Decizia nr. 2116/2013 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 265 din 19 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1523/2/2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul E.C.M. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu modificările și completările ulterioare în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu modificările și completările ulterioare, cerere.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B.M.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei principale aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul E.C.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a dedus de din durata pedepsei principale aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei principale aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 255 alin. (5) C. pen. a luat act că suma de 80.000 euro și 90.000 RON a fost restituită martorului denunțător D.S., conform procesului verbal încheiat la data de 3 februarie 2012.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de cate 3.000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 17/P/2012 din data de 23 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni pentru inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților B.M.I. - pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și de asociere pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, aflate în concurs real, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și la art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.; E.C.M. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, aflate în concurs real, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. și S.M. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, aflate în concurs real, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, întrucât este incidență o cauză de nepedepsire (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.1.); față de M.M. pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită și sub aspectul comiterii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât este incidență o cauză de nepedepsire (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.1.).

Totodată, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de B.C. și E.M.L., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită și sub aspectul comiterii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în privința laturii obiective a acesteia (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.3.).

De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.4.) și neînceperea urmăririi penale față de B.M.I., Z.I. și A.M.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în privința laturii obiective a acesteia (fapta prezentată la Cap.II, pct. 3.2. și pct. 3.5).

S-a reținut, in fapt, în esență, că inculpatul B.M.I. în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, având repartizat spre instrumentare Dosarul nr. 2/P/2011 în care este cercetat, între alte persoane, denunțătorul D.S. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a pretins de la acesta, în cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul coinculpaților E.C.M. și S.M., un folos reprezentând o sumă de bani care, inițial, nu a fost particularizată (în acest sens, atribuind complicelui E.C.M., în temeiul convenției infracționale statornicite între ei, sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul folosului pretins, astfel că, ulterior, acesta a fost stabilit la suma de 300.000 euro pe care denunțătorul să o remită în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro) iar pe parcursul desfășurării activității infracționale, a specificat, în mod direct, aceluiași denunțător că trebuie să dea, cu titlu de mită, suma de 100.000 euro, precizând și că partea care urma să îi revină lui era de 50.000 euro. La data de 31 ianuarie 2012, a primit de la D.S., cu ajutorul inculpatului E.C.M., suma de 90.000 RON și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra inculpatului E.C.M., folosul fiind pretins și primit pentru ca inculpatul B.M.I., în calitatea sa de procuror, să dispună în favoarea denunțătorului ridicarea măsurilor asigurătorii, disjungerea cauzei cu privire la acesta și să formeze un dosar separat, în care, ulterior, să adopte soluția de scoatere de sub urmărire penală.

S-a mai reținut că, inculpatul B.M.I., în cursul lunii ianuarie 2012, împreună cu inculpatul E.C.M. au inițiat constituirea unei asociații în scopul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, în structura organizatorică a grupării fiind, ulterior, cooptați inculpatul S.M., denunțătorul M.M., B.C. și E.M.L. (care, potrivit regulilor de acțiune stabilite, au avut sarcina de a sprijini activitatea ilicită a asociației), pentru atingerea scopului propus, a existat o organizare prealabilă, în temeiul căreia membrilor grupării li s-au repartizat anumite sarcini.

Cu privire la inculpații E.C.M. și S.M. s-a reținut că au acționat împreună și l-au ajutat pe inculpatul B.M.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, să pretindă de la denunțătorul D.S. suma de 300.000 euro (în condițiile în care, potrivit conivenței infracționale cu B.M.I., acesta nu a particularizat, inițial, folosul pe care dorea să îl primească de la denunțător, dar a atribuit inculpatului E.C.M. sarcina de a perfecta aspectele referitoare la cuantumul sumei de bani ce urma să fie pretinse, cu titlu de mită), stabilind ca aceasta să fie remisă în două tranșe, de 100.000 euro și, respectiv, de 200.000 euro, iar în data de 31 ianuarie 2012, l-a ajutat pe același magistrat să primească de la denunțătorul D.S. suma de 90.000 RON și 80.000 euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante, banii fiind găsiți asupra inculpatului E.C.M.

În cursul urmăririi penale, prin hotărârea nr. 45 din 01 februarie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, a încuviințat luarea măsurii preventive a reținerii față de învinuitul B.M.I., pe o durată de 24 ore, începând de la data de 01 februarie 2012, ora 13:50, până la 02 februarie 2012, ora 13:50.

Prin hotărârea nr. 47 din 01 februarie 2012 Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, a încuviințat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B.M.I.

În cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii, întrucât suma de 80.000 euro și 90.000 RON, care a fost găsită asupra inculpatului E.C.M. cu prilejul constatării infracțiunii flagrante, a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către martorul denunțător D.S., așa cum reiese din procesele-verbale întocmite la 26 ianuarie 2012 și 27 ianuarie 2012. La data de 03 februarie 2012, s-a procedat la restituirea sumei de bani mai sus menționate către D.S., așa cum reiese din procesul verbal întocmit la aceeași dată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul, secției I penală, a Curții de Apel București, la data de 24 februarie 2012.

Prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2012, în conformitate cu art. 300 C. proc. pen., Curtea a constatat regularitatea actului de sesizare, rechizitoriul nr. 17/P/2012 emis la data de 24 februarie de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Corupției, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 263 C. proc. pen.

Prin conformare la dispozițiile art. 323 C. proc. pen., după prezentarea succintă a actului de sesizare, Curtea a încunoștințat inculpații cu privire la dreptul la tăcere precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări, personal, coinculpaților, martorilor și de a da explicații ori de cate ori socotesc că este necesar.

Inculpatul B.M.I. s-a prevalat de dreptul la tăcere iar inculpații E.C.M. și S.M. au consimțit să dea declarații cu privire la fapta și învinuirea reținută prin actul de inculpare, depozițiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

În cursul cercetării judecătorești, în ședința de judecată din data de 3 aprilie 2012, au fost audiați în mod nemijlocit și în condiții de contradictonalitate martorii propuși prin rechizitoriu, denunțătorul D.S. și martorii M.G. -prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, P.A.N., V.M.C., B.A.- din cadrul poliției judiciare Direcția de Investigații Criminale, Serviciul de Combatere a Infracțiunilor contra patrimoniului -I.G.P.R., desemnați să efectueze cercetarea penală, sub supravegherea procurorului inculpat B.M.I., în Dosarul nr. 2/P/2011 în care denunțătorul D.S. este învinuit de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, Ș.E. - învinuită în același dosar, tot pentru complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, Ș.D., fiul martorei Ș.E.

În ședința de judecată din data de 17 aprilie 2012 Curtea a procedat, în aceleași condiții de contradic tonalitate, la ascultarea, nemijlocită, a celuilalt denunțător în cauză, martorul M.M., subcomisar în cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră.

Inculpatul B.M.I., după audierea tuturor martorilor propuși prin rechizitoriu, în ședința de judecată din data de 15 mai 2012, a consimțit să dea declarații, fiind ascultat în condițiile art. 323 C. proc. pen., depoziția fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea a reținut că inculpatul B.M.I. funcționa, la data de 1 noiembrie 2012, ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar la data de 2 noiembrie 2012 a primit spre soluționare Dosarul nr. 2/P/2011 având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în dauna părții vătămate Z.I. (O.Z., cunoscută actriță și moderatoare TV), de către M.R., L.R., C.I., B.S.C., M.Ș., R.M. „zis N.”, V.Ș.I., P.I., cunoscut ca „dosarul vrăjitoarelor".

Inculpatul B.M.I. a fost desemnat, în calitate de procuror, să efectueze supravegherea urmăririi penale, dosarul fiind trimis la I.G.P.R. - Direcția de Cercetări Penale în vederea efectuării cercetărilor, unde a fost repartizat ofițerilor de poliție V.M.C., P.A.N. și B.A.

La data de 12 decembrie 2011, ofițerii de poliție au dispus începerea urmăririi penale, împotriva persoanelor menționate, printre care și împotriva lui D.S. și Ș.E. pentru complicitate la înșelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., existând probe că D.S. i-a sprijinit pe inculpații L.R., M.R., B.S.C. și C.I. prin acordarea unui împrumut bănesc prin interpusa sa, învinuita Ș.E., părții vătămate Z.I. aceasta din urmă fiind determinată, prin manopere frauduloase, să încheie mai multe contracte de împrumut cu garanție imobiliară, la un preț subevaluat în raport cu valoarea de circulație, în realitate fiind vorba de activități disimulate, de cămătărie.

Măsura a fost confirmată de procurorul B.M.I. prin rezoluția din 12 decembrie 2011 ora 9:00 iar în dimineața zilei de 13 decembrie 2011, lucrătorii de poliție au efectuat mai multe percheziții domiciliare, de la domiciliul învinuitului D.S. au fost ridicate, în urma percheziției, acte, bani și mai multe obiecte, printre care și aparatură de interceptare și bruiere a comunicațiilor, aspecte consemnate în procesul-verbal de percheziție domiciliară.

La aceeași dată, 13 decembrie 2011, procurorul de caz, inculpatul B.M.I. a întocmit referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, sesizând Tribunalul Ilfov, cu privire la inculpații L.R., M.R., B.S.C. și C.I., iar față de învinuiții D.S. și Ș.E. a dispus prin ordonanță, luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, măsură pe care, ulterior, nu a mai prelungit-o (ordonanța și declarațiile ofițerilor de cercetare penală).

În ziua de 23 ianuarie 2012, D.S. a fost contactat de inculpatul S.M., o persoană cunoscută, din anturajul său, prin intermediul cumătrului său, M.M. Inculpatul S.M. i-a avansat propunerea venită din partea procurorului - prin intermediul inculpatului E.C.M. - persoană apropiată acestuia, de încredere și, de asemenea, prieten foarte bun cu inculpatul S.M. „de a o da la pace" în schimbul sumei de 300.000 euro. Pentru a-l convinge pe D.S. de încrederea pe care o are în inculpatul E.C.M., la începutul discuțiilor și ulterior, pe parcursul întâlnirilor succesive din 24 ianuarie și 25 ianuarie 2012, inculpatul S.M. a subliniat „e crescut de mine copilul acesta", afirmând, totodată, și relația inculpatului E.C.M. cu procurorul B.M.I., menționând că este ca un frate pentru magistrat întrucât „e prieten cu acesta din copilărie. Este singurul om de lângă acesta". Aceste asigurări au avut rolul de a-l convinge pe denunțător că dacă va remite banii pretinși, va beneficia de o soluție de netrimitere în judecată.

După ce i-a prezentat posibilitatea de a „o da la pace cu procurorul" în sensul ca magistratul să-i soluționeze favorabil dosarul în care era cercetat în calitate de învinuit, inculpatul S.M. a inițiat o nouă întâlnire cu D.S., prin intermediul lui M.M., întâlnire ce avut loc în ziua de 24 ianuarie 2012 în Stația O. Udriște.

Aici, inculpatul S.M. i-a făcut cunoștință denunțătorului cu inculpatul E.C.M. care i-a pretins, în numele procurorului B.M.I., suma de 300.000 euro aspect care l-a contrariat și intrigat pe denunțător având în vedere că, inculpatul S.M. îi spusese, anterior, că folosul pretins ar fi de 100.000 euro.

În ziua de 24 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. i-a avansat, în mod direct, denunțătorului propunerea venită din partea procurorului B.M.I., dorind să se asigure că acesta acceptă să dea suma de bani pretinsă în schimbul facilitării situației sale juridice.

În cadrul discuțiilor, inculpatul E.C.M. l-a asigurat pe denunțătorul D.S. că îl va duce la biroul procurorului unde acesta îi va lua o declarație atât lui cât și numitei E. (Ș.E., învinuită în dosarul 2/P/2011 al Parchetului Tribunalului Ilfov și presupus interpusă a învinuitului D.S.". Te iau de mână, te duc în ...[neinteligibil] ...dar nu singur, cu E.", „Ce pot eu să fac, asta pot să fac", „dar nu cumva să ai vreo discuție, o secundă, vis-a-vis de ceva. El îți spune ce declarație trebuie să dai și cu E.".

Astfel, inculpatul E.C.M. a afirmat textual „am înțeles de la S.M. că nu vrei să faci un prim pas", „adică cât să-i dai lui", „...cum ar veni, nu?", „Ia-o cum vrei. El (n.n. procurorul B.M.I.) mi-a spus că mâine seară eu pot foarte bine să te duc la ...[neinteligibil]...în birou ...[neinteligibil]...", „Nu, eu vreau un ră..., eu vreau...și ieri am vrut să mă-ntâlnesc cu tine și vreau s-aud nu din gura lui (n.n. S.M.), ci din gura ta ...[neinteligibil]...: da sau nu" (a se vedea procesul verbal din 13 februarie 2012, de redare în formă scrisă a conținutului convorbirii ambientale purtate la data de 24 ianuarie 2012).

Discuția din 24 ianuarie 2012 a fost interceptată și înregistrată în mediu ambiental de către denunțătorul D.S. prin mijloace proprii fiind redată în forma scrisă, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 13 februarie 2012.

La data de 25 ianuarie 2012, D.S. a formulat denunțul în cauză, depunând și suportul interceptării și înregistrării efectuată la 24 ianuarie 2012. Denunțul și declarațiile date de martorul D.S. sunt susținute, sub aspectul concordanței lor cu împrejurările de fapt petrecute la data de 24 februarie 2012, de discuțiile purtate la acea dată, interceptate, în mediu ambiental, de denunțător, redate fidel în cuprinsul procesului verbal amintit.

Instanța a reținut că înregistrarea efectuată de denunțătorul D.S., din data de 24 ianuarie 2012 care conține propriile convorbiri purtate cu inculpații S.M. și E.C.M. este un mijloc de probă, în sensul art. 916 alin. (2) C. proc. pen. și, la data prezentării ei organului de urmărire penală, a avut menirea de a releva date temeinice de natură să convingă asupra verosimilității denunțului formulat de D.S.

Totodată, Curtea a remarcat rolul avut de această probă în relevarea modului în care s-a luat rezoluția infracțională inițială, precum și susținerea pe care o are, în mod verosimil, în contextul analizei circumstanțelor factuale desprinse din discuțiile ambientale înregistrate ulterior și autorizate în condițiile art. 911 C. proc. pen.

Referitor la împrejurările discuției purtate la data de 24 ianuarie 2012 a reținut că inculpatul E.C.M., la prezentarea materialului de urmărire penală, după ce, în prezența apărătorului său ales, a luat cunoștință de întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv de conținutul informativ al interceptărilor și înregistrărilor în mediul ambiental, a precizat că, în ziua de 24 ianuarie 2012 s-a întâlnit cu inculpatul S.M. și denunțătorul D.S., la stația O. Udriște și a recunoscut că a pretins de la denunțător suma de 300.000 euro pentru ca procurorul B.M.I. să adopte „soluția favorabilă pe care o dorea D.S.".

Același inculpat a susținut că a aflat de la coinculpatul S.M. că procurorul B.M.I. instrumentează un dosar în care este cercetat D.S. și tot inculpatul S.M. i-a solicitat să discute cu procurorul pentru a-l convinge să dea o soluție favorabilă denunțătorului.

După întâlnirea de la Stația O. Udriște, a avut o întrevedere cu procurorul B.M.I., a purtat o discuție privitoare la dosarul în care este cercetat D.S., context în care procurorul a făcut referire și la „E." - o altă persoană cercetată în dosar și i-a spus că „Sebi și E. pot veni când vor ei la parchet dar numai dacă sunt dispuși să de declarații sincere", fără să poarte discuții referitoare la „ridicarea măsurilor asigurătorii", luate față de denunțător ori în legătură cu vreo disjungere a cauzei.

În același sens este și declarația din cursul urmăririi penale, după punerea sub acuzare și cu privire la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, unde inculpatul B.M.I. a arătat, în mod concordant cu cele susținute de inculpatul E.C.M., că la întâlnirea din 24 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. i-a spus că D.S. era speriat pentru că i se blocaseră conturile și i se făcuse percheziție, și că în cadrul acestei discuții avute cu inculpatul E.C.M., i-a precizat că la dosar nu are probe suficiente și că o să dispună față de D.S., scoaterea de sub urmărire penală, fiind posibil să fi menționat că va dispune disjungerea cauzei.

În mod concordant, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B.M.I. a recunoscut că s-a întâlnit, la data de 24 ianuarie 2012, cu inculpatul E.C.M. care l-a întrebat dacă în „dosarul vrăjitoarelor" îl cercetează și pe D.S., confirmându-i inculpatului E.C.M. că îl cercetează pe D.S. În aceste context, E.C.M. i-a comunicat că D.S. era speriat rău și este în stare să facă orice numai să îl lase în pace. A mai arătat că i-a spus inculpatului E.C.M. că trebuie ca D.S. să declare numai adevărul și că poate veni oricând la parchet cu Ș.E. pentru că oricum celor doi nu are ce să le facă și o să le dea o soluție de scoatere, la final.

În declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale, inculpatul S.M. a relatat că a aflat de la D.S. că ar avea probleme din cauza dosarului în care este cercetat și i-a promis acestuia că va încerca să îl ajute, gândindu-se să îi solicite sprijinul inculpatului E.C.M. de la care aflase că era în relații apropiate cu procurorul.

În fața instanței, același inculpat, și-a nuanțat susținerile însă a arătat, în mod concordant, că i-a spus inculpatului E.C.M. că prietenul său D.S. are o problemă și vrea să o rezolve cu domnul procuror iar inculpatul E.C.M. i-a spus că, pentru a lua legătura cu domnul procuror, D.S. trebuie să dea 100.000 euro. A precizat: „Am luat legătura cu D.S. și i-am spus că trebuie să dea 100.000 euro".

Din coroborarea declarațiilor date de inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. cu privire la circumstanțele factuale relevate de întâlnirea din data de 24 ianuarie 2012 cu declarațiile denunțătorului D.S., a rezultat, cu caracter de certitudine, că, inițial, propunerea de soluționare favorabilă a dosarului în care denunțătorul era cercetat în calitate de învinuit, contra unei sume de bani, a venit din partea procurorului B.M.I. prin intermediul lui E.C.M. și a ajuns la denunțător, prin intermediul coinculpatului S.M. - persoană din anturajul denunțătorului.

După medierea de către inculpatul S.M. a întâlnirii cu denunțătorul, inculpatul E.C.M. a formulat, în mod direct, denunțătorului D.S. pretinderea procurorului de a da bani, în schimbul soluției de netrimitere în judecată.

Cu același caracter de certitudine, dedus din coroborarea, într-o cheie de interpretare logică, a acelorași declarații ale coinculpaților cu conținutul informativ al convorbirii ambientale din data de 24 ianuarie și declarațiile denunțătorului D.S., instanța de fond a reținut că inculpatul B.M.I. a discutat cu inculpatul E.C.M. măsurile procedurale și procesuale ce le va dispune, contrar îndatoririlor sale de procuror, în favoarea denunțătorului D.S., în schimbul remiterii de către denunțător a banilor corupției.

Astfel, în cadrul întâlnirii din data de 25 ianuarie, inculpatul E.C.M. i-a confirmat, în mod precaut și laconic, denunțătorului D.S. că va obține ridicarea sechestrului asigurător, într-o primă fază și după aceea, disjungerea și scoaterea de sub urmărire penală, într-o a doua fază, precizând și că suma pretinsă, de 300.000 euro, nu va suferi modificări.

Aceste precizări i-au fost prezentate inculpatului E.C.M. chiar de inculpatul B.M.I. în cadrul întâlnirii avute de aceștia, la data de 24 ianuarie, recunoscută, procurorul fiind singurul în măsură, datorită pregătirii juridice avute, să identifice căi de soluționare a dosarului,în cursul urmăririi penale, în favoarea învinuitului pe care îl cerceta.

Relevanță, în acest sens, prezintă în opinia instanței discuțiile purtate în cadrul întâlnirii din data de 25 ianuarie 2012 între inculpații E.C.M. și S.M. cu denunțătorul D.S., astfel cum rezultă din procesul verbal de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor ambientale interceptate și înregistrate în mod autorizat, conform art. 911 C. proc. pen.

În cadrul acestei întâlniri, inculpatul S.M. i-a făcut cunoscut inculpatului E.C.M. că denunțătorul este dispus să remită prima tranșă de 100.000 euro cu condiția să i se garanteze rezolvarea favorabilă a dosarului. În acest context, inculpatul S.M. neștiind, din cauza limbajului juridic, ermetic pentru un profan, să se exprime, i-a cerut denunțătorului să spună el care sunt soluțiile pe care procurorul promisese să le adopte în schimbul sumei pretinse. D.S. a afirmat textual: „că mi se ridică sechestrul asigurător", „și mi se disjunge" iar răspunsul inculpatului E.C.M. care în cadrul întâlnirii a dat dovadă -așa cum s-a subliniat - de precauție în exprimare și de multă prudență, a fost: „OK! ți-am spus lucrul ăsta"... Uite, ți-am spus o dată. Bănuiesc că știi..."

Tot în cadrul discuțiilor din data de 25 ianuarie 2012 inculpatul E.C.M. i-a atras atenția denunțătorului să fie prudent „nu mai folosi cifre, te rog eu frumos!" și a confirmat, cu privire la cuantumul folosului pretins - 300.000 euro că va rămâne așa cum s-a stabilit: „N-are ce să se modifice. Eu am venit cu lucruri clare. Foarte clare !".

Din conținutul informativ al discuțiilor purtate la data de 25 ianuarie 2012 de către inculpatul E.C.M. cu denunțătorul D.S. rezultă modalitatea de pretindere a folosului, în două tranșe precum și că: prima tranșă trebuie remisă cât mai repede pentru a ajunge la procuror, inculpatul comunicându-i denunțătorului că, pe data de 15 februarie, procurorul va finaliza dosarul.

Discuțiile cu privire la finalizarea urmăririi penale, la data de 15 februarie 2012 au fost recunoscute atât de inculpatul B.M.I. cât și de ofițerii de poliție judiciară, martorii P.A.N., V.M.C. și B.A.

