Decizia nr. 2204/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale formulate, deliberând, constată:

Prin Sentința penală nr. 507 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.E., fostă N., pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 și de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.S.R.E.N., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, art. 26 C. pen. rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2006 și de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 Republicată.

În baza art. 350 C. proc. pen. alin. (1) și 4 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara instituită în sarcina inculpatului.

A fost condamnat inculpatul M.V.C. la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, republicată.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv 30 iulie - 09 august 2010.

A fost condamnată inculpata L.R. la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003;

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006;

- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, republicată.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv 30 iulie - 09 august 2010.

A fost condamnată inculpata U.E., fostă M. la:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată, cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, iar în baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 7 ani.

S-au instituit în sarcina inculpatei măsurile prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., iar în legătură cu cea prev. de lit. a), a fost obligată să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, după programul stabilit de această instituție.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86 din 4 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.N. la:

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.;

- 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 1 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, iar în baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 7 ani.

S-au instituit în sarcina inculpatului măsurile prev. de art. 863 alin. (1) C. pen., iar în legătură cu cea prev. de lit. a), a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, după programul stabilit de această instituție.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv 30 iulie 09 august 2010.

Au fost obligați inculpații M.V.C., L.R., U.E. și D.N., în solidar între ei și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "T.A." SRL Mioveni, la 2.559.315,34 RON, la care s-au adăugat penalitățile de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului, despăgubiri civile către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale București.

S-a respins acțiunea civilă promovată de către partea civilă SC "P.M.P." SA București.

S-au menținut sechestrele asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale.

În baza art. 118 lit. e) și f) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii țigaretelor contrafăcute, ridicate potrivit adeverinței de reținere a bunurilor nr. 63 din 29 iulie 2010 și aflată în custodia D.R.A.O.V București, în incinta biroului vamal Giurgiu din cadrul D.J.A.O.V Giurgiu.

S-a dispus restituirea către SC " T.A." SRL Mioveni a 2 mașini de fabricat înghețată ridicate conform adeverinței de reținere a bunurilor nr. 64 din 29 iulie 2010 și aflată în custodia DJAOV Argeș, potrivit procesului-verbal din 29 iulie 2010.

Au fost obligați inculpații condamnați la câte 7000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că prin Rechizitoriul nr. 190/D/P din 23 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a trimis în judecată pe inculpații M.V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, republicată, L.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată, A.S.R.E.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 86/2003, art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, art. 26 C. pen., rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2006 și art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată, U.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 26 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată, D.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/006 și art. 26 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, republicată, și C.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 și de art. 289 alin. (1) C. pen.

În esență, în actul de sesizare, s-a reținut, că inculpații M.V.C., L.R. și A.S.R.E.N. împreună cu K.S.A.A. au inițiat un grup infracțional organizat la care au aderat și inculpații D.N. și U.E., care au executat acțiuni coordonate de liderii grupului, în interesul acestora având ca scop comiterea de infracțiuni care sunt calificate de lege ca fiind grave, gen contrabandă. Grupul astfel organizat a introdus în țară, la 29 iulie 2010, prin sustragere de la control vamal a cantității de 996.000 buc. țigarete L. și 1.884.000 țigarete C. care trebuiau plasate sub regim vamal. Inculpații au acționat unii în calitate de autori, alții în calitate de complici folosind, prin intermediul comisionarilor vamali, la organele vamale din Constanța și Pitești documente de transport și comerciale care se referă la alte mărfuri, la alte cantități decât cele prezentate în vamă. De asemenea, se mai reține că inculpații unii în calitate de autori, iar alții în complici au deținut în vederea punerii în circulație prin comercializare o cantitate de 2.880.000 țigarete de tutun contrafăcute.

În legătură cu inculpata C.E., s-a reținut în actul de sesizare, că aceasta nu și-a executat sarcinile de serviciu, în felul acesta înlesnind săvârșirea de către ceilalți inculpați a infracțiunii de contrabandă și a înscris în declarația vamală a importului respectiv date necorespunzătoare adevărului.

Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 29 iulie 2010, ora 16, în orașul Mioveni, jud. Argeș, inspectori ai Autorității Naționale a Vămilor și Direcției Regionale Pentru Accize și Operațiuni Vamale București au efectuat o verificare operativă asupra mărfurilor aflate în containerul DFSU, încărcat pe platforma auto cu numărul de înmatriculare aaa.

Din primele constatări efectuate a rezultat prezența unor mărfuri disimulate în ambalaje de detergenți, care nu fuseseră declarate în cadrul operațiunii de import.

Drept urmare, s-a solicitat intervenția organelor de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Pitești, care au efectuat cercetarea la fața locului și au fixat în imagini fotografice aspectele constatate.

La momentul descinderii fuseseră deja descărcate din containerul de marfă mai multe colete în care se aflau cutii de detergenți care conțineau pudră-detergent, dar și cutii inscripționate "detergent powder" în care se aflau cartușe cu țigarete învelite în folie neagră.

S-a constatat, de asemenea, că țigaretele de contrabandă erau distribuite pe întreaga suprafață a compartimentului-marfă.

În continuare, s-a procedat la legitimarea persoanelor prezente, printre care s-a aflat și M.V.C.

Inculpatul a fost surprins de organele constatatoare chiar în timp ce manevra un colet care era desfăcut și în care se observă folia de protecție a țigaretelor.

Procedându-se la analiza declarației vamale de import D.V.I. din 28 iulie 2010, a rezultat că marfa pusă în circulație trebuia să fie constituită din detergent pudră tip "M.C.", greutate netă 20.720 Kg, greutate brută 21.830 Kg, 740 cutii a câte 6 bucăți, țara de origine C., încadrare tarifară 34022090, valoare 8584 dolari SUA (preț unitar 11,60 dolari SUA/cutie), condiția de livrare CIF Constanța și mașini de preparat înghețată, 2 bucăți, țara de origine C., încadrare tarifară 34321098, valoare 1140 dolari SUA (preț unitar 570 dolari SUA/bucată), condiția de livrare CIF Constanța, destinatar al mărfurilor fiind SC T.A. SRL, cu sediul declarat în oraș Mioveni, jud. Argeș.

S-a stabilit că mijlocul de transport alcătuit din cap tractor și remorcă aparținea societăților de transport A.R. SA, respectiv SC A.M.T. SRL, și a fost condus de martorul D.Ș., din Constanța.

În urma controlului fizic efectuat asupra containerul cu marfa au fost identificate următoarele produse:

- 157 colete cu câte 6 cutii din carton, de detergent, inscripționate "M.C.", origine C., fiecare cutie conținând câte 100 pachete țigarete, marca "C.", care nu aveau aplicate banderole fiscale;

- 83 colete cu câte 6 cutii din carton, de detergent, inscripționate "M.C.", origine C., fiecare cutie conținând 100 pachete țigarete marca "L.", care nu aveau aplicate banderole fiscale;

- 402 colete cu câte 6 cutii din carton, inscripționate "M.C." origine C., în fiecare cutie fiind identificată o cantitate de aproximativ 5 kg detergent;

- 41 de colete a câte 6 cutii din carton conținând un praf de culoare albă, inscripționate "M.C.", origine C., în fiecare cutie fiind identificată o cantitate de aproximativ 8 kg, nemenționate în cuprinsul declarației vamale.

Au rezultat astfel cantitățile de 94.200 pachete de țigarete marca "C.", reprezentând 1.884.000 bucăți țigarete, respectiv 49.800 pachete de țigarete marca "L.", conținând un număr de 996.000 bucăți țigarete, care nu au fost declarate la autoritatea vamală, fiind introduse în țară fără a li se acorda un regim vamal.

Aceeași constatare a fost făcută și în privința celor 41 de colete cu praf de culoare albă, în greutate de 8 kg/pachet, nedeclarate la autoritatea vamală, din care au fost prelevate probe pentru analiza de laborator.

În legătură cu containerul respectiv, tribunalul a reținut, că la data de 23 iulie 2010 s-a întocmit declarația vamală de tranzit nr. bbb, expeditoare fiind L.A.G. din R.P.Chineză, iar importatoare SC T.A. SRL. Formalitățile a fost efectuate de către principalul obligat/comisionarul vamal SC C.C.S. SRL Constanța, prin punctul de lucru din zona portuară, în baza unei comenzi de servicii formulată de beneficiară și facturată în sarcina acesteia, în sumă de 1.031,06 RON.

Referitor la comanda de servicii formulată de importator, cu numărul 631 din data de 26 iulie 2010, s-a reținut că SC C.C.S. SRL a fost împuternicită drept "comisionarul nostru în vama Constanța și Constanța Sud" și pentru reprezentarea de către aceasta "în fața liniei de transport în vederea obținerii liberului de conosament pentru mărfurile în cauză " abia după trei zile de la data executării în fapt a serviciului facturat.

Biroul vamal de deschidere a tranzitului a fost cel de intrare a mărfii în țară, respectiv Constanța Sud - Agigea, iar cel de confirmare a fost D.J.A.O.V. Argeș, data limită de închidere a operațiunii acordată de sistemul informatic, fiind 29 iulie 2010.

Pe compartimentul de marfă a fost aplicat sigiliu vamal nr. 0410251.

Împreună cu declarația de tranzit a fost depusă la biroul vamal și lista articolelor în care sunt menționate numărul coletelor - 740 bucăți detergent și 2 bucăți mașini pentru înghețată, precum și următoarele documente comerciale, vamale și de transport:

- Cerere de atribuire a numărului EORI, formulată către D.R.A.O.V. Craiova, de către solicitanta SC T.A. SRL, cu valabilitate începând cu data de 20 iulie 2010, cererea fiind făcută la data de 19 iulie 2010;

- Certificat de înregistrare în scopuri de T.V.A. pentru SC T.A. SRL;

- B. nr. ccc din data de 29 iunie 2010, vânzător L.A.G. , iar destinatară SC T.A. SRL;

- C.I. nr. xxx din data de 20 iunie 2010, vânzător L.A.G. , cumpărătoare SC T.A. SRL, valoarea 9724 dolari SUA, locul de sosire a mărfii Constanța.

Pe factura comercială apare un număr de fax cu prefix de Argeș, denumirea societății de unde s-a expediat documentul Mistenart. H. SRL, data de 23 iulie 2010, ora 11,19.

- Packing list din data de 20 iunie 2010;

- Calculație cu datoria vamală;

- C. Shipping Cargo manifest;

- Certificat de origine;

- Delivery Order din 21 iulie 2010. Având în vedere că în evidențele autorității vamale, atât exportatorul mărfii cât și importatorul se aflau la prima operațiune de acest gen, coroborat cu faptul că marfa provine din C., s-a apreciat de către lucrătorii vamali de la Constanța Sud Agigea că existau suspiciuni cu privire la acest tranzit, motiv pentru care s-a întocmit o analiză de risc a operațiunii care a inclus și scanarea containerului, rezultatul obținut confirmând prezența altor mărfuri decât cele declarate, posibil țigarete. Imaginea înregistrată a indicat că mărfurile suplimentare sunt dispuse în primele două treimi ale compartimentului marfă, imediat în spatele ușilor de acces, ocupând întreaga suprafață a spațiului de depozitare.

Mijlocul de transport contractat pentru deplasarea containerului de la Agigea la Pitești a fost alcătuit din capul tractor cu numărul de înmatriculare yyy și remorca înmatriculată qqq, aparținând SC A.L. IFN SA și SC A.M.T. SRL și a fost condus de numitul D.Ș.

Instanța de fond a apreciat că printre documentele dosarului se află și Scrisoarea de Transport - C.M.R. în care sunt specificate următoarele informații: expeditor T., destinatar SC T.A. SRL, locul încărcării C.S.C.T. Agigea, documentul anexat DVI, numărul containerului DFSU, transportator SC A.M.T. SRL, data 26 iulie 2010, șofer D.Ș., iar la semnătura expeditorului apare impregnată o stampilă dreptunghiulară cu mențiunea S.R. SA, Sucursala Constanța, Serviciul Expediții Constanța Sud.

La data de 27 iulie 2010, în jurul orei 12,00, s-a acordat liberul de vamă, marfa părăsind incinta portului și îndreptându-se spre mun. Constanța, unde a staționat într-o parcare a firmei I. până în jurul orei 23,30, după care s-a îndreptat spre autostrada A2.

Tranzitul vamal a ajuns la destinație în dimineața zilei de 28 iulie 2010, în jurul orei 06,00, tirul parcându-se în curtea interioară a D.J.A.O.V. Argeș.

La ora 9,00, când s-a deschis vama, din partea firmei importatoare SC T.A. SRL s-a prezentat inculpata L.R., care a predat actele comerciale și de transport comisionarului vamal, M.I., angajată a SC L.G. SRL, în vederea întocmirii formalităților necesare pentru închiderea tranzitului și efectuarea importului.

Potrivit formularului cu documente atașate, la dosarul operațiunii care a primit în sistemul informatic al vămii numărul de înregistrare din 28 iulie 2010, au fost depuse următoarele documente comerciale, vamale și de transport, pentru efectuarea operațiunii de import:

- Cerere de atribuire a numărului EORI, formulată către D. Craiova, solicitant SC T.A. SRL, cu valabilitate începând cu data de 20 iulie 2010, solicitarea a fost făcută la data de 19 iulie 2010.

- Certificat de înregistrare în scopuri de TVA pentru SC T.A. SRL;

- Bill of Lading nr. ccc, din data de 29 iunie 2010 vânzător L.A.G. , destinatar SC T.A. SRL;

- Certificat de origine din 29 iunie 2010, emis pentru detergent "M.C." și mașină de înghețată;

- Certificat de dezinsecție din data de 22 iunie 2010, emis pentru container nr. DFSU6.

-C.I. nr. xxx din data de 20 iunie 2010, vânzător L.A.G. , cumpărător SC T.A. SRL, valoarea 9724 dolari SUA, locul de sosire a mărfii Constanța.

- pagină documente atașate emisă de declarantul SC L.G. SRL;

Între documentele depuse de SC T.A. SRL, necesare întocmirii declarației vamale de import nu se regăsesc: persoana împuternicită pentru vămuire, certificatul de calitate și declarația de conformitate.

Pentru că documentele prezentate la vămuire nu au fost complete, operațiunea de import a fost amână până a doua zi.

În data de 29 iulie 2010 s-a întocmit un procesul-verbal comun, de către inspectorul vamal asistent C.A. și comisarul V.G., din cadrul Comisariatului General Pentru Protecția Consumatorilor Argeș, în care a fost menționat faptul că s-a procedat la verificarea mărfii din container, stabilindu-se următoarele: "cu ocazia efectuării controlului s-a constatat că marfa nu a fost însoțită de certificate de conformitate, iar pe toate documentele comerciale informațiile erau în limba engleză". S-a decis punerea în liberă circulație a detergentului, cu condiția prezentării certificatului de conformitate.

La aceeași dată, printre documentele în baza cărora s-a hotărât punerea în liberă circulație a mărfurilor, au apărut o declarație de conformitate, cu numărul 01 din 28 iulie 2010 (modelul a fost descoperit la percheziția informatică pe calculatorul inculpatei U.E., deși trebuia să provină de la producător) și o declarație pe proprie răspundere a administratorului societății T.A. SRL, ștampilată, dar nesemnată de acesta.

În momentul în care s-a finalizat verificarea documentelor vamale, declarația de import a ajuns la punctul de control fizic. Pe aceasta s-a înscris mențiunea: "control fizic efectuat prin sondaj, conform fișei formular pentru analiza riscului și selectare pentru control întocmită de compartimentul Analiză de Risc. Deschis 15 colete". Se mai face o precizare: "menționez că la C.F. a fost prezentă și insp. vamal C. pentru verificarea SVP care a semnat PV din 29 iulie 2010. "

Apoi, s-a acordat operațiunii de import culoar verde, ceea ce înseamnă că, în fapt, s-a efectuat atât controlul documentar cât și controlul fizic al mărfii și s-a constatat că totul era în regulă.

După validarea declarației, marfa a fost scoasă din incinta biroului vamal și pusă în liberă circulație. A ajuns în or. Mioveni, la un depozit privat.

Mostrele de țigaretele, constând în 2 cartușe nedeschise din mărcile depistate, au fost predate producătorului autorizat SC P.M. SRL Otopeni la data de 16 august 2010 pentru a fi trimise la P.M. International în scopul verificării autenticității produselor din tutun. Din raportul depus la dosar, în limba engleză și în limba română, rezultă că mostrele examinate nu au fost produse de către/cu autorizația P.M. International și, deci, sunt contrafăcute.

Societatea comercială SC T.A. SRL, avându-l ca asociat unic pe inculpatul M.V.C. a fost cea care a efectuat importul detergenților.

La data de 26 iulie 2010, societatea comercială a depus al A.F.P. Mioveni decontul privind T.V.A. aferent lunii iunie 2010, pentru ca la data de 12 august 2010 să se prezinte rectificativ de corectare a erorilor materiale, prin care s-au adus modificări rândului 9 din decontul inițial, privitor la livrări de bunuri și servicii taxabile cu cota de 24%, suma fiind de 67.000 RON, iar T.V.A. colectată în sumă de 12.730 RON. De asemenea, s-au adus modificări și rândului 24, privitor la achizițiile de bunuri și servicii scutite de T.V.A. sau neimpozabile, cu suma de 34.816 RON.

Se poate astfel concluziona, că înregistrarea contabilă a achiziției mărfurilor din C. s-a efectuat abia în cursul lunii august 2010 și nu în iunie 2010, când a fost emisă factura externă, cum a încercat să demonstreze asociatul unic.

De altfel, actele comerciale privitoare la mărfurile din C., nici nu au fost găsite la sediul persoanei juridice care prestează servicii de contabilitate pentru SC T.A. SRL, în data de 29 iulie 2010, când s-a procedat la ridicarea de documente, astfel cum rezultă din procesul-verbal și anexele aflate la dosar. Cu acea ocazie au fost găsite doar câteva chitanțe din care rezultă cheltuieli cu servicii de manipulare și transport container.

În aceste condiții, importul de marfă nu putea fi înregistrat contabil anterior datei de 26 iulie 2010, când s-a depus inițial decontul de T.V.A. pentru luna iunie 2010, ci cel mai probabil la data rectificativei.

La fel și evidența contului 327 "mărfuri în curs de aprovizionare" pentru iunie 2010 a fost completată abia în august 2010, când s-a depus și rectificativa.

Instanța de fond a apreciat, că din actele contabile ale firmei nu rezultă plata din fondurile proprii a contravalorii importului și nici a datoriei vamale.

Cercetările efectuate în cauză au dovedit că banii au fost achitați în numerar, la furnizorul străin, cu ocazia deplasării membrilor grupării în C. pentru achiziție marfa. Nu se cunoaște însă cota de participare a membrilor grupării la această investiție. Despre acest fapt nu au fost oferite lămuriri nici măcar noului administrator al societății, M.P., care a preluat gestiunea de la M.V.G. și a fost nevoit să demareze verificări pe cont propriu, expediind o scrisoare pe adresa exportatorului, care i-a fost returnată prin bifarea rubricii "destinatar ori adresă necunoscute".

Cu toate acestea, din mențiunile înscrise pe documentul "bill of lading" s-a putut concluziona că banii au fost plătiți cash, înainte de expedierea mărfii, locul plății fiind Hong Kong.

În mod similar, s-a constatat că, printre actele contabile ridicate la data de 28 octombrie 2010 de la sediul social al SC T.A. SRL, mai precis cele privitoare la luna mai 2010, a fost identificat un înscris dactilografiat în limba română, intitulat "delegație", cu nr. 01 din 10 mai 2010, din care rezultă că inculpatul M.V.C. l-ar fi desemnat pe K.S.A.A. să achiziționeze pentru firma lui cantitatea de 20 de tone de detergent automat și două mașini de înghețată, a căror valoare totală să nu depășească 10.000 dolari SUA, fără să fi fost semnat și de acesta din urmă.

Un exemplar al aceluiași document s-a găsit și printre înscrisurile depistate asupra inculpatului la locul flagrantului, pe care suplimentar apare înscrisă mențiunea traducerii lui din limba engleză în limba română și legalizarea semnăturii traducătorului. Referitor la acest înscris, cercetările au stabilit că nu a fost redactat, tradus și semnat de părți la data care apare înscrisă pe acesta, 10 mai 2010, ci cel mai devreme Ia data de 23 iulie 2010, când a fost prezentat la traducător.

Instanța de fond a reținut că inculpatul a urmărit să își pre-constituie dovezi și să se pună la adăpost de o eventuală răspundere în cazul în care planul acțiunii ar fi eșuat. A antedatat înscrisul cu 10 mai 2010, deoarece în seara zilei respective a plecat K. din România, iar după câteva zile împreună cu inculpata L.R. s-au deplasat în C. pentru achiziționare marfă și astfel putea să inducă o aparență de veridicitate actului respectiv.

O altă situație nelegală depistată în contabilitatea societății este cea referitoare la nota de recepție și constatare diferențe datată 29 iulie 2010 și semnată de asociatul unic, depusă la dosar în timpul cercetărilor, prin care se atestă o situație de fapt contrară celei consemnată de organul vamal în procesul-verbal de constatare, întocmit la data flagrantului, semnat de același inculpat. În cuprinsul actului oficial s-a consemnat faptul că s-a procedat la inventarierea mărfurilor din container, care au fost reținute în integralitatea lor prin două adeverințe (A.R.B.) cu numerele 63 și 64 din 29 iulie 2010, una pentru țigarete, iar secunda pentru celelalte produse depistate, semnate și acestea de asociatul unic, care astfel a luat act că mărfurile vor rămâne în custodia vămii.

Prin întocmirea notei de recepție s-a creat o situație potrivit căreia, din punct de vedere scriptic, detergentul tip "M.C." și cele 2 mașini de înghețată din container apar în documente atât în custodia vămii, cât și în stocul agentului economic. Faptic însă, marfa a fost reținută de A.N.V. în baza înscrisurilor sus-menționate.

S-a comis astfel un fals în actele contabile ale importatorului, prin denaturarea elementelor de activ ce se reflectă în bilanțul contabil, situație care furnizează indicii temeinice privind comiterea infracțiunii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Un alt înscris "fabricat" de inculpatul M.V.C., în colaborare cu U.E. și L.R., este reprezentat de declarația de conformitate cu reglementările C.E.E. a produsului detergent-pudră, act care poartă antetul și ștampila furnizorului și care a fost depus în limba engleză la dosarul operațiunii vamale în data de 29 iulie 2010, în scopul finalizării importului.

