Evidentiary standards for proving 1940 ethnic persecution and refugee status under O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 161/2011-CA din 6 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, și a anulat Hotărârea nr. 554/2011 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului 1940 - din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria - din localitatea de domiciliu, în localitatea Herja - Baia Sprie.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. și susținând că hotărârea este netemeinică și nelegală față de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, potrivit legii.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 61 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori (alin. (2)).

Or, din declarațiile notariale ale martorilor B.V. și B.M., coroborate cu înscrisul intitulat Adeverință, eliberat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice suferite, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în luna septembrie - nu martie, așa cum în mod greșit susține recurenta, invocând neîntemeiat neîncadrarea intimatei în limitele temporale legale - a anului 1940, din localitatea de domiciliu Certeze, în localitatea Herja - Baia Sprie.

În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, iar instanța de fond în mod corect a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva Sentinței nr. 161/2011-CA din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM