat la Banca R.I., Sucursalele București, Moșilor și Voluntari că societățile comerciale anterior indicate, care au beneficiat de plăți din contul SC V.C. SRL, au utilizat sumele primite împreună cu alte sume ce au creditat conturile lor (prin activități licite sau ilicite) pentru efectuarea unor plăți externe urmare unor operațiuni de import orez.

De exemplu, după încasarea la 10 octombrie 2002 a sumei de 51.267.372.094 ROL (urmare aprobării primei cereri de rambursare TVA) inculpatul O.E. a început să transfere sume de bani consistente (evitând plafonul de la acea dată de 500.000.000 ROL/operațiune) prin operațiuni multiple, repetate, în aceeași zi sau în zile consecutive, în contul SC V.C. SRL Voluntari, deschis la Banca R.I., Sucursala Moșilor.

Din analiza circuitului financiar aferent datei de 14 octombrie 2002, s-a constatat că, după colectarea sumei de 2.497.000.000 ROL, primită de la SC P.S.R. SRL Constanța, în zilele imediat următoare, SC V.C. SRL a plătit suma de 1.730.000.000 ROL către SC A.I. SRL și 766.000.000 ROL către SC C.L. SRL.

Ulterior la suma primită SC A.I. SRL a mai adăugat 3.723.000.000 ROL, totalizând 5.615.000.000 ROL cu care a cumpărat 168.975 dolari SUA, valută pe care a utilizat-o pentru efectuarea a 5 plăți externe (patru în China și una în Liban). Pentru efectuarea acestor plăți a invocat factura din 20 iunie 2001 în valoare de 700.000 dolari SUA și D.I.V. din 15 iulie 2001, din care rezultă că s-ar fi importat cantitate de 2.800 tone orez.

SC C.L. SRL a adăugat suma de 7.552.000.000 ROL la suma de 766.000.000 ROL primită de la SC V.C. SRL, a cumpărat prin licitație valutară suma de 250.315 dolari SUA din care s-au efectuat plăți externe invocându-se factura din 5 septembrie 2001 în valoare de 780.000 dolari SUA aferentă D.I.V. din 26 septembrie 2001.

În final, transferurile de la SC P.S.R. SRL la SC V.C. SRL Voluntari au totalizat suma de 149.071.298.630 lei, iar fiecare sumă transferată a intrat într-un circuit ce s-a finalizat, ca și în exemplul anterior, cu transferuri externe (China, Liban, Taiwan, Belgia, Austria, Franța, Cipru, Egipt, etc.)

Relativ la situația de fapt referitoare la disimularea adevăratei naturi și a circulației sumelor de bani obținute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractului de comision încheiat cu SC K.G.E. SRL s-a constatat că, invocând contractul de comision încheiat în vederea exportului măștilor de gaze, SC K.G.E. SRL a emis un număr de 30 de facturi către SC P.S.R. SRL, solicitând plata sumelor de bani reprezentând comisionul pentru fiecare export efectuat.

Astfel, s-au emis către SC P.S.R. SRL următoarele facturi:

- nr. E1 din 20 septembrie 2002, E2 din 20 septembrie 2002, E3 din 20 septembrie 2002;

- nr. E4 din 1 octombrie 2002, E5 din 1 octombrie 2002, E6 din 1 octombrie 2002, E7 din 1 octombrie 2002, E8 din 3 octombrie 2002, E9 din 3 octombrie 2002, E10 din 3 octombrie 2002, E11 din 4 octombrie 2002,

-nr. E12 din 14 noiembrie 2002, E13 din 14 noiembrie 2002, E14 din 14 noiembrie 2002, E15 din 14 noiembrie 2002, E16 din 18 noiembrie 2002, E17 din 20 noiembrie 2002, E18 din 20 noiembrie 2002, E19 din 20 noiembrie 2002,

-nr. E20 din 13 decembrie 2002, E21 din 13 decembrie 2002, E22 din 13 decembrie 2002, E23 din 16 decembrie 2002, E24 din 16 decembrie 2002, E25 din 16 decembrie 2002, E26 din 16 decembrie 2002, E27 din 16 decembrie 2002, E28 din 16 decembrie 2002, E29 din 18 decembrie 2002, E 30 din 18 decembrie 2002.

Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale inculpatul O.E. a făcut plăți către SC K.G.E. SRL în sumă totală de 3.334.781.370 ROL, în condițiile în care această societate emisese facturi în valoare totală de 19.205.094.084 ROL. Expertiza a concluzionat că plățile nu se justificau, întrucât organele vamale nu au confirmat efectuarea exporturilor.

În privința situației de fapt referitoare la disimularea adevăratei naturi și a circulației sumelor de bani obținute de inculpatul O.E. prin intermediul SC P.S.R. SRL din returnarea de TVA, prin intermediul contractelor încheiate cu societățile SC O.S.I.E. SRL și SC A. SRL, administrate de inculpatul O.E., precum și prin intermediul antecontractului de vânzare-cumpărare al apartamentului proprietatea familiei inculpatului s-a reținut că la data de 1 noiembrie 2002 între SC A. SRL Constanța (la care inc. O.E. era administrator) și SC P.S.R. SRL s-a încheiat contractul de asociere în participațiune, pentru prestări servicii în domeniul turismului.

În baza acestui contract SC P.S.R. SRL a adus ca aport, echivalentul în ROL al sumei de 800.000 dolari SUA, iar SC A. SRL a adus în asociere aport social în natură, reprezentând bunurile mobile și imobile cumpărate din aportul social în numerar.

Pe contractul de asociere în participațiune apărea semnătura lui N.M.L., cel de-al doilea administrator al SC P.S.R. SRL, dar pentru că acesta a contestat semnătura, în cauză s-a dispus și efectuat o expertiză grafică, care prin raportul din 4 august 2003 a stabilit că semnătura depusă pe contractul din 1 noiembrie 2002 nu a fost executată de N.M.L.

Cu banii aduși ca aport în numerar s-au achiziționat două imobile, unul situat în E.S., județul Constanța, denumit „Vila E.” și celălalt situat în Constanța, str. S.

Martorii M.C. și G.M. au arătat în declarațiile lor că, pentru achiziționarea acestor imobile, s-au ridicat de la bancă (contul SC P.S.R. SRL) bani în numerar, în bancnote mici, care au trebuit transportați în două genți, aspect cu totul neobișnuit în raport cu valoarea tranzacției, cu greutatea numărării repetate a banilor (la bancă și cu ocazia plății).

Inculpatul O.E. a mai întocmit și contractul de consultanță comercială din 30 septembrie 2002 prin care SC P.S.R. SRL se obligă să plătească lunar SC O.S.I.E. SRL Constanța (la care era asociat și administrator), suma de 350.000.000 RON/lună+TVA, indiferent de natura și/sau volumul prestației, și în acest caz, contractul părea semnat de N.M.L., fapt care s-a constatat a fi neadevărat prin raport de expertiză grafică din 4 august 2003 și prin declarația martorului N.M.L.

În declarația sa, martorul N.M.L. a arătat că în cursul anului 1998 soția sa, N.A. împreună cu O.M. (soția inc. O.E.) au înființat SC P.S. SRL, societate care în perioada 1998-2000 a desfășurat în principal activitate de achiziționare și vânzare deșeuri neferoase (fier vechi). Totodată a arătat că, administratorii societății cu puteri depline au fost numiți atât el cât și inculpatul O.E.

Martorul a mai arătat că, deși soția sa nu a cesionat părțile sociale deținute în societate, iar el nu a fost revocat din funcția de administrator, din anul 2000 nici el și nici soția sa nu s-au mai implicat în activitatea societății, de acest aspect ocupându-se doar inc O.E.

O altă activitate financiară desfășurată de inculpatul O.E. referitoare la utilizarea banilor proveniți din rambursarea de TVA a fost vânzarea la 1 octombrie 2002, în calitate de persoană fizică a imobilului proprietatea sa, situat în Constanța, str. C., cumpărătorului SC P.S.R. SRL Constanța la prețul de 5.250.000.000 ROL, plătibil în două tranșe cu un avans de 90% plătibil până la 15 octombrie 2002.

După rambursarea sumei de 51.277.968.305 ROL, (prima restituire de TVA) inculpatul O.E., în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL, a efectuat plăți succesive, până la concurența sumei de 4.899.000.000 ROL către sine (în calitate de persoană fizică), cu motivația „achiziție imobil”.

Ulterior, cu foaia de vărsământ din 1 noiembrie 2002 cu explicația „restituit avans achiziție imobil”, O.E. ca persoană fizică a restituit suma de 4.904.000.000 ROL cumpărătorului SC P.S.R. SRL, deși precontractul de vânzare-cumpărare nu a fost niciodată reziliat.

Cu privire la apărarea inculpatului O.E., potrivit căreia beneficiul obținut din vânzarea la export a măștilor de gaze revenea în cea mai mare parte inculpatului M.L. și celorlalte societăți implicate, iar SC P.S.R. SRL păstra un beneficiu foarte mic, prima instanță a apreciat că este nefondată, întrucât SC T.I. SRL a vândut SC P.S.R. SRL măștile de gaze, cu un preț în care era inclusă și taxa pe valoare adăugată, aceasta fiind inițial suportată de SC T.I. SRL la momentul achiziționării bunurilor de la furnizorul inițial. Prin vinderea măștilor de către SC T.I. SRL cu TVA inclus, acesta a dedus TVA plătit furnizorului inițial, și astfel nu putea avea nici o pretenție financiară către SC P.S.R. SRL, referitoare la returnarea unei părți din TVA-ul pe care aceasta l-a primit de la bugetul de stat.

În ce privește beneficiul obținut de SC T.I. SRL, acesta se putea concretiza în diferența de preț dintre cel cu care a cumpărat măștile de gaze, și cel cu care le-a vândut; ori acest beneficiu se presupune că s-a realizat în momentul în care, potrivit ordinelor de compensare, s-a considerat că i s-a făcut plata facturilor de vânzare a măștilor de gaze. Nici din acest punct de vedere nu se putea susține că SC P.S.R. SRL mai avea vreo obligație de plată către SC T.I. SRL, cu atât mai puțin o obligație care să-i incumbe plata unei părți a TVA-ului deductibil , câtă vreme SC P.S.R. SRL plătise, conform facturilor, întreaga valoare a TVA suportată inițial de SC T.I. SRL.

SC P.S.R. SRL a vândut către societatea V.S. Milano, prin intermediul comisionarului SC K.G.E. SRL, aceleași bunuri, măști de gaze. Întrucât societatea inculpatului O.E. nu era utilizator final, care să suporte întregul preț al mărfii (inclusiv TVA) și întrucât, potrivit facturilor emise de SC T.I. SRL și ordinelor de compensare, SC P.S.R. SRL a suportat plata acestui TVA, a rezultat că societatea respectivă trebuia să vândă mai departe măștile de gaze, la export, (cu scutire de TVA astfel cum prevede art. 11 din Legea nr. 345/2002), cu un preț care să acopere plata comisioanelor datorate, potrivit contractelor încheiate, către P.S. USA și către SC K.G.E. SRL și care să-i asigure și un beneficiu, scopul oricărei tranzacții comerciale.

În această ecuație, TVA-ul deductibil și restituit de către stat nu poate constitui un beneficiu, ci o compensație egală cu plata TVA, de către SC P.S.R. SRL către SC T.I. SRL.

Prin urmare, societățile comisionare nu puteau avea nici un drept asupra TVA-ului recuperat de SC P.S.R. SRL de la bugetul de stat, iar plata unei părți din acesta, de către O.E. către comisionari, avea drept consecință faptul că societatea sa ar fi înregistrat o pierdere financiară. Or, un astfel de calcul financiar, prezent în toate tranzacțiile pe care inculpatul O.E. le-a realizat pe parcursul activității societăților sale comerciale la care era administrator, nu putea să fie omis de inculpat, și eventual de contabila sa G.M.

