Interrupting prison sentence for medical treatment: eligibility requirements and necessity of care outside the penitentiary system
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appellant's appeal, leaving the lower court decisions in force and ordering the appellant to pay 650,000 lei in judicial costs, including an advance for official counsel. The case involved a request to interrupt the execution of a seven-and-a-half-year imprisonment sentence for attempted murder, where the appellant argued that chronic medical conditions necessitated treatment at a specific hospital outside the penitentiary system. The court held that the request was unfounded because a medico-legal expert report concluded that the appellant's conditions, specifically chronic lumbalgia and post-traumatic right genu varum, could be treated within the General Directorate of Penitentiaries' healthcare network. The decision relied on Articles 453 and 455 of the Code of Criminal Procedure, which mandate that interruption of imprisonment due to illness requires a medical certification proving the inability to serve the sentence within the prison system; as no such impossibility was established, the lower courts correctly denied the request.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 C. pen, art. 174 C. pen, art. 453 lit. a) C. proc. pen, art. 455 C. proc. pen, art. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Interrupting prison sentence for medical treatment: eligibility requirements and necessity of care outside the penitentiary system: The case involved a request to interrupt the execution of a seven-and-a-half-year imprisonment sentence for attempted murder, where the appellant argued that chronic medical conditions necessitated treatment at a specific hospital outside the penitentiary system. The court held that the request was unfounded because a medico-legal expert report concluded that the appellant's conditions, specifically chronic lumbalgia and post-traumatic right genu varum, could be treated within the General Directorate of Penitentiaries' healthcare network. The decision relied on Articles 453 and 455 of the Code of Criminal Procedure, which mandate that interruption of imprisonment due to illness requires a medical certification proving the inability to serve the sentence within the prison system; as no such impossibility was established, the lower courts correctly denied the request.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main procedural ground cited to reject the appeal as unfounded.
The basis for imposing judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureș, prin sentința penală nr. 273 din 9 octombrie 2001, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul B.I. care se află în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 28 din 15 ianuarie 2001.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că afecțiunile medicale de care suferă îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Prima instanță a reținut că potrivit raportului de expertiză medico – legală, afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară din cadrul Direcției Generale a Penitenciarelor și că deci nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Apelul a fost respins de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 362 din 5 decembrie 2001, cu motivarea că în raport de dispozițiile art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., nu se impune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, iar secția penală a Curții Supreme de Justiție prin decizia nr. 2586, pronunțată la 22 mai 2002, a admis recursul, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza spre rejudecare pentru ca instanța de apel să se pronunțe cu privire la cererea formulată de condamnat (motivele de întrerupere, altele decât cele analizate în apel).
Prin decizia penală nr. 286/ A din 22 octombrie 2002, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Cluj, apelul a fost respins, deoarece motivele invocate în cererea de întrerupere nu corespund cerințelor prevăzute în art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., astfel că sentința este temeinică și legală.
În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul condamnat a declarat recurs prin care solicită casarea hotărârilor anterioare pe care le consideră netemeinice și nelegale, și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru a putea să se opereze într-o clinică din rețeaua Ministerului Sănătății, în speță Spitalul Fundeni.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. a), la care fac trimitere cele din art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză a concluzionat că inculpatul condamnat prezintă lombalgie cronică prin polidiscopatie lombară și genu varum drept post traumatic, afecțiuni ce pot fi tratate în cadrul penitenciarului.
În lipsa altor acte medicale care să reclame întreruperea executării pedepsei, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul B.I., ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 286 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.