Varianta în limba română a documentului, pe care sunt înscrise numărul 01 și data de 28 iulie 2010, a fost depistată cu ocazia percheziției informatice pe calculatorul inculpatei U.E., care a recunoscut că l-a redactat la solicitarea inculpatei L.R.

Acest document ar fi trebuit să însoțească transportul de marfă și să emane de la producător și nicidecum de la importator. Rolul lui este de a atesta că produsul poate fi comercializat într-o țară membră U.E.

De altfel, a apreciat prima instanță, dintr-o adresă emisă de organul vamal rezultă că societatea comercială din C., care apare menționată ca exportatoare pe documentele care au însoțit containerul de marfă este în realitate o casă de expediții și nicidecum un furnizor de mărfuri (producător/vânzător), fapt care confirmă suplimentar că este vorba despre înscrisuri fictive. în data de 19 iulie 2010, SC T.A. SRL, prin reprezentantul său legal, inculpatul M.V.G., a solicitat atribuirea numărului EORI, care i-a fost acordat începând cu 20 iulie 2010.

La momentul respectiv, se afla în drum către România containerul DFSU 6, cu marfa de proveniență C., având-o ca destinatară pe SC T.A. SRL.

Transportul a sosit în data de 21 iulie 2010, când s-a deplasat la Constanța-Sud reprezentantul societății importatoare și a stabilit legătura cu comisionarul vamal SC C.C.S. SRL în vederea întocmirii formalităților de expediere a mărfii către vama interioară Pitești.

Drept urmare, în data de 23 iulie 2010, comisionarul în vamă a întocmit declarația vamală de tranzit, fiindu-i acordat de către sistemul informatic termen limită de confirmare, data de 29 iulie 2010. La aceeași dată a fost prezentată lucrarea împreună cu documentele comerciale, vamale și de transport, Biroului Vamal Zona Liberă Constanța-Sud.

Pentru această operațiune, în data de 26 iulie 2010, societatea beneficiară a expediat o comandă de servicii, fiindu-i emisă factură fiscală în valoare de 1.031,06 RON. Prin același document a fost desemnat comisionarul vamal să o reprezinte și în relația cu autoritatea vamală.

În condițiile în care în evidențele autorității vamale atât exportatorul menționat în actele însoțitoare, cât și societatea importatoare se aflau la prima operațiune de acest gen, coroborat cu originea mărfurilor, s-a apreciat de către lucrătorii vamali ai biroului de frontieră că existau suspiciuni cu privire la acest tranzit, astfel că s-a întocmit o analiză de risc a operațiunii, care a inclus și scanarea containerului în data de 26 iulie 2010, rezultatul confirmând prezența și a altor mărfuri decât cele declarate, posibil țigarete.

Compartimentul de marfă a fost deschis și s-a procedat la vizualizarea conținutului. S-a constatat că era supraîncărcat și prezenta mirosul specific produselor de curățare. Pe container s-a aplicat sigiliul vamal nr. 01, iar pe declarația de tranzit, la rubrica "controlat la biroul de plecare", s-a înscris mențiunea "rezultat Al, satisfăcător".

Despre cele constatate au fost înștiințate organele de urmărire penală, care începând cu data de 27 iulie 2010 au preluat marfa în supraveghere operativă.

Având în vedere că în acest stadiu a fost vorba doar despre o operațiune provizorie (temporară), fără stabilirea textelor datorate la intrarea în țară, aplicația NCTS-RO nu alocă culoare de vămuire pentru tranzitele vamale, spre deosebire de operațiunile definitive, de import, astfel încât să oblige biroul vamal de frontieră la efectuarea unui anumit tip de control documentar și fizic.

În data de 27 iulie 2010, s-a acordat liberul de vamă, marfa părăsind incinta zonei libere.

Tranzitul vamal cu numărul aaa, a ajuns la Biroul Vamal Pitești în dimineața zilei de 28 iulie 2010.

Șoferul a predat declarația vamală de tranzit și documentele de transport inculpatei L.R., care s-a prezentat din partea societății importatoare, pentru a le duce comisionarului vamal în vederea întocmirii formalităților pentru închiderea tranzitului și efectuarea importului.

A fost tipărită declarația vamală, care a fost prezentată în vamă la punctul de recepție-acceptare-selecție, împreună cu borderoul documentelor atașate, care cuprinde: factura din data de 20 iunie 2010, CMR, specificație, conosament CCC din 29 iunie 2010 și certificat de dezinsecție din data de 22 iunie 2010.

Recepția și înregistrarea declarației vamale și a borderoului cu documente anexate a fost efectuată de lucrătorul vamal, care a avut repartizată ștampila cu numărul 008, C.E. Aceasta le-a introdus în sistemul informatic care a alocat număr de I (import) 11884 din 28 iulie 2010 și culoarul galben operațiunii, ceea ce obliga la control documentar.

Tot în această etapă, sistemul informatic a afișat selecția automată a lucrătorilor vamali, din cadrul compartimentelor de lucru, care trebuiau să completeze rubricile declarației vamale pe circuitul acesteia.

Lucrătorul de la punctul de control documentar, P.I., a verificat culoarul vamal pe care a fost selectat D.V.I., fiind vorba despre culoarul galben de control și constatând că între documentele anexate nu se regăsea certificatul de conformitate al produsului de import, împreună cu lucrătorii vamali de la compartimentul D.P.I și analiză de risc au hotărât relocarea operațiunii pe culoarul roșu de vămuire, care obligă la efectuarea controlului fizic al mărfii. Decizia s-a bazat pe indicatorii de risc selectați, în special cei referitori la tipul mărfii și la originea ei. Tot cu această ocazie, a fost stabilit de către șeful ESCFD, prin "formularul pentru analiza riscului și selectarea pentru control", sondajul, ca modalitate de înfăptuire a controlului fizic al mărfii.

În condițiile date, s-a înscris pe declarația vamală "CD conform" și s-a aplicat ștampila cu numărul 018, iar pe verso-ul declarației a făcut mențiunea "G - R pentru control supraveghere piață".

Camionul a fost adus la rampă și după înlăturarea sigiliului de pe ușile containerului, șoferul a descărcat mai multe colete în care se aflau cutii de detergent a câte 5 Kg fiecare, inscripționate "M.C.", cu specificații în limba engleză.

În absența actului de conformitate și a traducerii în limba română a mențiunilor produsului, procedura vamală a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 2 din Regulamentul Consiliului nr. 765/2008, la solicitarea reprezentantului A.N.P.C, containerul rămânând peste noapte în curtea biroului vamal, fără însă a fi resigilat.

În dimineața zilei de 29 iulie 2010, conducerea D.J.A.O.V. Argeș a procedat la verificarea sistemului de asigurare a containerului și constatând că nu exista sigiliu a întocmit un raport către structura ierarhică prin care a solicitat cercetarea disciplinară a inculpatei C.E., procedură care a fost suspendată pe durata anchetei penale.

În aceeași zi, delegatul de la protecția consumatorului a revenit în vamă și după ce i-a fost prezentat certificatul de conformitate a hotărât că produsul putea fi pus în circulație după etichetare în limba română, obligație pe care agentul economic trebuia să și-o asume printr-o declarație pe proprie răspundere.

Instanța de fond a apreciat că activitățile desfășurate în legătură cu asigurarea protecției pieței în zilele de 28 și 29 iulie 2010, au fost consemnate într-un proces-verbal semnat de reprezentantul C.R.P.C. Argeș, V.G., și de lucrătorul vamal C.A., înregistrat sub nr. 21719 din 29 iulie 2010, prin care s-a atestat că s-a procedat la verificarea mărfii din container, transportată cu camionul. S-a menționat, de asemenea, că marfa nu a fost însoțită de certificat de conformitate, iar toate informațiile erau în limba engleză. Comisarul V.G. a decis punerea în liberă circulație a detergentului cu condiția prezentării certificatului de conformitate.

Prin preocuparea numitei M.I. și cu concursul inculpatei U.E., a fost "fabricat" un astfel de document, atât în limba română, cât și în engleză, această ultimă variantă fiind depusă și la dosarul operațiunii de import. Pe actul respectiv există și amprenta unei ștampile puțin lizibilă, precum și o semnătură pentru a crea aparența că sunt autentice.

După ce a primit declarația vamală, inculpata C.E. a completat rubrica destinată controlului fizic, iar pe verso a consemnat că s-au desfăcut 15 colete, după care importul a primit "liber de vamă".

În legătură cu grupul structurat, tribunalul, din probele administrate, a reținut, că la nivelul superior al structurii s-au situat învinuitul K. și inculpații M.V.C. și L.R., iar la nivelul inferior inculpații U.E. și D.N.

Inculpatul K. împreună cu fratele său, inculpatul A. și cu inculpata L.R. au înființat societatea comercială K.B.S.N.A J.B. SRL. Prin intermediul inculpatei L. cei doi cetățeni iordanieni l-au cunoscut pe M.V.C., om de afaceri din județul Argeș, asociat în mai multe firme. La acel moment, acesta era implicat în dezvoltarea unui proiect de investiții prin SC T.A. SRL, în care deținea calitatea de unic asociat și administrator și întâmpina greutăți în obținerea unui credit bancar.

Întâlnirile și discuțiile dintre cei patru au identificat un interes comun realizabil imediat și anume, acela de a obține un câștig consistent într-o perioadă cât mai scurtă de timp, care să îi motiveze și să le acopere nevoile.

Este cunoscut faptul că la nivelul anului 2010, majorarea accizei totale la produsele din tutun a avut ca efect recrudescența comerțului subteran cu țigări, care s-a dovedit a fi o afacere înfloritoare, cu condiția să existe sursa de aprovizionare. Astfel de produse sunt ușor vandabile, iar investiția se amortizează repede, profitul fiind considerabil.

Soluția privind posibilitatea materializării acestei înțelegeri a fost oferită de învinuitul K.S.A.A. care, la rândul său, este om de afaceri în Iordania și se ocupă de importuri de mărfuri de proveniență C., cunoscând în detaliu procedura ce trebuia urmată în astfel de situații. De asemenea, acesta avea și capacitatea materială să finanțeze un transport de astfel de mărfuri.

În ceea ce-l privește pe celălalt finanțator, M.V.C., înțelegerea dintre membrii grupării a fost în sensul ca acesta să participe la operațiunea de import cu firma sa, SC T.A. SRL, care avea un anumit istoric și prezenta garanții în fața autorității vamale prin capitalul social mare cu care era înregistrată, respectiv 300.000 de RON. În schimb, inculpatul și-a asigurat garanția unui parteneriat avantajos cu cetățenii iordanieni prin darea spre închiriere, către firma lor, a unui spațiu comercial aflat în orașul Mioveni, în schimbul unei chirii lunare de 3000 euro și cu promisiunea de a fi cumpărat până la sfârșitul anului, la un preț de 300.000 euro.

Parte din acest acord, care a putut fi consemnată într-un act, se regăsește în cuprinsul contractului de închiriere perfectat între ei, cu precizarea că prețul chiriei stipulat exprimă doar 10% din valoarea convenită. Acest contract a reprezentat o garanție pentru fiecare dintre părți și o disimulare a înțelegerii reale.

Pentru achiziționarea mărfii s-a hotărât să se deplaseze în C. inculpata L.R. împreună cu K., urmând ca aceștia să identifice soluții pentru aducerea țigaretelor cu riscuri cât mai mici. În acest scop, au avut nevoie de un produs care să anihileze mirosul specific al tutunului, soluția identificată fiind aceea a detergenților, cu toate că niciuna dintre societățile comerciale aparținând grupării nu avea ca obiect principal de activitate comerțul cu astfel de produse.

În perioada 05 - 11 mai 2010 inculpatul K. a revenit în România, pentru a pune la punct detaliile deplasării inculpatei L.R. în C. A fost așteptat la aeroport de inculpată cu care apoi a mers la Mioveni. A fost localizat prin celula postului telefonic 000, utilizat de acesta în diferite localități, precum: mun. Pitești, jud. Olt, București și Otopeni. În deplasările efectuate la București și Otopeni în datele de 6, 8 și 11 mai 2010 a fost însoțit și de inculpata L.R., potrivit listingului postului mobil nr. ccc aparținându-i acesteia.

Inculpatul a adus documentele necesare pentru ca inculpata L.R. să obțină viza de intrare în R.P. Chineză, respectiv invitația emisă de o societate comercială din Guangzhou, biletul de călătorie emis de o companie de turism din Irbid - Amann la data de 02 mai 2010, precum și voucherul de cazare.

Din biletul de călătorie aflat la dosar, rezultă întregul itinerar de zbor pentru perioada cuprinsă între 15 mai și 06 iunie 2010, care a fost prevăzut cu escală la Amann, de unde s-a îmbarcat și învinuitul K., la fel și la întoarcere.

În perioada șederii lor în C., cei doi s-au ocupat de achiziționarea mărfurilor, inclusiv de țigarete, precum și de efectuarea plăților pentru cele două societăți comerciale SC T.A. SRL și SC K.B.S.H.A. J.B. SRL, potrivit înțelegerii stabilite.

Mărfurile au ajuns apoi la companiile care se ocupă de expediții, care au eliberat actele de transport și le-au încărcat în două containere maritime, la sfârșitul lunii iunie 2010, cu destinația Constanța-sud.

La data de 28 iulie 2010, ora 6.00, transportul indicat a ajuns în incinta biroului vamal din Pitești, în toată această perioadă compartimentul de marfă nefiind deschis, sigiliul fiind intact.

La ora 9,00, când autoritatea vamală și-a început activitatea, din partea SC T.A. SRL Mioveni, firma importatoare, s-a prezentat - în calitate de împuternicită - inculpata L.R., care a solicitat comisionarului vamal, respectiv SC L.G. SRL, efectuarea formalităților necesare pentru închiderea tranzitului vamal și respectiv pentru dosarul de import.

În toată această perioadă, numita L.R. s-a aflat în legătură telefonică cu administratorul societății importatoare, inculpatul M.V.C., cu care s-a consultat referitor la aspectele legate de procedurile vamale. La rândul său, acesta din urmă a ținut legătura telefonic cu inculpatul D.N. și cu inculpata U.E., cu care a discutat aspecte referitoare la operațiunile vamale în curs de derulare, la găsirea unui spațiu de depozitare a mărfii aflate în container, la efectuarea plății, aspecte de care cei trei erau interesați.

În dimineața zilei de 29 iulie 2010, când s-a reluat procedura în vamă s-a prezentat din nou cu actele firmei inculpata L.R., care după ce a discutat cu comisionarul vamal i-a cerut inculpatului M.V.C. să se prezinte la Pitești pentru a da o declarație pe proprie răspundere privind conformitatea mărfii. Înainte ca inculpatul să ajungă la D.J.A.O.V Pitești, inculpata L.R. a fost avertizată că marfa în discuție era în atenția autorităților, motiv pentru care aceasta a părăsit în grabă sediul vămii. în această situație, inculpata i-a solicitat telefonic inculpatului M.V.C. să se întâlnească cu acesta într-un loc pe care aceasta i l-a indicat.

La rândul său, inculpatul M. l-a sunat pe inculpatul D.N. cerându-i să se întâlnească și, de asemenea, a sunat-o pe U.E., cu care s-a consultat în legătură cu posibilele cauze ale acestei inversări de situație.

Întrevederea dintre inculpații L.R. și M.V.C. a avut loc în parcarea supermarketului A. din Pitești, la fel și transportul de documente pe care aceasta le avea asupra ei. În continuare, inculpatul M.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul D.N. într-o parcare din aproprierea sediului vămii și i-a înmânat acestuia documentele necesare vămuirii, cerându-i să întreprindă demersurile care se impun în numele societății lui. Inculpatul D.N. a îndeplinit cererea inculpatului și la sediul autorității vamale din Pitești s-a ocupat de închiderea operațiunilor de vămuire.

Situația de fapt a fost dovedită cu actele întocmite de către organele de urmărire penală mai cu seamă transcrierile interceptărilor telefonice și ale monitorizării G.P.S, probe care se coroborează cu depozițiile martorilor D.E.R., T.M., M.M.M., I.D.F., G.G., C.A.C., M.C., D.Ș., A.M.L., A.M., P.V.E., P.I., C.I., Z.A.M., S.M., B.Ș.G., M.I., M.P., M.G. și N.F., audiați în cauză.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată formulându-și apărări proprii.

Instanța de fond a apreciat că poziția inculpatei L.R. este surprinzătoare, dat fiind că în declarația dată la urmărirea penală a recunoscut în totalitate comiterea infracțiunilor pentru care este inculpată, însușindu-le așa cum au fost reținute în sarcina sa, pentru ca apoi, în fața instanței să nu mai recunoască faptul că a știut despre țigările disimulate în pachetele cu detergenți iar în ultimul cuvânt să regrete faptele.

Această atitudine față de faptele proprii, a îndreptățit tribunalul să considere că inculpata a avut momente când a realizat consecințele grave ale faptelor sale, însă asumarea acestor consecințe a fost una pasageră, determinată de factori circumstanțiali.

În ce o privește pe inculpata C.E., analizând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată sub aspectul laturii subiective.

Astfel, în legătură cu infracțiunea de complicitate la contrabandă, tribunalul a constatat că, potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală.

Prin urmare, pentru a exista complicitatea este necesară vinovăția sub forma intenției, respectiv prin contribuția celui ce ajută sau înlesnește, acesta fie să urmărească producerea rezultatului faptei sale, fie să nu-l urmărească, dar să accepte posibilitatea producerii lui.

În speță, inculpata C.E. nu a urmărit și nu a acceptat posibilitatea producerii rezultatului, respectiv a înlesnirii sau ajutorului la comiterea unor fapte penale, motiv pentru care tribunalul consideră că aceasta nu a acționat cu vinovăția cerută de lege, adică cu intenție directă sau indirectă.

Pentru a se putea reține complicitatea, a apreciat tribunalul, este necesar ca persoana care efectuează actele de înlesnire sau ajutor să fi cunoscut sau să-și fi dat seama că, prin acele acte contribuie la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.

Or, din probatoriul administrat nu rezultă că inculpata nu a cunoscut de existența grupului infracțional și de activitățile ilicite ale acestuia.

Acest aspect este confirmat chiar în rechizitoriu, unde se arată că nu există probe sau indicii că inculpata a aderat sau a sprijinit grupul infracțional. Cu toate acestea, în același loc din rechizitoriu, s-a reținut că nerespectarea atribuțiilor de serviciu "confirmă bănuiala legitimă că a urmărit să faciliteze acest import, prin simplificarea procedurii de vămuire".

De aceea, tribunalul a considerat că inculpata C.E. nu a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv nu a cunoscut despre activitățile și intențiile ilegale ale celorlalți, cu atât mai mult cu cât selecția sa pentru vămuirea respectivului import s-a făcut în mod automat de sistemul informatic al vămii.

În rechizitoriu s-a reținut că nerespectarea sarcinilor de serviciu prin care a înlesnit sau ajutat săvârșirea de către ceilalți inculpați a infracțiunii de contrabandă, constă în aceea că nu a efectuat controlul fizic prin sondaj al mărfurilor, consemnând în mod fictiv pe declarația vamală că acest control a fost realizat.

În legătură cu acest control, procurorul a luat în seamă doar o convorbire telefonică între inculpatul M. și șoferul tir-ului, martorul D.Ș.

Cu toate acestea, din depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, rezultă o altă situație.

Astfel, potrivit art. 13 pct. 3 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, "în cazul în care sunt efectuate controale de autorități, altele decât autoritățile vamale, aceste controale sunt în strânsă coordonare cu acestea din urmă și au loc pe cât posibil în același moment și în același loc".

Față de această prevedere regulamentară în data de 28 iulie 2010 a fost întrunită o comisie din care făcea parte reprezentantul C.J.P.C Argeș, inculpata C.E., martorele C.A., D.E.R., în calitate de director adjunct al vămii, M.l., în calitate de comisionar și inculpata L.R. din partea importatorului.

Martora M.I., în declarația dată la instanță, a arătat, că au fost desfăcute 12 - 13 pachete cu detergenți.

Martora C.A. a arătat că au fost descărcate mai multe colete pentru control fizic, colete ce au fost indicate de către inculpata C. A mai arătat martora că în data 28 iulie s-a realizat controlul fizic, rezultatele acestuia fiind consemnate scriptic a doua zi, după primirea acordului de la C.J.P.C.

În fine martora D.E.R. a arătat, că au fost desfăcute 7, 8 cutii, însă în declarația dată la urmărirea penală arată că, în opinia ei nu a fost realizat controlul fizic.

Față de aceste împrejurări și având în vedere cerințele regulamentului citat, tribunalul a apreciat că a fost efectuat controlul fizic, manifestările făcute de martori (în sensul că s-a efectuat sau nu) fiind de natură să creeze un dubiu care potrivit principiului în dubio pro reo, profită inculpatului.

Un alt aspect al activităților efectuate la Vama Pitești este acela al resigilării TIR-ului după controlul din 28 iulie.

Inculpata C. a arătat că nu l-a resigilat pentru că nu se impunea, iar martora D. a arătat că i-a cerut inculpatei să-l resigileze, lucru pe care inculpata l-a negat.

Instanța de fond a reținut că și cu privire la acest aspect există un dubiu, singurul lucru cert fiind acela că în dimineața zilei de 29 iulie 2010 martora D. a promovat acțiunea disciplinară împotriva inculpatei C.E. Având în vedere acest aspect precum și împrejurarea că inculpata a consemnat scriptic pe declarația vamală rezultatele controlului efectuat în ziua anterioară, după ce a fost înștiințată despre acțiunea disciplinară, este greu de crezut că aceasta ar fi putut să consemneze lucruri neadevărate.

În legătură cu falsul, tribunalul a reținut că și în acest caz lipsește componenta subiectivă, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, au fost desfăcute mai multe colete, fără să se poată stabili cu exactitate câte, iar apărarea inculpatei că, dată fiind presiunea exercitată asupra ei, nu și-a amintit numărul exact, este plauzibilă.

Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanța de fond a achitat pe inculpata C.E., pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, și de art. 289 alin. (1) C. pen.