Referitor la sumele de bani ce au făcut obiectul plăților către M.L. și către SC K.G.E. SRL, tribunalul a reținut că acestea nu provin din prețul plătit de V.S. Milano (plată care nu există, pentru că măștile de gaze nu au existat și nu au trecut prin vamă) ci din rambursarea de TVA de la bugetul de stat.

Or, dacă tranzacția ar fi fost reală, SC K.G.E. SRL nu avea temei să solicite plata comisionului de la SC P.S.R. SRL (prin emiterea a 30 de facturi aferente fiecărui export) înainte ca V.S. să facă această plată chiar în contul său și astfel să-și rețină banii cuveniți. Corelativ, inculpatul O.E. nu avea temei să facă plata comisionului din surse proprii ale societății sale, câtă vreme ar fi presupus, cu bună credință, că societatea italiană va face plata exportului, astfel încât din prețul respectiv să se poată acoperi inclusiv comisionul către SC K.G.E. SRL.

Faptul că nu s-a întâmplat astfel și că inculpatul O.E. a achitat de îndată facturile emise în numele SC K.G.E. SRL, dovedește că acesta a avut reprezentarea reală a faptelor, respectiv aceea că TVA-ul a fost returnat ilegal, și că plata facturilor către SC K.G.E. SRL maschează împărțirea frauduloasă a beneficiilor infracțiunii între persoanele implicate, între ele fiind și persoana neidentificată ce a operat în contul SC K.G.E. SRL și care a avut astfel posibilitatea de a folosi acești bani ca și cum erau legal intrați în cont.

S-a apreciat că inculpatul O.E. nu putea susține că a efectuat plata sumelor către SC K.G.E. SRL pe motivul că în realitate societatea sa nu a suportat plata TVA, și că TVA-ul returnat de la stat ar fi trebuit să ajungă la adevăratul plătitor al acestuia . S-a observat, că, dacă adevăratul plătitor al TVA ar fi fost SC T.I. SRL, această societate nu a beneficiat de nici o sumă provenind din TVA-ul restituit de stat.

Pe de altă parte, dacă revendicarea TVA-ului ar fi provenit de la SC K.G.E. SRL (inclusiv ca efect al compensărilor dintre cele trei societăți) nu este explicabil de ce inculpatul O.E. a făcut o plată minoră către SC K.G.E. SRL în raport cu suma totală a TVA rambursat, restul sumei folosind-o în interesul societății sale, ca și cum i-ar fi aparținut.

Astfel, s-a concluzionat că explicațiile inculpatului nu sunt susținute logic de circuitul financiar constatat, care nu este cel legal într-o astfel de situație.

Singurii bani reali în întreaga operațiune au fost cei plătiți de bugetul de stat inculpatului O.E., situație percepută de inculpat cel puțin cu ocazia primei operațiuni de compensare a datoriilor. Inculpatul a dispus într-un timp foarte scurt de fiecare din sumele de bani primite în cont, folosind justificări pe care nu le putea considera reale:

- a plătit suma de 1.280.000 dolari dolari SUA în contul bancar personal al inculpatului M.L., deși societatea sa nu avea nici obligație de plată față de această persoană fizică, în condițiile în care nu se poate confunda patrimoniul și contul bancar al unei societăți comerciale cu patrimoniul și contul bancar al administratorului societății respective;

- a plătit 149 de miliarde ROL în contul SC V.C. SRL, necunoscând administratorul acesteia, și în condițiile în care pe parcursul plăților nu a primit nici o contrapartidă în mărfuri (șină de cale ferată). De altfel, inculpatul nu a dat nici o explicație asupra modului cum ar fi valorificat mai departe șina de cale ferată, dacă se aștepta real să-i fie livrată, unde prelua marfa, cine era viitorul cumpărător, care erau calculele de profitabilitate și de unde proveneau ele etc. Martorii angajați ai societății sale au declarat că nu au cunoscut nimic despre o eventuală tranzacție cu șină de cale ferată, deci inculpatul nu a pregătit societatea în nici un fel pentru o astfel de afacere extrem de valoroasă, de 150 de miliarde ROL, în comparație cu lipsa de activitate și rentabilitate a societății de până la momentul respectiv;

- a plătit suma de trei miliarde trei sute treizeci și patru de mii ROL în contul SC K.G.E. SRL, în condițiile în care susține că nu l-a cunoscut niciodată pe administratorul acestei firme, și în condițiile în care plata comisionului nu se justifica a fi făcută din rambursarea de TVA, ci din prețul plătit de V.S. Milano;

- a încheiat un contract de consultanță între două dintre societățile sale (SC P.S. și SC O.S.I.E. SRL), prin care prima se obliga să plătească celei de-a doua suma lunară de 350 milioane ROL, indiferent de nivelul prestației efectuate. Prin raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cursul urmăririi penale și prin declarațiile martorului N.M.L. s-a stabilit cert că semnătura acestuia de pe contractul de consultanță a fost falsificată. O astfel de falsificare nu putea să aibă loc fără știrea inculpatului O.E., care a semnat de asemenea contractul. Rezultă că inculpatul O.E. a avut un interes ilicit în încheierea acestui contract, din moment ce a recurs la falsificarea lui pentru a-l obține și invoca.

Contractul respectiv a fost încheiat în condițiile în care din prima parte a anului 2001 SC P.S.R. SRL nu a mai avut activitate, iar conform declarației inculpatului, tranzacția cu măști de gaze nu i-a aparținut și nu a avut nici contribuție la aceasta. Ori, în aceste condiții, nu este explicabil ce activități a preconizat inculpatul că va desfășura cu SC P.S.R. SRL, astfel încât să dezvolte un astfel de profit care să-i permită plata lunară a 350 milioane ROL către o altă societate, care de fapt era tot sub controlul său, și deci indiferent de societatea către care se îndrepta profitul, acesta oricum îi revenea.

Prima instanță a reținut că singura explicație rațională a acestui comportament al inculpatului este că acesta cunoștea natura nelegală a sumelor obținute de la bugetul de stat și a pus în aplicare diferite modalități prin care aceste sume să fie transferate în alte conturi, pentru a nu mai putea fi urmărite și indisponibilizate, în cazul în care fapta era descoperită;

- a încheiat un contract de asociere în participațiune cu o altă societate a sa, (SC A. SRL) de asemenea prin falsificarea semnăturii lui N.M.L., pentru a justifica ridicarea din bancă a unei sume mari de bani în numerar, și a achiziționa 2 imobile care intrau în proprietatea SC A. SRL, deși această societate nu a avut nici un aport la cumpărarea lor;

- a încheiat un precontract de vânzare-cumpărare a apartamentului proprietatea sa din strada C., municipiul Constanța către societatea SC P.S.R. SRL, la un preț deosebit de avantajos pentru sine ca persoană fizică, după care, a restituit avansul plătit în contul personal, toate acestea fără o justificare care să indice o operațiune legală.

Având în vedere că Legea nr. 345/2002 prevedea controlul ulterior semestrial al legalității deducerilor de TVA, a rezultat că inculpatul O.E. a efectuat toate aceste operațiuni prin care a dispus de suma primită în cont drept TVA, într-o perioadă scurtă, pentru ca persoanele interesate să poată profita de bani înainte ca organele statului să se sesizeze.

Referitor la faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.J.H., tribunalul a reținut că acestea au fost săvârșite de alte persoane, iar acest inculpat urmează a fi achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru considerentele care urmează:

În ce privește desemnarea inculpatului A.J.H. în calitate de reprezentant al SC K.G.E. SRL, s-a constatat că, asociații SC K.G.E. SRL, numiții M.Y. și B.G. l-au împuternicit printr-o procură generală, dată la 26 aprilie 2001 la notarul public A. din Irak, pe inculpatul A.J.H. , posesorul pașaportului, pentru „administrarea și dispunerea de orice acte și bunuri ale acestei societăți”, însă la dosar și la Oficiul Registrului Comerțului sau la Banca R.I., Sucursala Moșilor se afla, de fapt, un înscris care nu este certificat că ar fi real, ci este certificată de către un notar public din România traducerea „procurii generale” din limba arabă în limba română; prin această certificare notarială nu se garanta faptul că înscrisul redactat în limba arabă ar fi emis de autoritatea pretinsă (un notar public din Irak) și nici că adevărații asociați ai SC K.G.E. SRL și-au manifestat voința de a-l desemna pe A.J.H. ca administrator al firmei, ci se garanta doar faptul că conținutul unui înscris în limba arabă a fost tradus corect. Cu atât mai puțin se poate susține că inculpatul A.J.H. a fost în cunoștință de cauză de această procură generală și a acceptat-o.

Cu privire la perioada de timp în care inculpatul A.J.H. s-a aflat în România s-a constatat că din înscrisul de la dosar, rezulta că inculpatului A.J.H. i s-a prelungit viza de ședere în România de la 21 aprilie 2001 la 21 iulie 2001, putându-se concluziona că inculpatul A.J.H. se afla în România la data de 21 aprilie 2001, deci și la data de 26 aprilie 2001, când se pretinde că s-a încheiat procura generală pentru el în Irak.

Din înscrisurile prezentate în dovedire pe parcursul judecății de către inculpatul A.J.H., verificate prin intermediul comisiei rogatorii internaționale în Germania și stabilindu-se că sunt originale și provin de la instituțiile înscrise în ele, s-a reținut că acesta, în cursul anului 2002 și în continuare s-a aflat în Germania și a primit în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 plăți lunare sub formă de cec ridicat personal. Autoritățile germane au comunicat că se exclude predarea cecurilor unei alte persoane, atât ca urmare a legislației în materie, cât și ca urmare a faptului că operatorul care a predat cecurile îl cunoaște personal pe A.J.H.

Din actele depuse în apărare de inculpat, s-a mai constatat, spre exemplu că acesta a primit ajutor social în ianuarie 2002, deci se afla în Germania în acea perioadă, a domiciliat în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 în landul M., acest aspect reieșind din mai multe discuții personale ale autorităților germane cu inculpatul, referitoare la încadrarea în muncă, urmarea unor cursuri de limba germană, acordarea unor ajutoare sociale.

De asemenea, la dosar s-a depus lista cecurilor plătite inculpatului A.J.H. în anul 2002, reieșind deci că în cursul anului 2002 acesta s-a aflat în Germania și a îndeplinit condițiile pentru a i se acorda ajutor social.

La data de 28 noiembrie 2002 la Consiliul local al Landului M. a avut loc un interviu cu inculpatul, referitor la oferirea unui loc de muncă. De asemenea, rezultă că la data respectivă inculpatul nu putea să se afle în România.

Din alte acte a rezultat că inculpatul a fost înregistrat din data de 16 septembrie 2002 la oficiul forțelor de muncă ca șomer, aspect ce presupune ca inculpatul să se fi prezentat și să fi fost luat în evidență de autoritățile competente.

La data de 30 septembrie 2002 A.J.H. a solicitat ajutor pentru cazare pe timp de iarnă; el a fost intervievat la datele de 1 martie 2002, 8 aprilie 2002, 1 august 2002, 30 august 2002, 16 septembrie 2002, 28 noiembrie 2002.

Din alte acte depuse de inculpat a reieșit și prezența sa în continuare pe teritoriul Germaniei, în anul 2003 și ulterior.

Referitor la săvârșirea de către inculpatul A.J.H. a actelor materiale de falsificare a unor înscrisuri, de emitere a unor facturi, de operațiuni în contul SC K.G.E. SRL aflat la Banca R.I., Sucursala Moșilor s-a constatat că potrivit actelor depuse la dosar, la Banca R.I., Sucursala Moșilor s-a depus fișa cu specimenul de semnătură al reprezentantului SC K.G.E. SRL, înscriindu-se că acesta este inculpatul A.J.H. Pe fișa respectivă apăreau două semnături ale aceleiași persoane (pretins ale lui A.J.H.), una personală indescifrabilă, iar cea de-a doua reprezentând un grup de 3 caractere în limba arabă, executate simplist, care în traducere înseamnă cuvântul „A.” (prenume arab), astfel cum a confirmat traducătorul de limbă arabă în cursul judecății.

