Mitigating circumstances in homicide sentencing despite absence of criminal antecedents and pre-existing conflict

Deliberând asupra recursului de față constată.

Prin sentința penală nr. 101 din 2 iulie 2002, pronunțată de Tribunalul Teleorman a fost condamnat inculpatul P.I., în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor.

S-au interzis inculpatului, în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului pe timp de 5 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 9 februarie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat un ciocan corp delict.

Inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei despăgubiri materiale și la 7.000.000 lei daune morale către partea civilă P.D. și la 3.574.840 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Bagdasar.

Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

Inculpatul și partea vătămată sunt veri și de mai mult timp se află în dușmănie.

La data de 14 octombrie 2001, inculpatul P.I., întorcându-se cu vaca de la islazul comunal, a trecut pe un teren aparținând părții vătămate, lucru pe care aceasta i l-a reproșat adresându-i expresii indecente.

În aceste împrejurări, inculpatul a lovit partea vătămată în cap cu un ciocan pe care îl avea asupra lui și pe care îl folosise pentru a scoate țărușul de care priponise vaca pe islaz.

Victima a fost transportată la Spitalul Tr. Măgurele și de aici la spitalul Prof. dr. Bagdasar unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale cu diagnosticul, traumatism cranio cerebral minor deschis, prin agresiune, fractură depresivă parietală stângă, eschilectomie.

Din actele medico-legale aflate la dosar s-a reținut că leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp dur și au necesitat 50-55 de zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut că leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate, iar lipsa de substanță osoasă craniană constituie infirmitate fizică permanentă.

Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că modificările traumatice constatate exclud posibilitatea ca leziunile să se fi produs printr-o eventuală cădere, astfel încât, a fost înlăturată susținerea inculpatului că doar a îmbrâncit victima, care a căzut și s-a lovit cu capul de un obiect metalic.

Prin decizia penală nr. 600 din 3 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpat, s-a desființat parțial sentința și urmare aplicării art. 74 și art. 76 C. pen., s-a redus pedeapsa principală de la 5 ani, la 3 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat la 382.018 lei despăgubiri civile către Spitalul Tr. Măgurele.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dedus la zi arestarea preventivă.

Instanța de apel a reținut că situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite.

S-a apreciat, însă că, având în vedere conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale, faptul că acesta a recunoscut parțial fapta, vârsta inculpatului și relațiile anterioare dintre părți, se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

S-a constatat că este întemeiată critica procurorului referitoare la omisiunea primei instanțe de a-l obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Tr. Măgurele.

Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București susținându-se că neîntemeiat s-au reținut circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului.

Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și este fondat.

Modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta relevă un grad ridicat de pericol social al faptei și făptuitorului, iar lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului și preexistența unei stări conflictuale între părți nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante. De altfel, aceste împrejurări au fost avute în vedere de prima instanță la individualizarea pedepsei ce a fost stabilită la limita minimă prevăzută de lege.

Așa fiind, recursul va fi admis și conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa hotărârea instanței de apel care greșit a admis apelul inculpatului, se vor înlătura dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și se va menține pedeapsa aplicată de prima instanță.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 600 din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul P.I.

Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la individualizarea pedepsei.

Înlătură prevederile art. 74 și art. 76 C. pen. și menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 101 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Teleorman.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 februarie 2002, la 19 februarie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.