În ce-l privește pe inculpatul A.S.R.E.N., tribunalul a apreciat, că din probatoriul administrat nu rezultă în concret în ce au constat actele de complicitate ale acestuia la infracțiunile de contrabandă și nici contribuția și rolul său în cadrul grupului infracțional organizat.

Singurele acte personale dovedite ale inculpatului, a reținut instanța de fond, constau în aceea că el este asociat în cadrul SC K.B.S.N.A. J.B. SRL deținând 20% din părțile sociale, alături de fratele său K. și de inculpata L.R., iar în vara anului 2010 a achitat pentru această societate o sumă de bani cu titlu de chirie inculpatului M.V.C. de la care închiriase un spațiu comercial.

De asemenea, tribunalul a constatat că din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul a contribuit personal și nu le-a acordat celorlalți inculpați un sprijin material și moral.

Simpla împrejurare că acesta este coasociat minoritar (fără a fi și administrator), la societatea care ar fi proprietara de fapt a containerului în care s-a descoperit țigările, că este vorbitor de limba română și rudă sau afin cu K. și inculpata L.R. nu poate conduce la concluzia că acesta a cunoscut activitatea celorlalți inculpați.

De asemenea, în ceea ce privește acțiunea recunoscută de plată a chiriei despre care s-a vorbit mai sus, aceasta nu poate fi calificată drept o activitate ilicită și nici un act material care să intre în conținutul constitutiv al infracțiunilor de contrabandă sau de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, așa cum sunt reglementate de art. 270 din Legea nr. 86/2006 și de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ce privește afirmația din rechizitoriu, că inculpatul, alături de fratele său K., ar fi finanțat transportul mărfurilor din containerul în care au fost disimulate țigările, tribunalul a constatat că acest lucru nu rezultă din nicio probă și nu există nici măcar indicii temeinice în acest sens.

Simplele afirmații nesusținute de probe, cum că inculpatul ar fi fost cofinanțatorul importului nu au susținut incriminarea sa.

Din probele dosarului, a apreciat tribunalul, rezultă în mod concret doar actele fratelui inculpatului, fără să rezulte cum a cofinanțat inculpatul transportul mărfurilor sau cum a contribuit la comandarea acestora.

În ce privește afirmația din rechizitoriu că inculpatul a rămas în România, după sosirea containerului și după ce fratele său prăsise țara, pentru a gestiona situația, tribunalul a constatat, că din nicio probă nu rezultă acest aspect, singurii care au gestionat situația fiind inculpații M. și L. ajutați de inculpații D. și U.

De asemenea, s-a mai făcut vorbire în rechizitoriu despre intensificarea comunicărilor telefonice între membrii grupului după intrarea containerului în țară.

Verificând numărul convorbirilor efectuate de către inculpat, nu s-a constatat o creștere spectaculoasă a numărului acestora ca în cazul celorlalți.

Față de toate acestea, tribunalul a apreciat că prin probatoriul administrat nu s-a reușit răsturnarea prezumției de nevinovăție și nici conturarea în concret a învinuirilor aduse prin rechizitoriu.

Prin urmare, tribunalul a considerat că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat nu există, iar infracțiunile de complicitate la contrabandă și deținere de mărfuri contrafăcute nu au fost comise de către inculpat.

Așa fiind, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat pentru infracțiunile prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, de art. 26 C. pen. rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2006 și de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, republicată.

Având în vedere că față de inculpat a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara, precum și soluția pronunțată în ce-l privește, în baza art. 350 alin. (1) și (4) C. proc. pen. a fost revocată această măsură.

Ceilalți patru inculpați, respectiv M.V., L.R., U.E. și D.N. și-au formulat apărări proprii, susținând că nu au comis niciuna dintre faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

S-a susținut, astfel, că primii doi inculpați nu au inițiat constituirea unui grup infracțional sau, mai exact, că nu există probe că au realizat acest lucru.

Tribunalul a apreciat, însă, că din probele dosarului rezultă implicarea primilor doi inculpați în constituirea grupului infracțional organizat, precum și împrejurarea că ceilalți doi inculpați au sprijinit grupul infracțional.

Probele pe care s-a bazat această informație au fost fie probe directe, fie probe ce dovedesc aspecte și situații obiective, concretizate în acțiuni și inacțiuni care denotă o anumită atitudine subiectivă a inculpaților în raport cu grupul infracțional și cu activitățile ilicite ale acestuia. De altfel, în cazul infracțiunilor de genul celor deduse judecății este greu de probat în mod direct întreaga activitate infracțională.

Tribunalul a considerat că inițierea grupului infracțional organizat, precum și scopul acestuia sunt dovedite, în primul rând de călătoria făcută de către numitul K. și de către inculpata L.R. în C., în perioada 15 mai - 06 iunie 2010. Tribunalul a apreciat, că este indiscutabil că deplasarea s-a făcut în scopul de a aduce mărfuri contrafăcute, achiziționate la prețuri mici, pentru maximizarea profitului.

Întorși din C., cei doi l-au atras în "afacere" și pe inculpatul M.V.C. care a acceptat ca importul să se desfășoare prin forma sa, deși ceilalți doi constituiseră la rândul lor o societate comercială.

Tribunalul a apreciat, că ușurința cu care inculpatul M. a acceptat să efectueze importul prin firma sa este de natură să ducă la concluzia că inculpatul a cunoscut natura importul, dar mai ales posibilitatea obținerii unor profituri considerabile și imediate.

S-a susținut că inculpații L. și M. au fost "inocenți" întrucât K. a părăsit țara imediat după sosirea containerului în portul Constanța, aceștia din urmă crezând că mărfurile nu au probleme de legalitate.

Tribunalul a apreciat că, dimpotrivă, plecarea numitului K. a dovedit că grupul era bine structurat, fiecare membru știind ce are de făcut.

Este greu de crezut că numitul K. ar fi abandonat importul, dacă nu ar fi avut certitudinea că ceilalți membrii ai grupului nu s-ar fi preocupat de formalitățile de introducere în țară și în continuare de comercializarea produselor de contrabandă.

Tribunalul a mai considerat că și sprijinirea grupului infracțional de către inculpații D.N. și U.E. a fost dovedită, activitățile desfășurate de cei doi (contrafacerea unor documente, prezentarea lor la Vamă, supravegherea zonei) fiind probate prin transcrierea interceptărilor telefonice și prin supravegherea operativă prin G.P.S.

S-a susținut tot timpul că niciunul dintre cei patru inculpați nu a știut despre existența în container a țigărilor de contrabandă și contrafăcute, argumentându-se că nu există probe care să dovedească acest lucru.

Tribunalul a considerat că este greu de probat în mod direct un aspect subiectiv, însă din atitudinea inculpaților rezultă că aceștia cunoșteau despre natura mărfurilor din container.

Că este așa, a dovedit-o modul cum aceștia au "gestionat situația" după ce containerul a ajuns în portul Constanța, modul cum au reacționat la problemele de parcurs ale importului.

Chiar dacă apărarea a considerat că intensificarea comunicării între inculpați nu este relevantă, tribunalul a apreciat că tocmai această intensificare dovedește că fiecare dintre membrii grupării a căutat să găsească soluțiile cele mai bune pentru rezolvarea situațiilor ivite.

Pe de altă parte, suspiciunile ivite între inculpații L. și M. dovedesc împrejurarea că ambii cunoșteau despre conținutul containerului și despre profitul ce s-ar fi pierdut în cazul în care lucrurile nu decurgeau așa cum își doreau.

În concluzie, tribunalul a considerat, că supravegherea operativă, redată amănunțit în rechizitoriu, precum și transcrierile convorbirilor telefonice fac dovada existenței grupului infracțional organizat și a activității sale infracționale.

Sub aspectul infracțiunilor de contrabandă și de folosire de documente nereale la organul vamal, apărarea a pornit de la împrejurarea că cei patru inculpați nu au cunoscut despre existența în container a mărfurilor de contrabandă.

Din cele prezentate, tribunalul a considerat că susținerea este nereală, aceștia făcând demersurile pe care le-au făcut în cunoștință de cauză.

Prin urmare, s-a reținut de instanța de fond, că aceștia în calitate de autori și complici au introdus în țară printr-un loc stabilit pentru control vamal, prin sustragere de la control vamal a unei cantități de țigări de contrabandă.

La această activitate au participat inculpații M.V., L.R. și D.N. în calitate de autori și U.E. în calitate de complice.

Astfel, inculpatul M., în calitate de administrator al societății care a efectuat importul a coordonat întreaga operațiune, a stabilit modul de acțiune, a luat măsuri de supraveghere a zonei și a însoțit transportul la locul de descărcare. Inculpata L.R. a desfășurat activitățile concrete în cadrul procedurii de import, a mijlocit contactul dintre D.N. care a substituit-o în vamă și comisionarul M.I., a dat îndrumări prin telefon cu privire la pașii ce trebuiau urmați, a comunicat permanent cu ceilalți participanți prin intermediul telefonului. Inculpații U.E. și D.N. s-au implicat în activitatea de introducere în țară a containerului, prima prin suport moral, sfaturi economice și soluții transmise în mod continuu prin telefon și a redactat în fals actele ce lipseau, iar cel de-al doilea a asigurat supravegherea zonei, a căutat spațiu de depozitare, a prezentat actele lipsă pentru "liberul de vamă".

În ce privește infracțiunea de prezentare de documente nereale la organul vamal, tribunalul a apreciat că apărările inculpaților nu pot fi primite.

Astfel, s-a susținut, că această infracțiune nu este susceptibilă de participație.

Tribunalul a considerat, dimpotrivă, că participația este posibilă, complicitatea fiind forma participației care se regăsește în cauză în ce o privește pe inculpata U.E.

Aceasta a redactat în fals pe calculatorul de serviciu documentele ce lipseau din dosarul de import, în speță declarația de conformitate, declarație ce trebuia să emane de la exportator, iar inculpatul D.N. în calitate de "delegat" al importatorului a finalizat procedura în vamă.

S-a mai susținut în apărare, că de fapt documentele au fost reale, afirmație care nu s-a susținut, câtă vreme aceste documente nu se refereau la toate mărfurile efectiv existente în container.

Tribunalul a considerat că infracțiunea există și în ipoteza când în container se află și alte mărfuri decât cele trecute în acte.

Prin urmare, tribunalul a apreciat, că cei patru inculpați au comis și infracțiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 în calitate de autori, alții în calitate de complici.

În ce privește infracțiunea de contrafacere, apărarea inculpaților pornește de la constatarea că acțiunea de deținere, ca element material, nu este susceptibilă de a fi realizată de mai multe persoane.

Tribunalul a considerat, că susținerea este neîntemeiată. Deși s-a făcut referire la alin. (4) al art. 90 din Legea nr. 84/1998, care definește punerea în circulație a mărfurilor contrafăcute, modalitate normativă reținută în sarcina inculpaților, s-a omis a se învedera că tot punerea în circulație este și importul unor astfel de produse.

Prin urmare, tribunalul a considerat, că prin faptul că au participat, cu calități diferite, la importul mărfurilor contrafăcute, inculpații au participat, de asemenea în calități diferite, și la punerea în circulație a mărfurilor contrafăcute așa cum este definită de textul de lege citat. De aceea, problema deținerii efective a bunurilor contrafăcute nu se pune.

Față de cele prezentate, tribunalul a considerat, că faptele inculpaților M.V.C. și L.R. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, de art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, de art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată.

Faptele inculpatului D.N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, de art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, de art,. 272 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și de art. 26 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată.

Faptele inculpatei U.E. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, de art. 26 C. pen. rap. la art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și de art. 26 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată.

La stabilirea pedepselor, pentru inculpații M.V.C. și L.R. au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reținându-se pe lângă gradul sporit de pericol social al infracțiunilor comise, lipsa antecedentelor penale și atitudinea nesinceră a inculpaților.

În raport de aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat, că scopul preventiv și educativ prev. de art. 52 C. pen. poate fi realizat numai prin condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea, orientată către minimul special prevăzut de lege, cu executare în condiții privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

Având în vedere disp. art. 65 C. pen., pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 270 alin. (2) lit. a) comb cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și de art. 272 din aceeași lege, li s-au aplicat inculpaților și pedepse complementare, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În ce-i privește pe inculpații U.E. și D.N., tribunalul a apreciat, în contextul în care s-au comis faptele și în raport cu persoana fiecăruia dintre cei doi, că există date ce conduc la concluzia că aceștia prezintă un grad mai redus de periculozitate, astfel încât scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi realizat prin pedepse mai mici și printr-o altă modalitate de executare.

În acest context, tribunalul a considerat că se impune o diminuare a răspunderii penale, având în vedere conduita bună avută înainte de săvârșirea faptelor, circumstanță reglementată de art. 74 lit. a) C. pen., dar mai ales împrejurarea că aceștia s-au lăsat atrași în activitatea infracțională în virtutea unor relații foarte apropiate pe care le aveau cu inculpații M.V.C. și L.R.

Astfel, inculpatul D. este prieten de multă vreme și angajat al inculpatului M., iar inculpata U. este foarte bună prietenă cu inculpata L., iar în momentul săvârșirii faptelor avea o relație cu inculpatul M..

Față de aceste împrejurări, tribunalul a reținut în favoarea celor doi circumstanțele atenuante prezentate, cu consecința coborârii pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, așa cum cer disp. art. 76 C. pen.

Având în vedere disp. art. 65 C. pen. pentru toate infracțiunile, mai puțin cea prev. de art. 90 din Legea nr. 84/1998, li s-au aplicat inculpaților pedepse complementare, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Date fiind circumstanțele atenuante reținute, tribunalul a considerat că scopul prev. de art. 52 C. pen. poate fi realizat, în ce-i privește pe inculpații D.N. și U.E., fără privarea lor de libertate, însă prin instituirea în sarcina lor a unei supravegheri atente care să garanteze îndeplinirea menirii preventive și educative a pedepsei.

În ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că Autoritatea Națională a Vămilor - D.G.A.O.V București s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, cu suma de 2.559.315,34 RON, reprezentând datoria vamală pentru mărfurile sustrase de la control vamal.

În cursul urmăririi penale a fost efectuată o constatare tehnico-științifică, care a stabilit suma exactă a datoriei vamale pe baza regulilor europene privind mărfurile de contrabandă.

Instanța de fond a apreciat, că având în vedere că prin faptele lor inculpații au creat părții civile prejudiciul reclamat, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (2) și art. 1373 alin. (1) C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar între ei și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL Mioveni, la plata către partea civilă a sumei solicitate, la care s-au adăugat penalități de întârziere calculate până la plata integrală a debitului.

De asemenea, în speță, SC P.M. SA a solicitat daune materiale de 1.536.880 RON și daune morale de 10.000 euro pentru încălcarea dreptului la marcă ce constă în contrafacerea de către inculpați a celor două mărci de țigări de contrabandă.

Partea civilă și-a motivat foarte amplu pretențiile civile susținând, în esență, că în materia contrafacerii și a dreptului la marcă, în cadrul procesului, nu este aplicabil dreptul comun, respectiv răspunderea civilă delictuală, ci O.U.G. nr. 100/2005 care stabilește modul de calcul al daunelor interese în caz de contrafacere.

Analizând art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, partea civilă a concluzionat în mod corect că, potrivit textului de lege respectiv, există trei criterii (exemplificative) de calcul a daunelor interese cuvenite titularului mărcii fraudate: a) pierderea efectivă suferită de titularul mărcii; b) profiturile injuste realizate de autorul contrafacerii și c) redevențele care s-ar fi cuvenit titularului mărcii dacă acesta l-ar fi autorizat pe autorul contrafacerii să utilizeze marca sa.

În continuare, partea civilă a constatat că cel de-al treilea criteriu nu este aplicabil în speță, iar primul este cel mai puțin folosit în practică, deoarece este aproape imposibil de probat legătura de cauzalitate între punerea pe piață a produselor contrafăcute și scăderea nivelului de vânzări ale produsului original.

Prin urmare, a apreciat tribunalul, nu rămâne decât al doilea criteriu, respectiv profiturile injuste realizate de autorul contrafacerii.

Or, în opinia tribunalului, dată fiind împrejurarea că autoritățile au intervenit imediat după eliberarea din vamă a importului, indisponibilizând toate mărfurile din container, este evident că produsele contrafăcute nu au fost puse pe piață, iar autorii contrafacerii, respectiv inculpații, nu au realizat profituri injuste. Acest lucru cu atât mai mult cu cât se aflau la primul import.

Prin urmare, a reținut instanța de fond, în cauză nu există o referință la care să ne raportăm în aproximarea unor eventuale daune interese.

Susținerea părții civile, potrivit căreia la calculul daunelor interese solicitate ar trebui să se aibă în vedere valoarea țigaretelor contrafăcute, indisponibilizate în urma descinderii autorităților nu poate fi primită, tocmai pentru că inculpații se aflau la primul import, astfel încât în speță nu se poate nici măcar presupune că anterior ei mai puseseră în circuitul comercial țigări de contrabandă.

Este dincolo de orice îndoială că țigările contrafăcute erau destinate comercializării, însă este la fel de neîndoielnic că inculpații nu au mai efectuat anterior astfel de operațiuni, astfel încât să se poată susține că au realizat, chiar și anterior profituri injuste.

Pe de altă parte, având în vedere definiția acțiunii civile în procesul penal, trebuie să se stabilească dacă există sau nu un prejudiciu care să fie acoperit prin tragerea la răspundere civilă a inculpaților și părților responsabile civilmente.

În speță, tribunalul a considerat că nu există un atare prejudiciu, nici măcar unul moral, așa cum a susținut partea civilă, pentru simplul motiv că dacă s-ar reține un prejudiciu moral ar fi echivalent cu angajarea răspunderii civile pentru un lucru pe care inculpații intenționau să-l facă (vânzarea țigărilor de contrabandă), însă dintr-un motiv chiar independent de voința lor nu l-au făcut.

Așa fiind, în baza art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă promovată de SC P.M. S. A.

Dat fiind că în cursul urmăririi penale a fost instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpaților și ale părții responsabile civilmente, au fost menținute aceste măsuri asigurătorii, iar în baza art. 118 lit. e) și f) C. pen. s-a confiscat, în vederea distrugerii, țigaretele contrafăcute.

De asemenea, s-a restituit părții responsabile civilmente o mașină de fabricat înghețată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, de inculpații L.R., M.V.C., U.E., D.N., de partea civilă SC P.M.P. și de partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL.

1. Parchetul a criticat sentința atacată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, următoarele motive:

- Instanța, în mod greșit, a dispus achitarea inculpaților C.E. și A.S.R.E.N., pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată;

- Instanța, în mod greșit, a aplicat inculpaților U.E. și D.N. pedeapsa complementară de un an pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 272 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și nu a aplicat acelorași inculpați pedepsele accesorii prevăzute de art. 71 C. pen.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, vizând greșita achitare a inculpaților C.E. și A.S.R.E.N., parchetul arată, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția acestora, ceea ce impunea condamnarea și nu achitarea lor.

În acest sens, cu privire la inculpata C.E. s-a arătat că nelegalitatea soluției rezultă din readministrarea selectivă în cadrul cercetării judecătorești a probatoriului din faza de urmărire penală, precum și audierea altor martori, referitor la inculpata C.E., care nu se afla efectiv în zonă în momentul controlului fizic al mărfii, dându-se eficiență cu precădere depozițiilor luate la instanță în detrimentul celor de la urmărire penală, deși acestea din urmă au fost consemnate în majoritatea situațiilor în momentele imediate ale surprinderii în flagrant.

Inițial, a arătat parchetul, instanța a susținut materialitatea faptelor, însă argumentează lipsa de implicare subiectivă a inculpatei în săvârșirea acestora, pentru ca în finalul expunerii să facă vorbire de starea de dubiu, în legătură cu acțiunea materială specifică celor două infracțiuni, vizând astfel latura obiectivă a acestora, dubiu care profită inculpatei.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, prin modul de derulare al evenimentelor s-a dovedit că aceasta a fost săvârșită cu intenție directă, în timp ce infracțiunea subsecventă de complicitate la contrabandă cu produse accizabile, a fost săvârșită prin modalitatea înlesnirii sub forma intenției indirecte, constând în acceptarea rezultatului infracțional.

Această formulă a laturii obiective (intenție directă - intenție indirectă) susține parchetul, este întâlnită de regulă în cazul raportului cauză complex specific infracțiunilor mijloc - scop, autorul urmărind producerea consecințelor imediate care decurg din săvârșirea faptei principale (falsul în înscrisuri), dar asumându-și-le totodată și pe cele mediate rezultate din infracțiunea subsecventă (în speță prin neefectuarea controlului fizic de către personalul vamal cu atribuții de control, înlesnindu-se importul ilegal de țigări), acestea din urmă putând fi săvârșite fie cu intenție directă, fie cu intenție indirectă.

În acest context, parchetul a menționat că nu trebuie minimalizat nici faptul că omisiunea inculpatei de a efectua controlul vamal prin sondaj nu a avut caracter accidental, ci a fost asumată prin ignorarea solicitării exprese a culoarului roșu formulată de comisia constituită la nivelul biroul vamal pentru analiză de risc, conform reglementărilor de ordin interior ale vămii.

Astfel, în afara momentului când la inițiativa reprezentantului protecției consumatorului șoferul camionului a descărcat două colete de pe primul rând din camion din spatele ușilor, în care se aflau 6 cutii inscripționate ca fiind cu detergent, în niciun alt moment comisionarul vamal ori șoferul nu au mai fost solicitați să pregătească compartimentul de marfă pentru inspecția vamală prin sondaj, astfel cum rezultă din regulamentul de aplicare a Codului vamal.

De altfel, rolul controlului fizic, ca procedură vamală, este acela de a depista eventuale neconcordanțe și de a găsi mărfurile ascunse și nedeclarate, ceea ce inculpata C. nu a făcut, motivarea instanței în sensul existenței unui dubiu în legătură cu efectuarea ori neefectuarea unui control fizic neputând fi primită, cu atât mai mult cu cât prima instanță abordează sub un alt aspect soluția achitării, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, sub aspectul laturii subiective, și nu sub aspectul laturii obiective, în care ar exista un dubiu, așa cum s-a menționat mai sus.

În dovedirea faptelor pentru care se impune condamnarea, parchetul a făcut vorbire de înscrisurile, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către specialistul D.I.I.C.O.T. din domeniul vamal, declarații ale persoanelor și procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, pe care le prezintă detaliat în motivele scrise invocate.