Toate ordinele de plată emise cu privire la plățile efectuate din contul SC K.G.E. SRL au fost semnate cu semnătura simplistă, cu caractere arabe.

În schimb, înscrisurile provenind de la SC K.G.E. SRL sau care au fost însușite de această societate prin ștampila aplicată, contract de comision, facturi externe, facturi privind plata comisionului, ordinele de compensare a datoriilor, au fost semnate cu o semnătură personală indescifrabilă, precizându-se că aceasta aparține lui H.E., reprezentant al SC K.G.E. SRL. Din verificările efectuate la serviciul de evidență a populației a rezultat că nu există nici o persoană în viață cu acest nume, deci persoana care a semnat actele respective, utilizate apoi ca justificare pentru cererea de returnare a TVA, este o persoană necunoscută care și-a atribuit un nume fals în actele respective.

Din raportul de expertiză grafoscopică dispus și efectuat în cursul judecății, instanța a reținut că:

- semnătura personală indescifrabilă executată pe fișa de specimen de semnătură în dreptul numelui lui A.J.H. nu a fost executată de acesta, ci este o semnătură executată prin imitație. În acest sens, expertul criminalist a comparat semnătura în litigiu cu semnăturile model de comparație luate de instanță inculpatului A.J.H.;

- semnăturile personale indescifrabile executate în numele numitului H.E., pretins reprezentant al SC K.G.E. SRL, pe actele emanând de la această societate, nu au fost executate de inculpatul A.J.H., existând diferențe generale ce exclud acest lucru;

- nu se poate stabili dacă semnătura cu caractere arabe depusă pe fișa de specimen semnătură și pe ordinele de plată emise de SC K.G.E. SRL a fost executată sau nu de inculpatul A.J.H. (care a dat semnături model de comparație în acest sens) atât ca urmare a insuficienței detaliilor, cât și a faptului că expertul nu deține specializarea necesară în analiza scrisului cu caractere arabe. Ceea ce se poate reține ca concluzie din acest fapt este că, întrucât semnătura respectivă este simplă, prin trei depuneri separate și simple ale instrumentului scriptural, aceasta ar putea fi imitată cu ușurință fără a se putea descoperi falsul.

În ce privește declarațiile unor persoane care ar fi putut intra în contact cu inculpatul și ar putea confirma sau nu prezența acestuia în România în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003, s-a constatat că:

- în declarația sa dată în fața instanței, inculpatul O.E. arată că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul A.J.H., deci implicit nu s-a întâlnit cu acesta, nu a avut contacte referitoare la activitățile cercetate; în cuprinsul aceleiași declarații, inculpatul O.E. a indicat modul de participare a inculpaților M.P.T. și M.L. la faptele judecate, deci din acest punct de vedere nu a manifestat intenția de a ascunde activitățile realizate de ceilalți inculpați și deci nu existau indicii că a declarat mincinos cu privire la faptul că nu l-a cunoscut pe A.J.H.

Instanța a dispus audierea mai multor lucrători bancari din cadrul Băncii R.I., Sucursala Moșilor, care în calitatea lor aveau contact cu persoana ce efectua operațiuni în contul SC K.G.E. SRL. Martorii P.D., H.A., E.S., C.S. și T.C. au arătat că nu-l cunosc pe inculpatul A.J.H., nu-și amintesc de numele lui; din declarația martorei H.A., a rezultat că aceasta a operat personal ordinul de plată emis la 27 noiembrie 2002 de SC K.G.E. SRL și prezentat băncii spre decontare, această martoră luând, deci, în mod cert contact cu persoana ce a prezentat la plată ordinul de plată și precizând în aceste condiții că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul A.J.H., (aflat în sala de judecată).

Martorii G.M., T.D., S.V.A., M.S., G.C., angajați ai SC P.S.R. SRL, au arătat că în nici o împrejurare nu au cunoscut vreun cetățean arab, deci nici pe inculpatul A.J.H., în legătură cu activitatea de export a unor măști de gaze de către societatea respectivă.

De asemenea, martorul S.V., șofer al SC T.I. SRL, a indicat că a perceput întâlniri doar între inculpații M.P.T., M.L. și O.E.

În ce privește posibilitatea ca o altă persoană decât inculpatul A.J.H., (care figura în calitate de reprezentant al SC K.G.E. SRL și avea depus specimen de semnătură, la Banca R.I., Sucursala Moșilor) să fi depus actele respective la bancă și să fi executat semnăturile pretins a fi ale lui A.J.H., tribunalul a reținut următoarele:

Din procesul-verbal de control încheiat la 7 martie 2003 de inspectorii Băncii Naționale Române la Banca R.I. au rezultat deficiențe în organizarea acesteia, care au condus la încălcarea standardelor de cunoaștere a clientelei; din verificarea documentelor care au stat la baza deschiderii de conturi curente pentru persoanele juridice s-au constatat cazuri în care lipsesc unele documente, iar în altele acestea nu au fost actualizate.

Pentru SC R.G. SRL persoanele împuternicite să efectueze operațiuni în cont fie nu aveau depuse copii de pe actele de identitate, fie nu aveau specimen de semnătură în bancă .

Pentru SC S.C. SRL, actele constitutive ale societății au fost semnate de H.N., în care apare ca mandatar, însă specimenul de semnătură de pe fișa de deschidere de cont nu este identică cu cea de pe actele de înființare. Aceeași situație s-a constatat și în legătură cu SC U.C. SRL.

În numeroase cazuri banca nu a mai solicitat ca documentele prezentate inițial de clienții acesteia la deschiderea conturilor curente să fie actualizate. Spre exemplu, actele de identitate ale persoanelor fizice care au fost împuternicite să efectueze operațiuni în cont erau expirate, în condițiile în care aceste persoane au efectuat operațiuni pe cont în continuare.

Din declarațiile martorilor P.D. și E.S., lucrători bancari ai Băncii R.I. SA, exista posibilitatea ca semnăturile de pe fișa de specimen de semnătură să fie executate fără controlul și certificarea lucrătorului bancar.

Astfel fiind, în condițiile unei mari incertitudini asupra corectitudinii operațiunilor de depunere a fișei de specimen semnătură în bancă, când nu se garanta că persoana delegată să efectueze operațiuni în cont (în speță inculpatul A.J.H.) a fost legitimată de lucrătorul bancar și a executat semnăturile în fața acestuia, nu se putea reține că A.J.H. s-a prezentat vreodată la Banca R.I. și a executat semnăturile din fișa de specimen semnături, astfel încât să se concluzioneze că acesta este persoana care a efectuat apoi operațiuni în cont, prin ordine de plată, referitoare la sumele de bani virate de O.E., sub semnătura cu caractere arabe ce reprezintă prenumele „A.”.

Așadar, s-a concluzionat că este perfect posibil ca pașaportul inculpatului să fi intrat la un moment dat în posesia altei persoane care să fi efectuat copii xerox de pe acesta; în acest sens, este credibilă declarația inculpatului A.J.H., necunoscător de limba română astfel cum a constatat instanța, în sensul că în momentul când a ajuns pe teritoriul României și s-a pus problema eliberării unor documente de ședere, un cetățean irakian rezident pe teritoriul României s-a preocupat de depunerea actelor necesare, printre care în mod necesar s-au aflat și copii de pe pașaport; este de asemenea verosimil și necontrazis de alte probe că copia pașaportului inculpatului să fi ajuns în posesia unei persoane apropiate unuia dintre ceilalți patru inculpați, cel mai probabil a lui A.H.A., care a înmânat-o acestora. S-a mai reținut că nu s-a făcut dovada că procura generală de împuternicire a lui A.H. ca reprezentant al SC K.G.E. SRL a fost emisă la un notar public din Bagdad, că reprezintă voința asociaților și că a fost acceptată de A.J.H. Astfel fiind, în condițiile cunoașterii datelor din pașaportul inculpatului, putea fi plăsmuită o procură, căreia apoi i s-a creat o aparență de autenticitate prin faptul că notarul public român a certificat că traducerea este conformă cu originalul prezentat (dar fără să poată certifica că originalul este chiar original sau un fals).

În condițiile practicii bancare constatate, neconforme cu normele prudențiale, s-a apreciat că este verosimil ca semnăturile de pe fișa de specimen de semnătură să fi fost executate anterior prezentării către bancă de o altă persoană decât inculpatul A.H., astfel cum s-a și stabilit prin raportul de expertiză grafoscopică; de altfel, așa poate fi explicată și prezența a două semnături diferite ale aceleiași persoane pe o fișă de specimen de semnături, autorul acestora dându-și seama că nu va putea executa de fiecare dată semnătura imitată indescifrabilă a lui A.J.H., și trecând și o a doua semnătură simplistă și ușor de realizat, semnătură care de fapt nici nu reproduce prenumele „A.” (A.J.H.), ci un alt prenume.

Fișa de specimen de semnătură a putut fi depusă la bancă, fie prin neatenția funcționarilor referitoare la legitimarea celui care o depune, fie prin săvârșirea unei infracțiuni de serviciu; în continuare, orice persoană se putea prezenta cu ordinele de plată semnate și ștampilate în numele SC K.G.E. SRL, pentru a da dispoziții de efectuare a operațiunilor în cont.

În condițiile în care inculpatul A.J.H. nu cunoaște limba română, i-ar fi fost imposibil să efectueze personal operațiunile bancare, să se implice în activitatea infracțională a acelorlalți inculpați, să completeze ordinele de plată, etc, iar întrucât identitatea sa era cunoscută de la bancă, nu se poate stabili de ce ar fi ales modalitatea de a-și disimula identitatea în cadrul contractelor comerciale, facturilor și ordinelor de compensare, atribuindu-și numele de H.E.

S-a mai arătat că din actele emise de autoritățile germane, coroborate și cu declarația inculpatului, a rezultat cu certitudine că acesta se afla în Germania la data faptelor, nu avea dreptul de a se deplasa liber în acea țară și cu atât mai puțin avea posibilitatea de a o părăsi în repetate rânduri, pentru a veni în România și a se implica în activitatea infracțională. În acest sens, s-a subliniat că la data de 18 noiembrie 2002 s-au efectuat operațiuni în contul SC K.G.E. SRL de la Banca R.I., Sucursala Moșilor, în timp ce la data de 19 noiembrie 2002 inculpatul A.J.H. era prezent în mod cert în fața autorităților germane, susținând un interviu.

Față de toate aceste elemente, tribunalul a reținut că inculpatul A.J.H. nu a săvârșit nici una din faptele pentru care a fost trimis în judecată, dispunându-se achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Situația de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă analizate mai sus, strânse și respectiv administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în fond.

În drept s-a reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 241/2005 și art. 36 din Legea nr. 345/2002 conțin aceeași reglementare referitoare la acțiunile ce constituie infracțiune în cazul stabilirii cu rea credință a taxei pe valoare adăugată. Astfel, textul Legii nr. 345/2002 se referă expres la taxa pe valoare adăugată, în timp ce textul Legii nr. 241/2005 se referă la taxe în mod generic, printre acestea fiind inclusă și taxa pe valoare adăugată.

Actele materiale incriminate sunt identice, respectiv determinarea (sinonim cu stabilirea) cu rea credință a taxei datorate statului și obținerea nelegală a unor sume de bani din bugetul general al statului.

Așa fiind, s-a constatat că există o succesiune de legi între data săvârșirii faptei deduse judecății și data pronunțării hotărârii, fiind aplicabil art. 13 C. pen.

În ce privește legea mai favorabilă între cele două menționate, s-a apreciat că aceasta este Legea nr. 345/2002, în vigoare în perioada săvârșirii infracțiunii, întrucât limitele de pedeapsă stabilite sunt sensibil mai mici decât cele stabilite prin Legea nr. 241/2005.

Pentru considerentele expuse, s-a schimbat încadrarea juridică a unei fapte reținute în sarcina inculpaților O.E., M.P.T., M.L. și A.J.H. , din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 8 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru ultimii trei inculpați în forma complicității), în infracțiunea de determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. (pentru inculpații M.P.T., M.L. și A.J.H. cu aplicarea art. 26 C. pen.).

