Competence assigned to first-instance court for public service dispute over performance evaluation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning competence to the T鈥榩court Civil Section of the V鈥榩Court to hear the case, thereby rejecting the appellate court's attempt to transfer it back. The dispute involved a public official suing a national agency to annul an individual performance evaluation report and claim moral damages, raising the procedural question of whether the matter fell under general administrative litigation or specific statutory labor relations. The Court determined that as the subject matter concerned the service relationship of a public official, the specialized provisions of the Public Statute Law (Law No. 188/1999, as amended by Law No. 2/2013), specifically Article 109, conferred exclusive competence on the civil section of the court of first instance over the general Administrative Litigation Law (Law No. 554/2004).
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999; Competence assigned to first-instance court for public service dispute over performance evaluation: Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, text modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluția instanțelor care au generat conflictul de competență
Prin acțiunea înregistrata la data de 20 martie 2013 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta N.E.V. a chemat în judecată pe pârâta A.N.P.I.S. pentru a se dispune anularea actului administrativ intitulat raport de evaluare a performanțelor individuale emis și comunicat la 28 ianuarie 2013 și obligarea la plata daunelor morale în sumă de 5.000 RON și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul A.J.P.I.S. Vâlcea, iar în perioada 01 ianuarie 2012-31 decembrie 2012 a deținut funcția publică de director executiv, situație în care evaluarea s-a realizat în condițiile art. 107 din H.G. nr. 611/2008, de către funcționarul public de conducere ierarhic superior.
A mai arătat reclamanta că această evaluare nu corespunde din punct de vedere legal dispozițiilor H.G. nr. 611/2008, astfel că se impune anularea actului administrativ și refacerea lui cu respectarea unor criterii obiective.
Prin sentința nr. 5181/2013, Tribunalul Vâlcea a invocat din oficiu excepția de necompetență, dispunând declinarea în favoarea Curții de Apel Pitești, motivat de faptul că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și nu cele ale Legii nr. 188/1999.
Astfel învestită, Curtea de Apel Pitești, în condițiile art. 131 din noul C. proc. civ., și-a verificat propria competență în raport de actele normative ce le-a apreciat a fi incidente în cauză.
Prin sentința nr. 177/F-CONT din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Pitești a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea judecății și a înaintat cauza în vederea soluționării conflictului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, text modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013 „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".
A mai reținut instanța că prin Legea nr. 188/1999 s-a stabilit o competență de drept comun pentru litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, normă derogatorie de la dispozițiile legale avute în vedere de Tribunalul Vâlcea.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că revine Curții de Apel competenta de soluționare a cauzei.
2. Soluția Înaltei Curți, secția de contencios administrativ și fiscal, asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 133 din noul C. proc. civ. reține că există conflict de competență.
Analizând conflictul de competență se reține că obiectul cauzei deduse judecății este legat de raportul de serviciu al reclamantei, care are calitatea de funcționar public.
Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 și nu în raport cu dispozițiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
Astfel, conform dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013 care prevăd „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din noul C. proc. civ. stabilește că revine Tribunalului Vâlcea, ca instanță de contencios administrativ, competența materială de soluționare a cauzei deduse judecății și înregistrată la 20 martie 2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.E.V. și pârâta A.N.P.I.S., în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.