Cu referire la achitarea dispusă față de inculpatul A.S.R.E.N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup criminal organizat, de complicitate la infracțiunea de contrabandă cu produse supuse accizei, de complicitate la infracțiunea de folosire la Autoritatea Vamală de documente de transport și comerciale care se referă la alte mărfuri, precum și cea de deținere în vederea punerii în circulație de produse contrafăcute, parchetul a susținut că aceasta este o soluție greșită, impunându-se condamnarea acestui inculpat pentru săvârșirea acestor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

În acest sens, parchetul a arătat că inculpatul de origine iordaniană este căsătorit cu M.N., de cetățenie română, inculpata L.R. fiindu-i nepoată, cunoscând limba română scris și vorbit, întrucât și-a definitivat studiile superioare în România.

Acesta a avut inițiativa, având în vedere prezența sa constantă în România, de a desfășura activitatea infracțională ce face obiectul prezentei cauze, inițiativă însușită de către fratele acestuia inculpatul K.S.A.A., care avea posibilități financiare ocupându-se cu acte de comerț în țara sa, care a fost de acord să participe, alături de fratele său, inculpatul A.S.R.E.N. și alături de inculpata L.R., la constituirea firmei K.B.S.H.A J.B. SRL, cu sediul în Mioveni, urmând ca să fie cumpărat în acest sens un spațiu comercial de mari dimensiuni construit pe 4 nivele în orașul Mioveni, evaluat la suma de 300.000 euro, lunar urmând a plăti o sumă de 3.000 euro cu titlu de chirie.

Această firmă a fost constituită, printre altele, și cu scopul de a aduce țigări pe piața neagră, care a constituit cea mai profitabilă afacere din punct de vedere al indicatorilor costuri profit la nivelul anului 2010, această propunere de a aduce mărfuri în țară în vederea comercializării lor venind din partea lui A. și a lui K., iar pentru finalizarea acesteia fiind nevoie de colaborarea inculpaților L.R. și M.C., ultimul asociat unic și administrator al SC T.A. SRL, cărora li s-a oferit o oportunitate neașteptată de a câștiga mulți bani.

Toate probele și indiciile identificate în legătură cu inculpatul A.S.R.E.N. au creat tabloul contribuției și rolului pe care le-a îndeplinit acest inculpat, arată parchetul, în special în inițierea și constituirea grupului criminal organizat, precum și în definitivarea scopului urmărit, acela de a importa țigări care să fie sustrase de la controlul vamal, în vederea obținerii, pe cale ilicită, de venituri mari.

Toate acțiunile sau inacțiunile acestui inculpat s-au situat, din punct de vedere temporal, anterior momentului acordării liberului de vamă (definitivarea importului), cum ar fi inițiativa de a veni în România, participarea lui la constituirea grupului prin contactul dintre lideri stabilit în aprilie 2010, dar și ulterior, după sosirea containerului cu marfă, prin prezența continuă în sediul firmei proprietară în fapt a țigărilor, prin susținerea morală și comunicarea permanentă cu nepoata sa L.R., prin păstrarea legăturii telefonice cu fratele său, prin efectuarea de plăți în contul chiriei pentru consolidarea înțelegerii stabilită cu inculpatul M.C., prin deplasări repetate în municipiul Pitești în zilele când urma să fie preluat transportul și altele.

Instanța în mod greșit s-a referit la inexistența actelor de complicitate la contrabandă argumentând doar pe specificul complicității concomitente care nu s-a reținut prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A.S.R.E.N., deoarece acesta nici nu putea să ofere sprijinul concret în momentul obținerii importului, întrucât nu îndeplinea calitățile necesare, cum ar fi cea de delegat al firmei importatoare.

Din punct de vedere a infracțiunilor subsecvente inițierii sau constituirii grupului, inculpatul A.S.R.E.N. a fost trimis în judecată pentru acte de complicitate anterioară manifestate sub forma înlesnirii, care nu fac parte în mod obligatoriu din latura obiectivă a infracțiunilor săvârșite în mod nemijlocit de alți lideri ai grupului, putând avea autonomie proprie.

De asemenea, s-a reținut în sarcina acestui inculpat complicitatea morală la săvârșirea infracțiunilor scop, datorită suportului intelectual și sprijinul moral pe care l-a acordat începând cu data de 20 aprilie 2010 nepoatei sale, inculpata L.R.

Contribuția acestui inculpat, a arătat parchetul, a fost una foarte puțin vizibilă și discretă, manifestat preponderent în etapa pregătirii momentului final al descărcării din container a țigărilor importate, probațiunea constituită din declarații, înscrisuri, listinguri telefonice, așa cum nuanțat sunt prezentate de parchet în motivele de recurs, indicând prezența lui în preajma sau în contact telefonic cu persoanele care au acționat la vedere în momentele esențiale ale cauzei.

De aceea, parchetul a susținut că se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Odată cu condamnarea, parchetul a susținut că se impune și anularea actelor false, respectiv a documentelor de transport și comerciale, ce au vizat infracțiunile pentru care a fost condamnat.

2. Inculpatele L.R. și U.E. au criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, următoarele motive:

- Se impunea achitarea inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, reținute în sarcina acestora, întrucât nu poate să fie reținută varianta elementului material al acestei infracțiuni, respectiv inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, deoarece din cei patru membrii ai grupului arătat de parchet, și anume inculpatul A.S.R.E.N., învinuitul K.S.A.A., M.V.C. și L.R., prima instanță a reținut că numai inculpata L.R. și inculpatul M.V.C. sunt vinovați, astfel că nu mai subzistă grupul infracțional care, conform legii, este necesar a fi constituit de 3 sau mai multe persoane care să-l compună.

În acest sens, au arătat că A.S.R.E.N. a fost achitat, iar în privința inculpatului K.S.A.A. s-a disjuns cauza la urmărire penală, acesta nefiind trimis în judecată, astfel că o activitate infracțională săvârșită numai de două persoane din care face parte și inculpata L.R., nu poate fi suportul inițierii sau constituirii unui grup criminal organizat, în sensul Legii nr. 39/2003.

Mai mult, din nicio probă administrată la urmărirea penală sau la judecată nu a rezultat modalitatea în care inculpata L.R. ar fi inițiat constituirea unui grup infracțional, că ar fi avut această idee vizând conceperea unui plan în urma căruia să fie repartizate coinculpaților sarcini în comiterea contrabandei și că s-ar fi acționat în acest sens pentru a se atinge scopul asocierii.

Ca atare, sub aceste aspecte arătate, s-a solicitat, în principal achitarea inculpatei L.R., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există - deoarece aceasta nu rezultă din probe - pentru infracțiunea prevăzută la art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, iar, în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală - ca urmare a prezenței unui grup infracțional constituit din doar 2 persoane.

Cu referire la inculpata U.E. au fost invocate aceleași motive și aceleași temeiuri ca și la inculpata L.R., susținându-se, de asemenea, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., pe aceleași considerente arătate cu referire la inculpata L.R., arătându-se, în mod expres, că inculpata U.E. nu putea să adere la acest grup, în sensul legii penale, deoarece grupul format din două persoane nu poate ființa ca și grup infracțional, așa cum rezultă, de asemenea, din Legea nr. 39/2003, astfel că nu există activitatea de aderare sau sprijinire a acestui grup, așa cum este incriminată de această lege.

- Se impunea achitarea inculpatelor și pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) combinat cu art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, săvârșită de către inculpata L.R., în calitate de autor, și inculpata U.E., în calitate de complice.

În acest sens, s-a arătat că activitatea cu caracter comisiv ce constituie elementul material al infracțiunii de contrabandă în varianta normativă pentru care s-a dispus condamnarea, presupune acțiunea de trecere, traversare, depășire, pătrundere, aducerea unui bun sau mărfuri peste frontiera de stat, așa cum este definită în art. 1 din O.U.G. nr. 105/2002, în sensul pătrunderii pe teritoriul României, venind de pe teritoriul unui alt stat.

Din probele administrate în cauză au rezultat că mărfurile care au fost ascunse în container, respectiv țigaretele, au fost introduse în țară la Constanța, în acest loc fiind trecută granița României, și anume prin Biroul Vamal Zona Liberă Constanța Sud, deci printr-un loc destinat controlului vamal, cu atât mai mult cu cât asupra acestui container a fost efectuat un control vamal atât fizic cât și documentar.

Ca atare, s-a susținut, cel mult, existența unei forme tentate a infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, întrucât din probatoriul administrat în cauză, a reieșit cu caracter de certitudine că acțiunea de introducere a țigaretelor a fost întreruptă de autorități, marfa fiind descoperită de acestea la punctul vamal din Constanța, unde a fost efectuat controlul asupra containerului.

În ceea ce privește, însă, persoana care a realizat acțiunea de introducere în țară a țigaretelor, prima instanță nu a făcut dovada că aceasta era inculpata L.R., mai mult, nicicând, nici chiar după ce containerul a primit liber de vamă la Pitești, marfa nu a fost deținută de inculpată pentru a se putea relua din punct de vedere fizic acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de contrabandă în varianta prevăzută de art. 270 alin. (2) C. vam.

Pe de altă parte, inculpata L.R. nu era beneficiară a mărfii, iar eventualele formalității efectuate de aceasta sau de alți inculpați pentru realizarea importului, așa cum au fost reținute în cauză, nu pot echivala cu acțiunea de introducere în țară a mărfurilor ilegale de contrabandă, nesubzistând astfel elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a) combinat cu art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006.

În consecință, s-a impus a se constata că fapta de introducere a mărfurilor nedeclarate în țară prevăzută de articolele menționate, nu a fost săvârșită de inculpata L.R., astfel că se impune achitarea acesteia, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea de contrabandă săvârșită de inculpata U.E., s-a arătat că aceasta nu a avut nicio contribuție la introducerea în țară a mărfurilor, astfel încât nu se poate reține în sarcina ei o complicitate la infracțiunea de contrabandă.

Redactarea de către această inculpată a unui înscris la cererea inculpatei L.R. pe un formular tipizat folosit de Oficiul pentru Protecția Consumatorilor nu a reprezentat un act material de ajutor la introducerea în țară a mărfurilor, mai ales în condițiile în care acest înscris nu este nici document de transport și nici document comercial.

Așadar, se impunea achitarea inculpatei U.E. în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cu referire la cea de-a treia infracțiune reținută atât în sarcina inculpatei L.R. cât și în sarcina inculpatei U.E., și anume art. 272 lit. a) combinat cu art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, vizând folosirea la Autoritatea Vamală de documente de transport comerciale care se referă la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă, infracțiune reținută ca fiind săvârșită în calitate de autor de către inculpata L.R. și în calitate de complice de către inculpata U.E., se arată de către apărare că aceste infracțiuni nu subzistă, având în vedere, în esență, faptul că elementul material al acestei infracțiuni, respectiv acela de folosire de documente nereale la organul vamal nu este susceptibil de participație, potrivit incriminării legale menționate.

Aceasta, deoarece acțiunea de folosire a unui document a fost un act personal prin esența sa, astfel că în niciun caz nu a fost posibilă reținerea participației în ceea ce privește această infracțiune.

Mai mult, actele ce au fost folosite la controlul vamal au fost reale, doar faptul că în container se găseau și alte mărfuri decât cele pentru care au fost prezentate documente, nu înseamnă că aceste acte care prezentau realitatea că în container se găsește detergent ar fi nereale.

De asemenea, s-a arătat de către apărare, actele de transport și comerciale fuseseră deja verificate de autoritățile vamale la Constanța, unde a fost efectuat și un control vamal, astfel că nu s-a putut reține aceeași faptă în ceea ce privește activitatea de la Vama Pitești, unde nu s-a mai efectuat un control vamal, ci un control de calitate al mărfurilor prezentate.

Ca atare, față de cele arătate, s-a solicitat achitarea ambelor inculpate, pentru această infracțiune, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cea de-a patra infracțiune și ultima reținută în sarcina inculpatelor, a vizat infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, respectiv infracțiunea de deținere în vederea punerii în circulație, în scop de comercializare de mărfuri contrafăcute, infracțiune reținută în sarcina inculpatei L.R., în calitate de autor și a inculpatei U.E., în calitate de complice.

În legătură cu această infracțiune, apărarea a susținut, de asemenea, că inculpatele au fost greșit condamnate, deoarece deținerea în sensul incriminării arătate presupune ca marfa ce face obiectul activității infracționale, și anume marfa din container să fie în posesia inculpatei, dar detentorul acesteia a fost după intrarea în țară, doar transportatorul care nu o deținea în scop de comercializare, ci în scop de executare a contractului de transport, inculpata L.R. neavând astfel calitatea de coproprietară a mărfii, nefiind asociată în firma care a realizat importul, care era singura proprietară a mărfii ce o putea deține în sensul prevederilor art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998.

În consecință, s-a solicitat achitarea inculpatei L.R., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât o asemenea faptă nu poate fi reținută în sarcina acesteia.

Pe aceleași considerente, de esență, s-a solicitat și achitarea inculpatei U.E., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Ca motiv subsidiar formulat de apărare numai în privința inculpatei L.R., este acela vizând, de această dată netemeinicia hotărârii date, sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

Astfel, s-a arătat că, având în vedere circumstanțele personale, constând în lipsa antecedentelor penale, comportamentul bun al acesteia până la momentul descoperirii faptelor, atât în familie cât și în calitatea sa de asistentă medicală angajată la Spitalul din Mioveni, unde a desfășurat o activitate apreciată, așa cum a rezultat din caracterizările depuse, la care s-au adăugat și faptul că are un copil minor spre creștere și educare, s-a impus, în măsura în care s-a reținut vinovăția acesteia, a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, aplicarea unei pedepse rezultante de maxim 3 ani închisoare și orientarea spre modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei, în condițiile art. 861 C. pen. și nu în condițiile art. 57 C. pen., cum a hotărât prima instanță.

- Inculpatul M.V.C. a criticat, de asemenea, soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive, de esență:

S-a impus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, având în vedere că nu subzistă grupul infracțional, în sensul Legii nr. 39/2003, deoarece nu este posibil ca doar el și inculpata L.R. să constituie - obiectiv - un grup infracțional, fiind vorba de numai două persoane, întrucât ceilalți doi inculpați de origine iordaniană, frații A. și K., nu pot face parte din acest grup, în sensul legii penale, deoarece unul este achitat iar în privința celuilalt s-a disjuns cauza.

De asemenea, achitarea s-a impus, întrucât nu au existat probe că ar fi acționat fiecare din acest grup infracțional cu un plan bine stabilit, cu roluri clar determinate, cu atât mai mult cu cât s-au arătat mereu împreună în portul Constanța, astfel că inculpații care constituie un astfel de grup dacă știau conținutul real al containerului, nu s-ar fi expus cu ușurință vizibilă în fața autorităților și nu ar fi căutat un comisionar vamal sau nu ar fi importat detergent la un preț foarte mic, de natură a atrage atenția autorităților.

Totodată, s-a arătat că pentru ca instanța să rețină săvârșirea unei infracțiuni a fost necesară ca prezumția de nevinovăție să fie răsturnată prin probe certe, sigure, care să conducă la concluzia neechivocă a vinovăției inculpaților.

În același timp, s-a invocat și o încheiere din 23 august 2010 a Tribunalului București, secția penală, în care instanțele au constatat că nu există nici măcar indicii pentru existența grupului infracțional prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ulterior acestei date neadministrându-se nicio probă sub acest aspect, încălcându-se, astfel, puterea lucrului judecat.

Ca atare, a solicitat achitarea pentru această infracțiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina sa, și anume infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. a), combinat cu art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, inculpatul a arătat că nu este vinovat de această infracțiune.

Astfel, din nicio probă nu a rezultat că ar fi cunoscut conținutul real al containerului trimis din C., el fiind în eroare asupra naturii mărfurilor, fiind convins că cele menționate în actele de transport maritim și de export din C. concordă cu realitatea.

În acest sens, s-a arătat că doar simpla cunoaștere a unor persoane ori existența unor relații de afaceri nu a putut justifica concluzia de a fi vinovat pentru această activitate de introducere de mărfuri ilegal în țară, mai exact, nu știa de existența țigărilor găsite ulterior în containerul în care acestea se aflau depozitate alături de pachetele de detergent.

Pe de altă parte, nu a îndeplinit nicio activitate de transbordare pe țărm în portul Constanța Sud, Agigea, sau de transport în punctul vamal al acestor țigări, aceste activități fiind efectuate de alte persoane, respectiv operatorii din port, textul legal sancționând activitățile fizice de trecere peste graniță a unor mărfuri, iar nu prezentarea de documente care să permită trecerea peste graniță, așa cum rezultă, în principal, din situația că legiuitorul a sancționat în alt text, respectiv art. 272 din Legea nr. 86/2006 această activitate.

În consecință, a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. sau în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., dacă se aprecia cu referire la acest ultim temei că introducerea în țară a mărfurilor a fost realizată doar ca urmare a trimiterii transportului de către K.

De asemenea, nici pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 combinat cu art. 274 teza a II-a din Legea nr. 86/2006, nu s-a considerat vinovat.

Astfel, inculpatul a arătat că la vamă, cu excepția documentelor societății comerciale T.A. SRL, nu s-a folosit decât un singur document care provenea de la el, respectiv declarația pe propria răspundere că nu va pune dero în circulație fără a-l eticheta corespunzător, toate celelalte documente fiind transmise de K. către inculpata L.R., aceasta din urmă ocupându-se de formalitățile vamale.

În același timp, a arătat că nu a cunoscut că marfa din container era în parte alta decât cea menționată în documentele de transport și comerciale prezentate la vamă, susținând, de asemenea, că nu reiese din nicio probă că certificatul de conformitate ar fi fals, praful găsit în cutiile de detergent având calități specifice detergenților, astfel că nici acuzația folosirii certificatului fals nu subzistă.

Ca atare, s-a impus achitarea sa în baza art. 10 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 51 C. pen. - documentul de transport atestând un conținut doar în parte real al containerului - și cele ale art. 10 lit. a), vizând documentul constând în certificatul de conformitate al detergentului.

De asemenea, în ceea ce privește ultima infracțiune reținută în sarcina sa, și anume cea prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, nici această infracțiune nu a subzistat fiind greșit condamnat și pentru această infracțiune.

În acest sens, a arătat că nu a cunoscut că în container se află nici țigări și nici nu le-a deținut efectiv, detentorul mărfii fiind după intrarea în țară doar transportatorul care nu o deținea în scop de comercializare ci în scop de executare a contractului de transport.

A precizat, totodată, sub acest aspect, că deținătorul mărfii din container ar fi fost numai societatea comercială importatoare - nicidecum persoana care conducea această societate - dar numai după ce marfa era recepționată faptic.

De aceea, sub acest aspect, a solicitat achitarea, în principal, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen.

O altă critică formulată de inculpat, sub aspectul nelegalității, a fost aceea că judecătorul pornind de la convingerea că inculpații au fost vinovați, a demonstrat lipsă de imparțialitate, întrucât a analizat ca fiind reale toate faptele și împrejurările de care face vorbire în considerente, deși nu au fost susținute de probe, încălcând prezumția de nevinovăție a cărei consecință se regăsește în adagiul în dubio pro reo.

În fine, soluția a fost criticată și sub aspectul netemeiniciei, sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că se impun a fi reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimă prevăzută de textele incriminatoare, iar prin aplicarea regulilor concursurilor de infracțiuni, aplicarea unei pedepse rezultante de cel mult 3 ani închisoare, cu executare nu în condițiile art. 57 C. pen., așa cum a stabilit prima instanță, ci în condițiile art. 861 C. pen.

În acest sens, pentru a se reține astfel de circumstanțe atenuante, a arătat că a avut anterior săvârșirii faptelor un comportament social corespunzător, realizând venituri exclusiv din muncă, ca urmare a societății comerciale unde era angajat administrator sau numai asociat, are un copil minor, care are nevoie de sprijinul moral cât și material din partea tatălui, cu atât mai mult cu cât soția sa este șomeră și nu are alte mijloace de trai.

- Inculpatul D.N. a criticat, de asemenea sentința, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:

S-a impus achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece grupul organizat, așa cum pretind dispozițiile Legii nr. 39/2003, trebuie să fie format din cel puțin 3 persoane, iar cum prin sentința apelată s-a dispus achitarea inculpatului A., nu se poate reține un grup format din inculpații L.R. și M.V.C., la care să fi aderat, impunându-se, astfel, achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Nu a avut intenția de a adera la un grup infracțional, necunoscând cetățenii arabi implicați în această activitate infracțională, este prieten și angajat al inculpatului M.C. și o cunoaște din Mioveni pe inculpata L.R., dar simpla cunoaștere a acestor persoane nu înseamnă aderarea la un grup organizat, astfel că într-o altă variantă se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, reținută în sarcina sa, incriminată de dispozițiile art. 270 - 272 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, o atare infracțiune nu subzistă, cu privire la persoana sa, chiar dacă ea poate subzista, cu referire la alte persoane, deoarece în țară au fost introduse țigări fără respectarea regulamentelor vamale.

În acest sens, a arătat că, personal, nu a introdus și nu a ajutat în niciun fel la introducerea în țară a unor țigări de contrabandă, de aceea se impune achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru această infracțiune.

Cu referire la ultima infracțiune reținută în sarcina sa, și anume cea prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, arată că nici această infracțiune de complicitate la deținerea în vederea punerii în circulație, în scop de comercializare de țigarete contrafăcute nu poate subzista, deoarece nu a ajutat la deținerea acestor țigări, impunându-se astfel achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În continuare, în legătură cu acuzațiile prin care se arată vinovăția sa, inculpatul a arătat că s-au avut în vedere 3 aspecte de care s-ar face vinovat, și anume, asigurarea supravegherii zonei, mai exact a supravegherii sediului vămii din Pitești, căutarea unui spațiu de depozitare găsit la inculpatul M.I., care îi era prieten și patron, precum și închiderea operațiunilor de vămuire.

În legătură cu această împrejurare, și anume închiderea operațiunilor de vămuire, a arătat că nu avea cum să încheie operațiunile de vămuire, întrucât, în final, declarația vamală a fost printată la calculator la orele 16,31, iar din procesul-verbal al B.C.C.O. Pitești se arată că la ora 12,30 a părăsit sediul vămii, la ora 13,00 a plecat camionul, iar la ora 15,00 era dus la depozit de către polițiștii de la combaterea crimei organizate.