Susținerile denunțătorului D.S. că inculpatul E.C.M. i-a comunicat data de 15 februarie 2012, ca dată a finalizării dosarului, atestă împrejurarea că inculpatul E.C.M. era la curent cu activitatea de cercetare efectuată în dosar și fusese informat de procurorul B.M.I. cu privire la măsurile pe care le va lua, în favoarea denunțătorului. Realitatea susținerilor denunțătorului privind discuțiile avute anterior cu inculpatul E.C.M. despre darea sumei de 100.000 euro cât mai repede, pentru a vedea procurorul „că există bunăvoință", este confirmată de afirmațiile inculpatului E.C.M. surprinse prin interceptarea ambientală a întâlnirii din 25 ianuarie 2012: „eu am spus că miercuri seara trebuie...", „eu vorbeam de seara asta... Sunt bătute niște lucruri în cuie, ca să meargă totul bine. Eu dacă mut ceva, înseamnă că ceva nu e în regulă", nu ți-am zis de ăia trei!", „eu ți-am zis de una singură!", „ca să-nțeleagă omu' că-i O.K. și că e în regulă!", „eu, cel târziu în seara asta, să zicem că-i târziu....Eu mâine trebuie să mă duc cu ceva", iar cea de-a doua tranșă, pană „pe data de zece februarie cel târziu", „până pe zece, pentru ca pe cinșpe termină problema!".

Având serioase temeri cu privire la riscul de a fi indus în eroare de cei doi inculpați care i-au spus că, dacă va da banii procurorului, va scăpa de dosar, dat fiind și cuantumul însemnat al folosului pretins, denunțătorul D.S. a insistat să aibă garanția că suma de bani va ajunge, într-adevăr în mâinile procurorului și, în schimbul ei, va primi soluția de netrimitere în judecată.

Inculpatul S.M. - apropiat al denunțătorului, a încercat, în permanență să îl convingă pe denunțător că inculpatul E.C.M. este o persoană de încredere a procurorului și cel care intermediază primirea banilor. La rândul lui, inculpatul E.C.M. a confirmat și el apropierea de procuror și rolul avut, afirmând față de denunțător „Când cineva te trimite pe tine să rezolvi o problemă, tu ce zici, îl cunoaște?" Păi eu sunt pus în postura de a rezolva un lucru: Ce zici mă cunoaște?

S-a reținut în baza probelor administrate că atât inculpatul E.C.M. cât și inculpatul S.M. s-au preocupat să ofere denunțătorului o garanție, că înainte de a da prima tranșă, de 100.000 euro, din folosul pretins, i se va media o întâlnire cu procurorul B.M.I. În plus, cei doi inculpați au fost de acord, pentru a înlătura aprehensiunile denunțătorului, ca suma de bani să fie încredințată de acesta, cumătrului său, M.M. care să rămână cu banii într-un loc public prestabilit, însoțit de S.M. și doar după ce denunțătorul va fi dus de inculpatul E.C.M. la întâlnirea cu procurorul B.M.I. și numai în cazul în care este mulțumit de garanțiile pe care i le oferea magistratul, denunțătorul D.S. urma să remită banii.

În acest sens, relevantă este afirmația inculpatului E.C.M. în cadrul discuției din data de 25 ianuarie 2012 „n-avem cum să ajungem acolo (n.n. la biroul procurorului), până nu rezolvăm prima problemă! Ți-am zis!", „Facem altcumva, ascultă-mă o secundă!", „îi lăsăm pe ăia, pe el și cu ce mai știu de cineva, da?", „îi lăsăm undeva! îi lăsăm undeva și tu mergi cu mine, precum și afirmația inculpatului S.M.: „Și te duci tu cu el, vedeți despre ce e vorba acolo...", „cum se confirmă, în secunda număru'unu, ia frati-miu! Și du-te cu Dumnezeu!".

În cadrul discuțiilor avute cu inculpații E.C.M. și S.M., la întâlnirea din data de 25 ianuarie, denunțătorul D.S. a înțeles modul în care trebuie să remită suma pretinsă, precum și cuantumul sumei, fixat de cei doi inculpați și le-a spus că va încerca să facă rost, până în ziua următoare, de suma de 100.000 euro care reprezintă prima tranșă pe care trebuia să o dea.

Din imaginile înregistrate la acea dată, rezultă că, în jurul orelor 22:05 inculpatul E.C.M. a plecat din locul în care s-au aflat denunțătorul D.S. și inculpatul S.M. iar când a revenit, după câteva minute, i-a spus denunțătorului că, a doua zi dimineața, trebuie să meargă la biroul procurorului, afirmând „mâine dimineață la 10 jumătate, trebuie să fim la Buftea" accentuând, Asta mi-a scris acum! (din procesul-verbal din data de 16 februarie 2011 în care este redat listingul convorbirilor telefonice a rezultat că, în seara de 25 ianuarie 2012, în intervalul orar 22:22:33 - 22:32:49 inculpatul E.C.M. a comunicat cu procurorul B.M.I.

Conform celor convenite anterior cu inculpații E.C.M. și S.M., a doua zi, la data de 26 ianuarie, denunțătorul D.S. l-a contactat telefonic pe cumătrul său M.M. și i-a făcut cunoscut faptul că, în cursul zilei, trebuie să lase în posesia sa și a lui S.M. „niște bănuți, și ai tu grijă de ei".

Totodată denunțătorul D.S. i-a făcut cunoscut lui M.M. că i se promisese de către S.M. și E.C.M. că procurorul B.M.I., în schimbul sumei de 300.000 euro, va adopta o soluție favorabilă pentru el, în dosarul în care este cercetat, urmând ca, o primă tranșă, să fie remisă în cursul acelei zile.

În ziua de 26 ianuarie 2012, după ce a luat la cunoștință aceste aspecte, M.M. a formulat, la rândul său, un denunț (declarațiile denunțătorilor D.S., M.M. denunțul formulat de M.M. și declarațiile date la 31 ianuarie 2012 de acesta.

A mai reținut instanța că la data de 26 ianuarie D.S. l-a sunat pe inculpatul S.M. și i-a făcut cunoscut că o cunoștință a sa a plecat după bani la Găiești și Târgoviște pentru a lua, de la casele de schimb valutar la care sunt amândoi asociați, banii ce reprezintă prima tranșă de 100.000 euro, spunându-i, totodată, că suma respectivă nu va fi doar în euro ci și în RON „vreun miliard de ROL". Denunțătorul și-a exprimat temerea că persoana trimisă să aducă banii, din cauza condițiilor meteo nefavorabile nu va putea ajunge la casa de schimb valutar.

Inculpatul S.M. i-a comunicat inculpatului E.C.M. că D.S. a plecat după bani și a afirmat că din cauza vremii, se circulă greu.

Denunțătorul D.S. l-a apelat, din nou, pe inculpatul S.M. și i-a spus că mașina care plecase după bani a rămas înzăpezită, dar că va face tot posibilul să intre în posesia banilor... „în seara asta pentru mâine".

În după amiaza aceleiași zile, inculpatul S.M. a purtat o altă convorbire telefonică cu denunțătorul D.S. care a precizat că, din cauza drumurilor înzăpezite nu a reușit să ajungă să ia bani „banii sunt opriți acolo (n.n. la casele de schimb valutar)... „și... și... pleacă văru-miu mâine dimineață, a zis că se duce de la șase. La șase-șapte pleacă să ia bănuții".

Același inculpat i-a comunicat denunțătorului D.S. că a convenit cu inculpatul E.C.M. ca remiterea primei tranșe să se amâne până în momentul în care poate face rost de bani" „S. nu mai, nu mai e niciun fel de problemă, frate-miu, că...", „Vede că ai bunăvoință, vede că tu te zbați. I-am spus că timpul acesta așa a fost să fie, asta e. Dacă nu se poate mâine și nici poimâine, se face, eu așa am vorbit eu".

Probele administrate au relevat faptul că în dimineața zilei de vineri, 27 ianuarie, denunțătorul D.S. l-a sunat pe inculpatul S.M. și l-a asigurat că va fi în posesia banilor, comunicându-i, ulterior, că suma de bani a fost luată: „optzeci, optzeci de mii euro" și „nouă, nouă sute milioane, în ROL".

Astfel, inculpatul E.C.M. a fost asigurat de coinculpatul S.M. că prima tranșă de 100.000 euro va fi remisă în cursul acelei zile „astăzi se rezolvă orice fel de speță". În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul S.M. și denunțătorul D.S. au folosit un limbaj codificat folosind cuvântul teren atunci când s-au referit la procurorul B.M.I. (procesul-verbal din 31 ianuarie 2012 de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice purtate la 27 ianuarie 2012).

Având asupra sa echivalentul a 100.000 euro, reprezentând suma de 90.000 RON și 80.000 euro, denunțătorul D.S. împreună cu denunțătorul M.M. s-au întâlnit la restaurantul H.C. cu inculpații S.M.

Inițial, la întâlnire a vorbit D.S. care le-a spus celor doi inculpați „am, am lăsat cașcavalul în mașină, da' am lăsat banii în mașină, mă".

La începutul discuțiilor, inculpatul E.C.M. i-a comunicat denunțătorului D.S. că întâlnirea cu procurorul B.M.I. va avea loc în acea seară, cum a promis în discuțiile lor anterioare „ne vedem cu omu', discutăm cu el".

În acest sens, E.C.M. a precizat că denunțătorul D.S. trebuia să lase telefoanele în acel restaurant, urmând ca deplasarea să se facă cu autoturismul celui prim menționat spre locul în care era stabilită întâlnirea cu procurorul B.M.I., că banii vor fi luați cu ei și, după întâlnirea cu magistratul, D.S. trebuie să-i remită suma de bani, după care îl va lăsa pe acesta la un taxi iar el își va continua drumul. Astfel, inculpatul E.C.M. a afirmat „...mergem cu ei (n.n. banii). Da? Eu plec mai departe și te las pe tine la un taxi, undeva", „Tu cu mine în mașină mergi. Luăm ăla (n.n. suma de bani) lângă tine, să fie lângă tine. Am vorbit...".

Denunțătorul D.S. i-a spus însă inculpatului E.C.M. că înțelegerea nu a fost așa, ci în sensul că banii vor fi lăsați asupra denunțătorului M.M. și inculpatului S.M., care rămâneau în restaurant. Astfel, D.S. a afirmat că trebuie să vină și M.M., astfel că „cumătru' rămâne cu cașcavalu' aici", împreună cu inculpatul S.M. Ulterior, după ce denunțătorul D.S. discuta cu procurorul B.M.I. și primea de la acesta confirmarea că erau reale susținerile privind implicarea procurorului pentru soluționarea favorabilă a dosarului în cauză, denunțătorul trebuia să revină la restaurant și să-i remită inculpatului E.C.M. prima tranșă de 100.000 euro din folosul pretins. Inculpatul E.C.M. a precizat că a crezut că vor lua banii cu ei „ca să nu mai facem cincizeci de mii de drumuri", însă va respecta planul inițial și, după întrevederea cu procurorul, se va întoarce cu denunțătorul D.S. la restaurant, unde îi vor aștepta M.M. și S.M.

În aceleași împrejurări, inculpatul E.C.M. l-a asigurat, încă o dată, pe denunțătorul D.S. că procurorul B.M.I. va dispune, cu privire la el, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în cauză, precum și disjungerea cauzei, în ceea ce-l privește pe același denunțător.

Astfel, referindu-se la „disjungerea în dosar" și la ridicarea măsurilor asigurătorii, E.C.M. a precizat că procurorul B.M.I. le va dispune cel mai devreme în ziua de luni, 30 ianuarie 2012, pentru că „...mai devreme nu se poate, că e sâmbătă, duminică", precum și că același procuror i-a spus că era necesar ca mai întâi să îi mai ia o declarație denunțătorului D.S. Inculpatul E.C.M. a mai menționat că procurorul B.M.I. va dispune și soluția de scoatere de sub urmărire penală față de denunțător, dar numai după ce acesta din urmă va da și diferența de 200.000 euro, termenul limită pentru remiterea celei de-a două tranșe din folosul pretins, fiind data de 10 februarie 2012, afirmând „ne vedem în februarie".

În discuții a intervenit și inculpatul S.M. întărind afirmațiile inculpatului E.C.M. „S., să-ți spună fratele tău. La așa ceva, trebuie să rămâneți frați, Crede-mă ce-și spun trebuie să rămâneți frați! Crede-mă!"

În prezența cumătrului său M.M., denunțătorul D.S. le-a arătat inculpaților S.M. și E.C.M. banii aflați într-o pungă galbenă din plastic pe care a adus-o personal, din mașină (procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 27 ianuarie 2012, declarațiile denunțătorilor D.S. din 2 februarie 2012 și M.M. din 31 ianuarie 2012).

La întâlnirea de vineri, 27 ianuarie, inculpatul E.C.M. a comunicat cu procurorul B.M.I. prin schimburi de mesaje tip SMS. Astfel, la ora 17:08, inculpatul E.C.M., S.M. i-a transmis procurorului B.M.I. textul „ Vreau să trec 5 min? Te sun și ne vedem acolo?", iar la ora 17:33, i-a comunicat „Te rog nu pleca pană nu te sun". Ca urmare a acestor demersuri, B.M.I. a răspuns, la ora 17:57, că „Sunt la I.G.P.", iar, ulterior, după ce inculpatul E.C.M., prin mesajul expediat la ora 17:59, l-a întrebat „Poți să vi acolo în 30-40 min?", procurorul i-a menționat, la ora 18:23, că „Nu ptr. ca sunt unde în Jilava te apelez eu peste 2 ore".

Potrivit răspunsurilor primite de la procuror, inculpatul E.C.M. le-a comunicat denunțătorilor și coinculpatului S.M. că întâlnirea cu procurorul B.M.I. se amână, deoarece acesta avea treabă la I.G.P. iar apoi că amânarea va fi de circa două ore, pentru că procurorul audia niște persoane la Jilava.

După ce s-au scurs cele aproximativ două ore invocate de procuror, inculpatul E.C.M. i-a transmis acestuia, la orele 20:41, un alt mesaj SMS „Pot să merg dacă ați terminat. Ajung în 30 min. Mulțumesc". Iar, la ora 24:04 a primit de la procurorul B.M.I. următorul răspuns: Nu avem cum să ne vedem azi că am de rezolvat niște probleme.

După primirea mesajului, inculpatul E.C.M. i-a spus denunțătorului D.S. că a fost înștiințat de procurorul B.M.I. că nu mai poate da curs întâlnirii stabilite pentru acea seară, deoarece are de rezolvat niște probleme. Cu toate acestea, E.C.M. i-a precizat denunțătorului D.S. că va continua să țină legătura cu procurorul B.M.I. și că este posibil să reușească să stabilească cu acesta, ca întâlnirea să aibă loc în acea noapte sau în ziua următoare.

Astfel, la ora 21:40, inculpatul E.C.M. i-a transmis procurorului B.M.I. printr-un mesaj SMS „Indiferent de oră dacă doriți să trec, eu vin. Mulțumesc", iar în ziua de 28 ianuarie „La ce oră ne putem auzi? Mulțumesc" (procesul-verbal din 31 ianuarie 2012, de redare în formă scrisă a conținutului comunicărilor telefonice din 27 ianuarie 2012 și 28 ianuarie 2012).

Tot în cadrul întâlnirii din data de 27 ianuarie, inculpatul E.C.M. i-a evidențiat și denunțătorului M.M. legătura de încredere avută în procurorul B.M.I., S.M., precizând că îl cunoaște „... de douăzeci de ani" și relațiile foarte apropiate cu acesta „... rudă nu cunoștință" subliniind că procurorul este un om de cuvânt și denunțătorul D.S. nu trebuie să-și facă nici un fel de probleme, că i se va rezolva favorabil dosarul (procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la 27 ianuarie 2012, încheiat la 13 februarie 2012).

Înainte de a veni la întâlnirea de la H.C., D.S. i-a cerut lui M.M. să o contacteze pe Ș.E. pentru a-i face cunoscut că este necesar să meargă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov însă, Ș.D., fiul învinuitei i-a răspuns că, până marți, mama sa nu va putea da curs solicitării, fiind plecată din localitate (în acest sens, declarațiile denunțătorului D.S. sunt concordante cu cele ale denunțătorului M.M. și confirmate de martorul Ș.D. în depoziția sa, din 9 februarie 2012, și ulterior, în fața instanței de fond, în acord cu conținutul informativ al convorbirilor telefonice purtate la 27 ianuarie 2012 ora 17:31:55 și ora 17:32:43, redate în formă scrisă în procesele-verbale din data de 3 februarie 2012 și respectiv 31 ianuarie 2012).

În cursul zilei de, sâmbătă, 28 ianuarie 2012, inculpatul S.M. l-a sunat pe E.C.M. și i-a făcut cunoscut că așteaptă un semn de la procurorul B.M.I. în legătură cu întrevederea care trebuie să aibă loc între acesta și denunțătorul D.S. (procesul-verbal din 1 februarie 2012 de redare în formă scrisă a conținutului convorbirii telefonice din 28 ianuarie 2012, ora 23:17).

Inculpatul S.M. i-a comunicat denunțătorului D.S. că întâlnirea va avea loc la un moment ulterior pe care i-l va face cunoscut, la timpul potrivit (procese-verbale de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice din 28 ianuarie 2012, ora 14:16:37, 10:24:08, 13:56:26 - încheiate la 31 ianuarie 2012 și 3 februarie 2012).

În după amiaza aceleiași zile, inculpatul E.C.M. i-a transmis denunțătorului D.S. prin intermediul coinculpatului S.M. că dorește să se întâlnească, în același loc în care se întâlniseră în seara precedentă, justificând că a stabilit o întâlnire cu procurorul, așa cum promisese anterior (procesul-verbal de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice din 28 ianuarie 2012, ora 16:14.13 și 17.10:03).

Seara, denunțătorul D.S. s-a deplasat la restaurantul H.C. însoțit de M.M. iar, după câteva minute, a venit în același loc și inculpatul S.M. La masă cu inculpatul S.M. a rămas denunțătorul M.M. iar denunțătorul D.S. împreună cu inculpatul E.C.M. s-au mutat la o altă masă, pentru a discuta separat, în prealabil denunțătorul lăsându-și telefoanele mobile, în alt loc, potrivit solicitării lui E.C.M.

Inculpatul E.C.M. i-a spus denunțătorului că stabilise cu procurorul B.M.I. o întâlnire în acea seară însă pentru că denunțătorul nu a ajuns în 30 de minute, la restaurantul unde îl aștepta E.C.M., nu a mai fost de acord să dea curs întâlnirii din considerente ce țin de protecția sa, întrucât procurorul știa că este monitorizat de către Direcția Națională Anticorupție și cunoștea că pentru realizarea în siguranță a unei întâlniri, aceasta trebuie să aibă loc în 30 de minute, interval de timp prea scurt pentru ca organele judiciare să se poată organiza și deplasa în teren.

Totodată, inculpatul E.C.M. i-a dezvăluit denunțătorului că datorită măsurilor de prevedere pe care era nevoit să le ia, a stabilit cu procurorul ca, marți 31 ianuarie 2012 între orele 10 și 12, denunțătorul D.S. să se prezinte la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov însoțit de Ș.E., ocazie cu care procurorul îi va primi și audia după care îi va înmâna denunțătorului actul prin care se dispune ridicarea măsurilor asigurătorii, urmând ca, după ce părăsește sediul parchetului, denunțătorul să înmâneze inculpatului E.C.M. acea primă tranșă de 100.000 euro.

În acest sens, inculpatul E.C.M. i-a precizat denunțătorului: Deci, fii atent! Ascultă-mă! Asta-i parola! Te rog din inimă! Marți, între zece și doișpe', noi trebuie să fim la birou. Nu mă pune să intru. Nu mă pune să intru. O să intrați voi doi. Eu să aștept jos. El (n.n. procurorul B.M.I.) știe cu siguranță că dacă între zece și doișpe' voi urcați sus, cu siguranță ăia (n.n. prima tranșă de 100.000 euro) sunt la mine. Cu toate că o să fie la tine. Două rugăminți am".

În contextul aceleiași convorbiri ambientale din seara de 28 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. i-a dezvăluit denunțătorului D.S. că procurorul B.M.I. s-a enervat când a aflat că, despre acțiunile care privesc beneficiul promis denunțătorului în legătură cu soluționarea favorabilă a dosarului în care acesta este cercetat, au cunoștință patru persoane (cu referire la inculpatul S.M. și denunțătorul M.M.), astfel că a impus ca aceste două persoane ultim menționate să fie excluse din ecuație și să li se spună că tot aranjamentul ar fi căzut. Referitor la acest aspect, inculpatul E.C.M. i-a spus denunțătorului D.S.: „ El, el m-a întrebat: «Bă, cu cine-ai fost, cum ai fost și cu...” Normal, să-i spun, ca să nu...", „Domn'e, zic: „Am fost noi patru!» și zice: «Bă, tu ești cretin la cap! Cum patru?! Bă, tu ești sănătos la creier?!...", „...Că i-am dat ieri la mesaje, mâncați-aș,.., de i-am rupt telefonul bun! I-am rupt telefonul bun! Și mi-a zis: „Nu, nu îmi da mesaje, nu mai îmi da mesaje!” Am o singură rugăminte. Te rog din inimă și din tot sufletul meu! Până nu se termină treaba vreau să iasă din schemă toată lumea și spune-le la toată lumea c-a căzut. Te implor".

Drept urmare, în finalul întâlnirii, denunțătorul D.S. s-a conformat acestei solicitări și le-a comunicat inculpatului S.M. și denunțătorului M.M. că intervenția care presupunea implicarea procurorului B.M.I. nu se va mai realiza, întrucât acesta avea niște probleme personale grave și a refuzat să continue acțiunile care privesc rezolvarea favorabilă a dosarului său (procesul verbal din 31 ianuarie 2012, de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la 28 ianuarie 2012, declarațiile martorilor M.M., din 31 ianuarie 2012 și D.S., din 01 februarie 2012).

