Decizia nr. 253/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completurile de 5 judecători

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 5854/1/2011 a fost respinsă cererea formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de schimbare a încadrării juridice dată faptei inculpatului A.O. prin rechizitoriul din infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

1. A fost condamnat inculpatul P.A. director general al Direcției Generale Management Resurse Umane în cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu grad de chestor de poliție la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului P.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen.

2. A fost condamnat inculpatul B.C.C. secretar general în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu grad de chestor de poliție) la două pedepse de câte 8 luni închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului B.C.C. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 8 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

3. A fost condamnat inculpatul O.I.V. director general al Direcției Generale Financiare în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu grad de comisar șef de poliție) la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului O.I.V. pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe o durată de 2 ani și 6 luni calculată conform art. 82 C. pen. care constituie termen de încercare pentru condamnat care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

4. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. adjunct al inspectorului general al Jandarmeriei Române cu grad de general de brigadă) pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul R.G.N. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului R.G.N. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 1.000 RON.

5. În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. director al Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu grad de colonel) pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) combinat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. a fost achitat inculpatul G.M.V. pentru complicitate la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.M.V. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 800 RON.

6. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpatul A.O.inspector general al Jandarmeriei Române cu grad de general-locotenent) pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.

7. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.C. ofițer în cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane în cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu grad de subcomisar de poliție) pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.

Au fost desființate cele două înscrisuri purtând denumirea "Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate" înregistrate sub același număr, respectiv S/97557 din 13 octombrie 2010.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor.

Au fost obligați inculpații B.C.C., P.A. și O.I.V. la plata sumelor de câte 2200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei cu privire la inculpații S.C., A.O., R.G.N. și G.M.V. au rămas în sarcina statului, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorilor aleși, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1318/P/2010 din 05 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații: B.C.C. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.A. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; O.I.V. pentru două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; S.C. pentru complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.; A.O. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.; R.G.N. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual, prevăzută de art. 248 și art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; G.M.V. pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 248 și art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conform actului de acuzare, pentru trimiterea în judecată a inculpaților s-au reținut următoarele:

În toamna anului 2010, în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (I.G.J.R.) și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.), au fost organizate concursuri al căror singur scop a fost angajarea lui F.C., și a persoanelor apropiate acestuia, în funcții de autoritate publică din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Astfel, s-a menționat că F.C. este prietenul inculpatului P.A. care, la data săvârșirii faptelor, deținea funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, având gradul de chestor de poliție. Prietenia dintre P.A. și F.C. este recunoscută de cei doi.

Referitor la acest aspect, F.C. a declarat: "Fiind prieten cu chestorul P. am trecut de mai multe ori pe la biroul acestuia. Obișnuiam să mă întâlnesc cu el și acasă la mine sau în alte locații". În sens asemănător inculpatul P.A. a menționat: "Relația mea cu F.C. este una de amiciție, ne-am apropiat mai mult acum circa un an și jumătate într-o anumită conjunctură. (...) În luna octombrie 2010 a fost de mai multe ori la mine la serviciu, în biroul unde îmi desfășuram activitatea. În perioada în care a trecut pe la mine, mi-a comunicat că participă la un concurs organizat de Jandarmeria Română, mi-a făcut cunoscut faptul că aleargă pentru a-și întocmi dosarul de concurs și, de multe ori, îl serveam cu câte o cafea în biroul meu. (...) Precizez că eu și F.C. obișnuiam să ne vizităm reciproc la domiciliu".

Din verificările efectuate a rezultat că, în perioada 04 octombrie 2010 - 10 decembrie 2010, F.C. a fost primit de 19 ori, în zile diferite, la biroul inculpatului P.A., din sediul Ministerului Administrației și Internelor.

Cu privire la numitul F.C., martorul V.C.Ș., la data săvârșirii faptei șeful Serviciului de Personal și Coordonarea Structurilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a declarat: "De F.C. am aflat cred că pe holuri, la fumoar, în perioada de dinaintea susținerii examenului de la jandarmerie. Am văzut o persoană, de mai multe ori, intrând sau ieșind de la chestorul P. Cineva, nu îmi mai amintesc cine, mi-a indicat numele acestei peroane (F.C.) și mi-a spus că este cineva care a trecut în rezervă, deoarece se folosise de diplome false. După ce F.C. a fost reîncadrat în structurile Ministerului Administrației și Internelor, l-am văzut ieșind de la chestorul P. - din biroul acestuia - și chiar a dat mâna cu mai multe persoane dintr-un grup în care mă aflam și eu".

Potrivit rechizitoriului, cariera de ofițer a lui F.C. În structurile Ministerului Administrației și Internelor a avut la bază folosirea unei diplome false. F.C. a fost încadrat în Ministerul Administrației și Internelor în data de 01 februarie 1995, ca personal contractual (conducător auto). În data de 22 iunie 1995 a fost chemat în rândul cadrelor militare active, fiindu-i acordat gradul de plutonier, ca urmare a solicitării sale din 15 februarie 1995. Ulterior, a depus la dosarul de personal diploma de bacalaureat, potrivit căreia, în anul 1996, ar fi absolvit cursurile Liceului "D.B.".

În anul 1999, F.C. a fost trecut în rândul ofițerilor, în baza unei diplome de licență, pe care a depus-o la dosarul de personal, din care rezulta că a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității de Științe și Arte "G.C." și că a susținut licența la Universitatea "L.B." din Sibiu. În anul 2002, F.C. a fost trecut în rezervă cu gradul de maior, în urma demisiei sale. La data de 29 aprilie 2002, Grupul de Control al Ministrului de Interne s-a sesizat din oficiu despre faptul că diploma de bacalaureat, eliberată lui F.C.

În anul 1996, prezenta dubii asupra autenticității. Prin Rezoluția nr. 1702/P/2002 din 09 aprilie 2003 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.C. pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 rap. la art. 289, art. 291, art. 292 și art. 215 alin. (2) C. pen. Soluția a fost infirmată prin Rezoluția nr. 3004/2003 din 14 ianuarie 2004 a secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, pentru continuarea cercetărilor față de F.C.

Urmare cercetărilor efectuate, s-a stabilit că diploma de bacalaureat emisă pe numele F.C. în anul 1996 este falsă, aceasta nefigurând în evidențele Liceului "D.B.". Totodată, a rezultat că F.C. nu a frecventat cursurile liceului seral sau la zi, nu este înscris în indexul alfabetic al liceului și nici în catalogul de examen bacalaureat. F.C. a declarat că a obținut diploma de bacalaureat de la secretarul liceului, D.I., decedat în anul 2000. Prin Rezoluția nr. 853/P/2004 din 20 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) și g) C. proc. pen., în condițiile în care din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., de complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.

și de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., sus-numitul nu mai poate fi tras la răspundere penală, împlinindu-se termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, prevăzut de art. 122 alin. (1) lit.

d) C. pen. S-a făcut precizarea că în ședința Biroului Senatului Universității "L.B." din Sibiu, din data de 17 aprilie 2003, s-a decis în unanimitate anularea diplomei de licență pe care această universitate a eliberat-o în anul 2001 lui F.C.

De asemenea, potrivit rechizitoriului, la vremea respectivă organele de urmărire penală nu au comunicat către Ministerul Administrației și Internelor faptul că în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că F.C. s-a folosit de acte falsificate pentru a-și dobândi gradul de ofițer. Această comunicare ar fi trebuit să aibă ca efect revocarea ordinului prin care F.C. a fost trecut în rândul ofițerilor.

În legătură cu aceste aspecte, F.C. a declarat, în timpul cercetărilor efectuate în prezentul dosar, următoarele: "Cu prilejul unei verificări efectuate de către Corpul de Control în anul 2002 s-a constatat că diploma mea de bacalaureat nu ar fi figura în evidențele Liceului «D.B.». Din acest motiv mi-am dat demisia din structurile Ministerului Administrației și Internelor".

Ulterior descoperirii faptului că diploma de bacalaureat este falsă, și după declararea nulității diplomei de licență de către Universitatea "L.B." din Sibiu, numitul F.C. a decis să-și reia studiile; "Discutând cu mai mulți prieteni de-ai mei despre situația mea, am fost sfătuit să urmez din nou cursurile unui liceu. În consecință, am urmat între anii 2003 și 2006 cursurile Liceului "G.C.", profilul industrial. După terminarea Liceului "G.C." am efectuat, în paralel, două facultăți și anume, Facultatea de Științe Economice "G.C." și Facultatea de Drept din cadrul Universității B. Dreptul l-am terminat în 2009, iar științele economice în 2008."

În opinia acuzării, faptul că F.C. nu își amintește nici măcar în ce an a absolvit aceste două facultăți ridică - și în prezent - semne de întrebare referitoare la modalitatea în care și-a efectuat studiile. În realitate, Facultatea de Drept a Universității B. a absolvit-o în anul 2010 (conform adresei din 27 ianuarie 2011 a acestei instituții), iar Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative a Universității "G.C." a absolvit-o în anul 2009.

În rechizitoriu se arată că, analizând declarația olografă pe care F.C. a dat-o cu prilejul efectuării cercetărilor efectuate de către Control al Ministerului Administrației și Internelor, deși deține diplome de licență de la două facultăți, ale căror cursuri Ie-a urmat, în cea mai mare parte, în paralel, F.C. are serioase probleme de scriere în limba română (exemplificându-se cu următoarele mențiuni: "m-a condus la poartă", "semnătura aplicată pe fișa medicală de încadrare la rubrica semnătura candidatului îmi aparține", "au fost completate la policlinica M.A.I., în cabinetul unui medic de la interne care ma întrebat anumite date ", "am ridicat fișa medicală pe care am depuso", "am înapoiata pentru a fii depusă la dosar dar nu î-mi aduc aminte", "acest document a fost depus la serviciul cadre al jandarmeriei dar nu îmi amintesc data").

Potrivit actului de acuzare, începând cu anul 2007 F.C. a încasat de la Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor o pensie militară de invaliditate, ca urmare a acordării unui certificat de invaliditate.

În opinia acuzării, prin aceste aspecte este caracterizată persoana care, în urma organizării așa-zisului concurs din luna octombrie 2010, la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a ajuns să ocupe funcția de șef al Direcției Financiare, prevăzută pentru gradul de general, cea mai înaltă funcție financiară din cadrul Jandarmeriei Române.

În actul de acuzare se arată că celelalte persoane care au participat, fără contracandidați, la concursurile desfășurate în toamna anului 2010 în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență, sunt apropiate numitului F.C. Astfel, M.L.P. a declarat: "în toamna anului 2010 i-am dat un c.v. de-al meu lui F.C. Acest c.v. i l-am dat pentru a mă ajuta să intru în structurile M.A.I. Cunoșteam faptul că F.C. lucrase anterior în aceste structuri și cunoaște persoane care lucrează în M.A.I. (...). Pe F.C. îl cunosc de mai mulți ani și actualmente sunt prietenul fiicei acestuia - F.A." S-a menționat că M.L.P. a primit, în anul 2005, o amendă administrativă prin aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în prezent fiind reabilitat de drept. Ș.A. a declarat că F.C. este în relații apropiate cu tatăl său și că în luna octombrie 2010, F.C. Ie-a făcut o vizită la domiciliu, ocazie cu care, în urma unor discuții, i-a solicitat să-i dea un c.v, pentru o eventuală angajare în jandarmerie, c.v.-ul înmânându-i-l imediat. D.G. a declarat: "Tatăl meu este prieten cu F., care I-a ajutat personal la săparea unui heleșteu de pește, având utilajele necesare".

Revenind la situația de fapt expusă în rechizitoriu, în continuare s-au arătat următoarele:

I. În perioada 11 octombrie 2010 -1 6 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care la acel moment deținea funcția de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuție telefonică cu inculpatul P.A. (care la momentul respectiv deținea funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și internelor).

Referitor la această discuție inculpatul A.O. a declarat: "în cadrul discuției telefonice acesta (inculpatul P.A., n.n.) m-a întrebat dacă aș avea ceva împotrivă să fie scoase la concurs trei posturi de ofițer pentru încadrare din sursă externă. Mi-a spus că de această problemă știe și domnul ministru, i-am spus că nu am nimic împotrivă. Nu s-a discutat nimic referitor la posturile care ar fi urmat să fie scoase la concurs, nici nu s-au pronunțat nume de persoane care ar urma să ocupe posturile. Nu am comunicat niciunui subordonat de al meu discuția cu chestorul P. Nu-mi amintesc dacă în contextul acestei discuții inițiale sau într-o discuție ulterioară cu chestorul P. (discuție pe care nu o pot individualiza în timp), acesta mi-a făcut precizarea că persoanele încadrate nu vor rămâne în jandarmerie. Precizez însă că nu mi-a spus și când vor pleca".

Referitor la afirmațiile inculpatului A.O., inculpatul P.A. a declarat că nu își amintește dacă a discutat cu acesta în legătură cu situația celor trei posturi, dar nu exclude existența unei asemenea convorbiri.

Ulterior discuției dintre inculpatul A.O. și inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., șeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române, a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ș. - subcomisar în cadrul Direcției Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la aceea vreme subordonatul direct al inculpatul P.A. Martorul V.C.Ș. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri și nu au fost ocupate. Această discuție este confirmată, atât de martorul V.C.Ș., cât și de inculpatul G.M.

Astfel, martorul V.C.Ș. a menționat: "La sfârșitul lui septembrie sau începutul lui octombrie 2010, într-o după-amiază, după orele de program, am fost chemat la directorul general P.A., ocazie cu care acesta mi-a solicitat, în mod direct, să-i prezint a doua zi o situație numerică a posturilor vacante deblocate anterior și neîncadrate în acel moment. Din acest motiv, i-am contactat telefonic pe șefii de la resurse umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Țin minte că l-am sunat, în acea zi, în jurul orelor 18 și pe colonelul G.M. - directorul de la resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmerie Române. Nu știa pe moment să-mi spună, iar în aceeași zi am fost sunat (nu mai știu dacă tot de colonelul G. sau de un subordonat al acestuia) care mi-a spus numeric câte posturi vacante sunt. Nu erau foarte multe posturi vacante, nu mai știu cifra exactă. l-am raportat a doua zi verbal chestorului P., în mod direct, la el în birou, situația numerică a posturilor deblocate".

Pe de altă parte, inculpatul G.M. a declarat: "în data de 07 octombrie 2010, în jurul orelor 17:00, am primit un telefon, pe telefonul meu mobil, de la subcomisarul V., care mi-a cerut să identific posturile deblocate în anul 2010, la care s-a organizat concursuri și nu au fost ocupate. Am luat legătura cu căpitanul G.O., căruia i-am solicitat să-mi spună câte posturi sunt și la acel moment G.O. a raportat că sunt patru posturi. A doua zi, le-am spus căpitanilor V. și G.O. să-mi facă o situație referitoare la respectivele posturi, l-am comunicat subcomisarului V. că sunt patru posturi (comunicarea fiind făcută pe telefon). Cu acel prilej, subcomisarul V. mi-a spus că aceste posturi vor fi scoase la concurs pentru încadrare din sursă externă. La acel moment, subcomisarul V. mi-a spus că este o sarcină de la etajul I. Auzind că este vorba despre etajul I, eu am fost convins că este vorba de conducerea Ministerului Administrației și Internelor. Nu-mi amintesc dacă în cadrul acestei discuții sau în cadrul unei discuții ulterioare, subcomisarul V. mi-a spus că pentru detalii să ținem legătura cu subcomisarul S. Menționez că, atât pe subcomisarul V., cât și pe subcomisarul S., eu îi cunoșteam, fiind cei cu care țineam legătura în activitățile curente de serviciu pe line de resurse umane".

După acest moment, martorul G.O., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfășoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să țină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor și subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.O. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.

Martorul G.O. a declarat: "Mi-a răspuns subcomisarul S., căruia i-am spus că am primit ordin să întocmesc acel raport. Din discuția purtată, am dedus că S. cunoștea despre ce este vorba de dinainte de a suna eu. S. mi-a spus cum să întocmesc acel raport. Acesta nu mi-a dictat cuvânt cu cuvânt, dar mi-a spus lucrurile esențiale pe care trebuie să le cuprindă raportul. Tot S. mi-a spus că este necesară o derogare de la trei ordine ale Ministrului de Interne, un ordin cu privire la încadrarea și recrutarea candidaților în Ministerul de Interne, altul cu privire la Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor, iar al treilea făcea referire la imposibilitatea încadrării unor posturi din sursă externă. Cu privire la ordinul referitor la încadrarea și recrutarea eu am avut și o obiecție în sensul că l-am întrebat de la ce articol trebuie făcută derogarea, întrucât nu mi-am închipuit că se putea face o derogare de la tot acest ordin, întrucât acesta este foarte detaliat și privește organizarea și desfășurarea concursurilor (inclusiv termene de respectat). S. mi-a spus că trebuie derogare de la întregul ordin. Despre celelalte ordine mi-a spus, la fel, «că trebuie să se deroge de la tot». (...) Cu acest prilej mi-a spus că totul trebuie făcut urgent și că o să primesc detalii și cu privire la cine va ocupa posturile, expresia lui fiind că este cineva cu pile foarte mari în conducerea ministerului".

În baza indicațiilor primite de la inculpatul S.C., martorul G.O. a redactat și dactilografiat personal un prim raport cu următorul conținut:

"Prin Rapoartele Ministerului Administrației și Internelor nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea ministerului, au fost solicitate și s-au deblocat 10 posturi vacante în statele de organizare ale Jandarmeriei Române, printre care și posturile de contabil șef, poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, în vederea ocupării prin trecere în corpul ofițerilor a maiștrilor militari/subofițerilor din Jandarmeria Română, care îndeplinesc condițiile legale, respectiv ofițer specialist I (consilier juridic), poziția 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei și ofițer specialist II, poziția 4 din statul de organizare a Inspectoratului de Jandarmi Județean Brăila în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă.

Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare a concursurilor pentru încadrarea celor trei posturi sus-menționate, acestea nu au fost ocupate, avem onoarea a vă propune și vă rog să aprobați următoarele:

- în considerarea faptului că, la concursul organizat anterior, pentru ocuparea postului de contabil șef, poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, s-a înscris un candidat care nu îndeplinea condițiile legale, modificarea sursei de recrutare, în sensul că, încadrarea acestuia să se realizeze, cu recrutarea personalului din sursă externă;

- ocuparea posturilor de contabil șef, poziția 63 în statul de organizare al Grupării de Jandarmi Mobile Ploiești, ofițer specialist I (consilier juridic), poziția 6 din statul de organizare al Brigăzii Speciale de Intervenție a Jandarmeriei și ofițer specialist II, poziția 4 în statul de organizare al Inspectoratului de Jandarmi Județean Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă, să se realizeze prin derogare de la prevederile ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare nr. H/3184 din 25 iunie 2010, prin care este suspendată ocuparea prin examen sau concurs, a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Demersul este justificat de necesitatea imperioasă a încadrării acestor posturi, în scopul reducerii deficitului de personal înregistrat la nivelul unităților respective cu personal de specialitate având experiență în domeniul incident.

Menționăm că, ocuparea posturilor nominalizate mai sus, se încadrează în numărul de indicatori repartizați Jandarmeriei Române în anul 2010."

De asemenea, martorul G.O. a întocmit, la ordinul inculpatului G.M.V., un proces-verbal de ședință în care se consemna faptul că raportul a fost discutat într-o ședință.

După ce au fost redactate, raportul și procesul-verbal de ședință au fost date de martorul G.O. inculpatului G.M.V., care Ie-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat cele două acte în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment, așa cum s-a precizat, în misiune în străinătate). Raportul a fost clasificat (nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 - secret de serviciu).

În legătură cu semnarea raportului și procesului-verbal de ședință, inculpatul R.G.N. a declarat: în data de 13 octombrie 2010, mă aflam în biroul meu și la mine a venit domnul colonel G. (șeful Resurselor Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care mi-a relatat că a fost contactat telefonic de comisarul V. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care i-a spus că a primit ordin de la chestorul P., din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, să trimită o notă-raport pentru deblocarea a trei funcții de ofițer, iar pentru întocmirea acestui raport un ofițer de resurse umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române să ia legătura cu subcomisarul S., din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Tot colonelul G. mi-a spus că nota-raport trebuie să ajungă de urgență la chestorul P. Menționez că atunci când mi-a relatat aceste aspecte, colonelul G. avea această notă-raport deja întocmită, spunându-mi că trebuie să ajungă urgent la chestorul P. Arăt că în data respectivă mă aflam la conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române întrucât inspectorul general O.A. se afla în misiune în străinătate. Nu am avut cunoștință la acel moment că prin semnarea acelei note-raport aș încălca legea și aș săvârși vreo abatere. (...) Am luat legătura cu inspectorul general O.A. Nu rețin exact de pe care telefon din birou l-am sunat, precizez însă că rețin că l-am sunat pe telefonul său mobil, i-am comunicat cele raportate de colonelul G., iar dânsul mi-a spus să aștept întrucât mă va contacta ulterior. În scurt timp (circa jumătate de oră) am fost sunat înapoi de generalul O.A. (...). Domnul general A. mi-a comunicat să semnez nota-raport deoarece s-a edificat asupra problemei respective. După convorbirea telefonică avută cu generalul A., am semnat nota-raport pe care mi-o dăduse colonelul G. Menționez că am citit-o înainte de a o semna, i-am pus colonelului G. întrebări referitoare la conținutul ei".

Referitor la discuția avută cu inculpatul R.G.N., inculpatul A.O. a declarat: "în timpul în care mă aflam în misiune externă, am fost contactat telefonic, pe telefonul meu mobil de serviciu, de generalul R., care rămăsese la comanda Jandarmeriei. Domnul general R., mi-a transmis că s-a prezentat la el colonelul G. (șeful Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) care i-ar fi transmis că de la nivelul D.G.M.R.U.-M.A.L. i s-a solicit înaintarea unui raport pentru deblocarea a trei posturi, i-am comunicat că știu despre ce este vorba și că poate înainta raportul. Nu mi-a precizat și conținutul raportului, eu neștiind ce posturi urmau să fie scoase la concurs".

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.O., l-a dus la Ministerul Administrației și Internelor. După câteva zile, martorul G.O. a fost contactat din nou, telefonic, de către inculpatul S.C.: "După 2 - 3 zile am fost sunat la birou (pe fix) de S., care mi-a spus să merg până la minister pentru a ridica niște documente. Am raportat acest lucru domnului G. și am plecat la minister. La minister, de la intrarea D, am sunat pe interior la S. în birou, mi s-a spus că e ocupat, am așteptat circa 40 de minute să coboare și văzând că nu mai coboară l-am sunat pe mobil (...), mi-a răspuns și mi-a zis să aștept că o să vină cineva. A coborât comisarul șef A., care mi-a dat două c.v.-uri (al lui Ș.A. și al lui M.L.) și un post-it pe care scria un număr de telefon și numele lui F.C. Nu mai am acest post-it. Aceste acte erau într-o mapă, comisarul șef A. s-a exprimat în sensul că o să-mi spună S. ce să fac cu acele acte și în timp ce se uita pe c.v.-ul lui Ș.A. a spus «Uite, acesta nici nu știe să scrie» și apoi a înjurat «F... în gură cu pilele lor». M-am întors la baza Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, raportându-i colonelului G. că m-am întors și arătându-i c.v.-urile și post-it-ul. Acestea au rămas la mine".

Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentele martorului G.O.: "Am fost chemat de către subcomisarul S. în biroul său. Acesta mi-a spus că urmează să lipsească câteva ore din unitate și mi-a înmânat o folie de îndosariere, cuprinzând câteva file. Mi-a spus că a vorbit la telefon cu căpitanul G.O. de la jandarmerie, care urmează să mă caute și să-i dau acele acte. Prima pagină nefiind acoperită, din câte îmi amintesc este posibil să fi fost un c.v. sau un document de studii, în copie. Erau circa 6 - 7 file (...) am coborât personal la punctul de acces de la parter, am dat mâna cu căpitanul G.O. și i-am înmânat folia de îndosariere cu cele 6 - 7 file. Nu îmi amintesc dacă am făcut sau nu vreo remarcă atunci când i-am dat acea folie de îndosariere căpitanului G.O. Nu mi-a semnat pentru primirea celor 6 - 7 file, întrucât nu mi se precizase de către subcomisarul S. că ar fi documente înseriate care ar trebui să fie date pe bază de semnătură".

Referitor la aceste c.v.-uri, F.C. a declarat: "Prin lunile august - septembrie 2010, nu îmi amintesc cu exactitate, m-am deplasat personal la biroul chestorului P., unde i-am lăsat trei c.v.-uri, unul al meu, unul al lui Ș.A. și unul al lui M.L.P. De fapt nu îmi amintesc cu exactitate dacă i-am dat chestorului P. aceste c.v.-uri la biroul dumnealui sau i le-am dat în altă parte (acasă la mine sau cu prilejul unei întâlniri cu acesta). Arăt că sunt bun prieten cu chestorul P.A. Relația noastră de prietenie datează din anii 1994 - 1995. Arăt că de mai mult timp eu doream să mă întorc să lucrez în Ministerul Administrației și Internelor și i-am comunicat chestorului P. acest lucru".

Ulterior primirii actelor de la martorul A.A.P., martorul G.O. s-a întors la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și l-a contactat, din nou, telefonic pe inculpatul S.C. pentru a-i cere detalii în legăturile cu c.v.-urile și post-it-ul primite: "Acesta mi-a spus să-i sun pe cei trei pentru a se înscrie la concurs. Așa cum am arătat, numărul de telefon al lui F. era pe post-it, iar celelalte două erau trecute pe c.v.-uri. I-am sunat pe cei trei, pe fiecare în parte, de pe mobilul meu pe care l-am menționat. Am vorbit cu toți trei. Eram oarecum stânjenit să-i întreb dacă vor să se înscrie la concurs, iar din discuții mi-am dat seama că știau de problemă. Menționez că într-una din discuțiile pe care le-am avut cu S., la telefon, acesta mi-a spus și pentru ce post trebuie să candideze fiecare dintre cei trei în parte. De asemenea, S. mi-a spus să fie ținute urgent concursurile, întrucât au pile mari la minister și, dacă întâmpin probleme cu testările medicale sau psihologice, să-l contactez."

Raportul cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la directorul general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica "Aprob", pentru Ministrul Administrației și Internelor.

Acest prim raport a fost primit la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care i l-a dat căpitanului G.O. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în țară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul S/97557 din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești, să fie trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuție cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.O. că documentul trebuie refăcut. Despre acest aspect, martorul G.O. a relatat următoarele: "în zilele următoare am fost chemat din nou de colonelul G. care mi-a ordonat să fie refăcut raportul anterior, în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Ploiești trebuia trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Am refăcut raportul pe calculator, raportul purtând același număr și conținând aceleași aspecte ca și cel vechi, cu excepția faptului că în locul contabilului șef de la Ploiești am introdus funcția de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Arăt că în acea zi am avut o convorbire telefonică cu S. care mi-a spus să trec în raport postul de șef al Direcției Financiare pentru că persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în Jandarmerie".

Cel de-al doilea raport, nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, a fost întocmit și semnat la o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010, și poartă același număr ca și primul raport, cu toate că ambele rapoarte sunt clasificate Secret de Serviciu, documente care ar fi trebuit să aibă un regim special.

Cel de-al doilea raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deși la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: "Colonelul G. a venit la mine în birou și mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul că, în loc de postul de contabil șef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploiești să fie trecut postul de șef Direcție Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la Generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat și prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă-raport am luat legătura sau nu cu domnul general A.".

