Forest road access rights: civil jurisdiction over physical restriction of use vs. administrative jurisdiction over public property status

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 28 august 2012, reclamanta R..N.P. R. prin Direcția Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Berislăvești, a solicitat obligarea acestuia să permită transportul pe drumurile forestiere Codrea în lungime de 2,5 km și Țigănie-Codrea în lungime de 4,5 km.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a interzis accesul pe drumurile forestiere menționate a mijloacelor de transport a materialului lemnos aparținând SC F. SRL, beneficiar al masei lemnoase din partida Berislăvești, pe motiv că aceste drumuri sunt drumuri comunale aflate în administrarea Consiliului Local Berislăvești.

A susținut că pârâtul, în mod nelegal, a înregistrat drumurile forestiere în anexa 16 la H.G. nr. 1362/2001, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Berislăvești.

Reclamanta a precizat că pe rolul Judecătoriei Brezoi se află Dosarul nr. 5083/198/2012 având ca obiect constatarea nulității parțiale a H.G. 1362/198/2001 în ceea ce privește drumurile Codrea și Țigănie – Codrea.

A mai arătat că cele două drumuri sunt drumuri forestiere proprietatea statului, iar terenurile pe care sunt amplasate sunt cuprinse în amenajamentul silvic, astfel că înregistrarea acestora în anexa la H.G. 1362/2001 este nelegală.

2. Hotărârea Judecătoriei Brezoi

Prin Sentința civilă nr. 3246 din 01 octombrie 2012, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 581 alin. (2) C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Fondul dreptului litigios îl constituie includerea drumurilor forestiere Codrea și Țigănie-Codrea în inventarul domeniului public al Comunei Berislăvești, prin H.G. nr. 1362/2001, împotriva acestei hotărâri de guvern reclamanta formulând acțiune în anulare, ce face obiectul Dosarului nr. 5083/198/2012 aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Brezoi.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel.

În speță, fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate publică centrală a cărui legalitate se contestă, din punct de vedere material și teritorial competența de soluționare a litigiului în fond revine Curții de Apel Pitești.

3.Hotărârea Curții de Apel Pitești

Curtea de Apel Pitești, verificându-și competența, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 369 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II –a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că „fondul dreptului” la care face trimitere art. 581 alin. (2) C. proc. civ. nu îl constituie nulitatea hotărârii de guvern, ci dreptul de folosi/administra terenul, drept pe care pretind ambele părți că îl au.

Prin urmare, litigiul din speță nu are natura unui litigiu de contencios administrativ pentru a fi soluționat de o instanță cu această specializare. De asemenea, în cauză nu este implicată nicio o autoritate publică centrală și cu atât mai puțin se pune în discuție legalitatea unui act emis de o astfel de autoritate pentru a se pretinde că instanța competentă în primă instanță ar fi curtea de apel.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, art. 21,și art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a reținut că reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtului Consiliul Local al Comunei Berislăvești să permită acesteia folosirea drumurilor forestiere pentru transportul de material lemnos.

De asemenea, prin cererea formulată, reclamanta a invocat caracterul abuziv al acțiunilor comise de pârât, care, fără a avea un titlu valabil, ar fi restricționat accesul pe teren pentru reclamanta ce are drept de administrare, motivat de faptul că aceste drumuri se află în administrarea Consiliului local Berislăvești, fiind cuprinse în anexa 16 – poziția 20 la H.G. nr. 1362/2001 prin care s-a aprobat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Berislăvești.

Înalta Curte a constatat că, în speță, fondul dreptului la care face trimitere art. 581 alin. (2) C. proc. civ. nu îl constituie nulitatea hotărârii de guvern, ci dreptul de a folosi/administra drumurile forestiere, drept pe care ambele părți pretind că îl au.

Astfel, litigiul din speță nu are natura unui litigiu de contencios administrativ. De asemenea, nu este implicată nicio autoritate publică centrală și nici nu se pune în discuție legalitatea unui act administrativ emis de o atare autoritate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Prin urmare, faptul că pârâtul este o autoritate publică locală nu atrage de plano competența instanței de contencios administrativ pentru cenzurarea oricărei acțiuni a acestuia, în condițiile în care jurisdicția contenciosului administrativ este una specială și, pe cale de consecință, restrictivă. Acțiunile care nu sunt consecința aplicării unui act administrativ, actele materiale de ocupare a unui teren sau de limitare a accesului altor persoane la folosirea unor drumuri, cum este cazul în speță, chiar dacă s-ar întemeia pe dreptul de proprietate publică, reglementat în C. civ., nu sunt acte de administrație, ci acțiuni civile, cenzurabile în instanța de drept comun ca și în cazul în care subiectul activ al acțiunilor pretins abuzive ar fi o persoană de drept privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R. prin Direcția Silvică Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Berislăvești, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.