În ziua de luni, 30 ianuarie 2012 inculpatul S.M. l-a apelat, în repetate rânduri, pe denunțătorul D.S., iar în cadrul discuțiilor purtate cu acesta, a insistat ca denunțătorul să meargă la parchet: „păi, vezi că te așteaptă acolo. Păi, omu,...omu' (n.n. procurorul B.M.I.) te așteaptă, frate, acolo. Deci a rămas stabilit. Te duci cu E., nu (procesul verbal din 10 februarie 2012, de redare în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice purtate la 30 ianuarie 2012, orele 10:40:47, 18:54:45, 20:21:41).

Această discuție atestă în opina instanței ca fiind reale susținerile inculpatului E.C.M. care i-a spus denunțătorului D.S., pe drum spre Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, că el l-a ținut la curent, în continuare, pe inculpatul S.M., deși - în seara de 28 ianuarie - i-a cerut denunțătorului D.S. să îi comunice că totul a căzut, în sensul că acțiunea privind remiterea banilor nu va mai fi finalizată: „mă, i-am zis eu, de aia...i-am zis: „bă marți dacă e indiferent prânz, după amiază...” „Eu știam că noi trebuie să mergem", motivul fiind acela că E.C.M. trebuia să îi remită inculpatului S.M., în schimbul participației sale, cota parte cuvenită din banii pretinși denunțătorului.

În seara zilei de 30 ianuarie 2012, la locuința sa, conform planului, inculpatul E.C.M. i-a solicitat denunțătorului să îl ia, în dimineața următoare, marți 31 ianuarie 2012, în jurul orelor 9:30, de Ia locuința sa din Pipera, urmând să se deplaseze împreună, cu autoturismul denunțătorului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov unde, în timp ce denunțătorul va vorbi cu procurorul B.M.I., el va aștepta afară spunându-i acestuia „mâine dimineață, la 9 jumătate. 9 jumătate' să fii la mine. Eu sunt gata, stau în fața casei la nouă jumătate' ", „...mâine mergem cu mașina ta..." (a se vedea procesul verbal din 15 februarie 2012, de redare în formă scrisă a conținutului dialogului ambiental purtat la 30 ianuarie 2012).

Inculpatul E.C.M. și denunțătorul D.S. și-au achiziționat telefoane și cartele SIM noi, pentru a putea ține legătura fără să existe riscul să le fie interceptate convorbirile și comunicările telefonice și, în seara de 30 ianuarie 2012, acasă la inculpatul E.C.M., au făcut schimb de numere de telefon.

După plecarea denunțătorului de la locuința sa, inculpatul E.C.M. i-a comunicat soției procurorului B.M.I. prin mesaj SMS „Doamne ajută. Mâine seară trecem pe la voi” (procesul-verbal din 10 februarie 2012 de redare în formă scrisă a comunicării telefonice purtate la 30 ianuarie 2012, ora 21:05:55).

În dimineața de 31 ianuarie 2012, în jurul orei 09:45 denunțătorul D.S. s-a prezentat la locuința inculpatului E.C.M., după care, utilizând autoturismul denunțătorului, s-au deplasat împreună la Buftea.

Pe timpul deplasării, denunțătorul D.S. i-a confirmat inculpatului E.C.M. că, în acord cu discuțiile purtate anterior, avea supra sa, „în torpedou", prima tranșă de 100.000 euro, menționând că va remite banii după ce se încheia întâlnirea stabilită între el și procurorul B.M.I. De asemenea, denunțătorul l-a asigurat pe inculpatul E.C.M. că va respecta și condiția impusă de către acesta privitoare la remiterea diferenței de 200.000 euro, până în data de 10 februarie 2012.

Luandu-și măsuri de prevedere, inculpatul E.C.M. și-a lăsat telefonul mobil acasă, aspect pe care l-a făcut cunoscut denunțătorului iar după ce au ajuns în Buftea, inculpatul E.C.M. a stabilit cu denunțătorul D.S. să-l aștepte la localul „P.R.", iar banii au rămas în torpedo-ul autoturismului.

D.S. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov și i-a spus jandarmului care era de serviciu la punctul de acces că este așteptat de către procurorul B.M.I., dar i s-a menționat că acesta nu venise încă la sediul parchetului. După ce a așteptat câteva minute, D.S. s-a dus la localul „P.R." și l-a înștiințat pe inculpatul E.C.M. că procurorul B.M.I. nu era la serviciu.

Contrariat, E.C.M. i-a solicitat denunțătorului D.S. să îi dea telefonul său mobil și a apelat-o pe soția sa, E.M.L., căreia i-a solicitat să-și deschidă telefonul.

Inculpatul E.C.M. a folosit telefonul mobil al denunțătorului, pentru a expedia, la ora 10:48, către soția sa, E.M.L., mesajul scris „suna pe soție (n.n. referire la B.C., soția procurorului B.M.I.) ... și spune-i că am ajuns aici (n.n. la Buftea) și nu este nimeni la la birou să iau actele".

După ce la ora 10:50, inculpatul E.C.M. a utilizat același aparat telefonic al denunțătorului pentru a trimite soției sale (la telefonul utilizat de el, pe care, din motive de prevedere, îl lăsase acasă) un alt SMS cu conținutul „Deschideți tel ca este inchis", inculpatul a primit de la E.M.L., la ora 10:50:15, mesajul „A plecat mai târziu au înțeles și vine acum".

Inculpatul E.C.M. a inițiat la ora 10:50:18, aproape în același timp cu momentul primirii acestui mesaj, un apel către telefonul său și a discutat cu E.M.L., care l-a atenționat să citească mesajul pe care tocmai i-l trimisese. După ce a citit mesajul, inculpatul E.C.M. i-a spus denunțătorului D.S. că procurorul B.M.I. se afla pe drum, spre Buftea și că trebuie să ajungă la parchet în câteva minute, lucru care s-a și întâmplat, așa cum rezultă și din nota de supraveghere operativă aflată la dosar. Inculpatul E.C.M. i-a sugerat denunțătorului D.S. să meargă, din nou, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar denunțătorul s-a conformat și, când a ajuns acolo, i s-a spus de către jandarmul de serviciu că procurorul B.M.I. tocmai venise la serviciu și a luat la audiere o altă persoană, fiind vorba de învinuita Ș.E.

Denunțătorul D.S. s-a întâlnit la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, cu Ș.D. (fiul învinuitei Ș.E.) și a aflat că mama acestuia era audiată de către procurorul B.M.I. și că acesta îi permisese și lui să asiste.

În jurul orei 13:20, procurorul B.M.I. a terminat audierea învinuitei Ș.E., astfel că aceasta și fiul său au părăsit sediul parchetului, iar procurorul a discutat în biroul său cu, ofițerii de poliție judiciară, martorii P.A.N. și V.M.C.

În jurul orelor 14:15, denunțătorul D.S. a ieșit din incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov și, în apropierea acestuia, s-a întâlnit cu inculpatul E.C.M., căruia i-a spus că merge să își cumpere un ceai. În acele împrejurări, inculpatul E.C.M. s-a interesat dacă „sunt camere" de luat vederi în sediul parchetului și, după ce denunțătorul D.S. i-a răspuns negativ, i-a spus acestuia că îl va însoți la parchet, argumentul fiind acela că era bine ca procurorul B.M.I. „să mă vadă cu tine!".

După ce au fost împreună la un magazin, inculpatul E.C.M. l-a însoțit pe denunțătorul D.S. la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, au intrat și pe durata a circa cinci minute au discutat cu jandarmul de serviciu, în timp ce se aflau pe holul de lângă ușa de acces. La ora 14:31, inculpatul E.C.M. a ieșit pentru a fuma o țigară, însă, după numai un minut, a revenit intempestiv în holul parchetului și i-a solicitat denunțătorului D.S. să-l însoțească afară, unde, referindu-se la procurorul B.M.I., a afirmat „mi-a făcut semn să o iau încolo, să nu mai stau aici".

Drept urmare, D.S. a revenit singur în sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar, după numai două minute, procurorul B.M.I. l-a chemat în biroul său, convorbirea dintre aceștia fiind, de asemenea, înregistrată, conform art. 911 și urm. C. proc. pen.

Chiar în partea de început a dialogului, după ce a avut loc un schimb de amabilități, procurorul B.M.I. și-a exprimat preocuparea față de împrejurarea că îl văzuse pe inculpatul E.C.M. cu numai câteva minute înainte, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, astfel că l-a întrebat retoric pe denunțătorul D.S. „... ce-a mai venit ăsta cu tine? Aveai nevoie de șofer?".

Și ulterior, pe parcursul discuției purtate cu denunțătorul D.S., procurorul B.M.I. a făcut referire la faptul că avea cunoștință că inculpatul E.C.M. venise împreună cu denunțătorul și că îl aștepta pe acesta, sens în care a menționat „... o să terminăm, că ... că stă și șoferul afară", iar, după ce D.S. i-a confirmat că „da, stă șoferu' ... șoferu' care ...", același procuror a adăugat „îngheață în mașină" și a început să râdă.

Discuția dintre inculpatul B.M.I. și denunțătorul D.S. a durat aproximativ patru ore, pe parcursul cărora inculpatul B.M.I. în calitatea sa de procuror care instrumenta dosarul 2/P/2012, și-a manifestat interesul ca învinuitul D.S. să îi clarifice anumite circumstanțe reale ale dosarului privitoare la participația penală, îndeosebi, a persoanelor cercetate în stare de arest preventiv, precum și în legătură cu împrejurările încheierii unora dintre contractele de împrumut cu partea vătămată. În aceleași împrejurări, inculpatul B.M.I. a și consemnat anumite aspecte relatate de denunțător în cuprinsul unei declarații, pe care a considerat-o ca fiind o completare a depoziției date de aceeași persoană, la 13 decembrie 2011.

În cursul audierii învinuitului cu privire la aspecte de fapt din dosarul de urmărire penală, tonul discuției s-a schimbat, devenind amical și neprincipial, rupând bariera între procuror - anchetator și persoana pusă sub învinuire, procurorul i-a dezvăluit învinuitului aspecte din dosar ce priveau celelalte persoane inculpate cum ar fi -exempli gratia- situația sumelor existente în conturile inculpatului B.S.C., învinuitul i-a dat explicații procurorului cu privire la cantitatea și valoarea galbenilor din aur cumpărați de partea vătămată O.Z., atenționându-l pe procuror, prietenește, că el cunoaște lucrurile, îndemnându-l să facă socoteala și spunându-i „te duci acolo pe instanță și te faci de ... că ăștia fac proba cu galbenu".

Totodată, pe timpul audierii, procurorul și învinuitul s-au tutuit reciproc, au utilizat cuvinte sau expresii obscene, au discutat despre viața intimă a părții vătămate O.Z. și a altor persoane implicate în Dosarul nr. 2/P/2011, și-au dezvăluit anumite preferințe de natură sexuală precum și cunoștințe comune din lumea interlopă.

În acest cadru al discuțiilor care sugerează o relaxată atmosferă de cafenea, între doi amici, după terminarea programului de lucru, procurorul B.M.I. i-a dezvăluit învinuitului D.S. că interesul său pentru instrumentarea respectivului dosar era determinat, cu precădere, de faptul că dorea să plătească o „poliță" uneia dintre persoanele cercetate. Sub acest aspect, inculpatul B.M.I. a afirmat „eu urmăresc altceva în dosaru' ăsta! Pe mine nu mă interesează ea (n.n. partea vătămată O.Z.)! Pe mine mă interesează N. (n.n. inculpatul R.M., cercetat în dosar în stare de arest preventiv)! N. să stea la pușcărie până o să-mi aduc aminte de el!".

Pentru a satisface curiozitatea învinuitului, procurorul B.M.I. a explicat că, în urmă cu trei ani, R.M., zis N. a apelat la firma fratelui său, patron la SC U.C. SRL, pentru asigurarea transportului unor jante pentru un autoturism marca P.C., însă, ulterior, a refuzat să plătească furnizorului prețul acelor bunuri, dar a și introdus acțiune în instanță și a obținut blocarea conturilor societății mai sus arătate pentru debitul datorat, în realitate, de către el.

Apoi, procurorul a arătat învinuitului „la un moment dat vine, printr-un prieten de-al meu la mine, N., să-mi zică că el n-are nicio treabă cu chestia asta... că el are ce are cu acela și-i zic. Băi, băiatule, uite care este chestia. E problema ta ce ai tu cu acela da îmi explici și mie de ce m-a dat pe mine-n judecată? De ce l-a dat pe frate-meu în judecată ca să-și recupereze banii dacă tu ai cu ăla? De ce îi sunt conturile blocate Iu frate-meu? Dă-i banii Iu ăla să renunțe la proces, cum este normal, că tu ai cumpărat niște bunuri!".

Într-un alt registru al discuției, procurorul B.M.I. a evidențiat învinuitului D.S. că a făcut demersuri pentru a o convinge pe partea vătămată O.Z. de faptul că nu era implicat în activitatea infracțională sesizată de ea în acel dosar: „și-acuma trăiește cu, cu senzația că a fost manevra ta! C-a fost manevra ta și a Iu' M. (n.n. B.S.C., cercetat în stare de arest preventiv, în Dosarul nr. 2/P/2011) De-aia a tot tras de tine în declarații! Eu am aburit-o, eu am încercat să-i zic: «bă, nene ! creieru' la toată acțiunea a fost N. și cu, cu V. (n.n. L.R.)»!".

La un moment dat, procurorul B.M.I. i-a explicat, învinuitului D.S. că motivul pentru care a acceptat acea întâlnire din 31 ianuarie 2012 era acela că „m-a grăbit cineva să vă iau declarațiile (n.n. referitoare la audierea denunțătorului D.S. și a învinuitei Ș.E.) acum ...".

După mai multe ore în care discuția s-a purtat în aceiași termeni reprezentând un amalgam de subiecte legate de Dosarul nr. 2/P/2011 și de chestiuni având caracter vădit personal, procurorul B.M.I. a consemnat sporadic anumite aspecte într-o declarație luată lui D.S., în calitate de învinuit, iar, în partea de final a depoziției, procurorul a notat din proprie inițiativă, în cuprinsul aceluiași înscris că „nu sunt adevărate învinuirile care mi se aduc, deoarece ... nu am nicio contribuție la ... săvârșirea unei fapte penale în dauna părții vătămate O.Z." și imediat după aceea,inculpatul B.M.I. l-a întrebat, retoric, pe învinuitul D.S. dacă era „corect" ceea ce consemnase mai devreme în cuprinsul declarației.

Totodată, păstrând aceeași atmosferă relaxată, amicală, procurorul B.M.I. l-a întrebat pe învinuit, doar după ce finalizase consemnarea declarației acestuia, dacă are avocat. Deși denunțătorul D.S. a răspuns afirmativ,inculpatul B.M.I. a scris în declarație „... declar, susțin și semnez, fără să fiu asistat de avocat", precum și că „...nu solicit prezența apărătorului ales", explicând denunțătorului „pentru că, potrivit codului, trebuia să-ți chem avocat acum". În continuarea dialogului, învinuitul D.S. a întrebat „...disjungerea cum ... cum se procedează?...[...]...care-i modalitatea? ....[...]... Cum se va proceda de-acum încolo?".

Fără să fie deloc surprins de faptul că învinuitul punea problema unei disjungeri în dosarul în care era cercetat, procurorul B.M.I. i-a confirmat că deja luase o asemenea decizie, astfel că a precizat „dispun disjungerea cauzei. Cu privire la tine și la Ș.E. ... continui cercetările și dau soluție".

Pentru că această împrejurare a reprezentat pentru denunțătorul D.S. o primă certitudine a faptului că erau reale afirmațiile anterioare ale inculpatului E.C.M., care susținuse că vorbește în numele procurorului B.M.I., denunțătorul l-a întrebat pe acesta ce se va întâmpla cu „sechestrul asigurător" ce fusese dispus față de el în dosar.

Nici de această dată procurorul B.M.I. nu a manifestat vreun fel de reticență față de problema adusă în discuție și a continuat pe un ton firesc dialogul, menționând „îmi faci o plângere ... îmi faci o cerere ... de ridicare a sechestrului.... Asigurător. Mai e o altă chestie, o să mă mai gândesc până atunci. Problema este că-n ... nu pot să ... nu pot să-ți dau soluția ... în dosar ... că altfel mi-ar ă... zăpăci mie un pic dosaru". În continuare, procurorul B.M.I. i-a explicat denunțătorului: „îți fac dosar ... și în dosaru' ăla (n.n. constituit în urma disjungerii) dau soluție de scoatere ...[...]....”

„Și față de tine și față de E. (n.n. învinuita Ș.E.)... [...]...și la amândoi trebuie să vă ridic sechestrele. Și am zis că vă ridic sechestrele la amândoi în dosaru' celălalt că na, așa e ... e normal în disjungere, să vă ridic sechestru'".

Totodată, procurorul B.M.I. a precizat că, prin disjungerea cauzei, situația procesuală a învinuitului D.S. și a învinuitei Ș.E. "... în timp se estompează ...[...]... voi o să fiți citați în dosaru' ăsta în calitate de martori, în dosaru' doi" și că „în disjungerea asta eu pot să mă joc cum vreau".

Relevante sub aspectul disponibilității exprimate față de denunțătorul D.S. de către procurorul B.M.I. în ceea ce privește soluționarea favorabilă a Dosarului nr. 2/P/2011, sunt și următoarele afirmații: „deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu'. În momentu' în care am făcut rechizitoriu', prin rechizitoriu se dispune disjungerea. Pe data de șaisprezece, din punctu' meu de vedere, pentru că pot să ți-l mai țin o zi, două, până când se face disjungerea și cu toate actele, poți să faci și tu și doamna E. ... faceți plângere împotriva ...ă... sechestrelor.... Sechestrului ... Eu vă comunic că...ă... sechestru' este ridicat, după care ...ă... mai stăm o săptămână, două, trei, vedem cum și vă dau soluția de ... de scoatere...".

Explicațiile pe care procurorul B.M.I. le-a dat denunțătorului învinuit D.S. cu privire la măsurile ce îi fuseseră prezentate acestuia ca și contraechivalent al banilor corupției, reflectă în opinia primei instanțe că efectuase, anterior, o analiză a situației juridice a denunțătorului și că identificase anumite instrumente judiciare (cum ar fi, disjungerea cauzei sau păstrarea dosarului încă „o zi, două", după emiterea rechizitoriului în cauza inițială, ori formularea unei cereri de ridicare a măsurilor asigurătorii imediat după operarea disjungerii) pe care își propunea să le utilizeze și totodată, că între procurorul B.M.I. și inculpatul E.C.M., discuțiile din cadrul întâlnirii din data de 24 ianuarie 2012, recunoscută de ambii inculpați sub aspectul realității ei dar nu și al naturii acesteia, au vizat înțelegerea prezentată denunțătorului de către inculpatul E.C.M. ca intermediar al inculpatului B.M.I., de a i se oferi o soluție de netrimitere în judecată în schimbul unei sume de bani.

Totodată, împrejurarea că, în momentul în care denunțătorul a afirmat că ar fi putut să facă o cerere de ridicare a măsurilor asigurătorii mai dinainte, procurorul i-a replicat „la momentul respectiv ți-o respingeam" arată că procurorul B.M.I. cunoștea acțiunile întreprinse pentru el de inculpatul E.C.M. și, prin urmare, că înainte de momentul acestei audieri, când pretinderea nu fusese transmisă de inculpatul E.C.M. denunțătorului,nu se putea pune problema nici a ridicării măsurilor asigurătorii și nici a vreunei disjungeri față de denunțător care să conducă, în final, la o soluție de netrimitere în judecată.

Abia după ce denunțătorul D.S. a fost de acord cu pretinderea transmisă de inculpatul B.M.I. prin intermediul inculpatului E.C.M. și a acceptat să dea mita pretinsă, cu prilejul audierii sale, din data de 31 ianuarie 2012, stabilită anterior cu inculpatul E.C.M., procurorul i-a explicat afabil, pe larg, cum va proceda față de învinuit în dosarul de urmărire penală aflat în instrumentarea sa.

Aceasta pentru că, așa cum a rezultat din coroborarea probelor administrate și analizate de instanță printr-o interpretare logică a faptelor și împrejurărilor relevate de înregistrările ambientale a întâlnirilor care au avut loc între inculpații E.C.M., S.M. și denunțătorul D.S., la datele de 24 ianuarie, 25 ianuarie, 27 ianuarie și 28 ianuarie 2012, procurorul B.M.I. cunoștea că, la data de 31 ianuarie când denunțătorul s-a prezentat la parchet pentru a fi audiat, banii existau deja în posesia inculpatului E.C.M.

În aceeași cheie de interpretare, a disponibilității oneroase de a asigura denunțătorului D.S., învinuit în Dosarul nr. 2/P/2011, beneficiile care îi fuseseră prezentate anterior de către inculpații E.C.M. și S.M., a constatat că procurorul B.M.I. a făcut demersuri, pentru a-i restitui denunțătorului, chiar în ziua următoare, o parte din bunurile care i-au fost ridicate, în acea cauză, cu ocazia percheziției domiciliare.

În acest sens, l-a contactat telefonic, în prezența denunțătorului, pe martorul P.A.N., ofițer de poliție care efectuează cercetările în respectivul dosar și i-a solicitat să îl primească pe denunțător la sediul Inspectoratului General al Poliției Române, în ziua de 01 februarie 2012, la ora 09:00, pentru a-i restitui bunurile ridicate la percheziție, cu excepția unor dispozitive de înregistrare, cu privire la care exista un raport de constatare prin care s-a stabilit că sunt interzise la deținere, conform Legii privind siguranța națională a României (convorbirea telefonică este redată în cuprinsul procesului-verbal).

Referitor la aceste bunuri inculpatul B.M.I. i-a precizat denunțătorului D.S. că nu este de competența sa să se pronunțe, fiind nevoit, din acest motiv, să dispună o altă disjungere pe care să o trimită la Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, însă l-a asigurat pe denunțător că, și în acea cauză, soluția va fi tot de neîncepere a urmăririi penale, pentru că fapta de deținere a acelor dispozitive „nu este infracțiune". Ca atare, privitor la acele dispozitive de înregistrare, procurorul B.M.I. s-a scuzat față de denunțător că nu i le putea restitui, menționând că „n-am cum să ți le dau p-alea! Atâta timp cât pe hârtie îmi spune S.R.I.-u' că țin de competența..." și i-a precizat denunțătorului că "... în mod normal trebuia să-ți fac percheziție electronică la laptop și așa mai departe, da' nu mă interesează, nu mă interesează. Pierd timpu", astfel că era de acord să restituie acel laptop, fără să mai efectueze o eventuală percheziție informatică.