Din verificările efectuate de către Corpul de Control al Ministrului Administrației și Internelor a rezultat că al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.O. în data de 18 octombrie 2010, de unde se poate deduce că semnarea acesteia a avut loc la aceeași dată.

După semnarea celui de-al doilea raport de către inculpatul R.G.N., acesta a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcției Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administrației și Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C. Martorul a relatat că, în data de 18 octombrie 2010, a ajuns la sediul Ministerului Administrației și Internelor, a sunat pe interiorul la care se afla S.C., care a coborât și a luat documentul: "Domnul S.C. a citit documentul și a făcut o singura remarcă referitoare la conținutul acestuia, cu privire la oportunitatea folosirii sintagmei "experiență în domeniul incident", în sensul că ar fi găsit oportună folosirea unei alte expresii".

În data de 19 octombrie 2010, martora T.C. (angajată la Direcția Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administrației și Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urmă care a rămas la Ministerul Administrației și Internelor, ducându-l la Direcția de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Și acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la Directorul General al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la Directorul General al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar Secretarul General al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica "Aprob" pentru Ministrul Administrației și Internelor.

În vederea constituirii dosarelor de concurs, în data de 17 octombrie 2010, martorul G.O. i-a contactat, din nou, la telefon pe numiții F.C., M.L.P. și Ș.A. pentru a-i anunța că trebuie să se prezinte la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în vederea înscrierii la concurs, în data de 18 octombrie 2010. Totodată, martorul a întocmit o adresă către Centrul de Psihosociologie al Ministerului Administrației și Internelor în vederea programării la testare a celor trei candidați. De asemenea, inculpatul G.M. a sunat la centrul respectiv pentru a-i programa, stabilindu-se ca testarea să aibă loc în data de 18 octombrie 2010.

În data de 20 octombrie 2010, au fost stabilite comisiile de examen și au fost stabilite bibliografia, subiectele și baremele, urmând ca examenul să aibă loc a doua zi, în data de 21 octombrie 2010. Cu privire la acest aspect, martorul G.O. a declarat: "în seara de 20 octombrie 2010 pe la ora 17,00 mi-au fost date bibliografia, subiectele și baremul. Nu am mai avut timp să comunic bibliografia celor trei candidați, l-am sunat pe cei trei să le comunic că pe 21 octombrie 2010 este concursul".

S-a precizat în actul de acuzare că nu a existat niciun anunț din partea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române sau Ministerul Administrației și Internelor prin care să se facă publică scoaterea la concurs a unor posturi și data concursului. Concursul a avut loc începând cu ora 08,00 în data de 21 octombrie 2010. Dosarele care erau la comisiile de concurs nu erau complete, lipsind fișa medicală a candidatului F.C., verificările la poliție ale lui F.C. (verificări în evidențele operative) precum și testările psihologice ale celor trei candidați. S-a mai precizat că, deși candida pentru o funcție de conducere, numitul F.C. n-a fost niciodată testat psihologic pentru ocuparea unei asemenea funcții, iar în data de 21 octombrie 2010, la momentul desfășurării concursului, deținea o decizie medicală de stabilire a invalidității, iar comisia de expertiză medicală constituită la nivelul Spitalului de Urgență "Prof. dr. D.G." București i-a ridicat gradul de invaliditate ulterior desfășurării concursului.

Inculpatul A.O. a semnat ordinul de zi prin care era constituită această comisie de concurs în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române deși, cu privire la acest post, un eventual concurs trebuia ținut, potrivit Ordinului nr. S192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din Ministerul Administratei și Internelor (inculpatul A.O. având, în calitate de șef de unitate, și atribuții de ordonator de credite), la nivelul Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Prin urmare, a apreciat acuzarea că organizarea și constituirea comisiei de concurs ținut la nivelul Jandarmeriei Române, în ceea ce îl privește pe F.C., a fost ilegală. Din comisia de concurs pentru postul de Director al Direcției Generale Financiare pentru care, evident, singurul candidat a fost F.C., au făcut parte și inculpatul R.G.N. și inculpatul G.M.

În cursul urmăririi penale, fiind audiați în calitate de martor, toți cei trei candidați au menționat că nu au avut bibliografia pentru concurs. Toți cei trei candidați au promovat însă concursul desfășurat. Fiind întrebați de unde au știut răspunsurile la subiecte, F.C. și M.L.P. au dat explicații, în opinia acuzării, de a dreptul neverosimile.

Astfel, F.C. a declarat: "Menționez că nu primisem bibliografia pentru examen. Cu toate acestea eu am știut să răspund la întrebările care mi s-au pus de către membrii comisiei, întrucât întrebările erau din Legea fiscalității, controlul preventiv financiar contabil. Aceste aspecte îmi erau cunoscute întrucât eu am activat 10 ani în domeniul privat, confruntându-mă cu probleme de ordin fiscal și economico-financiar" ("Legea fiscalității" la care se referă F.C. este, de fapt, Legea finanțelor publice).

Pe de altă parte, M.L.P. a declarat că, înainte cu o jumătate de oră de începerea examenului, a citit Legea Jandarmeriei și Constituția României și că astfel a știut să răspundă la întrebările care i s-au pus, fără a fi ajutat de către membrii comisiei.

În sfârșit, Ș.A. a recunoscut că nu a știut să răspundă la întrebări: "Am spus comisiei că nu sunt bine pregătit și am fost ajutat să ajung la răspunsurile corecte".

La data de 25 octombrie 2010, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4033/2010, F.C. a fost rechemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor cu gradul de locotenent-colonel și a fost repartizat la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Cu aceeași dată, M.L.P., prin ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4034/2010 a fost chemat în rândul cadrelor active ale Ministerului Administrației și Internelor cu gradul de locotenent și a fost repartizat la I.J.J. Brăila, iar prin ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 11/4035/2010 Ș.A. a fost repartizat la Brigada specială de intervenție a Jandarmeriei (B.S.I.J.), cu gradul de sublocotenent.

Ulterior, la data de 01 noiembrie 2010, It. col. F.C. a fost numit prin ordinul I.G.J.R. nr. S/1303/2010 în funcția de șef direcție, prevăzută cu gradul de general de brigadă cu o stea, la poziția 66 din statul de organizare, la Direcția financiară, iar slt. Ș.A., prin ordinul comandantului B.S.I.J. nr. S/216942/2010 a fost numit pe funcția de consilier juridic la Compartimentul juridic, poziția 6 din statul de organizare. Lt. M.L.P. a fost numit în funcția de specialist II la Compartimentul de informare și relații publice, poziția 4 din statul de organizare al I.J.J. Brăila, prin ordinul inspectorului șef nr. S/1078/2010.

După finalizarea concursului, cpt. G.O. l-a contactat telefonic pe lt col. F.C. și i-a solicitat să îi trimită fișa medicală, care lipsea de la dosarul de candidat, pentru a putea înainta dosarul la minister. Acesta i-a comunicat faptul că "îi va trimite fișa", însă "a avut o problemă și a trebuit să se interneze".

Conform declarației martorului G.O., după această discuție a fost sunat de către subcomisarul S.C. care i-a solicitat "să trimită așa dosarele la minister", iar după ce ofițerul jandarm i-a comunicat faptul că din dosare lipsesc anumite documente (rezultatul verificărilor solicitate structurilor de poliție, rezultatele evaluării psihologice și fișa medicală a lui F.C.) reprezentantul D.G.M.R.U. a insistat să îi fie trimise dosarele "chiar dacă nu sunt toate documentele în ele"

În data de 01 noiembrie 2010, martorul S.T. (comisar-șef, Directorul Direcției Management Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al politiei Române) a primit prin curier de la Direcția Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor trei rapoarte aparținând lt. col. F.M.C., It. M.L.P. și slt. Ș.A., prin care aceștia solicitau mutarea, în interesul serviciului, de la unități ale Jandarmeriei Române la unități ale Poliției Române.

Întrucât știa că rapoartele respective erau "în atenția" inculpatului P.A., martorul S.T. Ie-a prezentat în aceeași zi, spre semnare. După ce Inspectorul General al Poliției Române a semnat cele trei rapoarte de mutare, acestea au fost înaintate de către Direcția Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliției Române la Direcția Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor. Ulterior, în aceeași zi, ele au fost înregistrate la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și, după ce au fost semnate de către inculpatul A.O., au fost înaintate - din nou - la Direcția Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor. În aceeași dată, prin adresa cu nr. 307626 din 01 noiembrie 2010, Direcția Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor, a informat Inspectoratul General al Jandarmeriei Române despre faptul că solicitările celor trei ofițeri, așa cum au fost formulate, au fost aprobate. Alăturat acestei adrese, au fost anexate cele trei rapoarte cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C. "pentru" ministrul Administrației și Internelor. În consecință, tot în data de 01 noiembrie 2010, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a emis ordinele prin care It. col. F.M.C., It. M.L.P. și slt. Ș.A. au fost mutați, cu aceeași dată, în interesul serviciului la Poliția Română, primul la I.G.P.R., iar ceilalți doi la D.G.P.M.B.

În actul de acuzare se arată că, astfel, cei trei "câștigători" ai concursurilor nu au lucrat nici măcar o zi în cadrul Jandarmeriei Române, întrucât - în data în care aceștia au fost numiți pe funcții în Jandarmerie - au fost și transferați în unități ale Poliției Române, cu aprobarea inculpatului B.C.C. Referitor la aceste aspecte, o declarație foarte relevantă a dat-o martorul S.T. Martorul a menționat că rapoartele de mutare au fost trimise la Inspectoratul General al Poliției Române în urma unei convorbiri telefonice cu martorul V.C.Ș., care i-a atras atenția că ele sunt în atenția inculpatului P.A.

Astfel, martorul S.T. a menționat că a luat legătura cu chestorul P.A. pentru a-l ajuta să primească dosarul de personal al lui F.C. Cu acest prilej, inculpatul P.A. i-a solicitat să înainteze de urgență rapoartele de mutare ale ofițerilor pentru a fi supuse aprobării conducerii Ministerului Administrației și Internelor. Din acest motiv, ele nici măcar nu au fost trimise prin adresă și au fost trimise direct cu condica. Martorul a mai declarat: "După primirea ordinelor de mutare m-am deplasat personal la Direcția Generală Management Resurse Umane - Ministerul Administrației și Internelor în vederea clarificării situației lui F.C.

Cred că de două sau trei ori am discutat personal, în biroul chestorului P., cu acesta, în legătură cu situația lui F.C. În cadrul discuțiilor, i-am comunicat chestorului P. că nu avem o funcție vacantă în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române corespunzătoare funcției pe care F.C. a deținut-o în cadrul Jandarmeriei Române. Chestorul P. mi-a spus să-i comunic chestorului T. că F.C. nu va sta foarte mult în cadrul I.G.P.R. și că va fi mutat la o altă structură (...) Totodată, în cadrul discuțiilor, i-am comunicat chestorului P. că F.C. poate fi numit pe o funcție inferioară celei pe care a deținut-o în cadrul Jandarmeriei Române.

La această soluție cu care venisem, chestorul. P. mi-a răspuns că F.C. nu o să fie de acord să fie numit pe o funcție inferioară. Chestorul P. a venit cu soluția punerii la dispoziție a lui F.C., cu aprobarea conducerii Ministerului Administrației și Internelor, și totodată împuternicirea pe un post de conducere vacant. Chestorul P. a nominalizat inclusiv postul de conducere pe care să-l împuternicim pe F.C. și anume acela de șef Serviciu Sistematizare și Legalitate a Transporturilor din cadrul Direcției Rutiere a Inspectoratului General al Poliției Române (...) Ulterior, chestorul T. mi-a comunicat că are o informație că acest F.C. ar fi avut niște probleme atunci când a plecat inițial din structurile Ministerului Administrației și Internelor.

Mi-a solicitat să mă documentez cu privire la acest aspect și chiar să mă deplasez la domnul chestor P. pentru a obține detalii. M-am deplasat din nou la biroul chestorului P. pentru a-mi comunica ce probleme are F.C. Chestorul P. mi-a spus că, deși în rândul colegilor se discută că F.C. ar fi plecat inițial din structurile Ministerului Administrației și Internelor, întrucât se descoperise că se folosise de o diplomă falsă, în realitate lucrurile nu stau așa, deoarece în legătură cu acest aspect parchetul a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale".

Referitor la mutarea din cadrul structurilor Jandarmeriei în cadrul structurilor Poliției, martorul M.L.P. a declarat: "Chiar în ziua în care am fost declarați admiși, imediat după terminarea concursului, F.C. mi-a spus mie și i-a spus și lui L.Ș. că el intenționează să facă un raport de mutare de la jandarmerie la poliție și ne-a întrebat dacă dorim și noi acest lucru (...). F.C. a venit cu raportul dactilografiat (precizez că acest lucru se întâmpla la câteva zile de la discuția inițială) iar eu am semnat acel raport. După ce am semnat acel raport i l-am înmânat lui F.C. iar, după o perioadă de timp, am fost sunat de un angajat al Poliției Capitalei care mi-a spus să mă prezint la Poliția Capitalei".

În mod similar a declarat Ș.A.: "Peste câteva zile [de la data susținerii examenului, n.n.] m-am întâlnit cu F. pe B-dul S., pe stradă, lângă o Clinică veterinară. F. a venit cu un raport scris la calculator prin care solicitam trecerea mea din jandarmerie în poliție. Am semnat acel raport și i l-am dat lui F."

II. În continuarea rechizitoriului s-a arătat că, într-o modalitate similară cu angajările numiților F.M.C., M.L.P.și Ș.A. în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost angajat numitul D.G. în structurile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Astfel, în data de 13 octombrie 2010 martorul V.C., șeful Serviciului Personal și Coordonare a Structurilor de Resurse Umane din cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor a purtat o convorbire telefonică cu martorul S.O., Directorul Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în legătură cu existența vreunui post rămas deblocat pentru încadrare din surse externe. Martorul S.O. i-a comunicat martorului V.C. că există un astfel de post la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Județului Galați, la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse. Potrivit declarației martorului S.O., martorul V.C. i-a solicitat să schimbe modalitatea de selecție și anume recrutarea din sursă externă, precizându-i totodată că «domnul chestor P. ar dori să venim cu o soluție rapidă». Declarația martorului S.O. este confirmată, parțial, de martorul V.C., care a precizat că, din ordinul inculpatului P.A., a luat legătura cu Directorul Direcției Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență, căruia i-a solicitat date cu privire la posturile care nu au fost încadrate. Martorul S.O. a declarat: "După aproximativ două ore, subcomisarul V.C. a revenit cu un telefon pentru a solicita schimbarea modalității de recrutare, care urma să fie prin încadrare directă (nu transfer). Am fost întrebat care sunt posibilitățile legale pentru schimbarea modalității de selecție, făcându-mi-se precizarea că domnul chestor P. dorește să venim cu o soluție rapidă (...) Am solicitat precizări privind schimbarea modalității de selecție și mi s-a precizat că se dorește recrutarea din sursă externă, cu încadrare directă. Singura posibilitate pe care o vedeam pentru a îndeplini ce mi s-a solicitat a fost să se solicite și să se aprobe o derogare de la patru acte normative care interziceau încadrarea din sursă externă și stabileau proceduri de recrutare și selecție (...) subcomisarul V. a revenit aducându-mi la cunoștință că se agreează această variantă, mi-a spus că în eventualitatea în care Inspectorul General nu agrea varianta, să-l sune personal pe chestorul P.A.".

În acest context, a fost întocmită nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 cu următorul conținut: "Prin nota-raport a Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență nr. S/40531 din 12 aprilie 2010, aprobat de conducerea ministerului, a fost solicitată deblocarea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență "General Ieremia Grigorescu" al Județului Galați, poziția 25 din statul de organizare.

Având în vedere faptul că, în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare a selecției, postul respectiv nu a fost ocupat, am onoarea să propun următoarele:

- în considerarea faptului că, la selecția anterioară, nu au fost candidați care să îndeplinească cerințele de participare și să depună documentele solicitate pentru constituirea dosarului de recrutare, în sensul că ocuparea acestuia să se realizeze cu recrutarea personalului din sursă externă;

- ocuparea postului respectiv prin derogare de la prevederile Ordinului ministrului nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.A.I., nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor nr. II/3184 din 25 iunie 2010, care suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor din unitățile Ministerului Administrației și Internelor, precum și ale Dispoziției directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare în/din funcții a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor. Menționez că, prin ocuparea postului respectiv, nu se depășește numărul de indicatori aflați în finanțarea și în structura categoriilor de personal a Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență."

Această notă-raport, după ce a fost semnată de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, general-locotenent V.S., a fost înaintată Ministerului Administrației și Internelor, unde a primit avizul favorabil al inculpatului P.A., director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și al inculpatului O.V., director general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a fost aprobată în numele Ministrului Administrației și Internelor de inculpatul B.C.C., secretar general al Ministerului Administrației și Internelor.

Martorul S.O. a declarat că c.v.-ul candidatului D.G. i-a fost trimis de către S.C. care s-a exprimat în sensul că "domnul B. dorește ordinul de reîncadrare până vineri".

În data de 28 octombrie 2010 a avut loc concursul în urma căruia singurul candidat "înscris", și anume D.G., a fost declarat admis. La 01 noiembrie 2010, D.G. - prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. II/4069/2010 - a fost chemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor cu gradul de sublocotenent și repartizat la I.S.U.J. Galați. La data de 01 noiembrie 2010 a fost emis Ordinul inspectorului șef al I.G.S.U. Galați nr. S/23120/1/2010 prin care slt. D.G. a fost numit în funcția de ofițer I, prevăzută cu gradul de maior (ci. 3,85), pe postul de ofițer specialist II (ci. 4,70), la Compartimentul Management Organizatoric, planificare misiuni și resurse, poziția 25 din statul de organizare. Acesta nu s-a prezentat la serviciu, întrucât la 01 noiembrie 2010, a întocmit un raport de mutare în interesul serviciului de la I.G.S.U. la Poliția Română - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

S-a precizat în actul de acuzare faptul că raportul de mutare al slt. D.G. are antetul Jandarmeriei Române, în loc de cel al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, deși la rubrica "de acord" este înscris inspectorul general al I.G.S.U., care a semnat acest document.

În urma verificărilor s-a stabilit că, la 01 noiembrie 2010, prin curier, comisar șef S.T., directorul Direcției Management Resurse Umane din Inspectoratul General al Poliției Române, a primit de la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Management Resurse Umane raportul sublocotenentului D.G. (împreună cu celelalte trei ale It. col. F.C., It M.L.P., slt. Ș.A.), prin care ofițerul solicita mutarea, în interesul serviciului, de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - I.S.U.J. Galați la Poliția Română - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, prin derogare de la dispozițiile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 și nr. 69/2009.

Tot în data de 01 octombrie 2010, a fost înregistrată la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență adresa prin care Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a comunicat faptul că, în urma analizei efectuate, conducerea ministerului a aprobat solicitarea lui D.G., așa cum a fost formulată. Alăturat acestei adrese a fost anexat raportul de mutare, cu semnătura de aprobare a inculpatului B.C.C., acesta semnând "pentru" ministrul Administrației și Internelor.

În acest sens, în aceeași zi a fost emis de către inspectorul general al Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență, Ordinul cu nr. S/1858/2010 prin care slt. D.G. a fost mutat, în interesul serviciului, la Poliția Română - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, totodată echivalându-i-se și gradul militar cu cel profesional de subinspector de poliție.

Referitor la mutarea sa în cadrul structurilor Poliției Române, martorul D.G. a declarat: "Am vorbit la telefon cu F.C. care mi-a spus să mă duc la Ministerul de Interne pentru a vedea un model de raport. Nu am putut să intru în sediul Ministerului de Interne deoarece nu aveam documentele la mine. Am așteptat la poartă și a coborât o persoană de sex masculin, care luase legătura cu F. și m-a întrebat dacă sunt acolo pentru raport (...). Acesta a venit cu raportul completat iar eu l-am semnat și l-am dus la I.G.S.U. unde l-am lăsat la ofițerul de serviciu".

În continuare, în actul de acuzare s-au făcut următoarele precizări cu privire la procedura de recrutare din sursă externă:

1. Potrivit dispozițiilor legale, pentru a se putea ocupa unele posturi vacante, prin recrutare din sursă externă, trebuia respectată următoarea procedură:

- Etapa l: În situația în care există cazuri temeinic justificate, ministrul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, poate aproba ocuparea unor posturi, în condițiile încadrării numărului acestora în procent de maximum 15% din totalul posturilor ce au rămas vacante după 14 aprilie 2009, data intrării în vigoare a O.U.G nr. 34/2009, precum și în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget (art. 22 alin. (1) și (2) din O.U.G nr. 34/2009). Ocuparea posturilor vacante din instituțiile și autoritățile publice din subordinea/coordonarea ministerelor, finanțate integral de la bugetul de stat, se aprobă numai de Guvern, prin memorandum iar urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituții (art. 22 alin. (22) din O.U.G nr. 34/2009). Potrivit Anexei nr. 1 la R.G nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, Jandarmeria Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență fac parte din categoria instituțiilor aflate în subordinea/coordonarea M.A.I. și sunt instituții finanțate integral de la bugetul de stat.

- Etapa a II-a: După aprobarea de către ministrul Administrației și Internelor a propunerii de încadrare a unor posturi vacante, ocuparea acestora se realizează astfel (art 6 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 665/2008):

a) se realizează recrutarea și selecția din rândul personalului unități care poate fi promovat pe postul vacant;

b) în situația în care, după realizarea etapei prevăzute la lit. a), postul nu este ocupat, se realizează recrutarea și selecția din rândul personalului unității care corespunde cerințelor postului și are potențial de dezvoltare profesională, prin mutare pe postul respectiv;

c) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) și b), la nivelul unității nu au fost identificați candidați care să corespundă cerințelor postului și să aibă prin încadrarea pe acesta potențial de dezvoltare profesională, recrutarea și ulterior selecția se vor face prin promovare/mutare din rândul personalului polițienesc și militar de la nivelul celorlalte unități ale M.A.I;

d) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) - c), postul nu a fost ocupat, se extinde recrutarea și ulterior selecția, prin includerea tuturor categoriilor de personal, la nivelul celorlalte unități ale M.A.I, caz în care se organizează concurs/examen;

e) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) - d), postul nu este ocupat, se pot realiza recrutarea și selecția din rândul personalului structurilor din domeniul apărării și securității naționale care corespunde cerințelor postului și poate fi transferat pe postul respectiv;

f) în situația în care, după desfășurarea etapelor prevăzute la lit. a) - e), postul nu este ocupat, se organizează concurs/examen, cu recrutare a candidaților din sursă externă; în această etapă se pot înscrie la concurs toate categoriile de persoane ce corespund cerințelor postului, condițiilor legale și criteriilor specifice categoriilor de personal cu care este prevăzut postul.

Față de această procedură, legiuitorul a prevăzut, la art. 6 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 665/2008, o excepție. Astfel, șeful/comandantul unității poate stabili, ca urmare a analizei în ședință de conducere, faptul că pentru ocuparea unui anume post vacant se trece direct la etapa prevăzută anterior la lit. b), c), d) sau e) ori prin detașare sau, după caz, împuternicire pe funcția de conducere vacantă.

- Etapa a III-a: În cazul în care pentru ocuparea unor posturi vacante au fost parcurse toate etapele prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) - f) din O.M.A.I. nr. 665/2008, după aprobarea de către conducerea Ministerului Administrației și Internelor a unei propuneri formulată în acest sens, se poate trece la etapa prevăzută la lit. f) a aceluiași alineat, respectiv organizarea unui concurs/examen, cu recrutare a candidaților din sursă externă. În vederea organizării și desfășurării examenelor/concursurilor pentru ocuparea acestor posturi, prin recrutare din sursă externă, se constituie comisii de concurs și comisii de soluționare a contestațiilor (art. 2 alin. (2) din Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în M.A.I., denumită în continuare Metodologie, Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008).

Componența nominală a comisiilor, precum și desemnarea secretarului/secretarilor acestora, se stabilesc prin ordin de zi pe unitate, cu cel mult 30 de zile, dar nu mai puțin de 15 zile înainte de data desfășurării examenului/concursului (art. 2 alin. (2) din Metodologie). În vederea ocupării posturilor de conducere vacante, în comisiile de concurs sunt numite cadre militare care au funcția cel puțin egală cu cea prevăzută pentru postul scos la concurs, iar pentru posturile de execuție, din persoane care au funcția sau gradul militar cel puțin egală/egal cu acelea prevăzute pentru postul scos la concurs. Totodată, cel puțin unul dintre membrii comisiei de concurs trebuie să aibă studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs (art. 3 alin. (1), (2) și (4) din Metodologie). În cazul în care în unitatea care organizează examen/concurs nu există specialiști în domeniul de activitate al postului vacant, pentru a asigura respectarea condițiilor anterior menționate, din comisie vor face parte specialiști de la eșalonul superior, respectiv, I.G.J.R., I.G.S.U., sau/și, după caz, din M.A.I. ori din afara acestuia (art. 3 alin. (3) din Metodologie).

Totodată, pentru unele posturi de specialiști, prin ordine ale ministrului Administrației și Internelor sunt prevăzute proceduri speciale de organizare și desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante. Astfel, conform art. 12 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 8/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I. "examinarea profesională a candidaților pentru ocuparea posturilor de contabili șefi (similare) se face de către comisiile de concurs constituite la nivelul Direcției generale financiare pentru posturile din structura ordonatorilor secundari de credite din finanțarea directă a ordonatorului principal de credite", inclusiv a celor din structura I.G.J.R., inspectorul general al Jandarmeriei Române având calitatea de ordonator secundar de credite.

Potrivit art. 14 alin. (2) din Instrucțiunile M.A.I. nr. 1111/2005 privind activitatea de asistență juridică în M.A.I, la nivelul I.G.J.R. și I.G.S.U., unități aflate în subordinea nemijlocită a M.A.I. "se constituie și funcționează comisii de laminare pentru ocuparea funcțiilor de consilier juridic din cadrul unităților din subordinea inspectoratului general".

Etapa a IV-a: Pentru organizarea și desfășurarea concursurilor/examenelor este obligatorie "afișarea la sediul unității organizatoare a unui anunț privind postul vacant pentru care se organizează concurs și publicarea acestuia, cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de data desfășurării concursului, pe pagină de internet a instituției organizatoare sau a structurii ierarhic superioare ori, dacă acestea nu există ori nu sunt operaționale, în presa scrisă" (art. 26 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 665/2008). Anunțul trebuie să conțină următoarele elemente (art. 26 alin. (2) din acest ordin): a) denumirea postului pentru care se organizează concursul și principalele cerințe ale acestuia, stabilite potrivit prevederilor din fișa postului; b) condițiile de participare la concurs, respectiv condițiile de recrutare; c) actele solicitate candidaților pentru constituirea dosarului de recrutare în vederea participării la concurs/examen, data-limită până la care se pot depune acestea și compartimentul care gestionează problematica specifică concursului, cu precizarea datelor de contact, precum și a celorlalte date necesare desfășurării concursului; d) tematica și bibliografia concursului; e) locul, data și ora desfășurării concursului.

