Annulment of administrative decision for failure to address recurring judicial costs in expropriation compensation valuation dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment appeal filed by the Central Commission for the Establishment of Indemnities, thereby upholding the prior final decision that mandated the issuance of an indemnity title for the reduced sum of 61,147 lei and awarded 3,000 lei in judicial costs to the applicants. The dispute concerned a challenge to an administrative decision regarding the valuation of expropriated land in Ploiești, where the applicants argued that the Commission had improperly adopted a lower expert valuation (26,600 lei) over a previous higher one (136,929 lei) without adequate motivation, while the Commission contended that the appellate court had failed to address its request to reduce the judicial costs. The court held that the annulment appeal was unfounded because the appellate instance had already proactively reduced the judicial costs to 3,000 lei pursuant to Article 274(3) of the Code of Civil Procedure, thereby addressing the specific allegation of omission under Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, with the underlying entitlement to compensation governed by Article 10(9) of Law No. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, art. 274 alin. (3) C. proc. civ, art. 318 alin. (1) C. proc. civ, art. 320 C. proc. civ; Annulment of administrative decision for failure to address recurring judicial costs in expropriation compensation valuation dispute: The dispute concerned a challenge to an administrative decision regarding the valuation of expropriated land in Ploiești, where the applicants argued that the Commission had improperly adopted a lower expert valuation (26,600 lei) over a previous higher one (136,929 lei) without adequate motivation, while the Commission contended that the appellate court had failed to address its request to reduce the judicial costs. The court held that the annulment appeal was unfounded because the appellate instance had already proactively reduced the judicial costs to 3,000 lei pursuant to Article 274(3) of the Code of Civil Procedure, thereby addressing the specific allegation of omission under Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, with the underlying entitlement to compensation governed by Article 10(9) of Law No. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the annulment appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii și hotărârea supusă contestației în anulare
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții D.M., D.F.N. și N.M.R. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 6977 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, recunoașterea dreptului său la acordarea sumei de 136.929 lei, obligarea pârâtei la plata daunelor ce i-au fost cauzate și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat faptul că, prin dispoziția Primarului municipiului Ploiești s-a propus să li se acorde măsuri reparatorii, prin echivalent, pentru terenul în suprafață de 35 mp, situat în Ploiești, județul Prahova. Acest teren a fost evaluat la suma de 136.929 lei, dar după 6 luni a fost întocmită o nouă expertiză în care valoarea imobilului a fost scăzută la suma de 26.600 lei.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză topo pentru stabilirea valorii terenului aflat în discuție.
Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 39 din 02 februarie 2011, a admis acțiunea, a anulat în parte Decizia nr. 6977 din 18 noiembrie 2009 emisă de pârâtă, a stabilit că titlul de despăgubire al reclamanților trebuie să fie emis pentru suma de 61.147 lei și a obligat pârâta la 4.700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că în cele două rapoarte de expertiză efectuate în cadrul procedurii administrative au fost stabilite valori diferite pentru imobilul aflat în discuție, iar pârâta și-a însușit concluziile celui de-al doilea raport, fără a motiva soluția adoptată.
Prima instanță a apreciat că decizia contestată a fost emisă pentru o valoare care nu este stabilită conform prevederilor art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 și nu reprezintă o reparație reală, constând în despăgubirile ce li se cuvin reclamanților pentru imobilul preluat abuziv.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5623 din 24 noiembrie 2011, a respins recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat recurenta la plata sumei de 3.000 lei către intimați, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de control judiciar a concluzionat în sensul că expertiza tehnică topo întocmită de expertul T.A. a respectat prevederile legale în materie, în condițiile în care a arătat ce metodă de evaluare pentru determinarea valorii de piață a ales, fiind vorba despre metoda comparației directe, impusă de art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001.
2. Contestația în anulare
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 318 teza finală C. proc. civ., a formulat contestație în anulare Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivare, contestatoarea a arătat faptul că Înalta Curte nu s-a pronunțat asupra motivului de modificare referitor la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Intimații D.M., D.F.N. și N.M.R. au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
A fost atașat Dosarul nr. 840/42/2010 în care a fost pronunțată de către Înalta Curte decizia contestată.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Examinând contestația în anulare prin prisma motivului indicat de contestator și a apărărilor formulate de intimați, Înalta Curte reține următoarele:
1. Argumente relevante
Conform art. 318 alin. (1) C. proc. civ.: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speța de față, instanța de control judiciar s-a pronunțat pe motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată și a procedat la reducerea cuantumului acestora la suma de 3.000 lei, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Ca atare, Înalta Curte concluzionează în sensul că aspectele invocate de către contestatoare în sprijinul incidenței temeiului juridic indicat mai sus nu sunt relevante.
2. Temeiul legal al hotărârii pronunțate asupra contestației în anulare
În consecință, ținând seama de argumentele anterior prezentate, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare întemeiată pe textul legal mai sus indicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Deciziei nr .5623 din 24 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.