Interim injunction over private Chamber of Commerce dismissal assigned to civil jurisdiction, not administrative courts.

Asupra conflictului de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 26 martie 2013, reclamantul B.N. a chemat în judecată pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a jud. Arad, solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de suspendare a executării deciziei colegiului de conducere din 25 martie 2013, emisă de pârâtă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 12 martie 2013, orele 22:30, pe adresa de e-mail a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Arad s-a primit convocatorul emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 335/2007 și al prevederilor art. 22, 24 și 26 din Statutul Camerei Arad, prin care s-a anunțat că „sunteți invitați să participați la ședința Colegiului de Conducere care va avea loc luni 25 martie 2013 ora 09:00 în sala de Consiliu a sediului din str. C., cu următoarea ordine de zi: „situația la zi a relației dintre Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad și Camera de Comerț, Industrie a României; Analiza evidenței firmelor membre ale Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Arad și încasării cotizațiilor acestora; Informare privind raportul de activitate al Camerei pe 2012; Diverse”.

Acest convocator a cuprins și numele vicepreședintelui G.S., al vicepreședintelui T.A. și al membrului D.M., fără semnătura celor trei.

Reclamantul a arătat că la data de 25 martie 2013, orele 09.00 s-a prezentat la data și locul convocării, unde se mai aflau încă un număr de 6 membri și, înainte de anunțarea ordinii de zi, în calitate de președinte al Camerei a adus la cunoștința celor prezenți că ședința Colegiului este nestatutar, însă s-a hotărât continuarea lucrărilor ședinței

În aceeași zi, la Secretariatul Camerei de Comerț Arad, s-a înregistrat decizia nr. 72 a Colegiului de Conducere, precum și procesul verbal încheiat cu ocazia ședinței din 25 martie 2013.

Cu privire la caracterul urgent al măsurilor solicitate, reclamantul a susținut că acestea se justifică prin faptul că noul Colegiu de Conducere nu este ales în mod statutar, existând pericolul luării unor hotărâri contrar intereselor Camerei de Comerț de natură a perturba activitatea acesteia și producerii unor pagube în patrimoniu afectând în acest mod interesul și utilitatea publică a persoanei juridice, iar cu privire la caracterul temporar a măsurii solicitate, a precizat că aceasta va subzista doar până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul cererii în anulare a deciziei atacate.

Prin sentința nr. 1283 din 27 martie 2013, Tribunalul Arad, secția civilă a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad, pentru suspendarea executării deciziei din 25 martie 2013 emisă de Colegiul de Conducere al pârâtei, reținând, în esență, că nu este îndeplinită condiția urgenței, cerută de dispozițiile art. 996 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se putea admite cererea de ordonanță președințială.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul B.N., cât și pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad.

La termenul de judecată din 9 mai 2013 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) rap. la art. 136 alin. (1) și art. 997 noul C. proc. civ., a pus în discuția părților competența materială a secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentului litigiu, rămânând în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a secției.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 73 din 09 mai 2013 pronunțată în Dosar nr. 4180/108/2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a secției a I-a civilă a Curții de Apel Timișoara, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererilor de apel formulate de apelantul reclamant B.N. și de apelanta pârâta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Arad, împotriva sentinței civile nr. 1283 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Arad, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății este de drept administrativ având în vedere dispozițiile exprese ale art. 1 din Legea nr. 335/2007 modificată prin Legea nr. 39/2011, conform căruia, camerele de comerț sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, cu personalitate juridică, definiție cuprinsă și în art. 2 din Statutul pârâtei Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad.

A reținut, de asemenea, că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autoritate publică înseamnă orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; fiind asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

A concluzionat că natura juridică a litigiului este de drept administrativ, deoarece se solicită suspendarea executării unui act emis de o persoană juridică ce a obținut statut de utilitate publică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 14 mai 2013.

Prin decizia civilă nr. 1 din data de 21 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției 1 civilă a Curții de Apel Timișoara.

A constatat ivit conflictul de competență între secția 1 civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel Timișoara, a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrative și fiscal a apreciat că, raportat la dispozițiile legale care stabilesc competența instanței de contencios administrativ, având în vedere că solicitarea reclamantului are ca obiect cererea - formulată pe calea ordonanței președințiale – de suspendare a executării Deciziei Colegiului de Conducere al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Arad din 25 martie 2013, prin care s-a dispus reclamantului revocarea din funcția de președinte al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultura Arad, instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze această cerere.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Pentru a stabili competența de soluționare a cauzei este necesar a se stabili natura juridică a actului a cărui suspendare se solicită în cauză.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul B.N. îl constituie Decizia Colegiului de Conducere din 25 martie 2013, emisă de către Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a județului Arad, prin care reclamantul a fost revocat din funcția de președinte și s-a stabilit noul colegiu de conducere al camerei.

Înalta Curte reține că Decizia prin care s-a adoptat măsura revocării reclamantului din funcția de conducere și a cărei suspendare se solicită, nu constituie un act emis în regim de putere publică în vederea executării legii sau a executării în concret a legii.

Prin urmare, această Decizie nu caracterul unui act administrativ, ci al unui act strict de drept civil.

Nefiind în litigiu un act administrativ, nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține secției I civilă a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe B.N. și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad în favoarea Curții de Apel Timișoara,. secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.