- Etapa a V-a: În vederea participării la examenul/concursul de ocupare a postului vacant, pentru fiecare candidat se constituie un dosar de recrutare, care conține o serie de documente transmise de candidat, precum unele documente ce sunt introduse în dosar de compartimentul cu sarcini de recrutare în vederea participării la examen/concurs (art. 36 din Metodologie). Documentele care trebuie trimise de candidat sunt următoarele: a) cererea de înscriere și c.v.; b) copii legalizate ale documentelor care atestă nivelul și specializarea studiilor impuse de cerințele postului; c) copii ale actului de identitate, carnetului de muncă și, dacă este cazul, livretului militar; d) copii legalizate ale certificatului de naștere ale candidatului, soțului/soției și fiecărui copil, a certificatului de căsătorie, precum și ale hotărârilor judecătorești privind starea civilă; e) autobiografia și tabelul nominal cu rudele candidatului; f) cazierul judiciar; g) caracterizarea de la ultimul loc de muncă, respectiv din instituția de învățământ în cazul absolvenților în primul an de la absolvire; h) 3 fotografii tip buletin de identitate; i) două fotografii color 9 x 12 cm; j) fișa medicală-tip de încadrare în M.A.I.; k) certificatul de examinare psihologică; I) declarația de confirmare a cunoașterii și acceptării condițiilor de recrutare. Documentele introduse în dosarul de recrutare de compartimentul cu sarcini în acest sens sunt următoarele: a) nota de cunoaștere, numai pentru candidații declarați "admis" la examen/concurs; b) adresa prin care, după verificarea îndeplinirii condițiilor și criteriilor de participare la examen/concurs, îi este comunicat candidatului că nu poate participa la acesta. Secretarul comisiei de concurs are obligația de a constitui și gestiona dosarele de concurs, precum și păstrarea documentelor de recrutare (art. 8 lit. a) și b) din Metodologie).

- Etapa a VI-a: Comisia de concurs, în funcție de specificul postului vacant scos la concurs/examen, are obligația de a stabili bibliografia și, după caz, tematica de concurs (art. 6 lit. b) din Metodologie), care se prezintă în anunțul publicat în acest sens.

- Etapa a VII-a: Comisia de concurs, înainte de desfășurarea concursului/examenului are obligația de a verifica corectitudinea întocmirii dosarelor de recrutare a candidaților, inclusiv din punct de vedere al îndeplinirii condițiilor și criteriilor de participare la examen/concurs (art. 61 lit. a) din Metodologie).

- Etapa a VIII-a: Comisia de concurs elaborează subiectele, urmărindu-se să fie formulate clar, precis și în strictă concordanță cu tematica și bibliografia afișată, avându-se în vedere că cerințele înscrise în fișa postului scos la examen/concurs, să poată fi rezolvate în timpul alocat probei respective și să aibă un grad de dificultate care să permită abordarea și soluționarea acestora (art. 10 din Metodologie). Elaborarea subiectelor se realizează cu cel mult 24 de ore înainte de susținerea, fiecărei probe. Tot în această etapă, sunt stabilite baremele de corectare/apreciere și notare, pentru fiecare subiect elaborându-se o grilă de corectare, iar imediat după încheierea probei, baremele, respectiv grilele de apreciere se afișează prin grija secretarului comisiei de concurs (art. 15 din Metodologie).

- Etapa a IX-a: Desfășurarea examenului/concursului. Examenul/concursul se va desfășura în săli care vor fi adaptate activităților de examinare, urmărindu-se înlăturarea oricăror materiale care ar putea influența candidații în elaborarea lucrărilor (art. 20 alin. (1) din Metodologie). Membrii comisiei de concurs/examen efectuează instructajul candidaților cu privire la modul general de desfășurare a examenului/concursului, înaintea fiecărei probe, prezentând data și locul afișării rezultatelor, modalitatea de depunere a eventualelor contestații, situațiile care atrag eliminarea din examen/concurs, precum și alte precizări necesare desfășurării în bune condiții a examenului/concursului (art. 6 lit. e) din Metodologie). Testul scris poate consta în redactarea unei lucrări și/sau rezolvarea unor teste-grilă, iar interviul pe subiecte profesionale poate aborda în proporție de maximum 20% și alte elemente relevante privitoare la activitatea, rezultatele obținute în muncă, comportamentul în situații - limită ale candidatului și proiecte profesionale de viitor, în situația în care va ocupa postul pentru care candidează (art. 11 și 12 din Metodologie). Lucrările se sigilează, înainte de comunicarea subiectelor, de către candidați în prezența președintelui comisiei, după care se aplică ștampila unității organizatoare, iar din momentul comunicării subiectelor, niciun candidat nu mai poate intra/părăsi sala, decât dacă predă lucrarea și semnează de predarea acesteia.

- Etapa a X-a: Corectarea și notarea testelor scrise (art. 21 - 25 din Metodologie). Testele scrise se corectează și se notează, independent, de fiecare membru al comisiei, cu note de la 10, respectându-se baremele de corectare și notare. Testul grilă se corectează pe loc, în sala în care s-a desfășurat examenul/concursul, în momentul depunerii fiecărei lucrări, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de corectori.

- Etapa a XI-a: Aprecierea și notarea interviurilor (art. 26 - 27 din Metodologie) în cadrul interviului, fiecare membru al comisiei de concurs adresează întrebări candidatului, iar pentru fiecare se elaborează o grilă de interpretare. Interviul se înregistrează sau, în cazul în care nu sunt disponibilități tehnice în acest sens, se transcrie întocmai de către secretarul comisiei. Interviul se apreciază și se notează, independent, de fiecare membru al comisiei de concurs, nota finală calculându-se ca medie aritmetică între notele acordate de membrii comisiei.

- Etapa a XII-a: Stabilirea și comunicarea rezultatelor (art. 30 - 31 din Metodologie) Secretarul comisiei de concurs întocmește tabelul nominal cu rezultatele obținute, care se semnează de către acesta și de președintele comisiei de concurs, urmând ca tabelul cu clasificarea finală a candidaților în ordinea descrescătoare a notelor finale, să se întocmească după rezolvarea contestațiilor, în dreptul fiecărui candidat înscriindu-se nota finală obținută și mențiunea: "admis", "respins", "neprezentat, "eliminat din concurs", "eliminat din examen", după caz.

- Etapa a XIII-a: Compartimentul de resurse umane cu sarcini de recrutare pentru respectivul post vacant întocmește dosarul de concurs (art. 30 - 31 din Metodologie), care conține următoarele: a) documentul prin care au fost constituite comisiile și subcomisiile - extras din dispoziția/ordinul de zi pe unitate; b) copia anunțului postat pe pagina de internet sau, după caz, publicat în presă, precum și a celui postat la avizier; c) graficul desfășurării examenului/concursului; d) cererile de participare la examen/concurs ale candidaților; e) lucrările scrise ale candidaților și înregistrarea/transcrierea interviului pe subiecte profesionale; f) procesele-verbale ale comisiilor de concurs și, unde este cazul, ale subcomisiilor și comisiei de soluționare a contestațiilor; g) procesul-verbal de consemnare a modului de desfășurare a examenului/concursului și a rezultatelor obținute de candidați; h) borderourile de examen/concurs; i) contestațiile, acolo unde este cazul, precum și modalitatea de soluționare a acestora.

Potrivit prevederilor Anexei nr. 18 din Dispoziția directorului general al D.G.M.R.U nr. II/960/2004, în situația mutării la cerere a personalului M.A.I., raportul scris al polițistului/cadrului militar care solicită mutarea la cerere se depune și se înregistrează la unitatea în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea. Cadrele militare se mută după obținerea acordului comandanților unităților cedente, respectiv cesionare și obținerea altor aprobări prevăzute de normele de competențe în domeniul gestiunii resurselor umane (O.M.A.I. nr. 600/2005). Unitatea cedentă va înainta unității cesionare, în termen de 5 zile, raportul polițistului/cadrului militar împreună cu dosarul personal al acestuia, iar șeful unității cesionare analizează aceste documente și în termen de 10 zile comunică unității cedente, în scris, acordul de principiu sau lipsa acestuia și solicită dacă apreciază că este necesar prezentarea polițistului/cadrului militar, în termen de 2 zile, pentru un interviu de cunoaștere la sediul unității cesionare. După caz, în funcție de rezultatul interviului de recunoaștere, în termen de 3 zile sau odată cu transmiterea informării asupra acordului de principiu menționat mai sus comandantul unității cesionare remite raportul de mutare la unitatea cedentă pentru îndeplinirea formalităților. Unitatea cedentă, în termen de 3 zile de la primirea raportului de mutare care are acordul de principiu îl remite șefului/comandantului abilitat potrivit competențelor de gestiune a resurselor umane să emită dispoziția/ordinul de mutare. Întocmirea rapoartelor și activitățile subsecvente mutării polițiștilor/cadrelor militare se desfășoară anual până la data de 31 martie iar dispozițiile/ordinele de mutare se emit cu data de 1 aprilie, iar în situația solicitării întemeiate a mutării în afara acestei perioade, aceasta se efectuează cu data de 1 sau 15 ale lunii.

2. Referitor la modalitatea de acordare a derogărilor de la prevederile actelor normative cu incidență în materia ocupării posturilor vacante prin recrutare din sursă externă, în actul de acuzare s-au menționat următoarele:

Potrivit art. 36 lit. d) și g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, "ofițerii în activitate" provin din "ofițerii în rezervă și persoanele care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale și care sunt absolvente cu diploma de licență ale unei instituții de învățământ superior".

La nivelul M.A.I., sediul materiei privind încadrarea posturilor prin recrutare din sursă externă este reprezentat, în principal, de O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în M.A.I. și de O.M.A.I. nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din M.A.I. În cuprinsul acestor acte normative sunt prevăzute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească candidatul ce intenționează să participe la un concurs/examen pentru ocuparea unui post vacant, precum și procedurile ce urmează a fi parcurse în acest caz pentru organizarea și desfășurarea concursului/examenului.

La stabilirea procedurilor aplicabile, legiuitorul a urmărit respectarea principiilor competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale, statuate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, "derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării le bază".

S-a menționat că în cuprinsul celor două ordine ale ministrului administrației și internelor nu este reglementată posibilitatea derogării de la prevederile acestora. De asemenea, s-a precizat că printr-un act administrativ emis pe linia "gestionării resurselor umane, nu se poate acorda o derogare de la aplicarea unui act normativ, acest lucru încălcând art. 63 din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia "derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază". Mai mult, prin O.M.A.I. nr. 245/2009 nu a fost delegată secretarului general din M.A.I. și competența emiterii de acte normative, ci doar "competența de semnare a documentelor pe linie de resurse umane", respectiv emiterea actelor administrative cu caracter individual sau aprobarea, avizarea sau semnarea, în numele ministrului, a unor documente referitoare la îndeplinirea unor proceduri specifice pe această linie.

În concluziile finale referitoare la situația de fapt, în actul de acuzare s-au arătat următoarele:

În opinia acuzării, din analiza conținutului celor două rapoarte, care poartă nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, rezultă că prin propunerea făcută, prin avizele acordate și prin aprobarea acestora, au fost comise ilegalități flagrante, prin nerespectarea celor mai elementare principii de logică, interpretare și aplicare juridică, în scopul angajării în cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor a numitului F.C. și a cunoștințelor sale apropiate:

1) astfel, în raport se menționează, în primul rând, că ocuparea prin concurs sau examen, cu recrutare din sursă externă, a celor trei posturi din cadrul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române să se efectueze prin derogare de la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane.

Ordinul nr. 665/2008 a fost publicat în M. Of. nr. 833/11.12.2008, fiind modificat și completat prin Ordinul nr. 45 din 07 aprilie 2009, publicat, de asemenea, în M. Of. nr. 247/14.042009. În consecință, acest ordin este un act normativ, cu caracter general, publicat în M. Of. Ordinul conține prevederi referitoare inclusiv la recrutarea și selecționarea personalului, ocuparea posturilor vacante, organizarea publicității în vederea ocupării posturilor vacante, ocuparea funcțiilor de conducere vacante, dar și cu privire la metodologia organizării și desfășurării examenelor sau concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din minister, inclusiv termenele de respectat.

În art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se menționează că derogarea se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.

În opinia acuzării, din analiza conținutului Ordinului nr. 665/2008 nu rezultă că pot fi acordate derogări. Pentru existența unei derogări de la acest ordin, dacă s-ar accepta această posibilitate, trebuia emis, în mod similar, un nou ordin ai Ministerului Administrației și Internelor, cu caracter normativ care să fie, de asemenea, publicat în M. Of. Din această perspectivă, este mai mult decât evident că printr-o notă-raport (act administrativ cu caracter intern) nu se poate deroga de la un act normativ publicat în M. Of. O derogare de la un act normativ nu este altceva decât o modificare a conținutului acestuia, care nu poate fi făcută printr-un act administrativ cu caracter intern. Dacă s-ar admite soluția contrară s-ar ajunge la situația în care prin acte administrative cu caracter intern s-ar încălca acte normative cu caracter general publicate în M. Of. al României. S-a menționat că sunt evidente motivațiile pentru care nota a primit caracterul de secret de serviciu, în condițiile în care ea prevedea scoaterea la concurs a unor posturi prin recrutare din sursă externă.

De asemenea, s-a arătat în actul de acuzare că trebuie observat că în conținutul notei-raport nu se derogă de la anumite prevederi ale Ordinului nr. 665/2008, ci se prevede derogarea în totalitate de la dispozițiile acestuia. Or, este absurdă opinia că printr-un act administrativ intern, cu caracter individual, se pot eluda în totalitate prevederile unui act normativ publicat în M. Of. Cu alte cuvinte, în opinia acuzării, această așa-zisă derogare nu este altceva decât o abrogare totală a unui act normativ efectuată printr-un act administrativ intern cu caracter individual. Mai precis, s-a aprobat organizarea unui concurs prin eludarea totală a unui act normativ publicat în M. Of. care conținea prevederi referitoare inclusiv la metodologia organizării concursului/examenului, la termenele de respectat sau la publicitatea organizării concursului/examenului. În rechizitoriu s-a precizat că, în mod evident, scopul acestei eludări nu era decât angajarea rapidă și fără respectarea niciunui principiu sau norme de drept, a lui F.C. și a cunoștințelor sale apropiate.

2. În opinia acuzării, în mod similar, aspectele menționate sunt valabile și referitor la Ordinul nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din Ministerul Administrației și Internelor.

În conținutul raportului din 13 octombrie 2010 se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogarea în totalitate de la prevederile acestui ordin; or, și acest ordin are caracter normativ, fiind publicat în M. Of. nr. 312/12.05.2009, scopul eludării acestui ordin nefiind altul decât ignorarea prevederilor din capitolul VI al acestui ordin referitor la regulile de evoluție în cariera polițiștilor și cadrelor militare.

S-a arătat că pentru ocuparea postului de șef direcție al Direcției Financiare în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (funcție de director) F.C. trebuia, potrivit art. 21, să îndeplinească anumite condiții minime obligatorii, cumulative, și anume: a. să fi absolvit studii de masterat sau studii postuniversitare în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției sau în domeniul management; b. să îndeplinească cerințele specifice din fișa postului; c. să aibă cinci ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției; d. să nu fie sub efectul unei sancțiuni disciplinare sau să fie pus la dispoziție; e. să nu se afle în curs de urmărire penală; f. să fi obținut în ultimii trei ani calificativul de cel puțin foarte bun; g. să aibă trei ani vechime în funcții de conducere în Ministerul Administrației și Internelor.

Or, era evident că F.C. nu îndeplinea condițiile prevăzute la lit a), c), f) și g), cu alte cuvinte, o persoană recrutată din sursă externă nu putea ocupa funcția de conducere respectivă. De asemenea, acesta nu îndeplinea nici condiția prevăzută la lit. b) referitoare la îndeplinirea cerințelor specifice din fișa postului, întrucât - în fișa postului șefului Direcției Financiare a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, la rubrica "cerințele postului" - se prevede o vechime de cel puțin 7 ani în funcții specifice financiar contabile. Or, F.C. nu avea nici măcar o zi de muncă într-o funcție de specialitate financiar contabilă.

În Ordinul nr. 69 din 28 aprilie 2009 nu este prevăzută posibilitatea derogării, prin urmare orice modificare a acestui ordin (inclusiv derogarea) trebuia făcută, în mod similar, printr-un act normativ publicat în M. Of., și nu printr-o notă-raport privind scoaterea la concurs a trei posturi, act administrativ intern, cu caracter individual.

Prin Ordinul nr. 600/2005 (care nu a fost însă niciodată publicat în M. Of., însă nu este clasificat), se prevedea posibilitatea ca directorul Direcției Management Resurse Umane de acordare de derogări de la prevederile Ghidului carierei personalului Ministerului Administrației și Internelor pentru personalul unităților aparatului central și subordonate acestuia (art. 8 lit. v)). Acest ordin este anterior Ordinului nr. 69/2009, care nu mai prevede posibilitatea derogării. În consecință, odată cu publicarea în M. Of. al Ordinului nr. 69/2009, au fost abrogate implicit prevederile art. 8 lit. v) din Ordinul nr. 600/2005. O logică juridică elementară, conduce la concluzia că orice derogare de la Ordinul nr. 69/2009 trebuia realizată printr-un act normativ (Ordin al ministrului Administrației și Internelor) publicat în M. Of. De asemenea, chiar și în condițiile în care ar fi fost în vigoare Ordinul nr. 600/2005, acordarea unor derogări nu se putea referi decât la situații concrete, individualizate, referitoare la anumite condiții prevăzute în ghidul carierei, această măsură având - la momentul în care a fost în vigoare - menirea de a sprijini activitatea desfășurată pe linia management resurse umane și nu de a se ocupa funcții în mod abuziv și, oricum, nicio derogare nu ar fi putut privi un întreg ordin.

3. În raport se precizează că examenul/concursul va fi organizat prin derogare de la Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010, prin care este suspendată organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Ordinul nr. II/3184 din 25 iunie 2010 are un singur articol care conține prevederea că se suspendă organizarea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Acest ordin nu a fost publicat în M. Of., și, prin urmare, trebuie considerat ca un act administrativ cu caracter intern. De asemenea, el este semnat de inculpatul B.C.C. În numele ministrului Administrației și Internelor; or, în mod paradoxal în opinia acuzării, printr-un act administrativ cu caracter individual tot el este cel care aprobă derogarea de la ordinul cu caracter general pe care el însuși l-a semnat.

Mai mult decât existența respectivului ordin, la data săvârșirii faptelor era în vigoare Ordonanța de Urgență nr. 34/2009, așa cum fusese ea modificată prin Ordonanța nr. 32/2010, în care, în articolul 22, se menționează că ocuparea posturilor vacante din ministere, precum și din alte instituții și autorități publice din subordinea/coordonarea guvernului sau a ministerului, finanțate integral de la bugetul de stat, cu excepția celor a căror ocupare a fost aprobată de guvern prin memorandum și a celor prevăzute la alin. (21) se aprobă numai de guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maxim 15% prevăzut în alin. (2) se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituții. Tocmai aceea s-a prevăzut în alin. (2) că, în vederea emiterii memorandumului, instituțiile prevăzute la alin. (2) să transmită lunar, la Ministerul Finanțelor numărul total al posturilor care s-au vacantat și care nu au fost ocupate în condițiile prevăzute la alin. (2). În consecință, de la data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență cu nr. 32 din 07 aprilie 2010, publicată în M. Of. cu nr. 278/28.04.2010, orice post care era vacant în cadrul Inspectoratului General al Jandarmerie Române (instituție aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și finanțată integral de la bugetul de stat) putea fi ocupat numai după emiterea unui memorandum al Guvernului României, chiar și cele pentru care anterior mai fuseseră organizate concursuri. Or, pentru Ministerul Administrației și Internelor, Guvernul României nu a emis niciun asemenea de astfel de memorandum. De altfel, scopul Ordonanței de Urgență nr. 34/2009, așa cum rezultă și din preambulul acestei ordonanțe, a fost păstrarea echilibrului bugetar menit să reducă nivelul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar. Tot în preambulul ordonanței se precizează că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.

Prin urmare, în opinia acuzării, scoaterea la concurs a celor trei posturi din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nu putea fi făcut decât printr-un memorandum al Guvernului și, în niciun caz, printr-un raport care are caracterul unui act administrativ intern individual.

4. De asemenea, în opinia acuzării rapoartele cu nr. S/97557 conțin aspecte nereale. Motivele invocate în conținutul acestui document în vederea aprobării derogării nu sunt reale, deoarece:

a) pentru ocuparea postului de șef direcție I la Direcția Financiară din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, poziția 66 din statul de organizare, nu a fost asigurată publicitatea. În evidențele unității emitente a fost identificat proiectul de anunț privind scoaterea la concurs a funcției menționate, redactat la I.G.J.R. și înaintat Direcției General Financiare din Ministerul Administrației și Internelor, prin adresa nr. S/107141 din 15 octombrie 2009, care, prin dispoziția directorului general al Direcției General Financiare nr. 218 din 09 noiembrie 2009, a dispus anularea concursului. Inspectoratul General al Jandarmeriei Române a revenit prin adresa nr. 41335/30.12,2009, dar nu a mai primit răspuns la solicitare, situație în care nu s-a mai publicat vreun anunț privind scoaterea la concurs și nici nu au mai fost parcurse etapele prevăzute în O.M.A.I. nr. 665/2008. Pentru postul de șef direcție I la Direcția Financiară din Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, poziția 66 din statul de organizare, concursul trebuia organizat și ținut la nivelul Direcției generale financiare, având în vedere art. 12 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. S/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile Ministerului Administrației și Internelor.

b) postul de ofițer specialist II, poziția 4 din statul de organizare a I.J.J. Brăila, nu a fost deblocat în vederea ocupării prin concurs/examen, cu recrutare din sursă externă prin rapoartele Ministerului Administrației și Internelor nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/87895 din 1 aprilie 2010, invocate ca temei justificativ în raportul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 privind solicitarea de încadrare a unui post din sursă externă și reluarea procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate.

5. Aspectele precizate la punctele 1, 2 și 3 sunt valabile și în legătură cu nota-raport cu nr. S/43920 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în legătură cu angajarea lui D.G.

În actul de acuzare s-au menționat și argumentele juridice în sprijinul dovedirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv, neglijență în serviciu:

Conducerea unei autorități publice, indiferent de nivelul de decizie pe care îl ocupă pe scara piramidală a organizării instituției, are responsabilitatea de a se asigura că sarcinile și competențele instituționale sunt îndeplinite în mod adecvat, conform atribuțiilor fiecărui post în parte. Fiecare responsabil din cadrul unei instituții publice trebuie el însuși să respecte, să supravegheze și să vegheze la îndeplinirea atribuțiilor instituției. Doar în acest mod o instituție publică devine aptă să răspundă volumului și complexității activităților rezultate din competențele sale. Regulile de organizare și funcționare ale Ministerului Administrației și Internelor, ca instituție publică a statului român, procedurile și modalitățile de acces în rândul cadrelor active, reflectă fundamentul sistemului care gestionează și asigură ordinea și siguranța publică. Or, dacă prin activitatea de serviciu abuzivă sau neglijentă a unor persoane cu autoritate decizională aceste reguli sunt aplicate opțional sau facultativ și sunt realizate încadrări ale apropiaților decidenților, în condiții în care doar aceștia au șansa de a ocupa posturi create special în favoarea lor, standardele activității acelei instituții sunt înlăturate. Când "binefacerile" funcției ocupate se răsfrâng asupra persoanelor din proximitatea decidenților iar plasarea într-un cadru de reguli rămâne doar la nivel afirmativ, doar de dragul de a avea reguli și proceduri, declinul instituțional se accentuează, calitatea funcțională a instituției scade dramatic iar tulburarea însemnată a activității acesteia vine ca o consecință firească. Accederea în funcție de autoritate publică a unor persoane lipsite de abilitățile necesare acestei activități creează o afectare de proporții suficient de serioasă. În opinia acuzării, cu prilejul angajărilor ilegale în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență inculpații au nesocotit toate normele juridice aplicabile în materie și au utilizat resursele instituției pentru organizarea unor așa zise examene al căror singur scop a fost promovarea pe criteriul relațiilor personale.

Astfel, referitor la noțiunea de "tulburare însemnată" s-a precizat că doctrina și practica judiciară sunt unanime în ce privește înțelegerea conținutului acestei noțiuni, în sensul că tulburarea trebuie să aibă "oarecare proporții". Legiuitorul nu folosește noțiunea de "tulburare gravă" nici noțiunea de "tulburare cu consecințe deosebit de grave". Prin urmare, legiuitorul a folosit termenul de "însemnată" întrucât a dorit să incrimineze orice tulburare în activitatea unei unități care afectează, în orice mod, bunul mers al activității acesteia. Nu este obligatoriu ca această tulburare să fie și gravă. Folosirea de către legiuitor a expresiei "tulburare însemnată" în locul expresiei de "tulburare gravă" trebuie explicată doar prin faptul că nu s-a dorit incriminarea tulburărilor foarte mici, adică tulburările neînsemnate, inerente activității desfășurate de orice funcționar al unei unități. Termenul de "însemnat" fiind antonim cu termenul de "neînsemnat", potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române acesta din urmă are înțelesul de lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare), neimportant. De asemenea, potrivit Dicționarului de Sinonime termenul de "neînsemnat" are și înțelesurile de neglijabil, derizoriu, mărunt, insignifiant.

Conform actului de acuzare, prin activitățile desfășurate de inculpați a fost cauzată o tulburare însemnată a bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor. Astfel, prin încălcarea flagrantă de către mai mulți ofițeri (unii aflați în înalte funcții de conducere, cu grade de chestori și generali) a mai multor ordine a ministrului și a dispozițiilor legale prin care se interzice scoaterea la concurs a unor posturi, prin întocmirea în fals a unor documente care au circulat în interiorul instituției sau prin organizarea unor examene formale s-a perturbat în mod grav disciplina care trebuie să stea la baza funcționării structurilor ministerului și a fost slăbită autoritatea instituției, în condițiile în care Ministerul Administrației și Internelor este special creat în scopul aplicării și respectării legii, constituind prima linie de apărare a societății și ordinii de drept împotriva oricăror nelegalități (în sens asemănător, Decizia cu nr. 1335/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Totodată, în opinia acuzării, s-a adus un important prejudiciu credibilității și prestigiului Ministerului Administrației și Internelor, creându-se aparența că, în interiorul acestei instituții, încadrarea și promovarea se realizează pe baza relațiilor personale și nu pe criterii de competență sau performanță profesională. De asemenea, au fost ocupate prin fraudă trei posturi care presupuneau exercitarea autorității publice (unul din ele fiind prevăzut doar pentru gradul de general de brigadă) de către persoane care nu îndeplineau cerințele profesionale specifice fiecăruia din ele. Corelativ, persoanele din interiorul Ministerului Administrației și Internelor care ar fi avut pregătirea și competența necesare criteriilor de încadrare pentru respectivele funcții au fost lipsite de posibilitatea de a le ocupa. Mai mult, în condițiile austerității financiare oficial declarate, instituția a fost pusă în situația de a fi obligată să suporte cheltuieli suplimentare legate de persoanele angajate din sursă externă.

Totodată, conform acuzării, s-a produs o pagubă patrimoniului Ministrului Administrației și Internelor, constând în drepturi salariale și alte drepturi de natură patrimonială încasate de F.C., M.L.P. și Ș.A. după încadrarea lor.

Cu privire la noțiunea de tulburare însemnată, s-a arătat că prin adresa din 03 iunie 2011, Ministerul Administrației și Internelor, prin semnătura ministrului Administrației și Internelor, a făcut următoarele mențiuni: "în cazul supus atenției ("angajările ilegale din Ministerul Administrației și Internelor"), persoanele cercetate au încălcat în primul rând prevederile O.U.G. nr. 34/2009, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin O.U.G. nr. 32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, publicată în M. Of. nr. 278/28.04.2010, act normativ prin care s-a dispus suspendarea ocupării prin examen sau concurs a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.

