Aggravated robbery acquittal upheld based on evidentiary inconsistencies and presumption of innocence for a minor defendant
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the prosecution's appeal, upholding the appeal court's decision to reject the earlier appeal and thereby maintaining the first-instance acquittal of the minor defendant. The case involved a criminal charge of aggravated robbery (robbery with threats and breaking and entering) committed at night in the victim's residence, where the prosecution sought to overturn the acquittal by alleging grave factual errors in the lower courts' evidence assessment. The court ruled the appeal unfounded, determining that the initial judgments correctly applied the presumption of innocence and identified critical inconsistencies in the victim's testimony regarding the perpetrator's identity and the time of the crime. The decisive legal basis relied on Article 385(15)(2)(b) of the Code of Criminal Procedure, emphasizing that physical evidence (fingerprint mismatches and unexplained glove references) and witness testimony failures to corroborate the identification rendered the prosecution's case insufficient for conviction.
Legislator headnote
AI generatedAggravated robbery acquittal upheld based on evidentiary inconsistencies and presumption of innocence for a minor defendant: Prin sentința penală nr.202 din 18 martie 2002 Tribunalul Timiș a achitat în baza art.11 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pe inculpatul S.R.A., pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.b,d,f cu aplicarea art.109 din Codul penal, privind pe partea vătămată L.I.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr.212/A din 16 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul S.R.A.
S-a prezentat intimatul inculpatul, asistat de apărător ales av.T.S., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Inculpatul, în ultimul cuvânt a cerut respingerea recursului declarat de parchet susținând nevinovăția.
C U R T E A,
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.202 din 18 martie 2002 Tribunalul Timiș a achitat în baza art.11 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pe inculpatul S.R.A., pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.b,d,f cu aplicarea art.109 din Codul penal, privind pe partea vătămată L.I.
A constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 10 septembrie 2001 – 14 ianuarie 2002 și de la 14 februarie 2002 la zi.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanța a reținut că în noaptea de 27/28 august 2001 în jurul orelor 2330, în locuința părții vătămate L.I. a pătruns o persoană de sex masculin prin escaladare, a încercat să caute bunuri și fiind surprins, a aplicat părții vătămate mai multe lovituri determinând-o pe aceasta să îi spună unde își ține banii și în continuare a sustras 700 DM și 3 milioane lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel procurorul susținând că instanța de fond a dat o interpretare corectă a probelor administrate în cauză și datorită acestui aspect hotărârea s-a bazat pe o gravă eroare de fapt.
Prin decizia penală nr.212 din 16 mai 2002 Curtea de Apel Timișoara a dispus respingerea ca nefondat a apelului delcarat de procuror.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs procurorul solicitând casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Examinând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cât și din oficiu, se constată că instanțele în mod corect au dispus achitarea inculpatului,pe motiv că nu este autorul faptei, având în vedere neconcordanțele existente între declarațiile părții vătămate și a martorei B.M., declarațiile celorlalți martori, cât și prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului minor.
În legătură cu descrierea faptelor de către partea vătămată se constată o serie de inadvertențe de la descrierea fizică a făptuitorului cât și orei la care a fost săvârșită fapta.
Totodată, martorii audiați, o primă categorie sunt aceia care nu cunosc nimic despre faptă sau au fost depistați de organele de poliție în cercul suspecților de săvârșirea faptei și anume G.S., G.N., G.D.,B.P., C.A., C.I., L.P., M.E. și P.I.
O altă categorie de martori respectiv P.C., M., R., S., D., sunt cei care în diferite perioade de timp, au fost împreună cu inculpatul în seara și noaptea de 27/28 august 2001 în intervalul dintre orele 20 și 4,30.
De altfel și urmele papillare ridicate nu aparțin persoanelor care au frecventat locuința părții vătămate, urme, care nu au fost valorificate de organele de poliție, motivat de faptul că inculpatul ar fi avut mănuși deși din nici o declarație nu rezulta acest aspect.
Ca atare, instanțele au făcut o apreciere corespunzătoare a probatoriilor în sensul că inculpatul nu este autorul faptei, motiv pentru care, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr.212/A din 16 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul S.R.A.
Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.