Pe fondul evoluției pe care a avut-o discuția purtată, până în acel moment, cu procurorul B.M.I., denunțătorul D.S. a afirmat „...aș mai fi vrut să fac o... vorbă cu tine, să mai discut ceva. Dar ...". Procurorul B.M.I., a avut o reacție imediată, replica fiind „știu! Știu! Da....", după care a adăugat „hai, să-ți arăt unde-i toaleta".

După ce au părăsit biroul, procurorul B.M.I., l-a condus pe denunțătorul D.S. într-o încăpere alăturată, situată în apropierea biroului său. Aici, denunțătorul D.S. a abordat problema folosului care îi fusese pretins de către inculpații E.C.M. și S.M., în numele procurorului B.M.I., folosind un limbaj codificat, așa cum fusese avertizat de către inculpatul E.C.M., în discuțiile avute anterior și pentru a păstra conspirativitatea subiectului: „... s-au făcut niște discuții, niște vorbe..."

Denunțătorul a optat să se refere la folosul pretins, utilizând termenul argotic „cărți", precum și acela de „un volum", pentru evidențierea sumei de 100.000 euro.

În legătură cu această problemă, denunțătorul a precizat că „au fost mai multe discuții, mai multe etape" și că, într-o primă etapă, i s-a transmis că trebuie să dea pentru procurorul B.M.I. „un volum", (adică suma de 100.000 euro), după care i s-a comunicat altceva și, în aceste condiții, nu dorește ca vreodată să i se spună „că trebuie să aduc o bibliotecă".

Fără să exprime absolut nicio surprindere față de aceste afirmații ale învinuitului D.S., procurorul B.M.I. a spus „am înțeles", iar, prin replica următoare, a întrebat „păi, ce ai vorbit cu fratili meu? Sau cu fratele?",prin „fratili" referindu-se la intermediarul său, inculpatul E.C.M.

În condițiile în care D.S. a răspuns „... deci, a rămas pe trei volume!" (referire la suma de 300.000 euro), reacția procurorului B.M.I. a constat în afirmația „dacă asta ai discutat cu el (n.n. cu E.C.M.). Nu știu!".

Dialogul a fost continuat de denunțător, care a încercat să se asigure că procurorul B.M.I., se referea la aceeași sumă de bani pe care o menționase inculpatul E.C.M., sens în care a menționat „...deci, nu ... nu-mi... nu-i mai mult! Adică e...".

Inculpatul B.M.I. a confirmat, din nou, că înțelegea la ce anume se referea denunțătorul D.S., astfel că i-a repetat acestuia „dacă asta ai discutat cu el (n.n. cu E.C.M.) ...".

Pe parcursul următoarelor replici, inculpatul B.M.I. s-a eschivat formal, în raport cu precizările pe care le făcuse mai devreme, să detalieze acel subiect de conversație, însă, întrucât denunțătorul s-a referit la un „șpriț" pe care să-l bea împreună, s-a gândit că interlocutorul a înțeles greșit natura folosului care îi fusese cerut, prin intermediul inculpatului E.C.M., motiv pentru care a afirmat "eu înțelesesem altceva, da'... Dacă asta e... discuția...".

Pentru a evita orice echivoc cu privire la termenii argotici utilizați în exprimarea folosului ce îi fusese pretins, D.S. a concluzionat „deci, trei volume din șase cifre!".

Inculpatul B.M.I. a avut o scurtă perioadă de tăcere, circa 10 secunde, răgaz necesar pentru a determina suma compusă din șase cifre la care făcuse trimitere denunțătorul. Dialogul purtat ulterior între cei doi interlocutori a relevat că, în acel moment al conversației, inculpatul B.M.I. a calculat greșit suma de bani aflată în discuție și din acest motiv, a rostit în acel moment o replică de negare. Ulterior, după ce denunțătorul D.S. a întrebat dacă „...mai trebuie cărți?", inculpatul a răspuns, categoric și imperativ nu! Nu șase, frate!".

Față de încurcătura evidentă în care se aflau, din cauza limbajului laconic și conspirativ pe care îl utilizau, denunțătorul D.S. a făcut o nouă încercare de a exprima cuantumul sumei de bani care i se pretinsese de către coinculpații E.C.M. și S.M., în numele procurorului B.M.I., astfel că i-a precizat acestuia că este vorba de „...trei" (n.n. moment în care a primit de la inculpatul B.M.I. un răspuns afirmativ), după care a adăugat „plus cinci...", referindu-se, în acest mod, la faptul că suma de bani pretinsă era compusă din cifra „3", urmată de „5" zerouri. Cu toate acestea, inculpatul B.M.I. nu a calculat corect, nici de această dată, cât anume reprezenta suma de bani pe care o menționase denunțătorul, fiind evident încurcat de dificultatea stabilirii sumei care conținea cinci zerouri.

De această dată, inculpatul B.M.I. a luat inițiativa de a clarifica acel subiect de discuție, așa că, pentru a se asigura că a înțeles bine spusele denunțătorului, a recapitulat afirmațiile anterioare ale acestuia, menționând „deci, tu zici așa; trei și cinci de zero! Asta înseamnă treizeci (n.n. suma de 30.000 euro)!".

Denunțătorul D.S. l-a atenționat, însă, că „trei și cinci de zero înseamnă trei sute (n.n. suma de 300.000 euro)...", iar inculpatul B.M.I., într-o primă reacție a confirmat, însă, imediat după ce interlocutorul său i-a reiterat că este vorba despre „trei sute", și-a dat seama că a calculat greșit, astfel că a afirmat că suma pretinsă de el „este un singur cinci și patru de zero", adică 50.000 euro. Față de uimirea exprimată de denunțătorul D.S., care a repetat descumpănit "un singur cinci și patru de zero...", inculpatul B.M.I. i-a solicitat „ia fă calculul", fiind satisfăcut că, în cele din urmă, a reușit să clarifice problema folosului pe care dorea să îl primească, cu titlu de mită.

Însă, imediat inculpatul B.M.I. și-a dat seama că persoana interpusă între el și denunțătorul D.S. i-au transmis acestuia că trebuia să dea suma de 300.000 euro și că exista o eroare de comunicare între inculpatul E.C.M. și denunțător, motiv pentru care a întrebat, retoric, „și unde-i păcăleala?". Denunțătorul D.S. l-a întrebat pe inculpatul B.M.I. dacă are încredere în inculpatul E.C.M., accentuând că acesta „e frățior {n.n. termen argotic, ce fusese utilizat anterior și de inculpatul B.M.I. pentru a se referi, în mod conspirat, la E.C.M.) de-al nostru".

Replica procurorului B.M.I. a fost aceea că „știu, el așa a venit la mine!", prin această afirmație recunoscând existența între el și inculpatul E.C.M. a legăturii de încredere și de apropiere clamată, de altfel, de inculpatul E.C.M. în fața denunțătorului și întărită de inculpatul S.M.

În continuarea dialogului, denunțătorul D.S. a reiterat că i s-au pretins „trei volume" (adică suma de 300.000 euro) și că, potrivit condițiilor care i-au fost transmise prin intermediul complicilor, are pregătit deja „primu' volum (n.n. suma de 100.000 euro)", urmând să mai dea "până la definitivarea (n.n. adoptarea soluției de scoatere de sub urmărire penală) încă două volume (n.n. suma de 200.000 euro)".

Deși, cu numai câteva secunde mai devreme, inculpatul B.M.I. precizase că folosul dorit de el reprezintă suma de 50.000 euro, în momentul în care D.S.

S. a afirmat că are pregătit "primu' volum", adică suma de 100.000 euro, procurorul a revenit asupra celor susținute anterior și a exclamat "și atât!", ceea ce înseamnă că impunea denunțătorului să dea, cu titlu de mită, suma de 100.000 euro, însă, ulterior, când D.S. a amintit de diferența de 200.000 euro care i se pretinsese, a opinat că nu ar mai trebui dată.

În acest sens, B.M.I. a reacționat în mod evident iritat „nu frate! Stai liniștit! Nu e! Păi? Nu vrei să ți-l chem? (referindu-se la inculpatul E.C.M. pentru a-l pune de față cu denunțătorul D.S.) Ce dracu? A înnebunit la cap? ce vorbim noi? Au fost ăștia...cinci (n.n. referire la suma de 50.000 euro)...și restu' (n.n. trimitere la diferența de folos care nu ar fi ajuns la procuror) treaba lor!... Nu, frate, deci, așa a fost discuția. Deci, discuția așa a fost. Deci, ce fac ei peste ...îi... (expresie obscenă)...în gură! Ca să știi cum stau lucrurile!". Mai mult,inculpatul B.M.I. a adoptat chiar o atitudine moralistă și a menționat denunțătorului „cu acela (n.n. E.C.M.) oricum o să am o discuție, pentru că nu e normal", referindu-se astfel la o lămurire pe care intenționa să o ceară complicelui său E.C.M.

De asemenea, inculpatul B.M.I. a dorit să se asigure că discuția clarificatoare cu privire la folosul pe care îl dorea, cu titlu de mită în schimbul soluției de netrimitere în judecată a învinuitului, a fost de natură să înlăture aprehensiunile denunțătorului D.S., astfel că l-a întrebat pe acesta „ești liniștit acum?".

După această discuție purtată, în afara biroului, procurorul și învinuitul au revenit în birou, iar inculpatul B.M.I. i-a reiterat denunțătorului că trebuie să meargă, în ziua următoare, la poliție pentru a-i fi restituite o parte din bunurile ridicate la percheziția domiciliară și, utilizând o exprimare voalată, i-a dat, din nou, asigurări că îi va soluționa favorabil dosarul, așa cum îi promisese.

Sub acest aspect, inculpatul procuror B.M.I. a afirmat „iar cu restu', părerea mea, lasă-mă până... până termin dosaru'... până pe cinșpe! Am terminat pe cinșpe (n.n. data de 15 februarie 2012)...".

Imediat după ce s-a despărțit de procurorul B.M.I. și a părăsit sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, denunțătorul D.S. s-a deplasat la autoturismul său, pe parbrizul căruia a găsit un fragment de hârtie pe care inculpatul E.C.M. consemnase, olograf, textul „sunt la P.R." (acest înscris a fost găsit asupra inculpatului E.C.M. cu ocazia constatării infracțiunii flagrante și depus la dosar.

După ce a citit biletul, D.S. s-a dus la localul „P.R.", care este situat la doar câteva sute de metri de sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov și s-a reîntâlnit cu inculpatul E.C.M. iar, ulterior, au plecat împreună spre București cu autoturismul denunțătorului.

Pe drum, denunțătorul și inculpatul E.C.M. au purtat mai multe discuții în care acesta din urmă a încercat să îl convingă pe denunțător că suma de 300 de mii euro a fost stabilită împreună cu procurorul atunci când denunțătorul i-a spus că, în condiții de confidențialitate, procurorul B.M.I. îi dezvăluise că la el ajung doar 50 000 de euro.

Explicațiile date de inculpatul E.C.M., deși nu erau reale, au urmărit justificarea cuantumul extrem de ridicat al sumei pe care - susținut de inculpatul S.M. - l-a impus denunțătorului și subliniază că cei doi inculpați, au plusat în favoarea lor, din motive de cupiditate, aspect ce trebuia ascuns denunțătorului.

În cadrul acestor discuții, inculpatul E.C.M. a menționat că stabilise ca o parte din bani să îi revină și coinculpatului S.M., însă hotărâse să îi dea acestuia partea cuvenită în momentul în care va primi de la denunțător diferența de 200.000 euro. În acest sens, E.C.M. a spus „o singură rugăminte! Dacă ... Fă-mi și mie un gest, atunci când e să fie ultima tură ...[...]... cincizeci (n.n. suma de 50.000 euro) îi pun de-o parte din ultima sută (n.n. suma de 100.000 euro) și fă și tu douăzeci și cinci, douăzeci și cinci. Ca să, să aleg și eu mai repede atunci. Ca să... N-am chef să mă duc pe undeva să-i număr ...[...]... La ultima sută, cincizeci îi pui de-o parte, și douăzeci și cinci și douăzeci și cinci, de fapt, douăzeci și șase și douăzeci și patru ... îi dau eu o mie!".

Tot în cursul discuției, ușurat pentru că întâlnirea denunțătorului cu procurorul se încheiase iar banii, în cuantum de 100.000 euro, se aflau ca și în posesia sa, cu relaxarea dată de reușita acțiunilor sale, inculpatul E.C.M. i-a dezvăluit denunțătorului D.S. că a mai făcut și altădată asemenea „combinații" și a sugerat că a dobândit experiență, încât era în stare să ducă la capăt problema luării și transmiterii mai departe a folosului pretins de la denunțător, chiar în condițiile în care B.M.I. știa că este „filat" și că fusese anterior înregistrat. În acest sens, inculpatul E.C.M. a afirmat „... eu spun că mi-am luat tot ce înseamnă... toate măsurile posibile. Ai încredere în ce-ți spun. Că știu cum s-o fac cu creier. Sunt... oi fi fost eu... dar, niciodată nu m-am născut acolo, în casa de la Pipera (n.n. este vorba despre imobilul cu privire la care E.C.M. i-a specificat denunțătorului, cu ocazia convorbirii ambientale purtate la 28 ianuarie 2011, că este „mare, rău de tot... [...]...nu... m-am mutat deodată acolo. Înseamnă că am puțin creier...".

Ulterior, inculpatul E.C.M. i-a solicitat denunțătorului D.S. să oprească autoturismul într-un anumit loc, în care au numărat cei 90.000 RON și 80.000 euro pe care denunțătorul îi avea asupra sa, după care inculpatul E.C.M. a luat banii și i-a introdus într-o borsetă, precizând, că se va duce imediat la o casă de schimb valutar, pentru a-i schimba.

După ce inculpatul E.C.M. a coborât din mașina denunțătorului, s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante (conform procesului verbal), ocazie cu care asupra lui s-a găsit, între alte bunuri, suma de 80.000 euro și 90.000 RON, compusă din bancnotele marcate anterior criminalistic și având seriile evidențiate în cuprinsul procesului verbal întocmit la 27 ianuarie 2012.

Analizând probele ce susțin vinovăția celor trei inculpați și a apărările dezvoltate de aceștia, prima instanță a reținut că, probațiunea infracțiunilor de corupție și, în special, a infracțiunilor de luare de mită implică întotdeauna dificultăți datorită naturii infracțiunilor care sunt corelative, aceasta implicând doi autori - mituitorul și denunțătorul mituit care nu are interesul să divulge fapta, când folosul este transmis pentru un lucru nelegal.

Datorită multitudinii elementelor de conspirare și a formelor atipice pe care le ia luarea de mită, mai ales în cazul corupției pasive a agenților publici - printre care se numără și magistrații procurori, în această materie, de multe ori împrejurările dovedite cu depozițiile martorilor sunt fapte probatorii sau indirecte.

De aceea, o importanță deosebită o au procedeele probatorii și în special interceptările în mediu ambiental care prezintă avantajul ascultării discuțiilor în timp real, cum a fost cazul în speță.

În acord cu prevederile Convenției penale cu privire la corupție (Strasbourg, 27 nov. 1993) ratificată de România prin Legea nr. 27 din 16 ianuarie 2002 (publicată în M. Of. nr. 65/2002) - art. 22 - Protecția colaboratorilor justiției și a martorilor - care impune luarea de măsuri legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecție convenabilă și eficientă persoanelor care furnizează informații referitoare la infracțiunile penale stabilite în virtutea articolelor de la 2 la 14 sau care colaborează, în alt mod, cu autoritățile responsabile cu cercetarea și urmărirea, martorilor care fac o depoziție referitoare la astfel de infracțiuni, sunt reglementate, prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, metode de investigație specială, folosirea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală, procedura de simulare a comportamentului infracțional (art. 261 alin. (7) C. pen.).

Tot în acest cadru, se înscrie și cazul de impunitate a mituitorului, care denunță autorității fapta mai înainte ca organul de cercetare să fi fost sesizat pentru această infracțiune (prevăzut de art. 61 alin. (2) Legea nr. 78/2000).

Provocarea din partea agenților statului poate avea loc prin desfășurarea activităților investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depășirea limitelor cadrului legal (art. 261 din Legea nr. 78/2000).

Organizarea flagrantului ca tehnică specială de investigație nu poate fi folosită pentru a provoca sau instiga la săvârșirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluție infracțională sau a instiga o persoană care a renunțat la planul de a comite o infracțiune.

În cauza Ewards și Lewis c. Regatul Unit, hotărârea din 27 octombrie 2004, C.E.D.O. a stabilit criterii pe baza cărora judecătorul național trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea poliției, respectiv, motivul pentru care operațiunea poliției a fost organizată; natura și întinderea participării poliției la săvârșirea de infracțiuni și natura determinării sau presiunilor efectuate de poliție.

Raportat la aceste criterii legale și jurisprudențiale, judecătorul fondului a reținut că aspectele învederate de inculpatul B.M.I. referitoare la nelegalitatea obținerii mijloacelor de probă de către organul de urmărire penală, prin îndemnul, provocarea directă, realizate față de denunțătorii în cauză D.S. și M.M. precum și folosirea nelegală a denunțătorilor ca martori ai acuzării, nu au un fundament legal.

În prezenta cauză, D.S. - învinuit în dosarul de urmărire penală nr. 2/P/2011 aflat în supravegherea procurorului B.M.I. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a formulat un denunț, la data de 25 ianuarie 2012, orele 16:45-17:00, încunoștințând organul de urmărire penală cu privire la pretinderea de către inculpații E.C.M. și S.M. a sumei de 300.000 euro, în numele procurorului B.M.I. în schimbul adoptării unei soluții de scoatere de sub urmărire penală, în dosarul în care este cercetat.

În acest denunț D.S. a consemnat olograf „Eu am afirmat că suma pretinsă este prea mare iar C. a spus că am timp să mă gândesc până în seara de 25 ianuarie 2012 când trebuie să-i dau un răspuns. Menționez că am înregistrat discuția purtată în ziua de 24 ianuarie 2012 și depun CD-ul cu respectiva convorbire la dosar cu mențiunea că data și ora afișată nu corespund cu cele reale deoarece nu o setasem".

Așa cum rezultă din conținutul informativ al convorbirii ambientale din data de 24 ianuarie 2012 - redat prin procesul-verbal din data de 13 februarie 2012- necontestat de către inculpații E.C.M. și S.M. inițiativa pretinderii mitei pentru ca procurorul să soluționeze favorabil situația învinuitului a aparținut inculpatului E.C.M., iar din modul în care a dat asigurări învinuitului „Te iau de mână, te duc, dar nu singur, cu E. El îți spune ce declarații să dai și cu E." rezultă că acționa pentru și cu deplina cunoștință a procurorului B.M.I.

Inculpatul S.M. a întărit asigurările coinculpatului E.C.M. și a fost persoana care l-a contactat, prin intermediul lui M.M. pe denunțător.

Conform art. 916 alin. (2) C. proc. pen. înregistrările prevăzute în prezenta secțiune, efectuate de părți sau alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri și comunicări pe care le-au purtat cu terții.

Această convorbire a fost de natură să confere verosimilitate susținerilor denunțătorului iar derularea ulterioară a evenimentelor astfel cum a fost redată în situația de fapt, nu este în contradicție cu ea ci dimpotrivă, vine să complinească, lămuritor, activitatea infracțională desfășurată de inculpați.

Denunțătorul D.S. a dat declarații la aceeași dată, în care a arătat, olograf, că inculpatul E.C.M. i-a precizat cuantumul sumei pretinse, modalitatea de plată - în două tranșe, precum și că după ce va da prima tranșă de 100.000 euro, va merge cu el în biroul procurorului, în schimbul adoptării unei soluții de scoatere de sub urmărire penală în ceea ce îl privește.

A mai arătat că tot C. i-a atras atenția că în prezența procurorului să nu aducă vorba de bani pentru că se ferește să nu ia bani decât prin interpuși, iar în ce privește diferența de 200.000 euro, i s-a spus că trebuie dată până la 15 februarie 2012, când se va dispune trimiterea dosarului la instanță în ceea ce privește celelalte persoane arestate în cauză. Și a adăugat „eu am afirmat că suma pretinsă este prea mare iar C. mi-a spus că am timp să mă gândesc până în seara de 25 ianuarie 2012 când trebuie să dau un răspuns.

Totodată, în finalul declarației, denunțătorul a arătat că în seara de 25 ianuarie 2012 urmează să îl sune pe S.M. pentru a-i da un răspuns la problema discutată.

După denunțul formulat a fost emisă o autorizație provizorie, la 25 ianuarie 2012 iar în intervalul orar 20:22 - 22:46 a fost înregistrată convorbirea purtată în mediul ambiental între D.S. și S.M. Declarațiile ulterioare date de denunțătorul D.S. sunt concordante cu conținutul informativ al convorbirilor interceptate ambiental.

La data de 26 ianuarie 2012 a formulat un denunț, M.M. - cumătrul primului denunțător, în care a arătat că a fost contactat de D.S. care i-a adus la cunoștință pretinderea, modalitatea în care a fost formulată, scopul dării de mită precum și că suma de 100.000 euro, prima tranșă, urmează a fi ținută în posesia sa.

În fața instanței, audiat ca martor la data de 3 aprilie 2012, denunțătorul D.S. a relatat întocmai faptele și împrejurările petrecute pe parcursul tuturor întâlnirilor avute cu coinculpații E.C.M. și S.M. precum și la întâlnirea din 31 ianuarie, din biroul procurorului - inculpat B.M.I., fiind sfătuit de prieteni să meargă la D.N.A.

