Retention order on appellate annulment not separately appealable; council and finance directorate appeals inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeals (recursuri) brought by the local council and the public finance directorate against the Court of Appeal Craiova’s decision no. 162 of 4 October 2002, leaving that decision in force. The underlying dispute involved a shareholder’s claim against the municipality to compel it to issue administrative responses and restitution orders for multiple bank premises under a 2001 property notification; the trial court had upheld the claim, but the Court of Appeal admitted the appeal, annulled the trial judgment, and retained the case for retrial with court-ordered expert evidence. The Court held that, under Article 297 of the Civil Procedure Code as amended by Emergency Ordinance no. 138/2000, when an appellate court annuls a first-instance judgment and retains the case for retrial, that procedural step is incorporated into the final appellate decision and is not separately appealable; because judicial review (recurs) is a single, unique remedy, an appeal against the mere retention order is inadmissible, as allowing it would defeat the goal of expeditious litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 297 C. proc. civ, art. 299 C. proc. civ; Retention order on appellate annulment not separately appealable; council and finance directorate appeals inadmissible: În conformitate cu prevederile art. 297 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în caz “când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 aprilie 2002 sub nr. 4737 pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, reclamantul B.A. în contradictoriu cu Primăria Craiova a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să o oblige pe pârâtă să emită o dispoziție ca răspuns la notificarea nr. 232/N din 26 iunie 2001 și anexele la această notificare înregistrată sub numerele: 141483 din 3 noiembrie 2001 și 25319 din 29 august 2001.
- să o oblige pe pârâtă să emită dispoziție pentru imobilele situate în Craiova, Caracal, Turnu Severin; Târgu Jiu, Balș; București; toate au aparținut ca sedii de bancă a Băncii Comerțului unde reclamantul era acționar.
Prin sentința civilă nr. 198 din 30 mai 2002 Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat apel invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 162 din 4 octombrie 2002, a admis apelul, a schimbat sentința instanței de fond și a reținut cauza spre rejudecare și efectuarea unei expertize tehnice, a fixat termen pentru rejudecare la 25 octombrie 2002.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Recursurile sunt inadmisibile.
În conformitate cu prevederile art. 297 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, în caz “când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare”.
Rațiunea acestor dispoziții legale decurge din cerința asigurării judecării litigiului cu celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță (posibilă anterior modificării textului enunțat, prin O.U.G. nr. 138/2000).
Aceasta circumscrie obligația instanței de apel de a se pronunța asupra apelului și asupra fondului printr-o singură decizie, ceea ce exclude posibilitatea anulării hotărârii apelate, printr-o decizie separată, susceptibilă de un recurs aparte.
Contrar, s-ar crea posibilitatea tergiversării prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanță cu suspendarea judecății apelului, ca urmare a exercitării recursului și trimiterii dosarului la instanța de recurs.
Astfel, prin sintagma “va evoca fondul și va judeca procesul” (art. 297 C. proc. civ.) lasă să se înțeleagă că soluția de anulare a hotărârii apelate nu dezinvestește instanța de apel și că organic, ea se încorporează hotărârii definitive pronunțate de instanța de apel, ca act final al judecății apelului, singur susceptibil de recurs, în temeiul art. 299 C. proc. civ. și al unicității căilor de atac, ca principiu fundamental al dreptului procesual civil.
Astfel fiind pentru considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj împotriva deciziei nr. 162 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.