Practic, operațiunea de vămuire încetase, declarația vamală fiind ulterioară, astfel că nu a avut cum să se rețină această pretinsă activitate infracțională, în sensul că ar fi încheiat operațiunea de vămuire, cu atât mai mult cu cât nu a semnat în numele societății și nu a făcut nimic legat de acest import, fiind un simplu angajat al firmei SC T.A. SRL, care a pus la dispoziție spațiul de închiriat la solicitarea sa și care a predat niște acte, ceea ce intra în atribuțiile sale de serviciu conform fișei postului, o astfel de activitate neconstituind o aderare la un grup organizat sau un ajutor dat la săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

Partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL, prin apărător, a criticat, de asemenea, soluția sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând, în esență, următoarele motive:

- să se constate că nu există niciun prejudiciu în cauză, aceasta fiind cea de-a doua variantă a expertizei, expertiză făcută de partea civilă și care nu a fost contestată, avându-se în vedere că această marfă contrafăcută nu a fost pusă în circulație spre comercializare, astfel că nu subzistă acest prejudiciu, așa cum s-a arătat mai sus.

De asemenea, a arătat, tot cu privire la greșita sa obligare a inculpatului M.V.C., în solidar cu ceilalți inculpați, precum și în solidar cu partea responsabilă civilmente apelantă, că inculpatul M.V.C., administratorul acestei societăți, nu se face vinovat de săvârșirea niciuneia dintre infracțiunile care sunt reținute în sarcina sa, apreciind că în mod greșit a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu consecința obligării în solidar la plata prejudiciului cauzat, impunându-se, în consecință, exonerarea de răspundere civilă, atât a acestuia cât și a părții responsabile civilmente, al cărei administrator era.

În legătură cu sechestrul judiciar care a fost pus pe toate bunurile sale ca parte responsabilă civilmente, consideră că această societate nu are nicio culpă care să plătească suma la care a fost obligată, menționând că astfel de măsuri asigurătorii trebuiau luate și față de bunurile altor persoane, deoarece în cauzele penale există solidaritate în privința achitării eventualelor prejudicii, astfel că se impunea ca aceste măsuri asigurătorii să fie luate și în privința celorlalți inculpați, așa cum s-a arătat.

Partea civilă SC P.M.P. a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, atât pe latură penală cât și pe latură civilă.

Astfel, din concluziile detaliate a rezultat că în ceea ce privește latura penală a cauzei, consideră că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b), alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 84/1998, reținută în cauză, având în vedere, în principal, următoarele aspecte, și anume: cantitatea mare de țigarete contrafăcute importate, disimularea bunurilor importate pentru înșela vigilența organelor vamale, precum și faptul că țigaretele sunt mărfuri cu un oarecare grad de risc asupra sănătății consumatorilor, iar achiziționarea acestora de la persoane neautorizate nu conferă nicio garanție privind calitatea produsului. Rechizitoriul și materialul probator aferent, abundă în dovezi susceptibile să construiască imaginea conduitei ilegale a inculpaților, se arată de către partea civilă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea civilă a arătat că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea civilă formulată în cauză, pe considerentul de esență că inculpații nu au realizat profit din vânzarea mărfurilor contrafăcute.

În acest sens, a arătat că această contrafacere este prin sine o faptă prejudiciabilă, ea vătămând atât pe consumatori cât și pe titularul mărcii contrafăcute. Arată sub acest aspect, că întotdeauna consumatorul în astfel de situații cumpără un produs contrafăcut nu pentru ceea ce este acest produs, ci pentru ceea ce scrie pe ambalajul acestuia, astfel că banii pe care consumatorul îi plătește autorului contrafacerii i se cuveneau producătorului bunului respectiv și, în aceste condiții, autorul contrafacerii săvârșește o îmbogățire fără justă cauză.

În același timp, consumatorul dezamăgit de produsul contrafăcut poate adopta conduita de a nu mai cumpăra produsul respectiv, după ce realizează că este de o calitate inferioară, încetând să mai fie fidel mărcii sub care se comercializează respectivul produs, orientându-se astfel spre un produs similar, posibil al unui concurent, astfel că în acest mod contrafacerea generează scăderea încrederii în marcă și migrarea consumatorilor atașați mărcii către un brand similar.

În continuare, în esență, partea civilă, în vederea modului de calculare a daunelor, în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, invocă Decizia nr. 48 a Consiliului Uniunii europene, transpusă în legislația internă, prin Ordonanța nr. 100/2005, care vizează trei criterii alternative de evaluare a daunelor interese materiale, printre care cel al profitului autorului contrafacerii aplicabil în speță.

În legătură cu acest profit, se arată că, având în vedere valoarea țigaretelor stabilite la prețul oficial - aproximativ 1,4 milioane RON - menționat în calcul depus la instanța de fond și în expertiza efectuată, trebuie scăzut prețul de achiziții de 7.000 dolari și taxele vamale și TVA-ul, în urma acestor operațiuni ajungându-se la suma aproximativă de 150.000 RON.

În ceea ce privește daunele morale, solicită suma de 10.000 euro, câte 5.000 euro pentru fiecare marfă, considerând că deși practica instanțelor de judecată sub acest aspect este variată, se impune acordarea daunelor morale, având în vedere, ca și criteriu, printre altele, modul de săvârșire a contrafacerii și, desigur, renumele și valoarea mărcii încălcate, având în vedere că mărcile C. și L.M. sunt două dintre cele mai renumite mărci de țigarete.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 C. proc. pen., precum și în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești a constatat că apelurile declarate de parchet și de partea responsabilă civilmente au fost de admis, iar cele ale inculpaților și ale părții civile de respins.

Astfel, din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, în esență, subzistă următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2010, inculpata L.R. împreună cu inculpatul K.S.A.A. s-au deplasat în C. și au achiziționat marfă, inclusiv țigări, pe care le-au încărcat în două containere maritime, într-unul din acestea fiind și pachetele de țigări, în acest demers fiind implicat și fratele inculpatului K.S.A.A., și anume inculpatul A.S.R.E.N.

La data de 21 iulie 2010, marfa a ajuns în Constanța, marfă care a avut-o ca destinatară pe SC T.A. SRL, al cărui administrator era M.V., biroul vamal de deschidere a tranzitului fiind cel de intrare a mărfii în țară, respectiv Constanța Sud Agigea, iar cel de confirmare fiind D.J.A.O.V. Argeș, data limită de închidere a operațiunii de import acordată de sistemul informatic fiind 29 iulie 2010.

Având în vedere că în evidențele autorității vamale, atât exportatorul mărfii cât și importatorul se aflau la prima operațiune de acest gen, coroborat cu faptul că marfa provine din C., s-a apreciat de către lucrătorii vamali de la Constanța Sud Agigea că existau suspiciuni cu privire la acest tranzit, având ca marfă țigări, motiv pentru care s-a întocmit o analiză de risc a operațiunii care a inclus și scanarea containerului, rezultatul obținut confirmând prezența altor mărfuri decât cele declarate, posibil țigarete, astfel că acest transport a intrat în supravegherea organelor abilitate.

În data de 27 iulie 2010, în punctul vamal Constanța Sud Agigea s-a acordat liberul de vamă, marfa părăsind incinta zonei libere, fiind încărcată într-un mijloc de transport alcătuit din tractor și remorcă, condus de martorul D.Ș. din Constanța, acest transport sosind la destinație în dimineața zilei de 27 iulie 2010, tir-ul parcând în curtea interioară a D.J.A.O.V. Argeș.

În aceeași dimineață, când s-a deschis vama, din partea firmei importatoare SC T.A. SRL, s-a prezentat inculpata L.R., care a predat actele luate de la martorul D.I., șoferul tir-ului - pe care le avea în legătură cu acest transport - comisionarului vamal M.I., în vederea întocmirii formalităților necesare pentru închiderea tranzitului și efectuarea importului.

De menționat că în declarația vamală a rezultat că marfa ce a făcut obiectul transportului este constituită din detergent și anume 740 cutii a câte 6 bucăți, precum și două mașini de preparat înghețată.

Recepția și înregistrarea declarației vamale și a borderoului cu documente anexate a fost efectuată de lucrătorul vamal inculpata C.E., care a hotărât alocarea culoarului galben al operațiunilor de control, așa cum prevede regulament de ordin intern, și alte instrucțiuni în acest sens, culoar galben care implica numai obligația de control documentar.

Întrucât lucrătorul de la punctul de control documentar P.I. a constatat că între documentele anexate nu se regăsea certificatul de conformitate cu prevederile CEE al produsului de import, s-a hotărât a fi prezent și un reprezentant din partea autorității pentru protecția consumatorului, la fața locului venind martorul V.G. care, constatând că marfa nu a fost însoțită de certificatul de conformitate, iar toate informațiile erau în limba engleză, a decis că punerea în circulație a detergentului se poate face numai cu condiția prezentării certificatului de conformitate, precum și ale altor acte necesare, potrivit reglementărilor interne.

În această situație, cu concursul inculpatei U.E., a fost "fabricat" un astfel de document, atât în limba română cât și în engleză, care a fost depus și la dosarul operațiunii de import.

Mai mult, printre astfel de acte necesare, potrivit legii, se impunea a fi făcută și o declarație pe propria răspundere de către destinatarul mărfii, respectiv de către inculpatul M.V.C., privind conformitatea mărfii, acesta solicitând inculpatului D.N. să întreprindă el demersurile care se impun în numele societății sale, inculpatul D.N. fiind angajat al acestei societăți, acesta ocupându-se în final de închiderea operațiunilor de vămuire.

S-a menționat că inculpata U.E., care era prietena inculpatei L.R. și, totodată, concubina inculpatului M., s-a implicat și aceasta în întocmirea actelor vizând operațiunea de vămuire a transportului menționat, redactând pe calculatorul de serviciu documentele ce lipseau din dosarul de import, cum ar fi declarația de conformitate menționată, declarație ce trebuia să emane de la exportator.

Avându-se în vedere toate aceste situații, vizând completarea actelor ce însoțeau transportul ce urma să fie supus controlului vamal, compartimentul de specialitate și analiză de risc din cadrul Vămii Pitești, au hotărât relocarea operațiunii de control pe culoarul roșu de vămuire, ceea ce însemna un control, de această dată, nu numai documentar, control care se putea face prin alocarea culoarului galben, așa cum s-a menționat, ci și un control fizic prin sondaj.

Acest control fizic a fost efectuat de către inculpata C.E., ulterior, după efectuarea tuturor formalităților necesare, marfa a fost scoasă din incinta biroului vamal și pusă în liberă circulație.

Ca urmare, tir-ul cu containerul în care se aflau mărfurile ce au făcut obiectul importului și vămuirii, a ajuns la Mioveni la un depozit privat.

În timp ce mărfurile se descărcau din container au intervenit echipajele mobile ale vămii, împreună cu organele de poliție care monitorizau transportul.

La acest moment al descinderii, fuseseră deja descărcate din containerul de marfă mai multe colete în care se aflau cutii de detergenți care conțineau pudră detergent, dar și alte cutii inscripționate "detergent powder" în care se aflau cartușe de țigări învelite în folie neagră, mai mult, inculpatul M.V.C. fiind surprins de organele constatatoare când manevra un colet care era desfăcut și în care se observa folia de protecție a țigaretelor.

Prejudiciul cauzat de toți acești inculpați care au fost trimiși în judecată a fost de 2.559.315,34 RON, ca despăgubiri către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, reprezentând datorie vamală, inclusiv dobânzi și penalități de întârziere, ca urmare a cantității de 996.000 bucăți țigarete L.M. și 1.884.000 bucăți țigarete C., introduse în țară prin sustragere de la control vamal.

Având în vedere, în esență, această situație de fapt, din care rezultă principalele contribuții ale fiecăruia dintre cei trimiși în judecată la această activitate infracțională, așa cum rezultă cu prisosință din actele și lucrările dosarului, din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea a analizat apelurile declarate atât de parchet, cât și de toate celelalte părți în cauză.

În ceea ce privește critica parchetului, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei hotărârii, Curtea a apreciat că această critică, pe fondul cauzei, în sensul existenței vinovăției a inculpaților achitați C.E. și A.S.R.E.N., este întemeiată, însă numai cu privire la inculpatul A.S.R.E.N.

În această privință, Curtea nu a împărtășit susținerea tribunalului, că acest inculpat este nevinovat, pe considerentul de esență susținut de tribunal, că în privința acestui inculpat din probatoriul administrat nu s-a reușit răsturnarea prezumției de nevinovăție și nici conturarea în concret a învinuirilor aduse prin actul de acuzare, astfel că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat nu există, iar infracțiunile de complicitate la contrabandă și de deținere de mărfuri contrafăcute nu a fost comisă de inculpat.

În acest sens, Curtea a apreciat că sunt suficiente probe corelate cu indicii temeinice, care să conducă la concluzia că și inculpatul A.S.R.E.N., fratele inculpatului K.S.A.A. este vinovat cu privire la săvârșirea infracțiunilor cu care prima instanță a fost sesizată în rechizitoriu.

Astfel, cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003, Curtea a reținut că inculpatul A.S.R.E.N., în perioada aprilie - iulie 2010, a participat împreună cu fratele său K.S.A.A. la inițierea cât și constituirea unui grup infracțional, alături de inculpații L.R. și M.V.C., la care au fost cooptați și inculpații D.N. și U.E.

În același timp, Curtea a considerat că inculpatul a săvârșit și infracțiunile de complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, având în vedere, printre altele, supravegherea modului de derulare a tranzitului vamal și al importului de țigări, stabilirea contactului telefonic cu inculpata L.R. în această perioadă de sosire a mărfurilor în portul Constanța Agigea, și de finalizare a operațiunilor de vămuire în vama Pitești, prezența continuă în sediul firmei, proprietara în fapt a țigărilor, astfel că toate acestea constituie acte de complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni, care constă nu numai în introducerea în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal a mărfurilor, dar și în sustragerea de la controlul vamal al acestora, ceea ce este cazul în speță.

De altfel, inculpatul A.S.R.E.N. a fost trimis în judecată pentru acte de complicitate anterioară sub forma înlesnirii, care nu au făcut parte în mod obligatoriu din latura obiectivă a infracțiunilor săvârșite în mod nemijlocit de alți lideri ai grupului, toate aceste acte putând avea autonomie proprie, așa cum susține parchetul.

S-a reținut și infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2006, și anume a folosirii la autoritatea vamală a unor documente care se referă la alte mărfuri - detergent în loc de țigări - decât cele prezentate în vamă, astfel că și sub acest aspect inculpatul se face vinovat de această infracțiune.

Totodată, în sarcina acestui inculpat - de altfel fără ajutorul inculpatului A.S.R.E.N., aflat în România, în perioada vizată la domiciliul nepoatei sale L.R., în contextul în care fratele său K.S.A.A. nu s-a aflat decât în intervale scurte de timp în România, după care a plecat în Iordania sau în alte țări, nu se putea realiza o astfel de reușită a afacerii de transport ilegale de țigări sustrase controlului vamal - s-a constatat că se impune a fi reținută și cealaltă infracțiune prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, republicată, întrucât acesta, împreună cu grupul infracțional organizat, a deținut, având în vedere calitatea sa de coproprietar, a pus în circulație un astfel de produs, identificat cu țigările, care a purtat o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, în speță producătorul autorizat SC P.M.

Așadar, apelul parchetului sub acest aspect, al greșitei achitări a inculpatului A.S.R.E.N., a fost admis.

Curtea a constatat, însă, că este de respins critica parchetului cu privire la greșita achitare a inculpatei C.E., pe considerentul de esență, că în privința acestei inculpate care nu a făcut parte din grupul criminal organizat, există suficiente dubii în legătură cu vinovăția sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, așa cum corect arată, de altfel, și tribunalul nuanțat, în motivarea sa.

Cu referire la cealaltă critică a parchetului, și anume greșita aplicare în privința inculpaților U.E. și D.N. a pedepsei complementare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art. 272, combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și neaplicarea acelorași inculpați pedepselor accesorii prevăzute de art. 71 C. pen., Curtea a constatat că o atare critică este întemeiată, întrucât pedeapsa complementară de un an a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 272 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, săvârșită de inculpata U.E., precum și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (2) lit. a), combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, au fost greșit aplicate, având în vedere nelegalitatea unei astfel de pedepse, care este condiționată de aplicarea unei pedepse principale de cel puțin 2 ani închisoare, așa cum pretind dispozițiile art. 65 C. pen.

Oricum, în cauză instanța de judecată a stabilit o pedeapsă principală cu închisoarea numai de un an, pentru astfel de infracțiuni, în mod nelegal a aplicat celor doi inculpați U.E. și D.N. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe un an de zile.

De asemenea, Curtea a considerat întemeiată și critica vizând neaplicarea pedepselor accesorii, astfel că, Curtea a modificat hotărârea și sub acest aspect.

În legătură cu criticile formulate de apelanții-inculpați, Curtea a considerat că se impune în prealabil o structurare a lor, ca și motive comune atunci când acestea au vizat același aspect criticat.

Astfel, în legătură cu critica comună vizată de achitarea apelanților-inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, întrucât nu poate fi reținută varianta elementului material al acestei infracțiuni, vizând inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea unui grup infracțional organizat, pe considerentul că, eventualul grup este constituit numai din două persoane, și anume inculpatul M.V.C. și L.R., pentru care s-a dispus condamnarea, o atare critică nu poate fi primită.

Este adevărat că, potrivit Legii nr. 39/2003, un astfel de grup trebuie să fie constituit din cel puțin 3 persoane care să-l compună, dar, în cauză subzistă componența acestui grup de 4 persoane care l-au inițiat și constituit, și anume cei doi inculpați M.V.C. și L.R., precum și inculpatul A.S.R.E.N. și fratele său K.S.A.A., așa cum rezultă cu prisosință din probele dosarului.

Faptul că inculpatul A.S.R.E.N. a fost achitat, aceasta nu înseamnă că hotărârea primei instanțe are autoritate de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat mai sus, în apel Curtea a apreciat că acesta este vinovat, astfel că el se adaugă, ca și persoană care constituie grupul, alături de cei doi inculpați menționați.

De asemenea, nici faptul că fratele său K.S.A.A. nu a fost trimis în judecată, nu înseamnă că acesta nu poate fi considerat o altă persoană a grupului, desigur, dacă sunt indicii și probe sub aspectul acestei participări la activitatea infracțională, astfel de indicii și probe privind presupusa participare la constituirea grupului criminal organizat existând, la acest moment, așa cum s-a reliefat mai sus, în sensul că acesta a cumpărat țigările din banii săi, alături de inculpata L.R., ce fac obiectul contrabandei cu țigări, ce vizează această cauză.

De aceea, Curtea a înlăturat susținerea apărării care solicită achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece în cauză subzistă prezența unui grup infracțional constituit din doar 2 persoane.

O altă critică invocată este aceea că inculpata L.R. nu ar fi inițiat constituirea unui astfel de grup criminal organizat, iar inculpata U.E. nu a aderat la acest grup, întrucât o asemenea faptă nu există, nefiind probe sub acest aspect, ceea ce impune achitarea acestora în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Curtea a considerat, însă, așa cum rezultă din probele administrate la urmărire penală, că ambele inculpate se fac vinovate de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, pentru care în mod corect au fost condamnate.

La fel, există probe și cu privire la inculpata U.E. care a aderat și sprijinit grupul infracțional arătat mai sus, tot în scopul săvârșirii unei infracțiuni, cum este contrabandă, pentru obținerea de beneficii materiale, reliefându-se sub acest aspect, faptul că a redactat pe calculatorul de serviciu documente necesare constituirii și funcționării grupului. în același timp, aceeași critică vizând inexistența infracțiunii de constituire a unui grup criminal organizat, pe considerentul că fapta nu există, impunându-se achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost formulată și de inculpatul M.V.C., care a susținut că acuzarea nu a perceput corect realitatea, singurul care a știut de datele operațiunii reale fiind învinuitul K.S.A.A., cu privire la care s-a disjuns urmărirea penală, care, pentru siguranța operațiunii era interesat ca numai el să știe realitatea, pentru a avea șanse de reușită.

Totodată, sub aspectul inexistenței nu numai a probelor, dar și a indiciilor arată, printr-o încheiere din 23 august 2010 a Tribunalului București, secția penală, nu s-au constatat astfel de indicii privind săvârșirea faptei, încheiere vizând măsuri preventive, ceea ce conduce la concluzia că nu se face vinovat de o astfel de infracțiune.

Curtea a reținut, însă, cu referire la criticile arătate, că din ansamblul probator al cauzei, inclusiv de la urmărirea penală, rezultă că inculpatul M.V.C. a fost implicat în această activitate infracțională și care a gestionat împreună cu inculpata L.R., în principal, întreaga situație vizând transportul ilegal de țigări contrafăcute, mai ales pe perioada 21 iulie 2010, când containerul cu țigări a fost introdus în punctul vamal Constanța Agigea, până la data de 29 iulie 2010, când, în final, a fost surprins chiar de către organele de urmărire penală, în timp ce manevra un colet care era desfăcut și în care se observă folia de protecție a țigaretelor, colete desfăcute după ce s-au încheiat operațiune de vămuire la vama din Pitești, în depozitul privat din Mioveni, unde începeau să fie descărcate pachete cu detergenți în care se aflau țigările ce au făcut obiectul contrabandei.

De aceea, față de aceste susțineri de esență, criticile acestui inculpat, vizând, de asemenea, inexistența infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, vizând constituirea unui grup criminal organizat, în sensul că nu există acest grup și că nu știa de aceste țigări, au fost totalmente înlăturate.

În legătură cu altă critică comună formulată de apelanții inculpați, aceea că inculpații nu se fac vinovați nici de infracțiunea prevăzută de art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât, în opinia apărării, o atare infracțiune nu subzistă, având în vedere faptul că elementul material al acesteia, respectiv acela de folosire de documente nereale la organul vamal, nu este susceptibil de participație, mai mult, susține apărarea, actele ce au fost folosite la controlul vamal sunt reale, iar faptul că în container se găseau și alte mărfuri decât cele pentru care au fost prezentate documente nu înseamnă că aceste acte care prezentau realitatea că în container se găsește detergent nu ar fi reale, o atare susținere s-a consemnat că nu poate fi reținută.