S-a constatat că faptele inculpatului O.E., care la datele de 2 octombrie 2002, 2 noiembrie 2002, 2 decembrie 2002 și respectiv 8 ianuarie 2003 a determinat cu rea credință, în cuprinsul cererilor de rambursare TVA însoțite de înscrisuri doveditoare, a sumei taxei pe valoare adăugată ce ar fi trebuit returnată din bugetul statului către SC P.S.R. SRL, și a obținut nelegal, în acest fel, suma totală de 16.500.456,27 ROL de la D.G.F.P. Constanța, la datele de 9 octombrie 2002, 11 noiembrie 2002 și 5 decembrie 2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., actul material din 8 ianuarie 2003 rămas în stadiu de tentativă fiind absorbit de infracțiunea continuată în formă consumată.

Faptele inculpaților M.P.T. și M.L. care, cu intenție, au realizat acte materiale și morale de sprijin pentru inculpatul O.E., constând în întocmirea de înscrisuri comerciale, contabile și de plată fictive și constând în colaborarea la conceperea și punerea în aplicare a planului infracțional, într-o modalitatea care să asigure, în concepția inculpaților, sustragerea de la răspundere penală, pentru ca inculpatul O.E. să poată solicita și obține rambursări ilegale de TVA la datele indicate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului O.E. care la datele de 2 octombrie 2002, 2 noiembrie 2002, 2 decembrie 2002 și respectiv 8 ianuarie 2003 a dat 4 declarații scrise la organul fiscal competent a dispune rambursarea de TVA, aceste declarații fiind producătoare de efecte juridice, în sensul că inculpatul a certificat pe propria răspundere, sub rezerva sancționării penale, că faptul generator al TVA s-a realizat în realitate și că înscrisurile prezentate în dovedire atestă realitatea derulării tranzacției comerciale, iar organele fiscale, în lipsa declarațiilor respective, nu ar fi dispus rambursarea de TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut, totodată că inculpații au săvârșit fapte de contrafacere a unor înscrisuri sub semnătură privată, prin acțiuni similare celei în care ar fi contrafăcut un înscris oficial, și anume au plăsmuit contractele comerciale, facturile, declarațiile vamale de export, documentele de transport marfă, ordinele de compensare a datoriilor, declarațiile de încasare valutară, adresele de certificare a încasării plăților externe; toate aceste aspecte sunt nereale, conferind actelor respective un caracter fals, nereal, din moment ce operațiunile comerciale certificate prin ele nu s-au realizat.

S-a apreciat că activitatea inculpaților O.E., M.P.T., M.L. și A.H.A. care în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 au întocmit în fals înscrisuri sub semnătură privată pe care le-au folosit sau le-au încredințat altor persoane spre folosire, în sensul de a însera în aceste înscrisuri aspecte nereale, care nu exprimă realitatea și nici voința inculpaților, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a mai reținut, prin raportare la dispozițiile art. 323 C. pen., la dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, că în speță trebuie reținute dispozițiile art. 323 C. pen., acesta stabilind limita minimă de pedeapsă mai mică, (3 ani față de 5 ani) și în același timp limitând maximul pedepsei la 7 ani (maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002).

S-a mai reținut că, în speță, nu se poate pune problema aplicabilității art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, care sancționează asocierea în vederea săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, întrucât inculpații nu au fost cercetați și nu au fost trimiși în judecată pentru o astfel de asociere, astfel cum rezultă din conținutul rechizitoriului.

Din textele de lege incidente, art. 323 C. pen. și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, rezultă că acestea au obiect de incriminare distinct, respectiv art. 23 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 se referă strict la asocierea în vederea săvârșirii infracțiunii de spălare de bani, în timp ce art. 323 C. pen. incriminează asocierea în vederea săvârșirii oricăror alte infracțiuni (cum sunt cele pentru care au fost trimiși inculpații în judecată, cu excepția celei de spălare de bani).

Astfel fiind, instanța de judecată este limitată la obiectul judecății, potrivit art. 317 C. proc. pen., iar procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen.

S-a argumentat că faptele inculpaților O.E., M.P.T. și M.L. care, în contextul relațiilor anterioare de apropiere și încredere dintre ei, de desfășurare a unor activități comerciale în comun, au conceput o modalitate elaborată de circuit documentar, de falsificare a unor înscrisuri comerciale și contabile și de folosire a acestora în scopul producerii de consecințe juridice, toate acestea vizând rezultatul săvârșirii în mod repetat a infracțiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 C. pen. infracțiune caracterizată de săvârșirea repetată a unor acte materiale, fără ca aceasta să constituie o infracțiune continuată, întrucât caracterul continuat al actelor materiale, pe parcursul unei perioade de timp, reprezintă însăși natura infracțiunii.

S-a mai constatat că faptele inculpaților O.E., M.P.T., M.L. și A.H.A. care în perioada octombrie 2002-19 decembrie 2002 au disimulat adevărata proveniență și circulație-ilicită, a sumei totale de 16.500.456,27 ROL prin preconstituirea de raporturi comerciale fictive între:

- SC P.S.R. SRL și SC K.G.E. SRL

- SC P.S.R. SRL și P.S. USA INC

- SC P.S.R. SRL și SC V.C. SRL

- SC P.S.R. SRL și SC T.I. SRL

- SC P.S.R. SRL și SC O.S.I.E. SRL

- SC P.S.R. SRL și SC A. SRL

- SC P.S.R. SRL și inculpatul O.E.

Prin modul de transfer, de către SC P.S.R. SRL, a sumelor de bani obținute din rambursarea de TVA către celelalte societăți comerciale, precum și prin sprijinul material și moral de realizare a acestor acte materiale și a unor acte materiale viitoare (aferente sumei de bani ce doreau a fi obținută urmare a depunerii cererii de rambursare din 8 ianuarie 2003) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Astfel, cu privire la natura actelor materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani, s-a reținut că acestea au un caracter continuu sau continuat, prelungit în timp, fără a se considera că există o infracțiune continuată, acest caracter rezultând din faptul că ascunderea, disimularea adevăratei naturi a unui bun, ori disimularea circulației acestora, etc., nu se pot realiza doar printr-o acțiune de scurtă durată (uno ictu), ci durează pe tot parcursul timpului cât bunul respectiv are o natură care trebuie disimulată, pentru a nu fi descoperită infracțiunea, sau pe parcursul timpului cât circulația acestuia trebuie disimulată pentru aceleași considerente.

Tribunalul a apreciat ca nefondată apărarea inculpaților potrivit căreia infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 lit. b) din legea specială nu poate avea ca obiect bani, întrucât, în accepțiunea legii, referirea la „bunuri” are în vedere orice bun care are o valoare economică, deci sumele de bani nu se exclud, ci se includ în definiția ce trebuie dată „bunurilor” din textul de incriminare.

Cu privire la actele materiale specifice infracțiunii de spălare de bani efectuate de inculpați, s-a reținut că:

- inculpatul O.E. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat, sub semnătura sa și ștampila SC P.S.R. SRL, contractele între SC P.S.R. SRL și P.S. USA INC, între SC P.S.R. SRL și SC V.C. SRL, între SC P.S.R. SRL și SC O.S.I.E. SRL, între SC P.S.R. SRL și SC A. SRL, între SC P.S.R. SRL și SC K.G.E. SRL, și a acceptat facturi la plată emise de aceste societăți, în scopul justificării transferurilor ulterioare a sumelor de bani primite din decontul de TVA;

- a dispus transferul sumei de bani obținută din rambursarea de TVA către societățile de mai sus, precum și către sine, în modalități care să disimuleze originea și natura banilor (transfer tur-retur către sine, motivat de un antecontract de vânzare-cumpărare imobil, plata în numerar a unor sume foarte mari de bani (2 sacoșe, potrivit martorilor) către vânzătorii imobilelor achiziționate de SC P.S.R. SRL, plata în mai multe tranșe de până la 500.000.000 ROL către SC V.C. SRL, plata unei sume în dolari către contul personal al inculpatului M.L., deși factura, respectiv contractul formal încheiate erau pe numele P.S. USA INC;

Tribunalul a reținut că ultima operațiune de transfer a banilor către SC V.C. SRL a avut loc la data de 19 decembrie 2002, ca urmare a emiterii facturii din 18 decembrie 2002 de către această societate.

Inculpatul M.P.T. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat împreună cu O.E. și o persoană neidentificată prezentată sub numele H.E. (reprezentant al SC K.G.E. SRL) ordinele de compensare a datoriilor nr. A1 din 27 septembrie 2002, nr. A2 din 11 octombrie 2002, nr. A3 din 22 noiembrie 2002, nr. A4 din 17 decembrie 2002; nr. A5 din 27 septembrie 2002, nr. A6 din 11 octombrie 2002, nr. A7 din 22 noiembrie 2002, nr. A8 din 17 decembrie 2002, pentru a justifica, printre altele, circulația sumelor de bani plătite de SC P.S.R. SRL către SC K.G.E. SRL, ca urmare a facturilor emise de aceasta din urmă în perioada 20 septembrie-18 decembrie 2002, reprezentând plata comision .

- a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în demersul acestuia de a obține și a patra decontare a TVA, urmare a depunerii cererii acestuia la 8 ianuarie 2003, disimularea naturii și circulației sumelor de bani urmând a se face în modalități similare, prin participarea inclusiv a inculpatului M.P.T., nefiind verosimilă posibilitatea ca acest inculpat să se fi implicat dezinteresat în săvârșirea unor infracțiuni de fals, fără a urmări obținerea ca beneficiu a unei părți din sumele obținute de la bugetul de stat.

Inculpatul M.L. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat contractele nr. H1 din 10 septembrie 2002 și nr. H2 din 10 septembrie 2002 și a emis facturile Invoice nr. AA , Invoice nr. BB, Invoice nr. CC, Invoice nr. DD în numele P.S. USA INC solicitând plata unor sume pretins datorate de către SC P.S.R. SRL, pentru a crea justificarea de transfer a sumelor de bani de către O.E.;

- a solicitat plata sumei de 1.466.000 dolari SUA în contul personal al inculpatului M.L., din F, S.U.A. și a dispus de o parte din suma intrată în contul său personal (77.000 dolari SUA), fiind indiferent faptul că ulterior, pentru disimularea infracțiunii, această sumă a fost returnată prin intermediul unei alte persoane, din Arabia Saudită;

- a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în demersul acestuia de a obține și a patra decontare a TVA, urmare a depunerii cererii acestuia la 8 ianuarie 2003, disimularea naturii și circulației sumelor de bani urmând a se face în modalități similare, nefiind verosimilă posibilitatea ca acest inculpat să se fi implicat dezinteresat în săvârșirea unor infracțiuni de fals, fără a urmări obținerea ca beneficiu a unei părți din sumele obținute de la bugetul de stat.

Inculpatul A.H.A. a realizat următoarele acte materiale:

- a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 1 octombrie 2002 cu SC P.S.R. SRL, și a emis facturile nr. B1 din 30 octombrie 2002, nr. B2 din 11 noiembrie 2002, nr. B3 din 18 decembrie 2002 prin care a urmărit justificarea transferurilor de bani efectuate de O.E. către SC V.C. SRL;

- a efectuat, la rândul său transferul sumelor de bani primite de la SC P.S.R. SRL către firme care au transferat banii în străinătate, nemaiputând fi urmăriți;

- a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în demersul acestuia de a obține și a patra decontare a TVA, urmare a depunerii cererii acestuia la 8 ianuarie 2003, disimularea naturii și circulației sumelor de bani urmând a se face în modalități similare;

Față de aceste acte materiale desfășurate de inculpați până la data de 19 decembrie 2002, care reprezintă conținutul constitutiv al uneia și aceleiași infracțiuni, și în raport de faptul că Legea nr. 656/2002 a intrat în vigoare la 12 decembrie 2002, tribunalul a reținut că incadrarea juridică a faptelor trebuie realizat în raport cu această lege, în vigoare la data săvârșirii unei părți a actelor materiale de către inculpați; în acest sens, s-a arătat că actele materiale și morale ale unora dintre inculpați ce ar putea constitui acte de complicitate, sunt absorbite de infracțiunea realizată în forma autoratului de către aceștia.