Termenul "tulburare" implică orice fel de atingere adusă bunului mers al unei unități publice, adică normalei și eficienței sale funcționări. Pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este necesar ca tulburarea să fie "însemnată", adică de oarecare proporții. În acest caz, tulburarea însemnată ce constituie urmarea imediată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, rezultă tocmai din încălcarea acestui act normativ. Tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat are, de regulă, consecințe sociale negative mari (Curtea Constituțională, Decizia nr. 178 din 17 decembrie 1998).

Așa cum rezultă și din preambulul O.U.G. nr. 32/20101 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, respectiv din expunerea de motive la legea de aprobare a acestei O.U.G, acest act normativ a fost adoptat cunoscând obiectivul încadrărilor în cheltuielile de personal și numărul de posturi aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, cu nr. 11/2010, ținând seama că prin scrisoarea de intenție, semnată de autoritățile române la București în 05 februarie 2010 și aprobată prin Decizia Consiliului director al F.M.I. din 19 februarie 2010, ratificată prin O.U.G. nr. 10/2010, țara noastră s-a angajat să continue politica de înlocuire doar a unui angajat din 7, care părăsesc sistemul public și, totodată, pentru că s-a apreciat intervenția legislativă este justificată de necesitatea unei reglementări exprese prin care Guvernul României să fie abilitat să aprobe ocuparea posturilor vacante, cu încadrarea în procesul de maximul 15%, la nivelul întregului aparat guvernamental, în funcție de prioritățile identificate în desfășurarea activității acestuia, precum și în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Având în vedere importanța acestei reglementări, astfel cum apreciază Guvernul României, în contextul crizei economice și a reducerilor salariale din anul 2010, este de la sine înțeles că încălcarea unui astfel de act normativ nu poate afecta decât în mod grav bunul mers al unei instituții sau autorități publice, în speță a Ministerului Administrației și Internelor.

De asemenea, prin modalitatea în care posturile vacante din Ministerul Administrației și Internelor au fost ocupate, fără organizarea unui concurs în adevăratul sens al cuvântului, s-au creat premisele introducerii în rândul categoriei profesionale a polițiștilor, a unor persoane asupra cărora există indicii temeinice că nu sunt cele mai potrivite din punct de vedere profesional (numai un concurs la care participă mai multe persoane, cu respectarea regulilor de publicitate a acestuia, poate oferi o astfel de certitudine), cu consecințe nefaste asupra activității profesionale a celorlalți funcționari publici cu statut special, care au intrat în această profesie în mod legal. Apreciem că, în cazul supus atenției, producerea pagubei menționate este indubitabilă, în condițiile în care nu există o analiză cu privire la oportunitatea ocupării unor posturi vacante în Ministerul Administrației și Internelor, în contextul reducerilor salariale și al disponibilizărilor din Ministerul Administrației și Internelor. Actul normativ menționat, tocmai asta intenționa să impună, respectiv să evite plata unor sume de bani către persoanele ce ar fi putut fi angajate în sistemul bugetar în absența unei astfel de reglementări, în scopul de a face economii la bugetul statului în perioada crizei economice. Nu în ultimul rând, pentru modul ilicit în care au fost organizate și ținute cele patru concursuri în luna octombrie 2010, Ministerul Administrației și Internelor a introdus patru acțiuni în justiție pentru anularea ordinelor de încălcare a numiților F.C., M.L.P., Ș.A. și D.G., pe care le anexăm în copie. Deficitul de imagine înregistrat în Ministerul Administrației și Internelor s-a materializat, în total, în 96 de materiale de presă, toate de ordin negativ referitoare la situația încadrărilor ilegale. În acest sens, în mediul on-line românesc s-au înregistrat 10 asemenea materiale, în presa scrisă centrală 42, în presa audiovizuală 25, iar pe agențiile de presă 19."

În final, acuzarea a menționat că, pe lângă aspectele sus-amintite, astfel de acte - prin care se eludează în mod flagrant și de la cel mai înalt nivel dispozițiile legale referitoare la modalitatea de angajare în Ministerul Administrației și Internelor - perturbă în mod negativ activitatea acestei unități, în ansamblul ei, și prin răsfrângerea negativă pe care o pot avea asupra personalului angajat în mod corect, cu respectarea tuturor criteriilor și procedurilor. Se poate pune întrebarea, în opinia acuzării, ce reacție ar putea avea un ofițer care își face datoria în mod onest, așteptând ani la rând să fie promovat într-o funcție superioară sau un tânăr absolvent al Academiei de Poliție, atunci când observă că o persoană, care inițial a intrat în structuri folosindu-se de o diplomă falsă, este reîncadrată ilegal, acordându-i-se gradul de locotenent colonel și, apoi, este pusă în mod direct în cea mai înaltă funcție financiară din cadrul Jandarmeriei Române.

Faptele cu relevanță penală săvârșite de inculpați conform actului de acuzare (sinteză):

1) inculpatul B.C.C.:

Inculpatul, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor, în numele și pentru Ministrul Administrației și Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau același număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcția Generală de Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare. În data de 25 octombrie 2010, a semnat pentru Ministrul Administrației și Internelor, Ordinele cu numerele H/4033, H/4034 și H/4035, prin care F.C. era rechemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor iar M.L.P. și Ș.A. erau chemați în cadrele active ale Ministerului Administrației și internelor.

În mod similar, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor, în numele și pentru Ministrul Administrației și Internelor, inculpatul a semnat nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, nr. 69/2009 privind ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și de la Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor.

În opinia acuzării, faptul că inculpatul a acționat "cu știință" rezultă din mai multe elemente:

Astfel, acesta a aprobat, semnând însă la date diferite, cele două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conținut parțial diferit precum și, în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență înregistrată la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010.

Totodată, a semnat pentru ministrul Administrației și Internelor ordinele prin care F.C., M.L.P. și Ș.A. erau chemați în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor (deși, inclusiv la data semnării, dosarele de concurs ale candidaților nu erau complete, semnătura nu a avut la bază nicio notă de fundamentare, iar comisia de concurs pentru F.C. fusese constituită ilegal), iar în aceeași zi a semnat rapoartele privind transferurile acestora din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române în cadrul Poliției Române. De asemenea, în mod similar, după ce în data de 01 octombrie 2010 a semnat O.M.A.I. nr. 11/4069/2010 prin care D.G. era chemat în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor, în aceeași zi, a semnat raportul acestuia prin care solicita transferul de la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență în cadrul Poliției Române.

Prin activitățile menționate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor și a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

2. inculpatul P.A.:

Inculpatul, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director al Direcției Generale Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau același număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcția Generală de Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă. Totodată, prin acordarea avizului favorabil s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, inculpatul a intervenit, direct sau indirect, pe lângă conducerea Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, pentru organizarea și desfășurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgență și prin nerespectarea dispozițiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă. Aceste demersuri au fost efectuate în scopul angajării în mod direct într-o funcție de conducere a lui F.C. (cu care se află în relații apropiate) și sprijinirii lui M.L.P. și Ș.A. persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile Ministerului Administrației și Internelor.

În mod similar, inculpatul cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director al Direcției Generale Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu știință acesta a avizat favorabil nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcția Generală Management și Resurse Umane (D.G.M.R.U.) din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile M.A.I., nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unitățile M.A.I. și de la Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților M.A.I.

Inculpatul avea obligația de serviciu de a analiza din punctul de vedere al structurilor de resurse umane oportunitatea și legalitatea propunerilor privind încadrarea din sursă externă, potrivit art. 18 alin. (2) din Regulamentul de Organizare - Funcționare al D.G.M.R.U. nr. 53/2009.

În opinia acuzării, faptul că inculpatul a acționat "cu știință" rezultă din mai multe elemente.

Astfel, acesta a aprobat, semnând însă la date diferite, cele două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conținut parțial diferit precum și, în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență înregistrată la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010. De asemenea, a intervenit în mod direct pentru transferul urgent al numiților F.C., M.L.P., Ș.A. și D.G. din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, respectiv Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în cadrul Poliției Române. În mod special, în legătură cu F.C., cu care este prieten și care l-a vizitat de mai multe ori la biroul său din cadrul Ministerului Administrației și Internelor în perioada desfășurării concursurilor, a intervenit pentru a primi o funcție de conducere similară în cadrul Poliției Rutiere.

Prin activitățile menționate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor și a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

3. inculpatul O.V.:

Inculpatul, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcției Generale Financiare a Ministerului Administrației și Internelor, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau același număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcția Generală de Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă.

Totodată, prin această aprobare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare. În mod similar, inculpatul, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de director general al Direcției Generale Financiare în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a avizat favorabil nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. înregistrată la Direcția Generală Management și Resurse Umane (D.G.M.R.U.) din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sub nr. S/287303 din 19 octombrie 2010, prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J.

Galați, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile M.A.I., nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor din unitățile M.A.I. și de la Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților M.A.I.

Acesta avea obligația de serviciu de a analiza din punctul de vedere al resurselor financiare oportunitatea și legalitatea propunerilor privind încadrarea din sursă externă, potrivit O.U.G. nr. 34/2009.

În opinia acuzării, faptul că inculpatul a acționat "cu știință" rezultă din mai multe elemente:

Faptul că inculpatul a acționat cu știință, rezultă din semnarea la date diferite a celor două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române cu nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 înregistrate la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010 care au avut conținut parțial diferit precum și, în mod similar nota-raport cu nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a Inspectoratului General Pentru Situații de Urgență înregistrată la Ministerul Administrației și Internelor la nr. S/28303 din 19 octombrie 2010. Inculpatul, prin avizarea rapoartelor sus-menționate, a încălcat în mod evident Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 522/2003 privind aprobarea normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv și a Legii nr. 500/2002 privind Finanțele publice. Potrivit acestor acte normative controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniului public. Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operațiunilor care fac obiectul acestuia din punct de vedere al: respectării tuturor prevederilor legale care sunt aplicabile în vigoare la data efectuării operațiunilor (control de legalitate); îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor și regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operațiuni din care fac parte operațiunile supuse controlului (control de regularitate); încadrării în limitele și destinația creditelor bugetare și/sau de angajament, după caz (control bugetar);

Prin fișa postului, inculpatul avea în atribuții exercitarea controlului financiar preventiv și avea obligația să realizeze acest control financiar preventiv, în primul rând din punct de vedere al legalității, în raport cu prevederile O.M.A.I. nr. II/3184 din 25 iunie 2010 și ale art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar fiscale. Scopul controlului financiar preventiv este identificarea proiectelor de operațiuni care nu respectă condițiile de legalitate și regularitate și/sau, după caz de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare și de angajament și prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public și/sau fondurile publice. Fac obiectul controlului financiar preventiv inclusiv operațiunile care vizează angajamentele legale și angajamentele bugetare, deschiderea și repartizarea de credite bugetare sau ordonanțarea cheltuielilor. De asemenea, tot potrivit Ordinului nr. 522/2003 al Ministerului de Finanțe documentele privind operațiunile care se afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public vor fi însoțite de avizele compartimentelor de specialitate, de note de fundamentare, de acte și/sau documente justificative. Inculpatul nu a exercitat în niciun fel controalele de legalitate, regularitate și bugetar, dându-și acordul pentru scoaterea posturilor la concurs printr-o simplă semnătură (nota-raport neprimind nici măcar număr de înregistrare la compartimentul pe care îl conducea), nerealizându-se nicio notă de fundamentare sau orice alt act din care să rezulte realizarea controlului financiar preventiv.

Prin activitățile menționate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor și a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

4. inculpatul S.C.:

Inculpatul, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de ofițer care își desfășura activitatea la un compartiment de resurse umane și care avea obligația să cunoască și să respecte Ordinele nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, precum și prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare, l-a ajutat pe chestorul P.A. pentru a influența cadre din Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, în vederea organizării și desfășurării concursurilor din luna octombrie a anului 2010 și a ocupării ilegale în regim de urgență a unor posturi vacante, cu nerespectarea dispozițiilor legale (prin recrutarea din sursă externă și prin sprijinirea candidaților participanți). În mod concret, activitatea sa a constat în telefoanele pe care Ie-a dat ofițerilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române prin care atenționa că participanții la concurs "au pile" la nivelul conducerii Ministerului Administrației și Internelor, la dictarea către aceștia a conținutului notelor-raport, precum și la trimiterea către aceștia a c.v.-urilor candidaților care ar trebui să câștige concursul.

Prin activitățile menționate, inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor și a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

5. inculpatul A.O.:

Inculpatul, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a aprobat în data de 20 octombrie 2010 componența nominală a comisiilor de examen cu nerespectarea termenelor care prevăd procedura de desfășurare a concursului, prevăzute în art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 665/2008. Deși cunoștea activitățile întreprinse la nivelul Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalității deblocării posturilor și desfășurării concursurilor. De asemenea, nu a respectat art. 12 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. S/192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile Ministerului Administrației și Internelor, în sensul că a aprobat constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, la nivelul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, deși concursul ar fi trebuit ținut la nivelul Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Cu privire la acest aspect, culpa acestuia rezidă inclusiv din faptul că la începutul anului 2010, cu prilejul scoaterii la concurs, de această dată din sursă internă a postului de șef Direcție Financiară a Inspectoratului General a Jandarmeriei Române a fost solicitată realizarea concursului de către o comisie constituită la nivelul Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, așa cum ar fi fost legal. De asemenea, după ce F.C. nu a lucrat nici măcar o zi ca șef al Direcției Financiare din cadrul Jandarmeriei Române a avizat transferul acestuia în cadrul Poliției Române, iar în luna decembrie a anului 2010 a solicitat, din nou, scoaterea la concurs a postului de șef Direcție Financiară în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, de această dată prin recrutarea din sursă internă și prin comisie constituită la nivelul Direcției Generale Financiare a Ministerului Administrației și Internelor.

Prin activitățile menționate inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor și a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

6. inculpatul R.G.N.:

Inculpatul, în calitate de locțiitor al inspectorului șef al Inspectoratului General ai Jandarmeriei Române, aflat la comanda Jandarmeriei Române, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a semnat două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau același număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcția generală de management și resurse umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care a solicitat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane, nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă.

Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare. În aceste rapoarte semnate de generalul de brigadă R.G.N. cu înlesnirea colonelului G.M.V. s-a consemnat în mod fals că prin-rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care și cel de ofițer specialist II, poziția 4 în statul de organizare al I.J.J.

Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condițiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării); că în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare pentru încadrarea posturilor acestea nu au fost ocupate (deși nu au fost parcurse toate etapele prevăzute în art. 6 din O.M.A.I. nr. 665/2008); că pentru postul de șef direcție I la Direcția financiară din I.G.J.R. poziția 66 din statul de organizare a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofițerilor care îndeplinesc condițiile legale, postul nefiind ocupat (publicitatea nefiind însă realizată).

De asemenea, în conformitate cu art. 6 lit.

a) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 al Ministrului Administrației și Internelor, în calitate de președinte al comisiei de concurs privind încadrarea postului de șef al Direcției financiare din cadrul I.G.J.R. nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C., din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din același ordin și a procedat la o verificare superficială și formală a cunoștințelor candidatului sus-menționat.

În opinia acuzării, elementele expuse mai sus dovedesc faptul că inculpatul a acționat cu știință, încălcându-și atribuțiile de serviciu care îi reveneau.

Prin activitățile menționate, inculpatul a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor și a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

7. inculpatul G.V.:

Inculpatul, în calitate de șef al Compartimentului de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, cu știință și prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a prezentat pentru semnare, la date diferite, generalului de brigadă R.G.N., două rapoarte ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Române care purtau același număr (S/97557 din 13 octombrie 2010, înregistrate la Direcția Generală de Management și Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la nr. S/287280 din 15 octombrie 2010), dar cu conținut parțial diferit, prin care se solicita ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală de la prevederile Ordinelor Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane, nr. 69/2009 privind ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. II/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă.

Totodată, prin această solicitare s-au încălcat prevederile art. 22 din O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare. În aceste rapoarte, semnate de generalul de brigadă R.G.N., prin înlesnirea de către G.M.V., s-a consemnat în mod fals că prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care și cel de ofițer specialist 11, poziția 4 în statul de organizare al I.J.J.

Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condițiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării); că în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare pentru încadrarea posturilor acestea nu au fost ocupate (deși nu au fost parcurse toate etapele prevăzute în art. 6 din O.M.A.I. nr 665/2008); că pentru postul de șef direcție I ia Direcția financiară din I.G.J.R. poziția 66 din statul de organizare a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofițerilor care îndeplinesc condițiile legale, postul nefiind ocupat (publicitatea nefiind însă realizată).

Pe de altă parte, în calitate de șef al Direcției de resurse umane din cadrul I.G.J.R. a încălcat dispozițiile art. 26 din ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 (prin care posturile scoase la concurs trebuiau publicate cu cel puțin 10 zile înainte de data concursului la sediul unității, pe pagina de internet a instituției organizatoare sau în presa scrisă și nu a respectat prevederile art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 potrivit căruia componența comisiilor se stabilește cu cel puțin 15 zile înainte de data desfășurării concursului).

De asemenea, în conformitate cu art. 6 lit.

a) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 665/2008 al Ministrului Administrației și Internelor, în calitate de membru al comisiei de concurs privind încadrarea postului de șef al Direcției Financiare din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C., din care lipseau mai multe documente prevăzute în art. 36 din același ordin și a procedat la o verificare superficială și formală a cunoștințelor candidatului sus-menționat.

Prin activitățile menționate a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor și a produs o pagubă patrimoniului acestuia.

Aspectele referitoare la constituirea de parte civilă a Ministerului Administrației și Internelor:

În cursul urmăririi penale, prin adresa din 25 mai 2011, semnată de secretarul general, Ministerul Administrației și Internelor a comunicat, inițial, că nu se constituie parte civilă în dosar. Ulterior, Ministrul Administrației și Internelor, a revenit și a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 45.539 RON. În opinia acuzării, având în vedere că o constituire de parte civilă se poate face, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală, pe tot parcursul urmăririi penale, iar în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare, are prioritate ultima adresă a Ministerului Administrației și Internelor în baza a două considerente: a) poartă semnătura ministrului Administrației și Internelor (care este superiorul secretarului general din cadrul Ministerului Administrației și internelor); b) este ulterioară adresei cu 25 mai 2011.

Probele propuse prin actul de acuzare:

Mijloacele de probă propuse prin actul de acuzare au fost menționate la rechizitoriu, fiind anexate în volumele l - VIII ale dosarului de urmărire penală, acestea constând, în sinteză, în înscrisuri (cele emise, avizate, semnate în exercitarea atribuțiilor de serviciu de inculpații trimiși în judecată, precum și de către alți ofițeri), declarații de martor, declarații de inculpați, alte înscrisuri apreciate ca relevante de către acuzare (printre care și diferitele ordine ale ministrului Administrației și Internelor la care s-a făcut referire în rechizitoriu, actele întocmite de Corpul de Control al ministrului Administrației și Internelor, fișele cu atribuțiile de serviciu ale inculpaților, etc).

Înainte de terminarea cercetării judecătorești, reprezentantul Ministerului Public a formulat o cerere pentru schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.O. din infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, reprezentantul Ministerului Public a menționat următoarele argumente:

- prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul cunoștea activitățile întreprinse la nivelul Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I. și nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalității deblocării posturilor și desfășurării concursurilor. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a fost consultat la semnarea primului raport, i s-a spus că recrutarea este din sursă externă și a cerut inculpatului R.G.N. să îl semneze.

Inculpatul A.O. a dispus ca inculpatul R.G.N. să semneze primul raport fără a cunoaște conținutul acestuia, doar în baza discuției cu inculpatul P.A., care i-a garantat că de problemă "știe ministrul". Întreaga desfășurare a evenimentelor are la bază discuția inițială dintre inculpații P.A. și A.O., precum și conduita acestuia din urmă de a dispune conform cererilor lui P.A. deși a fost permanent consultat de către subordonații săi.

Față de primul raport, acțiunile și poziția subiectivă ale inculpatului A.O. îmbracă forma unei complicități morale săvârșită cu intenție indirectă - în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și anume scoaterea la concurs a posturilor prin încălcarea legii și a acceptat producerea lui - la infracțiunea de abuz în serviciu săvârșită de inculpatul R.G.N.

Inculpatului A.O. i-a fost prezentat spre semnare cel de-al doilea raport și acesta a ordonat să fie semnat de inculpatul R.G.N.

Or, scoaterea la concurs a posturilor era nelegală, astfel încât inculpatul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu știință - neexercitându-și autoritatea de șef al Jandarmeriei Române. În această etapă, activitatea sa îmbracă tot forma unei complicități morale la infracțiunea de abuz în serviciu, săvârșită tot cu intenție indirectă.

- inculpatul A.O. nu a respectat art. 12 alin. (1) din O.M.A.I. nr. 192/2010 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., în sensul că a aprobat constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de șef al Direcției Financiare din cadrul I.G.J.R., la nivelul I.G.J.R., deși ar fi trebuit ținut la nivelul Direcției Generale Financiare din cadrul M.A.I.

Totodată, inculpatul, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, a aprobat în data de 20 octombrie 2010 componența nominală a comisiilor de examen cu nerespectarea termenelor care prevăd procedura de desfășurare a concursului, prevăzute în art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 2 a O.M.A.I. nr. 665/2008. În aceste situații, inculpatul a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu ca autor, sub aspectul laturii subiective acționând cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale - ocuparea nelegală a posturilor - și urmărind producerea acestui rezultat.

Prima instanță, deliberând asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, a constatat următoarele:

Pe de o parte, cercetarea judecătorească nu a relevat alte împrejurări ale săvârșirii faptelor pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată, altele decât cele expuse în actul de sesizare a instanței.

Pe de altă parte, pentru motivele care se vor arăta ulterior, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constituite ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., și nici cele ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.

Procedura judiciară la Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de fond:

Înalta Curte a fost sesizată la data de 13 iulie 2011, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 25 octombrie 2011.

După parcurgerea stadiilor judiciare premergătoare (asigurarea și garantarea dreptului la apărare, verificarea regularității actului de sesizare, examinarea cererilor și excepțiilor referitoare la faza de urmărire penală, etc). la data de 20 decembrie 2011 a fost începută cercetarea judecătorească.

Administrarea, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, a probelor propuse de acuzare prin rechizitoriu și, respectiv, a probelor noi încuviințate la cererea acuzării și apărării (înscrisuri și martori) a fost consemnată în încheierile de ședință care au reflectat activitățile specifice cercetării judecătorești.

Cu acordul lor, au fost ascultați inculpații și, sub prestare de jurământ, martorii propuși de acuzare și martorii încuviințați la cererea apărării, aceștia menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Înainte de a se declara terminată cercetarea judecătorească, reprezentantul Ministerului Public a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A.O. a fost trimis în judecată. Instanța, având în vedere dispozițiile art. 334 C. proc. pen., a amânat cauza pentru ca inculpatul să-și pregătească apărarea. La noul termen de judecată acordat inculpatul, în prezența avocatului ales, a menționat că nu dorește să facă declarații suplimentare și nici să solicite probe noi în apărare. Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția contradictorie a acuzării și apărării, dezbaterile având loc la data de 28 martie 2012.

Înainte de a examina pe fond acuzațiile aduse prin rechizitoriu inculpaților trimiși în judecată, apreciate ca fiind infracțiunile prevăzute de art. 248 (în forma autoratului sau complicității) și de art. 249 C. pen., prima instanță a apreciat necesară menționarea, în sinteză, a acestora, astfel cum au fost arătate la secțiunea "încadrarea juridică" din rechizitoriu:

Inculpatul B.C.C. (secretar general M.A.I.):

1) a semnat cele două rapoarte ale I.G.J.R. înregistrate sub același număr (nr. S/97557), dar cu un conținut parțial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

2) a semnat nota-raport nr. S/43920 a I.G.S.U. prin care a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogare ilegală;

3) a semnat ordinele cu numerele 11/4033, H/4034, H/4035 și 11/4069, prin care F.C., M.L.P., Ș.A. și D.G. erau chemați în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor.

Inculpatul P.A. (director general D.G.M.R.U. din M.A.I.):

1) a intervenit, direct sau indirect, pe lângă conducerea I.G.J.R., pentru organizarea și desfășurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgență și prin nerespectarea dispozițiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă în scopul angajării în mod direct într-o funcție de conducere a lui F.C. (cu care se află în relații apropiate) și sprijinirii lui M.L.P. și Ș.A. (persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile M.A.I.;

2) a semnat cele două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau același număr (nr. S/97557), dar cu un conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală;

3) a avizat favorabil nota-raport a I.G.S.U. (nr. S/43920) prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogare ilegală.

Inculpatul O.V. (director general D.G.F. din M.A.I.):

1) a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau același număr (nr. S/97557), dar cu un conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogarea ilegală;

2) a avizat favorabil nota-raport a I.G.S.U. (nr. S/43920) prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogare ilegală.

Inculpatul S.C. (ofițer în cadrul compartimentului resurse umane):

Activitatea sa a constat în telefoanele pe care Ie-a dat ofițerilor din cadrul I.G.J.R. prin care atenționa că participanții la concurs au pile la nivelul conducerii M.A.I., la dictarea către aceștia conținutului notelor-raport, precum și la trimiterea către aceștia a c.v.-urilor candidaților care ar trebui să câștige concursul.

S-a susținut de acuzare că, procedând în acest mod, l-a ajutat pe chestorul P.A. pentru a influența cadre din I.G.J.R., în vederea organizării și desfășurării concursurilor din luna octombrie a anului 2010 și a ocupării ilegale, în regim de urgență, a unor posturi vacante, cu nerespectarea dispozițiilor legale (prin recrutarea din sursă externă și prin sprijinirea candidaților participanți).

Inculpatul A.O. (inspector șef I.G.J.R.):

1) a aprobat componența nominală a comisiilor de examen cu nerespectarea termenelor care prevăd procedura de desfășurare a concursului, nu a efectuat demersuri în vederea asigurării legalității deblocării posturilor și desfășurării concursurilor, a aprobat constituirea comisiei de concurs pentru ocuparea funcției de șef al O.F. din cadrul I.G.J.R., la nivelul I.G.J.R., deși concursul ar fi trebuit ținut la nivelul D.G.F. din cadrul M.A.I.;

2) a avizat transferul lui F.C. în cadrul Poliției Române, deși acesta nu a lucrat nici măcar o zi ca șef al D.F. din cadrul I.G.J.R.

Inculpatul R.G.N. (locțiitor al inspectorului șef I.G.J.R.):

1) a semnat cele două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau același număr (nr. S/97557), dar cu un conținut parțial diferit, prin care a solicitat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

2) în calitate de președinte al comisiei de concurs privind încadrarea postului de șef al Direcției financiare din cadrul I.G.J.R. nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C. (din care lipseau mai multe documente), și a procedat la o verificare superficială și formală a cunoștințelor candidatului.

Inculpatul G.V. (director D.R.U. din I.G.J.R.):

1) a prezentat pentru semnare, la date diferite, generalului de brigadă R.G.N., cele două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau același număr (nr. S/97557), dar cu un conținut parțial diferit, prin care se solicita ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

2) a încălcat dispozițiile prin care posturile scoase la concurs trebuiau publicate cu cel puțin 10 zile înainte de data concursului la sediul unității, pe pagina de internet a instituției organizatoare sau în presa scrisă și nu a respectat prevederile potrivit cărora componența comisiilor se stabilea cu cel puțin 15 zile înainte de data desfășurării concursului;

3) în calitate de membru al comisiei de concurs privind încadrarea postului de șef al D.F. din cadrul I.G.J.R., nu a verificat corectitudinea întocmirii dosarului de recrutare a candidatului F.C. (din care lipseau mai multe documente) și a procedat la o verificare superficială și formală a cunoștințelor candidatului.