Totodată a relatat că, la întâlnirea din 24 ianuarie, inculpatul S.M. i-a spus că „dacă mă hotărăsc în sensul de a da banii" să-i dau un telefon. În aceste condiții cei de la D.N.A. mi-au spus să urmez firul întâmplării, ceea ce denunțătorul, din proprie inițiativă, a și făcut. A mai precizat că: „la acel moment (n.a când i s-au pretins cei 300.000 de euro) nu aveam de gând să iau legătura cu S.M. pentru a discuta ceva cu privire la bani".

Demersul denunțătorului D.S. de a răspunde solicitării venite din partea inculpatului S.M. - cel care - a prezentat „avantajele" în schimbul dării banilor nu s-a făcut sub vreo presiune ori influență, nefiind inițiată de denunțător continuarea întâlnirilor cu inculpații în cauză.

Martorul M.M. a fost chemat la D.N.A. pentru a-i fi verificate susținerile denunțătorului D.S. și acesta la rândul lui, a formulat un denunț la data de 26 februarie (dată la care a aflat că banii vor fi lăsați în posesia lui).

Ambii denunțători nu au arătat niciun moment că ar fi fost constrânși să facă denunțul ori influențați într-un alt mod de către organul de urmărire penală să continue săvârșirea infracțiunii.

Îndemnul făcut denunțătorului „să urmeze firul întâmplării" ca și replica dată acestuia când a spus „că vrea să dea înapoi", arată, contrar susținerilor apărării, că organul de urmărire penală nu a depășit limitele unei cercetări, în mod pasiv, a activității infracționale denunțate.

Prin urmare, existând un denunț credibil cu privire la săvârșirea unei fapte grave, de corupție, susținut de interceptarea cu mijloace proprii a comunicărilor denunțătorului, cu inculpații E.C.M. și S.M., suspicionând, în mod întemeiat, întrucât existau date cu privire la predispoziția infracțională a ambilor inculpați (S.M. fiind condamnat definitiv în dosarul „Clanul C." pentru trafic de minori și proxenetism și având, în antecedente, inclusiv o condamnare pentru o infracțiune de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 și art. 61 din Legea nr. 78/2000, iar E.C.M. fiind condamnat în primă instanță, printr-o hotărâre nedefinitivă, pentru infracțiunile de crimă organizată și spălare de bani), săvârșirea unei infracțiuni de corupție - inițial, un trafic de influență, pe lângă procurorul B.M.I., instanța a reținut că organul de urmărire penală nu a acționat cu depășirea limitelor legale.

Cu privire la folosirea nelegală a denunțătorilor ca martori ai acuzării, a mai reținut că darea și luarea de mită sunt infracțiuni corelative, mituitorul are doar calitatea de autor al infracțiunii de dare de mită astfel că, în raport cu infracțiunea de luare de mită săvârșită de cel trimis în judecată, va avea calitatea de făptuitor în cazul în care beneficiază de cauza de impunitate, și poate fi ascultat ca martor.

În procesul de apreciere a probelor declarațiile coinculpatului și ale martorului care, inițial, a avut calitatea de învinuit pot servi la aflarea adevărului întrucât aceștia sunt considerați martori în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prealabil, analizării criticilor de netemeinicie a actului de sesizare a instanței, a reținut referitor la pertinența probelor că inculpatul E.C.M. atât inițial, în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, a recunoscut întreaga activitate infracțională reținută în actul de inculpare în sarcina lui, asumându-și ca fiind reale aspectele rezultate din convorbirile ambientale administrate ca mijloace de probă. Participația proprie a circumscris-o, în cadrul apărărilor sale - prin avocat ales P.A. - unui trafic de influență, susținând că a acționat - în circumstanțele factuale reținute în rechizitoriu, pretinzând suma de 300.000 euro - în numele procurorului și lăsând să se creadă - fără a fi real - că este în măsură să-și exercite influența pentru a obține, în favoarea denunțătorului învinuit D.S., o soluție de netrimitere în judecată.

Inculpatul S.M. a recunoscut, la rândul lui, circumstanțele factuale relevate, în mod convingător, de convorbirile ambientale ce au condus la lămurirea situației de fapt în acord cu celelalte elemente de fapt rezultate din toate celelalte probe administrate în cauză. Ceea ce a susținut, în mod nereal, a fost că denunțătorul D.S. l-a contactat, solicitându-i să îl ajute să facă cunoștință cu procurorul B.M.I.

La fel ca și inculpatul E.C.M. nu a contestat conținutul informativ al convorbirilor ambientale purtate cu denunțătorul și interceptate, în mod autorizat.

Inculpatul E.C.M. și inculpatul S.M. nu au contestat circumstanțele factuale reținute pe baza discuțiilor ambientale din data de 24 ianuarie 2012, interceptată de denunțător cu mijloace proprii, și nici conținutul informativ al acesteia.

Cu toate acestea, toți coinculpații în cauză, au solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către Î.N.E.C. cu privire la această înregistrare.

Pentru a demonstra caracterul fictiv, nereal al acuzațiilor inculpatul B.M.I., a solicitat audierea martorului D.R. - prietenul său apropiat pentru a dovedi intenția sa de a opri procedurile de executare în cauză și de a discuta cu învinuitul D.S. elemente ținând de acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate O.Z., în condițiile în care datele de la dosar indicau cu valoare de indiciu, nu cu valoare probatorie, că o sumă de 50.000 euro ar fi aparținut lui D.S. în totalul sumei împrumutate de partea vătămată O.Z.

Prin urmare, a constatat că nu s-a urmărit a se proba lipsa de temeinicie a conținutului informativ al convorbirii ambientale din data de 31 ianuarie 2012, care a fost, în fapt, integral recunoscut de către inculpatul B.M.I. ci doar a se proba „intenția reală" a procurorului, pentru a valida un raționament ad absurdum, susținut în apărare și anume că, din discuțiile purtate între procuror și învinuit, la 31 ianuarie 2012, rezultă că aceștia „vorbesc în paralel", există neînțelegeri cu privire la sensul exprimărilor și cu privire la scopul conversației.

Intenția, ținând de latura subiectivă a infracțiunii rezultă însă numai din materialitatea faptelor iar elementele de fapt conținute de probe se interpretează prin coroborare, analiză în cadrul căreia declarațiile inculpaților care sunt întotdeauna divizibile pot servi la aflarea adevărului în măsura în care converg - într-o cheie de interpretare ce ține de silogismul logico-juridic, în mod credibil și convingător, către ceea ce rezultă din ansamblul celorlalte probe administrate.

Totodată, prima instanță a apreciat ca fiind deosebit de contrariant faptul că martorul propus de inculpatul B.M.I. să dovedească realele sale intenții, a luat cunoștință, la fel ca și inculpatul E.C.M. (de data aceasta reținerea este fundamentată pe analiza a ceea ce rezultă, convingător, din probe) tot în calitate de persoană foarte apropiată, de mersul anchetei pe care o efectua, ca procuror, într-un dosar de urmărire penală și de interesul manifestat față de unul dintre învinuiții în cauză.

Inculpatul B.M.I., prin apărătorul ales, a solicitat, pentru a înlătura susținerea din rechizitoriu, că l-ar fi văzut pe inculpatul E.C.M. la parchet, la data de 31 ianuarie 2012 și i-a făcut un semn cu mana să plece de acolo, efectuarea unei „adrese pentru a se solicita copia de pe schița și amplasamentul imobilului în care se află sediul din orașul Buftea". Însă această susținere rezultă în opinia instanței, în mod convingător, din afirmația făcută denunțătorului de inculpatul E.C.M. „mi-a făcut semn să o iau încolo, să nu mai stau aici", din întrebarea adresată de inculpatul B.M.I. denunțătorului ce-a mai venit și acesta cu tine? „Aveai nevoie de șofer?" și „.... o să terminăm, că... că stă și șoferul afară", din aceeași afirmație făcută de E.C.M., denunțătorului, în mașină - după încheierea întrevederii cu procurorul, „.... Nu trebuia să fi intrat eu acolo .... Cea mai mare prostie am făcut-o! Când am văzut ce față a făcut! Cred că de aia te-a și ținut atât".

Totodată, a apreciat că apărările inculpaților B.M.I., E.C.M. și S.M. sunt lipsite de verosimilitate întrucât împotriva acestora pe lângă probele de vinovăție reținute în redarea situației de fapt există o multitudine de fapte probatorii incriminatoare, respectiv, interceptarea de 24 ianuarie 2012 privind convorbirea dintre inculpații E.C.M. și S.M. - pe de o parte și denunțătorul D.S. - pe de altă parte, necontestată; mesajele SMS din 27 ianuarie 2012 și 28 ianuarie 2012, conform procesului verbal din 31 ianuarie 2012, de redare în formă scrisă a conținutului și comunicărilor telefonice din 27 ianuarie 2012 și 28 ianuarie 2012; prezența la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, în aceeași zi, 31 ianuarie 2012, a învinuiților D.S. și Ș.E. fără a fi citați pin intermediul ofițerilor de poliție judiciară care efectuau cercetările în dosar ori de procuror, așa cum aceștia, audiați ca martori, au relevat că au procedat în cursul instrumentării cauzei, atunci când chemau la audieri.

Nu poate fi ignorată nici legătura de încredere a inculpatului B.M.I. - procuror, cu inculpatul E.C.M. dedusă din împrejurarea că în mod natural, inculpatul E.C.M. s-a întâlnit cu inculpatul B.M.I., la 24 ianuarie 2012, ca să discute o problemă de cuplu conjugal, intimă, din împrejurarea că, la data de 30 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. a transmis soției procurorului prin mesaj SMS „Doamne ajută. Mâine seară trecem pe la voi (procesul-verbal din 10 februarie 2012, de redare în formă scrisă a comunicării telefonice purtate la 30 ianuarie 2012 ora 21:05:55, din mesajul transmis de inculpatul E.C.M.,soției sale E.M.L., la 31 ianuarie 2012, „sună pe soție și spune că am ajuns aici", din întâlnirea inculpatului procuror B.M.I. și a soției sale cu soția inculpatului E.C.M., în noaptea de 31 din 1 februarie 2012, orele 1:25, astfel cum rezultă din nota de supraveghere operativă aflată dosar);

De asemenea, a reținut că transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.M.I. în ziua de 1 februarie 2012 cu ofițerul de poliție P.A.N. pentru a se asigura dacă denunțătorul s-a prezentat la ora 9:00, la I.G.P.R. pentru a-i se restitui bunurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare astfel cum stabilise, telefonic, în ziua de 31 ianuarie, cu ofițerul de poliție judiciară P.A.N., aspect confirmat de acest martor; înscrisul găsit asupra inculpatului E.C.M. în momentul depistării sale în flagrant delict, având asupra sa suma de 80.000 euro și 90 milioane RON, în bancnote consemnate anterior într-un proces-verbal, purtând mențiunea "sunt la P.R.", consemnată olograf de inculpatul E.C.M.; cartea de vizită, având consemnate date referitoare la o casă de schimb valutar, care face credibile susținerile inculpatului E.C.M. făcute denunțătorului, în cursul discuțiilor ambientale din data de 31 ianuarie 2012, că avea de gând mai întâi, să schimbe banii primiți de la denunțător la o casă de schimb valutar și modul conspirat în care au acționat inculpatul B.M.I. și E.C.M., limbajul extrem de precaut, procurarea unor telefoane noi, schimbarea cartelelor telefonice, purtarea discuțiilor la distanță de telefoanele mobile sunt elemente probatorii care dovedesc contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptei de luare de mită.

Reținând că interpretarea probelor în materie penală se raportează la principiul prezumției de nevinovăție, prima instanță a constatat că probele administrate în cauză dovedesc, cu caracter de certitudine participația penală a inculpaților B.M.I., E.C.M. și S.M. și sunt apte să creeze convingerea certă a vinovăției acestora cu privire la comiterea de către inculpatul B.M.I., în calitate a autor, a infracțiunii de luare de mită și la comiterea de către inculpații S.M. și E.C.M. a complicității la această infracțiune.

În acest sens, a reținut că elementele de fapt ce rezultă din probele prezentate permit formularea unor deducții logice care nu lasă loc de echivoc și conduc, contrar susținerilor apărării, la reținerea cu valoare de adevăr judiciar, a următoarelor argumente în favoarea stabilirii vinovăției. Propunerea de a „scăpa de dosar" contra sumei de 100.000 euro, în schimbul obținerii, finalmente, a unei soluții de netrimitere în judecată, i-a fost avansată denunțătorului D.S. de inculpatul S.M., care o preluase de la inculpatul E.C.M., anterior întâlnirii din 24 ianuarie 2012, întâlnire necontestată în cauză de niciunul dintre inculpați; la data de 24 ianuarie 2012, inculpatul E.C.M. îi pretinde denunțătorului în mod direct, suma de 300.000 euro precum și beneficiile pe care le va obține în schimb: ridicarea sechestrului asigurător, disjungerea și ulterior, scoaterea de sub urmărire penală dar și modalitatea de remitere a banilor - în două tranșe - prima de 100.000 euro în schimbul căreia denunțătorul va obține deblocarea conturilor și a doua, 200.000 euro, în schimbul căreia denunțătorul va obține scoaterea de sub urmărire penală.

În acest sens, inculpatul E.C.M. i-a prezentat denunțătorului D.S. pașii de urmat pentru a asigura reușita activității infracționale - necesitatea de a da o declarație în biroul procurorului, împreună cu învinuita Ș.E. (persoană despre care existau probe în dosar, că ar fi interpusa denunțătorului D.S.).

În cursul discuțiilor ambientale interceptate la 31 ianuarie 2012, în cadrul audierii denunțătorului învinuit de către procurorul inculpat B.M.I., acesta i-a confirmat denunțătorului: „îți fac dosar,.... și în dosaru' ăla (n.n. constituit în urma disjungerii) dau soluție de scoatere ...[...]....

Și față de tine și față de E. (n.n. Ș.E.)... [...]... și la amândoi trebuie să vă ridic sechestrele. Și am zis că vă ridic sechestrele la amândoi în dosaru' celălalt că na, așa e ... e normal în disjungere, să vă ridic sechestru".

Totodată, îi dă asigurări denunțătorului asupra soluției de ne trimitere în judecată: ... în timp se estompează ...[...]... voi o să fiți citați în dosaru' ăsta în calitate de martori, în dosaru' doi" și că „în disjungerea asta eu pot să mă joc cum vreau", rezultând fără echivoc „beneficiile", pe care le prezentase anterior denunțătorului, prin intermediul inculpatului E.C.M. și prin urmare, dovedind convingător că pretinderea unei sume de bani învinuitului D.S., în schimbul unei soluții de netrimitere în judecată a fost formulată de procurorul B.M.I., prin intermediul inculpatului E.C.M. și a ajuns la denunțător, prin intermediul inculpatului S.M.

Inculpatul E.C.M. așa cum a rezultat din analiza faptelor probatorii, convingător susținute și de declarațiile celor doi inculpați E.C.M. și S.M., în fața denunțătorului, astfel cum au fost redate în situația de fapt stabilită, este o persoană de încredere a inculpatului B.M.I.

Cu privire la acest aspect, a apreciat ca fiind relevante afirmațiile inculpatului S.M. făcute denunțătorului, cu privire la relația apropiată de prietenie (e prieten cu acesta din copilărie, este singurul om de lângă acesta") sunt confirmate de inculpatul B.M.I., în discuția ambientală cu denunțătorul D.S. din data de 31 ianuarie 2012 „păi ce-ai vorbit cu fratili meu?" La rândul său, inculpatul S.M. se află în relații se strânsă prietenie cu inculpatul E.C.M., confirmate de ambii inculpați, și îl cunoaște foarte bine pe denunțătorul D.S. (aspect confirmat de inculpat și martorul denunțător).

S-a reținut că modul extrem de precaut de a pretinde - prin intermediul inculpatului E.C.M., banii ca și contraechivalent al conduitei sale ilicite, ca procuror, a fost ales de inculpatul B.M.I. și în considerarea asigurării reușitei acțiunii infracționale, în condițiile în care cunoștea că este monitorizat, aspect ce i-a fost adus la cunoștință, potrivit propriilor declarații, de D.N.A. la data de 24 ianuarie 2012, când a fost chemat să dea declarație ca martor în dosarul în care era cercetat pentru fapte de corupție prim-procurorul B.M.

Într-adevăr, în acel dosar era cercetat jandarmul R.C.C. pentru că a permis accesul procurorului B.M.I. la informația cu caracter clasificat strict secret cu privire la punerea în executare a autorizației din 26 mai 2011 și emisă de Curtea de Apel București privind interceptarea în mediu ambiental a convorbirilor purtate în biroul procurorului B.M.I.

Măsurile de prevedere pe care inculpatul B.M.I. era nevoit să și le ia în considerarea evitării oricărui risc și cu privire la care face referire și inculpatul E.C.M. în discuțiile ambientale cu denunțătorul D.S. din data de 28 ianuarie 2012 dar și calitatea de procuror deținută de inculpat, care conferea o componentă intelectivă ridicată acțiunilor sale, au impus o schemă atipică de săvârșire a infracțiunii de luare de mită, complexă prin existența a doi intermediari, menită să asigure reușita obținerii, pentru toți inculpații de foloase injuste.

Denunțătorului D.S. i s-a adus la cunoștință propunerea inculpatului B.M.I. -de a primi o soluție de ne trimitere în judecată și ca garanție, inițial, deblocarea conturilor cu privire la care procurorul luase măsura asiguratorie a popririi, prin intermediul inculpatului S.M. - persoană pe care denunțătorul o cunoștea de aproape 4 ani, din anturajul său. La rândul său, inculpatul S.M. preia propunerea de la inculpatul E.C.M. cu care el se afla în relații de strânsă prietenie. Prin urmare, inculpatul E.C.M. fiind persoana de încredere a procurorului, este intermediarul acestuia în relația cu învinuitul D.S. iar legătura cu D.S. este făcută inculpatului E.C.M. de către inculpatul S.M.

Atât inculpatul B.M.I. - prin inculpatul E.C.M., inculpatul E.C.M., personal, și inculpatul S.M. speculează șansa de a obține, în mod facil și nejustificat, bani de pe urma denunțătorului D.S., învinuit în „dosarul vrăjitoarelor" aflat în instrumentarea inculpatului B.M.I.

O altă interpretare vine în opinia instanței în contradicție cu logica faptelor așa cum se desprinde din coroborarea probelor administrate și ar duce la concluzii absurde care ar rupe echilibrul silogismului juridic ce rezultă din existența, ca premisă, a faptului pretinderii de către inculpatul B.M.I., în mod indirect și a acceptării, în mod direct, de foloase ilicite (convorbirea ambientală din 31 ianuarie 2012), în schimbul soluției de netrimitere în judecată vizată de mituitor.

Totodată, impunerea ca obiect al mitei a impresionantei sume de 300.000 euro - în două tranșe 100.000 și respectiv 200.000 euro se datorează inițiativei proprii a intermediarilor care au acționat exclusiv din motivul de a-și satisface nevoi personale stringente și imediate precum și din cupiditate, relevante fiind și presiunile pe care ambii inculpați le-au făcut asupra denunțătorului spunându-i că ar putea fi înfundat de procurorul B.M.I. întrucât este cunoscut că practică cămătăria - inculpatul E.C.M. sau „dacă se trimite pe instanță este nasol. E grea. Pentru că, cum pleacă de acolo dosarul de la ei ..." - inculpatul S.M. (declarația inculpatului E.C.M. și discuția ambientală dintre D.S. și S.M., din 24 ianuarie 2012).

Instanța a mai reținut cu privire la cuantumul folosului că inculpatul B.M.I. a confirmat în cadrul discuției ambientale din 31 ianuarie 2012 că a pretins suma de 50.000 euro „un singur cinci și patru de zero" iar când denunțătorul a afirmat că „are pregătit primul volum" adică suma de 100.000 euro, a acceptat primirea banilor în acest cuantum, exclamând „și ..atât".

În cursul discuției lămuritoare, cu privire la cuantumul folosului pretins, inculpatul B.M.I. a mai arătat: „deci discuția așa a fost. Deci, ce fac ei peste ... subliniind o dată în plus, că folosul pretins de el a fost de 50.000 euro și, de asemenea, că el cunoștea modalitatea în care cei doi inculpați au acționat, ca intermediari, pentru asigurarea reușitei, finalmente, a remiterii acestui folos.

În drept, a reținut că fapta inculpatului B.M.I. de a pretinde în mod indirect - prin intermediul inculpatului E.C.M. - suma de 50.000 euro și de a accepta primirea de la denunțător a sumei de 100.000 euro pentru a dispune, contrar îndatoririlor impuse potrivit funcției de procuror, în Dosarul nr. 2/P/2011 pe care îl avea în supraveghere, o soluție de ne trimite re în judecată față de învinuitul D.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune calificată în convenții cu consecințe deosebit de grave, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, faptă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, fapta inculpatului E.C.M. de a transmite pretinderea formulată de inculpatul B.M.I. denunțătorului D.S. și ulterior de a-l sprijini pe acesta să obțină foloasele injuste solicitate ca și contraechivalent al conduitei sale ilicite, primind de la denunțător suma de 800.000 euro și 90.000 RON, reprezentând 100.000 euro, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului S.M. de a-l ajuta pe inculpatul E.C.M. să pretindă de la denunțătorul D.S. în numele și pentru inculpatul B.M.I., suma de 300.000 euro pentru ca denunțătorul să obțină, în dosarul în care era învinuit, o soluție de netrimitere în judecată, întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Acțiunile infracționale ale inculpatului S.M. constând în ajutorul dat inculpatului E.C.M. se circumscriu formei de participație a complicității la complicitate (sprijinul acordat de complice unui alt complice pentru ca acesta să poată sprijini eficient săvârșirea de către autor a faptei), au avut, un rol determinant în asigurarea încrederii denunțătorului că va primi, în schimbul banilor pretinși, o soluție favorabilă de la procuror. Cum prezenta infracțiune a fost comisă după considerarea ca executată a pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din care a fost liberat condiționat la 24 iunie 2008, prin sentința penală nr. 590 din 18 iunie 2008 a Judecătoriei Moreni, cu un rest rămas neexecutat, de 757 zile, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. referitoare la starea de recidivă postexecutorie (fișa de cazier).