În consecință, în baza acestor texte de lege, inculpații O.E., M.P.T., M.L. și A.H.A. au fost condamnați, urmând ca la stabilirea și aplicarea pedepselor tribunalul să țină seama de indeplinirea scopului pedepsei, indicat la art. 52 C. pen., precum și să țină seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privind individualizarea judiciară a pedepsei.

În ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, tribunalul l-a apreciat ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere modalitatea elaborată și detaliată a conceperii și executării actelor materiale, în relația cu organele fiscale, în relația cu băncile, împrejurarea că această modalitate a avut eficiență și a produs rezultatul urmărit, descoperirea falsității circuitului documentar datorându-se unui amănunt (înscrierea pe facturi a unui comision de 5% nedatorat vămii), numărul mare al persoanelor implicate, precum și implicarea în fals a unei persoane în săvârșirea infracțiunilor, ce a condus la inculparea acesteia și la luarea măsurii arestării preventive împotriva sa, executarea unui mandat european de arestare (este vorba de inculpatul A.J.H.), prejudiciul enorm creat în mod efectiv bugetului de stat, o sută șaizeci și cinci de miliarde ROL, sumă strânsă deja de la contribuabili la buget, pe care statul ar fi putut-o folosi în scopurile prevăzute de lege, și care a fost sustrasă prin manopere dolosive de către inculpați, în mod direct de către inculpatul O.E., aspect ce imprimă faptelor un caracter mai grav. Față de cuantumul deosebit de mare al sumei și de dispozițiile art. 146 C. pen., tribunalul a apreciat că reducerea ilicită a bugetului de stat cu suma de 165 miliarde ROL a fost de natură a produce o perturbare gravă în activitatea statului de asigurare a mijloacelor financiare necesare serviciilor publice.

Un alt aspect care imprimă faptelor un caracter grav a fost considerat ca fiind acela că sumele de bani au luat o destinație externă necunoscută, prin intermediul unor firme ale unor cetățeni arabi, existând posibilitatea ca acestea să fie folosite pentru finanțarea unor activități de terorism sau a altor activități infracționale deosebit de grave; în acest sens, s-a arătat că nu se pune problema dovedirii acestei destinații a banilor transferați în străinătate (aspect care nu s-a realizat) ci a asumării acestui risc de către inculpați, din moment ce firmele din străinătate nu erau controlate de aceștia, din moment ce destinatarul final din România al majorității banilor a fost cetățeanul irakian A.H.A. și deci banii introduși ilicit în circuitul bancar și financiar puteau lua orice destinație.

S-a subliniat că că o parte din suma de 1.280.000 dolari SUA returnată din contul inculpatului M.L. în contul SC P.S.R. SRL a fost expediată nu din S.U.A. și nu din contul inculpatului M.L., ci din contul unei persoane de cetățenie iordaniană, care avea un cont deschis la o bancă din Arabia Saudită.

De asemenea, pentru evaluarea pericolului social concret al infracțiunilor, tribunalul a avut în vedere conjunctura socială și economică actuală, ca și cea similară din perioada săvârșirii infracțiunilor, respectiv percepția publică despre efectele evaziunii fiscale în toate formele sale și dezavuarea acesteia, impunându-se sancționarea fermă a faptelor de obținere ilicită de sume de bani din bugetele publice, de spălare de bani și a altor fapte accesorii ale acestora (fals în înscrisuri, etc.) într-un mod care să descurajeze fenomenul, să atragă atenția posibililor alți făptuitori asupra dimensiunii răspunderii penale atrase de astfel de fapte, dar și la un nivel care să constituie o sancțiune proporțională cu infracțiunile săvârșite și cu periculozitatea inculpaților.

În ce privește actele materiale efectuate de inculpați, s-a motivat că acestea relevă existența unei pregătiri și premeditări care să asigure realizarea faptelor, astfel cum s-a reținut în situația de fapt, elemente indicate impunând, în opinia primai instanțe aplicarea unor pedepse într-un cuantum care să reprezinte un echivalent retributiv și aflectiv corespunzător.

În ce privește persoana inculpaților, de asemenea tribunalul a reținut că circumstanțele personale ce-i caracterizează pe aceștia impun aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit, pentru a asigura scopul preventiv, educativ și coercitiv al acesteia.

Astfel, din punct de vedere al conștientizării caracterului penal al faptei, și al urmăririi/acceptării încălcării normelor de drept, tribunalul reține că inculpații O.E., M.P.T., M.L. și A.H.A. au fost pe deplin conștienți de aceste aspecte; inculpații sunt la o vârstă și au desfășurat activități comerciale care le-au permis acumularea unei experiențe de viață bogate, au realizat pe deplin efectele activităților lor, pe care le-au urmărit, au luat măsuri pentru ca infracțiunile să nu fie descoperite. În acest context, atitudinea psihică a inculpaților, ca proces de conștientizare a infracțiunii, și nu ca formă de vinovăție, îi caracterizează ca fiind persoane de o periculozitate socială sporită, care nu dau atenție respectării normelor de drept, nici chiar a celor penale, atunci când este vorba despre realizarea unui beneficiu personal, chiar ilicit.

Din perspectiva situației sociale și materiale, s-a constatat că inculpații au săvârșit infracțiunile fără a fi fost motivați de o situație personală negativă care să-i determine la aceasta (credite bancare nereturnate, stare de boală ce necesită bani pentru intervenții medicale, alte le asemenea), săvârșind infracțiunile din dorința de a acumula orice sumă de bani posibilă, indiferent de modalitate fiind, deci, persoane de periculozitate socială sporită .

Tribunalul a reținut că periculozitatea socială a unei persoane nu se evaluează numai prin prisma acțiunilor violente sau evidente, publice, ci și prin prisma acelor acțiuni care au ca efect punerea în pericol a ordinii de drept, care încurajează încălcarea celor mai importante valori sociale.

În ce privește comportamentul inculpaților în timpul procesului, tribunalul a subliniat că toți cei patru inculpați s-au sustras urmăririi penale și judecății, plecând de la domicilii în locații necunoscute, existând date că au părăsit țara. Inculpatul M.P.T. a întocmit acte de înstrăinare a firmei prin care a derulat activitățile infracționale către o persoană de cetățenie străină neidentificată, consemnând și predarea tuturor actelor contabile ale societății sale, în acest fel organele de urmărire penală fiind în imposibilitate de a mai stabili situația de fapt prin intermediul acestora.

Inculpatul O.E. a dat declarații nesincere și lipsite de suport real în cursul judecății, încercând evitarea răspunderii penale, chiar și în condițiile existenței unor probe evidente de vinovăție, care nu puteau fi combătute; această atitudine procesuală a inculpaților a atras atât neaplicarea art. 74 lit. c) C. pen., cât și concluzia că aceștia nu-și asumă răspunderea pentru faptele lor, încercând să se sustragă răspunderii penale prin orice mijloc.

Cu privire la împrejurările ce agravează sau atenuează răspunderea penală, tribunalul a reținut, pe de o parte, că textul art. 72 C. pen. nu definește strict numai circumstanțele atenuante sau pe cele agravante, ci și orice alte împrejurări ce ar putea individualiza pedeapsa în cadrul limitelor speciale prevăzute de textul de condamnare, iar pe de altă parte, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 74 C. pen.

Conduita inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunilor, relevată de lipsa antecedentelor penale, de faptul că sunt integrați social, nu este de natură a diminua răspunderea penală, în prezența împrejurărilor care atrag o sporire a pericolului social concret al faptelor, și corelativ a pedepselor aplicabile.

S-a arătat că modul în care inculpații au săvârșit faptele relevă că aceștia nu au luat o hotărâre de moment, intempestivă și neanalizată, izolată în raport cu sistemul lor de valorizare socială, ci au luat o hotărâre care le definește într-o anumită măsură concepția socială, și astfel fiind, nu se poate susține că au avut o astfel de conduită anterioară încât să justifice reținerea de circumstanțe atenuante.

Tribunalul a individualizat pedepsele aplicabile fiecărui inculpat ținând seama de contribuția efectivă a fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor și la rezultatul produs, apreciind că inculpatul O.E. urmează a primi o pedeapsă sporită în raport cu ceilalți 2 inculpați condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 36 din Legea nr 345/2002, din perspectiva faptului că acesta a realizat acte de autor în timp ce M.P.T. și M.L. au săvârșit doar acte de complicitate de un pericol social concret mai mic, precum și din perspectiva faptului că în lipsa implicării determinante a inculpatului O.E. în săvârșirea acestei infracțiuni, rezultatul deosebit de grav nu s-ar fi produs.

În ceea ce privește pedepsele aplicate pentru infracțiunile de fals în înscrisuri și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, s-a arătat că fiecare din acești trei inculpați a realizat acte materiale de autor comparabile ca pericol social, concepere și număr cu ale celorlalți, sens în care pedepsele urmând a fi egale ca cuantum.

Referitor la infracțiunea de spălare de bani, tribunalul a reținut că actele materiale de autor esențiale și cele mai numeroase le-a realizat inculpatul O.E., acesta dispunând distribuirea sumelor obținute nelegal de la organele fiscale către un număr de 5 societăți comerciale și către sine însuși, precum și încheierea înscrisurilor ce au mascat natura și circulația reală a banilor (cu excepția facturilor emise de ceilalți inculpați).

În ordine, inculpatul A.H.A. a săvârșit, de asemenea, acte materiale cu un pericol social mare, el fiind persoana care a preluat cea mai mare parte a sumei obținute din rambursarea de TVA (din totalul de aproximativ 165 miliarde ROL a preluat în contul societății sale suma de aproximativ 149 miliarde ROL, restul banilor fiind folosiți de inculpatul O.E. pentru plățile făcute către SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL și SC A. SRL), și care a dirijat această sumă către diverse societăți, care le-au trimis în afara țării. Rezultă că acest inculpat a avut legăturile personale necesare pentru a realiza exportul sumelor de bani.

În ceea ce îi privește pe inculpații M.P.T. și M.L., s-a apreciat că probele dosarului conturează o activitate infracțională de mai mică importanță decât a celorlalți doi inculpați, câtă vreme ei nu au dispus asupra circulației banilor, ci doar au concurat la preconstituirea documentelor necesare săvârșirii infracțiunii, și la sprijinul material și moral al inculpatului O.E.

Relativ la latura civilă s-a reținut că, în cauză s-a constituit parte civilă Statul Român prin A.N.A.F., solicitând obligarea inculpaților și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 165.015.158.956 ROL reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat prin obținerea nelegală a rambursării de TVA, precum și a sumei de 23.801.299.781 ROL reprezentând TVA de plată datorat de SC V.C. SRL, ca urmare a emiterii facturilor pentru avans marfă (șină de cale ferată).

S-a constatat că prin faptele lor ilicite, inculpații O.E., M.P.T., M.L. și A.H.A. au produs bugetului de stat un prejudiciu egal cu cuantumul sumei pe care organele fiscale au plătit-o drept TVA către SC P.S.R. SRL.

De asemenea, inculpații au acționat folosindu-se direct de atribuțiile specifice funcțiilor de administratori ai unor societăți comerciale, astfel încât acestea au fost introduse în cauză în calitate de părți responsabile civilmente, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3) C. proc. pen. și art. 100 alin. (3) C. civ.

S-a arătat că acest prejudiciu în mod eronat a fost stabilit în dosar, prin expertiza contabilă efectuată, ca fiind în sumă de 165.015.158.956 ROL valoarea fiind stabilită prin însumarea cuantumului sumelor solicitate de inculpatul O.E. prin cererile de rambursare TVA.

