Conflict of jurisdiction over anti-corruption contraventional fines: territorial competence at the violator's domicile versus the place of offense under transitional procedural amendments

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petenta SC C.P. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-C. anularea procesului-verbal din 21 martie 2012.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Încheierea din 21 martie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, trimițând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că aceasta este competentă să judece cauza.

În esență instanța a avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prin care s-a modificat competența în privința plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanțele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul săvârșirii faptei.

Prin urmare, instanța a considerat că, în temeiul aceluiași text legal, se impune trimiterea pe cale administrativă a cauzei instanței devenită competentă, respectiv Judecătoria Brăila, având în vedere să sediul petentei se află în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

Prin sentința nr. 4321 din 31 mai 2013, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele.

Potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus în O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Instanța a constatat că norma în cauză este o normă de procedură, stabilind competența materială și teritorială a instanțelor în această materie specifică.

În legătură cu dispozițiile legale invocate de instanța de trimitere, Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, instanța a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal, actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secțiuni.

Având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza localității G., localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, Judecătoria Brăila a apreciat că aceastî judecătorie este competentă să soluționeze cauza.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauza de față se contestă procesul-verbal din 21 martie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C., prin care în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, SC C.P. SA Brăila a fost sancționată cu amendă contravențională, întrucât la data de 21 octombrie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXX, aparținând societății reclamante a circulat pe DN 2A km 12+450m, G., Jud.Iffov, fără a deține rovinietă valabilă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat și completat O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, prin introducerea art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare: plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

În acord cu scopul declarat de legiuitor, acela de „degrevare a instanțelor” dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. XXIII. alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevăd că procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

Prin urmare, având în vedere că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege publicată în M. Of., Partea I, nr. 89/12.02.2013, se constată că , în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ menționat, care sunt de imediată aplicare, respectiv cele ale Art. III din cuprinsul Secțiunii a 2-a – Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscale, coroborate cu cele ale art. XXIII alin. (1) din Capitolul III – Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria Brăila este competentă a judeca prezentul litigiu,întrucât așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul are sediul în Brăila.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brăila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C.P. SA Brăila în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.