Apărările inculpaților în cursul procesului penal:

În apărarea lor, inculpații au depus la dosar "note scrise" și/sau "concluzii scrise", în care au solicitat următoarele:

Inculpatul B.C.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen., în sprijinul soluției fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- avea competența, prin delegare, să aprobe derogări de la ordinele arătate în actul de acuzare;

- avea competența să semneze în numele și pentru ministrul de interne;

- răspunderea pentru legalitatea solicitării și organizării examenelor aparține I.G.J.R și I.G.S.U.;

- derogările erau permise de actele normative interne și au fost legal aprobate;

- dosarele candidaților și dosarele de examen nu ajungeau la Secretariatul General al M.A.I.;

- nu avea obligația verificării legalității actelor care îi erau prezentate pentru semnare;

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (vinovăția, urmarea imediată - "o tulburare însemnată" sau "o pagubă", elementul material).

Inculpatul P.A., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen., în sprijinul soluției fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- niciun martor sau inculpat nu a arătat, nu a declarat, nu a susținut că el i-ar fi comunicat modul în care să fie desfășurat concursul/examenul;

- niciun martor sau inculpat nu precizează că el i-ar fi spus să îi cheme la examen exclusiv pe cei care au participat;

- posturile pentru care s-au organizat concursuri/examene erau deblocate și finanțate (ocupate din punct de vedere financiar, fiind raportate ca ocupate la Ministerul Finanțelor Publice);

- el doar a fost "de acord" cu propunerile ce au fost formulate prin menționatele note-raport.

- notele raport "avizate" de el au avut ca inițiatori I.G.J.R. și I.G.S.U.;

- singura sa obligație era să noteze din punct de vedere al resurselor umane;

- avizul acordat pe rapoartele emise de I.G.J.R. și I.G.S.U. nu reprezintă un aviz de legalitate sau de oportunitate;

- la nivelul instituțiilor cu personalitate juridică aflate în structura M.A.I. sunt înființate și funcționează servicii juridice, subordonate direct și nemijlocit conducătorilor instituțiilor respective;

- oportunitatea propunerilor de încadrare trebuia analizată la instituțiile emitente ale notelor raport (I.G.J.R. și I.G.S.U.);

- nu i se poate imputa modul în care ceilalți semnatari ai notelor raport și-au îndeplinit atribuțiile la momentul elaborării, promovării, avizării, respectiv aprobării notelor raport;

- prin avizul său nu s-a cauzat nicio tulburare și nicio pagubă în patrimoniul M.A.I.

Inculpatul O.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. pen., în sprijinul soluției fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- avizul său nu a fost unul de control financiar preventiv;

- a acordat doar un aviz de principiu, referitor la încadrarea în resursele bugetare;

- avizul său era unul pur consultativ;

- pentru ocuparea celor 4 funcții nu era necesară elaborarea unui memorandum, conform O.U.G. nr. 32/2010.

Inculpatul S.C., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen., în sprijinul soluției fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- acțiunile sale au constat în a purta o discuție pur tehnică și de specialitate cu căpitanul G.O.M., la solicitarea celui din urmă, discuție care s-a limitat la modul de formulare corect din punct de vedere tehnic, gramatical și de specialitate cu privire la solicitarea de schimbare a sursei de recrutare pentru un post;

- o simplă discuție telefonică purtată în sensul celor arătate nu poate conduce la stabilirea săvârșirii niciunei infracțiuni.

Inculpatul A.O., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., în sprijinul soluției fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- semnarea notei privind componența comisiei de concurs/examen nu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor normative interne;

- după finalizarea procedurilor de organizare și susținere a examenelor, șefii ierarhici nu au constatat nereguli;

- procedurile de organizare și susținere a examenelor s-au realizat în concordanță cu derogările acordate de conducerea M.A.I.;

- inculpatul nu a avut nicio implicare concretă, directă, în faptele care au adus pretinsa tulburare activității M.A.I.;

- semnarea rapoartelor de mutare a fost consecința dispozițiilor superiorilor săi, care au apreciat necesitatea mutării "în interes de serviciu".

Inculpatul R.G.N., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în sprijinul soluției fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- în funcția pe care a deținut-o se subordona nemijlocit inspectorului general, coordona și îndruma nemijlocit activitatea Statului Major, iar în lipsa inspectorului general, prin delegare de atribuții și competență, îndeplinea prerogativele funcționale ale acestuia;

- activitatea de resurse umane din cadrul I.G.J.R., ca activitate curentă, era asigurată de Direcția Resurse Umane, prin șeful direcției, și ierarhic, pe linie de muncă, Direcției Generale Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor;

- s-a aflat la comanda I.G.J.R. prin delegare de atribuții, având și mandat expres de la acesta că, de problemele de personal să se ocupe în perioada delegării doar în mod excepțional l-a contactat telefonic pe inculpatul A.O. informându-l despre aceste împrejurările care fac obiectul cauzei iar acesta, i-a comunicat, la rândul său, că se va informa, a avut o convorbire telefonică cu inculpatul P.A., iar ulterior i-a comunicat telefonic că s-a edificat asupra problemei și că poate semna raportul;

- martorul G.O. a tehnoredactat, la data de 18 octombrie 2010, un nou raport, atribuindu-i același număr, cu precizarea că cel de-al doilea raport era diferit față de primul doar sub aspectul funcției de director I al Direcției Financiare, poziția 66 la I.G.J.R. care înlocuia funcția de contabil șef, poziția 63 la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploiești;

- în urma verificării actelor dosarului de către comisie s-a constatat lipsa avizului psihologic și a fișei medicale pe suport scris privind pe candidatul F.C., au fost informați că testarea psihologică și vizita medicală au fost efectuate, la data de 18 octombrie 2010, că avizele pozitive au fost comunicate telefonic, urmând ca rezultatul în formă scrisă să fie primite prin poșta specială;

- candidatul - martorul F.C. - a fost examinat, notele fiind acordate doar de martorul D.V. (evaluator 1) și inculpatul G.V. (evaluator 2), fiind declarat admis. Sub aspectul evaluării, președintelui comisiei - inculpatului R.N. - îi revenea, ca atribuție, acordarea unei note doar în ipoteza în care între notele celor doi evaluatori ar fi existat o diferență mai mare de 1 punct;

- așa cum i-au fost prezentate inculpatului datele de către inculpatul G.V., întocmirea rapoartelor de scoatere la concurs/examen a posturilor din Jandarmeria Română a apărut ca o sarcină de serviciu de la eșalonul superior și cu termen de soluționare urgentă;

- structurile de personal, Direcțiile Resurse Umane din I.G.J.R., I.G.P.R., I.G.S.U. și I.G.P.F., din punct de vedere funcțional, pe linie de serviciu, se subordonează Direcției Generale Management Resurse Umane din M.A.I., dispozițiile eșalonului superior fiind obligatorii;

- inițiativa scoaterii la concurs/examen a posturilor nu a aparținut Jandarmeriei Române, ci D.G.M.R.U. - M.A.I., mai mult chiar, fiind indicate de la eșalonul superior, în esență, forma și conținutul rapoartelor sub aspectul derogărilor de la ordinele incidente în materie;

- al doilea raport, diferit față de primul doar cu privire la funcțiile scoase la concurs/examen (șef direcție financiară I.G.J.R. În al doilea, față de funcția de contabil șef Ploiești în primul) este de remarcat că decizia propunerii de scoatere la concurs/examen fusese deja luată (cu ocazia semnării primului raport în condițiile descrise mai sus), la care se adaugă împrejurarea că inculpatul A.O. a "ordonat" (nu în sensul militar al expresiei ci, mai degrabă, ca o dispoziție profesională) el să îl semneze, motivat de faptul că semnase și primul raport;

- cât privește împrejurarea că examenul candidatului F.C. trebuia să fie organizat la nivelul M.A.I. (Direcția Financiară), și nu la nivelul I.G.J.R., inculpatul nu a făcut altceva decât să execute dispozițiile din O.Z.U. prin care a fost numit președinte de comisie;

Inexistența rezultatelor în formă scrisă la dosarul de candidat reprezintă mai degrabă un aspect pur formal atâta timp cât testarea psihologică și vizita medicală, pe fond au fost efectuate.

- inculpatul G.V., în calitatea sa de director al D.R.U. - I.G.J.R., și șef al martorului G.O., redactorul rapoartelor în cauză, l-a informat că rapoartele ce urma a le semna erau corecte în conținut și perfect legale.

Inculpatul G.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art 10 lit. b) C. proc. pen., a solicitat achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. și complicitate la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., în sprijinul soluției fiind aduse următoarele argumente (în sinteză):

- nu a avut atribuții în legătură cu ocuparea posturilor deblocate în aprilie 2010 și prin urmare nu cunoștea ce demersuri s-au făcut pentru ocuparea respectivelor posturi;

- nu se poate reține complicitatea la infracțiunea de fals intelectual, întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii. Or, în toate cazurile, intenția trebuie dovedită de organul de urmărire penală pe bază de probe și nu doar prezumată;

- în ce privește latura obiectivă a infracțiunii de fals intelectual, trebuie avut în vedere că el nu a întocmit personal înscrisuri prin care să fi atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului;

- nu a ajutat în vreun mod ca o altă persoană să fi falsificat înscrisuri oficiale prin vreuna din modalitățile prevăzute de art. 289 C. pen.;

- în ce privește faptul că numitul F.C. nu îndeplinea condițiile de competență necesare funcției pentru care candida, condiții prevăzute în O.M.A.I. nr. 192 din septembrie 2010, nu poate fi imputat lui, întrucât respectivul ordin nu a fost distribuit și Direcției de Resurse Umane a I.G.J.R anterior susținerii examenului;

- referitor la acuzațiile cum că nu a publicat posturile scoase la concurs și că nu a stabilit componența comisiilor de examinare cu cel puțin 15 zile înainte de data desfășurării concursului, a susținut că nu este vinovat deoarece nu lui îi reveneau asemenea sarcini de serviciu;

- în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptei îi lipsește latura subiectivă, și anume intenția, care trebuie dovedită, și nu prezumată;

- în ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., în cauză nu s-a produs niciuna din urmările cerute de acest text de lege;

- paguba produsă constă în drepturile salariale și, într-un caz, dreptul de primă echipare, drepturi de care au beneficiat persoanele care au fost angajate ilegal. Or, chiar dacă se va stabili că respectivele persoane au fost angajate ilegal, drepturile salariale și de echipament sunt drepturi legale ce se cuvin respectivelor persoane, întrucât - chiar de la momentul angajării - acestea au desfășurat și desfășoară activitate profesională în folosul M.A.I.

Ministerul Public - prin procurorul de ședință - a depus la dosar "concluzii scrise", în care a expus situația de fapt, actele normative și atribuțiile încălcate de inculpați, probele care dovedesc săvârșirea faptelor, precum și argumentele pentru elementele constitutive ale infracțiunilor.

Prima instanță a constatat că situația de fapt, mai precis, existența faptelor în materialitatea lor, rezultă din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, nefiind practic contestată de către inculpați. Niciunul dintre inculpați nu a negat, pe de o parte, existența înscrisurilor propuse de acuzare în dovedirea faptelor, iar pe de altă parte, împrejurările inițierii, redactării, avizării, aprobării și semnării acestora și motivul pentru care aceste înscrisuri au fost, după caz, redactate, refăcute, semnate, avizate etc.

Natura infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată - fapte săvârșite în exercitarea atribuțiilor de serviciu concretizate în inițierea, redactarea, avizarea, aprobarea și semnarea unor înscrisuri (note-raport, rapoarte, procese-verbale, etc.) - a impus, în principal, administrarea unei probațiuni specifice (înscrisurile realizate în exercitarea atribuțiilor de serviciu) și, în subsidiar, administrarea probei testimoniale (ascultarea martorilor) cu privire la clarificarea împrejurărilor întocmirii respectivelor înscrisuri.

În consecință, în principal, existența faptelor în materialitatea lor, rezultă din înscrisurile arătate, care nu au fost contestate de inculpați, în forma și conținutul acestora fiind concretizat modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu de către persoanele trimise în judecată.

Împrejurările în care au fost emise înscrisurile depuse de acuzare la dosar au fost relatate de martorii ascultați, precum și de inculpați (aceștia făcând unele nuanțări legate de incidența unor dispoziții legale, competența acordării derogărilor, competența funcțională a emiterii înscrisurilor oficiale, natura juridică a avizelor, aprobărilor etc).

Prima instanță - constatând că administrarea în cursul judecății a probelor propuse de acuzare și, respectiv, de apărare, nu a fost de natură să infirme existența faptelor, în materialitatea lor, astfel cum au fost anterior expuse - a apreciat că nu se justifică reluarea întregii desfășurări a acestora.

Situația de fapt expusă în actul de acuzare, și confirmată în urma cercetării judecătorești, a fost sintetizată și etapizată astfel:

I. inițierea procedurilor de angajare a celor 4 persoane (numiții F.M.C., M.L.P., Ș.A. - la I.G.J.R. și D.G. -la l.G.S.U.).

În această etapă au fost implicați, în modul arătat anterior, inculpații P.A. și A.O.

II. întocmirea documentelor prealabile necesare (cadrului) organizării într-o anumită modalitate a concursurilor/examenelor pentru cele 4 persoane.

Inculpații implicați, în modul arătat, în această etapă au fost G.M.V., S.C. și R.G.N. De asemenea, indirect, având în vedere consultarea sa telefonică și dispozițiile date, a fost implicat și inculpatul A.O.. Implicarea cea mai importantă, prin semnarea celor 2 rapoarte ale I.G.J.R și a notei-raport a I.G.S.U., a fost a inculpaților B.C., P.A. și O.V. care, în modul arătat, au conturat decisiv, cu putere decizională, procedura prin care urma să se desfășoare concursurile/examenele pentru ocuparea celor 4 funcții.

III. organizarea și desfășurarea examenelor pentru cei 4 candidați, în această etapă au fost implicați inculpații A.O., R.G.N. și G.V.

IV. emiterea ordinelor de încadrare a celor 4 candidați declarați admiși în funcțiile pentru care au candidat (F.M.C., M.L.P., Ș.A. - la I.G.J.R. și D.G. - la I.G.S.U.).

Au fost implicați, în această etapă, inculpații B.C. și A.O.

V. formularea de către cei 4 angajați a rapoartelor de transfer în structurile Poliției Române.

Rapoartele au fost formulate de către cele 4 persoane angajate în structurile I.G.J.R. și I.G.S.U. (martori audiați în prezenta cauză penală).

VI. aprobarea rapoartelor de transfer în Poliția Română, cu încadrarea celor 4 persoane în funcții și grade profesionale echivalente celor dobândite în cadrul I.G.J.R. și I.G.S.U.

În această etapă au fost implicați inculpații B.C. și A.O.

În consecință, reținând existența faptelor în materialitatea lor, precum și a persoanelor care le-au săvârșit, prima instanță a examinat îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, precum și îndeplinirea celorlalte condiții pentru tragerea la răspundere penală a acestora.

Examinarea acuzațiilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice și neglijență în serviciu.

Pentru stabilirea cadrului juridic al răspunderii penale a tuturor persoanelor trimise în judecată, în prezenta cauză, pentru infracțiuni de serviciu (art. 248 și art. 249 C. pen.), precum și pentru alte infracțiuni, săvârșite însă în exercitarea atribuțiilor de serviciu (art. 289 alin. (1) C. pen.), este necesar a se examina particularitatea relațiilor de serviciu dintre inculpați.

Această particularitate decurge din următoarele împrejurări:

- specificul organizațional, având în vedere că Ministerul Administrației și Internelor este parte a sistemului național de ordine și siguranță națională;

- specificul relațiilor instituționale de serviciu, cu existența unei duble subordonări, I.G.S.U. și I.G.J.R., ca subsisteme ale Ministerului Administrației și Internelor, respectiv, structurile responsabile de activitatea de resurse umane din cadrul celor două subsisteme aflate într-o anumită relație de subordonare cu structura de specialitate din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (D.G.M.R.U. - M.A.I.);

- specificul relațiilor profesionale de serviciu din cadrul acestui minister, precum și din cadrul I.G.S.U. și I.G.J.R., caracterizate prin subordonare și control ierarhic (gradele profesionale ori gradele militare și, respectiv, poziția în ierarhia organizațională, fiind elemente cu puternic impact în desfășurarea faptelor ce constituie obiectul judecății);

- specificul actelor emise în cadrul organizației (ordine ale ministrului, ordine ale inspectorului general, rapoarte, note-raport, dispoziții etc), specificul procedurii de inițiere, întocmire, avizare și aprobare a actelor interne menționate (prin rezoluționarea "succesivă", pe cale ierarhică);

- modalități și forme specifice de "predare a comenzii unității", de "delegare a unor atribuții" etc;

- modalități și forme specifice de angajare, recrutare, chemare în activitatea publică (chemarea în cadrele active ale M.A.I.), mutarea angajatului între structurile M.A.I etc.

Din această perspectivă, prima instanță a reținut următoarele:

I) la nivelul decizional s-au situat inculpații:

1) B.C.C., având gradul profesional de chestor de poliție (echivalent gradului de general), care a îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor;

2) P.A., având gradul profesional de chestor de poliție (echivalent gradului de general), care a îndeplinit funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor;

3) O.V., având gradul profesional de comisar șef de poliție (echivalent gradului de general), care a îndeplinit funcția de director general al Direcției Generale Financiare din Ministerul Administrației și Internelor.

II) la nivelul execuțional s-au situat inculpații:

II.1 - S.C., având gradul profesional de subcomisar de poliție, ofițer în Direcția Generală Management Resurse Umane din Ministerul Administrației și Internelor;

II.2 A - A.O., având gradul militar de general-locotenent, care a îndeplinit funcția de inspector general al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române;

II.2 B - R.G.N., având gradul militar de general de brigadă, care a îndeplinit funcția de adjunct al inspectorului general al Inspectoratului General Jandarmeriei Române;

II.2 C - G.M.V., având gradul militar de colonel, care a îndeplinit funcția de director al Direcției Resurse Umane din Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

De asemenea, sub aspectul ierarhiei organizaționale prima instanță a reținut, din organigrama "Structura organizatorică a Ministerului Administrației și Internelor" următoarele:

I. "aparatul central" include, printre altele, "Secretariatul General" (secretarul general), Direcția Generală Management Resurse Umane și Direcția Generală Financiară, ambele subordonate secretarului general și, prin, acesta subordonate ministrului Administrației și Internelor.

Acesta este motivul includerii primilor 3 inculpați la "nivelul decizional" al Ministerului Administrației și Internelor.

Împrejurarea că inculpatul S.C. activa în cadrul D.G.M.R.U. din M.A.I. (ca structură din aparatul central) nu îi conferea atribuții de "nivel decizional", acesta fiind un ofițer în cadrul respectivei direcții, subordonat al inculpatului P.A. care îndeplinea funcția de director general al D.G.M.R.U. din M.A.I.

II. printre "structurile/unitățile subordonate" se regăsesc Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Jandarmeria Română, precum și Poliția Română.

În opinia instanței, în raport cu această organizare, gradul militar și poziția ierarhică într-o structură/unitate subordonată a inculpaților A.O. și R.G.N. și, cu atât mai puțin, gradul militar și poziția ierarhică a inculpatului G.M.V., nu sunt de natură a justifica - în raport cu solicitările (dispozițiile) inculpatului P.A., în sensul arătat de acuzare - existența unor atribuții decizionale pentru aceștia.

Neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către un funcționar în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu nu este de natură, în toate situațiile, să atragă cea mai gravă formă a răspunderii juridice (răspunderea penală), fiind posibilă angajarea altor forme ale răspunderii juridice civile, inclusiv răspunderea disciplinară (structurile din sistemul de ordine publică și siguranță națională având regulamente disciplinare și organe jurisdicționale disciplinare proprii, tocmai pentru asigurarea unei conduite profesionale corecte a polițiștilor, militarilor, jandarmilor etc).

De asemenea, prealabil examinării pe fond a acuzațiilor ce au făcut obiectul judecării cauzei în primă instanță, s-a impus menționarea și a altor aspecte particulare:

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inclusiv din declarațiile inculpaților și martorilor-candidați, între unele persoane implicate în prezenta cauză penală au existat relații de prietenie care sugerează, în mod rezonabil, mobilul și, respectiv, scopul săvârșirii faptelor care fac obiectul judecății:

- inculpații P.A. și B.C. se cunosc de mai mulți ani, fiind studenți ai Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din București și, nu în ultimul rând, după repartizare, au lucrat mult timp împreună în instituții publice din domeniul ordinii și siguranței publice;

- inculpatul P.A. este, de mai mult timp, în relații strânse de prietenie cu numitul F.C. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 din 09.012012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, precum și propria declarație a inculpatului, confirmă relațiile apropiate de prietenie între familiile celor doi;

- candidatul M.L. este prietenul fiicei candidatului F.C. (declarațiile date în calitate de martori);

- candidatul Ș.A. este fiul unui medic, F.C. fiind un vechi prieten și pacient al medicului respectiv (declarațiile date în calitate de martori);

- candidatul D.G. este fiul viceprimarului unui oraș, acesta din urmă fiind prieten cu F.C., pe care l-a ajutat la săparea unui heleșteu de pește, având utilajele necesare (declarațiile date în calitate de martori).

Examinarea acuzațiilor de abuz în serviciu contra intereselor publice pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B.C.C., P.A. și O.V. și examinarea apărărilor acestora:

În legătură cu apărările inculpaților B.C.C., P.A. și O.V., Înalta Curte menționează următoarele:

Poziția funcțională în ierarhia structurii centrale a Ministerului Administrației și Internelor a celor trei inculpați (secretar general al M.A.I., director general al D.G.M.R.U. - M.A.I. și director general al D.G.F. - M.A.I.) le confereau acestora atribuții decizionale de nivel ridicat în domeniul de competență al fiecăruia:

a) inculpatul B.C.C., în calitatea sa de secretar general al Ministerului Administrației și Internelor:

- era subordonat nemijlocit ministrului;

- avea în subordine directorii generali ai D.G.M.R.U. și D.G.F.;

- coordona întregul personal al ministerului și activitatea de elaborare a politicilor de personal în M.A.I.;

- semna, în numele și pentru ministru, orice acte în materie de resurse umane și orice documente în acest domeniu (rapoarte, note-raport, referate, procese-verbale);

- semna, în numele și pentru ministru, acordarea de derogări de la actele sau orice documente în materie de resurse umane (rapoarte, note-raport, referate, etc);

- semna, în numele și pentru ministru, orice acte sau documente (rapoarte, note-raport, referate, etc.) în materie de organizare a concursurilor/examenelor, deblocare și/sau finanțare a posturilor;

- semna, în numele și pentru ministru, orice acte sau documente (rapoarte, note-raport, referate, etc.) prin care se nasc/modifică/încetează raporturile de serviciu.

Acuzațiile aduse nu infirmă existența acestor atribuții de serviciu, ci doar afirmă că inculpatul, în exercitarea acestora, a acționat în mod abuziv, în sensul că a aprobat derogări de la toate actele normative incidente în procedura angajării celor 4 persoane în cadrul M.A.I.

Or, actele și lucrările dosarului, inclusiv cele 3 înscrisuri oficiale semnate de inculpat, în numele și pentru ministrul Administrației și Internelor, relevă, fără dubiu, aprobarea acordării derogărilor respective.

Procedând în modul arătat, inculpatul, practic, a făcut inaplicabile actele normative având caracter general cu incidență în angajarea celor 4 persoane, unele dintre acestea conținând dispoziții extrem de importante cu privire la cariera polițiștilor și cadrelor militare, transparența scoaterii la concurs a posturilor din M.A.I., sursa de recrutare, suspendarea ocupării posturilor din unitățile M.A.I., etc. (O.M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare, O.M.A.I. nr, 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor).

Inculpatul nu a făcut dovada, potrivit art. 66 alin. (2) C. proc. pen., că avea delegată competența acordării unor "derogări" totale de la actele normative respective; de altfel, este greu de acceptat ipoteza, chiar și la nivel teoretic, că ministrul Administrației și Internelor (sau miniștrii care se succed la conducerea M.A.I.) emite/emit și semnează ordine cu caracter normativ intern general și, totodată, acceptă ca, prin delegare de atribuții, subordonatul său - secretarul general al M.A.I. - să înlăture total aplicarea acestor ordine, prin acordarea unor "derogări totale", ceea ce ar presupune, practic, ca în unele cazuri individuale (fie mai restrânse, fie chiar mai numeroase ca număr) ordinele ministrului să fie inaplicabile, situație care ar echivala cu "o abrogare expresă" a dispozițiilor generale pentru unele cazuri individuale.

b) inculpatul P.A., în calitatea sa de director general al D.G.M.R.U. din M.A.I., avea atribuții de decizie la nivel maxim pentru domeniul său de competență (domeniul resurselor umane). Direcția Generală Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor este unitatea de specialitate din cadrul aparatului central al ministerului care îndrumă, coordonează, controlează și monitorizează activitățile din domeniul managementului resurselor umane desfășurate de către structurile de profil ori de către personalul desemnat în acest scop în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, având competență materială și teritorială generală în domeniul său de activitate.

Printre atribuțiile acestei direcții, al cărei director general a fost inculpatul P.A., se regăsesc următoarele:

- realizarea unui management integrat al resurselor umane și al securității ocupaționale din M.A.I. în condiții de eficiență și eficacitate;

- elaborează, modifică și/sau completează strategia și politicile de resurse umane privind recrutarea, selecția, încadrarea, evaluarea performanțelor profesionale individuale și a conduitei, cariera, motivarea, compensarea, precum și gestiunea și prelucrarea automată a datelor, analiza posturilor, planificarea resurselor umane, securitatea și sănătatea în muncă, planificarea, organizarea și controlul modului de implementare a acestora;

- elaborează proiecte de acte normative pentru aplicarea unitară a strategiei, politicilor și a procedurilor de resurse umane, de securitate și sănătate în muncă în unitățile M.A.I;

- realizează planificarea resurselor umane ale M.A.I.;

- organizează și gestionează evidența personalului M.A.I. în activitate;

- coordonează, controlează și evaluează măsurile de actualizare și modernizare a sistemului de gestiune a resurselor umane;

- organizează și desfășoară permanent activități de sprijin, îndrumare și control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competență.

Toate aceste atribuții se realizează în condițiile prevăzute de actele normative generale adoptate în domeniul resurselor umane pentru M.A.I. (legi, O.U.G., O.G., H.G., ordine ale ministrului de interne etc).