În realitate însă, organele fiscale nu au dispus plata exact a acestor sume, ci au făcut propriile calcule și au dispus plata sumelor rezultate din aceste calcule, astfel:

- suma de 5.126.737,21 RON, plătită la data de 9 octombrie 2002 prin O.P. din 9 octombrie 2002,

- suma de 5.556.977,61 RON, plătită la data de 11 noiembrie 2002 prin O.P. din 11 noiembrie 2002,

- suma de 5.816.741,45 RON, plătită la data de 5 decembrie 2002 prin O.P. din 5 decembrie 2002.

În consecință, totalul sumei cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 16.500.456,27 RON (165.004.562.700 ROL).

Având în vedere datele diferite la care organele fiscale au plătit, în trei tranșe, suma totală reprezentând TVA, tribunalul a apreciat că urmează a se calcula separat, de la fiecare dată la care bugetul a fost prejudiciat și de la care suma trebuia restituită, și în raport cu fiecare sumă, cuantumul despăgubirilor reprezentând beneficiul nerealizat.

În ce privește suma de 23.801.299.781 ROL solicitată ca și despăgubire civilă de A.N.A.F., ca reprezentând TVA ce trebuia dedus de la SC V.C. SRL, s-a reținut că aceasta nu este o sumă real datorată, pentru următoarele considerente:

Relația comercială dintre SC P.S.R. SRL și SC V.C. SRL a existat doar scriptic, în realitate neexistând faptul generator al TVA, astfel cum impune art. 1 alin. (2) lit. a) art. 3 și art. 14 din Legea nr. 345/2002.

S-a concluzionat că SC V.C. SRL nu avea obligația plății de TVA pentru aceste operațiuni fictive, câtă vreme nu a fost livrată nici o marfă și societatea vânzătoare nu a dedus nici o sumă de bani cu titlu de TVA pe care l-ar fi plătit real către SC V.C. SRL, și pe care ar fi trebuit să-l recupereze de la stat, iar pe de altă parte în cadrul unui proces penal acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale și nu poate depăși obiectul acesteia din urmă, or, din conținutul solicitării A.N.A.F. a rezultat că faptele care ar fi putut atrage neplata către bugetul de stat a sumei reprezentând TVA, de către SC V.C. SRL, pot fi încadrate în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, infracțiune pentru care nici un inculpat nu a fost trimis în judecată.

Eventualul prejudiciu pretins de A.N.A.F. nu este rezultatul vreunei infracțiuni pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel încât acțiunea civilă cu privire la acea sumă nu poate fi exercitată în cadrul prezentului proces penal.

Tribunalul a mai reținut că beneficiul nerealizat de partea civilă ca urmare a diminuării ilegale a bugetului de stat cu sumele de mai sus nu poate fi cuantificat decât potrivit dreptului comun, respectiv prin aplicarea art. 1088 C. civ. raportat la dispozițiile O.G. nr. 9/2000, prejudiciul provenind dintr-o faptă ilicită și nu dintr-un raport fiscal, care să atragă aplicarea dispozițiilor C. proc. fisc., iar pe de altă parte inculpații și părțile responsabile civilmente nu aveau obligații fiscale de plată restante, premisa indicată de C. proc. fisc., pentru a se calcula dobânzi și penalități de întârziere.

Tribunalul a reținut că, în raport cu datele luării măsurilor asiguratorii și cu competențele stabilite de lege organelor judiciare la datele respective, acestea sunt luate în condiții de legalitate, schimbarea ulterioară a competenței de luare a măsurilor asiguratorii nefiind de natură a atrage nulitatea acestora.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpații O.E., M.L., M.P.T., partea civilă Statul Român, Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Constanța și partea responsabilă civilmente SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

Apelul declarat de procuror a vizat greșita achitare a inculpatului A.J.H., apreciindu-se că prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză, care conduceau la concluzia săvârșirii infracțiunii de către acest inculpat, hotărârea primei instanțe fiind apreciată ca nelegală sub acest aspect. De asemenea, apelul procurorului a criticat (motiv invocat cu ocazia dezbaterilor) și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților sub aspectul modului de aplicare a pedepselor rezultante, în sensul sporirii acestora.

Apelul declarat de partea civilă Statul Român, D.G.F.P. Constanța a vizat modul de soluționare a laturii civile, sub aspectul omisiunii de pronunțare asupra pretențiilor solicitate în suma de 23.801.299.781 ROL și asupra modului de stabilire a accesoriilor obligațiilor acordate prin hotărârea judecătorească.

Apelul părții responsabile civilmente SC A. SRL a privit modul de stabilire al obligațiilor civile prin sentința apelata.

Prin apelurile inculpaților s-a criticat sentința apelata pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei condamnări a inculpaților apreciindu-se că, prima instanța a analizat eronat probele administrate în cauză, săvârșind o grava eroare de fapt care a produs consecința unor condamnări nelegale.

De asemenea, în afara acestor motive comune de apel pentru cei trei inculpați, aceștia, în comun, au criticat și celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în ce privește rezolvarea acțiunii civile și menținerea unor masuri asiguratorii, iar apelantul M.P.T. a invocat și neregularități ale judecații în prima instanța, referitoare la neobservarea unor încălcări a dreptului la apărare pe timpul urmăririi penale, aceeași neregularitate apreciindu-se că și-a prelungit efectele și pe timpul judecății în prima instanță, ulterior și pe timpul judecații în apel, până la încarcerarea inculpatului M.P.T. în baza mandatului de arestare emis în lipsă, neregularitate constând în aceea că acesta a fost asistat de către un apărător pe care nu l-a angajat, respectiv doamna avocat C.R.

De asemenea, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a invocat apariția, pe timpul judecării căii de atac, a unui impediment privind exercitarea în continuare a acțiunii penale față de inculpați, sub aspectul intervenirii prescripției răspunderii penale, în ce privește săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 292 C. pen.

Prin decizia penală nr. 162/P din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate apelurile părții civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., D.G.F.P. Constanța și partea responsabilă civilemente SC A. SRL prin lichidator judiciar.

Au fost admise apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpații O.E., M.L. și M.P.T., desființată în parte sentința penală nr. 152 din 3 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța și, în rejudecare, încetat procesul penal în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 124 C. pen. față de inculpații O.E., M.P.T. și A.H.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. pen. cu privire la inculpatul O.E.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, pentru inculpatul O.E., 8 ani închisoare pentru inculpatul M.P.T. și 10 ani închisoare pentru inculpatul A.H.A.

Au fost înlăturate dispozițiile contrare din sentință, fiind menținute celelalte dispoziții.

S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.P.T. pentru o perioadă de 60 de zile și s-a dedus prevenția de la 22 aprilie 2012 la zi.

S-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorilor desemnați din oficiu și a fost obligată apelanta parte responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare statului.

S-a reținut, în esență, în ce privește apelul părții civile, că, așa cum rezultă din considerentele sentinței apelate, coroborate cu elementele conținute în dispozitivul hotărârii, prima instanța a analizat pretențiile civile deduse judecații, stabilind pe baza temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere, parte din acestea apărând întemeiate și justificate admițând în parte acțiunea civila și implicit respingând celelalte pretenții.

De asemenea, accesoriile obligațiilor principale au fost corect stabilite, în raport de calea procedurala aleasă de către partea civilă, care și-a întemeiat acțiunea civila pe dreptul comun, respectiv pe art. 998-999 C. civ., făcându-se o corecta aplicare a materiei despăgubirilor civile datorate în dreptul comun pentru neexecutarea obligațiilor ce au ca obiect o suma oarecare, conform dispozițiilor art. 1088 C. civ. în vigoare la data producerii prejudiciului.

În ce privește motivul de apel invocat de procuror, dar și motivele de apel invocate de inculpați vizând greșita interpretare a probelor de către prima instanța, privind întrunirea sau nu a condițiilor răspunderii penale a inculpaților, instanța de apel și-a însușit în totalitate argumentele de fapt și de drept expuse în sentința apelata.

S-a constatat că, în ce privește pe inculpatul A.J.H., exista un dubiu major privind semnarea înscrisurilor relevante de către acesta, hotărârea de achitare fiind legală, întrucât probele administrate în cauză, atât pe timpul urmăririi penale, cât și pe timpul judecății în primă instanță și în apel, nu întrunesc exigențele dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., nefiind cert că faptele au fost săvârșite de către acest inculpat.

De asemenea, în ce privește răspunderea penală stabilită prin sentința apelată privind pe inculpații O.E., M.P.T., M.L. și A.H.A. și A.H.A., s-a apreciat că prima instanța a interpretat corect probele administrate, a reținut corect situația de fapt rezultată din acestea, și a constatat în mod just că, faptele deduse judecații există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpați, stabilind o corectă încadrare juridică a faptelor, în raport de incidența dispozițiilor art. 13 C. pen.

În esență, deși apelanților inculpați li s-a acordat posibilitatea propunerii și administrării de probatorii în apărare, ca și contraprobe, aceștia nu au făcut dovada contrară probelor administrate până la declararea apelului, neputând dovedi în contraprobelor administrate că, operațiile comerciale pe care s-au grefat faptele de natura penală dedusă judecății, au fost reale și nu fictive, deși au invocat realitatea acestor operațiuni.

Inculpații nu au putut oferi în contraprobelor în acuzare, date și elemente concrete referitoare la amănunte relevante referitoare la operațiile comerciale înscrise în documentele comerciale întocmite, cum ar fi mijloacele de transport folosite pentru mișcarea fizica a mărfurilor, producătorul bunurilor specificate în facturi și celelalte documente, locul de depozitare, mijloacele folosite pentru realizarea exportului efectiv, etc.

Neputând face dovada concretă în contra elementelor de fapt rezultate din probele deja administrate pe timpul urmăririi penale și al judecății în prima instanță, instanța de apel a considerat ca aceștia nu au răsturnat situația de fapt, corect stabilita în hotărârea apelată și nici temeiurile de drept reținute în aceeași hotărâre, dispozițiile privind condamnarea inculpaților conținute de sentința apelată fiind legale.

În ce privește critica formulată de către apelantul inculpat M.P.T., vizând încălcarea dreptului la apărare, curtea a reținut că, deși acesta a contestat calitatea de apărător ales al avocatului C.R., la momentul când a fost prezentat în instanță, după încarcerare, totuși, nu s-a înscris în fals cu privire la înscrisul de legitimare constând în împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, astfel încât acesta face valoarea deplină a celor menționate în cuprins, iar pe de alta parte aceasta apărare, dacă ar fi valorificată în sensul constatării lipsei calității de apărător ales al acestui avocat, ar îngreuna situația apelantului inculpat M.P.T. în propriul apel, întrucât acesta nu a declarat personal apel, calea de atac fiind promovată în numele și pe seama sa, de către același avocat al cărui mandat se contesta, în calitate de substitut procesual potrivit dispozițiilor art. 362 alin. (2) C. proc. pen.

S-a constatat că în cazul în care instanța de apel ar stabili ca avocatul C.R. nu avea calitatea de apărător ales, în mod retroactiv, apelul declarat în numele și pe seama inculpatului ar apărea ca inadmisibil, fiind incidente dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen.

Instanța de apel a constatat însă că se impune reformarea în parte a sentinței apelate, numai în ce privește incidența dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., combinat cu art. 124 C. pen., întrucât la data pronunțării prezentei decizii, s-au împlinit termenele speciale de prescripție a răspunderii penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind pe inculpații O.E., M.L., M.P.T. și A.H.A., sens în care, în ce privește pe primii trei inculpați, în propriile apeluri, și pe inculpatul A.H.A., în apelul declarat de procuror, apelurile au fost admise, desființându-se, în parte, sentința penală și în rejudecare, dispunându-se în temeiul art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen. combinat cu art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de acești inculpați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Același impediment privind exercitarea acțiunii penale s-a constatat a fi incident și față de inculpatul O.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Apelul părții responsabile civilmente a fost apreciat ca nefondat, ca și celelalte apeluri, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, prima instanță analizând detaliat și minuțios pretențiile invocate și stabilind în mod corect prejudiciile produse.

Totodată, în ce privește individualizarea pedepselor, instanța de apel a apreciat că pedepsele individuale au fost just dozate, în raport de consecințele produse fiind îndestulătoare, iar la stabilirea pedepsei rezultante folosirea operațiunii de cumul prin absorbție, în sensul aplicării pedepsei celei mai grele, este suficient pentru atingerea scopului pedepsei, nemaifiind necesar și aplicarea unui spor distinct, astfel cum se solicită de către procuror.

S-a reținut că sub aspectul individualizării pedepselor apelurile celor trei inculpați, apar ca fiind nefondate întrucât consecințele produse sub aspect pecuniar, sunt mai mult decât considerabile, și impun orientarea la maximul special a pedepselor prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.

Ca atare, instanța de apel a aplicat inculpaților pedeapsa cea mai grea, respectiv de 12 ani închisoare pentru inculpatul O.E., câte 8 ani închisoare pentru inculpații M.L. și M.P.T. și 10 ani închisoare pentru inculpatul A.H.A., fiind înlăturate din sentința dispozițiile contrare și menținute celelalte dispoziții, inclusiv dispozițiile vizând masurile asiguratorii și masurile preventive ce limitează libertatea de circulație, iar în ce privește pe inculpatul M.P.T., pentru a evita sustragerea acestuia de la executarea pedepsei, a fost menținută arestarea preventivă a acestuia pe o perioada de încă 60 zile, începând de la data pronunțării deciziei, fiind computată perioada de arestare preventivă de la data încarcerării până la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța invocând, după cum rezultă din motivele scrise și concluziile orale depuse la termenul de judecată din 11 iunie 2013 și consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen ce face parte integrantă din prezenta hotărâre:

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., greșita achitare inculpatului A.J.H., greșita reținere a existenței unui dubiu major, privind semnarea unor înscrisuri de acest inculpat, luarea în considerare și valorificarea unei prezumții relative în sensul că o altă persoană a folosit pașaportul inculpatului, nedovedirea caracterului nereal al procurii dată inculpatului și nici depunerea ei de alte persoane la diferite autorități/instituții, împrejurarea că inculpatul se afla în Germania în perioada septembrie 2002-ianuarie 2003 neexonerându-l de răspundere, actele emanând de la SC K.G.E. SRL datând din perioada 20 septembrie 2001-20 decembrie 2012, iar circuitul documentar fiind fictiv, înscrisurile putând fi întocmite cu mult înaintea depunerii lor, expertiza grafoscopică neexcluzând participația inculpatului (care a dat, de altfel, un specimen de semnătură în instanță, când cunoștea toate probele), existând în mod obiectiv posibilitatea ca acesta să se deplaseze din Germania în România, instanțele reținând eronat și deficiențele constatate în activitatea Băncii R.I. SA și ignorând, practic, sustragerea inculpatului de la cercetările efectuate;

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., greșita individualizare a pedepselor rezultante prin neaplicarea unui spor pentru inculpatul O.E. și cuantumul prea scăzut al sancțiunilor aplicate tuturor inculpaților, față de gravitatea infracțiunilor, prejudiciul considerabil produs, perseverența infracțională.

2. Inculpatul M.P.T., invocând potrivit motivelor scrise și concluziilor orale ale apărătorului:

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., neindicarea anterior audierii a posibilității de a putea beneficia de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.;

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. și redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, având în vedere situația socio-profesională, vârsta și starea de sănătate.

3. Inculpatul M.L., invocând conform motivelor scrise și concluziilor avocatului ales:

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., în speță fiind incidente normele în vigoare la 6 noiembrie 2002 (când s-a rambursat ultima tranșă de TVA), faptele comise de inculpat și circumscrise art. 36 din Legea nr. 345/2002, urmând să fie încadrate în dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și Legea nr. 87/1994 (art. 13), față de care erau incidente dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.;

- condamnarea pentru o faptă, spălare de bani, prevăzută de legea penală (art. 3859 pct. 13 C. proc. pen.), Legea nr. 656/2002 nefiind în vigoare la momentul epuizării infracțiunii, respectiv 6 noiembrie 2002, iar pe de altă parte, subiectul activ al infracțiunii neputând fi același cu cel al infracțiunii premisă, impunându-se achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- greșita stabilire a sancțiunii pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., în cuantum superior celei ce se putea legal aplica prin raportare la pedepse pentru infracțiuni scop, 5 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii ei, având în vedere perioada îndelungată de timp trecută de la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, restituirea sumelor virate inculpatului;

- greșita apreciere asupra răspunderii subsidiare a inculpatului cu ceilalți inculpați, întrucât el a restituit sumele ce i s-au virat;

4. Inculpatul O.E., invocând prin concluziile orale ale apărătorilor aleși și motivele scrise de recurs:

- motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., greșita încadrare juridică a faptei vizând rambursarea de TVA, fiind incidente normele în vigoare la data epuizării infracțiunii, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 13 din Legea nr. 87/1994, prin raportare la care se impunea încetarea procesului penal, conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen.,

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., neanalizarea cererilor de probe (expertiză contabilă), proba testimonială redusă la audierea unui singur martor, nedovedirea comiterii falsului prezumat de organul de urmărire și nici a rambursării ilegale de TVA;

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., prevăzut de art. 323 C. pen. și art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002 într-o singură infracțiune prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 (cu consecința condamnării pentru această infracțiune cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) sumele rambursate de stat fiind licite și intrând în mod legal în circuitul civil.

- cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu a derulat decât activități de intermediere contra unui comision prin SC P.S.R. SRL, inculpatul neasociindu-se cu ceilalți inculpați pentru săvârșirea de infracțiuni, cu acceptând propunerea derulării unei activități comerciale pentru obținerea de profit, rambursarea TVA derivând și întocmindu-se pe dispozițiile legale, inculpatul necunoscând și neputându-i fi imputat caracterul fictiv al operațiunilor [impunându-se achitarea conform art. 10 lit. a), c) sau d) C. proc. pen.].

5. Ministerul Finanțelor Publice, A.N.A.F., D.G.F.P. Constanța, invocând conform motivelor scrise de recurs nepronunțarea asupra sumei de 23.801.299.781 ROL, cu care recurenta se constituie parte civilă și greșita obligare a inculpaților la plata dobânzii în materie civilă conform O.G. nr. 9/2000, deși s-au solicitat accesoriile obligațiilor fiscale.

Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

1. Din verificarea hotărârilor anterior pronunțate și pe baza propriei analize asupra materialului probator legal administrat în cauză, instanța de recurs apreciază că situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor sunt juste, corect și complet motivate.

Se constată, astfel, că inculpatul O.E., în calitate de administrator al SC P.S.R. SRL, în perioada octombrie 2002-ianuarie 2003, în mod continuat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații M.P.T. și M.L., cu care s-a asociat în acest scop (și, de asemenea au acționat ca și complice, respectiv autor prin acte repetate), a creat un circuit documentar fictiv prin care și pe baza căruia a putut pretinde și obține (în considerarea unor exporturi pretins realizate), rambursarea (în trei tranșe) a unor sume cu titlu de TVA, încasând necuvenit suma de 165.015158.956 ROL. Inculpatul a disimulat și, totodată, a ascuns originea ilicită a sumelor de bani astfel obținute, ca de altfel și ceilalți inculpați implicați în activitatea infracțională.

Inculpatul, în realizarea scopului urmărit, de rambursare în mod nelegal a TVA, a determinat cu rea credință plata unor sume de bani pe baza unor înscrisuri și declarații false, lipsite de suport factual și fără nicio corespondentă în realitate (neachiziționând marfa și neexportând-o în mod real, contra cost, neîncasând vreo sumă ca preț), beneficiind de sprijinul inculpaților anterior menționați. Inculpații M.P.T. și M.L., cu intenție, i-au oferit sprijin material și moral inculpatului O.E. (acționând prin acte specifice complicității), prin întocmirea (în calitatea lor de reprezentant al SC T.I. SRL și, respectiv, de reprezentant al S.C. P.S. USA INC), de înscrisuri comerciale contabile și de plată fictive, colaborând la punerea în aplicare a planului infracțional menit să asigure atât atingerea scopului fraudulos (obținerea nelegală a unor sume importante de bani din bugetul statului), cât și evitarea atragerii răspunderii penale.

Ulterior obținerii în mod nelegal prin inducerea în eroare a autorităților statului a sumelor reprezentând rambursare de TVA, inculpații M.P.T., O.E., M.L. și A.H.A. au disimulat originea ilicită a sumelor virate prin preconstituirea de raporturi comerciale fictive între societățile pe care, într-o formă sau alta, le controlau, sumele virate inițial SC P.S.R. SRL fiind transferate altor societăți, pe baza unor documente justificative fictive (ce aveau ca unic scop justificarea formală a transferului de bani), către inculpatul O.E. (ca persoană fizică), motivat de un antecontract de vânzare-cumpărare, către vânzătorii unor imobile cumpărate de SC P.S.R. SRL (prin plata în numerar a unor sume importante), către SC V.C. SRL (pentru bunuri care nu au fost niciodată livrate), către contul personal al inculpatului M.L. Inculpatul M.P.T. a încheiat împreună cu inculpatul O.E. și o persoană fictivă, neidentificată (desemnată sub numele de H.E.), reprezentant al SC K.G.E. SRL (având în activitatea de export fictiv realizată de inculpatul O.E. calitatea de comisionar), ordine de compensare a unor pretinse datorii, a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în obținerea nelegală a celei de-a patra tranșe din rambursarea de TVA; inculpatul M.L. a încheiat contracte fictive și a emis facturi în numele S.C. P.S. USA INC, solicitând plata unor sume importante de către inculpatul O.E. (pentru societate și pentru sine) și, de asemenea, a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în obținerea cele de-a patra tranșe din rambursarea de TVA. Inculpatul A.H.A. a încheiat un contract fictiv între SC V.C. SRL (în calitate de vânzător) și SC P.S.R. SRL (în calitate de cumpărător) emițând facturile aferente mai multor tranșe din pretinsul preț a încasat sumele virate de „cumpărător” și le-a transferat unor societăți din străinătate, a sprijinit moral pe inculpatul O.E. în obținerea ultimei tranșe din rambursarea de TVA, disimularea naturii și circulației sumelor, urmând a se realiza în mod similar, activitate realizată și de inculpații M.P.T. și M.L.

În ceea ce privește infracțiunile de fals în mod legal, instanța de apel a făcut aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 124 C. pen., împlinindu-se termenul de prescripție a răspunderii penale.

Referitor la activitatea imputată inculpatului A.J.H., instanța de recurs apreciază că în mod legal, temeinic și riguros motivat, instanțele au reținut că probele administrate nu sunt apte a răsturna prezumția de nevinovăție de care acesta se bucură și care operează în favoarea sa și nu au putut dovedi, mai presus de orice bănuială, că a comis faptele reținute de acuzare.

Se constată sub acest aspect că prin interpretarea coroborată a probelor, instanțele au concluzionat just că în perioada de derulare a activității infracționale, inculpatul se afla pe teritoriul Germaniei, beneficiind de ajutor social și respectând obligațiile legale prevăzute pentru asemenea situații, fiind înregistrat ca șomer și prezentându-se regulat la interviuri. De asemenea, s-a constatat just că nu poate fi verificată autenticitatea și realitatea aspectelor consemnate în procura dată acestuia în Irak (prin care era desemnat ca reprezentant al SC K.G.E. SRL) la autoritățile române, fiind depusă o traducere a acesteia cu privire la care, în mod evident, notarul român nu a putut decât să certifice semnătura traducătorului autorizat. Elementele anterior expuse au fost corect coroborate și cu concluziile expertizei grafoscopice care a stabilit că semnătura indescifrabilă executată pe fișa de specimen de semnătură și actele emise de societatea amintită nu aparțin inculpatului, iar cea de-a doua semnătură nu se poate stabili cui aparține, fiind simplă și putând fi ușor imitată, fără a se descoperi falsul. Totodată, inculpatul O.E., precum și lucrătorii bancari angajații SC P.S.R. SRL și SC T.I. SRL au declarat că nu îl cunosc pe inculpat, iar deficiențele și cerințele organizatorice de la Banca R.I. SA, cât și predarea pașaportului unei alte persoane de către inculpat, au putut să facă posibilă antrenarea sa pur formală, iar nu reală și personală, în activitatea infracțională, soluția achitării conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., fiind astfel, legală și temeinică, susținerile contrare cuprinse în motivele de recurs ale parchetului neputând fi primite.