Nici ultima critică sintetizată, conform motivelor de apel expuse, cu referire la toți inculpații, și anume că nu subzistă nici infracțiunea prev. de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 reținută, ca și autorat, în sarcina inculpaților M.V.C. și L.R. și ca și complicitate, în sarcina inculpaților U.E. și D.N. nu a putut fi primită.

Referitor la criticile tuturor inculpaților vizând de această dată netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză și nu nelegalitatea, așa cum a fost analizată mai sus, curtea consideră că nici această critică subsidiară, vizând, pe de o parte, schimbarea modalității de executare din privare de libertate în modalitatea suspendării condiționate sau suspendării sub supraveghere și, inclusiv, reducerea cuantumului pedepselor, prin reținerea de circumstanțe atenuante, apărare formulată de către inculpații L.R. și M.V., nu poate fi reținută.

În ceea ce privește critica formulată de partea civilă SC P.M.P., sub aspectul nelegalității și netemeiniciei hotărârii, atât pe latura penală, cât și pe latura civilă, curtea a constatat că toate aceste critici, așa cum au fost reliefate, nu pot fi reținute.

În fine, cu privire la recursul părții responsabile civilmente SC T.A. SRL Mioveni, care a susținut, în esență, conform criticilor invocate, că nu există prejudiciu în cauză, astfel că greșit au fost obligați în solidar inculpații între ei și în solidar cu această parte responsabilă civilmente, deoarece marfa contrafăcută nu a fost pusă în circulație, curtea apreciază că o atare critică nu poate fi primită.

Însă, Curtea a apreciat că acest prejudiciu stabilit de tribunal nu este un prejudiciu calculat în mod corect, deoarece, în urma expertizei dispuse în cauză de către instanța de apel, s-a stabilit că prejudiciul reprezentând datoria vamală în cauza de față este de 1.924.489 RON, compusă din datorie vamală 1.309.622 RON, dobânzi 418.424 RON și penalități de întârziere 196.443 RON.

Ca atare, curtea a admis apelul părții responsabile civilmente SC T.A. SRL Mioveni numai sub acest aspect și a redus despăgubirile civile către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale București de la suma de 2.559.315,34 RON, reținută de tribunal, la suma de 1.924.489 RON, calculată conform raportului de expertiză arătat, sumă reprezentând datorie vamală la data de 29 iulie 2010, inclusiv dobânzi și penalități de întârziere, calculate până la data de 20 septembrie 2012, la care a adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate până la data achitării integrale a debitului, urmând a-i obliga pe inculpații L.R., M.V.C., U.E. și A.S.R.E.N., în solidar între ei și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL Mioveni la plata acestor despăgubiri.

Față de toate aceste considerente, așa cum au fost expuse mai sus, în sensul celor arătate, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a dispus:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești și de partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL, împotriva Sentinței penale nr. 507 din 17 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 1252/109/2011.

A desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

A înlăturat achitarea inculpatului A.S.R.E.N.

A condamnat pe acest inculpat la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003;

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006;

- 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2006;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 republicată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedepsele principale și complementare stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatei U.E., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

A înlăturat pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

A recontopit pedepsele complementare stabilite pentru celelalte infracțiuni, urmând ca inculpata să execute, pe lângă pedeapsa principală și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului D.N., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

A înlăturat pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

A recontopit pedepsele complementare stabilite pentru celelalte infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute, pe lângă pedeapsa principală și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a interzis inculpaților U.E. și D.N., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, suspendă și executarea pedepselor accesorii.

A redus despăgubirile civile către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale București de la suma de 2.559.315,34 RON la suma de 1.924.489 RON reprezentând datorie vamală la data de 29 iulie 2010, inclusiv dobânzi și penalități de întârziere, calculate până la data de 20 septembrie 2012, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, conform raportului de expertiză, calculate până la data achitării integrale a debitului și a obligat pe inculpații L.R., M.V.C., U.E. și A.S.R.E.N., în solidar între ei și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL Mioveni la plata acestor despăgubiri.

Au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații L.R., M.V.C., U.E. și D.N. și de partea civilă SC P.M.P., împotriva aceleiași sentințe.

Au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

Împotriva acestei Decizii nr. 121/A din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, în termen legal s-au exercitat recursuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, inculpații M.V.C., L.R., A. S.R.E.N., U.E., D.N., părțile civile SC P.M. SA, Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL.

Ministerul Public a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, precizând că vizează numai pe inculpata C.E., respectiv greșita achitare a acesteia pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006 și art. 289 alin. (1) C. pen.

A susținut că din probele administrate în cauză rezultă că inculpata, inspector vamal cu atribuții de control fizic, a falsificat declarația vamală de import din data de 28 iulie 2010 prin înscrierea unor date și împrejurări necorespunzătoare adevărului care au condus la validarea operațiunii de import și acordarea liberului la vamă unor mărfuri ascunse și nedeclarate, înlesnind astfel săvârșirea infracțiunii de contrabandă a unei cantități importante de țigări, care ar fi trebuit plasate sub un regim vamal. În aceeași ordine de idei, a arătat că inculpata a ignorat obligațiile de lucrător vamal din fișa postului și nu a efectuat controlul fizic al mărfurilor, așa cum era prevăzut în fișa postului, astfel încât a dat posibilitatea să fie depozitate orice alte produse nedeclarate, de asemenea, inculpata nu a efectuat controlul nici în data de 28 iulie 2010, nici în data de 29 iulie 2010, cât timp transportul a staționat în incinta DJAOV Argeș, prin săvârșirea infracțiunii producându-se o pagubă importantă statului, respectiv 2.559.315,34 RON, reprezentând datorii vamale.

Totodată, a arătat că nu s-a dat eficiență probelor administrate în cauză, respectiv raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de specialiștii D.I.I.C.O.T. în care sunt descrise etapele ce trebuiau parcurse de la declarația vamală de import, nu au fost avute în vedere nici convorbirile telefonice interceptate la data de 28 iulie 2010 și nici declarațiile martorilor D.Ș., C.A., D.E., I.D., din care rezultă clar că inculpata a săvârșit infracțiunile deduse judecății, prin faptul că nu a efectuat acel control fizic al mărfii.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei în parte și pe fond, condamnarea inculpatei pentru aceste două infracțiuni.

Inculpatul M.V.C. a solicitat admiterea recursului formulat, care se încadrează în prevederile art. 3859 pct. 9, pct. 10, pct. 12, pct. 14, pct. 17, pct. 172 și pct. 18 C. proc. pen.

În susținerea primului motiv de recurs invocat, a arătat că s-a motivate decizia eliptic, iar în unele cazuri motivarea este practic inexistentă, în condițiile în care instanța de apel nu a răspuns solicitării apărării de a se constata că inculpatul M.V.C. a fost într-o eroare de fapt atunci când a realizat importul, fiind convins că se importă detergent la un preț foarte mic, de asemenea, o altă apărare la care nu s-a răspuns fiind aceea potrivit căreia țigările contrafăcute nu sunt purtătoare de taxe și accize.

A mai arătat că un alt considerent care justifică aplicarea pct. 9 al art. 3859 C. proc. pen., este acela potrivit căruia motivarea instanței de apel cu privire la destinatarul final al mărfurilor din container lipsește cu desăvârșire. Numai destinatarul final putea fi autorul infracțiunii de contrabandă, ceilalți fiind eventual complici, dacă știau că există o marfă ce nu trebuia sau nu s-a vrut a fi declarată. A susținut că nici instanța de apel și nici prima instanță nu au răspuns unor argumente esențiale extrase din împrejurările de fapt, argumente care ar fi dus la concluzia inexistenței grupului infracțional cât și la concluzia că inculpatul M.V.C. nu a știut conținutul real al containerului.

Cu privire la motivele de recurs subsumate art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., a arătat că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la două cereri esențiale pentru părți.

În acest sens a precizat că instanța de apel nu a răspuns solicitării de a se constata că în motivarea dată de judecătorul primei instanțe se strecoară o afirmație argumentată în sensul că inculpatul M.V.C. ar fi săvârșit și o infracțiune la legea contabilității, judecătorul transformându-se în acuzator, ceea ce îl făcea incompatibil să pronunțe sentința, motiv care ar fi dus la desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi soluționată de către un judecător care se dovedește inclusiv în motivare că este nepărtinitor și asigură cerințele unui proces echitabil.

A doua chestiune, pe care au evitat să o soluționeze ambele instanțe, este cea ridicată cu privire la puterea de lucru judecat a unei încheieri pronunțată de Judecătoria Sectorului 5, confirmată în recurs, în care s-a afirmat că nu există nici măcar indiciile săvârșirii infracțiunii de constituire de grup infracțional, iar de la acel moment al soluționării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins propunerea de arestare și s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea, nu s-a administrat nicio probă nouă cu privire la existența sau inexistența grupului organizat.

Subsumat aceluiași caz de casare, a mai arătat că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la mai multe probe a căror administrare și analiză ar fi fost de natură să influențeze soluția procesului în sensul achitării.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a susținut faptul că, chiar dacă s-ar accepta ideea că inculpatul M.V.C. ar fi știut că în container se află țigări, faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (2), pe cale de consecință ar fi inaplicabile prevederile art. 274 C. vam., în referire la inexistența laturii obiective.

Pe de altă parte, a susținut că nu se poate discuta de elementul material al grupului structurat în condițiile în care nu reiese și nu este susținută de probe o ierarhie a atribuțiilor.

Subsumat aceluiași caz de casare, a criticat și reținerea art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, întrucât nu s-a dovedit și nu s-a realizat efectiv punerea în circulație a țigărilor contrafăcute, lipsind chiar elementul material al acestei infracțiuni.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., arătând că inculpatul este divorțat, având în întreținere 2 copii, dintre care unul minor și unul major, precum și faptul că nu are antecedente penale.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a arătat că instanțele au aplicat greșit legislația privind taxele vamale și accizele, în sensul că s-au aplicat greșit taxe la produse contrafăcute, s-au calculat greșit penalități pentru debite ce nu fuseseră stabilite de autoritatea fiscală, susținând că se pot calcula numai dobânzi legale.

Totodată, a arătat că instanțele au aplicat greșit art. 7 din Legea nr. 39/2003, făcând abstracție inclusiv de prevederile art. 317 C. proc. pen. A susținut că s-au folosit probe obținute prin mijloace neloiale, în condițiile în care nu s-a recurs la procedura livrării supravegheate, prevăzută de lege, ci s-a recurs la mijloace neprevăzute de lege.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a arătat că s-au săvârșit mai multe erori grave de judecată și că soluția este contrară probelor. În acest sens, a susținut că în unele dintre primele declarații date în legătură cu aceste fapte, respectiv la Judecătoria Sector 5, atât inculpata L.R. cât și inculpatul M.V.C., au declarat că țigările au fost doar formal importate pentru SC T.A. SRL, societate în care era asociat M., ele fiind importate în realitate pentru a fi preluate și a se vinde de către societatea constituită de numitul K. cu alți cetățeni, acesta fiind destinatarul final și nu se putuse face importul, întrucât nu avea acel document cu un cod care să-i permită intrarea în vamă.

A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri precedente, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță sau la instanța de apel. în subsidiar, a solicitat să se constate faptul că inculpatul M.V.C. a fost într-o eroare de fapt, nu a știut ce se importă efectiv și pe cale de consecință să se dispună achitarea acestuia.

Cu privire la latura civilă, a solicitat respingerea acțiunii civile.

Inculpata L.R. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și rejudecând, achitarea inculpatei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru infracțiunea prev. de art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 și pentru infracțiunea prev. de art. 90 din Legea nr. 84/1998.

Într-un prim subsidiar, a solicitat achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., numai pentru infracțiunea prev. de art. 270 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, în condițiile în care fapta a fost săvârșită fără vinovăție.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat aplicarea unor pedepse cu reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., precum și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

În acest sens, a arătat că în ceea ce privește infracțiunea de grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, din probele administrate în cauză, această infracțiune nu există.

Astfel, pe timpul desfășurării urmăririi penale și la momentul la care s-a procedat la verificarea unei măsuri a arestării preventive în raport cu inculpata L.R. s-a reținut de către o instanță judecătorească cu caracter definitiv faptul că la acel moment nu existau nici măcar indicii de săvârșire a infracțiunii de grup infracțional prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și faptul că, din probele administrate până la acel moment nu se poate reține existența unei astfel de infracțiuni în sarcina inculpatei, susținând totodată, că până în prezent n-au mai fost administrate alte probe.

A mai arătat că infracțiunile de grup presupun o structură determinată, ierarhie, consens în ceea ce privește desfășurarea unor activități, aspecte în raport de care a susținut că nici una dintre aceste condiții esențiale pentru existența unui grup infracțional nu rezultă din probele care au fost administrate în cauză, dimpotrivă, tot ceea ce s-a întâmplat în acest dosar sunt chestiuni care denotă o totală dezorganizare în realizarea unui import de către inculpații din prezenta cauză, iar faptul că nici unul dintre ei nu avea cunoștințe comerciale a dus la o activitate total dezordonată din care nu se poate extrage ideea și concluzia că aceștia făceau parte dintr-un grup constituit.

A susținut că, în mod corect, prima instanță a procedat la achitarea inculpatului A.S. pentru infracțiunea de grup, considerând că în ceea ce îl privește pe acesta, infracțiunea nu există. De asemenea, a arătat că în condițiile în care inculpatul K.S. nu a fost trimis în judecată, iar unul dintre ceilalți inculpați, considerat a fi membru ce a constituit acest grup, este achitat, nu există nici acea condiție potrivit căreia grupul trebuie să fie constituit din trei inculpați.

A solicitat reanalizarea probelor administrate, în condițiile în care s-a considerat că prin intermediul comisionarului vamal, inculpata L.R. ar fi folosit documente nereale la autoritatea vamală, documente comerciale și de transport, săvârșind în acest mod infracțiunea prev. de art. 272, arătând că inculpata L.R. nu putea fi subiectul activ al acestei infracțiuni, întrucât nu era nici reprezentanta societății comerciale care realiza importul la acea dată și nici nu fusese în niciun fel mandatată de o altă persoană să realizeze acest import.

A arătat că apărarea inculpatului M.V. în sensul că această marfă urma să fie refacturată către societatea comercială din care și inculpata L.R. făcea parte în calitate de asociat, nu poate fi susținută de ideea că la acel moment această din urmă societate nu avea codul ori care îi permitea să realizeze importul, la dosarul cauzei existând documente în acest sens, din care rezultă că societatea în care și inculpata L.R. era asociată la momentul respectiv deținea aceste documente.

A mai arătat că nu erau nereale actele care au fost prezentate de către comisionarul vamal la autoritatea vamală atât din Constanța Agigea cât și cea din Pitești, întrucât mărfurile care erau înscrise în acele documente corespundeau cu mărfurile ce se aflau în container și în condițiile în care nu se vorbea în aceste documente de alte mărfuri decât cele care au fost găsite, nu se poate reține în sarcina inculpatei această infracțiune.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, a arătat că această infracțiune constă în punerea în circulație de mărfuri contrafăcute în varianta pe care parchetul a indicat-o, cea prevăzută de alin. (4) al art. 90 din aceeași lege, respectiv în modalitatea deținerii, susținând că până în momentul în care organele de urmărire penală și cele vamale au procedat la realizarea acelui flagrant, inculpata L.R. nu a deținut și nici nu s-a aflat niciodată în deținerea acestor mărfuri, motiv pentru care elementul material al acestei infracțiuni nu poate fi reținut ca fiind săvârșit de către inculpata L.R.

În aceeași ordine de idei, a arătat că judecătorul fondului, pentru a da substanță acestei fapte, a procedat în considerente la o altă variantă normativă a acestei infracțiuni, aceea a importului, aspect în raport de care a apreciat incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., respectiv faptul că inculpata a fost condamnată pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimisă în judecată fără să se realizeze o schimbare de încadrare juridică.

În ceea ce privește infracțiunea de contrabandă, a arătat că elementul material al acestei infracțiuni este acela de introducere în țară, de trecere practic peste frontiera României de mărfuri prin sustragere de la controlul vamal, aspect în raport de care a susținut că inculpata L.R. nu putea fi subiect activ al acestei infracțiuni, în condițiile în care nu ea a realizat acel import, importul fiind realizat de o societate comercială în care inculpata nu avea nicio calitate și nu s-a făcut nici o dovadă că inculpata ar fi avut împuternicire pentru a realiza în vreun fel formalitățile în vamă pentru realizarea acestui import, pe cale de consecință nu se poate reține participarea inculpatei nici pentru infracțiunea de contrabandă.

A arătat că s-a reținut în sarcina inculpatei L.R. și faptul că ar fi fost prezentă în C. în momentul în care s-ar fi realizat achiziționarea acelor produse și că din acest motiv se consideră probată reprezentarea pe care inculpata a avut-o despre faptul că acele mărfuri se găseau în container. A susținut că probele din acest dosar nu sunt nici măcar probe indirecte cu privire la știința despre ceea ce era în container și sunt doar presupuneri, în rechizitoriu procurorul procedând în permanență la a folosi cuvântul "probabil", cuvânt pe care îl folosește de fiecare dată când analizează harta relaționării dintre inculpați și atunci când analizează faptul că inculpații ar fi cunoscut ceea ce este în container, aspecte în raport de care a arătat că din probele administrate nu rezultă că inculpata L.R. ar fi avut cunoștință despre existența în acel container a mărfurilor care erau interzise la comercializare.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., respectiv că faptelor pe care inculpata le-a săvârșit li s-a dat o greșită încadrare juridică, a arătat că în cauză, cel puțin în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă și cea de folosire de documente nereale la autoritatea vamală, organele de urmărire penală au încălcat principiul legalității probelor iar instanțele ar fi trebuit să opereze principiul prevăzut de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și să înlăture acele mijloace de probă care au fost obținute în mod nelegal.

A susținut că autoritățile române au avut cunoștință despre existența în container a altor mărfuri decât cele care erau declarate prin documentele depuse la acestea încă din momentul în care containerul a ajuns în portul Constanța Agigea, de asemenea, autoritățile române prin autoritățile vamale au constatat existența acestor mărfuri și acest container a făcut obiectul unui control vamal în sensul legii în primul loc în care mărfurile au intrat în România, respectiv acel punct vamal de la Constanța Agigea.

În aceste condiții organele de urmărire penală au fost sesizate, existând o ordonanță a procurorului din data de 27 iulie 2010, prin care se iau măsuri pe baza unor indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii de contrabandă, în continuare organele de urmărire penală, deși aveau indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de contrabandă și despre persoanele care erau implicate în realizarea importului, au lăsat aceste persoane să procedeze la continuarea realizării importului, probabil în speranța că vor descoperi alte infracțiuni decât cele de contrabandă, aspecte în raport de care a arătat că infracțiunea de contrabandă, dacă ea există, nu trebuie reținută în formă consumată, ci în forma tentată.

A mai arătat că elementul material al infracțiunii de contrabandă, respectiv introducerea în țară și trecerea peste frontieră a acelor mărfuri a fost întrerupt din momentul în care autoritățile române au luat act că aceste bunuri se găseau în container și nu fuseseră declarate.

În baza art. 334 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de contrabandă, din infracțiunea în formă consumată în infracțiune în formă tentată, aceeași solicitare fiind formulată și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 272 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul aplicării unei pedepse rezultante în cuantum de maxim 3 ani precum și a modalității de executare a pedepsei rezultante în sensul aplicării art. 861 C. pen.

Cu privire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a arătat că există o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în anul 2012, prin care se dă o interpretare acestui articol și plecându-se de la faptul că legiuitorul folosește noțiunea de sancțiune penală, acea decizie, care este o decizie de speță, statuează practic, că atunci când se procedează la individualizarea judiciară a acestei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere nu numai maximul pedepsei celei mai grave dintre infracțiunile scop, ci și minimul acesteia, în aceste condiții, solicitând instanței, în ceea ce privește această infracțiune, să se raporteze la minimul pedepsei pentru infracțiunea care este cel mai puțin pedepsită de legiuitor, respectiv minimul infracțiunii prev. de art. 90 din Legea nr. 84/1998. A solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., în raport de circumstanțele reale ale acestei cauze cât și cele personale ale inculpatei, respectiv faptul că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, că își câștigă mijloacele de existență prin muncă, lucrând ca asistentă medicală la un spital din Mioveni, faptul că are în întreținere un copil în vârstă de 10 ani, precum și comportamentul procesual al inculpatei pe tot parcursul acestui proces.

Cu privire la motivul de recurs ce se subsumează prevederilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., constând în aplicarea greșită a legii în ceea ce privește latura civilă a cauzei, a arătat că există hotărâri ale Curții europene de Justiție în care rezultă că, în condițiile în care marfa a fost confiscată în primul loc de intrare a acesteia în țară, statul nu mai este creditor al acelei persoane care ar încerca să introducă pe teritoriul țării mărfuri contrafăcute sau de contrabandă.

A mai arătat că, nefiind dat liberul de vamă în momentul în care a ieșit containerul, statul nu devine creditor la momentul acela, în plus, a considerat că a obliga aceste persoane la plata către Direcția Accize cu titlu de daune materiale a acelor sume de bani, nu este legal, neputând fi obligați de două ori, în condițiile în care s-a confiscat marfa și în permanență marfa s-a aflat sub paza juridică a autorităților române, astfel că, în aceste condiții ei nu pot fi obligați să plătească despăgubiri, pentru aceste considerente solicitând respingerea acțiunii civile.

De asemenea, a solicitat respingerea acțiunii civile formulată de SC P.M.P. SA, ca neîntemeiată.

Recurentului inculpat A.S.R.E.N. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, conform dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

A arătat că instanța de fond, în mod corect a apreciat că din probatoriul administrat nu rezultă în concret în ce au constat actele de complicitate ale inculpatului la infracțiunea de contrabandă și nici contribuția și rolul său în cadrul așa-zisului grup infracțional organizat.

A susținut că faptul că este asociat minoritar într-o societate cu răspundere limitată, că a achitat o sumă cu titlu de chirie precum și faptul că este vorbitor de limba română nu duce la concluzia că acesta a contribuit personal sau a sprijinit în vreun fel grupul infracțional și nicidecum că știa ce activități economice desfășoară coinculpații din această cauză.