A reținut că inculpatul E.C.M. a acționat în sprijinul și pentru inculpatul B.M.I., ca intermediar, astfel că, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este nefondată.

Modalitatea în care inculpații au acționat în cauză, a presupus o formulă atipică, mai complexă prin existența intermediarilor, cooperarea dintre inculpați fiind determinată exclusiv de nevoia de a asigura reușita activității infracționale în scopul ei final, al ajungerii folosului pretins la funcționarul mituit. Aceste acțiuni se circumscriu unei pluralități ocazionale de infractori, de esența participației penale, în care fiecare inculpat răspunde pentru participarea la infracțiune și în măsura acestei participări.

De altfel, cum în mod corect, s-a reținut prin chiar actul de sesizare, consumarea infracțiunii de luare de mită săvârșită de inculpatul B.M.I., prin intermediul celor doi coinculpați, s-a produs în momentul pretinderii și al ajungerii acestei pretinderi la denunțător.

Întâlnirile ulterioare, succesive, dintre inculpații E.C.M. și S.M. cu denunțătorul D.S. s-au realizat în vederea asigurării remiterii folosului pretins în condiții de siguranță, la adăpostul unui val de clandestinitate menit să asigure reușita acțiunilor întreprinse pentru inculpatul B.M.I.

Prin urmare, a apreciat că nu se poate reține existența unei pluralități constituite de infractori care se creează prin simplul fapt al asocierii acestora în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Elocventă în acest sens este susținerea, în chiar cuprinsul considerațiilor de fapt ale rechizitoriului că, atunci când inculpatul B.M.I. a aflat de la inculpatul E.C.M. că de activitatea infracțională au cunoștință patru persoane a impus „ieșirea acestora din ecuație".

Totodată replica inculpatului B.M.I. „ce-ai vorbit cu frateli meu: Dar cu fratele?" relevă că acesta, la acel moment, avea cunoștință că inculpatul E.C.M. îl contactase pe denunțătorul D.S. prin intermediul inculpatului S.M. însă niciun alt element nu susține premeditarea inițială, de către cei trei inculpați, împreună, a faptului pretinderii mitei de la denunțătorul D.S. Aceasta este și explicația pentru care inculpatul E.C.M. l-a ținut la curent cu acțiunile întreprinse în vederea remiterii folosului injust, în ciuda nemulțumirii exprimate de inculpatul B.M.I., pentru că inculpatul S.M. trebuia să-și primească partea de folos ce i se cuvenea, pentru medierea făcută inculpatului E.C.M. cu denunțătorul D.S.

Prin urmare, a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sub aspectul laturii obiective (grupare cu o anumită organizare, concepție unică de conducere și structură ierarhică) care, datorită scopului său antisocial, să prezinte, pericol social, independent de săvârșirea infracțiunii programate.

Pentru aceste motive, față de acuzația de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni a dispus achitarea celor trei inculpați, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, prin conformare la principiile generale statuate în art. 72 C. pen., a avut în vedere dispozițiile părții generale a C. pen. și limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de la 3 ani la 15 ani închisoare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest cadru, a reținut gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii de care inculpații se fac vinovați, infracțiune de corupție pasivă comisă de un magistrat procuror, gravitatea faptei comise, în participație penală, evidențiată și de inducerea în opinia publică a ideii de justiție negociată în care un infractor - învinuit își poate cumpăra, pe bani, o soluție de netrimitere în judecată.

Astfel, contrar rolului avut, potrivit învestirii în funcția publică de magistrat-procuror, reprezentant al statului, obligat ca să acționeze având drept unic temei legea, inculpatul B.M.I., prin fapta comisă, a adus o afectare însemnată valorilor sociale referitoare la exercitarea atribuțiilor activității de urmărire penală cu probitate profesională și morală, cu consecințe directe asupra percepției publice a înfăptuirii actului de justiție în cadrul instrucției penale care presupune descoperirea infracțiunilor în vederea tragerii la răspundere penală a infractorilor.

Totodată gravitatea faptei comise este evidențiată de calitatea de magistrat-procuror de care s-a folosit inculpatul, având în vedere componenta intelectivă - capacitatea inculpatului cu o vechime în magistratură de 17 ani, de reprezentare a infracțiunii comise și de adeziune psihologică față de aceasta.

Printre împrejurările de natură să agraveze fapta comisă, a mai reținut, de asemenea, abilitatea inculpatului magistrat-procuror de a se proteja împotriva identificării participației sale infracționale, prin folosirea de acțiuni de implicare indirectă, prin intermediul unei persoane de încredere, apropiată, precum și scopul și mobilul urmărit de inculpat la momentul luării rezoluției infracționale, obținerea unei importante sume de bani ca și contraechivalent al conduitei sale ilicite, ce presupunea un act contrar îndatoririlor specifice funcției publice pe care o deținea.

Cu privire al inculpații E.C.M. și S.M., a avut în vedere pe lângă criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, contribuția infracțională a acestora, dimensiunea stării de pericol produse prin acțiunile de sprijinire efectivă a inculpatului B.M.I. în comercializarea atribuțiilor funcției de procuror precum și de persoana inculpaților care dovedesc predispoziție infracțională, întrucât inculpatul E.C.M. a comis fapta imputată după o condamnare în primă instanță pentru infracțiuni, de asemenea, grave iar inculpatul S.M. în stare de recidivă postexecutorie, periculozitatea socială a celor doi dedusă din modul ermetic și conspirat al acțiunilor infracționale, cupiditatea proprie în pretinderea folosului injust pentru procuror, atitudinea procesuală a inculpatului E.C.M. de asumare în mod nereal, a unei fapte de trafic de influență cu scopul urmărit, al exonerării inculpatului B.M.I. de vinovăție.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații S.M., E.C.M. și B.M.I.

Prin recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei achitări a inculpaților S.M., E.C.M. și B.M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, arătând în esență că, instanța de fond în mod greșit a reținut, pe de o parte, participația penală a inculpaților sub forma unei pluralități constituite, iar pe de altă parte, nu a făcut nicio distincție între infracțiunile prev. de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003, analizând în latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 8 din legea specială, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de la art. 7 din aceeași lege.

Față de argumentele dezvoltate pe larg în conținutul încheierii de amânare a cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței penale și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților și sub aspectul infracțiunii pentru care s-a dispus achitarea, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul B.M.I. a criticat hotărârea instanței de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în principal, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, susținând că judecătorul fondului în stabilirea situației de fapt a operat cu ficțiuni și prezumții nesusținute de materialul probator administrat în cauză și apărările formulate de inculpat, constatând, în mod eronat, existența unei înțelegeri infracționale între B.M.I. - E.C.M. -S.M., precum și pretinderea la data de 31 ianuarie 2012 de către inculpatul B.M.I. a unui folos de la denunțătorul D.S. pentru soluționarea favorabilă a unei afaceri judiciare care îl privea pe acesta din urmă.

Pe cale de consecință, în esență, a solicitat achitarea sa, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, nici sub aspectul laturii obiective - natura folosului precum și pretinderea acestuia de către funcționar -, nici al laturii subiective - intenția calificată de scop.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei și reținerea circumstanțelor atenuate personale - conduita sa anterior comiterii faptei, modalitatea în care și-a exercitat funcția - cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei.

Criticile inculpatului E.C.M. privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunță de instanța de fond, au vizat următoarele aspecte:

- restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. pen., motivat de faptul că procurorul șef adjunct al, secției de combaterea a infracțiunilor de corupție, a efectuat acte de urmărire penală deși nu a fost învestit prin rezoluția procurorului șef secție să efectueze urmărirea penală în cauză, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 33 lit. b) și art. 34 din Regulamentul de ordine interioară al Direcției Naționale Anticorupție;

- schimbarea temeiului de drept în baza căruia instanța de fond a dispus achitare pentru infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, din art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât instanța de fond în considerentele hotărârii a avut în vedere și un alt motiv pentru care a dispus achitarea, respectiv, inexistența unei activități de inițiere anterior săvârșirii faptei de corupție, prin urmare, se impune să se constate inexistența faptei;

- greșita încadrare juridică dată faptei reținută în sarcina sa, complicitate la infracțiunea de luare de mită, în condițiile în care din probatoriul administrat nu a rezultat existența unei înțelegeri anterioare între inculpat și B.M.I. sau că E.C.M. ar fi acționat în numele procurorului B.M.I., prin urmare, realizând o rezoluție infracțională distinctă, în pretinderea sumei de 100.000 euro de la D.S., se impunea ca fapta sa să fie încadrată în infracțiune de trafic de influență, în forma autoratului;

- greșita individualizare judiciară a pedepsei în sensul nereținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., raportat la conduita inculpatului anterior comiterii faptei, care a avut o atitudine de recunoaștere a faptei nu și a încadrării juridice dată acesteia precum și la cuantumul sancțiunii aplicată coinculpatului S.M., care a comis fapta în stare de recidivă, în situația în care inculpatul E.C.M. nu are aceeași situație juridică.

Inculpatul S.M. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, solicitând, în principal, redozarea pedepsei în raport de participația sa penală, având în vedere că pe inculpat nu l-a interesat scopul infracțiunii de luare de mită, interesul său fiind justificat de obținerea sumei de 700 euro de la D.S. pentru achitarea ratei la casă, fiind în relații de prietenie cu acesta din urmă.

În subsidiar, a solicitat achitarea, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate, cu referire la discuțiile telefonice și în mediu ambiental interceptate, nu rezultă implicarea sa în pretinderea vreunei sume de bani ci doar discuțiile de natură personală pe care le-a avut cu D.S., prietenul său, participarea sa la discuțiile cu inculpatul E.C.M. fiind justificate de necesitatea obținerii unei bani de la D.S. pentru a-și achita o rată la bancă.

Tot în susținerea recursului a mai solicitat și contopirea pedepselor aplicate inculpatului S.M. și emiterea unui nou mandat cu privire la pedeapsa rezultantă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 01 august 2012, sub nr. 1523/2/2012, fiind fixat prim termen de judecată, în recurs, la data de 22 octombrie 2012.

La primul termen de judecată din data de 22 octombrie 2012 inculpatul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, urmare încetării contractului de asistență juridică cu apărătorul ales și prorogarea discutării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.

La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2012, Înalta Curte, conform art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen., a solicitat recurenților intimați inculpați să precizeze dacă doresc să dea declarații în fața instanței de recurs sau înțeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 323 și art. 324 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte față de poziția inculpaților care au consimțit să dea declarații în fața instanței de recurs a procedat la audierea celor trei inculpați, declarațiile fiind atașate la dosarul cauzei.

La același termen, Înalta Curte, în temeiul art. 3856 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., a acordat cuvântul părților cu privire la cererile de probatorii, fiind admise pentru recurenții intimați inculpați B.M.I. și S.M. proba privind audierea martorilor A.S.M.M., R.D., vizionarea în ședință publică a înregistrărilor în mediu ambiental din datele de 24 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012 iar pentru recurentul intimat inculpat E.C.M. audierea martorului M.S.A.

Prin aceeași încheiere, Înalta Curte a respins cererea de probatorii formulată de recurentul intimat inculpat B.M.I. privind efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie pentru a fi transmise listingurile telefonice ce ar mai putea fi deținute de această instituție, reaudierea martorilor denunțători D.S. și M.M., a martorului Ș.D. pentru argumentele arătate în cuprinsul încheierii de la acea dată și a prorogat discutarea cererii formulate de recurentul intimat inculpat E.C.M. și S.M. privind efectuarea unei expertize tehnice a înregistrării convorbirilor din mediu ambiental din data de 24 ianuarie 2012, după ascultarea înregistrării în ședință publică.

La termenul de judecată din data de 08 februarie 2012 au fost audiați martorii A.S.M.M., R.D. și M.S.A., în conformitate cu prevederile art. 327 rap. la art. 324 alin. (2) C. proc. pen., ale căror depoziții au fost atașate la dosar și a fost încuviințată proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpatul B.M.I. care au și fost depuse la dosar.

Prin încheierea din data de 28 februarie 2012, constatând imposibilitatea vizionării și audierii în ședință publică a CD-urilor ce conțineau înregistrarea dialogului în mediu ambiental dintre D.S., S.M. și E.C.M., din data de 24 ianuarie 2012 și înregistrarea dialogului în mediu ambiental dintre D.S., E.C.M. și B.M.I., din data de 31 ianuarie 2012, datorată calității tehnice a înregistrării, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 116-119 C. proc. pen., a încuviințat cererea recurenților intimați inculpați E.C.M., B.M.I. și S.M. privind efectuarea de către Î.N.E.C. a expertizei tehnice de specialitate a celor două suporturi optice. Obiectivele expertizei au vizat autenticitatea DVD-ului pe care s-a realizat înregistrarea din data de 24 ianuarie 2012, cu mijloace proprii de către denunțătorul D.S.; data efectuării acestei înregistrări în mediu ambiental; dacă DVD-ul conține ștersături, adăugiri, intercalări sau alte modificări; dacă după înlăturarea zgomotelor se poate stabili o concordanță între înregistrarea în mediu ambiental și conținutul procesului verbal de transcriere a acestor convorbiri.

Față de solicitarea Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, la termenul din data 15 aprilie 2012, s-au efectuat demersuri de către instanță la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și pentru prezentarea martorului denunțător D.S. în vederea punerii la dispoziția expertului, a aparatului folosit la înregistrare și sistemul informatic original de stocare a dialogului în mediu ambiental, din data de 24 ianuarie 2012.

La termenul din data de 29 aprilie 2012, martorul denunțător D.S. a predat instanței sistemul tehnic folosit la înregistrarea dialogului din mediu ambiental din data de 24 ianuarie 2012 (un ceas), precizând că înregistrarea a fost copiată pe DVD-ul pus la dispoziția organelor de urmărire penală iar, ulterior, a mai realizat și alte înregistrări fără a păstra înregistrarea inițială, toate fiind trimise de instanță Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București în vederea realizării expertizei.

Raportul de expertiză criminalistă nr. 183 a fost finalizat la 30 mai 2013 și trimis instanței la termenul din 10 iunie 2013, când au avut loc și dezbaterile pe fondul cauzei, nefiind contestat de niciuna dintre părți.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și de inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M., prin prisma dispozițiilor art. 3856 alin. (3) și art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

1. Critica Parchetului privind greșita achitare a inculpaților sub aspectul comiterii infracțiuni de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 17 lit. b) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este neîntemeiată.

Obiectul judecății l-a constituit în cauză, alături de infracțiunea de luare de mită - constând în pretinderea în mod indirect de către inculpatul B.M.I., prin intermediul inculpaților E.C.M. și S.M., a sumei de 50.000 euro și acceptarea promisiunii sumei de 100.000 euro de la martorul denunțător D.S., pentru a nu își îndeplini corespunzător atribuțiile de serviciu, în sensul de a da o soluție de netrimitere în judecată în dosarul în care denunțătorul avea calitatea de învinuit - și infracțiunea prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 (constituire și aderare la un grup infracțional în vederea comiterii infracțiunii de luare de mită).

Referitor la această din urmă infracțiune, judecătorul fondului a constatat, contrar celor reținute de procuror prin actul de trimitere în judecată, că modalitatea în care cei trei inculpați au acționat a fost determinată exclusiv de nevoia de a asigura reușita infracțională în scopul ei final, respectiv primirea folosului pretins la funcționarul mituit, acțiuni ce se circumscriu pluralității ocazionale de infractori în care fiecare răspunde în limita participării la comiterea faptei. A mai reținut judecătorul fondului că infracțiunea de luare de mită s-a consumat în momentul pretinderii și primirii acestei pretinderi la denunțător prin intermediul inculpaților E.C.M. și S.M., iar întâlnirile ulterioare, succesive dintre cei doi inculpați și martorul denunțător D.S. au vizat tocmai asigurarea remiterii folosului pretins în condiții de siguranță.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că atitudinea inculpatului B.M.I. (cel ce ar fi inițiat constituirea grupului) atunci când a aflat despre implicarea altor persoane, de a solicita inculpatului E.C.M. să renunțe la acestea și discuțiile purtate cu martorul denunțător în care face referire la E.C.M. ,,....ce-ai vorbit cu frate li meu..." nu susțin o premeditare a acțiunilor celor trei inculpați în pretinderea mitei de la denunțător, în sensul unei asocieri, astfel cum prevede textul art. 323 alin. (1) și C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Deși, în contextul analizei laturii obiective a infracțiunii de asociere/aderare la un grup ocazional în vederea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, judecătorul fondului a reținut lipsa unei structuri organizatorice, concepții unice de conducere și structuri ierarhice, elemente specifice infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, argumentele reținute prin raportare la probatoriul administrat în susținerea soluției de achitare dispuse în cauză, au vizat inexistența elementelor ce compun latura obiectivă a grupului infracțional constituit ocazional.

În baza propriului examen al probelor administrate în cauză, Înalta Curte reține că, în cuprinsul art. 8 din Legea nr. 39/2003 se incriminează ca infracțiune „inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este potrivit prezentei legii, un grup infracțional organizat".

Una dintre caracteristicile care fac diferența între grupurile infracționale reglementate de dispozițiile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 39/2003, constă în faptul că grupul infracțional sancționat de art. 7 are o structură organizată, atribut care nu definește și grupul infracțional incriminat de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpații au fost trimiși în judecată. Într-adevăr textul incriminator al art. 8 nu face distincție între infracțiunile pentru care se constituie grupul, astfel că elementele constitutive ale acestei infracțiuni sunt îndeplinite chiar dacă infracțiunea scop este din categoria infracțiunilor grave, așa cum sunt acestea definite de art. 2 lit. b) din aceeași lege.

Regimul sancționator în cazul infracțiuni prev. de art. 8 din legea specială este cel prevăzut la art. 323 C. pen. și vizează o formă a pluralității de infractori, astfel că, ceea ce trebuie analizat este îndeplinirea criteriilor de existență a grupului infracțional, astfel cum este reglementat de norma specială.

Examinând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 se constată că mijloacele de probă nu demonstrează că inculpații B.M.I. și E.C.M. au constituit un grup în vederea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, iar prin acțiunea sa ilicită, inculpatul S.M. a sprijinit activitatea grupului, în vederea realizării scopului propus.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că acțiunile desfășurate de cei trei inculpați, au vizat obținerea folosului pretins de către inculpatul B.M.I. de la martorul denunțător D.S. și se circumscriu pluralității ocazionale de infractori, forma de participație fiind reținută pentru fiecare inculpat în parte (autorat și complice) și nu au acționat în baza unui consens neechivoc care să privească constituirea unui grup ocazional și scopul acestuia - săvârșirea infracțiunii de luare de mită- condiții necesare pentru existența formei de asociere, incriminată de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Argumentele aduse de parchet în susținerea recursului și demonstrarea asocierii în cadrul unui grup constituit ocazional vizează, în fapt, elemente ce conturează activitățile desfășurate de către cei trei inculpați în realizarea infracțiunii de luare de mită, în forma autoratului și a complicității și pentru care instanța a dispus condamnarea celor trei inculpați.

Astfel, existența Dosarului nr. 2/P/2011 în care era cercetat martorul denunțător D.S., repartizarea acestuia spre soluționare procurorului B.M.I. au fost împrejurări care au determinat luarea deciziei infracționale de către inculpatul B.M.I. în pretinderea/acceptarea unei sume de bani de la martorul denunțător în scopul neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu, fără a exista un consens cu ceilalți doi inculpați în vederea asocierii și comiterii infracțiunii de luare de mită. Acțiunile întreprinse de inculpații E.C.M. și S.M., întemeiat pe relațiile de amiciție dintre cei trei inculpați (respectiv, între B.M.I. și E.C.M., între S.M. și E.C.M. precum și între S.M. și D.S.), au vizat convingerea martorului denunțător D.S. că problema sa din Dosarul nr. 2/P/2011 va fi rezolvată, dacă va fi de acord să plătească suma solicitată prin intermediul lui E.C.M., care este omul de încredere al procurorului B.M.I. și se circumscriu sprijinirii activității infracționale a inculpatului B.M.I. în obținerea folosului injust și nu al sprijinirii asocierii/grupului în realizarea scopului propus - comiterea de infracțiuni.

De asemenea, discuțiile purtate de inculpații E.C.M. și S.M. cu martorul denunțător D.S. și cele dintre inculpații E.C.M. și B.M.I. nu fac dovada că a existat o asociere ocazională pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, ci conturează modalitatea de acțiune a celor trei inculpați pentru a asigura obținerea sumei pretinse cu titlu de mită de către inculpatul B.M.I., inculpatul E.C.M. fiind cel care comunica procurorului B.M.I. ce acțiuni a desfășurat pentru remiterea sumei de către denunțător și despre implicarea altor persoane, împrejurare în care inculpatul B.M.I. îi solicită să le scoată din combinație.

Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte reține că inculpații B.M.I., E.C.M. și S.M. nu au acționat împreună în cadrul unui grup și pentru realizarea unui scop - comiterea infracțiunii de luare de mită și obținerea unor venituri ilicite -, astfel că activitățile lor nu se circumscriu elementului material al infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., prin urmare, recursul Parchetului este nefondat și va fi respins ca atare.

2. Neîntemeiate sunt și criticile recurentului intimat inculpat B.M.I. privind greșita sa condamnare sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că, prima instanță, în baza probatoriului administrat, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului B.M.I. în comiterea faptei descrise în actul de sesizare -luare de mită - și i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, având în vedere calitatea subiectului activ, funcția publică deținută în virtutea calității de magistrat procuror.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de către recurentul intimat inculpat a infracțiunii de luare de mită, faptă prev. și ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținându-se că, în cursul lunii ianuarie 2012 a pretins de la martorul denunțător D.S., în mod indirect, prin intermediul lui E.C.M., suma de 50.000 euro și, a acceptat, la data de 31 ianuarie 2012, în mod direct, primirea sumei de 100.000 euro, pentru a dispune, contrar atribuțiilor de serviciu, o soluție de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011 pe care îl instrumenta și în care martorul denunțător era învinuit de comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, în forma complicității. Mai mult, pornind de la o situație de fapt conturată de ansamblul probator administrat, judecătorul fondului a reliefat, în mod corect, împrejurările comiterii faptei reținută în sarcina inculpatului B.M.I. de către instanță. Deducțiile logice ale judecătorului au fost justificate chiar de modalitatea în care inculpatul a conceput desfășurarea activității infracționale determinat de calitatea de magistrat procuror, natura infracțiunii pentru care a fost cercetat, fără însă ca prin aceste raționamente logico-juridice să se dea o altă interpretare probelor ori să fie denaturate împrejurările comiterii faptei.