2. În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor imputate inculpaților se constată că aceasta este justă, rezultând din corecta interpretare și analiza completă a reglementărilor ce au incriminat faptele, în succesiunea lor în timp și prin corecta valorificare în concret a principiului aplicării legii penale mai favorabile.

Se constată sub acest aspect, că fapta constând, în esență, în obținerea în mod injust și nelegal, prin inducerea în eroare a autorităților statului, a rambursării TVA, a fost incriminată de art. 36 din Legea nr. 345/2002 (în vigoare în perioada septembrie 2002-ianuarie 2013) și de art. 8 din Legea nr. 241/2005, norma favorabilă fiind cea cuprinsă în Legea nr. 345/2002; cu privire la faptele de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, în mod corect s-a apreciat că acestea se circumscriu dispozițiilor art. 323 C. pen., Legea nr. 241/2005 intrând în vigoare ulterior și nefiind, prin prisma limitelor de pedeapsă, lege mai favorabilă.

Totodată, relativ la spălarea de bani, aceste fapte au fost corect încadrate în dispozițiile art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, actele materiale anterior expuse circumscriindu-se și în mod neîndoielnic realizând conținutul constitutiv al infracțiunii menționate.

Față de aspectele precizate se constată că sunt nefondate și nu pot fi acceptate criticile apărării vizând greșita stabilire a încadrărilor juridice dată faptelor pentru care inculpații au fost condamnați.

Astfel, nu vor fi primite apărările inculpaților M.L. și O.E. privind necesitatea încadrării faptei de rambursare a TVA în prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994, întrucât operațiunea de comparare a normelor de incriminare ce s-au aplicat succesiv, în timp, până la soluționarea definitivă a unei cauze pentru determinarea legii mai favorabile, trebuie să aibă ca termeni supuși comparației norme echivalente sub raportul conținutului incriminator, ceea ce nu se realizează în speță din perspectiva dispozițiilor invocate de apărare ce vizează activități de evaziune fiscală în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale (art. 9 din Legea nr. 241/2005) și activități de neîndeplinire a unor obligații (cu caracter generic fiscal) față de stat (art. 13 din Legea nr. 87/1994).

Cu privire la critica inculpatului M.L. relativă la împrejurarea că Legea nr. 656/2002 nu era în vigoare la momentul epuizării activității infracționale se constată că momentul epuizării infracțiunii este, contrar susținerilor apărării, data de 8 ianuarie 2003, când inculpatul O.E. a depus ultima cerere pentru restituirea TVA, actele materiale de sprijinire (chiar și morală) a acestuia și participarea ca membru al asocierii ce avea ca scop obținerea în mod nelegal a unor sume de bani din bugetul statului pe calea restituirii de TVA, derulându-se constant și continuu.

Pentru motivele anterior expuse, va fi apreciată ca nefondată și apărarea inculpatului O.E. în sensul caracterului licit al sumelor virate de la bugetul statului și introducerea lor legală în circuitul civil, acțiunea organelor de stat bazându-se pe o manifestare de voință esențialmente viciată, ca urmare a manoperelor frauduloase derulate de inculpat, o concluzie contrară în sensul sugerat de apărare contravenind flagrant principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.

Cu același argument de principiu se va respinge, ca nedovedită, apărarea aceluiași inculpat privind greșita reținere a caracterului ilicit a activității sale, soluția de achitare solicitată fiind vădit contrazisă de probele dosarului ce demonstrează indubitabil comiterea infracțiunilor anterior menționate cu forma de vinovăție prevăzută de lege, activitatea inculpatului având un rol determinant în derularea întregului plan infracțional și în atingerea scopului propus.

Referitor la critica aceluiași inculpat, privind pretinsa nepronunțare asupra unor cereri de probe esențiale exercitării dreptului la apărare și dovedirea nevinovăției sale, se constată că, în realitate, cererile de probe au fost cenzurate de instanțe, probatoriul fiind limitat la probele necesare, utile, pertinente și concludente; probele administrate și care s-au coroborat au fost apte să dovedească vinovăția inculpatului, contrar aprecierilor sale, procesul penal derulându-se de o manieră ce a asigurat realizarea concretă și efectivă a drepturilor sale procesuale.

În ceea ce privește critica inculpatului M.P.T. privind neaplicarea și neinfirmarea sa cu privire la posibilitatea de a beneficia de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. se constată că atitudinea sa procesuală a fost diametral opusă celei de recunoaștere a faptelor imputate și de acceptare a probelor administrate în cursul urmăririi penale; pe de altă parte, deși inculpatul invocă dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 1470/2011, ignoră considerentele acesteia ce impun invocarea normei prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., la primul termen de judecată, ulterior intrării în vigoare a normei mai favorabile, critica adusă hotărârii instanței de apel, fiind nefondată.

3. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților se reține că recursurile acestora sunt întemeiate.

Din analiza dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen. și aplicarea lor în concret cazului dedus judecății, având în vedere și considerentele enunțate și, respectiv menținute prin hotărârile anterior pronunțate, instanța de recurs constată că, în esență cuantumul pedepselor aplicate, deși reflectă criteriile prevăzute de lege și urmărește la realizarea deplină a scopurilor sancțiunii, tind să fie exagerate prin raportare, nu în ultimul rând, la perioada comiterii faptelor, ecoul pe care săvârșirea lor și aplicarea unei sancțiuni, chiar exemplară, îl poate avea asupra opiniei publice și la parțiala atingere a funcției pedepsei prin privarea de libertate pentru o anumită perioadă de timp ca măsură preventivă a inculpaților M.P.T. și O.E., și prin derularea pentru o perioadă îndelungată a procesului penal, elemente ce nu pot fi ignorate și a se avea în vedere preponderent, numai gravitatea faptelor.

Așa fiind, se apreciază că în ceea ce îl privește pe inculpatul O.E. se impune reducerea pedepsei aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. de la 7 la 5 ani, pentru inculpatul M.P.T. de la 7 la 4 ani și pentru inculpatul M.L. de la 7 la 5 ani închisoare.

Pentru comiterea în formă continuată a infracțiunii prevăzută de art. 36 din Legea nr. 345/2002 în formă continuată și în calitate de complice de inculpații M.P.T. și M.L. se apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului O.E., de la 7 la 5 ani închisoare, iar pentru inculpatul M.P.T. de la 5 la 4 ani închisoare, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.L. fiind just individualizată.

Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cuantumul pedepselor se va reduce după cum urmează de la 12 ani la 7 ani închisoare pentru inculpatul O.E., de la 8 ani la 4 ani închisoare pentru inculpatul M.P.T. și de la 8 la 5 ani pentru inculpatul M.L.

În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpaților pe durata executării pedepselor rezultante de 7 ani închisoare pentru inculpatul O.E., 4 ani închisoare pentru inculpatul M.P.T. și 5 ani închisoare pentru inculpatul M.L., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. și exercițiul drepturilor de a fi administrator al unei societăți comerciale, conform art. 64 lit. c) C. pen.

Se apreciază că stabilirea pedepselor anterior indicate are deopotrivă în vedere și conduce atât la realizarea interesului general al societății privind prevenirea, reprimarea și sancționarea corespunzătoare a comportamentului infracțional, cât și la reeducarea inculpaților și reintegrarea socială a acestora, pedepsele aplicate, reflectând și particularitățile situației și personalității fiecăruia dintre aceștia, precum și condiției procesuale de recunoaștere a faptelor de inculpatul M.P.T., concluziile contrare ale parchetului neputând fi primite.

4. Referitor la modul de soluționare a laturii civile se constată că acesta este just în ceea ce privește respingerea cererii părții civile de obligare a inculpaților la plata sumei de 23.801.299.781 ROL (TVA ce trebuie dedus de la SC V.C. SRL), faptele ce ar atrage neplata sumei la bugetul de stat excedând obiectului acțiunii penale în prezenta cauză și, pe cale de consecință, neputând face obiectul acțiunii civile alăturate celei penale.

În ceea ce privește cuantumul sumelor virate în mod injust ca rambursări de TVA acesta a fost corect determinat. Cu toate acestea, se impune ca inculpații să fie obligați în solidar nu la plata dobânzii conform O.G. nr. 9/2000 până la data achitării efective a sumelor, ci la plata obligațiilor fiscale accesorii, deoarece independent de temeiul acțiunii civile, solicitarea și plata sumelor reprezentând rambursuri de TVA a dat naștere unui raport juridic esențialmente de drept public (fiscal) ce exclude incidența dispozițiilor O.G. nr. 9/2000.

În legătură cu critica formulată sub aspectul soluționării laturii civile de către inculpatul M.L. aceasta nu poate fi primită, obligația de reparare a prejudiciului produs statului prin întreaga activitate infracțională fiind în mod corect calificată drept solidară, activitățile derulate de inculpat justificând angajarea răspunderii civile a acestuia în modalitatea arătată.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi admise recursurile inculpaților M.P.T., O.E. și M.L. și al părții civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Constanța, se va casa în parte decizia apelată și, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.P.T. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., va condamna pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. va condamna pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, va condamna pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate și va dispune ca inculpatul M.P.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 28 iunie 2013.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului O.E. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., va condamna pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. va condamna pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, va condamna pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. va contopi aceste pedepse și va dispune ca inculpatul O.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. va deduce perioada reținerii și arestării preventive, de la 2 decembrie 2008 la 23 aprilie 2009 inclusiv.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.L. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 323 C. pen. va condamna pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, va condamna pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. va contopi aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și va dispune ca inculpatul M.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

Va obliga, în solidar, pe recurenții intimați inculpați O.E., M.P.T., M.L., pe intimatul inculpat A.H.A. și pe părțile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL să plătească recurentei părți civile Statul Român prin A.N.A.F.:

- suma de 5.126.737,21 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii, de la data de 9 octombrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.556.977,61 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii, de la data de 11 noiembrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.816.741,45 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii, de la data de 5 decembrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul Ministerului Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariile avocaților desemnați din oficiu se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de intimații inculpați M.P.T., O.E. și M.L. și de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P. Constanța împotriva deciziei penale nr. 162/P din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 152 din 3 mai 2010 a Tribunalului Constanța și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.P.T. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. condamnă pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, condamnă pe inculpatul M.P.T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul M.P.T. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2012 la 28 iunie 2013.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului O.E. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de determinare cu rea credință a valorii TVA și obținerea nelegală a unor sume de bani de la organele fiscale, în formă continuată.

În baza art. 323 C. pen. condamnă pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, condamnă pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. contopește aceste pedepse și dispune ca inculpatul O.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce perioada reținerii și arestării preventive, de la 2 decembrie 2008 la 23 aprilie 2009 inclusiv.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.L. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 323 C. pen. condamnă pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 23 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 656/2002, condamnă pe inculpatul M.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. contopește aceste pedepse cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și dispune ca inculpatul M.L. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și exercițiul dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

Obligă, în solidar, pe recurenții intimați inculpați O.E., M.P.T., M.L., pe intimatul inculpat A.H.A. și pe părțile responsabile civilmente SC K.G.E. SRL, SC O.S.I.E. SRL, prin lichidator F.F. Consulting, SC A. SRL, prin lichidator G.I. IPURL, SC V.C. SRL, SC T.I. SRL să plătească recurentei părți civile Statul Român prin A.N.A.F.:

- suma de 5.126.737,21 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii, de la data de 9 octombrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.556.977,61 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii, de la data de 11 noiembrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate;

- suma de 5.816.741,45 RON, precum și obligațiile fiscale accesorii, de la data de 5 decembrie 2002 și până la plata integrală a sumei datorate.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 162/P din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului intimat inculpat M.P.T. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați A.H. și A.H.A., în sumă de câte 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2013.