A mai arătat că afirmațiile din rechizitoriu nu au fost susținute de probe, prin urmare inculpatul nu poate fi incriminat, solicitând instanței să constate că, deși instanța de fond a pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului, instanța de apel a contrazis în totalitate fără a fi aduse probe noi în faza de apel.

Recurenta inculpată U.E. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., constând în aceea că s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință condamnarea inculpatei pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a arătat că nu se poate demonstra o înțelegere de tip infracțional specifică grupului infracțional, din probe, cu excepția cazurilor în care unii dintre membrii grupului infracțional recunosc săvârșirea faptelor, aspect în raport de care a precizat că nici unul dintre inculpații din prezenta cauză nu a recunoscut că ar fi constituit sau că ar fi atras-o pe inculpata U.E. în acest grup.

A susținut că nu există nicio dovadă din care să rezulte faptul că inculpata a avut conștiența existenței unui asemenea grup infracțional, mai mult decât atât, nici nu se punea problema existenței unui grup infracțional câtă vreme membrii acestui grup nu au acționat coordonat astfel cum prevede textul de lege.

A mai arătat că nici instanța de fond, nici instanța de apel, nu au făcut referiri concrete cu privire la data și locul în care inculpata a săvârșit fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin aderare, aspect în raport de care a arătat că situația reținută de instanța de fond și cea de apel este eronată, că nu sunt dovezi din care să rezulte participația inculpatei la acest grup după aderare și prin urmare se impune achitarea inculpatei, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește complicitatea la infracțiunea prev. de art. 270 alin. (2) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, a arătat că inculpata nu a fost prezentă în vama Constanța și în aceste condiții nu putea să-i ajute în mod direct la introducerea mărfurilor în țară, prin introducerea în țară înțelegându-se trecerea frontierei la primul punct de control vamal.

A mai arătat că inculpata U.E. nu a fost prezentă nici la Pitești, astfel încât să se deceleze un ajutor, în condițiile prev. de art. 26 C. pen., la săvârșirea infracțiunii.

Pe de altă parte, a susținut că o complicitate morală există numai în ipoteza promisiunii tăinuirii sau favorizării înainte de săvârșirea faptei, întrucât, numai astfel complicele poate fi pedepsit cu pedepse ca pentru autor și numai dacă promite tăinuirea bunurilor sau favorizarea infractorului, aspecte în raport de care a arătat că nu există complicitate pentru că nu există promisiune de tăinuire sau favorizare.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2006, a arătat că legiuitorul incriminează folosirea de documente care sunt esențiale pentru vămuire și pentru liberul de vamă, respectiv documente de transport de proveniență facturi, scrisori de trăsură, invoice-uri, cum sunt denumite ele în mod general, arătând că inculpata nu a pus la dispoziție asemenea înscrisuri, ci la solicitarea inculpatului M.V.C., a extras dintr-un site un formular, dar acel formular nu era obligatoriu și nu era esențial pentru obținerea liberului de vamă.

A susținut că această infracțiune nu e susceptibilă de complicitate decât în măsura în care se pun la dispoziție actele falsificate ce urmează să fie folosite, altfel, nu se poate imagina un ajutor la folosirea unor documente falsificate sau nereale, în condițiile în care folosirea sau prezentarea sunt acte personale nesusceptibile de ajutor.

În aceeași ordine de idei, a arătat că inculpata nu a pus la dispoziție aceste acte, mai mult decât atât, nu a fost prezentă nici în primul și nici în cel de-al doilea punct vamal.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, a arătat că inculpata nu a făcut acte de complicitate la deținere, deținerea fiind un act personal nesusceptibil de ajutor sub forma posesiunii în condițiile în care niciodată ei nu au avut în detenție, nici măcar precară, aceste bunuri, întrucât ele s-au aflat tot timpul în custodia organelor de urmărire penală, în custodia autorităților, până în momentul în care au ajuns în depozitul respectiv, aspecte în raport de care a arătat că nu există dovezi din care să rezulte că inculpata ar fi săvârșit acte de ajutor la deținerea unor asemenea bunuri.

Cu privire la latura civilă a cauzei, a arătat că, în conformitate cu art. 202 din Regulamentul Vamal al Uniunii europene, se naște datoria vamală imediat ce bunurile introduse ilegal au trecut de primul punct de frontieră.

A solicitat să se constate că inculpata nu a făcut acte de complicitate la introducerea în țară la punctul vamal de la Constanța și în aceste condiții, dacă inculpata nu a săvârșit acte de ajutor la acest act ilicit cauzator de prejudiciu, respectiv la introducerea ilegală având drept consecință nașterea datoriei vamale, inculpata nu poate fi obligată să plătească datoria vamală.

În ceea ce privește expertiza care a fost dispusă la apel, a arătat că, pe de o parte sunt erori în calcul la expertiza respectivă, iar pe de altă parte nu există dovezi clare și precise că inculpata ar fi complice sau coautor la faptul ilicit cauzator de prejudiciu, însemnând introducerea peste primul punct vamal, moment în care taxa vamală devine exigibilă.

A solicitat exonerarea inculpatei de la plata despăgubirilor în solidar cu ceilalți inculpați, prin respingerea acțiunii civile formulată împotriva inculpatei U.E., întrucât nu există condiția premisă, una dintre condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, aceea a săvârșirii faptei producătoare de prejudiciu, nici măcar în forma complicității.

Recurentul inculpat D.N. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, pct. 12 și pct. 18 C. proc. pen.

A arătat că art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. constituie motiv de recurs întrucât instanțele nu au ținut cont de o declarație esențială a martorului N.F.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a susținut că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor, atât latura subiectivă cât și latura obiectivă.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a susținut că s-a comis o gravă eroare de fapt, arătând că inculpatul D.N. era angajat al SC T.A. SRL și în această calitate și ca prieten al inculpatului M.V.C., a primit dispoziții de la acesta să întreprindă anumite activități în cadrul societății, activități care au fost considerate de instanța de fond și de instanța de apel că se circumscriu unor infracțiuni de aderare la un grup organizat, de contrabandă și de complicitate la regimul de punere în circulație a țigaretelor contrafăcute.

Cu privire la infracțiunea de aderare la grup organizat, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu a existat intenția din partea inculpatului în acest sens și nu poate fi considerată o aderare la un grup organizat a unei persoane care nu știe, nu cunoaște existența acestui grup și nu a cunoscut existența unui import.

Cu privire la infracțiunea de contrabandă, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că această faptă nu a fost săvârșită de către inculpat, întrucât nu a avut nici un fel de legătură cu aceasta.

Cât privește infracțiunea de complicitate la deținere în vederea comercializării, a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

A arătat că instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că inculpatul D.N. ar fi supravegheat vama la dispoziția inculpatului M.V.C., încălcându-se practic dispozițiile art. 317 C. proc. pen., în condițiile în care instanțele au reținut o activitate pe care nici parchetul prin rechizitoriu nu o face, totodată, arătând că era absurd să supravegheze vama atâta timp cât nu a avut cunoștință de existența unui import până în data de 27 octombrie 2010.

În legătură cu găsirea unui spațiu de depozitare, a arătat că este evident că în condițiile în care inculpatul era angajat la societatea inculpatului M.V.C., care i-a solicitat să găsească un depozit pentru a primi un container de marfă, a făcut demersuri în sensul că l-a contactat pe numitul M.C. și a dat telefonul pentru a fi sunat de M., susținând că acest lucru nu poate fi considerat ca fiind o complicitate la contrabandă.

A arătat că legătura inculpatului D.N. cu operațiunea de închidere a vămii nu există și că niciun moment inculpatul nu a avut posibilitatea și nu a încercat în vreun fel să ajute la efectuarea unor operațiuni de import.

Concluzionând, a solicitat achitarea pentru aceste infracțiuni și exonerarea de la plata despăgubirilor către stat, întrucât activitățile sale nu au fost de natură a produce prejudiciu bugetului statului.

Recurenta parte responsabilă civilmente a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, pct. 12, pct. 17 și pct. 18 C. proc. pen., numai sub aspectul laturii civile a cauzei. A arătat că autoritățile române au încălcat legislația vamală în vigoare, aspect în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, precum și a infracțiunii prev. de art. 272 comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, în cea prevăzută de art. 20 rap. la art. 275 din Legea nr. 86/2006.

În acest sens, a arătat că în momentul în care această marfă a ajuns în portul Constanța, în Agigea, este clar că s-a făcut un control fizic al acestui container și s-a schimbat și sigiliul cu care venise această marfă din C., iar în momentul în care s-a scanat, s-a constatat că nu ar fi ceva în regulă și s-a dispus să se facă o verificare fizică.

Totodată, a arătat că aceste afirmații se coroborează cu declarațiile martorului D.Ș., care a fost șoferul angajat să transporte această marfă, acesta declarând că a stat în jur de 4 ore în Agigea și că s-a făcut controlul fizic, aceste declarații coroborându-se cu declarațiile inculpatei C.E., care audiată fiind în faza de apel, a expus foarte clar care erau sarcinile sale de serviciu, care era procedura de verificare și a declarat că într-adevăr se vedea că acele mărfuri nu mai erau în ambalajele în care fuseseră expediate fiindcă erau desfăcute, erau rupte, aspecte în raport de care a apreciat că nu există prejudiciu.

A susținut că a solicitat în faza de apel efectuarea unei expertize contabile care practic a ajuns să completeze raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cadrul urmăririi penale, iar expertul a stabilit concluziile în 2 variante, în prima variantă stabilind un prejudiciu redus cu 60.000 RON, iar în cea de a doua variantă, îmbrățișată de către apărare, a constatat că nu există prejudiciu și a motivat raportat la toată legislația vamală atât internă cât și europeană, că fiind mărfuri de contrabandă, aceste mărfuri nu sunt supuse taxelor vamale și accizelor.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință, respingerea acțiunii civile ca fiind neîntemeiată.

Recurenta parte civilă SC P.M.P. SA a solicitat admiterea recursului pentru motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., apreciind că atât instanța de fond cât și instanța de apel, în soluționarea laturii civile, au făcut o greșită aplicare a legii.

În acest sens a arătat că instanța în mod greșit a soluționat acțiunea civilă formulată de această parte civilă, neraportându-se la dispozițiile Ordonanței nr. 100/2005, normă specială în această materie a contrafacerii, derogatorie de la prevederile generale ale răspunderii în materia răspunderii civile delictuale.

A susținut că în mod greșit instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 14 din această normă, arătând că, pe de o parte atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că în cauză se impune condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 90 din Legea nr. 84/1998, însă pe de altă parte au apreciat că nu suntem în prezența unei puneri în circulație cu privire la produsele ale căror mărci au fost contrafăcute.

A arătat că din momentul preluării mărfii de către inculpați din portul de destinație și transferul acestora către depozit, aceasta constituie o punere în circulație a produselor contrafăcute.

A solicitat să se aibă în vedere faptul că dispozițiile art. 14 alin. (2) din această normă, stabilesc, lasă la aprecierea mai degrabă a instanței modalitatea în care poate aceasta să stabilească, atunci când nu există elemente concrete datorită modului în care se produce acest prejudiciu, suma la care titularul mărcii ale cărui drepturi de proprietate au fost încălcate, poate beneficia de o despăgubire, sens în care a arătat că în fața instanței de fond s-a făcut dovada faptului că s-a solicitat ca această despăgubire să fie acordată la nivelul sumelor profitului pe care ar fi putut să-l realizeze inculpații din vânzarea țigaretelor, respectiv valoarea de piață a acestor țigarete din care s-a scăzut prețul plătit furnizorului pe de o parte, iar pe de altă parte, taxele vamale și tva-ul.

În raport de modalitatea în care legiuitorul a înțeles, prin art. 14 alin. (2), să reglementeze stabilirea unei sume forfetare, a susținut că, în mod greșit, instanțele, atât cea de fond cât și cea de apel, au respins acțiunea civilă formulată de SC P.M.P. SA, prin urmare, pentru motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea celor 2 hotărâri atacate, și pe fond, admiterea acțiunii civile, precizând, totodată, că recursul vizează numai latura civilă a cauzei.

Referitor la recursul formulat de A.N.A.F., s-a arătat că în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă la instanța de apel care a stabilit cuantumul despăgubirilor care urmează prejudiciului și cuantumul despăgubirilor la care trebuie să fie obligați inculpații, apreciindu-se că acesta este de 1.924.489 RON, raport de expertiză ce însă nu a fost comunicat A.N.A.F., solicită obligarea la plata sumei stabilită inițial de instanța de fond, inclusiv datorită faptului că sancțiunea trebuie să fie individualizată într-o manieră care să îl convingă pe inculpat de nerespectarea legii și să îl determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile formulate de către părțile cauzei, motivele detaliate invocate, cu abordarea atât a tuturor cazurilor de casare propuse cât și a celor tratabile din oficiu, reține următoarele:

Instanța de apel este cea care, în completarea celor stipulate la fond, a conturat o reală și definitivă stare de fapt pe temeiul căreia s-au concentrat încadrări juridice adecvate, fără a mai fi cazul de a relua în recurs detaliile în acest sens specifice speței.

Probele administrate confirmă alcătuirea unei grupări ierarhice, cu roluri bine stabilite, existând o componentă externă a acestui grup, reprezentată prin cetățenii iordanieni A.S.R.E.N. și K.S.A.A., ultimul fiind cel care a investit banii pentru achiziționarea mărfurilor de contrabandă, respectiv a țigărilor ascunse în cutiile de detergent, după care urmează o componentă internă a acestui grup, structurată pe două nivele, la nivel superior inculpații L.R., nepoata soției inculpatului A.S.R.E.N., de cetățenie română, și M.V.C., iar la nivel inferior, inculpații D.N. și U.E.

Toți acești inculpați au contribuit într-o modalitate sau alta la introducerea în țară, în mod ilegal, a pachetelor de țigări ce fac obiectul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, de contrabandă, în vederea obținerii unor câștiguri consistente, întrucât la nivelul anului 2010, majorarea accizei la produsele de tutun a avut ca efect recrudescența comerțului subteran cu țigări, care era o afacere profitabilă, prin comerțul ilegal cu țigări, fără plata accizelor sau datoriilor vamale.

Inculpatul recurent A.S.R.E.N. era singurul abilitat de a-l sfătui, de a-l consilia, de a-l îndruma pe fratele său K.S. în legătură cu reușita finalizării transportului ilegal de țigări din C. în România, cu atât mai mult cu cât și recurentul era asociat la firma B.S.H.A. J.B. SRL, alături de fratele său K.S.A.A. și de inculpata L.R., firmă care încheiase cu inculpatul M.V.C. un contract de închiriere pentru un imobil cu mai multe etaje din orașul Mioveni, oferindu-i 3.000 euro/lună, ceea ce era un avantaj financiar pentru inculpatul M.V.C., care astfel a fost cooptat în afacere în numele firmei SC T.A. SRL.

Faptul că inculpatul A.S.R.E.N. este nesincer, în sensul că el nu a știut nimic niciodată de afacerile cu țigări ale fratelui său, este demonstrat și de împrejurarea că acesta a susținut inițial că nu știe nici măcar denumirea firmei B.S.H.A. J.B. SRL, deși deținea 20% din părțile sociale ale firmei respective (constituită alături cu fratele său și cu inculpata L.R.).

De altfel, în perioada în care a sosit transportul cu țigări în portul Constanța Agigea, respectiv 21 iulie 2010, până la finalizarea operațiunilor de vămuire din vama Pitești, și anume 29 iulie 2010, există, așa cum rezultă din probele administrate la urmărire penală, o intensificare a convorbirilor telefonice a inculpatului A.S.R.E.N. cu membri din gruparea infracțională, așa cum rezultă din listingurile posturilor telefonice menționate în actul de sesizare din data de 21 iulie 2010, când au fost efectuate 13 apeluri telefonice către inculpata L.R., deși anterior comunicarea telefonică dintre cei doi inculpați se limita la un număr de 2 - 3 convorbiri, 25 - 26 iulie 2010, când tranzitul a fost întârziat în zona portuară existând riscul ca acțiunea să fie deconspirată, când au fost înregistrate un număr de 16 apeluri ale inculpatului A.S.R.E.N. către inculpata L.R.

Toate aceste convorbiri telefonice, numeroase, în ziua în care a sosit transportul cu țigări din C. în portul Agigea Constanța, precum și ulterior, când se constată că deplasarea la Vama Pitești este întârziată, pot constitui, dacă nu explicit, cel puțin implicit, alături de celelalte probe sau indicii existente în cauză, suportul acuzației că inculpatul A.S.R.E.N. a știut de transportul de țigări ce a făcut obiectul contrabandei, în disonanță cu opinia sa că nu a știut niciodată de acest transport de țigări, la care se adaugă, în acest context al susținerii învinuirii și faptul că a fost localizat în Pitești în data când era efectuat controlul în vama Pitești, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală.

Deși aflat într-o situație specială, respectiv pronunțarea în primă instanță a unei soluții de achitare în favoarea sa pentru ca în apel situația sa juridică să se modifice radical, în condamnare, recurentul respectiv a preferat în a nu se prezenta la ultima cale de atac ordinară ce i-a fost pusă la dispoziție la niciun termen de judecată, nu a dat declarații și a reluat prin apărătorul său teza simplistă că nu știa ce activități desfășoară coinculpații, că afirmațiile de învinuire nu ar fi susținute de probe certe.

Ca atare, față de toate cele arătate, coroborate cu celelalte probe administrate la urmărire penală, relevante sub acest aspect, inculpatul A.S.R.E.N. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) teza I din Legea nr. 39/2003.

În același timp, inculpatul a săvârșit și infracțiunile de complicitate la infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, având în vedere, printre altele, supravegherea modului de derulare a tranzitului vamal și al importului de țigări, stabilirea contactului telefonic cu inculpata L.R. în această perioadă de sosire a mărfurilor în portul Constanța Agigea, și de finalizare a operațiunilor de vămuire în vama Pitești, prezența continuă în sediul firmei, proprietara în fapt a țigărilor, așa cum rezultă din cele menționate, astfel că toate acestea constituie acte de complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni, care constă nu numai în introducerea în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal a mărfurilor, dar și în sustragerea de la controlul vamal al acestora.

Mai mult, Curtea de Apel a reținut în sarcina acestui inculpat, așa cum susține și parchetul, complicitatea morală la săvârșirea acestei infracțiuni, având în vedere suportul intelectual și sprijinul moral în realizarea reușitei activității infracționale concepute de el și de fratele său, alături de ceilalți inculpați.

Pe același considerent, al complicității de ordin moral, se poate reține și infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 272 din Legea nr. 86/2006, și anume a folosirii la autoritatea vamală a unor documente care se referă la alte mărfuri - detergent în loc de țigări - decât cele prezentate în vamă, astfel că și sub acest aspect inculpatul se face vinovat de respectiva infracțiune.

Totodată în sarcina acestui inculpat se impune a fi reținută și cealaltă infracțiune prevăzută de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998, republicată, întrucât acesta, împreună cu grupul infracțional organizat, a deținut, având în vedere calitatea sa de coproprietar, a pus în circulație un astfel de produs, identificat cu țigările, care a purtat o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază teoretic pe titularul mărcii înregistrate, în speță producătorul autorizat SC P.M.

Așadar, recursul inculpatului A.S.R.E.N. este de respins, condamnarea dispusă în apel pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată fiind pronunțată în deplină legalitate.

Critica parchetului cu privire la greșita achitare a inculpatei C.E., pe considerentul de esență, că în privința acestei inculpate care nu a făcut parte din grupul criminal organizat, există suficiente dubii în legătură cu vinovăția sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, este tot neîntemeiată.

Astfel, această inculpată nu a cunoscut despre activitățile și intențiile ilegale ale celorlalți.

Din declarațiile date nu rezultă că nu a fost efectuat un anumit control fizic al mărfurilor de către inculpata C.E., angajată a vămii, ceea ce dovedește că și-a exercitat atribuțiile de serviciu sub acest aspect (este adevărat și cu anumite încălcări ale prevederilor legale în materie, care pot atrage o răspundere disciplinară, așa cum rezultă din speță, procedură disciplinară fiind suspendată pe perioada anchetei penale), dar, nicidecum nu există indicii sau probe care să ducă la concluzia vinovăției sale în plan penal.

Ca atare, susținerile parchetului cu privire la vinovăția sa, pe considerentul că nu în mod convingător s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive specifice celor două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, pe de o parte, prin susținerea inexistenței laturii obiective iar, pe de altă parte, prin motivarea și pe latură subiectivă, nu pot fi primite, pe considerentul de esență exprimat, și anume că din ansamblul probator al cauzei subzistă suficiente dubii care profită inculpatei, soluția corectă și legală fiind cea de achitare, așa cum a pronunțat tribunalul, iar ulterior a întărit în plan juridic și instanța de apel.

Privitor la recursurile exercitate de ceilalți 4 inculpați, critica comună vizând achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, nu poate fi primită.

Curtea de Apel, prealabil, a înlăturat cu deplină argumentație juridică, susținerea apărării care solicita achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, deoarece în cauză subzistă prezența unui grup infracțional constituit din doar 2 persoane.

Privind în concret învinuirea, inculpata L.R., inițial, a recunoscut în totalitate comiterea infracțiunilor pentru care este condamnată în declarația dată la urmărire penală, pentru ca, ulterior, în fața instanței, să nu mai recunoască faptul că a știut despre țigările disimulate în pachetele cu detergenți, recunoaștere care însă se coroborează cu celelalte probe administrate, din care rezultă în mod clar activitatea acestei inculpate de constituie și inițiere a unui grup infracțional organizat, împreună cu inculpații de origine iordaniană și inculpatul M.C., cooptând-o, ulterior, și pe inculpata U.E., grup care a avut ca scop comiterea infracțiunii de contrabandă pentru a fi obținute beneficii materiale constând în profituri bănești importante, realizându-se, astfel, elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

La fel, există probe și cu privire la inculpata U.E. care a aderat și sprijinit grupul infracțional arătat mai sus, tot în scopul săvârșirii unei infracțiuni, cum este contrabandă, pentru obținerea de beneficii materiale, reliefându-se sub acest aspect faptul că a redactat pe calculatorul de serviciu documente necesare constituirii și funcționării grupului. Sub aspectul inexistenței nu numai a probelor, dar și a indiciilor corespunzătoare infracțiunii, se arată de către recurenți, că printr-o încheiere din 23 august 2010 a Tribunalului București, secția penală, nu s-au constatat astfel de indicii privind săvârșirea faptei (încheiere vizând măsuri preventive), ceea ce conduce la concluzia că nu s-ar face vinovați de o astfel de infracțiune.

