Concurrent offenses sentencing error: omission of individual penalty individualization before determining resultant sentence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania’s Criminal Section admitted the defendant’s appeal, quashed the appellate decision and the first-instance judgment, and remanded the case to the Bucharest Tribunal for retrial, leaving the defendant detained in a separate case. The dispute involved a conviction for three separate thefts by snatching committed within the same tram in 2001, where the defendant challenged the sentencing methodology despite acknowledging one act; the core issue was the procedural error in applying the rules for multiple offenses. The decisive legal basis was the violation of Article 33(a) and Article 34(1) of the Penal Code, which require a two-stage sentencing process: first, the individualization of the penalty for each concurrent offense under Article 72, and second, the determination of the resultant sentence; the lower courts were criticized for imposing a single resultant sentence of eight years' imprisonment without specifying the individual penalties for each crime, leading to the annulment under Article 385^15(2) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedConcurrent offenses sentencing error: omission of individual penalty individualization before determining resultant sentence: Prin sentința penală nr.726/15 august 2002 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art.211 alin.2 lit.c Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și a art.37 lit.b din același cod penal a fost condamnat inculpatul G.M. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru trei fapte aflate în concurs real.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr.658/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul inculpat, arestat și asistat de avocat B.A. apărător desemnat din oficiu, lipsind intimatele părți civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul arată că pentru primele două fapte se cere achitarea inculpatului – nu se afla la locul faptei.
Pentru a treia faptă se recunoaște săvârșirea acesteia.
În subsidiar, se cere reducerea pedepsei.
Procurorul solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, susține apărarea făcută prin apărător.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.726/15 august 2002 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art.211 alin.2 lit.c Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a și a art.37 lit.b din același cod penal a fost condamnat inculpatul G.M. la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru trei fapte aflate în concurs real.
În baza art.64 lit.a, b din Codul penal i s-au interzis inculpatului drepturile pe o durată de 3 ani.
S-a dedus reținerea de 24 ore de la 28 iunie 2001 și constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă D.L. și la 6 milioane lei către partea vătămată S.A.V., luându-se act că partea vătămată I.E. nu s-a constituit parte civilă.
S-a făcut aplicarea prevederilor art.116 din Codul penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la 20 mai 2001, inculpatul aflându-se în tramvaiul 14 s-a apropiat de partea vătămată D.L. iar când vehiculul a oprit în stația „H”, acesta i-a smuls de la gât un lănțișor de aur în valoare de 2.100.000 lei.
La 20 iunie 2001, inculpatul aflându-se tot în tramvaiul 14, folosind același mod de operare a smuls de la gâtul părții vătămate S.V.A. un lanț de aur, în valoare de 5.500.000 lei.
La 27 iunie 2001, tot în același tramvai profitând de neatenția părții vătămate I.E., în momentul în care vehiculul a oprit în stație, i-a sustras părții vătămate prin smulgere un lănțișor de aur cu cruciuliță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată nu au fost comise de el.
Prin decizia penală nr.658/A din 9 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând același motiv respectiv achitarea sa pentru primele două fapte, recunoscând numai cea de a treia faptă, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea, constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, în sensul că inculpatul la intervale de timp distincte, prin smulgere, a sustras de la gâtul părții vătămate sus-menționate câte un lănțișor de aur.
Ppotrivit prevederilor art.33 lit.a și art.34 alin.1 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică „pedeapsă după cum urmează”.
Așa cum rezultă din acest text, individualizarea pedepsei pentru concursul de infracțiuni presupune parcurgerea a două etape.
În prima etapă are loc stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune concurentă în parte, iar cea de a doua etapă se aplică pedepsei ce urmează a fi executată de infractor pentru întreaga pluralitate de infracțiuni.
Ca atare, instanțele trebuiau să dispună condamnarea inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte pe baza criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal, care constituie premisa necesară pentru a se putea trece la cea de a doua etapă, stabilirea pedepsei rezultante.
Instanțele au dispus condamnarea inculpatului direct la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru cele trei fapte aflate în concurs real, nerezultând care sunt pedepsele pentru fiecare infracțiune reținută.
În consecință, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate în cauză, potrivit prevederilor art.38515 pct.2 alin.ultim din Codul de procedură penală.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză și computa prevenția de 1 zi de la 28 iunie 2001.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr.658/A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr.726 din 15 august 2002 a Tribunalului București – Secția I penală și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.