Validity of choice of domicile for service of acts stipulated in a general power of attorney versus express filing requirement

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele:

1. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 3 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de către reclamantul S.M.Y. împotriva Sentinței civile nr. 1283 din 5 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că prin procură autentică, reclamantul S.M.Y. l-a împuternicit pe D.M. să-l reprezinte în fața instanțelor de judecată în vederea redobândirii imobilului situat în municipiul Moinești, str. R.F.

În ultimul alin. al acestei procuri s-a stipulat expres că „s-a ales ca loc de citare pentru toate procedurile cabinetul d-lui consilier juridic D.M.".

Întrucât reclamantul și-a ales domiciliul comunicării actelor și persoana însărcinată cu primirea acestora, în mod legal prima instanță a procedat, cu respectarea cerințelor impuse de art. 100 C. proc. civ., la comunicarea hotărârii la domiciliul procuratorului ales.

Față de data comunicării sentinței, raportat la data depunerii recomandat la poștă a cererii de apel, apelul apare ca tardiv depus.

2. Recursul

2.1. Motive

Apelantul reclamant a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât a interpretat în mod eronat prevederile legale incidente și a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinite condițiile cumulative obligatorii impuse de art. 93 C. proc. civ.

Alegerea de domiciliu procesual trebuia să fie făcută prin textul contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 716/2005, fie printr-o cerere separată din care să reiasă în mod expres această alegere.

Adresa indicată în contestație, și unde trebuiau comunicate actele de procedură, era în Israel, localitatea Cfar Saba, str. R. Contestația a fost formulată prin mandatar, neexistând nicio referire la alegerea de domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură la mandatar. La dosarul cauzei nu se află nicio cerere formulată de reclamant sau de mandatarul său, de alegere a domiciliului procesual la adresa acestuia din urmă.

Reclamantul i-a dat lui D.M. un mandat general prin care l-a împuternicit să facă acte generale de recuperare a imobilului reclamantului, urmând ca acesta să aleagă, atunci când aprecia necesar, domiciliul pentru comunicarea răspunsurilor la adresa cabinetului său. Acest fapt nu a avut loc în dosarul de față, întrucât prin contestație nu a fost ales un domiciliu pentru comunicarea actelor.

Procura dată lui D.M. nu este un mandat special pentru exercitarea acțiunii care face obiectul prezentului dosar, aspect care, coroborat cu lipsa alegerii de domiciliu pentru comunicarea actelor prin cererea introductivă sau prin altă cerere conduce la concluzia că toate actele de procedură îndeplinite de instanța de fond trebuiau să fie comunicate la adresa domiciliului reclamantului și nu la adresa mandatarului.

Față de locul în care este așezat în cod art. 93, dispozițiile sale privesc strict actele de procedură îndeplinite în cadrul unui dosar aflat pe rolul instanțelor de judecată.

În mod greșit a apreciat instanța de apel că dacă într-o procură generală reclamantul și-a ales ca domiciliu pentru comunicarea actelor la adresa mandatarului său, atunci implicit reclamantul ar fi ales și în prezentul dosar domiciliul procesual pentru comunicarea actelor la adresa acestuia. Raționamentul instanței este greșit, întrucât alegerea de domiciliu trebuie să fie făcută în mod expres și printr-o cerere în dosarul cauzei.

Alegerea de domiciliu trebuie făcută în mod expres, nu poate fi subînțeleasă.

Citația transmisă pentru repunerea pe rol în primă instanță a fost semnată de A.L., iar nu de mandatarul reclamantului. Chiar dacă instanța de fond îndeplinise până la acel moment toate actele de procedură în mod greșit la adresa mandatarului reclamantului, considerând în mod neîntemeiat că reclamantul și-ar fi ales ca domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură adresa acestuia, pentru termenul din 5 septembrie 2007, pentru care cauza a fost repusă pe rol, actul de procedură nu a fost comunicat nici măcar mandatarului reclamantului, ci unei alte persoane.

Instanța de apel a comunicat în mod greșit sentința la adresa mandatarului reclamantului.

Cererea de apel a fost formulată în termen, față de data la care reclamantul a luat cunoștință de sentință.

2.2. Analiza recursului

Deși recurentul și-a motivat în drept cererea de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile formulate vizează interpretarea și aplicarea greșită a unor texte procedurale, respectiv art. 93 și 284 C. proc. civ., astfel încât temeiul de drept al recursului îl constituie art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de care a fost analizată legalitatea hotărârii atacate, fiind reținute următoarele aspecte:

Y.M.S. l-a împuternicit pe consilier juridic D.M. „cu biroul situat în municipiul Roman, județ Neamț, str. R.M." să îndeplinească „tot ce crede de cuviință pentru redobândirea imobilului meu situat în România, municipiul Moinești, str. R.F.".

În cuprinsul înscrisului intitulat „Procură" se mai arată că „în îndeplinirea mandatului său, împuternicitul meu (..) mă va reprezenta în fața instanțelor judecătorești". În fine, la finalul procurii se arată că „aleg ca loc de citare pentru toate procedurile cabinetul d-lui consilier juridic D.M.".

În temeiul acestui mandat, D.M., în calitate de reprezentant al lui S.M.Y., a formulat cererea de chemare în judecată și a indicat adresa arătată în procura la care și face trimitere în cuprinsul cererii.

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost făcută cu respectarea cerințelor art. 112 pct. 1 teza finală și pct. 2 C. proc. civ.

Conform art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.

De vreme ce reclamantul cu domiciliul în străinătate trebuie să indice chiar în cuprinsul cererii introductive de instanță domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul, și în lipsa unui text care să prevadă altfel, înseamnă că alegerea de domiciliu în condițiile art. 93 C. proc. civ. este valabil făcută chiar înainte de declanșarea procesului civil. Alegerea de domiciliu nu trebuie să fie făcută, pentru chiar valabilitatea sa, exclusiv pe parcursul procesului.

Dovadă în plus că intenția mandantului a fost ca sediul profesional al mandatarului să fie „loc de citare pentru toate procedurile", este că în primă instanță mandatarul s-a înfățișat înaintea judecătorului în urma citației comunicate prin afișare pentru termenul din 19 octombrie 2005. Comunicarea citației pentru termenul fixat după repunerea pe rol s-a făcut, de asemenea, în condiții procedurale, cu respectarea cerințelor art. 91 C. proc. civ. care stabilește că înmânarea se face funcționarului sau persoanei juridice însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada. Or, persoana care a semnat dovada de primire a citației - A.L. - are calitatea pretinsă de textul arătat.

Argumentul conform căruia reclamantul nu l-ar fi împuternicit pe mandatar printr-o procură specială, ci printr-o procură generală, astfel încât nu este valabilă nici alegerea de domiciliu, nu poate fi primit. Împuternicirea pentru exercițiul dreptului la acțiune constituie un act distinct de actul alegerii de domiciliu, și, față de sancțiunea instituită prin art. 161 alin. (29 C. proc. civ., nelegalitatea sau nevalabilitatea acesteia ar fi putut fi supusă analizei numai până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe. În primă instanță, însă, mandatarul citat la locul ales prin procură s-a înfățișat și nu a ridicat nicio obiecție asupra eventualei nevalabilități a actului care îi justifica prezența în proces.

Având în vedere cele mai sus arătate, instanța de apel a interpretat în mod corect prevederile art. 93 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, a apreciat în mod corect faptul că termenul de exercitare a apelului a început să curgă de la data de 10 octombrie 2007, când hotărârea a fost comunicată la domiciliul ales.

Întrucât actele de procedură vizate prin criticile formulate în recurs au fost săvârșite cu observarea formelor legale prescrise pentru fiecare dintre ele, nu sunt îndeplinite cerințele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care recursul nu este întemeiat.

În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.M.Y. împotriva Deciziei civile nr. 3 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AS