Acuzațiile aduse inculpatului sunt în sensul că acesta, având atribuții de serviciu de nivel maxim decizional în domeniul managementului resurselor umane, în mod abuziv a aprobat - în raport cu domeniul său de competență - acordarea unor derogări totale de la actele normative existente în materia recrutării, selecției și încadrării personalului (O.M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare, O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor, R.O.F. al D.G.M.R.U. nr. 53/2009).

c) inculpatul O.V., în calitatea sa de director general al D.G.F. din M.A.I. avea atribuții de decizie la nivel maxim pentru domeniul său de competență (domeniul financiar-contabil). Direcția Generală Financiară, director general fiind inculpatul O.V., este structura de specialitate în domeniul financiar-contabil a Ministerului Administrației și Internelor, având, printre altele, următoarele atribuții:

- elaborează și fundamentează bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Administrației și Internelor, asigură finanțarea structurilor, coordonează și controlează întreaga activitate economico-financiară a tuturor ordonatorilor de credite și sancționează contravențiile la normele privind disciplina financiară în conformitate cu dispozițiile legale;

- avizează pentru control financiar preventiv propriu, înainte de a fi supuse aprobării conducerii ministerului, proiectele de ordine, instrucțiuni și norme interne, atunci când prin măsurile respective se angajează efectuarea de cheltuieli, precum și pentru alte operațiuni stabilite prin ordine ale ministrului;

- avizează constituirea structurilor financiar-contabile din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și încadrarea conducătorilor acestora.

Toate aceste atribuții se realizează în condițiile prevăzute de actele normative generale cu incidență, directă sau indirectă, în domeniul financiar-contabil din M.A.I. (legi, O.U.G., O.G., H.G., ordine ale ministrului de interne etc).

Acuzațiile aduse inculpatului sunt în sensul că acesta, având atribuții de serviciu de nivel maxim decizional în domeniul financiar-contabil, în mod abuziv a aprobat - în raport cu domeniul său de competență - acordarea unor derogări totale de la actele normative cu incidență directă sau indirectă în domeniul respectiv (O.M.A.I. nr. 69/2009 privind Ghidul carierei polițiștilor și cadrelor militare și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010 prin care se suspenda ocuparea prin examen sau concurs a posturilor vacante cu recrutarea personalului din sursă externă, O.U.G nr. 34/2009, cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu modificările și completările ulterioare, O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activități de management și resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, Dispoziția directorului general al Direcției Generale Management Operațional nr. S/164592 din 22 iulie 2008 privind modul de selecționare, avizare, numire și eliberare din funcție a ofițerilor din structurile cu atribuții în domeniile managementului organizatoric, mobilizării, planificării reacțiilor pentru situații de urgență și operații ale unităților Ministerului Administrației și Internelor).

Prima instanță, cu privire la cei trei inculpați, a reținut ca fiind întemeiate argumentele acuzării referitoare la ierarhia actelor normative și imposibilitatea acordării unor derogări totale, astfel cum au fost menționate anterior, și cum au fost expuse la pag. 33 - 40, respectiv, la pag. 60 - 62, pag. 62 - 64 și pag. 64 - 66 din rechizitoriu, apreciind că nu este necesară reluarea acestora.

Cu referire la necesitatea și rolul deciziilor directorilor generali ai D.G.M.R.U. și D.G.F. din M.A.I, prima instanță a constatat că în O.M.A.I. nr. II/2654 din 03 mai 2010,11/2244 din 16 februarie 2010 și 11/3184 din 25 iunie 2010, se arată că era necesar avizul acestor două structuri de specialitate, ceea ce confirmă importanța și consecințele juridice ale rezoluționării prin aprobare a celor 3 înscrisuri oficiale (care fac obiectul cauzei) de către inculpații P.A. și O.V..

În consecință, numai în condițiile aprobării prealabile de către inculpații P.A. și O.V. - care "girau", în acest fel, legalitatea și oportunitatea acordării derogărilor, în raport cu domeniul de competență al fiecăruia - a fost posibilă înaintarea celor 3 înscrisuri oficiale către ministru (în numele, și pentru acesta, aprobând și semnând inculpatul B.C.).

Revenind la acuzațiile aduse inculpatului B.C.C., s-au reținut următoarele:

Așa cum s-a menționat anterior (declarațiile inculpatului A.O.), inculpatul chestor P.A. a solicitat acordul inculpatului A.O. pentru scoaterea la concurs a 3 posturi de ofițer, cu recrutare din sursă externă, asigurându-l pe acesta că "despre problemă știe și domnul ministru"; în aceeași discuție, inculpatul chestor P.A. i-a comunicat că persoanele încadrate "nu vor rămâne în Jandarmerie". Inculpatul G.M. a menționat că martorul V.C.Ș. a făcut afirmația: "este o sarcină de la etajul I. (...) eu am fost convins că este vorba de conducerea Ministerului Administrației și Internelor". De asemenea, și martorul G.O. a precizat că a înțeles "(...) că totul trebuie făcut urgent (...) este cineva cu pile foarte mari în conducerea ministerului". În sfârșit, așa cum a arătat și martorul S.O., se dorea recrutarea urgentă a persoanelor menționate anterior ("domnul chestor P. ar dori să venim cu o soluție rapidă").

Într-adevăr, actele și lucrările dosarului relevă "rapiditatea" derulării procedurilor de angajare în cadrul I.G.J.R și I.G.S.U. a celor 4 persoane dar, mai ales, a mutării imediate a acestora în cadrul Poliției Române:

- prin ordinele cu nr. 11/4033, 11/4034, 11/4035, din 25 octombrie 2010, respectiv, nr. N/4069, din 01 noiembrie 2010, semnate în numele ministrului Administrației și Internelor de către inculpatul B.C., numiții F.M., M.N.L. și Ș.I.A., respectiv, D.I.G. sunt, după caz, rechemați/chemați în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor;

- prin ordinele inspectorului general al Jandarmeriei Române din data de 01 noiembrie 2010, se dispune punerea în executare a ordinelor ministrului de Interne de rechemare/chemare în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor;

- la data de 01 noiembrie 2010, noii angajați D.G., Ș.A., M.L.P. și F.C., depun rapoarte de "mutare în interesul serviciului la Poliția Română, pe o funcție corespunzătoare gradului și pregătirii profesionale de care dispun". Prin aceste rapoarte se solicită, de asemenea, ca mutarea să se facă "(...) prin derogare de la O.M.A.I. nr. 665/2008 și nr. 69/2009".

- în aceeași zi, 01 noiembrie 2010, rapoartele noilor angajați primesc aprobările șefilor celor două structuri implicate (Jandarmeria Română, respectiv, I.G.S.U și Poliția Română) și sunt aprobate de inculpatul B.C., care a semnat în numele ministrului de Interne.

În final, față de cele menționate, s-a constatat confirmarea afirmațiilor transmise subordonaților, direct sau indirect, încă de la inițierea demersului cu privire la încadrarea celor 4 persoane: "o soluție rapidă", "despre problemă știe și domnul ministru" și "nu vor rămâne în Jandarmerie".

În drept, prima instanță a constatat că faptele inculpatului B.C.C. (secretar general al M.A.I.) care - în exercițiul atribuțiilor de serviciu - cu știință:

- a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. înregistrate sub același număr (nr. S/97557, ambele datate 13 octombrie 2010), dar cu un conținut parțial diferit, prin care a aprobat ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

- a semnat nota-raport nr. S/43920 din 13 octombrie 2010 a I.G.S.U. prin care a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogare ilegală;

- a semnat ordinele cu numerele H/4033, H/4034, M/4035 și H/4069, din 25 octombrie 2010, respectiv, din 01 noiembrie 2010, prin care F.C., M.L.P., Ș.A. și D.G. erau chemați în cadrele active ale Ministerului Administrației și Internelor cauzând o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două infracțiuni).

În drept, prima instanță a constatat că faptele inculpatului P.A. (director general al D.G.M.R.U. din M.A.I.) care - în exercițiul atribuțiilor de serviciu - cu știință:

- a intervenit pe lângă conducerea I.G.J.R., pentru organizarea și desfășurarea unor concursuri în vederea ocupării în regim de urgență și prin nerespectarea dispozițiilor legale a unor posturi vacante, prin recrutare din sursă externă, în scopul angajării în mod direct într-o funcție de conducere a lui F.C. (cu care se află în relații apropiate) și sprijinirii lui M.L.P. și Ș.A. (persoane apropiate lui F.C.) în vederea încadrării în structurile M.A.L;

- a semnat două rapoarte ale I.G.J.R., care purtau același număr (nr. S/97557, ambele datate 13 octombrie 2010), dar cu un conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

- a avizat favorabil nota-raport a I.G.S.U. (nr. S/43920 din 13 octombrie 2010) prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogare ilegală cauzând o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două infracțiuni).

În drept, prima instanță a constatat că faptele inculpatului O.V. (director general al D.G.F. din M.A.I.) care - în exercițiul atribuțiilor de serviciu - cu știință:

- a semnat două rapoarte ale I.G.J.R. care purtau același număr (nr. S/97557, ambele datate 13 octombrie 2010), dar cu un conținut parțial diferit, prin care a avizat favorabil ocuparea prin examen a 3 posturi în cadrul Jandarmeriei Române, prin derogare ilegală;

- a avizat favorabil nota-raport a I.G.S.U. (nr. S/43920 din 13 octombrie 2010) prin care s-a aprobat ocuparea postului de ofițer specialist II la Compartimentul Management Organizatoric, Planificare Misiuni și Resurse din cadrul I.S.U.J. Galați, prin derogare ilegală cauzând o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două infracțiuni).

Argumentele cu privire la "cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat":

Potrivit art. 248 C. pen. "Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani închisoare".

Pentru motivele arătate la secțiunea "Soluționarea aspectelor civile ale cauzei penale", prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită condiția referitoare la cauzarea unei "pagube în patrimoniul unui organ sau instituții de stat".

În partea expozitivă a actului de acuzare, cu referire la îndeplinirea condiției referitoare la "cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat", s-au arătat următoarele:

Referitor la noțiunea de "tulburare însemnată" doctrina și practica judiciară sunt unanime în ce privește înțelegerea conținutului acestei noțiuni, în sensul că tulburarea trebuie să aibă "oarecare proporții". Legiuitorul nu folosește noțiunea de "tulburare gravă" nici noțiunea de "tulburare cu consecințe deosebit de grave"; a folosit termenul de "însemnată" întrucât a dorit să incrimineze orice tulburare în activitatea unei unități care afectează, în orice mod, bunul mers al activității acesteia. Nu este obligatoriu ca această tulburare să fie și gravă. Folosirea de către legiuitor a expresiei "tulburare însemnată", în locul expresiei de "tulburare gravă", se explică doar prin faptul că nu s-a dorit incriminarea tulburărilor foarte mici, adică tulburările neînsemnate, inerente activității desfășurate de orice funcționar al unei unități. Termenul de "însemnat" este antonim cu termenul de "neînsemnat"; acesta din urmă are înțelesul de lipsit de însemnătate (ca mărime, cantitate, valoare), neimportant, neglijabil, derizoriu, mărunt, insignifiant.

În opinia actului de acuzare, prin activitățile desfășurate de inculpați a fost cauzată o tulburare însemnată a bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor. Astfel, prin încălcarea flagrantă de către mai mulți ofițeri (unii aflați în înalte funcții de conducere, cu grade de chestori și generali) a mai multor ordine ale ministrului și a dispozițiilor legale prin care se interzice scoaterea la concurs a unor posturi, prin întocmirea în fals a unor documente care au circulat în interiorul instituției sau prin organizarea unor examene formale s-a perturbat în mod grav disciplina care trebuie să stea la baza funcționării structurilor ministerului și a fost slăbită autoritatea instituției, în condițiile în care Ministerul Administrației și Internelor este special creat în scopul aplicării și respectării legii, constituind prima linie de apărare a societății și ordinii de drept împotriva oricăror nelegalități (a fost invocată Decizia nr. 1335/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Totodată, în opinia acuzării, s-a adus un important prejudiciu credibilității și prestigiului Ministerului Administrației și Internelor, creându-se aparența că, în interiorul acestei instituții, încadrarea și promovarea se realizează pe baza relațiilor personale și nu pe criterii de competență sau performanță profesională. De asemenea, au fost ocupate prin fraudă trei posturi care presupuneau exercitarea autorității publice (unul din ele fiind prevăzut doar pentru gradul de general de brigadă) de către persoane care nu îndeplineau cerințele profesionale specifice fiecăruia din ele. Corelativ, persoanele din interiorul Ministerului Administrației și Internelor care ar fi avut pregătirea și competența necesare criteriilor de încadrare pentru respectivele funcții au fost lipsite de posibilitatea de a le ocupa. Mai mult, în condițiile austerității financiare oficial declarate, instituția a fost pusă în situația de a fi obligată să suporte cheltuieli suplimentare legate de persoanele angajate din sursă externă.

Cu privire la noțiunea de "tulburare însemnată", s-a arătat în rechizitoriu, și cu ocazia dezbaterilor, că prin adresa din 03 iunie 2011, Ministerul Administrației și Internelor, sub semnătura ministrului Administrației și Internelor, a făcut următoarele mențiuni: "în cazul supus atenției ("angajările ilegale din Ministerul Administrației și Internelor"), persoanele cercetate au încălcat, în primul rând, prevederile O.U.G. nr. 34/2009, astfel cum acest act normativ a fost modificat prin O.U.G. nr. 32/2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, publicată în M.

Of. nr. 278/28.04.2010, act normativ prin care s-a dispus suspendarea ocupării prin examen sau concurs a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. Așa cum rezultă și din preambulul O.U.G. nr. 32/20101 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, respectiv din expunerea de motive la Legea de aprobare a acestei O.U.G, acest act normativ a fost adoptat cunoscând obiectivul încadrărilor în cheltuielile de personal și numărul de posturi aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2010, cu nr. 11/2010, ținând seama că prin scrisoarea de intenție, semnată de autoritățile române la București în 05 februarie 2010 și aprobată prin Decizia Consiliului director al F.M.I. din 19 februarie 2010, ratificată prin O.U.G. nr. 10/2010, țara noastră s-a angajat să continue politica de înlocuire doar a unui angajat din 7, care părăsesc sistemul public și, totodată, pentru că s-a apreciat intervenția legislativă justificată de necesitatea unei reglementări exprese prin care Guvernul României să fie abilitat să aprobe ocuparea posturilor vacante, cu încadrarea în procesul de maximul 15%, la nivelul întregului aparat guvernamental, în funcție de prioritățile identificate în desfășurarea activității acestuia, precum și în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public general și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Având în vedere importanța acestei reglementări, astfel cum apreciază Guvernul României, în contextul crizei economice și a reducerilor salariale din anul 2010, este de la sine înțeles că încălcarea unui astfel de act normativ nu poate afecta decât în mod grav bunul mers al unei instituții sau autorități publice, în speță a Ministerului Administrației și Internelor. De asemenea, prin modalitatea în care posturile vacante din Ministerul Administrației și Internelor au fost ocupate, fără organizarea unui concurs în adevăratul sens al cuvântului, s-au creat premisele introducerii în rândul categoriei profesionale a polițiștilor, a unor persoane asupra cărora există indicii temeinice că nu sunt cele mai potrivite din punct de vedere profesional (numai un concurs la care participă mai multe persoane, cu respectarea regulilor de publicitate a acestuia, poate oferi o astfel de certitudine), cu consecințe nefaste asupra activității profesionale a celorlalți funcționari publici cu statut special, care au intrat în această profesie în mod legal.

Apreciem că, în cazul supus atenției, producerea pagubei menționate este indubitabilă, în condițiile în care nu există o analiză cu privire la oportunitatea ocupării unor posturi vacante în Ministerul Administrației și Internelor, în contextul reducerilor salariale și al disponibilizărilor din Ministerul Administrației și Internelor. Actul normativ menționat, tocmai asta intenționa să impună, respectiv să evite plata unor sume de bani către persoanele ce ar fi putut fi angajate în sistemul bugetar în absența unei astfel de reglementări, în scopul de a face economii la bugetul statului în perioada crizei economice.

Deficitul de imagine înregistrat în Ministerul Administrației și Internelor s-a materializat, în total, în 96 de materiale de presă, toate de ordin negativ referitoare la situația încadrărilor ilegale. în acest sens, în mediul on-line românesc s-au înregistrat 10 asemenea materiale, în presa scrisă centrală 42, în presa audiovizuală 25, iar pe agențiile de presă 19".

Prima instanță a apreciat că faptele săvârșite de inculpați B.C.C., P.A. și O.I.V. au fost de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor pentru următoarele:

Cei trei inculpați, pe de o parte, activând profesional în structuri centrale ale Ministerului Administrației și Internelor (aparatul central), iar pe de altă parte, îndeplinind importante funcții de decizie (caracterizate prin grade profesionale importante - chestor de poliție, comisar șef de poliție - dar, mai ales, prin atribuțiile funcțiilor îndeplinite - secretar general al M.A.I., director general al D.G.M.R.U. din M.A.I. și, respectiv, director general al D.G.F. din M.A.I.), aveau ca sarcini de serviciu, printre altele, respectarea obligațiilor pe care statul român le asumase față de instituții internaționale.

Astfel, prin O.U.G. nr. 10 din 23 februarie 2010 a fost ratificată Scrisoarea de intenție, semnată de autoritățile române la București la 5 februarie 2010, și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar internațional din 19 februarie 2010, pentru modificarea O.U.G. nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional, convenit prin Scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la București la 24 aprilie 2009, și prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 21 septembrie 2009.

În expunerea de motive ale acestei O.U.G. se menționau " - contextul economic global actual și necesitatea prevenirii apariției de blocaje care ar putea afecta echilibrele macroeconomice; - necesitatea identificării și asigurării de urgență a unor surse cu costuri reduse în vederea acoperirii nevoilor de finanțare în anul 2010;"

S-a mai reținut că, anterior, potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 s-au dispus următoarele:

"începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21. Posturile pentru care au fost demarate procedurile de organizare a concursurilor la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, precum și cele a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum pot fi ocupate în condițiile legii.

Prin excepție de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maxim 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget".

În sfârșit, potrivit O.U.G. nr. 32 din 07 aprilie 2010, articolul 22 - anterior menționat - a fost modificat în sensul următor:

1. După alin. (21) se introduc două noi alineate, alineatele (22) și (23), cu următorul cuprins:

"(22) Ocuparea posturilor vacante din ministere, precum și din alte instituții și autorități publice din subordinea/coordonarea Guvernului sau a ministerelor, finanțate integral de la bugetul de stat, cu excepția celor a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum și a celor prevăzute la alin. (21), se aprobă numai de Guvern, prin memorandum, iar urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% prevăzut la alin. (2) se realizează pe totalul posturilor vacante din aceste instituții.

(23) Ordonatorii principali de credite ai instituțiilor prevăzute la alin. (22) au obligația să transmită lunar, până pe data de 15 a fiecărei luni, pentru luna anterioară, la Ministerul Finanțelor Publice, numărul total al posturilor care s-au vacantat și care nu au fost ocupate în condițiile prevăzute la alin. (2)."

2. Alineatul (3) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(3) Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2), (21) și (22) se face în condițiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite."

Corespunzător acestor dispoziții legale, la nivelul Ministerului Administrației și Internelor - ca de altfel și a altor instituții și autorități publice - au fost luate diferite măsuri de punere în executare prin acte normative interne (ordine, dispoziții, etc).

Printre actele normative interne, care au avut ca scop conformarea la obligațiile asumate de Guvernul României față de instituțiile internaționale, au fost și ordinele ministrului Administrației și Internelor cu nr. 11/224 din 16 februarie 2010, nr. 11/2654 din 03 mai 2010 și nr. 11/3184 din 25 iunie 2010. În toate aceste ordine se stabileau anumite condiții restrictive pentru deblocarea posturilor vacante, mutările și transferurile de personal, evidența posturilor vacantate etc.

Preocuparea ministrului Administrației și Internelor - ca membru al Guvernului României care își asumase obligațiile față de instituțiile internaționale menționate - pentru implementarea acestora, rezultă nu numai din emiterea acestor ordine, dar și din precizarea că solicitările pentru deblocarea în vederea ocupării prin examen/concurs a posturilor vacante de execuție, indiferent de sursa de recrutare, precum și a posturilor vacante de conducere cu recrutare din sursă externă, se vor face: 1) în situații temeinic justificate, argumentate corespunzător; 2) se înaintează la D.G.R.U., se analizează împreună cu D.G.F. în vederea formulării propunerilor către Guvernul României pentru aprobarea ocupării acestora prin memorandum (ordinul ministrului Administrației și Internelor cu nr. 11/2654 din 03 mai 2010).

De asemenea, prin Dispoziția nr. 218 din 09 noiembrie 2009, emisă de directorul general al D.G.F. a M.A.I., s-au dispus următoarele: "cu data prezentei dispoziții, se anulează examenele/concursurile pentru ocuparea funcțiilor de: director la Direcția Buget - Contabilitate din I.G.P.R., șef direcție I la D.F. din I.G.J.R. și șef serviciu la Serviciul Financiar-Contabilitate din Direcția Medicală, urmând ca procedurile să fie reluate la date ce vor fi stabilite ulterior".

În expunerea de motive a acestei Dispoziții s-a arătat, printre altele, necesitatea respectării acordului cu Comisia Europeană și cu Fondul Monetar Internațional.

Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2) se va face prin concurs sau examen, în condițiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite".

Or, în aceste condiții, activitatea celor trei inculpați - toți cu funcții de decizie la nivelul aparatului central al M.A.I. (director general D.G.M.R.U, director general D.F. și, secretar general, care a semnat în numele ministrului Administrației și Internelor) exact la nivelurile ierarhici care aveau obligația conformării la actele normative generale și interne - de a iniția și aproba (de fapt, în prezenta cauză, de a dispune/ordona) ocuparea celor 4 funcții, dintre care una de conducere, și de a aproba procedurile de angajare - prin derogare de la ordinele arătate, dar și de la ordinele ministrului Administrației și Internelor cu nr. 665/2008 și nr. 69/2009, acestea din urmă având un caracter general normativ, inclusiv cu privire la cariera polițiștilor și cadrelor militare, relevă nu numai existența elementului subiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen, dar și condiția cauzării unei tulburări însemnate bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor.

Prima instanță a apreciat ca neîntemeiată apărarea inculpaților în sensul că faptele lor - constând în chemarea în rândul cadrelor active ale M.A.I., din activitatea civilă, a numai 4 persoane - nu pot fi de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții publice ca Ministerul Administrației și Internelor (cu zeci de mii de persoane încadrate).

Tulburarea adusă bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor este nu numai evidentă, ci și însemnată, constând, pe de o parte, în afectarea percepției instituțiilor și organismelor internaționale cu privire la respectarea de către statul român a angajamentelor asumate, iar pe de altă parte, în afectarea percepției propriilor angajați ai ministerului, dar și a cetățenilor, cu privire la transparența și legalitatea chemării în serviciul public a unor persoane în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Examinarea acuzațiilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, respectiv, complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice și neglijență în serviciu pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S.C., A.O., R.G.N. și G.M.V. și examinarea apărărilor acestora:

Potrivit actelor normative referitoare la organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor:

- acesta are în structură, în subordine sau, după caz, în coordonare aparatul central, unități subordonate acestuia, organe și unități centrale de specialitate, unități teritoriale, servicii publice descentralizate, precum și alte componente constituite în condițiile legii ca instituții civile sau militare;

- unitățile din aparatul central al Ministerului Administrației și Internelor coordonează, controlează și monitorizează, potrivit competențelor în domeniul de activitate, modul de aplicare a prevederilor legale de către structurile prevăzute anterior;

- structurile de ordine și siguranță publică din subordinea Ministerului Administrației și Internelor sunt, printre altele, Poliția Română și Jandarmeria Română;

- printre structurile subordonate este și I.G.S.U.

Printre atribuțiile D.G.M.R.U. sunt menționate și următoarele:

- realizarea unui management integrat al resurselor umane și al securității ocupaționale din M.A.I. în condiții de eficiență și eficacitate;

- elaborează, modifică și/sau completează strategia și politicile de resurse umane privind recrutarea, selecția, încadrarea, evaluarea performanțelor profesionale individuale și a conduitei, cariera, motivarea, compensarea, precum și gestiunea și prelucrarea automată a datelor, analiza posturilor, planificarea resurselor umane, securitatea și sănătatea în muncă, planificarea, organizarea și controlul modului de implementare a acestora;

- realizează planificarea resurselor umane ale M.A.I.;

- organizează și gestionează evidența personalului M.A.I. în activitate;

- organizează și desfășoară permanent activități de sprijin, îndrumare și control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competență.

Aceste aspecte specifice de natura organizațională ale Ministerului Administrației și Internelor (nivelul ierarhic de structuri subordonate pentru I.G.S.U. și I.G.J.R., dreptul structurilor din aparatul central al M.A.I. de a coordona, controla și monitoriza, potrivit competențelor în domeniul de activitate, modul de aplicare a prevederilor legale de către structurile subordonate, dreptul de a realiza managementul integrat al resurselor umane, dreptul de a elabora strategia și politicile de resurse umane privind recrutarea, selecția și încadrarea personalului, dreptul de a realiza planificarea resurselor umane ale M.A.I., de a organiza și gestiona evidența personalului M.A.I. în activitate și, mai ales, dreptul de a organiza și desfășura permanent activități de sprijin, îndrumare și control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competență) au fost de natură, pe de o parte, să justifice inițierea de către inculpatul P.A. (directorul general al D.G.M.R.U. - M.A.I.) a procedurilor de angajare a celor 4 persoane, să solicite întocmirea documentației prealabile de către unitățile subordonate (prin intermediul ofițerilor V.C.Ș. și S.C. - ambii din cadrul D.G.M.R.U.), să dispună refacerea primului raport al I.G.J.R., și să finalizeze întreaga procedură de organizare a examenelor și de chemare în cadrele active ale M.A.I. a celor 4 persoane, în regim de urgență, și cu acordarea derogărilor de la actele normative incidente, iar pe de altă parte, să determine adoptarea, în sensul dorit de el, a unei conduite favorabile a coinculpaților și celorlalți ofițeri din cadrul structurilor subordonate (I.G.J.R. și I.G.S.U.).

Pe lângă aceste aspecte de natură organizațională, conduita coinculpaților (și a altor ofițeri) trebuie observată și prin intermediul principiilor subordonării și controlului ierarhic specifice relațiilor de serviciu caracterizate ca administrative, precum și prin intermediul principiilor generale ale disciplinei profesiei de polițist și militar (în acest sens, art. 5 din Statutul polițistului potrivit căruia "Șefii ierarhici din cadrul Poliției Române răspund pentru legalitatea dispozițiilor date subordonaților. Ei sunt obligați să verifice dacă acestea au fost transmise și înțelese corect și să controleze modul de îndeplinire a lor", art. 8 din Statutul cadrelor militare potrivit căruia "cadrele militare au următoarele îndatoriri principale: să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai și la timp ordinele comandanților și ale șefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredințate" și, în sfârșit, art. 3 din Regulamentul disciplinei militare potrivit căruia "Disciplina militară constă în respectarea de către militari a normelor de ordine și de comportament obligatorii pentru menținerea stării funcționale, îndeplinirea misiunilor specifice și buna desfășurare a activităților din armată. îndeplinirea serviciului militar impune respectarea cu strictețe a regulilor de disciplină militară. Disciplina militară constituie unul dintre factorii determinanți ai capacității de luptă a armatei și se bazează, atât pe acceptarea conștientă a normelor de comportament stabilite, cât și pe acordarea recompenselor și aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezentul regulament. Disciplina militară implică următoarele măsuri preventive: a) exercitarea actului de comandă de către comandanți; b) îndeplinirea întocmai a ordinelor, îndatoririlor și atribuțiilor funcționale de către subordonați").

Prima instanță a constatat că și procurorul, în înscrisul "concluzii scrise" a recunoscut, cel puțin parțial, aspectele constând în subordonarea și controlul ierarhic, inclusiv imperativul executării ordinelor superiorului. Astfel, s-a arătat că pentru "R.N. și G.M.V. se impune condamnarea la pedepse apropiate de limita minimă a textelor de incriminare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, activitățile acestor inculpați fiind urmarea ordinelor nelegale sau îndrumărilor pe care le-au primit".