Din ansamblul probator al cauzei, inclusiv de la urmărire penală, rezultă însă că inculpatul M.V.C. a fost implicat în această activitate infracțională și a gestionat, împreună cu inculpata L.R., în principal, întreaga situație vizând transportul ilegal de țigări contrafăcute, mai ales pe perioada 21 iulie 2010, când containerul cu țigări a fost introdus în punctul vamal Constanța Agigea, până la data de 29 iulie 2010, când, în final, a fost surprins chiar de către organele de urmărire penală în timp ce manevra un colet care era desfăcut și în care se observă folia de protecție a țigaretelor, colete desfăcute după ce s-au încheiat operațiune de vămuire la vama din Pitești, în depozitul privat din Mioveni, unde începeau să fie descărcate pachete cu detergenți în care se aflau țigările ce au făcut obiectul contrabandei.

De aceea criticile în acest sens, vizând inexistența infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, privind constituirea unui grup criminal organizat, în sensul că nu există acest grup și că nu se știa de aceste țigări, sunt de înlăturat.

De altfel, din întreg probatoriul administrat în cauză, din înregistrarea convorbirilor, comunicărilor telefonice și a mesajelor, așa cum sunt redate în sinteză în actul de sesizare, rezultă cu prisosință constituirea unui grup criminal organizat, în sensul prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pentru care, în mod just au fost condamnați inculpații.

În plan procedural, răspunzând criticilor aduse, în niciun caz nu se poate discuta despre o reală instituție a autorității de lucru judecat raportat la o hotărâre judecătorească emisă în materia măsurilor preventive, fie și rămasă definitivă, față de fondul efectiv al cauzei respective și constatările aferente făcute. Contextul judiciar este unul separat, incidența sau nu a măsurilor preventive fiind circumscrise noțiunii implicite de simple indicii temeinice conform art. 681 C. proc. pen.

Așa cum se desprinde din prezentarea motivelor de recurs invocate, acestea vizează și achitarea inculpaților L.R., M.V.C., U.E. și D.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, în calitate de autori - inculpații M.V.C., L.R. și D.N. - și de complice - inculpata U.E., instanța de recurs constatând că nici aceste critici nu pot fi primite.

Astfel, potrivit prevederilor art. 270 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, constituie infracțiune introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON, în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.

Trimiterea la art. 274 din Legea nr. 86/2006 vizând infracțiunea prev. de art. 270 alin. (2) lit. a) din aceeași lege face referire la săvârșirea faptei incriminate de art. 270 alin. (2) lit. a), de către două sau mai multe persoane împreună, situație care subzistă în speța de față.

Din probele administrate în cauză se constată că există o atare activitate infracțională de introducere în țară a țigărilor în punctul vamal menționat, prin sustragere de la controlul vamal, ce poate să fie reținută în sarcina tuturor inculpaților, întrucât o atare sustragere nu se manifestă numai printr-o activitate fizică nemijlocită de acest gen, la această activitate de sustragere de sub controlul vamal concurând, în egală măsură, activitățile, chiar indirecte, implicite, întreprinse de toți inculpații pentru a se ajunge la rezultatul final al acestei sustrageri de sub controlul vamal.

În acest sens, în mod corect s-a reținut de către instanțele inferioare în sarcina inculpaților M.V.C., L.R. și D.N. calitatea de coautori, întrucât inculpatul M., în calitate de administrator al societății SC T.A. SRL, societate care a efectuat importul, a coordonat întreaga operațiune în momentul în care marfa urma să fie introdusă în țară, a stabilit modul de acțiune, a luat măsurile de supraveghere a zonei și a însoțit transportul la locul de descărcare.

De asemenea, inculpata L.R. a desfășurat activitățile concrete în cadrul procedurilor de import, a fost cea care a mijlocit contactul dintre inculpatul D.N., care a substituit-o în vamă și comisionarul M.I., a dat îndrumări prin telefon cu privire la modul cum trebuia supravegheată în continuare descărcarea mărfurilor.

Totodată, inculpatul D.N. este cel care a obținut "liberul de vamă" pentru containerul încărcat cu mărfuri ilicite, a căutat spațiu de depozitare, a fost mereu într-o permanentă comunicare cu persoanele care l-au implicat în afacere.

Toate aceste activități desfășurate de către inculpați conduc la concluzia că pot fi asimilate unor acte de coautorat, circumscrise introducerii frauduloase a mărfurilor de contrabandă, realizându-se astfel latura obiectivă a acestei infracțiuni, și anume introducerea în țară de mărfuri prin punctele vamale care să fie sustrase controlului vamal.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. (2) lit. a) comb. cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 reținută în sarcina inculpatei U.E., există acte de ajutor, suport moral, sfaturi transmise prin telefon inculpaților M.V.C. și L.R., în timp ce aceștia gestionau situația intervenită pe parcursul transportului de marfă de la Constanța la Vama Pitești, ea oferindu-se a pune la dispoziție pentru a fi folosite documente care au lipsit din dosarul de import, pentru ca operațiunea să poată fi finalizată și să poată fi obținut liberul la vamă.

Raportat la aceste critici, vizând latura obiectivă a infracțiunii menționate, s-au propus în recurs și alte formule de apărare, precum ar fi cea de schimbare de încadrare juridică, și anume că nu poate exista o infracțiune în formă consumată, ci, eventual, cel mult o tentativă, întrucât acțiunea de introducere în țară a avut loc în punctul vamal Constanța, iar această acțiune a fost întreruptă de autorități, deoarece marfa a fost descoperită la acest punct unde a fost efectuat controlul asupra containerul.

Evident că aceste susțineri nu pot fi catalogate decât simple apărări și nu o recurgere expresă și procedurală la dispozițiile art. 334 C. proc. pen., manifestată altfel inadecvat, direct în ultima cale de atac a recursului.

Esențial de redat este că momentul introducerii în țară se situează după operațiunile desfășurate la Vama Pitești, în momentul în care mărfurile importate, respectiv țigările, urmau să intre în circuitul comercial. Cum, practic, intervenția autorităților a avut loc după acest moment, când au fost descoperite țigările în depozitul situat în Mioveni, nu se poate susține că introducerea în țară a țigaretelor a fost întreruptă de către autorități și, ca atare, nu se poate reține că o astfel de infracțiune s-a săvârșit în formă de tentativă, înlăturându-se astfel critica apărării.

Situându-ne tot în planul criticilor strict juridice, de legalitate, s-a susținut și că inculpații nu se fac vinovați nici de infracțiunea prevăzută de art. 272 comb.cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, întrucât o atare infracțiune nu subzistă, având în vedere faptul că elementul material al acesteia, respectiv acela de folosire de documente nereale la organul vamal, nu este susceptibil de participație.

Tribunalul a considerat, dimpotrivă, că participația este posibilă, complicitatea fiind forma participației care se regăsește în cauză.

Cu privire la inculpata L.R., ce a adus critici inclusiv sub aspectul calității subiectului activ, în mod corect a fost condamnată pentru infracțiunile deduse judecății, aceasta a efectuat acte materiale concrete de coautorat de introducere în țară a mărfurilor de contrabandă, a fost prezentă în zona vămii pentru obținerea liberului la vamă, s-a implicat în mod direct în procurarea documentelor necesare dosarelor operațiunilor de tranzit și de import, de asemenea, a deținut împreună cu ceilalți inculpați cantitatea de țigări contrafăcute.

Nu există impedimente legale de a exonera-o de răspundere penală, fiind întrunite toate cerințele constitutive ale infracțiunilor în forma propusă în conținutul actului de sesizare. În planul temeiniciei acuzației, se susține de apărare că actele ce au fost folosite la controlul vamal sunt reale, iar faptul că în container se găseau și alte mărfuri decât cele pentru care au fost prezentate documente nu înseamnă că aceste acte care prezentau realitatea că în container se găsește detergent nu ar fi reale.

Potrivit prevederilor art. 272 din Legea nr. 86/2006, constituie infracțiunea de folosire de acte nereale, folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri, ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate la vamă, iar prevederile art. 274 din aceeași lege, la care se face trimitere, vizează, așa cum s-a arătat, situația săvârșirii infracțiunii de două sau mai multe persoane.

În cauza dată, o atare infracțiune reținută în sarcina inculpaților M.V.C., L.R. și D.N., în calitate de autori și U.E., în calitate de complice subzistă în elementele ei constitutive, inclusiv sub aspectul existenței laturii obiective constând în acțiunea de folosire de acte nereale în sensul incriminat de legiuitor.

Această folosire de acte nereale la autoritatea vamală, mai exact de documente vamale de transport sau comerciale, este evidentă din moment ce documentul vamal de transport sau comercial indica o altă marfă decât cea reală, și anume detergent în loc de țigări, neavând relevanță dacă mai existau în container și cutii de detergent care reflectau adevărata realitate, în sensul că, la unele dintre acestea, atestarea este cea reală.

În concret, procedura în vamă s-a finalizat de către inculpatul D.N., în calitate de "delegat al importatorului" care cunoștea că tirul era încărcat și cu alte mărfuri decât cele înscrise în documentele de import, inculpata L.R. s-a implicat, de asemenea, în mod direct în procurarea documentelor necesare dosarului în vederea finalizării operațiunilor de tranzit și de import stabilind legătura cu comisionarii vamali din Constanța și Pitești, inculpatul M.V.C. a constituit dosarele acestor operațiuni de tranzit și de import, pe care le-a pus la dispoziția autorității vamale, documente pe care și le-a asumat, pe care le-a tradus, le-a semnat și le-a ștampilat în numele societății, cunoscând că nu corespund realității, toate acestea dovedind realizarea laturii obiective a infracțiunii analizate, constând în folosirea de acte nereale la autoritatea vamală, cu scopul final, desigur, al sustragerii de la controlul vamal, în vederea obținerii de venituri ilicite.

În ceea ce privește complicitatea la această infracțiune, reținută în sarcina inculpatei U.E., aceasta este evidentă, având în vedere faptul că a creat în fals documente care ar fi trebuit să emane de la exportatori, identificate cu ocazia percheziției informatice pe calculatorul ridicat de la locul de muncă și altele, toate aceste înlesniri constituind, efectiv, acte de complicitate la infracțiunea menționată, incriminată de prevederile art. 26 rap. la art. 272 comb.cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Nici ultima critică cu referire la toți inculpații, și anume că nu subzistă nici infracțiunea prev. de art. 90 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 84/1998 reținută, ca și autorat, în sarcina inculpaților M.V.C. și L.R. și ca și complicitate, în sarcina inculpaților U.E. și D.N. nu poate fi primită.

Astfel, potrivit art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, constituie infracțiune punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care-l prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, alineatul 2 la care face trimitere acest articol vizând situația când astfel de fapte sunt săvârșite de un grup criminal organizat, ceea ce este cazul în speța dată.

Analizând conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, sunt realizate elementele constitutive ale acestei infracțiuni constând în punerea în circulație a unui produs, respectiv țigări, purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care-l prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, respectiv pe partea civilă SC P.M.P.

Aceasta deoarece, din activitatea infracțională a inculpaților rezultă că aceștia, fie în mod direct, fie în mod indirect, au contribuit la punerea în circulație a țigărilor contrafăcute, sustrase de la controlul vamal, ceea ce constituie activitatea infracțională în forma coautoratului, săvârșite de inculpații M.V.C. și L.R. sau în forma complicității, săvârșită de ceilalți doi inculpați - U.E. și D.N.

De altfel, sub acest aspect sunt edificatoare prevederile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, în care se arată că prin "punerea în circulație" identificată cu latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 90 alin. (1) lit. b) se înțelege, printre altele, atât deținerea în vederea comercializării, cât și importul sau tranzitul produselor contrafăcute. De aceea, noțiunea de deținere trebuie să fie privită într-un mod mult mai larg decât strict limitată la posesia fizică asupra unor bunuri, întrucât această detenție poate fi exercitată și în mod indirect, prin alte persoane interpuse în aceste operațiuni de tranzit sau de import, cum ar fi comisionarii vamali, transportatorii și altele.

Mai mult, legea, așa cum s-a arătat prin trimitere la alin. (4) al art. 90, nu incriminează doar deținerea propriu-zisă de produse contrafăcute, ci și importul sau tranzitul unor asemenea bunuri, astfel că asemenea infracțiuni pot fi comise și în această modalitate, nu numai în sensul nemijlocit al deținerii, operațiuni în care fiecare inculpat a avut rolul său în vederea realizării activității infracționale.

De menționat, în legătură cu toate infracțiunile analizate mai sus, că nu poate fi împărtășită critica apărării că nu subzistă aceste infracțiuni pe considerentul că nu ar exista latura subiectivă, ca și element constitutiv al acestor infracțiuni, având în vedere că inculpații nu cunoșteau conținutul real al mărfurilor care se aflau în container, respectiv faptul că nu cunoșteau că în pachetele de detergent se găseau și țigări.

O atare apărare a inculpaților nu poate fi nicidecum împărtășită pentru că, din ansamblul probator al cauzei, din conținutul înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice, din modul de supraveghere în care urma să se deruleze finalizarea operațiunilor de vămuire, odată cu introducerea în țară a containerului în care se aflau cantitățile de țigări descoperite odată cu surprinderea în flagrant, la depozitul situat în Mioveni, rezultă că inculpații știau de această marfă ascunsă controlului vamal, urmărind practic eludarea taxelor vamale și, desigur, obținerea ulterior a unor venituri extrem de mari, în condițiile în care accizele la un astfel de produs cum este tutunul erau aplicabile și chiar crescuseră mult.

Referitor la criticile inculpaților vizând de această dată procesul de individualizare a sancțiunilor, se consideră că nici această critică subsidiară, privind, pe de o parte, schimbarea modalității de executare din privare de libertate în modalitatea suspendării condiționate sau suspendării sub supraveghere și, reducerea cuantumului pedepselor, prin reținerea de circumstanțe atenuante, nu poate fi reținută.

Astfel, chiar dacă inculpata L.R. nu are antecedente penale, a avut un comportament bun până la momentul descoperirii faptelor, atât în familie, cât și la locul de muncă, are în întreținere un copil minor sau inculpatul M.V.C., de asemenea, nu are antecedente penale, era angajat în muncă, are un copil minor, toate aceste situații personale nu pot conduce la reținerea de circumstanțe atenuante, potrivit prevederilor art. 74 alin. (1) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile concurente.

Aceasta deoarece, orientarea spre o pedeapsă mai redusă prin aplicarea de circumstanțe atenuante, așa cum solicită apărarea, nu corespunde în totalitate criteriilor prevăzute de lege privind individualizarea pedepsei, potrivit prevederilor art. 72 C. pen., atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, criterii ce trebuie să aibă în vedere atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege (limite identificate în cuantum mare mai ales cu privire la infracțiunea cea mai gravă reținută în sarcina inculpaților, cum este cea de constituire de grup criminal organizat, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003), gradul de pericol social al faptelor săvârșite (fapte grave), cu efecte asupra prejudicierii bugetului de stat afectat deseori de asemenea activități infracționale, mai ales cu referire la produsele accizabile, cum este tutunul, la care se adaugă și alte criterii vizând persoana, în cauză inculpații nerecunoscând faptele pentru care au fost condamnați.

În același timp, și instanța de recurs constată că pedeapsa aplicată inculpaților în ceea ce privește infracțiunea cea mai gravă reținută în sarcina lor, în concurs cu celelalte infracțiuni, și anume aceea prev. de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este orientată la minimul prevăzut de lege, ceea ce justifică, din această perspectivă, ca și cuantum al pedepsei, faptul că prima instanță a avut în vedere lipsa de antecedente penale a inculpaților, la un astfel de cuantum al pedepsei concurând și celelalte aspecte invocate de către inculpați în favoarea lor, în sensul că au avut un comportament bun atât la locul de muncă, cât și în societate, înainte de săvârșirea faptelor, au minori în întreținere (inclusiv în recurs depunându-se astfel de înscrisuri în circumstanțiere).

În consecință, cuantumul pedepselor rezultante aplicate fiecărui inculpat corespunde scopului nu numai preventiv dar și coercitiv al aplicării unei pedepse, așa cum se arată expres în dispozițiile art. 52 C. pen.

În ceea ce privește critica formulată de partea civilă SC P.M.P., sub aspectul nelegalității și netemeiniciei hotărârii, pe latura civilă, toate aceste critici nu pot fi reținute.

În legătură cu latura civilă a cauzei, în mod corect prima instanță a respins acțiunea civilă pe considerentul de esență că inculpații, urmare a surprinderii în flagrant, nu au mai avut posibilitatea punerii în vânzare a țigărilor contrafăcute, astfel că nepunându-le în vânzare, nu s-a realizat o faptă efectiv prejudiciabilă care să vatăme atât pe consumatori, cât și pe titularul mărcii contrafăcute, cum este partea civilă în cauză.

De aceea, nu se poate reține ca întemeiată susținerea părții civile că în cauză poate fi aplicat criteriul alternativ al daunelor interese materiale, și anume al profitului autorului contrafacerii, așa cum se precizează în Decizia nr. 48 a Consiliului Uniunii europene transpusă în legislația internă prin Ordonanța nr. 100/2005, deoarece acest profit, așa cum s-a arătat inclusiv de către instanțele inferioare, nu s-a realizat, țigările ce au făcut obiectul infracțiunii nefiind puse în circulație.

Rezumativ, cu privire la recursul formulat de partea civilă SC P.M. SA, inculpații au fost prinși în flagrant și nu au avut posibilitatea punerii în vânzare a țigărilor contrafăcute, aspect în raport de care s-a apreciat în mod corect în sensul respingerii pretențiilor părții civile.

Cu privire la recursul părții responsabile civilmente SC T.A. SRL Mioveni, care susține, în esență, conform criticilor invocate, că nu există prejudiciu în cauză, astfel că greșit au fost obligați în solidar inculpații între ei și în solidar cu această parte responsabilă civilmente, deoarece marfa contrafăcută nu a fost pusă în circulație, se apreciază că o atare critică nu poate fi primită în funcție de considerentele anterioare valabile pentru reținerea de vinovăție pentru o faptă penală consumată în sarcina inculpaților.

Inclusiv în funcție de un raport de expertiza contabilă efectuat în cauză la instanța de apel, s-a demonstrat cu certitudine că există prejudiciu (teza mărfurilor nepurtătoare de taxe vamale și accize nefiind de primit), respingerea recursului formulat de această parte responsabilă civilmente fiind indubitabilă. De asemenea, aceasta este societatea care a efectuat importul detergentului, asociatul unic fiind inculpatul M.V.C., nefiind dubii nici cu privire la aceste aspecte, (deși motivele de recurs generale au nuanțat și criticat chiar și aceste aspecte), motiv pentru care în mod corect a fost obligată în solidar cu inculpatul la acoperirea prejudiciului cauzat.

În mod corect s-a constatat cauzarea unui prejudiciu către partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale București, reprezentând datoria vamală pentru mărfurile sustrase de la controlul vamal, prejudiciu rezultat în urma efectuării unei constatări tehnico-științifice care a stabilit datoria vamală ce face obiectul prejudiciului stabilit de prima instanță. Însă, cu deplină obiectivitate, Curtea de Apel a apreciat că acest prejudiciu stabilit de tribunal nu este un prejudiciu calculat în mod corect, deoarece, în urma expertizei dispuse în cauză de către instanța de apel, s-a stabilit că prejudiciul reprezentând datoria vamală în cauza de față este de 1.924.489 RON, compusă din datorie vamală 1.309.622 RON, dobânzi 418.424 RON și penalități de întârziere 196.443 RON.

În acest din urmă sens, motivele de recurs din partea A.N.A.F. apar ușor confuze în contextul în care se invocă faptul că raportul de expertiză respectiv nu le-ar fi fost comunicat, în conjunctura în care încuviințarea probei respective s-a concretizat în ședința publică din 3 mai 2012 din apel când instituția a fost reprezentată efectiv, aveau termen în cunoștință în cauză, întocmirea lucrării s-a realizat tocmai într-o relație de informare între expert și Autoritatea Națională a Vămilor, pentru ca susținerea majorării prejudiciului să se întemeieze în final, în recurs, "inclusiv datorită faptului că sancțiunea obligațiilor trebuie să fie individualizată într-o manieră care să îl convingă pe inculpat de nerespectarea legii și să îl determine pe viitor să nu mai comită fapte penale", considerente ce nu au de a face juridic cu instituția răspunderii civile delictuale.

În fine, considerăm că se impun anumite răspunsuri și celorlalte critici formale, extreme de diverse, propuse în cauză, în principal din partea recurentului M.V.C.

Astfel, nu există niciun motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare așa cum s-a solicitat, instanțele ierarhic inferioare preocupându-se nu doar de un contur complet al situației faptice specifice speței și a încadrărilor juridice corespunzătoare (aspectul că s-au detaliat variantele conținutului alternativ ce ține de latura obiectivă a unor infracțiuni, nu reprezintă o îndepărtare juridică de însăși acea infracțiune), dar și de o lămurire adusă împricinaților asupra fiecărei critici, a chestiunilor procedurale, totul circumscriindu-se derulării unui proces penal echitabil. De asemenea, nu există niciun motiv de incompatibilitate a judecătorului cauzei și nici nu rezultă acest lucru din actele și lucrările dosarului, inclusiv sub aspectul cazurilor de aparență de imparțialitate, fiind administrate toate probele utile cauzei, fiind încuviințate probe în apărare, efectuată în apel cu deplin temei și o expertiză contabilă judiciară utilă deslușirii detaliilor speței. Susținerea că s-au folosit probe obținute prin mijloace neloiale motivat de faptul că nu s-a recurs la procedura livrării supravegheate este o argumentație total forțată, o simplă erijare a apărării în atribuțiile anchetatorilor.

Față de toate aceste considerente, așa cum au fost expuse mai sus, în sensul celor arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de către toate părțile cauzei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, de inculpații M.V.C., L.R., A.S.R.E.N., U.E., D.N., de părțile civile SC P.M.P. SA, Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București și de partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL împotriva Deciziei penale nr. 121/A din 23 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata inculpată C.E., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN