Minor's appeal against internment in reeducation center for robbery dismissed as unfounded.

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul F.B.Ș. împotriva deciziei penale nr.79/A din 21 martie 2002 a Curții de Apel Oradea.

S-a prezentat recurentul inculpat asistat de F.V., apărător desemnat din oficiu și interpret Forro Laszlo, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului și în rejudecarea cauzei se cere înlocuirea măsurii internării cu supravegherea.

Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite cerințele art.103 din Codul penal.

Inculpatul prin interpret arată că dacă va munci va achita datoria.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.249 din 23 decembrie 2001 Tribunalul Bihor a luat față de inculpatul F.B.Ș măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, în baza art.192 alin.2 Cod penal, art.211 alin.2 lit.c,d,f Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.99 alin.2 Cod penal și art.104 Cod penal.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 300.000 lei despăgubiri civile către partea civilă K.I. și la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat și 300.000 lei onorar apărător oficiu.

În fapt s-a reținut de către instanță că în seara de 18 mai 2001, în jurul orelor 22,15 inculpatul minor F.B.S. a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate K.I., având capul acoperit cu un prosop pentru a nu fi recunoscut.

În momentul în care partea vătămată, datorită zgomotului, a deschis ușa locuinței, inculpatul, văzând în buzunarul de la cămașa acesteia o sumă de bani, prin violență i-a luat-o, reținând că astfel a sustras suma de 195.000 lei, după care a părăsit locul faptei.

Inculpatul și-a motivat fapta prin aceea că a prestat diferite activități pentru partea vătămată și aceasta nu le-a plătit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat desființarea sentinței și aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate, în considerarea împrejurărilor săvârșirii faptei, a relațiilor anterioare ale acestuia cu partea vătămată și a concluziilor expertizei medico legale care evidențiază tulburări de comportament prin carențele educaționale.

Prin decizia penală nr.79 din 21 martie 2002 a Curții de Apel Oradea a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, constatându-se că în mod justificat a fost luată măsura educativă prevăzută de art.104 Cod penal față de minorul – inculpat, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu libertatea supravegheată.

Împotriva deciziei penale susmenționate inculpatul a declarat recurs, reiterând critica și solicitarea făcută prin precedenta cale de atac, în sensul înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru de reeducare cu aceea a libertății supravegheate.

Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect stabilită și rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv procesul – verbal de cercetare a locului faptei, procesul – verbal de reconstituire, declarațiile martorilor M.I., B.A., N.P., P.L., declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Potrivit art.100 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori se poate aplica o pedeapsă, aceasta din urmă aplicându-se numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Valorificând informațiile rezultând din Raportul de expertiză medico–legală psihiatrică referitoare la dezvoltarea intelectuală a inculpatului și cele din ancheta socială, relațiile de familie, situația economică, comportarea minorului în societate și preocuparea părinților pentru educarea sa, instanțele în mod judicios au apreciat că față de inculpat se impune luarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare.

Tulburările de comportament prin carențe educaționale, constatate prin expertiza medico – legală psihiatrică își au cauza în dezinteresul tatălui (mama fiind decedată) față de educația inculpatului minor.

Acesta a abandonat instrucția școlară din clasa a IV-a, locuind împreună cu alți frați, tatăl și concubina acestuia într-o colibă, cu o singură încăpere, fără bunuri mobile, fără energie electrică și nu beneficiază de vreun ajutor social.

În acesta condiții, dar și ținând seama de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, măsura educativă a libertății supravegheate, solicitată prin recurs de către inculpat, nu se justifică, neexistând garanții de îndreptare a făptuitorului prin lăsarea lui în același mediu familial.

Având în vedere cele ce preced, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat.

Inculpatul va fi obligat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.B.Ș. împotriva deciziei penale nr.79/A din 21 martie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și la plata onorariului pentru interpretul de limba maghiară, care va fi avansat din fondul Curții Supreme de Justiție.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.