Prima instanță a apreciat că inculpații S.C., A.O., R.N. și G.V. - în raport cu nivelul execuțional la care s-au situat și, mai ales, cu atribuțiile arătate anterior pentru D.G.M.R.U. - M.A.I. (al cărei reprezentant, la nivel maxim decizional, a fost inculpatul P.A., dar și al "atenționării" acestora că se dorește de către inculpat, și de către conducerea ministerului, "o soluție rapidă", stabilindu-se expres o anumită dată a finalizării examenelor) - nu au acționat cu vinovăție, nu aveau cum să aprecieze asupra legalității și oportunității dispozițiilor date lor de către inculpatul P.A. - prin intermediul ofițerilor arătați anterior - cu atât mai mult cu cât textul art. 248 C. pen. folosește expresia "(...) În exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos (...)".

Pentru aceleași rațiuni, a fost exclusă și reținerea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen. "neglijența în serviciu" (această infracțiune presupunând "încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă (...)").

Existența unei vinovății a inculpaților - în sensul art. 248 C. pen. - a fost exclusă în ceea ce privesc activitățile ulterioare aprobării raportului S/97557/2010 și notei-raport S/43920/2010 de către cei 3 inculpați aflați la nivelul decizional al Ministerului Administrației și Internelor, cu atât mai mult cu cât acestea prevedeau toate derogările de la actele normative incidente (referitoare la termene, publicitate, sursa de recrutare, unitatea care organiza examinarea candidaților etc).

Nu li se poate imputa acestor inculpați, în sfera răspunderii penale - în raport cu situarea lor la nivel execuțional - că nu au verificat legalitatea și oportunitatea inițierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării derogărilor, legalitatea și oportunitatea mutării celor 4 persoane angajate de la Jandarmeria Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la Poliția Română, etc.

În condițiile în care, pe de o parte, coinculpaților li se stabilise un anumit termen-limită pentru finalizarea procedurilor de organizare și examinare a celor 4 candidați, iar pe de altă parte, li s-au dat asigurări că toate procedurile prealabile fuseseră efectiv îndeplinite (testări psihologice, verificări specifice etc), urmând să fie depuse înscrisurile la dosar imediat ce vor fi primite de la instituțiile implicate, nu se poate reține vinovăția acestora cu privire la acuzațiile constând în lipsa din dosarele candidaților a unor documente.

Chiar în raport cu obiectul cauzei penale, prima instanță a apreciat că excede competenței sale examinarea acuzației potrivit căreia s-a "procedat la o verificare superficială și formală a cunoștințelor candidatului (...)". Competența profesională a membrilor comisiilor de examinare, complexitatea subiectelor, rigurozitatea examinării candidaților, nivelul de cunoștințe profesionale al candidaților, complexitatea tematicii și bibliografiei etc. sunt aspecte care nu pot forma obiect al judecății penale în prezenta cauză. De asemenea, instanța de drept penal nu are competența de a statua asupra modului în care au reușit candidații să răspundă la subiectele de examen, prin recurgerea la unele prezumții legate de instituțiile de învățământ superior absolvite de candidați, de notele obținute la licență sau pe durata studiilor, de intervalul de timp avut la dispoziție între prezentarea tematicii și bibliografiei de examen și, respectiv, data și ora susținerii acestuia, etc.

Prima instanță a apreciat că lipsește vinovăția inculpatului A.O., în sensul art. 248 C. pen., cu privire la acuzația că "după ce F.C. nu a lucrat nici măcar o zi ca șef al Direcției Financiare din cadrul Jandarmeriei Române a avizat transferul acestuia în cadrul Politiei Române" deoarece acesta fusese "atenționat" că persoanele angajate nu vor rămâne mult timp în cadrul Jandarmeriei Române.

O anumită particularitate se regăsește și cu privire la faptele pentru care inculpatul S.C. a fost trimis în judecată, fapte caracterizate penal ca fiind complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice (în sinteză, cu motivarea că l-a ajutat pe chestorul P.A. În săvârșirea faptelor abuzive de serviciu), această particularitate decurgând din următoarele aspecte:

- inculpatul S.C. era un tânăr ofițer (33 ani) în cadrul D.M.R.U. - M.A.I., subordonat al inculpatului chestor P.A., directorul general al D.M.R.U. - M.A.I.;

- nu există nicio probă care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, intenția inculpatului S.C., în sensul cerut de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen., adică al intenției frauduloase - caracterizată ca având valențe juridice penale - de a-l ajuta pe chestorul P.A. să săvârșească fapte prevăzute de legea penală;

- activitatea sa, "constând în telefoanele pe care Ie-a dat ofițerilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, dictarea către aceștia a conținutului notelor-raport, precum și trimiterea către aceștia a c.v.-urilor candidaților", pe de o parte, a fost urmarea dispozițiilor inculpatului chestor P.A., directorul general al D.G.M.R.U. - M.A.I. (prin ofițerul V.C.Ș.), iar pe de altă parte, era o obligație profesională ce decurgea din atribuțiile D.G.M.R.U. printre care figurau și cele referitoare la: realizarea unui management integrat al resurselor umane în M.A.I., planificarea resurselor umane ale M.A.I., organizarea și gestionarea evidenței personalului M.A.I., organizarea și desfășurarea permanentă a unor activități de sprijin, îndrumare și control a structurilor M.A.I. potrivit domeniului de competență.

O altă particularitate privește faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.G.N., particularitate care decurge din următoarele aspecte:

- este necontestat că inculpatul R.G.N., locțiitor al inspectorului-șef al I.G.J.R., a semnat primul raport ca persoană lăsată la comandă de către inspectorul-șef A.O. pe perioada misiunii acestuia în străinătate;

- de asemenea, este necontestat că inculpatul R.G.N. nu avea cunoștință despre motivele întocmirii raportului;

- inculpatul R.G.N., în mod responsabil și deferent pe linie militară, l-a sunat pe comandantul său inspectorul-șef A.O., acesta spunându-i să semneze respectivul document;

- este, de asemenea necontestat, că al doilea raport a fost semnat de inculpatul R.G.N., chiar dacă între timp inspectorul-șef al I.G.J.R. revenise în țară și preluase comanda, tot la solicitarea inspectorului-șef A.O., cu motivarea - rezonabilă - că documentul inițial fusese semnat de el, cel refăcut purtând același număr și aceeași dată (adică data când inspectorul-șef A.O. se afla în misiune în străinătate).

Or, în condițiile în care inculpatul R.G.N., pe de o parte, a semnat cele două rapoarte după ce s-a consultat cu șeful său ierarhic, iar pe de altă parte, înainte de semnare a primit explicații rezonabile cu privire la necesitatea semnării, refacerii și, din nou, a semnării raportului respectiv, nu se poate reține forma de vinovăție impusă de elementul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen.

Așa cum se arată în actul de acuzare, ambele rapoarte ale I.G.J.R., purtând nr. S/97557 din 13 octombrie 2010, au fost întocmite de martorul G.O., ofițer în cadrul Serviciului Resurse Umane din I.G.J.R.

Deoarece în reglementarea actuală nu este prevăzută o cauză justificativă denumită "ordinul legii și comanda autorității legitime", organele judiciare s-au confruntat cu dificultăți în soluționarea unor cauze privind fapte prevăzute de legea penală săvârșite de către persoanele aflate într-o relație de subordonare și care erau obligate să execute ordinul superiorului.

Legislațiile penale a unor state prevăd expres "ordinul legii și comanda autorității legitime" printre cauzele care exclud posibilitatea sancționării penale a făptuitorului. Această cauză justificativă exprimă interesele ordinii juridice de ansamblu, de a fi respectată voința autorității publice de la care emană, ca o garanție a legalității. Astfel, ordinul legii sau comanda autorității competente exclud sancționarea penală a făptuitorului chiar dacă fapta este prevăzută de legea penală, iar trăsăturile sale corespund cu cele descrise în norma de incriminare (astfel, C. pen. francez prevede că nu răspunde penal persoana care îndeplinește un act prescris ori autorizat de dispozițiile legale sau regulamentare și că nu este responsabilă penal persoana care îndeplinește un act comandat de autoritatea legitimă, cu excepția cazului în care acesta este vădit ilegal. C. pen. italian prevede, de asemenea, că nu constituie infracțiune fapta agentului care a acționat în îndeplinirea unei obligații impuse de lege sau din ordinul autorității legitime. Reglementări asemănătoare există și în C. pen. german, C. pen. spaniol, C. pen. belgian, C. pen. elvețian, C. pen. al Federației Ruse, C. pen. din Ungaria, etc. În multe cazuri, ordinul legii justifică acțiunile menționate, dacă acestea se mențin în limitele necesității care a impus utilizarea lor. Justificarea acestor fapte prevăzute de legea penală săvârșite din ordinul legii este fundamentată mai întâi pe utilitatea ei socială și, apoi, pe ideea că ea exprimă voința legii care a ordonat-o și nu voința celui care a executat ordinul. În contextul acestor dispoziții, termenul de "lege" trebuie interpretat într-o accepțiune largă, care cuprinde, atât actele normative sub forma legii propriu zise - legi constituționale, organice, ordinare, cât și actele normative date în baza legii).

În noul C. pen. se reglementează expres situația în care o faptă prevăzută de legea penală este comisă de către o persoană care acționează în baza comenzii autorității legitime. Aceste dispoziții legale nu pot fi invocate decât de către o persoană care are statut de funcționar public în momentul săvârșirii faptei și care se află în fața obligației de a îndeplini un ordin.

În doctrina juridică, cu privire la situația în care o faptă prevăzută de legea penală este comisă de către o persoană care acționează în baza comenzii autorității legitime, s-a promovat, de-a lungul timpului, atât teoria subordonării necondiționate (teoria consemnului sau teoria supunerii pasive), conform căreia funcționarul este obligat să execute întocmai ordinul autorității competente, atâta timp cât acesta se referă la atribuțiile sale de serviciu, cât și teoria baionetelor inteligente, conform căreia subordonatul are dreptul și obligația de a examina legalitatea ordinului și de a refuza executarea celui ilegal. Dominante sunt însă teoriile eclectice, potrivit cărora funcționarul are obligația de a se supune autorității ierarhic superioare, fiind obligat să execute ordinele pe care le primește în legătură cu atribuțiile de serviciu. El are însă dreptul să pretindă ca ordinul să fie emis în forma cerută de lege și să observe dacă executarea acestui ordin intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu. Așadar, funcționarul care execută ordinul are dreptul și obligația să exercite doar un control formal al legalității ordinului primit.

Examinarea acuzațiilor de fals intelectual și complicitate la fals intelectual pentru care au fost trimiși în judecată inculpații R.G.N. și G.V.:

Potrivit rechizitoriului, inculpații R.G.N. și G.V. au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., respectiv, pentru complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., faptele constând în următoarele:

I) pentru inculpatul R.G.N. s-a susținut că în cele două rapoarte semnate de el, care au avut același număr (nr. S/97557 din 13 octombrie 2010), s-a consemnat în mod fals:

1) că prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care și cel de ofițer specialist II, poziția 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condițiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării);

2) că, în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare pentru încadrarea posturilor, acestea nu au fost ocupate (deși nu au fost parcurse toate etapele prevăzute în art. 6 din O.M.A.I. nr. 665/2008);

3) că, pentru postul de șef direcție I la Direcția financiară din I.G.J.R., poziția 66 din statul de organizare, a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofițerilor care îndeplinesc condițiile legale, postul nefiind ocupat (publicitatea nefiind însă realizată).

II) pentru inculpatul G.V. s-a susținut că în cele două rapoarte prezentate spre semnare inculpatului R.G.N., care au avut același număr (nr. S/97557 din 13 octombrie 2010), prin înlesnirea de către el, s-a consemnat în mod fals:

1) că, prin rapoartele D.G.R.U. nr. 291587 din 16 aprilie 2010 și I.G.J.R. nr. S/87895 din 01 aprilie 2010, aprobate de conducerea M.A.I. au fost deblocate 10 posturi vacante, printre care și cel de ofițer specialist 11, poziția 4 în statul de organizare al I.J.J. Brăila, în vederea ocupării prin concurs/examen cu recrutare din sursă externă (în condițiile în care nu există documente care să ateste că acest post a făcut obiectul deblocării);

2) că, în urma demersurilor efectuate și a procedurilor de organizare și desfășurare pentru încadrarea posturilor, acestea nu au fost ocupate (deși nu au fost parcurse toate etapele prevăzute în art. 6 din O.M.A.I. nr. 665/2008);

3) că, pentru postul de șef direcție I la Direcția financiară din I.G.J.R., poziția 66 din statul de organizare, a fost asigurată publicitatea cu recrutarea personalului din sursă internă, din rândul ofițerilor care îndeplinesc condițiile legale, postul nefiind ocupat (publicitatea nefiind însă realizată).

Împrejurările întocmirii, prezentării și semnării celor două rapoarte, purtând același număr, au fost următoarele:

În perioada 11 octombrie 2010 - 16 octombrie 2010, inculpatul A.O. (care, la acel moment, deținea funcția de inspector general al Jandarmeriei Române) s-a aflat în misiune în străinătate. Anterior plecării sale în străinătate, a purtat o discuție telefonică cu inculpatul P.A. (care, la momentul respectiv, deținea funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor).

Ulterior discuției dintre inculpatul A.O. și inculpatul P.A., în data de 07 octombrie 2010, inculpatul G.M.V., șeful structurii de resurse umane din cadrul Jandarmeriei Române, a fost contactat telefonic de către martorul V.C.Ș. - subcomisar în cadrul Direcției Generale de Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la aceea vreme subordonatul direct al inculpatului P.A. Martorul V.C.Ș. i-a solicitat inculpatului G.M. să identifice posturile deblocate în anul 2010 la care s-au organizat concursuri și nu au fost ocupate. După acest moment, martorul G.O., căpitan în cadrul Serviciului de Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a fost desemnat să se ocupe de documentele referitoare la concursul care urma să se desfășoare. După ce inculpatul G.M. i-a spus să țină legătura cu inculpatul S.C., subcomisar în cadrul Direcției Generale Management Resurse Umane a Ministerului Administrației și Internelor, și subordonat direct, la acel moment, al inculpatului P.A., martorul G.O. I-a contactat telefonic pe inculpatul S.C.

În baza indicațiilor primite de la inculpatul S.C., martorul G.O. a redactat și dactilografiat personal un prim raport.

După ce a fost redactat acest prim raport, a fost dat de martorul G.O. inculpatului G.M.V., care I-a dus la semnat inculpatului R.G.N. Inculpatul R.G.N. a semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române (inculpatul O.A. aflându-se în acel moment în misiune în străinătate; raportul a fost înregistrat sub nr. S/97557 din 13 octombrie 2010).

După semnarea raportului de către inculpatul R.G.N., martorul G.O. I-a dus la Ministerul Administrației și Internelor. După câteva zile, martorul G.O. a fost contactat din nou, telefonic, de către inculpatul S.C. Martorul A.A.P. a confirmat faptul că i-a remis documentul martorului G.O. Raportul cu nr. S/97557, din 13 octombrie 2010, a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la directorul general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C. a semnat la rubrica "Aprob", pentru Ministrul Administrației și Internelor. Acest prim raport a fost primit la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române de către inculpatul G.M.V., care I-a dat căpitanului G.O. pentru a fi pregătite concursurile.

În zilele următoare însă, după revenirea în țară a inspectorului general al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., inculpatul S.C. i-a comunicat inculpatului G.M.V. că raportul nr. S/97557 din 13 octombrie 2010 trebuie refăcut în sensul că, în locul postului de contabil șef de la Gruparea de Jandarmi Mobilă Ploiești, să fie trecut postul de șef al Direcției Financiare din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. După această discuție cu inculpatul S.C., inculpatul G.M.V. i-a comunicat martorului G.O. că documentul trebuie refăcut.

Cel de-al doilea raport a fost întocmit de martorul G.O., este semnat la o dată ulterioară datei de 13 octombrie 2010 și poartă același număr și dată ca și primul raport.

Acest al doilea raport a fost semnat în numele Inspectorului General al Jandarmeriei Române, inculpatul A.O., de către inculpatul R.G.N., deși la acel moment inculpatul A.O. se întorsese din misiunea avută în străinătate. Cu privire la acest aspect inculpatul R.G.N. a precizat: "Colonelul G. a venit la mine în birou și mi-a comunicat că de la minister i s-a solicitat (nu mi-a spus în mod exact persoana) să fie modificată prima notă-raport, în sensul ca, în loc de postul de contabil șef la Gruparea Mobilă de Jandarmi Ploiești, să fie trecut postul de șef Direcție Financiară din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. Colonelul G. mi-a relatat că s-a dus cu noua notă-raport la generalul O.A., care însă nu a semnat-o, spunându-i colonelului G. că trebuie să o semnez tot eu, întrucât eu am semnat și prima notă-raport. Acesta este motivul pentru care am semnat această a doua notă-raport. Nu-mi amintesc dacă înainte de a semna această a doua notă-raport am luat legătura sau nu cu domnul general A.".

Al doilea raport a fost întocmit pe calculatorul martorului G.O. în data de 18 octombrie 2010, de unde se poate deduce că semnarea acesteia a avut loc la aceeași dată.

După semnarea acestui ultim raport de către inculpatul R.G.N., a fost dus de către martorul C.B.S. (sublocotenent în cadrul Direcției Management Resurse Umane al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române) la Ministerul Administrației și Internelor, fiindu-i înmânat inculpatului S.C.

În data de 19 octombrie 2010, martora T.I.C. (angajată la Direcția Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane) s-a deplasat la Ministerul Administrației și Internelor de unde a luat cel de-al doilea raport (aflat într-un plic sigilat) de la inculpatul S.C., semnându-i acestuia pe urma care a rămas la Ministerul Administrației și Internelor, și ducându-l la Direcția de Resurse Umane din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Și acest al doilea raport a primit avizele favorabile - din partea Ministerului Administrației și Internelor - de la directorul general al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul O.I.V., de la directorul general al Direcției Generale Management Resurse Umane, inculpatul P.A., iar secretarul general al Ministerului Administrației și Internelor, inculpatul B.C.C., a semnat la rubrica "Aprob" pentru ministrul Administrației și Internelor.

Față de împrejurările întocmirii, stabilirii conținutului și semnării celor două înscrisuri oficiale menționate anterior, reținându-se și că acestea au fost solicitate de inculpatul P.A., directorul general al D.G.M.R.U. din M.A.I., inclusiv sub aspectul modificării conținutului primului înscris, prima instanță a apreciat că faptele săvârșite de inculpații R.G.N. și G.V. realizează cerințele prevăzute de art. 181 C. proc. pen.

Astfel, conform art. 181 alin. (1) și (2) C. pen. "Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".

În consecință, prima instanță, comparând faptele celor doi inculpați, astfel cum au fost prezentate anterior, cu criteriile prevăzute de art. 181 alin. (1) - (2) C. pen., a apreciat că - prin modul și mijloacele de săvârșire, prin scopul urmărit, împrejurările în care au fost comise și urmarea produsă, reținând și datele personale, precum și conduita profesională, socială și procesuală a celor doi inculpați - se impune soluția achitării prevăzută de art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) din C. pen. fiecărui inculpat i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii.

Așa cum s-a menționat anterior, prima instanță a reținut că și acuzarea, prin "concluziile scrise", a acceptat împrejurarea că cei doi inculpați au acționat conform unor ordine venite de la conducerea Ministerului Administrației și Internelor (pag. 32 concluzii scrise, "R.N. și G.M.V.: se impune condamnarea la pedepse apropiate de limita minimă a textelor de incriminare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, activitățile acestor inculpați fiind urmarea ordinelor nelegale sau îndrumărilor pe care le-au primit").

Individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpații B.C., P.A. și O.V.:

Față de cele arătate, și reținând vinovăția inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V. prima instanță a dispus condamnarea acestora prin aplicarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana infractorului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., este sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat s-au avut în vedere următoarele:

- funcția exercitată în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, aceasta fiind cea care, în principiu, a fost folosită în mod abuziv de fiecare inculpat, potrivit denumirii marginale a faptei incriminate de art. 248 C. pen. (inculpatul B.C.C. - secretarul general al M.A.I., inculpatul P.A. - directorul general al D.G.M.R.U. din M.A.I. și, respectiv, O.I.V. - directorul general al D.G.F. din M.A.I.);

- implicarea efectivă a fiecărui inculpat în realizarea faptelor care au făcut obiectul judecății și, mai ales, consecințele exercitării abuzive a atribuțiilor în realizarea încadrării celor 4 persoane (inculpatul P.A. a fost cel care a inițiat întreaga procedură de angajare a celor 4 persoane - a numitului F.C., prietenul său, și a apropiaților acestuia - inculpatul B.C. fiind însă cel care a semnat actele necesare inițierii procedurii de angajare și desfășurării acesteia, în numele și pentru ministrul Administrației și Internelor; o contribuție esențială la aceste fapte a avut-o inculpatul O.I.V. care a "girat" prin semnătura sa aspectele de legalitate financiară a angajării celor 4 persoane);

- datele personale ale acestora, respectiv, lipsa antecedentelor penale, mediul social și profesional căruia îi aparțin, situația familială și atitudinea procesuală în cursul procesului penal (prezentarea la toate chemările organelor de urmărire penală, precum și prezentarea la toate termenele de judecată - acest comportament procesual relevând conștientizarea necesității stabilirii de către justiție a tuturor împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele care formează obiectul judecății).

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat, pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., s-a avut în vedere și scopul pedepsei, scop prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru motivele arătate, în opinia primei instanțe, în cazul celor 3 inculpați, stabilirea unui cuantum al pedepsei orientat semnificativ către minimul special al textului incriminator este suficient pentru asigurarea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a apreciat că nu se justifică aplicarea unui spor de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni, fiecăruia dintre inculpați, urmând a i se aplica câte o pedeapsă pentru fiecare din cele două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

Aceleași argumente sunt de natură a justifica și concluzia că pentru pedeapsa rezultantă, consecință a aplicării dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen., se poate dispune suspendarea condiționată a executării, în condițiile art. 81 C. pen., prima instanță apreciind că există argumente rezonabile că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia.

În conformitate cu art. 71 C. pen., și pe durata prevăzută de acesta, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind o consecință a faptului că aceștia s-au folosit de funcția îndeplinită pentru săvârșirea infracțiunilor.

În temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare și s-a atras atenția inculpaților, conform art. 359 C. proc. pen., asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Soluționarea aspectelor civile ale cauzei penale:

În cursul urmăririi penale, Ministerul Administrației și Internelor s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:

- 79.368 RON, respectiv, 22.921 RON reprezentând drepturile de natură salarială plătite celor 4 persoane, angajate nelegal, în perioada noiembrie 2010 - octombrie 2011;

- 127, 45 RON, reprezentând costul misiunilor efectuate de către ofițerii Corpului de Control al ministrului Administrației și Internelor în perioada 16 - 21 decembrie 2010, respectiv, 10 - 24 ianuarie 2011.

Înainte de citirea rechizitoriului, Ministerul Administrației și Internelor, prin înscrisul depus la dosar și-a menținut cererea de constituire ca parte civilă, fiind confirmate sumele inițial solicitate.

Prima instanță a constatat că, sub aspect procesual-penal, sunt îndeplinite condițiile referitoare la constituirea de parte civilă în procesul penal, atât sub aspectul respectării termenului procedural (înainte de citirea rechizitoriului), cât și sub aspectul legitimării procesuale (acest ultim aspect fiind soluționat prin încheierea din data de 14 noiembrie 2011, dispoziția instanței fiind reiterată prin încheierea din data de 28 noiembrie 2011), apreciind că nu se impune prezentarea altor argumente juridice cu privire la aceste aspecte.

Cu privire la aspectele civile ale cauzei penale, acuzarea a pus concluzii după cum urmează:

- admiterea acțiunii civile și obligarea tuturor inculpaților, în solidar, la plata sumei reprezentând salariile plătite pentru cele 3 persoane angajate la I.G.J.R. și, respectiv, a inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V., în solidar, la plata sumei reprezentând salariile plătite pentru persoana angajată la I.G.S.U.;

- respingerea cererii de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor efectuate de Corpul de Control al ministrului Administrației și Internelor, neexistând legătură de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și aceste cheltuieli;

- desființarea raportului nr. 97557 din 13 octombrie 2010 al I.G.J.R. având în vedere caracterul fals al celor trei mențiuni;

- restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin desființarea actelor care au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale (cele două rapoarte de la I.G.J.R., nota-raport de la I.G.S.U.) și a actelor subsecvente acestora care au produs consecința angajării ilegale și care au fost, la rândul lor, nelegale, respectiv ordinele de numire: ordinele ministrului Administrației și Internelor cu numerele N/4033, N/4034, N/4035 și N/4069, toate din anul 2010.

S-a arătat că restabilirea situației anterioare este o modalitate de reparare a pagubei. Dacă în cauză nu s-ar restabili situația anterioară, paguba ar continua să se producă, întrucât persoanele angajate ilegal ar continua să încaseze salarii. Față de necesitatea restabilirii situației anterioare, în opinia acuzării se impune, așadar, desființarea totală a înscrisurilor arătate, și nu doar a mențiunilor false din raportul 97557 din 13 octombrie 2010 al I.G.J.R.

Deliberând asupra aspectelor civile ale cauzei penale, prima instanță a reținut următoarele:

În primul rând, acțiunea civilă, chiar exercitată în procesul penal, este supusă principiului disponibilității, sub ambele aspecte: material și procesual.

În al doilea rând, Ministerul Administrației și Internelor și-a exercitat dreptul de opțiune - cu privire la soluționarea aspectelor legate de încadrarea celor 4 persoane - pentru exercitarea unor acțiuni de natură civilă la Curtea de Apel București, solicitând anularea ordinelor ministrului Administrației și Internelor cu numerele 11/4033, II/4034,11/4035 și 11/4069, toate din anul 2010, precum și a tuturor actelor administrative subsecvente acestora, cauzele fiind înregistrate sub nr. 1510/2/2011 (privind pe F.C., M.L.P. și Ș.A.) și nr. 2054/2/2011 (privind pe D.G.).

Cu privire la suma reprezentând cheltuielile efectuate de Corpul de Control al ministrului Administrației și Internelor, prima instanță a constatat că aceasta nu constituie un rezultat direct al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ci cheltuieli inerente legate de clarificarea unor aspecte care să justifice în ce măsură se poate angrena răspunderea disciplinară a funcționarilor implicați în activitatea de angajare a celor 4 persoane. În consecință, această sumă nu poate fi acordată în prezentul proces penal, ca efect al răspunderii civile delictuale a inculpaților.

Nici sumele reprezentând salariile plătite pentru cele 4 persoane angajate nu pot fi acordate în prezenta cauză penală deoarece, pe de o parte, acestea nu sunt urmarea păgubitoare directă, nemijlocită, a activității infracționale deduse judecății (urmarea imediată constând în cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor), iar pe de altă parte, acestea au legătură cu dosarele aflate pe rolul Curții de Apel București (reprezintă contravaloarea prestațiilor profesionale lunare a celor 4 persoane încadrate în funcțiile respective).

Conform art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desființarea celor două înscrisuri purtând denumirea "Raport privind solicitarea de modificare a modalității de încadrare a unui post și reluare a procedurii pentru două posturi finanțate și deblocate" înregistrate sub același număr, respectiv S/97557 din 13 octombrie 2010, emise de I.G.J.R.

Cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procesului penal:

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B.C.C., P.A. și O.I.V. la plata sumelor de câte 2200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei cu privire la inculpații S.C., A.O., R.G.N. și G.M.V. au rămas în sarcina statului, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare inculpat până la prezentarea apărătorilor aleși, s-au plătit din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Sentinței nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în Dosarul nr. 5854/1/2011, în termen legal, au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpații P.A., B.C.C., S.C., O.I.V. și G.M. și partea civilă Ministerul Administrației și Internelor.

Amplele concluzii ale reprezentantului parchetului, ale apărătorilor aleși ai recurenților intimați inculpați și ai intimaților inculpați, ale reprezentantului recurentei părți civile și ultimul cuvânt al recurenților intimați inculpați și al intimaților au fost consemnate, pe larg, în încheierea din data de 3 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 5552/1/2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs, depuse, în scris, la dosar și concluziilor orale ale reprezentantului Ministerului Public că, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât:

1. în mod greșit au fost achitați inculpații R.G.N. și G.M.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 din C. pen., iar inculpatul S.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen.

În mod greșit a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul A.O. din infracțiunea prevăzută de art. 249 în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. și în mod greșit a fost achitat acest inculpat.

2. în mod greșit au fost achitați inculpații R.G.N. și G.M.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. și respectiv, infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen.

3. în mod greșit au fost individualizate pedepsele aplicate inculpaților P.A., B.C.C. și O.I.V.

4. în mod greșit a fost soluționată acțiunea civilă.

6. în mod greșit a fost soluționată cererea de restabilire a situației anterioare.

7. în mod greșit s-au aplicat prevederile privind cheltuielile judiciare.

S-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 3851 alin. (1) lit. d), art. 3856 alin. (3) și art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 731 din 7 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Recurentul intimat inculpat P.A., prin apărător ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs și concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea celor două infracțiuni prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat B.C.C., prin apărător ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs și concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea celor două infracțiuni prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat S.C., prin apărător ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs și concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., impunându-se achitarea pentru fapta sus-menționată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul intimat inculpat O.I.V., prin apărători aleși, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs și concluziilor orale ale apărătorilor acestuia, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea celor două infracțiuni prevăzute de art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.; în subsidiar, pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați, s-a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 181 C. pen.

Recurentul intimat inculpat G.M.V., prin apărător ales, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs și concluziilor orale ale apărătorului acestuia, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., impunându-se achitarea pentru fapta sus-menționată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor, prin consilier juridic, a susținut, în esență, potrivit motivelor de recurs și concluziilor orale ale reprezentantului acesteia, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, în mod greșit a fost soluționată acțiunea civilă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii civile inițiate de către partea civilă Ministerul Administrației și Internelor.

I. în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul R.G.N:

Recurentul inculpat R.G.N. a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în Dosarul nr. 5854/1/2011.

La data de 5 noiembrie 2012 recurentul inculpat a precizat că înțelege să își retragă recursul declarat în prezenta cauză, manifestarea sa de voință fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată.

Potrivit dispozițiilor art. 3854 alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul R.G.N.

II. în ceea ce privesc recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și de recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor, având în vedere caracterul integral devolutiv al prezentului recurs se constată următoarele:

Din analiza cauzei, în raport cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, considerentele hotărârii pronunțate de prima instanță, motivele de recurs ale procurorului cu privire la greșitele achitări, pe de o parte a inculpaților R.G.N. și G.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 C. pen., a inculpatului S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen., iar pe de altă parte, greșita achitare a inculpaților R.G.N. și G.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și respectiv complicitate la această infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., precum și greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul A.O. din neglijență în serviciu, în abuz în serviciu și greșita achitare a acestui inculpat, motivele de recurs ale inculpaților P.A., B.C.C. și O.I.V., instanța de control judiciar, în opinie majoritară, constată că argumentele primei instanțe nu se susțin, iar criticile invocate de către procuror și inculpați se impun a fi verificate.

Instanța de recurs consideră că invocarea de către prima instanță a cauzei justificative "ordinul legii și comanda autorității legitime" ce a condus la achitarea inculpaților, nu are suport legal în actuala reglementare.

Totodată, prima instanță, prin argumentele expuse a motivat contradictoriu consecințele infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv "tulburarea însemnată" reținută ca existentă în sarcina inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V. și inexistentă în sarcina inculpaților R.G.N., G.M.V. și S.C.

Astfel, din examinarea cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, consideră că se impune reascultarea inculpaților B.C.C., P.A., O.I.V., R.G.N., G.M.V., S.C. și A.O., cu respectarea dispozițiilor art. 322 C. proc. pen. cu referire la art. 323 și art. 324 C. proc. pen., în vederea lămuririi competențelor acestora în raport cu atribuțiile din fișele posturilor și contribuțiile efective ale acestora pentru a putea stabili circumscrierea sau nu a acestora, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutului constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată sau a altor infracțiuni, în acest ultim caz, pe calea unei eventuale schimbări a încadrării juridice.

De asemenea, instanța de recurs apreciază că, în reascultarea inculpaților urmează a se verifica legalitatea și oportunitatea inițierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării delegărilor, legalitatea și oportunitatea mutării celor patru persoane angajate de la Jandarmeria Română și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la Poliția Română, În baza reglementărilor în vigoare la acel moment, iar aspectele ce rezultă din audierea nemijlocită, orală și contradictorie a inculpaților urmează a fi coroborate cu ordinele și celelalte reglementări efective existente la dosarul de urmărire penală.

Totodată, instanța de control judiciar consideră că se impune și reascultarea martorilor F.C., G.O., C.B.S., T.I.C., A.A.P., O.D. cu privire la împrejurările la care au participat în vederea lămuririi contribuției inculpaților.

De asemenea, prin readministrarea mijloacelor de probă mai sus menționate, precum și a oricăror probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătorească, instanța de recurs urmează a stabili, în raport cu situația de fapt concretă, existența sau inexistența conținutului constitutiv, atât obiectiv, cât și subiectiv a infracțiunilor pretins comise de inculpați.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că se impune și verificarea criticii cu privire la greșita achitare a inculpaților R.G.N. și G.M.V., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și respectiv complicitate la această infracțiune prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., pentru că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul examinării concrete a modului și mijloacelor efective de săvârșire a pretinselor fapte de către cei doi inculpați, de urmările produse, de circumstanțele personale ale acestora.

Totodată, instanța de recurs, în opinie majoritară consideră că se impune și verificarea sub aspectul acțiunii civile exercitate de partea civilă Ministerul Administrației și Internelor, în sensul obținerii, prin adresă, de precizări referitoare la consecințele economice ale activității inculpaților asupra patrimoniului părții civile, respectiv a evidenția în mod concret sumele și justificarea acestora, în raport cu mijloacele de probă administrate sub aspect civil și a oricăror probe ce vor fi eventual solicitate și considerate ca fiind utile și pertinente cauzei.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d), raportat la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și de recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor vor fi admise.

Va fi casată sentința recurată, iar cauza reținută spre rejudecare, în fond, de către instanța de recurs, stabilindu-se termen de judecată la data de 11 februarie 2013, ora 13:00, cu citarea părților.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în recurs, pentru recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și intimații inculpați R.G.N. și A.O., până la prezentarea apărătorilor aleși, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

la act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat R.G.N.

Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și de recurenta parte civilă Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 731 din 7 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în Dosarul nr. 5854/1/2011.

Casează sentința atacată și reține cauza spre rejudecare în fond.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții intimați inculpați P.A., B.C.C., S.C., O.I.V., G.M.V. și intimații inculpați R.G.N. și A.O., până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Fixează termen de judecată la data de 11 februarie 2013, ora 13:00, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2012.

Opinie separată

I. În opinie separată se apreciază că nu se justifică pronunțarea unei soluții de casare cu reținere în vederea readministrării probelor și eventual administrării de probe noi, ci soluționarea recursului pe fond, având în vedere că, problemele pe care le ridică prezenta cauză sunt probleme de drept și nu de stabilire a situației de fapt. În aceste condiții nu se impune reaudierea inculpaților și, oricum, audierea nu poate avea loc, față de poziția acestora care, în ședința publică din 5 noiembrie 2012, cu excepția inculpatului P.A., au învederat că doresc să se prevaleze de dreptul la tăcere.

Legalitatea și oportunitatea inițierii procedurilor de recrutare, legalitatea acordării delegărilor pot fi verificate în raport cu actele normative și ordinele interne ale M.A.I. care reglementau respectivele proceduri, și care se regăsesc în fotocopie la dosar, iar în ceea ce privește necesitatea de a analiza legalitatea și oportunitatea mutării celor 4 persoane la Poliția Română, astfel cum rezultă din conținutul actului de sesizare, niciunuia dintre inculpați nu li se aduc acuzații sub acest aspect.

De asemenea, față de învinuirile ce li se aduc inculpaților, dar și în raport de faptul că în fața instanței de fond martorii F.C., G.O.M.G., C.B.S., T.I.C., A.A.P., O.D. au fost ascultați, nu se justifică reaudierea lor, nerezultând aspectele noi care ar trebui să fie lămurite prin declarațiile martorilor.

Date de natură să caracterizeze persoana inculpaților față de care s-a pronunțat o soluție de achitare în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. există la dosar și au fost valorificate de către prima instanță, după cum există și precizările părții civile referitoare la modul în care apreciază că patrimoniul său a fost diminuat prin săvârșirea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Pe de altă parte, actuala reglementare, spre deosebire de cea anterioară modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea 202/2010, permite, în situația recursului integral devolutiv, administrarea oricăror probe. În acest sens sunt dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, în recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, instanța de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situația în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil. Ca atare, din punct de vedere procedural, necesitatea completării cercetării judecătorești în recurs putea fi făcută prin repunerea cauzei pre rol, nefiind necesară casarea hotărârii.

În raport de aceste considerente, în opinie minoritară se apreciază că nu se justifică casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare. Având în vedere că opinia separată nu se poate limita la dezacordul privire cu la soluția pronunțată în majoritate, ci este necesară arătarea soluției ce este considerată corectă, analizând criticile formulate, în cauză se impunea admiterea recursului parchetului și al inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V., casarea în parte a sentinței, achitarea acestor inculpați, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. și obligarea inculpaților R.G.N. și G.M.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, la fond, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței și respingerea celorlalte recursuri ca nefondate (cu excepția inculpatului R. care și-a retras calea de atac), pentru următoarele considerente:

II. Așa cum s-a arătat anterior, problemele pe care le ridică prezenta cauză sunt probleme de drept, în sensul de a stabili, în raport de situația de fapt reținută în rechizitoriu și confirmată de către prima instanță, în ce măsură faptele reținute în sarcina inculpaților au cauzat o tulburarea însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor sau o pagubă patrimoniului acestuia, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Astfel cum rezultă din norma de incriminare, abuzul în serviciu contra intereselor publice prevăzut de dispozițiile art. 248 C. pen. face parte din categoria infracțiunilor de rezultat, materiale, rezultat ce trebuie să fie perceptibil și constatat pentru a caracteriza fapta ca infracțiune. Așadar, pentru ca îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către un funcționar, aflat în exercițiul funcțiunii, să întregească latura obiectivă a infracțiunii este necesar ca fapta să aibă o anumită urmare imediată, respectiv să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat sau o pagubă patrimoniului acesteia.

Doctrina este constantă și unanimă în legătură cu înțelesul noțiunii de tulburare însemnată. În acest sens s-a arătat că aceasta constă într-o atingere de oarecare proporții a bunului mers al unei instituții (V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului penal român, vol. IV); într-o afectare importantă a relațiilor de serviciu din unitate, activitatea acesteia resimțindu-se serios în urma comiterii faptei (O. Loghin, A. Filipaș, Drept penal, partea specială); că nu orice atingere sau stânjenire a activității este suficientă pentru existența urmării prevăzute de lege, ci ea trebuie să prezinte o anumită importanță pentru activitatea organizației respective, adică să fie de oarecare proporții. Tulburarea însemnată a bunului mers al unei organizații trebuie să fie efectivă, nefiind suficientă numai eventualitatea unei astfel de urmări, ori producerea numai unei stări de pericol (T. Vasiliu, C. pen. comentat și adnotat); să fie de o anumită proporție și gravitate, să fie efectivă, nefiind suficientă doar eventualitatea producerii ei (T. Toader, Drept penal partea specială); atingerea de o anumită gravitate și proporție adusă în mod efectiv ritmului de desfășurare normală a activității unei instituții, tulburarea trebuind să fie reală, efectivă, determinată și constatabilă (M. Basarab, C. pen. comentat).

Practica judiciară este de asemenea constantă, confirmând această interpretare a noțiunii de tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, statuând recent prin Decizia penală nr. 58 din 13 februarie 2012 că "tulburarea însemnată a bunului mers al unui organ sau instituții de stat semnifică atingerea de o anumită gravitate sau proporție adusă efectiv ritmului de desfășurare normală a activității unui astfel de organ sau unei astfel de instituții. Tulburarea trebuie să fie reală, efectiv determinată și constatabilă, ea se poate manifesta sub forma unei stânjeniri, împiedicări, întârzieri în desfășurarea unor activități programate și necesare. Bunul mers al fiecărei activități are și el un anumit specific, astfel, constatarea împrejurării dacă s-a produs o tulburare a bunului mers al organului sau instituției ca urmare a exercitării abuzive a îndatoririlor de serviciu de către un funcționar public presupune luarea în considerare a specificului respectivei instituții. Nu orice tulburare a bunului mers al organului sau instituției de stat imprimă faptei, în concepția legiuitorului, gradul de pericol social prevăzut de dispozițiile art. 248 C. pen. Activitatea abuzivă a unui funcționar public sau a unui funcționar constituie abuz în serviciu numai dacă a avut ca urmare o tulburare însemnată a bunului mers al instituției, adică o tulburare de anumite proporții, de o anumită gravitate. Constatarea că, în cazul concret dedus judecății s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al unității este în atributul exclusiv al instanței de judecată, care trebuie să motiveze reținerea acestei urmări pe baza probelor administrate în cauză.

În prezenta cauză, se constată că prima instanță a apreciat că faptele inculpaților B.C.C., P.A. Și O.I.V. "au fost de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor".

În acest sens, s-a arătat că cei trei inculpați, pe de o parte, activând profesional în structuri centrale ale Ministerului Administrației și Internelor (aparatul central), iar pe de altă parte, îndeplinind importante funcții de decizie (caracterizate prin grade profesionale importante - chestor de poliție, comisar șef de poliție - dar, mai ales, prin atribuțiile funcțiilor îndeplinite - secretar general al M.A.I., director general al D.G.M.R.U. din M.A.I. și, respectiv, director general al D.G.F. din M.A.I.), aveau ca sarcini de serviciu, printre altele, respectarea obligațiilor pe care statul român le asumase față de instituții internaționale, prin diferite acte normative al căror conținut este redat pe larg în considerentele sentinței și nu se impune a fi reluat.

În aceste condiții, s-a apreciat că activitatea celor trei inculpați - toți cu funcții de decizie la nivelul aparatului central al M.A.I., exact la nivelurile ierarhice care aveau obligația conformării la actele normative generale și interne - de a iniția și aproba (de fapt, în prezenta cauză, de a dispune/ordona) ocuparea celor 4 funcții, dintre care una de conducere, și de a aproba procedurile de angajare - prin derogare de la ordinele arătate, dar și de la ordinele ministrului Administrației și Internelor cu nr. 665/2008 și nr. 69/2009, acestea din urmă având un caracter general normativ, inclusiv cu privire la cariera polițiștilor și cadrelor militare, relevă nu numai existența elementului subiectiv al infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen., dar și condiția cauzării unei tulburări însemnate bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor.

S-a mai susținut că tulburarea adusă bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor este nu numai evidentă, ci și însemnată, constând, pe de o parte, în afectarea percepției instituțiilor și organismelor internaționale cu privire la respectarea de către statul român a angajamentelor asumate, iar pe de altă parte, în afectarea percepției propriilor angajați ai ministerului, dar și a cetățenilor, cu privire la transparența și legalitatea chemării în serviciul public a unor persoane în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

În primul rând se observă faptul că instanța fondului, achiesând la punctul de vedere din actul de sesizare, consideră că urmarea imediată a infracțiunii rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptelor, respectiv din împrejurarea că inculpații au inițiat și aprobat ocuparea celor 4 funcții, prin derogare de la ordinele ministrului Administrației și Internelor. Or, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice nu este o infracțiune formală, de pericol, ci de rezultat, astfel că, pentru întregirea elementului material al laturii obiective nu este suficient ca "fapta să fie de natură să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al Ministerului Administrației și Internelor" ci este necesar ca acțiunea să producă efectiv rezultatul prevăzut de norma de incriminare.

Apoi, instanța se referă la urmările faptei prezentând aspecte total exterioare activității părții vătămate, respectiv afectarea percepției unor persoane sau a unor instituții internaționale, a opiniei publice, făcând o analiză specifică infracțiunilor de pericol.

Acceptând chiar argumentele instanței de fond, ar fi trebuit ca, ulterior, să se demonstreze, pe baza probelor relevante, concret, faptul că percepția publică, a organismelor internaționale a fost afectată și a produs urmarea imediată cerută de dispozițiile art. 248 C. pen., respectiv a condus la disfuncționalități de o anumită proporție în activitatea Ministerului Administrației și Internelor (spre exemplu, întârzieri sau refuzul acordării unor fonduri, blocări, împiedicări, întârzieri în desfășurarea unor activități, etc).

Din analiza actelor dosarului se constată că nu există nici un fel de dovezi privind reacția negativă a organismelor internaționale ori a opiniei publice, existând serioase îndoieli că angajarea a 4 persoane, la unități diferite, ar fi putut genera asemenea reacții, care, în final să conducă la atingerea, de o anumită gravitate și proporție, normalei desfășurări a activității Ministerului Administrației și Internelor (instituție cu mii de angajați).

Pe de altă parte, simpla împrejurare că există o percepție negativă a opiniei publice (sau chiar a angajaților instituției) cu privire la anumite fapte săvârșite de funcționari în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu poate conduce la transformarea acestora în infracțiuni, după cum nici mediatizarea excesivă a cazului, invocată de către parchet prin rechizitoriu, nu poate avea un atare rezultat (cu atât mai mult cu cât datele sunt puse la dispoziția presei, de regulă, de către organul judiciar). Acceptarea unui punct de vedere contrar ar însemna că, orice încălcare a unor atribuții de serviciu se poate transforma din abatere disciplinară în infracțiune, în funcție de reacția de dezaprobare a opiniei publice sau de modul în care incidentul este mediatizat, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, asemenea criterii de determinare a "tulburării însemnate" ar fi de natură să în pună în discuție chiar lipsa de previzibilitatea textului de lege.

În fine, deși prima instanță nu a reținut toate aspectele invocate de procuror prin actul de sesizare, se impun unele precizări suplimentare referitoare la concluzia la care a ajuns parchetul, în sensul că tulburarea însemnată a activității Ministerului Administrației și Internelor s-a produs prin angajarea unor persoane care nu aveau competențele specifice necesare ocupării acestor posturi, făcându-se referire la martorul F.C., care a candidat pentru funcția de șef al Direcției Financiare din cadrul Jandarmeriei Române.

Se constată însă, că nici un moment nu s-a pus problema ca F.C. să ocupe funcția de șef al Direcției Financiare din cadrul Jandarmeriei Române, din probatoriul administrat în cauză rezultând că, încă înainte de organizarea concursului, se cunoștea că "persoana care va ocupa acel post oricum nu va rămâne în jandarmerie" (declarația martorului G.O.). Aceasta împrejurare este confirmată de realitatea ulterioară, pentru că, în ziua în care a fost numit, respectiv la 01 noiembrie 2010, F.C., ca și ceilalți candidați, au solicitat mutarea la unități ale Poliției Române, cerere ce a fost aprobată la aceeași dată.

De asemenea, deși F.C. este prezentat în rechizitoriu ca o persoană total necompetentă pentru a ocupa vreo funcție în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, făcându-se referire la câteva greșeli gramaticale făcute de acesta, se constată că, la data reangajării sale, F.C. era absolvent a două instituții de învățământ superior cu profil economic și juridic recunoscute de către statul român (refăcându-și studiile după ce s-a constatat că diploma sa de bacalaureat este falsă și, pe cale de consecință, i-a fost anulată și diploma de licență eliberată de Facultatea de Drept din cadrul Universității L.B. din Sibiu), și că, în toată perioada în care anterior a fost angajatul aceluiași minister, inclusiv la departamentul economic, a fost evaluat numai cu calificativul "foarte bine", fiind avansat până la gradul de maior și numit în funcții de conducere.

Pe de altă parte, nu este nici rolul parchetului și nici al instanței acela de a evalua competențele profesionale ale lui F.C. sau ale celorlalți candidați (M.L.P., Ș.A. și D.G.), cu atât mai mult cu cât aceștia nu au ocupat niciun moment posturile pentru care au concurat (fiind transferați ulterior în cadrul Poliței Române și numiți în alte posturi, transfer ce nu face obiectul prezentului dosar penal), și nici partea civilă nu a invocat și demonstrat o tulburare concretă a activității sale sau a unităților la care au fost angajate cele 4 persoane.

În ceea ce o privește pe partea civilă, aceasta a mai susținut că activitatea sa a suferit o "tulburare însemnată" în raport de activitățile desfășurate în minister, în cadrul procedurii de cercetare prealabilă a persoanelor implicate în concursul ce a condus la angajarea celor 4 persoane. Nici această împrejurare nu poate fi avută în vedere, întrucât încadrarea unei fapte în infracțiunea de abuz în serviciu nu poate să depindă de amploarea sau nu a cercetării disciplinare desfășurată la nivelul unității sau de numărul de persoane implicate în soluționarea acesteia (de altfel, aspectele invocate țin de managementul intern, fiind și de neînțeles de ce a fost necesară desemnarea a 17 persoane pentru a verifica modalitatea de organizare și desfășurare a unui concurs cu 4 candidați).

În raport de considerentele anterioare, în opinie separată, se apreciază că în cauză prin faptele inculpaților, care au condus la angajarea a patru persoane în cadrul Jandarmeriei Române, nu s-a adus o tulburare reală, efectivă, determinată, constatabilă dar și însemnată activității părții civile.

De fapt, tocmai încercările de a găsi diverse explicații pentru reținerea "tulburării însemnate" (pornind de la reacția opiniei publice și terminând cu numărul de persoane implicate în cercetarea disciplinară), demonstrează faptul că, în realitate, o asemenea tulburare nu există.

III. întrucât atât parchetul cât și partea civilă au invocat în recurs greșita soluționare a acțiunii civile, în sensul că fapta ar fi produs un prejudiciu Ministerului Administrației și Internelor, ce constă în contravaloarea salariilor plătite celor patru angajați, urmează fi analizată și cea de-a doua urmare imediată prevăzută alternativ de dispozițiile art. 248 C. pen., respectiv producerea unei pagube în patrimoniul părții vătămate.

Sub acest aspect, în primul rând este de precizat faptul că posturile scoase la concurs de Jandarmeria Română în octombrie 2010 erau deblocate și finanțate. În acest sens, Direcția Generală Financiară, Serviciul Buget, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor comunică faptul că, pentru Jandarmeria Română, ordonatorul principal de credite a aprobat deblocarea unui număr de 5 posturi prin raportul S/87.985 din 1 aprilie 2010, respectiv 5 posturi prin raportul nr. 291.587 din 16 aprilie 2010, în conformitate cu prevederile O.U.G. 34/2009. Prin rapoartele S/97.275 din 29 septembrie 2010 și S/97.557 din 13 octombrie 2010 s-a solicitat doar modificarea modalității de încadrare a posturilor și reluarea procedurii de încadrare pentru posturile care erau deja finanțate și deblocate anterior. Ca atare, s-a arătat că, pentru posturile vacante din cadrul Jandarmeriei Române, pentru care s-a solicitat scoaterea la concurs în lunile aprilie, septembrie și octombrie 2010, nu era necesară elaborarea unui memorandum în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 32 din 28 aprilie 2010 privind unele măsuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar, întrucât posturile respective se regăseau în procedură de ocupare, conform prevederilor legale.

De asemenea, posturile pe care cele 4 persoane le-au ocupat după ce au fost transferate în cadrul Poliței Române erau finanțate și neocupate.

Din această perspectivă, se constată că în cauză nu a existat o suplimentare de posturi care să fi necesitat cheltuieli suplimentare și nejustificate, ci au fost ocupate posturi existente, libere și finanțate.

Pe de altă parte, conform art. 154 C. muncii, salariul (noțiune ce include atât salariul de bază cât și adaosuri, sporuri, indexări, prime, etc.) reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Din punct de vedere juridic, prestarea muncii și salarizarea sunt obligații principale ce rezultă pentru salariat și, respectiv, pentru angajator, din încheierea contractului individual de muncă sau din existența altor categorii de raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un asemenea contract.

Având în vedere că munca prestată de un angajat are un caracter ireversibil, iar aceasta prestație se găsește într-o legătură indisolubilă cu prestațiile celeilalte părți contractante, Codul muncii statuează o excepție de la principiul retroactivității efectelor nulității actelor juridice, acestea producându-se doar pentru viitor iar nu și pentru trecut. Astfel, art. 57 alin. (2) prevede că, constatarea nulității contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor, iar persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu (art. 57 alin. (5) C. muncii).

Ca atare, pornind de la aceste principii și reținând că prestarea efectivă a muncii este condiția plății salariului, pentru ca sumele plătite cu acest titlu să fie considerate drept prejudiciu în patrimoniul angajatorului, acestea trebuie să fi fost achitate în alte condiții decât ca urmare a unei munci efectiv prestate.

Or, o asemenea situație nu se identifică în cauză, cei patru angajați fiind salarizați corespunzător muncii depuse efectiv, astfel că nu se poate susține că patrimoniul părții civile ar fi fost diminuat prin plata unor sume de bani achitate în conformitate cu dispozițiile legale, pentru o contraprestație de care aceasta a beneficiat.

Față de aceste considerente, constatând că niciuna din urmările imediate prevăzute de art. 248 C. pen. nu s-a produs, în cauză nu se poate reține întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, sub aspectul laturii obiective, impunându-se achitarea inculpaților B.C.C., P.A. și O.I.V. în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., împrejurare ce face inutilă analiza celorlalte critici formulate de către aceștia.

Argumentele anterioare justifică menținerea soluțiilor de achitare pronunțate față de inculpații R.G.N., G.M.V., S.C. și A.O. (infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen., având aceeași urmare imediată ca și abuzul în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.), criticate în recursul parchetului, dar și a celor pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, comisă în forma autoratului (inculpatul R.) și a complicității (inculpatul G.), avându-se în vedere și circumstanțele întocmirii și semnării celor două rapoarte, faptul că decizia de organizare a concursului în vedere angajării celor 4 persoane era deja luată la nivelul conducerii ministerului, independent de informațiile cuprinse în rapoarte, precum și datele care caracterizează extrem de favorabil persoana celor doi inculpați.

Este însă întemeiată critica Ministerului Public privind neobligarea inculpaților R.G.N. și G.M.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în raport cu dispozițiile art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., care prevăd că, cheltuielile judiciare se suportă de către inculpat în cazul în care a fost achitat în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., astfel că, sub acest aspect, se impunea admiterea recursului parchetului.