Din succesiunea cronologică a împrejurărilor faptice reținute de prima instanță și care nu au fost contestate de niciunul dintre inculpați (toți inculpați au recunoscut că s-au întâlnit și au purtat discuții referitoare la situația din dosar dar nu în scopul obținerii unui folos injust), se conturează două momente ale acțiunii infracționale a inculpatului B.M.I., respectiv, al pretinderii, în mod indirect, a unei sume de bani de la D.S. prin intermediul inculpaților E.C.M. și S.M. (24 ianuarie - 31 ianuarie 2012) și al acceptării, în mod direct, la data de 31 ianuarie 2012 de la același martor denunțător, a primirii sumei de 100.000 euro, pentru a dispune o soluție de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011, contrar atribuțiilor de serviciu.

Contrar susținerilor recurentului intimat inculpat în sensul inexistenței probelor care să dovedească implicarea sa în activitățile desfășurate de coinculpații E.C.M. și S.M. în perioada 21 ianuarie - 31 ianuarie 2012, se constată că, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, la data de 2 noiembrie 2011, i-a fost repartizat în vederea supravegherii urmăririi penale, Dosarul nr. 2/P/2011 privind plângerea penală formulată de O.Z. împotriva mai multor persoane pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în cauză cercetările fiind efectuate de ofițerii de poliție judiciară V.M.C., P.A.N. și B.A. din cadrul I.G.P.R.- Direcția Cercetări Penale. După efectuarea actelor premergătoare care au conturat existența unor indicii temeinice privind comiterea infracțiunii de înșelăciune, la data de 12 decembrie 2011, ofițerii de poliție judiciară au dispus începerea urmăririi penale față de mai multe persoane, printre care erau menționați D.S. și Ș.E., reținându-se că ar fi sprijinit activitatea învinuiților L.R., B.S.C. și C.I. în inducerea în eroare a părții vătămate O.Z. cu ocazia încheierii unor contracte de împrumut cu garanție imobiliară, măsură confirmată de inculpatul B.M.I. la aceeași dată. În urma efectuării mai multor percheziții domiciliare la data de 13 decembrie 2011 la locațiile aparținând inculpaților, de la locuința lui D.S. au fost ridicate documente, acte, bani și aparatură de interceptare și bruiere a comunicațiilor etc, context în care inculpatul B.M.I. a sesizat Tribunalul Ilfov cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de o parte dintre persoanele cercetate și a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de D.S. și Ș.E. pe o perioadă de 30 de zile, măsură pe care nu a mai prelungit-o, ulterior aspect confirmat și de martorii V.M.C., P.A.N. și B.A.

În aceste împrejurări, la data de 23 ianuarie 2012, inculpatul S.M., prin intermediului martorului M.M., l-a contactat pe D.S., căruia i-a adus la cunoștință propunerea făcută de inculpatul E.C.M. pentru a „o da la pace cu procurorul" în schimbul sumei de 300.000 euro, sens în care a și stabilit o întâlnire pentru data de 24 ianuarie 2012, la stația O. Udriște, între martorul denunțător D.S. și inculpatul E.C.M., la care a participat și el.

În cadrul acestei întâlniri, inculpatul E.C.M. care se cunoștea cu S.M. de mai mult timp, fiind prezentat de acesta din urmă ca un prieten bun și „... crescut de mine copilul acesta...", i-a pretins martorului denunțător D.S., în numele lui B.M.I., suma de 300.000 euro, pentru soluționarea favorabilă a dosarului în care era cercetat, deși inițial, inculpatul S.M. i-a comunicat că suma cerută de procuror este de 100.000 euro.

Față de nemulțumirea martorului denunțător referitor la modificarea sumei pretinse cu titlu de mită, inculpatul E.C.M. i-a dat acestuia asigurări că îl va duce în birou la procuror care îi va lua o declarație acestuia și învinuitei Ș.E., dar nu trebuie să poarte nicio discuție cu inculpatul B.M.I. („procurorul") care doar le va spune ce declarație să dea.

Susținerile recurentului intimat inculpat B.M.I. că nu a discutat, prealabil întâlnirii din data de 24 ianuarie 2013 dintre cei trei, cu inculpatul E.C.M. despre dosarul pe care îl instrumenta și nu a pretins vreo sumă de bani de la D.S., prin intermediul lui E.C.M., nu pot fi primite de către instanța de recurs, întrucât din declarațiile martorului denunțător, transcrierea convorbirii în mediu ambiental din data de 24 ianuarie 2012 rezultă că inculpatul E.C.M. știa despre dosar, cunoștea situația juridică a martorului denunțător și a lui Ș.E. și că urmau să dea o declarație în birou la procurorul B.M.I., deși nu reprezenta nicio parte și nici nu participase la efectuarea vreunui act de cercetare penală în cauză, în calitate de avocat. Relevanță prezintă și declarațiile inculpatului S.M. care deși și-a nuanțat poziția procesuală în cursul cercetării judecătorești, a declarat în mod constant că știa de la D.S. că are probleme în dosar și întrucât îl cunoștea pe E.C.M. și aflase de relația apropiată a acestuia cu inculpatul B.M.I., i-a cerut lui E.C.M. să îl ajute pe martorul denunțător, împrejurare în care E.C.M. a cerut suma de 100.000 euro pentru a se rezolva problema. De altfel, în baza probelor administrate, instanța de fond a și reținut această sumă ca fiind acceptată de inculpatul B.M.I. și nu suma de 300.000 euro cum s-a reținut în actul de sesizare și care a fost pretinsă doar de inculpatul E.C.M. în scopul obținerii unui folos pe care urma să îl împartă cu S.M.

Referitor la înregistrarea în mediu ambiental realizată de martorul denunțător D.S. cu mijloace tehnice proprii, Înalta Curte reține că este un mijloc de probă care susține declarațiile martorului denunțător. Deși a fost contestată de inculpați, din concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate efectuat de Laboratorul interjudețean de Expertize Criminalistice din 23 mai 2013 rezultă că înregistrarea în mediu ambiental pusă la dispoziție de organele judiciare nu conține ștersături, adăugiri, alterării sau intercalări, conținutul înregistrării corespunde transcrierii realizate de organele judiciare în procesul verbal aflat la dosar; prin folosirea unor repere temporale relative (publicațiile din imagini) expertul a stabilit ca dată a realizării înregistrării perioada 23 ianuarie 2013 până la 25 ianuarie 2013.

Prin urmare, în raport de aceste elemente probatorii (cu excepția concluziilor expertizei tehnice de specialitate care deși ulterioară a confirmat concluzia judecătorului fondului), în mod justificat, prima instanță, întemeiat pe un raționament logico juridic, a reținut că cel care a inițiat propunerea de a soluționa favorabil dosarul pentru D.S. și Ș.E. a fost inculpatul B.M.I. singurul care cunoștea dosarul și probele existente în cauză dar și ce măsuri urmează să mai dispună.

Este reală susținerea inițială a recurentului intimat inculpat B.M.I. că s-a întâlnit cu inculpatul E.C.M. la data de 24 ianuarie 2012 (și nu la data de 25 ianuarie 2012 cum a declarat în fața instanței de recurs), aspect susținut și de E.C.M. în declarațiile date, dar așa cum s-a constatat raportat la probele administrate, întrevederea celor doi s-a realizat după ce E.C.M. se întâlnise cu martorul denunțător la O. Udriște, context în care B.M.I. i-a comunicat „fratelui său" ce măsuri urmează să dispună în dosar, respectiv, ridicarea sechestrului asigurător, disjungerea cauzei și adoptarea soluției de scoaterea de sub urmărire penală față de martorul denunțător și Ș.E. până la data de 15 februarie 2012. Întâlnirea celor doi inculpați și purtarea unor discuții cu privire la situația lui D.S. în dosarul instrumentat de inculpatul B.M.I., aspect recunoscut de ambii inculpați în declarațiile date, chiar dacă cu mici nuanțări în ceea ce privește măsurile procesuale ce urmau a fi dispuse, fac dovada unei înțelegeri prealabile dintre inculpați, în condițiile în care cu ocazia întâlnirii dintre D.S. și procurorul B.M.I. din data de 31 ianuarie 2012 când se fac referiri de către martor la suma pretinsă, inculpatul B.M.I. îi răspunde astfel cum te-ai înțeles cu „...fratili meu...". Susținerea inculpatului B.M.I. din fața instanței de recurs că în data de 24 ianuarie 2012 nu s-a întâlnit cu E.C.M. sunt infirmate de probele administrate și analizate anterior.

Faptul că inculpatul B.M.I. cunoștea despre acțiunile întreprinse de E.C.M. rezultă și din împrejurarea că în cadrul întâlnirii din data de 25 ianuarie 2012 dintre inculpații E.C.M., S.M. și martorul denunțător, inculpatul E.C.M. după ce este informat de S.M. că D.S. va plăti prima tranșă de 100.000 euro dacă are garanția rezolvării dosarului, îi comunică lui D.S. ce măsuri vor fi dispuse în dosar și data soluționării cauzei, respectiv 15 februarie 2012, date comunicate de B. cu o zi înainte, asigurându-l pe acesta că procurorul dacă va vedea bunăvoință va dispune ce a promis, că este omul trimis de procuror să rezolve problema fiind o persoană în care acesta are încredere și că la finalizarea dosarului trebuie să aibă și a doua tranșă de bani (diferența de 200.000 euro). În acest context, martorul denunțător a stabilit cu cei doi inculpați și modalitatea în care va fi remisă suma după întâlnirea cu procurorul, prin intermediul martorului M.M., cumătrul său, aspect confirmat de acesta din urmă în denunțul formulat și declarațiile date pe parcursul procesului penal.

Implicarea lui B.M.I. în pretinderea sumei de 100.000 euro, prin intermediul inculpatului E.C.M., de la martorul denunțător D.S. este dovedită și de împrejurarea că atunci când denunțătorul D.S. îi cere lui E.C.M. o întâlnire cu procurorul pentru a avea certitudinea rezolvării dosarului, inculpatul E.C.M. îl contactează telefonic pe B.M.I. și îi comunică martorului denunțător că a doua zi urmează să meargă la Buftea (în acest sens sunt listingurile telefonice din data de 25 ianuarie 2012 și înregistrările în mediu ambiental din data de 25 februarie 2012 din care rezultă că inculpatul E.C.M. pentru câteva momente a contactat telefonic o persoană care potrivit listingurilor s-a dovedit a fi inculpatul B.M.I.).

Relevanță sub acest aspect prezintă și mesajele trimise de inculpatul E.C.M. inculpatului B.M.I. în datele de 27 ianuarie și 28 ianuarie 2012 când urma să se realizeze o întâlnire între B.M.I. și D.S., care reușise să strângă prima tranșă de bani, din care rezultă că B.M.I. era informat cu privire la locul unde urma să aibă loc întâlnirea dar și acesta la rândul său îi comunică lui E.C.M. unde se află și ce măsuri de protecție își ia pentru că știa că este monitorizat de Direcția Națională Anticorupție.

Faptul că inculpatul B.M.I. urma să obțină un folos injust, prin intermediul lui E.C.M., este relevat și de împrejurarea că atunci când a aflat despre implicarea a patru persoane i-a cerut inculpatului E.C.M. „să le scoată din schemă" și să le comunice că totul „a căzut", referindu-se la intervenția sa, aspect pe care martorul denunțător a acceptat să-l comunice inculpatului S.M. și martorului M.M. la întâlnirea din 28 ianuarie 2012 (declarațiile martorilor D.S., M.M., transcrierea convorbirii în mediu ambiental din data de 28 ianuarie 2012.

Activitatea infracțională a inculpatului B.M.I. este relevată și de împrejurarea că acesta i-a comunicat doar inculpatului E.C.M. data la care martorul denunțător urma să se prezinte, împreună cu Ș.E., la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov în vederea audierii și primirii actului prin care va dispune ridicarea măsurilor asigurătorii (data de 31 ianuarie 2012), aspect pe care inculpatul E.C.M. l-a comunicat martorului D.S., împrejurare cunoscută și confirmată de martorul M.M. care a aflat de la D.S. și de martorul Ș.D. Laurențiu care a fost încunoștințat de M.M. despre data audierii mamei sale.

Faptul că inculpatul B.M.I. i-a comunicat doar lui E.C.M. data audierii celor doi învinuiți rezultă și din declarațiile martorilor V.M.C., P.A.N. și B.A., ofițerii desemnați să efectueze acte de urmărire penală în cauză, care au arătat că, de regulă, citarea învinuiților se realiza telefonic de către procuror sau de către martor la solicitarea procurorului, or, cei trei martori au aflat de audierea celor doi în ziua de 31 ianuarie 2012 iar V.M.C., P.A.N. au asistat doar la audierea parțială a lui Ș.E. Martorii mai arată că nu au discutat cu procurorul B.M.I. nici despre ce soluție urmează a se dispune în cauză față de D.S. și Ș.E. privind infracțiunea de complicitate la înșelăciune, singurul lucru discutat fiind acela al finalizării cercetărilor până la 15 februarie 2012. De altfel, în opinia ofițerilor de poliție judiciară în dosar existau probe care să susțină vinovăția lui D.S. cu privire comiterea faptei de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, sub forma complicității.

Contrar celor susținute de recurentul intimat inculpat în apărare, se constată că acesta a cunoscut activitățile desfășurate de inculpații E.C.M. și S.M. în perioada 24 ianuarie - 30 ianuarie 2012, inițiativa propunerii soluționării favorabile a Dosarului nr. 2/P/2011, în care D.S. era învinuit de complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în sensul dispunerii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală, i-a aparținut, fiind ajutat în pretinderea folosului injust de către inculpații E.C.M. și S.M., cu inculpatul E.C.M. ținând legătura în permanență și cunoscând acțiunile întreprinse de acesta. Prin urmare, nu se poate reține apărarea formulată de recurentul intimat inculpat, prin apărătorii aleși, că cei doi inculpați S.M. și E.C.M. în perioada 24 ianuarie - 30 ianuarie 2012 au acționat din proprie inițiativă fără a discuta cu inculpatul B.M.I., fiind în fapt acei „vânzători de fum", dimpotrivă, acțiunile lor sunt în scopul de a facilita obținerea folosului injust de către inculpatul B.M.I., pretins prin intermediul lui E.C.M., pentru a da o soluție favorabilă martorului denunțător în dosarul pe care îl instrumenta, chiar dacă modalitatea în care au conceput și realizat intermedierea luării de mită este una atipică, pentru a-l proteja pe B.M.I.

În ceea ce privește cel de-al doilea moment al activității infracționale reținute în sarcina inculpatului B.M.I., al acceptării, în mod direct, la data de 31 ianuarie 2012 de la martorul denunțător D.S., a primirii sumei de 100.000 euro, pentru a dispune o soluție de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011, contrar atribuțiilor de serviciu, Înalta Curte constată că probatoriul administrat dovedește fără echivoc vinovăția recurentului intimat inculpat în realizarea elementului material al faptei de luare de mită și răstoarnă prezumția de nevinovăție.

Astfel, în continuarea activităților stabilite cu inculpatul E.C.M., inculpatul S.M., la data de 30 ianuarie 2012, l-a contactat telefonic pe D.S. căruia i-a cerut ca a doua zi să se ducă împreună la parchet, iar inculpatul E.C.M. s-a întâlnit cu D.S. la domiciliul său, stabilind să se deplaseze cu autoturismul martorului denunțător la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, unde urma să fie audiat de procurorul B.M.I., împrejurare în care D.S. și E.C.M. au făcut schimb de numere de telefon întrucât au achiziționat cartele SIM cu numere noi pentru a comunica.

Respectând condițiile stabilite cu inculpatul E.C.M., martorul D.S. s-a prezentat a doua zi la domiciliul acestuia din urmă și, împreună, s-au deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, martorul denunțător având în torpedoul mașinii suma de 100.000 euro, ce urma să fie remisă lui E.C.M. după întâlnirea cu procurorul.

Faptul că inculpatul B.M.I. îi comunicase lui E.C.M. că va realiza audierile lui D.S. și Ș.E. în acea zi rezultă din acțiunile întreprinse de E.C.M. atunci când martorul D.S. îi spune că procurorul B.M.I. nu a sosit la birou, respectiv, își contactează telefonic și prin sms soția, E.M.L., de pe telefonul martorului, căreia îi cere să o sune pe B.C., soția inculpatului B.M.I., pentru a afla de ce procurorul nu sosise încă la serviciu.

Modalitatea în care inculpatul B.M.I. efectuează audierea învinuitei Ș.E., fără prezența apărătorului ales al acesteia, martora A.S.M.M. (care confirmă împrejurarea că nu a fost anunțată despre data audierii), în prezența fiului învinuitei, căreia i-a permis să participe la audieri, deși nu avea nicio calitate procesuală în cauză dar și audierea martorului denunțător D.S., susțin aprecierea că acesta realiza aceste activități pentru a-și justifica soluția de disjungere și de netrimitere în judecată, promisă în schimbul primirii folosului injust cu titlu de mită și nu pentru a efectua acte de urmărire în scopul aflării adevărului în cauză.

Astfel, cu ocazia audierii lui D.S. îi dezvăluie acestuia date din dosar, discuțiile purtate cu alți inculpați și partea vătămată, scopul urmărit prin soluționarea dosarului -plătirea unei polițe inculpatului R.M., dialogul purtat cu martorul denunțător fiind unul familiar, informându-l pe D.S. că a fost grăbit de cineva să îi audieze cu referire la martor și Ș.E.) și consemnează în declarație că persoana audiată nu solicită prezența apărătorului ales, deși asigurarea asistenței juridice era obligatorie, după ce, în prealabil, a menționat din proprie inițiativă că D.S. nu a avut nicio contribuție la săvârșirea vreunei fapte penale.

În acest context, inculpatul B.M.I. nu are nicio reacție la întrebarea martorului denunțător în legătură cu ce se va întâmpla după disjungere și la modalitatea ridicării sechestrului asigurător, dimpotrivă îi confirmă că va dispune disjungerea cauzei cu privire la D.S. și Ș.E., va continua cercetările într-un dosar separat unde va putea să facă ce vrea „în disjungerea asta mă joc cum vreau" și va dispune o soluție de scoatere de sub urmărire penală dar până la soluționare cauzei îi sugerează lui D.S. să facă o cerere de ridicare a măsurii asigurătorii. Or, toate aceste împrejurări susțin aprecierea judecătorului fondului că inculpatul B.M.I. a cunoscut, pe de o parte, activitățile desfășurate de inculpatul E.C.M. în obținerea folosului injust pretins de inculpat pentru soluționarea favorabilă a dosarului, iar pe de altă parte, că numai după ce martorul denunțător a obținut suma pretinsă a fost de acord să dispună măsuri în favoarea acestuia din urmă.

În acest sens, chiar îl contactează pe P.A.N. căruia i-a cerut să-i spună ce bunuri au ridicat de la D.S. și Ș.E. și îi comunică martorului că a doua zi va veni D.S. pentru a le ridica întrucât a făcut cerere de ridicare a sechestrului asigurător, motivând în fața lui D.S. că nu îi poate restitui și aparatura deținută ilegal întrucât nu este de competența sa.

Contrar susținerilor recurentului intimat inculpat, acesta l-a văzut pe E.C.M. în sediul parchetului la data de 31 ianuarie 2012, a cunoscut faptul că l-a însoțit pe D.S. și în acest context i-a reproșat martorului denunțător că îl așteaptă „șoferul afară" și „îngheață de frig".

Apărarea recurentului intimat inculpat că termenii folosiți în dialogul purtat cu martorul denunțător D.S. de „volume", „cărți", cifre cu indicarea zerourilor, nu pot conduce la concluzia existenței unei fapte de corupție activă sub forma pretinderii unei sume de bani de la martorul denunțător, nu poate fi primită de către Înalta Curte, în condițiile în care din transcrierea convorbirii în mediu ambiental de la acea dată și declarația martorului denunțător care se coroborează cu restul probatoriului administrat rezultă, în mod clar, că martorul denunțător îi relatează că i s-au pretins „trei volume" (300.000 euro), că are pregătit primul volum și va mai da și restul de volume după finalizarea cercetărilor. De asemenea, limbajul codificat dintre cei doi creează inculpatului B.M.I. unele confuzii doar cu privire la suma pretinsă, remediată de interlocutori prin folosirea cifrelor și adăugarea de zerouri, fapt ce denotă că inculpatul a înțeles în mod clar ce i-a oferit denunțătorul, situație în care acesta confirmă că a vorbit doar pentru 50.000 euro, după care se repliază și acceptă suma de 100.000 pregătită de D.S., transmițând denunțătorului că va rămâne doar atât și nu știe ce alte pretenții au ceilalți, dar va avea o discuție cu E.C.M. în acest sens. Totodată, îi cere denunțătorului să-l lase până pe 15 februarie 2010 când vor discuta cu privire la restul sumei.

Relevante în acest sens sunt și discuțiile purtate, după întâlnirea cu procurorul B.M.I., dintre martorul denunțător și inculpatul E.C.M., căruia denunțătorul i-a remis pachetul cu cei 100.000 euro și i-a comunicat că suma pretinsă de procuror este doar de 100.000 euro, situația în care E.C.M. a încercat să-l convingă de contrariu și chiar îi relatează lui D.S. că știe cum să procedeze pentru ca banii să ajungă la B.M.I., deși acesta este supravegheat de DNA. După primirea banilor a fost realizată acțiunea de prinderea în flagrant, fiind găsită aspra inculpatului E.C.M. suma de 100.000 euro.

Înalta Curte reține că folosirea unui limbaj codificat în legătură cu stabilirea cuantumului folosului injust este fără relevanță în realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, în oricare dintre modalitățile cerute de textul de lege (pretindere, primire, oferire, acceptare, nerespingerea promisiunii), în condițiile în care inculpatul B.M.I. a acceptat promisiunea primirii sumei de 100.000 euro făcută de mituitor, în mod expres, calculând chiar prin adăugarea de zerouri suma oferită.

Apărarea inculpatului că, în realitate, a înțeles că este vorba de suma de 50.000 euro, despre care a discutat cu R.D. cu câteva seri înainte și pe care intenționa să o recupereze de la martorul denunțător pentru a restitui prejudiciu cauzat părții vătămate în Dosarul nr. 2/P/2011, nu poate fi primită de către instanța de recurs în condițiile în care martorul R. nu era parte în dosar, deci orice discuție cu acesta despre desfășurarea unei anchete, nu numai că nu era oportună și nejustificată, dar nu putea conduce la soluționarea laturii civile astfel cum susține recurentul, având în vedere că la acel moment nu existau date care să certifice că suma de 50.000 euro reprezenta parte din împrumutul acordat părții vătămate.

Mai mult, din conținutul dialogului dintre martorul denunțător și inculpatul B.M.I. din data de 31 ianuarie 2012 rezultă, în mod clar, cum își stabilesc suma pretinsă și acceptată în mod direct, cu titlu de mită, fără vreo referire la parte vătămată (O.Z.) și la atitudinea martorului denunțător de renunțare la executare, ca atare, dacă ar cerut martorului denunțător să renunțe la executare nu ar fi fost necesar să stabilească valoarea mitei prin acel limbaj codificat.

În consecință, activitățile desfășurate de inculpatul B.M.I., după repartizarea Dosarului 2/P/2011 în care D.S. era cercetat pentru complicitatea la înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, de a pretinde, prin intermediul lui E.C.M. de la martorul denunțător D.S., suma de 50.000 euro și de accepta, în mod direct, primirea sumei de 100.000 euro de la același martor denunțător la data de 31 ianuarie 2012, pentru a dispune o soluție de netrimitere în judecată față de acesta din urmă, se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, intenția inculpatului în comiterea faptei rezultând din modalitatea în care a acționat pentru realizarea scopului propus - disjungerea cauzei, ridicare sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor martorului denunțător și, în final, adoptarea unei soluții favorabile denunțătorului.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că probele administrate în cauză dovedesc existența faptei și vinovăția inculpatului B.M.I. în comiterea ei, astfel că nu se poate dispune achitarea sa, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. a rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cum s-a solicitat în susținerea recursului.

Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată și critica recurentului intimat inculpat privind greșita individualizare judiciară a pedepsei.

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct îndreptarea și recuperarea condamnatului, întrucât presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că prima instanță a aplicat inculpatului B.M.I. o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială și legea penală specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar și de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, motiv pentru care, contrar solicitării recurentului intimat inculpat, care a apreciat-o ca fiind prea aspră, o va menține, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și ca modalitate de executare.

Menținerea pedepsei aplicată inculpatului B.M.I. (de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.), atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare (în regim privativ de libertate), asigură respectarea garanțiilor procesuale conferite de dispozițiile legale procesuale penale și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a căror finalitate, prin tragerea la răspundere penală, în condițiile stabilirii vinovăției inculpatului, corespunde și caracterului disuasiv al pedepsei precum și realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, permițând, în viitor, reinsertia sa socială, precum și o reacție promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unei infracțiuni de corupție la nivelul unor funcționari învestiți într-o funcție publică, cum este și cea de magistrat procuror, consolidând percepția cetățenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiție și să dea o ripostă fermă celor care se folosindu-se funcția deținută au încălcat legea deși trebuia să o respecte și o aplice.

Raportat la natura și gravitatea faptei, modalitatea concretă a săvârșiri ei precum și la circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, este o persoană integrată în societate, are un nivel ridicat de pregătire, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosarul cauzei, activitatea sa profesională îndelungată (17 ani), Înalta Curte apreciază că, în mod justificat, prima instanță nu a reținut aceste împrejurări pozitive relevate de inculpat ca și circumstanțe atenuante judiciare, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita bună anterior comiterii faptelor -, dându-le însă eficiență în procesul de individualizare judiciară a pedepsei prin orientarea sancțiunii aplicate spre minimum special prevăzut de lege.

De asemenea, în mod întemeiat prima instanță a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv poziția procesuală negativă manifestată de acesta, calitatea inculpatului - de magistrat procuror, fapt ce justifică și modalitatea sa de acțiune în comiterea faptei, lipsa antecedentelor penale și cariera de 17 ani în care a instrumentat dosare cu personaje din lumea interlopă, nivelul de instruire profesională dovedit prin actele depuse la dosar, nefiind suficiente și de natură să conducă la stabilirea unei pedepse mai ușoare.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că executarea pedepsei, în regim de detenție, este singura aptă să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, reintegrarea sa socială, conștientizarea consecințelor conduitei sale ilicite și să adopte, pe viitor, o atitudine de respect față de valorile sociale ocrotite de lege precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii unor fapte de corupție de către funcționari învestiți într-o funcție publică a căror menire este să respecte și să aplice legea.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursul intimatului inculpat B.M.I. ca nefondat și urmează să îl respingă ca atare.

3. Neîntemeiate sunt și criticile formulate de recurenții intimați inculpați E.C.M. și S.M.

Recurentul intimat inculpat E.C.M. a adus critici hotărârii atât sub aspectul nelegalității cât și al netemeiniciei, solicitând, în esență, trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale; schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus achitarea sub aspectul comiterii infracțiunii de asociere/constituire grup infracțional în vederea comiterii infracțiunii de luare de mită, din art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există); schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa din complicitate la infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de trafic de influență, în forma autoratului precum și redozarea pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.

În ceea ce privește prima critică formulată de recurentul intimat inculpat E.C.M. privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale motivat de faptul că în cauză au fost efectuate acte de urmărire penală de un procuror care nu a fost desemnat să efectueze urmărirea penală în cauză, Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului constată că cele susținute de recurent nu au corespondent în realitate.

Astfel, după formularea denunțului de către martorul D.S. la data de 25 ianuarie 2012, înregistrat sub nr. 678/2010 la Serviciul de Registratură, Arhivă și Relații cu Publicul al Direcției Naționale Anticorupție, lucrarea a fost înregistrată în evidența cauzelor penale sub nr. 17/P/2012 și repartizată, la aceeași dată pentru efectuarea urmăririi penale, d-nei procuror C.R., de către procurorul șef al Secției de combatere a infracțiunilor de corupție.

La data de 26 ianuarie 2012, M.M. a formulat un denunț ce avea legătură cu denunțul formulat de D.S., înregistrat la Direcția Națională Anticorupție sub același nr. 17/P/2012, iar conform rezoluției procurorului șef al Secției de combatere a infracțiunilor de corupție, a fost repartizat spre soluționare procurorului șef adjunct secție C.V. ce urma să efectueze acte de urmărire penală împreună cu procurorul C.R.

Astfel, Înalta Curte reține că, întrucât în faza de urmărire penală, spre deosebire de faza judecății, nu există norme care să stabilească numărul magistraților procurori ce pot participa la efectuarea urmării penale într-o cauză penală, rezoluția procurorului ierarhic fiind necesară și suficientă pentru desemnarea magistraților care urmează să efectueze acte de urmărire penală, în acest context, cei doi procurori fiind legal desemnați, potrivit competenței, au efectuat urmărire penală și au întocmit rechizitoriul în cauză.

Prin urmare, susținerile recurentului intimat inculpat că procurorul adjunct al secției de combatere a infracțiunii de corupție a efectuat acte de urmărire penală fără a fi desemnat în acest sens, sunt neîntemeiate și infirmate de actele din dosar.

În ceea ce privește cea de-a doua critică, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a motivat soluția de achitare dispusă față de cei trei inculpați sub aspectul infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 17 lit. b), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întemeiat pe faptul că modalitatea în care aceștia au acționat a fost determinată exclusiv de nevoia de a asigura reușita infracțională în scopul ei final - primirea folosului pretins la funcționarul mituit -, iar acțiunile lor se circumscriu pluralității ocazionale de infractori în care fiecare răspunde în limita participării la comiterea faptei.

În acord cu instanța de fond și pentru argumentele expuse pe larg la analizarea criticii Parchetului, Înalta Curte reține că probatoriul administrat nu face dovada că cei trei inculpați au acționat în baza unui consens neechivoc care să privească constituirea unui grup ocazional și scopul acestuia - săvârșirea infracțiunii de luare de mită -, condiții necesare pentru existența formei de asociere, incriminată de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ci activitățile desfășurate de către inculpați au vizat obținerea folosului ilicit de către magistratul procuror B.M.I.

Ca atare, apreciind că activitățile desfășurate de inculpați sunt dovedite dar nu se circumscriu laturii obiective și subiective ale infracțiunii prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 8 din Legea nr. 39/2003, în mod justificat, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate și s-a dispus achitarea celor trei inculpați sub acest aspect, nefiind în situația în care nu a fost săvârșită o faptă penală care să justifice schimbarea temeiul achitării, astfel cum a solicitat recurentul intimat inculpat E.C.M.

Referitor la criticile privind schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului E.C.M. și greșita condamnare a inculpatului S.M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită se constată că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță, pe baza probatoriului administrat, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților E.C.M. și S.M. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, cărora le-a dat o corectă încadrare juridică.

Pornind de la constatarea că acuzația de complicitate reținută în sarcina celor doi inculpați anterior menționați se raportează infracțiunii de luare de mită, reținută în sarcina inculpatului B.M.I., Înalta Curte constată că analiza temeiniciei acuzației aduse celor doi complici presupune, o evaluare a infracțiunii a cărei săvârșire a fost înlesnită prin actele complicilor.

Raportat la considerațiile făcute la analiza infracțiunii de luare de mită, reținută în sarcina inculpatului B.M.I., Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că, în perioada 24 ianuarie - 30 ianuarie 2012 inculpatul E.C.M., ajutat și de inculpatul S.M. a transmis martorului denunțător D.S., pretinderea formulată de inculpatul B.M.I. și ulterior, prin activitățile desfășurate cei doi inculpați l-au sprijinit pe B.M.I. în obținerea folosului injust în schimbul adoptării unei soluții de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011 în favoarea denunțătorului.

Pentru existenta infracțiunii de trafic de influentă acțiunile care compun elementul material al laturii obiective trebuie să îndeplinească trei condiții esențiale, respectiv, autorul să săvârșească faptele prevalându-se de influența reală sau presupusă pe care o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă funcționar sau alt salariat; funcționarul pe lângă care are influentă sau lasă să se creadă că are influentă să aibă competența funcțională de a efectua actul solicitat și acțiunile autorului infracțiunii să preceadă sau să fie concomitente cu îndeplinirea de către funcționar a actului cerut.

Spre deosebire de infracțiunea de dare de mită unde autorul pretinde direct sau indirect pentru el, un folos injust pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, în cazul traficului de influență autorul infracțiunii se prevalează de influența reală sau presupusă pe care o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă funcționar sau alt salariat.

Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte apreciază, contrar celor susținute de recurentul intimat inculpat E.C.M., că probele administrate dovedesc faptul că în cadrul întâlnirii din data de 24 ianuarie 2012 ce a avut loc la Stația O. Udriște și înregistrată cu mijloace tehnice proprii de către D.S., după prezentarea făcută de inculpatul S.M. martorului denunțător D.S., a inculpatului E.C.M. ca fiind „copilul crescut de el și un apropiat la procurorului B.M.I. „singurul om de lângă acesta", inculpatul E.C.M. îi pretinde, în mod direct, suma de 300.000 euro cu titlu de mită pentru inculpatul B.M.I. pentru activitățile ce urma să le dispună în dosar, fapt ce l-a nemulțumit pe denunțător care aflase, inițial, de la inculpatul S.M. că pentru „a o da la pace" cu procurorul este necesară suma de 100.000 euro.

Dialogul purtat de cei trei relevă în mod evident că suma era cerută de inculpatul E.C.M. nu pentru a-și trafica influența pe care ar fi avut-o pe lângă magistratul procuror ci pentru a se asigura că denunțătorul va plăti această sumă, ce urma să ajungă la inculpatul B.M.I.

Mai mult, după ce află de disponibilitatea martorului denunțător de a plăti suma pretinsă cu titlu de mită de procurorul B.M.I., E.C.M. l-a contactat pe inculpatul B.M.I. și în cadrul întâlnirii ce a avut loc la data de 24 ianuarie 2012, au stabilit și ce să transmită lui D.S. referitor la măsurile ce vor fi dispuse în dosar și care nu puteau fi cunoscute decât de inculpatul B.M.I., respectiv, ridicarea sechestrului asigurător, disjungerea cauzei și dispunerea unei soluții de netrimitere în judecată pentru D.S. și Ș.E., după audierea celor doi. Prin urmare, acțiunile întreprinse de E.C.M. vizau înlesnirea obținerii folosului injust de către B.M.I. în schimbul dispunerii soluției de netrimitere în judecată față de martorul denunțător și se circumscriu actelor de complicitate la luare de mită și nu erau realizate în scopul traficării influenței pe care o avea sau lăsa să se înțeleagă că o are pe lângă magistrat, pentru a constitui elementul material al infracțiunii de trafic de influență.

Totodată, faptul că a transmis mituitorului o sumă de bani mai mare decât cea pretinsă, indirect, de către inculpatul B.M.I., nu are relevanță sub aspectul activităților desfășurate în scopul obținerii folosului injust de către magistratul procuror și nu poate fi apreciată ca o acțiune de pretindere în scopul influenței reale sau nu asupra magistratului ce instrumenta dosarul.

De asemenea, modalitatea în care inculpatul E.C.M. comunică telefonic și prin sms cu inculpatul B.M.I., după fiecare întâlnire cu martorul denunțător, informațiile pe care B.M.I. le comunică lui E.C.M. din dosar și cu privire la acțiunile de supraveghere întreprinse de Direcția Națională Anticorupție în ceea ce îl privește, confirmă susținerea că cei doi acționau împreună dar și relația apropiată dintre inculpați contrar declarațiilor acestora că s-ar fi întâlnit doar de 2-3 ori. În susținerea acestei afirmații relevante sunt și mesajele pe care inculpatul E.C.M. le trimite soției inculpatului B.M.I. că se vor întâlni seara și că totul va fi bine, după ce, în prealabil, stabilise cum să primească suma de 100.000 euro de la D.S. după întâlnirea cu procurorul, comunicarea dintre soțiile celor doi inculpați, împrejurare ce a permis lui E.C.M. să afle la data de 31 ianuarie 2012 că inculpatul B.M.I. este în drum spre serviciu pentru a realiza audierea lui D.S. și Ș.E., prezența inculpatului E.C.M. al sediul parchetului la data de 31 ianuarie 2012 și afirmațiile făcute de inculpatul B.M.I. în fața martorului denunțător cu privire la această împrejurare „...ai venit cu șoferii îngheață șoferul de frig...".

Prin urmare, Înalta Curte constată, astfel cum corect a reținut și prima instanță, că probele administrate în cauză dovedesc că activitățile desfășurate de către inculpatul E.C.M. în modalitatea descrisă constituie complicitate la infracțiunea de luare de mită, și pe cale de consecință, apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului privind schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiune de luare de mită în infracțiunea de trafic de influentă.

Neîntemeiate sunt și criticile recurentului intimat inculpat S.M. privind greșita sa condamnare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită.

Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut instanța de fond că, în perioada 24 ianuarie -30 ianuarie 2012 inculpatul S.M. l-a ajutat pe inculpatul E.C.M. să pretindă de la martorul denunțător D.S. pentru B.M.I. suma de 300.000 euro în schimbul adoptării unei soluții de netrimitere în judecată în Dosarul nr. 2/P/2011, în favoarea denunțătorului.

Raportat la situația de fapt menționată anterior, Înalta Curte reține că vinovăția inculpatului în comiterea faptei este dovedită de declarațiile martorilor denunțători D.S. și M.M. care au arătat că acesta a stabilit prima întâlnire la data de 24 ianuarie 2012 dintre inculpatul E.C.M. și martorul denunțător D.S. pentru a „o da la pace cu procurorul", a confirmat și garantat celor doi martori, în întâlnirile care au avut loc ulterior acestei date, buna credință a inculpatului E.C.M. și relația apropiată dintre acesta și inculpatul B.M.I. iar stabilirea întâlnirilor dintre E.C.M. și martorul D.S. se realiza prin intermediul său.

Declarațiile martorilor denunțători se coroborează și cu transcrierile înregistrărilor din mediu ambiental aflate la dosar, din care rezultă că inculpatul S.M. îl sprijină pe inculpatul E.C.M. în acțiunile întreprinse pentru obținerea folosului injust, convingându-l pe martorul D.S. de buna intenție a lui E.C.M. și că trebuie să facă un prim pas pentru a face dovada că vrea o rezolvare a dosarului, că „trebuie să rămână frați" într-o astfel de situație, îi comunică cuantumul sumei intermediate de E.C.M. cu titlu de mită, aspect recunoscut chiar de către inculpat în declarațiile date și cunoaște parte din discuțiile purtate de E.C.M. cu inculpatul B.M.I.

Astfel, după ce procurorul B.M.I. află de la inculpatul E.C.M. de faptul că sunt implicate mai multe persoane în combinație și îi cere lui E.C.M. să le scoată din ecuație iar martorul denunțător, la solicitarea lui E.C.M., le comunică lui S.M. și M.M., la data de 28 ianuarie 2012, că înțelegerea a căzut, la data de 30 ianuarie 2012 inculpatul S.M. îl contactează telefonic pe martorul D.S. pentru a-i comunica să meargă la parchet împreună cu E. pentru a da o declarație (proces-verbal de transcrierea a convorbirii telefonice).

Or, dacă inculpatul S.M. nu ar fi cunoscut ce acțiuni întreprinde inculpatul E.C.M. și scopul acestora nu ar fi fost informat în permanență de către E.C.M. cu privire la demersurile ce trebuiau întreprinse în continuare și nici nu ar fi desfășurat activitățile menționate, astfel apărările formulate de recurent că doar a participat la discuții ca o garanție pentru martorul D.S., de la care ar fi solicitat un împrumut de 750 euro, nu pot fi primite de instanță fiind infirmate de probatoriul administrat.

Raportat la toate aceste împrejurări ce conturează starea de fapt reținută și de către instanța de fond, Înalta Curte reține că acțiunile întreprinse de inculpatul S.M. constituie complicitate la infracțiunea de luare de mită, și pe cale de consecință, apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului privind achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Referitor la criticile comune ale recurenților intimați inculpați E.C.M. și S.M. privind greșita individualizare judiciară a pedepsei, Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate.

La individualizarea judiciară a sancțiunii penale aplicată inculpaților, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., și anume modul și împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia (infracțiune de corupție sub forma complicității), contribuția infracțională a fiecărui inculpat, respectiv sprijinirea efectivă a acțiunilor inculpatului B.M.I., în cazul inculpatului E.C.M. și convingerea martorului denunțător D.S. de buna credință a celorlalți doi coinculpați, în cazul inculpatului S.M., scopul și mobilul urmărit de cei doi inculpați (al obținerii folosului injust de către un funcționar învestit într-o funcție publică și obținerii unor sume suplimentare de la martorul denunțător pentru rezolvarea problemelor financiare proprii), atitudinea procesuală oscilantă a celor doi inculpați, de recunoaștere parțială a faptelor în condițiile existenței unui probatoriu care dovedește contrariul, atitudinea inculpatului E.C.M. de a-și asuma infracțiunea de trafic de influență în scopul exonerării de răspundere penală a inculpatului B.M.I.

Totodată, prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul E.C.M. nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în primă instanță tot pentru infracțiuni grave (grup infracțional organizat și spălare de bani) iar inculpatul S.M. a comis prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie (în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 769 din 04 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind eliberat condiționat la 24 iunie 2008, cu un rest de executat de 757 zile).

Faptul că inculpatul E.C.M. are studii superioare, un copil minor în întreținere, un loc de muncă, a recunoscut comiterea faptei chiar dacă sub o altă încadrare juridică, nu sunt nici în opinia Înaltei Curți împrejurări favorabile acestuia care să justifice reținerea în favoare sa a circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepselor sub minimum special prevăzut de lege.

Totodată, se constată că stabilirea unor pedepse de cate 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, sunt proporționale cu natura și gravitatea faptelor, modalitatea comiterii și urmările produse, iar o reducere acestor pedepse prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, astfel cum au solicitat recurenții intimați inculpați, nu ar fi justificată și nu ar corespunde scopului prevenție generale și speciale al pedepsei.

Și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte raportat la natura faptei, modalitatea de comitere, participația penală și circumstanțele reale și personale ale inculpatului E.C.M. care, a recunoscut parțial comiterea faptei, este o persoană integrată în societate, apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere astfel cum a solicitat recurentul, nu ar permite inculpatului să-și schimbe atitudinea față de valorile sociale ocrotite de norma penală și să conștientizeze că nerespectarea obligațiilor impuse conduce le revocarea beneficiului acordat de instanță, în condițiile în care deși a mai fost cercetat și condamnat în primă instanță tot pentru infracțiuni grave, a perseverat în activitatea infracțională, astfel că, numai prin executarea pedepsei în regim de detenție s-ar realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este reglementat de prevederile art. 52 C. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului S.M. privind contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 114 din 3 decembrie 2009 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1523 din data de 11 mai 2012 a Curții de Apel București și emiterea unui nou mandat de executare la pedepsei, Înalta Curte apreciază în raport cu Decizia în interesul legii nr. LXX din 15 iulie 2007 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție că, instanța de control judiciar nu poate dispune, direct în calea de atac a recursului, contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații S.M., E.C.M. și B.M.I. împotriva sentinței penale nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul dispozițiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților S.M., E.C.M. și B.M.I. durata reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2012 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenții intimați inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și de inculpații S.M., E.C.M. și B.M.I. împotriva sentinței penale nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților S.M., E.C.M. și B.M.I. timpul reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2012 la 17 iunie 2013.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2013